Spațiul aerian și spațiul

cosmic

Realizat de:
Prof. Coord: OVIDIU BUDA
ADRIAN POPOVICIU GEORGE ARHIP
 Spațiul aerian
Def:
Spațiul aerian reprezintă coloana de aer
adiacentă teritoriului terestru și acvatic, în
care statul își exercită suveranitatea
Spațiul aerian de deasupra mării libere, ca
şi cel de deasupra zonei economice
exclusive şi al platoului continental al
unor state reprezintă spaţiul aerian
internaţional, deschis navigaţiei aeriene a
tuturor statelor
Limitele:
 Suprafață: Perpendicularele ridicate pe
frontierele terestre şi acvatice
 Înălțime: până la limita unde începe
spațiul cosmic(100-110 km)
 Principalele convenții
 Convenția Internațională privind navigația
aeriană, adoptată la Paris, în anul 1919
 Convenția privind aviația civilă
internațională, adoptată la Chicago(17 dec.
1944)
 Conventia de la Geneva din aprilie 1950
asupra marii teritoriale
 Conventia din 1982 asupra dreptului mării
 Protocolul de la Montreal din 1984
 Alte convenții
 Convenția privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate
pasagerilor și mărfurilor în transportul aerian, adoptată la
Varșovia, în anul 1929, modificată prin protocolul de la Haga,
din anul 1955
 Convenția privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate la
sol, adopată la Roma, în anul 1951
 Convenția privind recunoașterea internațională a drepturilor
asupra aeronavelor, adopată la Geneva, în anul 1948
 Convenția cu privire la infracțiuni și anumite acte săvârșite la
bordul aeronavelor, adopată la Tokyo, în anul 1963
 Convenția asupra capturării ilicite de aeronave, adoptată la
Haga, în anul 1970
 Convenția pentru reprimirea actelor ilicite îndreptate împotriva
aviației civile, adoptată la Montreal, în anul 1971, completată
în anul 1988 cu un protocol prin care sunt incriminate noi acte
de violență
 Regimul juridic al spaţiului aerian
 Convenţia de la Paris din 1919 asupra navigaţiei aeriene
prevedea în mod expres că fiecare stat are suveranitate deplină
şi exclusivă asupra spaţiului atmosferic situat deasupra teritoriului
său. În cuprinsul acestui spaţiu, care constituie spaţiul aerian
naţional, se recunoaşte libertatea traficului aerian, implicând un
drept de trecere inofensivă a aeronavelor civile ale altor state
care să se exercite în condiţii stabilite de fiecare stat

 Suveranitatea statului asupra spaţiului său aerian se

materializează în primul rând prin dreptul său de a stabili regimul
juridic de survol asupra teritoriului propriu, atât pentru aeronavele
naţionale, cât şi pentru cele străine

 Fiecare stat reglementează prin legislaţia sa internă

condiţiile de acces şi utilizare a spaţiului său aerian şi poate
interzice ca anumite aeronave militare sau civile să pătrundă în
acest spaţiu
 Regimul juridic al spaţiului aerian
 Orice violare a reglementărilor stabilite potrivit
legislaţiei naţionale reprezintă o încălcare a suveranităţii
statului şi îi dă acestuia dreptul de a riposta, obligând
aeronava infractoare să aterizeze, şi de a lua şi alte
măsuri considerate drept necesare pentru apărarea
securităţii sale

 Orice aeronavă are naționalitatea statului în ale căror

registre este înscrisă

 Cu prilejul înmatriculării se face distincția între

aeronavele de stat și cele civile; distincţia nu are în
vedere criteriul proprietăţii ci funcţiile pe care le
îndeplinesc aeronavele
 Convenția de la Chicago
 Statele au competența deplină și exclusivă de a
stabili regimul juridic al spațiului lor aerian cu
privire la orice aspect: regimul de zbor, reguli de
securitate, utilizarea în scopuri comerciale, militare,
competență jurisdicțională etc., cu luarea în
considerare a angajamentelor internaționale

