Jintita Daniela,studenta anul II,frecventa redusa,grupa 3.

Speța Nr. 1
În anul 1948 un grup de extremiști izraelieni a săvârșit un șir de acte teroriste care au cauzat
moartea mai multor persoane. La 17 septembrie 1948 a fost asasinat contele Bernadotte, care din
numele ONU realiza rolul de mediator în conflictul arabo-izraelian. Adunarea Generală a solicitat
Curții Internaționale de Justiție un aviz consultativ asupra posibilității reparării prejudiciului
cauzat atât organizației, precum și funcționarului său. Curții ia fost adresată întrebarea: este în
drept ONU, nefiind stat, să înainteze pretenții, cu alte cuvinte, are ONU personalitate juridică
internațională? Răspunsul CIJ a fost afirmativ pornind de la următoarele argumente: - Organizația
a încheiat mai multe acorduri cu statele, care în așa mod au recunoscut organizația în calitate de
partener; - Intenția fondatorilor ONU a fost de a crea o organizație care ar fi capabilă să există și
să acționeze independent. Curtea a constatat, că deși ONU nu este stat, ea este în drept să
întreprindă aceleași măsuri față de funcționarii săi (ex. realizarea protecției diplomatice). În
același timp Curtea a constatat absența unei analogii complete în acest sens. Organizația trebuie să
ofere funcționarilor săi o astfel de protecție care va asigura îndeplinirea funcțiilor, transmise de
către statele membre Organizației. Prin urmare, protecția, oferită de Organizație, poate fi numită
funcțională. În conformitate cu avizul consultativ, Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția nr.
364 (IV) din 1 decembrie 1949 a împuternicit Secretarul General al ONU să întreprindă măsurile
necesare pentru înaintarea acțiunii. Secretarul General al ONU s-a adresat Israelului cu cererea de
a chita 54 000 USD cu titlu de despăgubire ONU și familiei mediatorului asasinat. Toate cerințele
au fost îndeplinite de către Israel în anul 1950.
???
Deși avizul consultativ al CIJ nu este juridic obligatoriu nici pentru ONU, nici pentru state, în
practică se constată faptul că organizația internațională are personalitate juridică în limitele actelor
sale constitutive. Totodată organizațiile internaționale participă activ la relațiile internaționale,
inclusiv în cazurile neprevăzute de tratatele constitutive. Cum poate fi explicat fenomenul???

Raspuns:

Daca sa privim din punct de vedere al personalitatii juridice,atunci putem afirma ca orice
stat este subiect de drept.Numeroase organizatii,chiar si acelea care intrunesc cerintele
pentru a fi subiecte de drept international sunt lipsite de asemena insusire,fiind
differentiate prin capacitate,aceasta fiind restransa la drepturile si obligatiile continute in
acte constitutive.
Pe de alta parte,acordurile incheiate de ONU cu un mare numar de state,dintre care fac
parte si statele care nu sunt member ale Organizatiei,atesta o posibilitate de a isi exprima
o astfel de vointa.Organizatiile international se bucura de anumite privilegii si imunitati.
Conform aticoluli 104 al Cartei,si anume”Organizatia se va bucura pe teritoriul fiecarui
membru al sau de capacitate juridical necesara pentru exercitarea functiunilor si
indeplinirea scopurilor sale.”O organizatie international participa la relatiile international
care nu sunt prevazute de actele constitutive ale organizatiei,cu acordul sau la cererea
statelor sau organizatiilor internationale;organizatia international respecta statutul juridic
a altor subiecte,contribuie la buna dezvoltare si la armonizarea relatiilor internationale.
 Putem spune ca organizatiile international au personalitate juridical limitata si trebuie sa
respecte statutul lor asa cum este prezentat in memorandumul de asociere.Organizatia
intrnationala participa la relatii internationale care duc la implinirea obiectivelor si
functiilor organizatiei.Statele au avantajul ca sa se bucure in deplinatate de calitatea de
subiet de drept international.

