Sistemul European de protecţie a drepturilor omului

Unitate de învăţare Nr. 12

SISTEMUL EUROPEAN DE PROTECŢIE A DREPTURILOR

OMULUI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12……………………………………………...... 2

12.1 Scurt istoric.............................................................................................................. 2
12.2 Sistemul interamerican de protecţie a drepturilor omului………………………. 6
12.3 Sistemul african de protecţie a drepturilor omului……………………………… 7
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12…………………………………....... 7
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............................ 7
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12……………………………………………..... 8

Drept internaţional public I

 Sistemul European de protecţie a drepturilor omului

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 12

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 12 sunt:

 să cunoască sistemul european de protecţie a drepturilor omului;

 să cunoască sistemul african şi interamerican de protecţie a drepturilor
omului;

12.1 Scurt istoric

Întreg complexul de factori care a condus ONU la preocuparea deosebită

pentru protecţia drepturilor omului a avut un efect similar în Europa. Unul
din aceşti factori a fost, în mod special, reacţia împotriva sistemelor fasciste
care au provocat cel de-al doilea război mondial. Negarea existenţei
drepturilor omului nu a fost doar un rezultat incident al acestor sisteme, ci
“un instrument deliberat de politică internă şi chiar o precondiţie a
ascensiunii lor.”1 Un alt factor a fost necesitatea protecţiei sistemelor
democratice ale Europei Occidentale, nu doar împotriva unei renaşteri a
regimurilor dictatoriale fasciste, ci şi împotriva unui alt fel de regimuri care
preluaseră controlul asupra unei jumătăţi a continentului: regimurile
comuniste.
1949 – naşterea Consiliului Europei
Organele Consiliului Europei
Comitetul Miniştrilor este organul decizional al Consiliului Europei,
compus din miniştrii de externe ai statelor membre sau din reprezentanţii lor
diplomatici permanenţi la Strasbourg.

Adunarea Parlamentară este prima adunare europeană din istoria

continentului şi totodată are cea mai extinsă reprezentare: 46 de state sunt
reprezentate în cadrul ei.

Secretarul General are responsabilitatea direcţiilor strategice ale

programului de lucru al Consiliului Europei şi asupra bugetului organizaţiei
şi supraveghează organizarea şi funcţionarea curentă a Consiliului.

Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CALRE) este un

organ creat de Summit-ul de la Viena din anul 1993, care are menirea de a
reprezenta atât colectivităţile locale, cât şi colectivităţile regionale din
Europa care aplică prevederile Chartei Autonomiei Locale adoptată de
Comitetul Miniştrilor în 1985.

Comisarul Drepturilor Omului a fost creat în 1999 şi este o instituţie

independentă, ce are ca scop promovarea educaţiei în domeniul drepturilor
omului, a conştientizării şi respectării drepturilor omului în statele membre.

1
A. Robertson, J.G. Merrills.- Human Rights in the World. Manchester University Press, 1994, p. 102; a se
vedea şi J.G.Merrills.- The Council of Europe (I): the European Convention on Human Rights. În:
R.Hanski, M.Suksi, op.cit., pp.287-306.
2

Drept internaţional public I

 Sistemul European de protecţie a drepturilor omului

Elaborarea şi semnarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului

Convenţia a fost semnată la Roma în luna noiembrie 1950 şi a intrat în
vigoare la 3 septembrie 1953, după depunerea a trei ratificări. Ea a fost
urmată de 13 protocoale adiţionale.

Drepturile garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În

forma iniţială, CEDO garanta următoarele drepturi:
- dreptul la viaţă.
- dreptul de a nu fi supus torturii sau altor tratamente sau pedepse inumane
sau degradante:
- dreptul de a nu fi ţinut în sclavie; interzicerea muncii forţate;
- dreptul la libertatea şi siguranţa persoanei;
- dreptul la un proces echitabil;
- dreptul de a nu fi supus unor legi şi pedepse ex post facto;
- dreptul la viaţă privată şi de familie;
- libertatea de gândire, conştiinţă şi religie;
- libertatea de expresie;
- libertatea de asociere şi de întrunire paşnică;
- libertatea de a se căsători şi de a întemeia o familie.

