UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT
PROTECȚIA JURIDICĂ A DREPTURILOR
OMULUI
Protecția drepturilor omului în sistemul Consiliului Europei

Student: COSTINIUC TEODORA

Coordonator:Lect.univ.dr. LAZĂR
ROXANA ELENA
ANUL IV

IAȘI
2024
CUPRINS:

I. CONSILIUL EUROPEI ................................................................................. 3

II. CONVENȚIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI .................. 6

III. CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI (CEDO) ......... 7

IV. CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ ............................................................ 8

V.REALIZĂRILE CONSILIULUI EUROPEI ÎN MATERIA

PROTEJĂRII DREPTURILOR OMULUI ..................................................... 9

A. Abolirea pedepsei cu moartea ...................................................................... 9

B. Întărirea drepturilor omului ........................................................................ 9

C. Nediscriminarea și lupta împotriva rasismului ........................................ 10

D. Susținerea libertății de expresie ................................................................ 10

E. Egalitatea de gen ........................................................................................ 11

F. Protecția drepturilor copiilor ..................................................................... 11

VI. CONCLUZII ............................................................................................... 12

BIBLIOGRAFIE: ........................................................................................... 13
 I. CONSILIUL EUROPEI

„Va veni o zi când voi francezi, voi ruși, voi italieni, voi englezi, voi germani, voi
toate națiunile continentului, fără să vă pierdeți calitățile distincte și glorioasa voastră
invidiualitate veți fonda împreună o unitate superioară și veți constitui fraternitatea
europeană.” - Victor Hugo, 1849.

Consiliul Europei este o organizație interguvernamentală europeană care a fost

înființată în 1949 și are sediul la Strasbourg, Franța. Scopul principal al Consiliului Europei
este promovarea democrației, drepturilor omului și statului de drept în statele membre. Acesta
reprezintă un cadru instituţional de colaborare interguvernamentală între statele membre, în
toate domeniile de interes ale societăţii europene (cu excepţia celor legate de apărare) şi
anume: cooperare juridică, în domeniul mijloacelor de informare în masă, în educaţie,
cultură, patrimoniu, tineret şi sport, probleme sociale şi economice, puteri locale şi regionale,
protecţia mediului etc.

Consiliul Europei este considerat cea mai amplă organizație care se ocupă cu
drepturile omului de pe continent. Acesta cuprinde 47 de state membre, dintre acestea, 28
făcând parte și din Uniunea Europeană. Cele 47 de state membre au aderat la Convenția
Europeană a drepturilor omului, un tratat conceput pentru protejarea drepturilor omului,
democrației și statului de drept. Consiliul Europei a luat naștere la 5 mai 1949, reunind toate
statele democratice ale Uniunii Europene, alături de alte state din centru și estul Europei.
Acest consiliu este independent și diferit față de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii
Europene.

„Conform Statutului Consiliului Europei orice stat european poate deveni membru al
Consiliului Europei, cu singura condiție de acceptare principiul supremației dreptului şi
garantarea drepturilor omului şi libertățile fundamentale pentru toate persoanele aflate sub
jurisdicția sa.”1

Consiliul Europei susține libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, libertatea

de întrunire, egalitatea și protecția minorităților. Acesta a lansat campanii pe teme precum
protecția copilului, discursuri online de neinstigare la ură și drepturile persoanelor de etnie
romă care reprezintă cea mai răspândită minoritate din Europa. Consiliul Europei ajută statele

1
Marin Voicu, Introducere în dreptul european, Ed. Universul Juridic, București, 2007, pag. 28;
membre să lupte împotriva corupției și a terorismului și întreprinde reformele judiciare
necesare. Grupul său de experți constituționali, cunoscut drept Comisia de la Veneția, oferă
consiliere juridică țărilor din întreaga lume.

Consiliul Europei promovează drepturile omului prin convenții internaționale, cum ar

fi Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței
domestice și Convenția privind criminalitatea informatică. Acesta monitorizează evoluția
statelor membre în aceste domenii și emite recomandări prin organismele de monitorizare
formate din experți independenți. Statele membre ale Consiliului Europei nu mai aplică
pedeapsa cu moartea.