Speța nr.2 (text preluat din Drept internațional public. Caiet de seminar. B. Onica-Jarka, C. Brumar,
D-A. Deteșeanu, București 2006)

Statul X și statul Y sunt din martie 1995 state părți la Convenția cu privire la dreptul
mării de la Montego Bay din anul 1982 și state riverane, față în față, la marea Beta.
Insula ALFA, situată la distanță de 185 de mile marine de la liniile de bază ale țărmului
statului X și la o distanță de 220 de mile marine față de liniile de bază ale țărmului
statului Y, este proprietatea statului X. Insula ALFA este o insulă cu relief stîncos, fără
vegetație și fără sursă de apă, în suprafață de 2 km². În aprilie 1995, statul X amplasează
la o distanță de 70 mile marine de insula ALFA, înspre statul Y, o instalație de foraj
petrolier, informînd oficial statul Y că face aplicarea art. 121 din Convenția de la
Montego Bay.
1. Arătați care este argumentul juridic care stă la baza pretenției statului X.
2. Arătați care este regimul juridic al insulelor prevăzut de Convenția de la Montego
Bay.
3. Indicați dacă amplasarea instalației de foraj de către statul X încalcă dispozițiile
Convenției de la Montego Bay referitoare la regimul juridic al insulelor.

Raspuns:
Instalatia de foraj petrolier este proprietatea statului care le-a instalat official.Celelalte
state nu trebuie sa impiedice instalarea lor,niici sa inlature sau sa le cauzeze daune.Statele
se oblige ca prin legislatia lor interna sa incrimineze activitatile care au drept consecinta
dteriorarea sau ruperea instalatiei de foraj petrolier.Deci,conform art.121 O insula este o
întindere naturala de pământ inconjurata de apa, care rămâne descoperită în timpul
fluxului. Stâncile care nu sunt propice locuirii umane sau unei vieți economice proprii nu
au zona economică exclusiva și nici platou continental.
Conform articolului 2 din Conventia de la Montego Bay 1982, suveranitatea statului
riveran se întinde dincolo de teritoriul sau și de apele sale interioare, iar în cazul unui
stat-arhipelag, dincolo de apele sale arhipelagice, asupra unei zone a marii adiacente
desemnate sub numele de mare teritorială.. Aceasta suveranitate se întinde asupra
spațiului aerian de deasupra marii teritoriale, precum și asupra fundului acestei mari și
subsolului ei.

Speta improvizata.
Un vas sub pavilionul statului A este surprins de către autorităţile statului B pescuind la o
distanţă de 14 mile marine de ţărmul acestuia din urmă. Vasul este sechestrat, şi
împotriva comandantului navei şi a echipajului autorităţile statului B iniţiază un proces
civil pentru repararea prejudiciului cauzat de echipajul navei în marea teritorială.
Legislaţia internă a statului B precizează că marea teritorială se întinde pe o distanţă de
15 mile marine de la ţărm şi pescuitul în acest spaţiu maritim este interzis pentru navele
sub pavilion străin – cu excepţia unei autorizaţii exprese a autorităţilor naţionale. În faţa
instanţei interne, avocaţii membrilor echipajului invocă faptul că, în conformitate cu
Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării (Montego Bay, 1982), la care ambele
state sunt părţi (a fost ratificat de organele legislative ale ambelor state şi a intrat în
vigoare pentru ambele state), lăţimea maximă a mării teritoriale este de 12 mile marine,
dincolo de care se întinde marea liberă .Prin urmare – susţin avocaţii, statul B nu ar fi
avut dreptul să sechestreze un vas care pescuia la o distanţă mai mare decât limita
prevăzută de convenţia internaţională. În replică, procurorii statului B au susţinut că
legislaţia internă nu permitea statului să aplice dispoziţiile Convenţiei. De asemenea, s-a
invocat faptul că legislaţia internă fusese adusă la cunoştinţă publică.

a) Statul A şi Statul B convin să supună litigiul Curţii Internaţionale de Justiţie. Ce va

decide Curtea?
 

raspuns:

Se observă că problema relaţiei dintre un tratat şi o lege internă apare doar în faţa unei
instanţe interne, acolo unde ambele acte (legea şi tratatul) au calitatea de izvor de drept.
În faţa instanţei internaţionale, Curtea va aplica exclusiv izvoarele dreptului internaţional,
respectiv tratatul. Legea internă reprezintă doar un element de fapt, care poate reprezenta
dovada încălcării unei obligaţii internaţionale. În cazul de faţă Curtea Internaţională de
Justiţie va aplica exclusiv convenţia internaţională la care cele două state sunt părţi.