Universitatea Ștefan Cel Mare Suceava

Facultatea de drept și științe administrative

Specializarea: Drept

SPAȚIUL AERIAN
Drept Internațional Public

Studenți: Lungu Andreia-Aurica

Holovach Mariia-Kristina
 Cuprins
• 1. Teritoriul de stat. Noțiune. Natura juridică
• 2. Elementele teritoriului de stat
• 3. Principii și teorii de baza ale dreptului aerian
3.1. Teoria libertății aerului
3.2.Principiul suveranitții asupra spațiului aerian
• 4. Principalele convenții încheiate cu privire la spațiul aerian
4.1. Convenția de la Paris – 1919
4.2. Convenția de la Chicago – 1944
• 5. Organizația Aviației Civile Internaționale
5.1. Obiective
5.2. Structura
5.3. Asociația Internațională a Transporturilor Aeriene (IATA)
• 6. Codul aerian al Republicii Socialiste Romane – 1953
• 7.Bibliografia
 1. Teritoriul de stat. Noțiune. Natura Juridică

• Spaţiul planetei noastre, din punct de vedere al regimului său juridic, se împarte în două categorii principale:
teritoriul statelor (teritoriul de stat) aflat sub suveranitatea lui şi teritoriile cu regim internaţional, nesupuse
suveranităţii statelor.

Teritoriile statelor (sau teritoriul de stat) sunt supuse
suveranităţii lor, fapt care, în dreptul internaţional public, este
garantat, în primul rând prin următoarele principii: principiul
suveranităţii teritoriale a statului, principiul integrităţii teritoriale a
statelor, principiul inviolabilităţii frontierelor statelor, etc. Regimul
juridic al teritoriului de stat este reglementat prin legislaţia
naţională a fiecărui stat, în temeiul suveranităţii sale teritoriale, cu
luarea în considerare şi a prevederilor dreptului internaţionale.
Teritoriile cu regim internaţional sunt acele
teritorii care au un statut internaţional, nefiind supuse
suveranităţii unui stat sau grup de state. Astfel, statutul
lor juridic este reglementat prin principii şi norme de
drept internaţional public. La baza acestui regim stă
conceptul că spaţiile respective sunt "patrimoniu comun
al omenirii".
 2.Elementele componente ale teritoriului de stat

• Teritoriul de stat se compune din teritoriul terestru (solul şi subsolul), teritoriul acvatic (apele interioare
nemaritime şi apele maritime cuprinse între frontierele statului, inclusiv marea teritorială) şi spaţiul aerian.
• Teritoriul terestru este format din aria de uscat, sol şi subsol, indiferent de aşezarea ei geografică, aflată sub
suveranitatea statului respectiv.
• Teritoriul acvatic este format din apele interioare nemaritime şi apele maritime cuprinse între frontierele statului,
inclusiv marea teritorială.
• Teritoriul aerian, sau spaţiul aerian cum mai este denumit, reprezintă coloana de aer care se află deasupra
teritoriului terestru şi acvatic, delimitată orizontal de frontierele terestre, fluviale şi maritime, iar vertical se întinde
până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic, considerată că ar putea fi situată la aproximativ 100-110 km
deasupra nivelului mării.
 3. Principii si teorii de baza ale dreptului aerian

• 3.1. Principiul libertăţii aerului

Teoria libertăţii aerului a fost vehiculată şi şi-a găsit adepţi îndeosebi la

finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, atunci când navigaţia
aeriană era insuficient de dezvoltată şi când în aceste condiţii, evident, se
întrezăreau mai puţin consecinţele instituţionalizării unui atare principiu de drept
aerian, pentru securitatea statului.

Teoria libertăţii aerului a fost iniţiată şi susţinută de Fauchille într-un

articol publicat în 1901 şi intitulat "Domeniul aerian al statelor şi regimul juridic
al aerostatelor".
 3.2. Principiul suveranităţii asupra spaţiului aerian

• In doctrină suveranitatea statelor asupra aerului a fost motivată pe consideraţii şi criterii diferite. Sunt
diferite, de asemenea, opiniile susţinătorilor acestei teorii cu privire la înălţimea până la care se exercită
suveranitatea statelor asupra spaţiului aerian.
• Majoritatea autorilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, care recunoşteau
existenţa unui drept suveran al statului asupra spaţiului aerian, îl concepeau - prin analogie cu marea liberă
- ca putând fi exercitat până la o anumită înălţime: Holzendorf până la 1000 m, A. Mayer până la distanţa
la care statul poate să-şi extindă autoritatea sa etc. Au fost în această perioadă, şi adepţi ai exerciţiului
suveranităţii asupra spaţiului aerian, fără limită.
4.1 Conventia de la Paris