 Evoluția tehnicilor de navigație aeriană și

intensificarea utilizării acestui spațiu au determinat
o larga colaborare internațională pentru stabilirea
unor reguli juridice internaționale profitabile pentru
toate statele =>
=> Drept internațional aerian
 Convenția de la Chicago

 Prevederile acesteia se aplică numai

aeronavelor civile și nu se va aplica aeronavelor
de stat
 Aeronavele de stat, în care sunt incluse și cele
pentru servicii miltare, vamale sau de poliție, nu
pot survola sau ateriza pe teritoriul unui alt stat
fară să obțină autorizație din partea acestuia
 Statele contractante sunt obligate să țină seama
de securitatea navigației aeronavelor civile când
stabilesc reglementări pentru aeronavele de stat
 Convenția de la Chicago

 Prevederi ale Convenției din 1944:

- dreptul aeronavelor străine care nu sunt folosite pentru servicii
aeriene internaționale regulate de a patrunde pe teritoriu, de a-l
traversa în tranzit fără escală și de a face escale necomerciale,
fără autorizație prealabilă, sub rezerva statului survolat de a cere
o autorizație
- dreptul acelorași aeronave, dacă transportă pasageri, mărfuri sau
poștă, să îmbarce sau să debarce călători, să încarce sau să
descarce mărfuri sau poștă, cu respectarea regulilor statului de
îmbarcare sau debarcare
- serviciile aeriene regulate nu pot fi exploatate deasupra sau în
interiorul unui stat dacă nu au permisiunea specială sau o
autorizație a acestuia
- cabotajul este permis numai pentru aeronavele statului pe
teritoriul căruia se execută transportul
 Convenția de la Chicago
- aeronavele fără pilot pot survola teritoriul altui stat numai în baza
unei autorizații speciale a acestuia și cu respectarea regulilor
impuse prin autorizație, mai cu seamă în ceea ce privește siguranța
aeronavelor civile
- fiecare stat, pentru motive de necesitate militară sau în interesul
securității publice, poate să declare zone interzise pentru
aeronavele altor state, dar fără discriminare
- posibilitatea ca, în situații de criză sau în interesul securității publice,
să se restrângă sau să se interzică provizoriu survolul întregului
teritoriu sau a unei părți din acesta, cu aplicație nediscriminatorie
- dreptul statului de a cere oricărei nave care pătrunde în zonele
interzise să aterizeze de îndată ce-i va fi posibil pe un aeroport
determinat
- obligația de a se supune controlului vamal atât la aterizare cât și
înainte de a părăsi aeroportul
- obligația de a respecta legile și regulamentele naționale privind
intrarea și ieșirea din țară a pasagerilor, echipajelor, mărfurilor
transportate, protecția împotriva propagării bolilor etc.
 Convenția de la Chicago

 Convenția reglementează și aspecte privitoare

la naționalitatea aeronavelor, navigația aeriană,
condiții pe care trbuie să le îndeplinească
aeronavele(documente de bord, aparatură,
certificate, autorizații și brevete etc.), norme și
practici internaționale
 Convenția a creat Organizația Aviației Civile
Internaționale, cu scopul de a dezvolta principiile
și tehnicile aviației internaționale și de a favoriza
dezvoltarea transporturilor aeriene internaționale
 Chicago
Tot la Chicago, în același an, s-au adoptat două
acorduri internaționale care stabilesc cele cinci libertați
ale aerului (2 de trafic aerian şi 3 comerciale):

