Fise Drept Penal. Partea Speciala. Mihai PDF

Abrevieri
alin. =alineat(ul)
art. =articol(ul)
B.C. =Revista „Buletinul Casaţiei”
B.C.A. =Revista „Buletinul Curţilor de Apel”
C.A. =Curtea de Apel
C.D. =Culegere de decizii
C.pen. =vechiul Cod penal
C.proc.pen. =vechiul Cod de procedură penală
C.S.J =Curtea Supremă de Justiţie
dec. =decizia
dec.pen. =decizia penală
Ed. =Editura
I.C.C.J. =Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
ÎUP =soluţie dispusă de procuror de încetare a urmăririi penale
lit. =litera
NCC =noul Cod Civil (Legea nr. 287/2009)
NCP =noul Cod penal (Legea nr. 286/2009)
NCPP =noul Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010)
n.n. =nota noastră
nr. =număr(ul)
NUP =soluţie dispusă de procuror de neîncetare a urmăririi penale
O.U.G. =Ordonanţă de urgenţă a Guvernului
p. =pagina
pct. =punct(ul)
RIL =recurs în interesul legii
s. =secţia
s.pen. =secţia penală
sent.pen. =sentinţa penală
s.n. =sublinierea noastră
SUP =soluţie dispusă de procuror de scoatere de sub urmărire penală
S.U. =Secţiile Unite ale I.C.C.J.
ş.a. =şi altele/alţii
Trib. =Tribunalul
T.M.B. =Tribunalul municipiului Bucureşti
T.S. =Tribunalul Suprem
Fişa nr. 1
OMORUL
I. PARTEA TEORETICĂ
1. DEFINIŢIA LEGALĂ
Suprimarea cu intenţie a vieţii unei persoane (art. 188 NCP).
2. STRUCTURA INFRACŢIUNII
A. Obiect
1. Juridic
a. viaţa persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu dreptul la viaţă;
b. viaţa privită din punctul de vedere al justiţiei penale:
i. începe: în momentul desprinderii totale a fătului de corpul mamei prin tăierea cordonului
ombilical;
ii. se încheie: în momentul morţii cerebrale.
2. Material – corpul persoanei în viaţă.
B. Subiect
1. Activ (autor, coautor, instigator, complice) – orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate
penală.
2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă; persoana juridică nu poate fi subiect pasiv;
b. nu este esenţial pentru reţinerea existenţei infracţiunii de omor ca victima descoperită moartă
să fi fost identificată ori să fi fost descoperit locul unde infractorul a ascuns cadavrul (dacă există
probe certe că o anumită persoană a dispărut şi că omorul s-a produs);
c. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea omorului calificat;
d. sinuciderea nu este incriminată ca omor, fiind necesar ca victima infracţiunii să fie o altă
persoană decât cea care suprimă viaţa; constituie însă o infracţiune autonomă determinarea sau
înlesnirea sinuciderii.
C. Latura obiectivă
1. Element material – uciderea unei persoane în viaţă printr-o:
a. acţiune violentă sau neviolentă;
b. inacţiune ilicită, când există o obligaţie legală sau convenţională de a acţiona.
2. Urmarea imediată – moartea victimei.
3. Legătura de cauzalitate – trebuie să existe şi să fie dovedită legătura dintre acţiunea sau
inacţiunea subiectului activ şi moartea victimei.
D. Legătura subiectivă – numai intenţia directă sau indirectă.
E. Forme
1. Acte pregătitoare – posibile, dar neincriminate.
2. Tentativă
a. idonee imperfectă: este posibilă şi incriminată;
b. idonee perfectă: este posibilă şi incriminată;
c. cauze de nepedepsire: desistarea şi împiedicarea producerii rezultaului.
3. Consumare – în momentul producerii morţii.
F. OBSERVAŢII:
1. nu constituie omor calificat, ci omor simplu:
a) omorul comis în public;
b) omorul comis profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra [se va reţine
circumstanţa agravantă generală prevăzută de art. 77 lit. e) NCP];
c) omorul comis prin mijloace care pun în pericol viaţa mai ultor persoane [se va reţine
circumstanţa agravantă generală prevăzută de art. 77 lit. c) NCP];
2. se va reţine existenţa omorului şi în caz de error in personam sau de aberratio ictus;
3. dacă victima este un membru de familie al infractorului, se va reţine comiterea infracţiunii de
violenţe în familie [art. 199 alin. (1) NCP];
4. dacă fapta este săvârşită asupra unui judecător ori procuror aflat în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu sau dacă fapta este comisă faţă de un judecător, procuror sau un membru de familie al
acestuia în scop de intimidare sau de răzbunare în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu
ale magistratului, se va reţine comiterea numai a infracţiunii de ultraj judiciar (art. 279 NCP);
deopotrivă, se va reţine ultrajul judiciar şi atunci când omorul este comis împotriva unui avocat
în legătură cu exercitarea profesiei de către acesta;
5. dacă fapta este săvârşită asupra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţilor de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuţii sau dacă fapta este comisă împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat asupra unui membru de familie al
funcţionarului, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu ale funcţionarului, se va reţine comiterea numai a infracţiunii de ultraj (art. 257 NCP);
6. dacă suprimarea vieţii se realizează la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a
victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare
de suferinţe permanente şi greu de suportat, fapta constituie infracţiunea de ucidere la cererea
victimei (art. 190 NCP).