România a aderat la Consiliul Europei ca urmare a deciziei de la 4 octombrie 1993,

formulată prin rezoluţia nr. 37/1993 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind
invitarea ţării noastre de a deveni membru al acestuia. La data de 7 octombrie 1993, România
a semnat documente statutare şi Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor
Fundamentale ale Omului. Aderarea la Consiliul Europei a constituit o etapă obligatorie în
promovarea demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană şi la Organizaţia
Tratatului Nord-Atlantic .

„Buna funcţionare a organizaţiei este posibilă cu ajutorul unui set complex de

instituţii, cu toate că Statutul Consiliul Europei nu face referire decât la trei: Comitetul de
Miniştri, Adunarea Consultativă şi Secretariatul General. Celelalte instituţii: Congresul
Autorităţilor Locale şi Regionale, Comisarul pentru Drepturile Omului şi Curtea Europeană
a Drepturilor Omului, nu sunt incluse în actul constitutiv al organizaţiei deoarece au fost
înfiinţate după 1949. Primele două instituţii reflectă două perspective ale statelor fondatoare
cu privire la statutul Consiliului Europei.”2

„Comitetul Miniștrilor reprezintă instanța de decizie a Consiliului Europei. El este

alcătuit din miniștrii afacerilor externe ai tuturor statelor membre sau din reprezentanții
permanenți la Strasbourg. Rezultat al guvernelor care își prezintă, în condiții de egalitate,
demersurile naționale privind problemele cu care se confrunta societățile continentului
nostru, Comitetul Miniștrilor constituie și forumul în care se elaborează răspunsurile
europene la aceste provocări. Alături de Adunarea Parlamentara, gardian al valorilor

2
Anton Carpinschi, Diana Mărgărit, Organizații internaționale guvernamentale, Ed. Polirom, Iași, 2011,
pag.69;
fundamentale ale Consiliului Europei, el este investit și cu misiunea de a controla
respectarea angajamentelor luate de statele membre.” 3
Comitetul Miniștrilor are putere de decizie asupra întregii activități a Consiliului
Europei. Totodată, el studiază modul de acțiune a recomandărilor Adunării Parlamentare și
ale Congresului Autorităților locale și Regionale din Europa și decide bugetul și programul
de activitate al Consiliului Europei.

Adunarea Parlamentară inițiază tratate internaționale, dezbate și adoptă recomandări și

prezintă orientări Comitetului de Miniștri, guvernelor naționale și parlamentelor, alege
Secretarul General, Comisarul pentru Drepturile Omului și judecătorii Curții Europene a
Drepturilor Omului, asigură un forum democratic pentru dezbateri și monitorizează alegerile.
Comitetele acesteia joacă un rol important în examinarea chestiunilor de actualitate.
Totodată, este organul deliberativ al Consiliului Europei. Aceasta se ocupă de probleme care,
conform Statutului, intră în competența sa și prezintă concluziile sale Comitetului Miniștrilor.

În ceea ce privește, Secretarul General, acesta defineşte priorităţile şi stabileşte

programul de lucru interguvernamental în vederea aprobării anuale de către Comitetul
Miniştrilor. Secretarul General este responsabil de executarea programului cu ajutorul
Secretariatului de recomandări.

Comisarul pentru drepturile omului reprezintă o instituție independentă și

responsabilă de promovarea educației, conștientizării și respectării drepturilor omului în
statele membre și de asigurarea conformității depline și efective cu instrumentele Consiliului
Europei. În esență, Comisarul are un rol de prevenire și îndeplinește funcții diferite de cele
ale Curții Europene a Drepturilor Omului și ale altor organizații care se bazează pe tratate.
Comisarul nu deține puteri executive. Lucrând împreună cu alte instituţii ale Consiliului
Europei, Comisarul poate adresa un raport, o recomandare sau un aviz asupra oricărei
chestiuni speciale Comitetului Miniştrilor cât şi Adunării Parlamentare, dacă el estimează că
este oportun.