1. Dreptul de survol(de tranzit)

2. Dreptul de a ateriza în scopuri necomerciale(din
motive tehnice)
3. Dreptul de a debarca pasageri și mărfuri care provin
din statul a cărui naționalitate o are nava
4. Dreptul de a îmbarca pasageri și mărfuri cu destinația
statului a cărui naționalitate o are nava
5. Dreptul de a îmbarca și debarca pasageri și mărfuri din
și pe teritoriul statelor părți
 Organizația Aviației Civile
Internaționale
 Obiective:
- să asigure dezvoltarea ordonată și sigură a aviației civile
internaționale în lumea întreagă
- să încurajeze în scopuri pașnice tehnicile construcției și ale
exploatării aeronavelor
- să încurajeze dezvoltarea căilor aeriene, a aeroporturilor și a
instalațiilor de navigație aeriană pentru folosința aviației civile
internaționale
- să pună la dispoziția popoarelor lumii transporturile aeriene
sigure, regulate, eficace și economice de care au nevoie
- să evite risipa economică provocată de concurența excesivă
- să evite orice discriminare între statele contractante
- să favorizeze, în general, dezvoltarea aeronauticii civile
internaționale sub toate aspectele sale
 Organizația Aviației Civile
Internaționale
 Structura: trei organe principale - o Adunare, un Consiliu
şi un Secretariat, cu sediul actual în Ottawa
 În ansamblul activităţilor OACI, rolul cel mai activ revine
Consiliului, întrucat acesta: are competenţa de a încheia
acorduri cu state sau alte organizatii internationale,are largi
atribuţii de tip jurisdicţional pentru soluţionarea diferendelor ce
pot apărea între statele memebre OACI, elaborează şi
controlează aplicarea a numeroase standarde şi metode care
vizează să asigure uniformizarea şi optimizarea regulilor după
care se desfasoară transporturile aeriene internaţionale

 Asociaţia Internaţională a Transporturilor Aeriene (IATA)

este o organizaţie profesională neguvernamentală, din care
fac parte companiile aeriene din cea mai mare parte a lumii
 Printre principalele atribuţii figurează negocierile pentru
limitarea concurenţei neloiale între companiile aeriene, prin
stabilirea tarifelor în cadrul conferinţelor de trafic
 Spațiul aerian românesc
 România este membră a O.A.C.I. din anul 1966 şi a
încheiat acorduri aeriene bilaterale cu peste 60 de state ale
lumii
 A stabilit regimul juridic al spațiului său aerian prin Codul
aerian român adoptat în anul 1953. Ulterior, acest cod a fost
abrogat și s-a adoptat un nou Cod în anul 2000