II. PARTEA PRACTICĂ
 În ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevăzute de

art. 319 C.pen. este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea
cadavrului, urmăreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vareţine în concurs
real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte (I.C.C.J., S.U., RIL,
dec. nr. 35/2008).
 Există coauthor la infracţiunea de omor când coinculpaţii au acţionat împreună lovind

victima, atât înainte de a cădea la pământ, cât şi după aceasta. Faptul că numai loviturile
aplicate de unul dintre ei au fost mortale nu are relevanţă, dacă activitatea acestuia se afla
într-o unitate indivizibilă cu cea a celorlalţi inculpaţi şi dacă rezultatul acestei activităţi
strâns unite constă în suprimarea vieţii victimei, iar din materialitatea faptelor reiese că
toţi inculpaţii au fost conştienţi de urmările lor comune şi au dorit producerea lor. În
cazul de faţă, fiind constatat că inculpatul C.C. a lovit victima cu o scândură în spate, în
timp ce ceilalţi coinculpaţi i+au aplicat alte lovituri, în zone vitale, cu obiecte
contondente, iar după căderea acesteia, au continuat să o lovească împreună, se
învederează că toţiparticipanţii se fac vinovaţi de participarea la săvârşirea infracţiunii de
omor, sub forma de coautor, prevăzută de art. 174 C.pen. (I.C.C.J., s.pen., dec. nr.
4739/2004).
 Fapta participantului la săvârşirea infracţiunii de omor de a folosi împotriva victimei un
spray paralizant, urmată de lovirea repetată a acesteia de către cel de al doilea participant
cu un corp dur asupra zonei capului, cauzându-i leziuni care au dus la deces, constituie
coautor la omor, iar nu complicitate. Soluţia se impune ţinând seama că făptuitorii au
acţionat împreună, conjugat, amândoi intrând în casa victimei înarmaţi, unul cu un spay
paralizant, iar cel de al doilea cu o bară metalică, ambele folosite la suprimarea vieţii
persoanei (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1262/1997).
 Simpla prezenţă a unei persoane, aflate împreună cu autorul omorului la locul săvârşirii
infracţiunii, nu constituie complicitate, atâta vreme cât nu a existat înţelegere între ea şi
autor de a înlesni sau ajuta la comiterea faptei şi, totodată, nu a cunoscut şi nici prevăzut
că acesta va săvârşi un omor (T.S., s. pen., dec. nr. 94/1987).
 Latura obiectivă a infracţiunii de omor trebuie analizată nu numai sub aspectul acţiunii de
lovire a victimei, dar şi sub acela al omisiunii, cu intenţie, de încerca să o salveze, deşi
ştia că a proiectat-o în bazin şi că starea în care se afla îi diminua mult posibilitatea de a
se salva (T.S., s. pen., dec. nr. 1851/1979).
 Lovirea unei persoane cu gâtul tăios al unei sticle, cu urmarea unor plăgi care, după
suturare, au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale şi care, potrivit actelor medico-legale,
nu au pus în primejdie viaţa victimei constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu
infracţiunea de lovire sau alte violenţe, deoarece într-o atare situaţie numai datorită
întâmplării rezultatul letal sau periculos pentru viaţă nu s-a produs. Faţă de natura
obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată şi intensitatea loviturii care a produs
cele două plăgi nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii
decesului victimei, rezultat pe care cel puţin l-a acceptat şi care a fost evitat numai
datorită întâmplării (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3570/2005).
 Îngrădirea unui teren cu un cablu electric neizolat, pus sub tensiune de 220 V, urmată de
atingerea cablului de către o persoană, cu consecinţa electrocutării acesteia şi producerii
unor grave leziuni, vindecate în urma intervenţiei medicale, constituie tentativă la
infracţiunea de omor cu intenţie indirectă (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1946/1996).
 Infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţia de ucidere, iar nu cu intenţia generală de a

vătăma, expresia „uciderea unei persoane”, utilizată în art. 174 C.pen., cuprinzând
implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei.