Convenţia mai conţine o clauză de nediscriminare (art. 14) şi obligaţia de a

se acorda un remediu eficace prin instanţele naţionale oricărei persoane ale
cărei drepturi au fost violate (art. 13).
Catalogul drepturilor garantate a fost lărgit prin Protocoalele adiţionale
ulterioare:
Protocolul 1: - dreptul la proprietate;
- dreptul la educaţie;
- angajamentul statelor de a organiza alegeri libere şi secrete la intervale de
timp rezonabile.
Protocolul 4: - interzicerea privării de libertate pentru nerespectarea
obligaţiilor contractuale;
- dreptul la liberă circulaţie;
- interzicerea expulzării propriilor cetăţeni şi a expulzării colective a
străinilor.
 Protocolul 6: - abolirea pedeapsa cu moartea pe timp de pace;
 Protocolul 7:- garanţii acordate străinilor înainte de a fi expulzaţi din ţara
unde îşi au reşedinţa; dreptul la recurs în procesele penale, dreptul la
reparaţii în caz de eroare judiciară, dreptul de a nu fi judecat de două ori
pentru aceeaşi faptă; egalitatea în drepturi şi obligaţii între soţi.

Protocolul 12 a introdus principiul general al non-discriminării.

Protocolul 13 a introdus abolirea pedepsei cu moartea în orice circumstanţe.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului are două categorii de competenţe:

soluţionarea litigiilor şi emiterea de avize consultative. Competenţa ei

Drept internaţional public I

 Sistemul European de protecţie a drepturilor omului

acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea CEDO şi a

Protocoalelor sale.

Judecătorii noii Curţi Europene a Drepturilor Omului sunt, conform

art. 20-24 ale Convenţiei, în număr egal cu acela al statelor-părţi la CEDO.

Curtea îşi desfăşoară activitatea în: Adunarea Plenară a Curţii; Comitete;

Camere; Marea Cameră.

Pentru celelalte activităţi ale Curţii decât cea de examinare a cauzelor aduse
înaintea sa, în structura Curţii se regăsesc: Adunarea Plenară a Curţii;
Preşedintele Curţii; 1 sau 2 vicepreşedinţi; preşedinţii Camerelor.

Principala sarcină a noii Curţi Europene a Drepturilor Omului este

asigurarea respectării angajamentelor care decurg pentru statele părţi la
CEDO. Sesizarea Curţii privind încălcarea drepturilor garantate de CEDO
se poate face fie de un stat-parte, fie de un particular.

Condiţiile de admisibilitate ale unei cereri individuale introduse la Curtea

Europeană a Drepturilor Omului. Pentru a fi examinate pe fond de către
Curte, cererile individuale trebuie să îndeplinească o serie de condiţii
de admisibilitate prevăzute de articolul 35 al Convenţiei:
A. Epuizarea prealabilă a tuturor căilor de recurs interne;
B. Introducerea cererii într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne
definitive;
C. Cererea să nu fie anonimă;
D. Cererea să nu fie esenţial aceeaşi cu o cerere anterior examinată de
Curte;
E. Cererea să nu mai fi fost supusă examinării unei alte instanţe
internaţionale, dacă nu conţine fapte noi;
F. Cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenţiei, manifest
nefondată sau abuzivă

Procedura de judecare a cererii individuale de Cameră sau de Marea Cameră

– a se studia după curs

Charta Socială Europeană

Charta Socială Europeană a fost semnată la Torino, sub auspiciile
Consiliului Europei, la 18 octombrie 1961 şi a intrat în vigoare la 26
februarie 1965. Charta este destinată a completa prevederile Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului, care cuprinde în principal drepturi civile şi
politice, cu un catalog de drepturi economice, sociale şi culturale.