 În baza prevederilor Codului Aerian Civil, Ministerul

Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite reglementări
specifice care stau la baza desfăşurării activităţilor
aeronautice civile, având caracter obligatoriu pentru orice
persoană fizică sau juridică care desfăşoară activităţi
aeronautice civile în spaţiul aerian naţional şi pe teritoriul
României, precum şi pentru cele care, prin activităţile
desfăşurate, pot pune în pericol siguranţa zborurilor şi
securitatea aeronautică
 Spațiul aerian
Regimul internațional al spațiului aerian
a fost dezvoltat la nivel regional și prin
Tratatul privind ”cerul deschis”, adptat la
Helsinki, la 24 martie 1992, prin care se
permite statelor părți, pe bază de
reciprocitate, executarea zborurilor de
observare în spațiul aerian al altor state
părți, cu precizarea drepturilor și obligațiilor
acestora
Comunicat de presă - Către un Cer
Unic European
 Parlamentul European a votat un pachet legislativ
menit să îmbunătăţească performanţa şi viabilitatea
sistemului aviatic european: reglementarea mai eficientă
va conduce la zboruri mai scurte, întârzieri mai reduse şi
un consum mai scăzut de combustibil. Rapoartele cu
privire la Cerul Unic European II (Single European Sky,
SES II) au fost elaborate de Marian-Jean Marinescu
(PPE-DE, România).
 "Prin acordul obţinut cu Consiliul pe pachetul SES II
facem un pas înainte pe calea întăririi Uniunii Europene.
Este un pas firesc după piaţa comună, după adoptarea
monedei unice, după crearea spaţiului Schengen. Vom
avea din 2012 un Schengen aerian. Rutele vor fi mai
scurte, controlul traficului mai eficient, serviciile de
navigaţie aeriană optimizate şi, în perspectivă, integrate"
 Traficul aerian din Europa se estimează că se va dubla
până în 2020. Măsurile prevăzute in SES II au ca obiectiv
rezolvarea provocărilor legate de această creştere, iar
implementarea acestora ar duce la economisiri pentru
industria aviatică în valoare de 2 până la 3 miliarde € în
următorii 10 ani. Totodată 16 milioane tone de emisii de CO2
/ an ar putea fi economisite ca rezultat al zborurilor cu o
durată mai scurtă
 "Crearea Cerului Unic European va fi un important pas
înainte pentru companiile aeriene dar şi pentru pasageri.
Construirea unei reţele de rute aeriene directe şi
eficientizarea controlului traficului prin crearea blocurilor
aerospaţiale funcţionale vor conduce la scurtarea duratei de
zbor, diminuarea consumului de combustibil precum şi la
reducerea emisiilor de CO2. Timpul de călătorie dar şi
preturile biletelor de zbor se vor reduce în avantajul
pasagerilor", consideră raportorul Marian-Jean Marinescu
 Elementele majore ale pachetului SES II
Blocuri aerospaţiale funcţionale
 Pentru a realiza capacitatea şi eficienţa maximă a reţelei
de gestionare a traficului aerian în cerul unic european şi
pentru a menţine un nivel ridicat de siguranţă, spaţiul aerian
superior se reconfigurează în blocuri aerospaţiale funcţionale
 În momentul de faţă spaţiul european arian este foarte
fragmentat, ideea unui "spaţiu Schengen aerian" fiind încă
departe de a fi o realitate
 Dintre cele 9 blocuri funcţionale, doar Marea Britanie şi
Irlanda au semnat un acord în acest sens. Fragmentarea se
datorează, în mare parte, chestiunii legate de suveranitate,
multe state membre considerând spaţiul aerian drept teritoriu
naţional
 Prin compromisul obţinut se stabileşte ca termenul limită
pentru această operaţionalizare să fie jumătatea anului 2012,
devansând astfel cu 6 luni propunerea iniţiala a Comisiei
Europene.
 Aerodromuri
 Aerodromurile militare şi aeroporturile de dimensiuni mici ( cu
piste mai scurte de 800 metri) vor fi excluse
 Statele membre au posibilitatea să decidă excluderea aplicării
legislaţiei comunitare şi asupra aeroporturilor care au mai
puţin de 10 000 de pasageri pe an
 Pentru a obţine certificate de funcţionare din partea
autorităţilor naţionale de aviaţie, aerodromurile trebuie să
îndeplinească anumite criterii în ceea ce priveşte
infrastructura, echipamentul, managementul şi împrejurimile
aerodromului
 Infrastructura şi operaţiunile aerodromului sunt de o
importanţă crucială, având în vedere că majoritatea
accidentelor au loc fie în faza iniţială a zborului, fie în cea
finală
 Raportul cu privire la îmbunătăţirea performanţei şi a
viabilităţii sistemului aviatic european a fost adoptat cu 614
voturi pentru, 47 împotrivă şi 24 abţineri
 Spațiul cosmic
(extraatmosferic)
INTRODUCERE

 Din octombrie 1957 ~ momentul de debut al activităţii spaţiale -

domeniul dreptului in general, şi cel al dreptului internaţional in
special, s-au îmbogăţit cu o nouă ramură a dreptului internaţional -
dreptul cosmic.
 Interesul ştiinţific determinat de explorarea şi folosirea spaţiului
cosmic a fost în scurt timp depăşit, astfel încât s-a conturat un nou
domeniu de activitate umană a cărui utilitate şi importanţă este
evidentă.
 Interesele în această activitate nu sunt şi nici nu trebuie să fie
individualizate pentru fiecare stat în parte sau grupuri de state, astfel
încât explorarea şi folosirea spaţiului cosmic să devină obiectul
realizării unor interese distructive, ci progresele realizate în
activitatea spaţială să fie folosite în interesul şi pentru binele întregii
omeniri, astfel încât toate statele, indiferent de mărimea lor sau de
gradul de dezvoltare socială, economică, etc, să beneficieze în mod
egal de paşii făcuţi pe acest drum, al descoperirii continue şi folosirii
spaţiului cosmic.
Apariţia dreptului cosmic

 dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a mijloacelor tehnice,

utilizarea energiei atomice, a fundului mărilor şi oceanelor şi implicit
pătrunderea omului în cosmos, sunt tot atâtea domenii ce necesită o
reglementare juridică interstatală.
 Specificul acestei arii geografice influenţează activitatea în spaţiul
cosmic, imprimându-i o serie de particularităţi: activitatea în spaţiul
cosmic se realizează cu mijloace tehnice noi, a căror lansare şi
întoarcere pot provoca daune mai multor state; folosirea spaţiului
cosmic în scopuri militare reprezintă un pericol aparte pentru toate
statele; în operaţiunile spaţiale pot fi interesate mai multe state prin
folosirea spaţiului lor aerian, şi în fine, de rezultatele activităţii
cosmice e interesată întreaga omenire.
 Cu toate aceste particularităţi specifice şi deşi e guvernat de legi
specifice, Cosmosul trebuie să fie supus aceloraşi norme şi principii
de exploatare şi folosire care să fie general - valabile pentru
întreaga omenire.
 Tocmai de aceea s-a accentuat necesitatea extinderii normelor şi
principiilor generale ale dreptului internaţional şi ale spaţiului
cosmic.
 Până la 27 ianuarie 1967 doar un singur tratat internaţional, prin
prevederile sale, era aplicabil şi spaţiului cosmic. La această dată la
Moscova, Washington şi Londra, a fost deschis pentru semnare
Tratatul cu privire la principiile care conduc activitatea statelor în
exploatarea şi folosirea spaţiului extraatmosferic, inclusiv Luna şi
celelalte corpuri cereşti, Tratat ce a intrat in vigoare la 10 octombrie
1967.
 Se poate spune fără dubii că acest tratat reprezintă principalul izvor
de drept cosmic, iar încheierea primului tratat internaţional ce
reglementează principiile directoare în activitatea statelor din spaţiul
cosmic reprezintă o realizare, un moment de referinţă în apariţia şi
dezvoltarea dreptului cosmic.
 în Tratatul spaţial din 1967 s-au stabilit doar principiile fundamentale
ale acestui nou domeniu al dreptului internaţional, pentru ca acestea
să stea la baza viitoarelor convenţii internaţionale ce vor reglementa
diferite aspecte ale activităţii omului în Cosmos.
Obiectul şi definiţia dreptului cosmic

 Intervalul de timp care s-a scurs de la lansarea primului obiect

spaţial s-a caracterizat printr-o dezvoltare continuă a ştiinţei şi
tehnicii spaţiale, printr-o diversificare permanentă a activităţii
spaţiale. Concomitent, prin eforturile statelor în cadrul O.N. U. s-au
adoptat, pe cale convenţională, primele principii şi norme care
conduc şi reglementează relaţiile acestea cu privire la exploatarea şi
folosirea spaţiului cosmic. Aşadar, această perioadă s-a evidenţiat
prin existenţa unei activităţi cosmice ale cărei subiecte sunt statele
şi organizaţiile internaţionale.
 Raporturile juridice ce apar în realizarea practică a operaţiunilor
spaţiale se nasc, se modifică sau se sting între state sau organizaţii
internaţionale ca subiecte de drept. Pe aceste baze s-a conturat
treptat un nou domeniu de drept internaţional şi anume dreptul
cosmic.
 Deoarece în prezent nu sunt încă elucidate o serie de noţiuni de
bază ale dreptului cosmic, el poate fi definit caftind ansamblul
normelor juridice create de către state pe baza principiilor
fundamentale ale dreptului internaţional contemporan în vederea
reglementării relaţiilor dintre ele sau între organizaţii internaţionale
care iau naştere ca urmare a explorării şi folosirii spaţiului
extraatmosferic şi a corpurilor cereşti.
Particularităţile si izvoarele dreptului cosmic

