Sunteți pe pagina 1din 5

Anul

II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

Sinteze curs 10
Data: 10 decembrie 2020

COMPETENȚA STATELOR ASUPRA TERITORIULUI ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL.


REGIMUL SPAȚIILOR INTERNAȚIONALE (III)
1. Zonele polare
2. Spațiul aerian și spațiul cosmic

1. ZONELE POLARE

A. Arctica
- este alcătuită din 2/3 apă;
- „pentru delimitarea zonelor polare, în general, a fost propusă linia geografică și
astronomică a cercurilor polare, a ghețurilor în derivă și dispariției vegetației. Asemenea
criterii geografice și naturale nu au fost reținute în ceea ce privește Arctica, căreia i s-a aplicat
teoria sectoarelor sau zonelor de atracție. Teritoriile astfel delimitate aparțin următoarelor
state: Rusia, Norvegia, Danemarca, Canada și S.U.A.”1.
Regimul juridic - Convenția de la Montego Bay, 1982, art. 234: „Statele riverane au
dreptul să adopte legi și reglementări nediscriminatorii și să impună respectarea lor în vederea
prevenirii, reducerii și controlului poluării mediului marin de către nave în zonele acoperite de
ghețuri și cuprinse în limitele zonei lor economice exclusive, atunci când condițiile climaterice
deosebit de aspre și faptul că aceste zone sunt acoperite de ghețuri în cea mai mare parte a
anului constituie obstacole în calea navigației sau o fac deosebit de periculoasă și când poluarea
mediului marin riscă să afecteze în mod grav echilibrul ecologic sau să-l perturbe în mod
ireversibil. Aceste legi și reglementări vor ține seama, în mod cuvenit, de navigație, ca și de
protecția și conservarea mediului marin pe baza datelor științifice cele mai sigure de care se
poate dispune”.
Arctica = un spațiu nesupus nici unei suveranități niciunui stat, deși, în temeiul
principiului contiguității, 5 state cu litoral deschis spre Polul Nord au revendicat suveranitatea
asupra „sectoarelor arctice”, fără ca o asemenea revendicare să fie recunoscută de restul
statelor.

1
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck, București, 2018, pag.
234.

1
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

Statelor riverane la zonele cu ghețuri li se recunoaște doar dreptul de a lua, pe o distanță


de până la 200 mile, măsuri de protecție și control a poluării maritime și pentru conservarea
echilibrului ecologic, considerat deosebit de fragil în aceste zone.

ȘTIAȚI CĂ? „Regiunea arctică este o regiune vastă care se întinde peste o șesime din masa
de uscat a Terrei; douăzeci și patru de zone de timp și peste 30 de milioane de km2. O mare parte
din regiunea arctică este acoperită de ocean care are o adâncime de până la 4 km, însă acolo se
găsesc și zone de uscat foarte vaste.
Regiunea arctică este locuită de aproximativ 4 milioane de locuitori, inclusiv peste 30 de
popoare indigene. Opt state (Canada, Danemarca/Groenlanda, Finlanda, Islanda, Norvegia,
Federația Rusă, Suedia și Statele Unite ale Americii) au teritorii în regiunea arctică. Cinci dintre
acestea sunt state membre ale Agenției Europene de Mediu, dintre care trei sunt state membre ale
UE”2.
B. Antarctica
- suprafață de 14.000.000 km2;
- este situată între Africa de Sud, America de Sud, Noua Zeelandă și Australia.
- are un regim juridic internațional stabilit prin Tratatul de la Washington din 1
decembrie 1959. România a devenit parte la tratatul asupra Antarcticii în anul 1971.
Tratatul asupra Antarcticii (Washington, 1959):
- folosirea Antarcticii exclusiv în scopuri pașnice;
- sunt interzise orice măsuri cu caracter militar, cum ar fi: crearea de baze militare și de
fortificații, efectuarea de manevre militare, precum și experimentarea oricăror tipuri de arme;
- Antarctica = zonă cu statut de totală demilitarizare, neutralizare și denuclearizare.
- libertatea cercetărilor științifice și colaborarea statelor în acest domeniu. În ceea ce
privește colaborarea statelor, tratatul stipulează schimbul de informații, de personal științific
între expedițiile statelor, precum și între stațiile create de ele în Antarctica și rezultate cu
privire la observațiile științifice.

2. SPAȚIUL AERIAN ȘI SPAȚIUL COSMIC

A. Spațiul aerian = „coloana de aer care se află deasupra solului și domeniului acvatic
al statului, fiind delimitat orizontal prin frontierele terestre, fluviale și maritime, iar vertical se

2
https://www.eea.europa.eu/ro/articles/regiunea-arctica, accesat la data de 10.12.2020.

2
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

întinde până la limita inferioară a spațiului extraterestru, considerată că ar putea fi situată la