Pentru a deveni parte la Chartă, un stat trebuie să accepte cel puţin 10 din
cele 19 articole care formează partea a II-a a Chartei sau 45 din cele 72 de
paragrafe numerotate ale acestor articole. În urma acestui algoritm, un stat
trebuie să accepte doar între jumătate şi două treimi din obligaţiile prevăzute
de Chartă.

Drept internaţional public I

 Sistemul European de protecţie a drepturilor omului

Alte convenţii privind drepturile omului elaborate în cadrul Consiliului

Europei
Cu titlu exemplificativ, enumerăm următoarele tratate:
- Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante (1987; intrată în vigoare în 1989);
- Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (1994; intrată în
vigoare în 1998);
- Convenţia privind drepturile omului şi bio-medicina (1997);
- Charta europeană a limbilor regionale sau minoritare (1992);
- Convenţia europeană cu privire la extrădare (1957);
- Convenţia europeană asupra cybercriminalităţii (2001).

Protecţia drepturilor omului în cadrul Uniunii Europene

În cadrul Uniunii Europene, sistemul de protecţie a drepturilor omului este
esenţialmente jurisprudenţial. Judecătorul comunitar a intervenit în acest
scop, inspirându-se din texte scrise de drept primar şi de drept derivat, din
tradiţiile constituţionale naţionale şi din CEDO. De altfel, art. F § 2 din
Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) afirmă că
Uniunea respectă drepturile fundamentale aşa cum sunt garantate de CEDO
şi aşa cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre.
Totuşi, absenţa unei enumerări a acestor drepturi implică inevitabil recursul
la Curtea de Justiţie.

Tratatul de la Amsterdam, din 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai

1999, conţine importante dispoziţii relative la drepturile omului. El cuprinde
intenţia statelor de a mări posibilitatea de intervenţie a Curţii de la
Luxembourg în acest domeniu. Tratatul consacră competenţa Curţii de
Justiţie în domeniul controlului respectului drepturilor fundamentale de
către organele comunitare. De asemenea, Tratatul pune în lumină importanţa
garanţiei politice a drepturilor omului, al căror respect deplin a devenit o
condiţie de adeziune şi de apartenenţă la Uniune. În cazul încălcării grave şi
persistente a principiilor enunţate în art. 6 al Tratatului – libertatea,
democraţia, respectul drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale,
statul de drept – Consiliul UE, reunit la nivelul şefilor de stat sau de guvern,
poate, în anumite condiţii, să suspende cu o majoritate calificată, unele
drepturi ale statului în cauză, inclusiv dreptul său de vot în cadrul
Consiliului.

Charta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene - adoptătă la isa, în

anul 2000.
Conţinutul şi structura Chartei. Charta conţine o serie de principii
generale, care privesc în primul rând câmpul său de aplicare, autonomia
sa, limitările aduse drepturilor. Cât priveşte catalogul drepturilor,
documentul reafirmă drepturile clasice – demnitatea umană, libertăţile,
egalitatea, justiţia, conţinând însă un bogat catalog de drepturi sociale:
dreptul la muncă, la securitate socială, la ajutor social, la grevă.

Charta a fost integrată în Tratatul privind Constituţia pentru Europa, semnat

la Roma, la 29 octombrie 2004.
5

Drept internaţional public I

 Sistemul European de protecţie a drepturilor omului

Protecţia drepturilor omului în cadrul Organizaţiei pentru Securitate

şi Cooperare în Europa.
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (fosta Conferinţă
pentru Securitate şi Cooperare în Europa) este o organizaţie politică ce are
ca principal scop asigurarea păcii şi securităţii la nivel regional european.
Unul din principalele domenii de acţiune în acest cadru larg al organizaţiei
este aşa-numita dimensiune umană, adică protecţia drepturilor
fundamentale, precum şi "stabilirea contactelor umane şi alte probleme cu
caracter umanitar". Dimensiunea umană a OSCE îşi are originea în
principiul VII enunţat în Actul Final de la Helsinki (1975).