 Dreptul cosmic este rezultatul interesului manifestat de

toate statele comunităţii internaţionale pentru activitatea
cosmică, indiferent că participă sau nu la această
activitate. De aceea, dreptul cosmic a fost elaborat ca un
drept aplicabil tuturor statelor, prin care se stabilesc
drepturile şi obligaţiile ce revin acestor state să asigure
că această activitate se va desfăşura spre binele şi în
interesul tuturor ţărilor, al omenirii întregi. Ca urmare,
destinatara rezultatelor activităţii cosmice a statelor
trebuie să fie întreaga omenire.
 Referitor la izvoarele dreptului cosmic, se consideră că principalul
izvor îl constituie tratatul internaţional
 Până în prezent au fost adoptate următoarele tratate internaţionale
de drept cosmic, care constituie un veritabil „ Corpus juris spatialis
":
 - „ Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea
statelor în explorarea şi folosirea spaţiului extraatmosferic, inclusiv
Luna şi celelalte corpuri cereşti" din 27 ianuarie 1967;
 ,,Acordul cu privire la salvarea astronauţilor, reîntoarcerea lor,
restituirea obiectelor cosmice lansate în spaţiul extraatmosferic
aprilie 1968;
 „ Convenţia cu privire la răspunderea internaţională pentru daunele
provocate de obiectele spaţiale " din 29 martie 1972;
 „Convenţia asupra înregistrării obiectelor lansate în
spaţiul
extraatmosferic" din 14 ianuarie 1975;
 „Acordul guvernând activităţile statelor pe Lună şi celelalte corpuri
cereşti" din 18 decembrie 1979.
 Există o serie de criterii ce ar putea şi ar trebui să fie avute în
vedere în activitatea de elaborare a definiţiei spaţiului cosmic:
 criterii fizice: compoziţia şi particularităţile păturii gazoase ce
compune acest spaţiu;
 criterii biologice: modul de comportare a organismului uman în
acest mediu şi mai cu seamă influenţa factorilor acestui mediu
asupra activităţilor desfăşurate de om aici;
 criterii juridice: să se urmărească folosirea liberă a spaţiului
cosmic, liberul acces al statelor în acest mediu, etc.
 Mai cu seamă rezultatele activităţii desfăşurate în spaţiul cosmic au
azi efecte asupra întregii vieţi terestre. De exemplu, rezultatele
cercetărilor meteorologice efectuate de sateliţi, transmisiile directe
de televiziune efectuate datorită sateliţilor, prospecţiunile efectuate
de sateliţii geologici, sunt doar câteva dintre multiplele aspecte ale
activităţii cosmice cu directe implicaţii terestre.
 activităţile curente desfăşurate în spaţiul cosmic au fost împărţite în
trei tipuri principale: folosirea obiectelor cosmice pentru cercetări
ştiinţifice, folosirea lor în scopuri operaţionale (comunicaţii,
meteorologie, etc.) şi zboruri spaţiale efectuate şi conduse de om.
 Activitatea cosmică, pe lângă faptul că poate atrage răspunderea
celor care o desfăşoară, este limitată în sensul că se „exercită în
folosul şi în interesul tuturor ţărilor şi va fi de competenţa întregii
omeniri" - Tratatul spaţial din 1967. O altă limitare constă în aceea
că libertatea de exploatare şi folosire a spaţiului cosmic nu permite
apropriaţiunea, plasarea pe orbită a armelor nucleare sau altor feluri
de arme de distrugere în masă şi nici folosirea Lunii şi a altor corpuri
cereşti în scopuri militare.
Noţiunea de obiect cosmic.