3
Nicolae Ecobescu, Nicolae Micu, Mariana Nitelea, MANUALUL CONSILIULUI EUROPEI, 2003, pag. 35;
 II. CONVENȚIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR
OMULUI

Convenția Europeană a Drepturilor Omului poartă denumirea de fundamentul

protecției și dreptății. În inima valorilor europene, în urma ororilor celui de-al Doilea Război
Mondial, s-a născut un angajament ferm pentru a construi o Europă bazată pe respectul
pentru demnitatea umană și drepturile fundamentale ale individului. Acest angajament a fost
cristalizat într-un document cu impact semnificativ asupra evoluției juridice și sociale a
continentului european , anume Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Aceasta a fost adoptată în 1950 la Roma și intrată în vigoare în 1953, reprezentând un
pilon esențial al sistemului european de protecție a drepturilor omului. Scopul său
fundamental este de a asigura respectarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale
ale individului în fața statelor membre ale Consiliului Europei.
Convenția acoperă o gamă largă de drepturi și libertăți, inclusiv dreptul la viață,
dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la
liberă circulație, dreptul la libertatea de exprimare, și multe altele. Aceste drepturi sunt
aplicabile oricărui individ, indiferent de naționalitate, în teritoriul de jurisdicție al statelor
semnatare.
Prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, statele membre ale Consiliului
Europei au creat un cadru juridic care consolidează valorile comune ale democrației, statului
de drept și drepturilor omului. Acest document emblematic continuă să reprezinte o punte
între aspirațiile umane fundamentale și realitatea juridică, oferind o cale de navigare pentru
un continent unit în diversitate, în numele respectului și al justiției.
”Convenţia stipulează necesitatea respectării dreptului la viaţă, interzicerea torturii,
a sclaviei şi a muncii forţate, dreptul la siguranţă, la un proces echitabil, nici o pedeapsă
fără lege, la respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de
religie, de exprimare, de întrunire şi de asociere, dreptul la căsătorie, la un recurs efectiv,
interzicerea discriminării şi a abuzului de drept.”4
O contribuție semnificativă a Convenției este adaptabilitatea sa la schimbările sociale
și tehnologice. Aceasta s-a reflectat în interpretările extinse ale drepturilor în contextul noilor
provocări, cum ar fi drepturile digitale sau drepturile persoanelor LGBTQ+.

4
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/175187 accesat la 02.04.2022;
 III. CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR
OMULUI (CEDO)

”Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unul dintre puținele instrumente juridice

de anvergură internațională ce poate fi petiționat de către orice persoană fizică doritoare să
cheme în instanță statul din care provine.”5 Aceasta, al cărei sediu se află tot la Strasbourg,
este organismul judiciar permanent responsabil de monitorizarea conformității cu Convenția
europeană a drepturilor omului. Rolul acesteia este de a asigura respectarea drepturilor
consfințite prin Convenția la care au aderat cele 47 de state membre ale Consiliului Europei.

Curtea este compusă dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor contractante.
Aceasta pronunță hotărâri cu privire la cererile individuale sau la cererile introduse de către
stat privind presupuse încălcări ale drepturilor civile și politice prevăzute de Convenția
europeană a drepturilor omului. Începând din 1998, aceasta își desfășoară activitatea ca
instanță permanentă, iar persoanele fizice i se pot adresa direct. Deciziile pronunțate de Curte
au un caracter obligatoriu pentru țările vizate și au determinat guvernele să își schimbe
legislația și practica administrativă într-o multitudine de domenii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, supranumită și gardianul drepturilor în inima
Europei, are un rol distinct în cadrul Consiliului Europei, CEDO are misiunea de a judeca
cererile individuale și interguvernamentale referitoare la presupuse încălcări ale drepturilor
omului prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Această instanță
internațională oferă un refugiu pentru cei ale căror drepturi au fost încălcate și promovează un
standard comun al drepturilor omului în toate statele membre ale Consiliului Europei.
Procedura CEDO oferă părților implicate o platformă pentru a-și prezenta
argumentele și pentru a obține o soluție justă și echitabilă. Audierile orale și analiza detaliată
a fiecărui caz contribuie la elaborarea hotărârilor care, pe lângă impactul direct asupra părților
implicate, consolidează jurisprudența europeană în domeniul drepturilor omului. Hotărârile
CEDO au consecințe profunde și durabile. Acestea nu doar repară nedreptățile individuale, ci
și contribuie la modelarea evoluției legislației și a practicilor în țările membre ale Consiliului
Europei. Statele sunt obligate să respecte hotărârile CEDO și să implementeze schimbări
legislative sau administrative pentru a asigura conformitatea cu prevederile Convenției.