aproximativ 100 sau 110 Km deasupra nivelului mării”3.
a. Regimul juridic
- principiul suveranității statului asupra spațiului său aerian a fost stabilit prin
Convenția de la Paris din anul 1919 privind navigația aeriană și reafirmat prin Convenția de la
Chicago din 1944 asupra aviației civile internaționale. Potrivit Convenției din 1944, fiecare stat
are „suveranitate completă și exclusivă asupra spațiului aerian de deasupra teritoriului său”.
b. Înmatricularea navelor. Orice aeronavă are naționalitatea statului în ale cărei registre
speciale este înscrisă. Odată cu înmatriculare se face distincție între aeronave de stat și
aeronave civile.
c. Categorii de aeronave și libertăți de trafic.
In temeiul Convenției de la Chicago (1944), au fost stabilite cinci categorii de aeronave,
cărora li se acordă în mod diferențiat, cinci libertăți ale aerului:
- aeronave civile care nu efectuează un serviciu de transport pe baze comerciale -
beneficiază de libertatea de survol fără escală și libertatea de escală tehnică;
- aeronave civile care efectuează servicii comerciale regulate - beneficiază de:
ü libertatea de a debarca mărfuri, pasageri și corespondență pe teritoriul statului
a cărui naționalitate o are aeronava;
ü libertatea de a îmbarca mărfuri, pasageri și corespondență, cu destinația pe
teritoriul statului a cărui naționalitate o are aeronava și
ü libertatea de a îmbarca sau debarca mărfuri, pasageri și corespondență
provenind sau având destinația pe teritoriul unui alt stat contractant.
- aeronave civile care efectuează servicii comerciale întâmplătoare - beneficiază de
libertatea de survol fără escală și libertatea de escală tehnică, dar NU beneficiază de celelalte
libertăți decât în condițiile impuse de statul pe teritoriul căruia are loc escală.
- aeronave care efectuează servicii de cabotaj, constând în servicii comerciale prin
zboruri interne între aeroporturile aceluiași stat. Asemenea aeronave trebuie să aibă
naționalitatea statului respectiv.
- aeronavele de stat NU beneficiază de regimul juridic menționat și NU pot survola
teritoriul altui stat decât cu autorizarea expresă a acestuia.

3
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, op. cit., pag. 205.

3
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

B. Spațiul cosmic – spațiul extraatmosferic. „Tratatul cu privire la spațiul cosmic din


1967 stipulează că activitatea spațială trebuie desfășurată spre binele și în interesul tuturor
țărilor, iar spațiul cosmic și corpurile cerești sunt „patrimoniul comun al umanității” (art. I, pct.
1). Omenirea (umanitatea) apare în dreptul internațional cosmic numai ca subiect de drepturi,
și nu ca participant la raporturi juridice concrete”4.
a. Instrumente juridice internaționale:
- prin diferite rezoluții ale Adunării Generale a ONU sunt consacrate principiul
libertății spațiului cosmic și activitatea statelor în explorarea și utilizarea spațiului
cosmic (rezoluția 1721 (XVI) din 20 noiembrie 1961 a Adunării Generale a ONU și rezoluția
1962 (XVII) din 13 decembrie 1963 a Adunării Generale a ONU);
- Tratatul privind principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea și
utilizarea spațiului cosmic, inclusiv Luna și celelalte corpuri cerești (1967);
- Prin rezoluția Adunării Generale a ONU 34/68, a fost adoptat textul Acordului care
guvernează activitatea statelor pe Lună și celelalte corpuri cerești (1979);
- Acordul cu privire la salvarea astronauților, reîntoarcerea astronauților și restituirea
obiectelor lansate în spațiul cosmic (1968);
- Convenția din 1972 cu privire la răspunderea internațională pentru daunele provocate
de obiectele lansate în spațiul cosmic;
- Convenția din 1975 privind înmatricularea obiectelor lansate în spațiul cosmic.
b. Regimul juridic - regula libertății de utilizare. Astfel, găsim:
- principiul neapropierii = spațiul extraatmosferic nu poate face obiectul unei apropieri
de către state sau persoane fizice ori juridice de drept intern;
- libertatea de utilizare = toate statele, fără discriminare și în condiții egale, sunt libere
să utilizeze acest spațiu. Deplasarea statelor în acest spațiu presupune obținerea unei
autorizații din partea statelor deasupra cărora se găsesc la un moment dat;
- utilizarea în scopuri exclusiv pașnice, cu menținerea păcii și securității internaționale -
este interzisă amplasarea pe o orbită circumterestră a oricărui obiect purtător de arme
nucleare sau de distrugere în masă;
- înmatricularea obiectelor spațiale – NU presupune acordarea unei naționalități
obiectului lansat. Înmatricularea obiectelor spațiale se realizează printr-o dublă înregistrare:
în registrul ținut de statul de lansare și într-un registru ținut de Secretarul General al ONU;

4
Alexandru Burian (redactor-coordonator de ediție), Drept Internațional public, Ediția a III-a (revăzută și adăugită),
Tipogr. „Elena-V.I.” SRL, Chișinău, 2009,pag. 403.

4
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

- principiul cooperării. Statele au obligația de a-și acorda sprijin reciproc și de a desfășura


activități spațiale cu luarea în considerare a intereselor altor state;
- răspunderea internațională a statelor.
ü statul de lansare răspunde pentru prejudiciile cauzate la suprafața Pământului;
ü statul de lansare răspunde pentru prejudiciile produse unui obiect spațial de
către un alt obiect spațial, oriunde altundeva decât la sol, dacă se dovedește
conduita culpabilă a statului de lansare.
d. Particularitățile regimului juridic al Lunii și celorlalte corpuri cerești.
Luna și celelalte corpuri cerești sunt declarate patrimoniu comun al umanității.
Sunt interzise plasarea pe Lună și celelalte corpuri cerești de armament clasic, nuclear
sau orice alt tip, precum și instalarea de baze militare, instalații, experiențe ori manevre
militare.

Pentru completarea informațiilor, poate fi studiată una din următoarele lucrări:


1. Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. I, Ediția 3, Editura C.H.Beck,
București, 2014, pag. 228-235.
2. Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9,
Editura C.H. Beck, București, 2018, pag. 233-236.