Turnul de apă sau Castelul de apă, așa cum mai este numit de unii istorici, este un

monument de arhitectură industrială, realizat în stil eclectic. Acesta avea menirea, inițial, să
asigure orașul cu apă. De mai mulți ani a devenit muzeul municipiului Chișinău, iar ușile sunt
larg deschise de luni până vineri. Clădirea fostului Turn de apă a primit titlul de monument de
arhitectură şi artă de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi
cultură ale municipiului Chişinău.

Acesta este primul furnizor de apă din Chișinău, iar odată cu el au fost construite și primele
conducte de apă din oraș. În anul 1892, la inițiativa lui Carol Schmidt, primarul Chișinăului în
perioada anilor 1877-1903, au fost construite două turnuri gemene, care aveau menirea de a
alimenta întregul oraș cu apă. Erau doi prieteni, primarul Carol Schmidt și arhitectul Alexandru
Bernardazzi, un german și un italian. O idee a lor a fost să alimenteze orașul cu apă. Astfel, pe
cel mai înalt deal din oraș s-au construit două turnuri gemene, după modelul propus de
Bernardazzi. Din vârful turnului se vedeau cele șapte coline ale Chișinăului. De la început, s-au
tras țevi mari din lemn, care se găsesc și acum pe sub pământ. Cel de-al doilea turn, care însă nu
s-a păstrat, a existat la intersecția străzilor Vasile Alecsandri și Veronica Micle. În ’63 a fost
aruncat în aer, iar turnul care există astăzi a rezistat ca prin minune.

În cele două turnuri erau câte două rezervoare mari pentru apă, care era adusă cu căruțele.
Se umpleau și apoi apa era pompată către casele locuitorilor. În interiorul turnului, care există și
acum, s-a păstrat o scară inedită în formă de spirală, pentru a ocupa mai puțin spațiu. Scara era
amplasată între cele două rezervoare cu apă. Planul turnului este hexagonal alungit. Pereţii sunt
din piatră de calcar, cu includerea unor rânduri de cărămidă arsă, pentru un efect artistic, specific
manierei arhitectului. Grosimea zidurilor variază de la 2 m, la parter, până la 0,6 m la foişor,
înălţimea totală fiind de 27 m. Nivelul superior era construit din lemn și a fost distrus după un
cutremur de pământ, dar reconstruit din piatră în anii 1980-1983.

Din 1892 până în anul 1940, această clădire a fost turn de apă. Din 1940, turnul a devenit
un foișor de foc. Pompierii urcau acolo și verificau dacă nu sunt incendii în oraș. În 1980, aici au
fost filmate scene pentru filmul „Cântecul - dragostea mea”, unde au jucat Sofia Rotaru și
regretatul Grigore Grigoriu. Turnul de apă a rezistat în urma mai multor cutremure, iar acest fapt
se datorează în special temeliei. Turnul are o temelie bună, baza este din but, o piatră specială, și
nisip din scoici. Piatra din exterior s-a păstrat în întregime, mici modificări au fost făcute doar în
interiorul turnului. Se spune că, până în ’77, partea de sus a turnului era din lemn. În anii ’80 a
fost reconstruită din piatră, iar în ’85 turnul s-a redeschis ca muzeu al Chișinăului.

Cu o contribuție deosebită la modernizarea orașului, Carol Schmidt este considerat cel mai
bun primar pe care l-a avut Chișinăul. Istoria spune că anume el a fost cel care a oferit o imagine
europeană pentru acest oraș. Printre exponatele prezentate în clădirea Turnului de apă se
regăsesc proiecte ale arhitecților pentru străzile și clădirile orașului, dar și elemente din viața
societății.

Din 2005 până în 2009, muzeul a fost închis. În 2009, primăria a anunțat reparația capitală
a clădirii și reamenajarea expozițiilor. Redeschiderea acestuia a fost pe 6 septembrie 2013. Aici
găsiți patru săli de expoziție și terasa de la ultimul etaj al clădirii.