• Convenţia de la Paris din 1919 asupra navigaţiei aeriene prevedea în

mod expres că fiecare stat are suveranitate deplină şi exclusivă asupra
spaţiului atmosferic situat deasupra teritoriului său. În cuprinsul
acestui spaţiu, care constituie spaţiul aerian naţional, se recunoaşte
libertatea traficului aerian, implicând un drept de trecere inofensivă a
aeronavelor civile ale altor state care să se exercite în condiţii stabilite
de fiecare stat .
• Suveranitatea statului asupra spaţiului său aerian se materializează în
primul rând prin dreptul său de a stabili regimul juridic de survol
asupra teritoriului propriu, atât pentru aeronavele naţionale, cât şi
pentru cele străine
 4.2 Convenția de la Chicago

• Statele au competența deplină și exclusivă de a stabili regimul juridic al spațiului lor aerian cu
privire la orice aspect: regimul de zbor, reguli de securitate, utilizarea în scopuri comerciale,
militare, competență jurisdicțională etc., cu luarea în considerare a angajamentelor internaționale
• Evoluția tehnicilor de navigație aeriană și intensificarea utilizării acestui spațiu au determinat
o larga colaborare internațională pentru stabilirea unor reguli juridice internaționale profitabile
pentru toate statele.
• Prevederile acesteia se aplică numai aeronavelor civile și nu se va aplica aeronavelor de stat.
• Aeronavele de stat, în care sunt incluse și cele pentru servicii miltare, vamale sau de poliție, nu
pot survola sau ateriza pe teritoriul unui alt stat fară să obțină autorizație din partea acestuia.
 5.Organizația aviației civle internaționale
5.1 Obiective:
 să asigure dezvoltarea ordonată și sigură a aviației civile internaționale în lumea întreagă

 să încurajeze în scopuri pașnice tehnicile construcției și ale exploatării aeronavelor

 să încurajeze dezvoltarea căilor aeriene, a aeroporturilor și a instalațiilor de navigație aeriană pentru folosința
aviației civile internaționale
 să pună la dispoziția popoarelor lumii transporturile aeriene sigure, regulate, eficace și economice de care au
nevoie
 să evite risipa economică provocată de concurența excesivă
 să evite orice discriminare între statele contractante
 să favorizeze, în general, dezvoltarea aeronauticii civile internaționale sub toate aspectele sale

5.2 Structura
 Formata trei organe principale - o Adunare, un Consiliu şi un Secretariat, cu sediul actual în Ottawa.În
ansamblul activităţilor OACI, rolul cel mai activ revine Consiliului, întrucat acesta: are competenţa de a
încheia acorduri cu state sau alte organizatii internationale,are largi atribuţii de tip jurisdicţional pentru
soluţionarea diferendelor ce pot apărea între statele memebre OACI, elaborează şi controlează aplicarea a
numeroase standarde şi metode care vizează să asigure uniformizarea şi optimizarea regulilor după care se
desfasoară transporturile aeriene internaţionale .
 5.3 Asociaţia Internaţională a Transporturilor Aeriene (IATA)

IATA a fost formată în aprilie 1945 la Havana, Cuba. Este succesoarea Internațional Air Traffic Association, care
a fost fondată la Haga în 1919, anul primelor servicii aeriene regulate internationale. La fondarea sa, IATA a avut
57 membri din 31 de națiuni, majoritatea din Europa și America de Nord. Astazi, organizația cuprinde peste 270 de membrii, din peste 140
de țări din toată lumea.

Principalul obiectiv al organizației este asistenta companiilor aeriene în desfășurarea unei competiții legale și loiale precum și asistenta la
compensarea prețurilor (uniformitatea prețurilor). Pentru calculul taxelor, de transport IATA apeleaza la o imparțire a lumii în trei regiuni,
astfel:
1. America de Sud, Centrală si de Nord.
2. Europa, Orientul Mijlociu si Africa. IATA Europa include continentul Europa și urmatoarele țări:
Maroc, Algeria și Tunisia.
3. Asia, Australia, Noua Zeelanda și insulele Oceanului Pacific.
 6. Codul aerian al republicii socialiste Române

• A fost adoptat în anul 1953. Ulterior, acest cod a fost abrogat și s-a
adoptat un nou Cod în anul 2000.În baza prevederilor Codului Aerian
Civil, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite
reglementări specifice care stau la baza desfăşurării activităţilor
aeronautice civile, având caracter obligatoriu pentru orice persoană
fizică sau juridică care desfăşoară activităţi aeronautice civile în spaţiul
aerian naţional şi pe teritoriul României, precum şi pentru cele care,
prin activităţile desfăşurate, pot pune în pericol siguranţa zborurilor şi
securitatea aeronautică .
 7.Bibliografie

1."Note de curs" - Todos Victor

2. Codul aerian al Romaniei

3. http://www.aviatia.ro/reglementari/codul-aerian/

 4. "Drept International Public, Editia a IV-a" - Vasile Cretu

 5. "Drept international Public" - Alexandru Mihaela si Bucur Sorin

 6. Wikipedia