5
Anton Carpinschi, Diana Mărgărit, Organizații internaționale guvernamentale, Ed. Polirom, Iași, 2011,
pag.72;
 IV. CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ
”Carta socială europeană enunţă drepturile şi libertăţile omului şi stabileşte un
mecanism de supraveghere care garantează respectarea acestora de către Statele părţi.”6
Carta Socială Europeană sau puntea către binele social și drepturile omului, se ridică
ca un document emblematic, pledând pentru o abordare echilibrată între progresul social și
respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Adoptată în 1961 și revizuită în 1996,
Charta oferă un cadru cuprinzător pentru garantarea drepturilor la un nivel minim în
domeniul social și economic în statele membre ale Consiliului Europei.
Centrală în această paradigmă este Comitetul European de Sociale, o instanță care
monitorizează implementarea și respectarea prevederilor Chartei. Acest comitet joacă un rol
crucial în evaluarea politicilor sociale și economice, promovând un echilibru între nevoile
societății și respectarea drepturilor fundamentale.
Charta Socială Europeană acoperă o varietate de domenii esențiale, precum dreptul la
muncă și condiții de muncă echitabile, dreptul la protecție socială, dreptul la locuire, precum
și dreptul la educație. Aceste drepturi sunt considerate pietre de temelie pentru o societate
echitabilă și sunt concepute pentru a asigura că progresul economic nu se realizează în
detrimentul demnității umane.
Un aspect semnificativ al Chartei este sistemul său de raportare periodică, prin care
statele membre sunt obligate să prezinte progresele realizate în implementarea și respectarea
drepturilor sociale. Acest mecanism asigură transparență și responsabilitate, contribuind la
consolidarea angajamentelor asumate în cadrul Consiliului Europei. De-a lungul deceniilor,
Charta Socială Europeană a evoluat pentru a aborda provocările societății contemporane,
inclusiv aspecte legate de echitatea de gen, discriminare și condițiile de muncă. Adaptarea sa
la noile realități sociale și economice subliniază rolul său esențial în modelarea politicilor
care vizează bunăstarea și dezvoltarea durabilă.
Aceasta servește drept ghid valoros pentru statele membre, orientându-le spre
construirea unor societăți care să promoveze nu doar prosperitatea economică, ci și drepturile
și demnitatea fiecărui individ. Astfel, ea devine o punte către un viitor în care justiția socială
și drepturile omului se întrepătrund armonios, reflectând aspirațiile profunde ale unui
continent unit în diversitatea sa.

6
https://www.europarl.europa.eu/ Carta Socială Europeană, accesat la 02.01.2023
 V.REALIZĂRILE CONSILIULUI EUROPEI ÎN
MATERIA PROTEJĂRII DREPTURILOR OMULUI
A. Abolirea pedepsei cu moartea
Consiliul Europei a avut un impact semnificativ în promovarea drepturilor omului și
abolirea pedepsei cu moartea. Într-un act de pionierat, în aprilie 1983, Consiliul Europei a
adoptat Protocolul Nr. 6 la Convenția Europeană privind Drepturile Omului, marcând un pas
important către abolirea pedepsei capitale în societățile democratice. Acest protocol a
reprezentat o manifestare a angajamentului pentru respectarea demnității umane și a dreptului
la viață. Ulterior, în mai 2002, Consiliul Europei a consolidat această poziție prin adoptarea
Protocolului Nr. 13, care a interzis pedeapsa cu moartea în orice circumstanță. Acest act a
reflectat o evoluție profundă în gândirea și valorile consacrate de Consiliul Europei, stabilind
un standard ferm împotriva unei practici considerate incompatibile cu principiile unei
societăți moderne și democratice.