 Definirea pe plan juridic a ceea ce se cheamă „obiect cosmic" are o

importanţă majoră în conturarea unui statut juridic internaţional al
acestor obiecte.
 Există o serie de considerente, mai cu seamă de ordin practic, ce
impun necesitatea elucidării de obiect cosmic, şi anume:
 aria obiectelor care au „acces" în spaţiul cosmic s-a lărgit
considerabil în ultimii ani, unele dintre ele nefiind destinate
explorării şi folosirii paşnice a acestui spaţiu;
 dezvoltarea unor mijloace de zbor care pot fi folosite atât în spaţiul
aerian cât şi în spaţiul cosmic impun precizarea regimului juridic
aplicabil în timpul zborului;
 această situaţie indică posibilitatea aplicării cel puţin a trei
regimuri juridice: al dreptului aerian naţional, al dreptului aerian
internaţional şi al dreptului cosmic
 In literatura de specialitate s-a încercat definirea noţiunii de obiect
cosmic, avându-se în vedere mai cu seamă tehnica de zbor folosită.
Astfel, avându-se în vedere numai criteriul modului de zbor,
majoritatea definiţiilor din doctrină referitoare la definirea obiectului
cosmic, se mărginesc în a enumera obiectele ce pot fi considerate
ca atare şi mai puţin în a evidenţia particularităţile prin care aceste
obiecte se deosebesc, prin scopul folosirii lor, de pildă, de alte
instrumente de zbor.
 Autorul sovietic S.PJukov este de părere că această definiţie trebuie
să cuprindă „sateliţi artificiali ai Pământului, Lunii şi altor corpuri
cereşti, navele cosmice, platformele orbitale, sateliţii şi laboratoarele
interplanetare şi de asemenea, staţiile, instalaţiile construite pe Lună
şi alte corpuri cereşti, treptele rachetelor purtătoare, părţile care s-au
separat din obiectele cosmice şi fragmentele obiectelor cosmice
descompuse
 exploatarea şi folosirea spaţiului cosmic se realizează în folosul şi in
interesul tuturor statelor şi în scopuri paşnice. în aceste condiţii,
explorarea şi folosirea spaţiului cosmic este legată nemijlocit de
continua evoluţie a ştiinţei şi tehnicii spaţiale, ceea ce presupune o
abordare realistă şi de perspectivă şi pe planul reglementării
juridice.
 Definirea unor noţiuni fundamentale ale dreptului cosmic este de
natură a facilita interpretarea şi aplicarea principiilor şi normelor
acestui nou domeniu al dreptului internaţional.
 în acest context, doctrina de drept cosmic, deja conturată, poate
constitui o sursă în elaborarea şi definirea acestor noţiuni.
 Definirea lor trebuie să fie rezultatul consensului statelor, stipulat
într-un acord internaţional şi să reprezinte opiniile unanim acceptate
asupra sensului şi conţinutului acestor noţiuni.
 Totodată, trebuie să se aibă în vedere sensul şi conţinutul
acordurilor deja încheiate în domeniul dreptului cosmic.
PRINCIPII DE DREPT COSMIC

 în drept, fiecare domeniu, pe lângă normele pe care le

conţine, are şi „reguli de conduită din cele mai generale
care domină întreaga materie" şi care constituie criteriul
legalităţii tuturor normelor ramurii respective de drept.
 Aceste principii fundamentale ce reprezintă o
generalizare maximă a normelor de drept, au o mai
amplă aplicare decât acestea, asigurându-le în acelaşi
timp eficienţa.
 Principiile dreptului cosmic, elaborate în conformitate cu
principiile fundamentale ale dreptului internaţional
contemporan, sunt ca şi acestea reguli generale
universal admise, ce au luat naştere prin acordul
statelor. Principiile dreptului cosmic constituie criteriul de
apreciere a fundamentului juridic şi a eficacităţii tuturor
normelor de drept cosmic, fiind astfel imperative prin
chiar conţinutul, esenţa şi finalitatea lor.
 Inexistenţa unor reglementări ulterioare ale activităţii spaţiale a făcut
ca Tratatul din 1967 să capete o dublă semnificaţie: în primul rând
este vorba de consacrarea unor principii fundamentale ale dreptului
cosmic şi, în acelaşi timp, şi a unor norme de drept cosmic. Acest
aspect este foarte important deoarece Tratatul spaţial din 1967
conţine nu numai principiile dreptului cosmic ci şi norme ce pot fi
interpretate în lumina acestor principii.
 în Tratatul spaţial din 1967 sunt consacrate cel puţin următoarele
principii:
 1. Principiul libertăţii de explorare şi folosire a spaţiului cosmic de
către toate statele, spre binele şi folosul lor şi al întregii omeniri;
 2. Principiul exploatării şi folosirii spaţiului cosmic în scopuri
exclusiv paşnice;
 3. Principiul responsabilităţii statelor în activitatea lor cosmică;
 4. Principiul păstrării jurisdicţiei şi proprietăţii de către state asupra
obiectelor lansate de ele în spaţiul cosmic;
 5. Principiul cooperării internaţionale în explorarea şi folosirea
spaţiului cosmic.
 Alături de acestea, Niciu Martian mai enumera:
 1. Principiul explorării şi folosirii cosmosului spre binele şi în
interesul tuturor ţărilor;
 2. Principiul neadmiterii apropriaţiunii naţionale a cosmosului;
 3. Principiul interzicerii contaminării cosmosului şi a producerii de
schimburi nocive în mediul terestru;
 4. Principiul considerării cosmonauţilor ca trimişi ai întregii
omeniri.
NORME DE DREPT COSMIC