Test de autoevaluare 12.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Condiţiile de admisibilitate ale unei cereri individuale introduse la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 4.

12.2 Sistemul interamerican de protectie a drepturilor omului

Declaraţia Americană asupra Drepturilor şi Obligaţiilor Omului, 1948.

Declaraţia este bazată pe aceeaşi viziune "holistică", globală, asupra
drepturilor: cuprinde toate categoriile de drepturi inerente persoane umane.
Ceea ce aduce nou declaraţia este legătura dintre drepturi şi obligaţii.

Comisia Interamericană a drepturilor omului a fost creată prin Rezoluţie a

OAS în 1959, la Santiago de Chile.

Convenţia Interamericană a drepturilor omului a fost adoptată în 1969 şi a

intrat în vigoare în 1978, instituind un sistem mai eficient, bazat pe
examinarea petiţiilor individuale privind încălcări ale drepturilor omului în
statele părţi. Prin Convenţie, statele-părţi îşi asumă obligaţia complexă de a
respecta şi de a asigura drepturile enumerate (se subliniază astfel existenţa
obligaţiilor pozitive în sarcina statelor).

Principalele instituţii create de Convenţie sunt Comisia Inter-americană a

drepturilor omului şi Curtea Inter-americană a drepturilor omului.

Convenţia a fost completată prin două protocoale adiţionale: Protocolul

adiţional în domeniul drepturilor economice, sociale şi culturale (1988) şi
Protocolul privind abolirea pedepsei cu moartea (1990). Tot la nivelul
sistemului inter-american, în 1985 a fost adoptată Convenţia Inter-
americană pentru prevenirea şi pedepsirea torturii.

Drept internaţional public I

 Sistemul European de protecţie a drepturilor omului

Test de autoevaluare 12.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Convenţia Interamericană a drepturilor omului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6.

12.3 Sistemul african de protecţie a drepturilor omului

Sistemul african are la bază Charta africană a drepturilor omului şi

popoarelor, adoptată la Nairobi, în 1981, de către Organizaţia Unităţii
Africane şi intrată în vigoare în 1986. În 2001, Organizaţia Unităţii Africane
s-a transformat în Uniunea Africană. Alte instrumente de protecţie a
drepturilor omului din cadrul sistemului african: Convenţia africană asupra
refugiaţilor, Charta africană a drepturilor şi bunăstării copilului, Protocolul
asupra drepturilor femeii.

Mecanismul de aplicare a Chartei se desfăşoară prin Comisia africană a

drepturilor omului şi popoarelor şi, de anul acesta şi prin Curtea africană
a drepturilor omului şi popoarelor. Comisia este formată din 11 membri,
înalţi funcţionari guvernamentali aleşi de Conferinţa Şefilor de Stat şi de
Guvern a Uniunii Africane pe o perioadă de 6 ani.

În cazul constatării unor violări ale drepturilor, statele au următoarele

obligaţii:
- obligaţia de încetare a violării;
- obligaţia de restitutio in integrum prin reparaţii în natură sau prin
echivalent;
- obligaţia de a nu repeta violarea.

Comisia poate indica statelor măsurile speciale şi generale pe care trebuie să

le ia în vederea eliminării efectelor violării drepturilor.

În vederea reformării sistemului african, subiect al unor serioase lacune, s-a

impus ideea creării unui organism jurisdicţional de protecţie a drepturilor
omului la nivel african. Prin Protocolul adoptat în 1998, şi intrat în vigoare
în iulie 2004, se instituie Curtea africană a drepturilor omului şi
popoarelor. Curtea va fi formată din 11 judecători independenţi, resortisanţi
ai statelor membre ale Uniunii Africane, jurişti cu o înaltă autoritate morală,
competenţă şi experienţă juridică, judiciară sau academică recunoscută în
domeniul drepturilor omului şi popoarelor. Judecătorii sunt aleşi de
Conferinţa UA pe o perioadă de 6 ani.