Consiliul Europei a stabilit ca abolirea pedepsei cu moartea să fie o precondiție pentru

aderare. Începând cu 1997, nicio execuție nu a mai fost efectuată în niciunul dintre cele 46 de
state membre ale Organizației.

B. Întărirea drepturilor omului

Orice țară care devine membră a Consiliului Europei acceptă să fie supusă
mecanismelor riguroase de monitorizare independentă, care au ca scop evaluarea respectării
drepturilor omului și a practicilor democratice. Această abordare reflectă angajamentul ferm
al organizației în promovarea standardelor europene în ceea ce privește drepturile
fundamentale și principiile democratice.

Un exemplu notabil al acestui efort este reprezentat de Comitetul Consiliului Europei

pentru Prevenirea Torturii. Acest comitet desfășoară în mod regulat vizite neanunțate în
locurile de detenție din cele 46 de state membre, inclusiv în închisori, la poliție și în centrele
de reținere pentru străini. Scopul principal este evaluarea tratamentului aplicat persoanelor
private de libertate și asigurarea că acestea sunt tratate cu demnitate și respect.

Comitetul European pentru Drepturile Sociale reprezintă o altă entitate esențială în

cadrul sistemului de monitorizare. Acesta are sarcina de a verifica implementarea drepturilor
la locuință, sănătate, educație, locuri de muncă și libertate de mișcare, așa cum sunt garantate
de Carta Socială Europeană. Prin această evaluare, se asigură că statele membre își
îndeplinesc angajamentele referitoare la protecția drepturilor sociale ale cetățenilor lor.

C. Nediscriminarea și lupta împotriva rasismului

Convenția Europeană privind Drepturile Omului reprezintă o piedică fermă împotriva
discriminării în orice formă, interzicând categoric orice acțiune discriminatorie din partea
autorităților publice, indiferent de motiv. Consiliul Europei, în calitate de gardian al
drepturilor fundamentale, întreprinde diverse activități pentru a asigura protecția
minorităților, cu un accent deosebit pe cea mai mare minoritate din Europa, romii.

Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) se distinge prin

eforturile sale de a analiza și aborda problemele specifice legate de discriminare și
intoleranță. Această comisie emite recomandări periodice către cele 46 de state membre ale
Consiliului Europei, contribuind astfel la consolidarea unui climat de respect și echitate în
întreaga regiune.

”Alianța Europeană a Orașelor și Regiunilor pentru Includerea Romilor, de pildă,

reprezintă o inițiativă a Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului
Europei. Un rezultat vizibil al Alianței este proiectul Romact, desfășurat în colaborare cu
Uniunea Europeană.”7

D. Susținerea libertății de expresie

”Nu poate exista democrație reală fără libertate de expresie și fără o mass-media
liberă și pluralistă.”8 Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului acordă presei o
protecție extrem de cuprinzătoare, în special atunci când este vorba de natura confidențială a
surselor jurnaliștilor. În opinia Curții, absența unei astfel de protecții ar putea împiedica
sursele să ajute presa în a informa publicul în legătură cu subiecte de interes public.

Dreptul la libertatea de expresie se aplică și noilor forme de comunicare în masă,

inclusiv Internetului. Consiliul Europei este activ în mod constant în apărarea acestui drept,
luând în considerare orice evoluții. El ajută mai multe state membre să-și îmbunătățească

7
https://www.coe.int/ro/web/about-us/achievements accesat la 02.01.2024;
8
Ibidem
legislația și politicile privind libertatea de expresie și libertatea presei. Sunt organizate de
asemenea cursuri de instruire și vizite de studiu pentru profesioniștii din mass-media.

E. Egalitatea de gen
Convenția Consiliului Europei privind Prevenirea și Combaterea Violenței Împotriva
Femeilor, care constituie un pas înainte semnificativ în acest domeniu, se bazează pe premisa
că această violență nu poate fi eradicată până nu se vor face eforturi să se realizeze o mai
mare egalitate între femei și bărbați.