 Un factor de natură să stimuleze şi să impulsioneze preocupările

privind reglementarea multiplelor aspecte pe care le implică a fost
desfăşurarea, în ritm alert şi într-un timp relativ redus, a activităţii
cosmice.
 A apărut astfel, ca o primordială necesitate, stabilirea cadrului juridic
general, principial, al realizării activităţii cosmice, adică a stabilirii
principiilor după care se vor călăuzi statele atât în elaborarea unor
norme de reglementare specifice acestui nou domeniu de activitate
umană. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât relaţiile care au apărut în
procesul de explorare şi folosire a spaţiului cosmic reclamau, cu
insistenţă, o reglementare juridică specifică, dar în acelaşi timp
conformă cu dreptul internaţional contemporan.
 Realizând această necesitate, statele au recunoscut şi subliniat în
cadrul O.N. U. nevoia unor reglementări specifice.
 Astfel, Rezoluţia 1472 din decembrie 1959, stabilind sarcinile
Comitetului O.N.U. pentru spaţiul cosmic, recomanda acestuia să
studieze caracterul problemelor juridice ce pot să apară în
desfăşurarea activităţii cosmice. Ulterior, alte rezoluţii ale Adunării
Generale au făcut referire la aspectele prioritare ce trebuie avute în
vedere în viitoarele reglementări juridice, printre acestea aflându-se:
colaborarea internaţională în comunicaţiile spaţiale,
responsabilitatea pentru activitatea cosmică şi acordarea de ajutor
astronauţilor, precum şi alte aspecte ale navigaţiei spaţiale.
 în urma activităţii depuse de state în cadrul Comitetului O.N.U.
pentru spaţiul cosmic, au fost adoptate: Tratatul spaţial din 1967,
Acordul cu privire la salvarea astronauţilor, reîntoarcerea
astronauţilor şi restituirea obiectelor lansate în spaţiul cosmic, din
1968, Convenţia privind înmatricularea obiectelor lansate în spaţiul
cosmic, din 1974.
 Preocuparea pentru elaborarea unor norme noi de drept cosmic a
fost reafirmată într-o serie de rezoluţii mai recente ale Adunării
Generale a O.N. U. .In aceste rezoluţii se recomanda studierea
posibilităţilor de reglementare a unor noi domenii considerate
prioritare. Reglementarea juridică a multiplelor aspecte ale activităţii
spaţiale au făcut obiectul şi al altor acte internaţionale cu arie mai
redusă de aplicare.
 Biblliografie
 Stelian Scaunas, “Drept international
public”, edit. All Beck, 2002, p.151-184
 Vasile Parvu, “Drept international public”,
edit. Universitaria, 2006
 Vasile Cretu-Drept International Public
Ediţia a IV-a
 http://www.aviatia.ro/?page_id=215
 Andronovici Constantin - Dreptul
Internaţional Public, Editura Graphix,
Iaşi, 1993
 Năstase Adrian - Drept Internaţional
Public, Bucureşti, 1995
 Niciu Marţian - Drept Internaţional
Public, vol.I şi II, laşi, 1993