Curtea va avea o competenţă consultativă şi una contencioasă.

Drept internaţional public I

 Sistemul European de protecţie a drepturilor omului

Test de autoevaluare 12.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Sistemul african de protecţia a drepturilor omului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 7.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 12.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

12 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12

Protecţia internaţională a drepturilor omului?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 12.1
Condiţiile de admisibilitate ale unei cereri individuale introduse la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului. Pentru a fi examinate pe fond de către
Curte, cererile individuale trebuie să îndeplinească o serie de condiţii
de admisibilitate prevăzute de articolul 35 al Convenţiei:
A. Epuizarea prealabilă a tuturor căilor de recurs interne;
B. Introducerea cererii într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne
definitive;
C. Cererea să nu fie anonimă;
D. Cererea să nu fie esenţial aceeaşi cu o cerere anterior examinată de
Curte;
E. Cererea să nu mai fi fost supusă examinării unei alte instanţe
internaţionale, dacă nu conţine fapte noi;
F. Cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenţiei, manifest
nefondată sau abuzivă.

Răspuns 12.2
Convenţia Interamericană a drepturilor omului a fost adoptată în 1969 şi a
intrat în vigoare în 1978, instituind un sistem mai eficient, bazat pe
examinarea petiţiilor individuale privind încălcări ale drepturilor omului în
statele părţi. Prin Convenţie, statele-părţi îşi asumă obligaţia complexă de a
8

Drept internaţional public I

 Sistemul European de protecţie a drepturilor omului

respecta şi de a asigura drepturile enumerate (se subliniază astfel existenţa

obligaţiilor pozitive în sarcina statelor).

Principalele instituţii create de Convenţie sunt Comisia Inter-americană a

drepturilor omului şi Curtea Inter-americană a drepturilor omului.
Convenţia a fost completată prin două protocoale adiţionale: Protocolul
adiţional în domeniul drepturilor economice, sociale şi culturale (1988) şi
Protocolul privind abolirea pedepsei cu moartea (1990). Tot la nivelul
sistemului inter-american, în 1985 a fost adoptată Convenţia Inter-
americană pentru prevenirea şi pedepsirea torturii.

Răspuns 12.3
Sistemul african are la bază Charta africană a drepturilor omului şi
popoarelor, adoptată la Nairobi, în 1981, de către Organizaţia Unităţii
Africane şi intrată în vigoare în 1986. În 2001, Organizaţia Unităţii Africane
s-a transformat în Uniunea Africană. Alte instrumente de protecţie a
drepturilor omului din cadrul sistemului african: Convenţia africană asupra
refugiaţilor, Charta africană a drepturilor şi bunăstării copilului, Protocolul
asupra drepturilor femeii.
Mecanismul de aplicare a Chartei se desfăşoară prin Comisia africană a
drepturilor omului şi popoarelor şi, de anul acesta şi prin Curtea africană
a drepturilor omului şi popoarelor. Comisia este formată din 11 membri,
înalţi funcţionari guvernamentali aleşi de Conferinţa Şefilor de Stat şi de
Guvern a Uniunii Africane pe o perioadă de 6 ani.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

1. Florica Brașoveanu, Instituții fundamentale ale dreptului internațional

public, Editura Sitech, Craiova, 2016.
2. Bianca Selejan - Guţan, Drept internaţional public. Editura Universităţii
„Lucian Blaga” din Sibiu, 2003.
3. Dumitru Mazilu, Drept internaţional public, vol. I si II, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2008.
4. Al. Bolintineanu, Adrian Năstase, Bogdan Aurescu - Drept internaţional
contemporan : Editura All Beck, Bucureşti 2000.
5. Raluca Miga – Beşteliu - Drept internaţional. Introducere în dreptul
internaţional public. Ediţia a III-a : Editura All Beck, Bucureşti 2003.

Drept internaţional public I