F. Protecția drepturilor copiilor

Copiii, ca ființe vulnerabile și dependente de adulți pentru îndeplinirea nevoilor lor,
ocupă un loc special în preocupările Consiliului Europei. Scopul programului pentru copii al
acestei organizații este de a asigura protecția și respectarea drepturilor acestora, prevenind
orice formă de violență, urmărind făptașii și promovând participarea lor la deciziile care îi
afectează. În această direcție, Convenția pentru Protecția Copiilor împotriva Exploatării
Sexuale și Abuzului Sexual reprezintă un pilon esențial. Acest instrument juridic pionier
încriminează explicit abuzul sexual împotriva copiilor, inclusiv în mediul familial, oferind o
protecție puternică și clară începând cu data de 1 iulie 2010. Consiliul Europei, prin adoptarea
acestei convenții, subliniază angajamentul său ferm pentru eliminarea oricărui act de
exploatare sexuală sau abuz îndreptat împotriva copiilor.

G. Apărarea diversității culturale

În urma adoptării în anul 2008 a „Foii Albe privind Dialogul Intercultural”, Consiliul
Europei a demarat câteva programe în legătură cu instruirea profesorilor, protecția
minorităților și coeziunea socială, inclusiv un dialog anual cu comunitățile religioase și
reprezentanți ai credințelor non-religioase. O rețea de Orașe Interculturale le ajută pe orașele
sale membre să se ocupe de diversitatea culturală și are grijă de amestecul și interacțiunea
între grupurile eterogene în locurile publice cu scopul de a promova coeziunea lor. Ea
realizează instrumente pentru rezolvarea conflictelor culturale.
 VI. CONCLUZII
Consiliului Europei prin angajamentul ferm pentru drepturile omului, mecanismele
eficiente de monitorizare, foc pe vulnerabilități specifice, impactul global al jurisprudenței
alături de promovarea unui dialog constructiv, nu doar că reflectă un progres semnificativ în
evoluția valorilor europene, ci și servește drept model pentru alte regiuni ale lumii în
eforturile lor de a consolida drepturile fundamentale ale indivizilor.

Concluzionând, Consiliul Europei are o importanță majoră pe continentul european,

reușind prin intermediul instituțiilor sale, să stabilizeze situația tensionată rezultată după cele
două războaie mondiale, creând o lume care pune democrația pe primul loc. Pornind inițial de
la ideea unei organizații care să adune națiunile europene într-o „uniune federală” pentru a
rezolva problemele comune, această organizație a reușit să reconstruiască și să mențină pacea
pe un continent distrus. Consiliul Europei a dat randament în rezolvarea unei multitudini de
probleme social-politic, ca: abolirea pedepsei cu moartea, întărirea respectării drepturilor
omului având ca baza declarația universală a drepturilor omului, dar și probleme referitoare la
egalitatea de gen și discriminare.

În contrapunct, ”în ciuda eforturilor depuse de Consiliul Europei, dar şi de alte

organizaţii internaţionale guvernamentale, Europa nu reuşeşte încă să fie pe deplin
democratică. Această situaţie s-ar putea datora unor strategii prea puţin convingătoare ale
organizaţiei, dar şi stabilirii unui ideal democratic mult prea dificil de atins. Succesul
organizaţiei îl reprezintă, însă, indubitabil Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care,
prin activitatea sa de promovare şi apărare a drepturilor şi libertăţilor individuale, încearcă
să demonstreze cât de necesară este protejarea cetăţenilor de propriile state şi cum o
instituţie internaţională relaţionează avantajos cu aceştia.”9

9
Anton Carpinschi, Diana Mărgărit, Organizații internaționale guvernamentale, Ed. Polirom, Iași, 2011,
pag.75;
BIBLIOGRAFIE:

1. Anton Carpinschi, Diana Mărgărit, Organizații internaționale guvernamentale, Ed.

Polirom, Iași, 2011;
2. Nicolae Ecobescu, Nicolae Micu, Mariana Nitelea, MANUALUL CONSILIULUI
EUROPEI, 2003;
3. Marin Voicu, Introducere în dreptul european, Ed. Universul Juridic, București,
2007;
4. https://www.coe.int/ro/web
5. https://www.europarl.europa.eu
6. https://legislatie.just.ro