Dacă inculpatul, în scopul de a împiedica prinderea, imobilizarea şi conducerea sa
înaintea autorităţii în condiţiile art. 465 alin. (3) C.proc.pen., a lovit cu un cuţit de mai
multe ori în direcţia părţii vătămate, reuşind să îi aplice o lovitură în zona inimii şi două
lovituri în zona anatomică superioară stângă, fapta constituie tentativă la infracţiunea de
omor, întrucât îndreptarea conştientă a acţiunii violente spre o zonă vitală a corpului şi
folosirea cuţitului, obiect apt de a produce moartea, relevă intenţia de ucidere (I.C.C.J., s.
pen., dec. nr. 4526/2010).
FIŞA nr. 2
OMORUL CALIFICAT
Este calificat omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu prmeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de
la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la
infracţiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multe persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi (art. 189 NCP).
A. Obiect
1. Juridic
a.viaţa unei personae şi relaţiile sociale în legătură cu dreptul la viaţă;
b. viaţa privată din punct de vederea al justiţiei penale:
ombilical;
B. Subiect
1. Activ (autor, coauthor, instigator, complice) – orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate
penală.
2. Pasiv
b. nu este esenţial pentru reţinerea existenţei infracţiunii de omor calificat ca victim descoperită
moartă să fi fost identificată ori să fi fost descoperit locul unde infractorul a ascuns cadavrul
(dacă există probe certe că o anumită persoană a dispărut şi că omorul s-a produs);
c. sinuciderea nu este incriminată ca omor, fiind necesar ca victim infracţiunii să fie o altă
persoană decât cea care suprimă viaţa; constituie însă o infracţiune autonomă determinarea sau
înlesnirea sinuciderii.
1. Element material – uciderea unei personae în viaţă (prin acţiune sau inacţiune) în
următoarele circumstanţe:
a. cu premeditare;
 trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
i. luarea rezoluţiei infracţionale cu un interval de timp înaintea activităţii infracţionale în care
infractorul să fi reflectat în legătură cu comiterea faptei;
ii. rezoluţia infracţională să se obiectiveze, în principiu, în diferite acte de pregătire material sau
morale;
 poate fi reţinută şi în caz aberration ictus sau error in personam;
 premeditarea nu este incompatibilă cu reţinerea stării de provocare sau cu reţinerea
omorului din interes material;
 reprezintă o circumstanţă personală,care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi
decât în măsura în care au cunoscut-o, când devine o circumstanţă reală;
b. din interes material;
 activitatea infracţională să se fi desfăşurat în scopul obţinerii de către făptuitor, în mod
direct şi pe o cale apparent legală, a unui folos de natură patrimonială;
 nu are relevanţă dacă folosul material a fost efectiv obţinut;
 poate fi reţinută şi în caz de aberration ictus sau error in personam;
 este o circumstanţă personal, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi, cu
excepţia situaţiei în care toţi participanţii au acţionat cu acelaşi mobil;
c. pentru a se sustrage ori a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la
executarea unei pedepse;
 sustragerea de la tragerea la răspundere = noţiune complex ce priveşte deopotrivă
sustragerea de la urmărire a făptuitorului în cazul infracţiunilor flagrante, de la aducerea
cu mandate la organelle de urmărire penală înainte de începerea urmăririi penale, cât şi
sustragerea de la activitatea de urmărire penală, de la procedura de arestare preventivă
sau de punere în executare a unui mandate de arestare preventivă emis legal de
judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţă ori sustragerea de la judecata în primă
instanţă ori în căile de atac etc.;
 executarea unei pedepse = executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă în
regim de detenţie ori a pedepsei amenzii dispuse în baza unei hotărâri definitive;
 scopul sustragerii trebuie să fie numai urmărit, nu şi realizat efectiv;
 este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlaţi participanţi, cu
excepţia cazului în care toţi participanţii au urmărit acelaşi scop;
d. pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
 ipoteza 1: omorul (infracţiunea mijloc) trebuie să fie săvârşit pentru înlesnirea săvârşirii
unei alte infracţiuni (infracţiunea scop) – orice infracţiune (comisă sau care urmează a fi
comisă);
 nu este necesar ca infracţiunea scop să fi fost efectiv săvârşită, aceasta putând rămâne şi
în faza actelor pregătitoare ori a tentativei; dacă scopul urmărit de făptuitor a fost realizat
efectiv (infracţiunea scop fiind consumată), se va reţine în sarcina făptuitorului un
concurs real cu conexitate etiologică între infracţiunea de omor calificat şi cea comisă
mai uşor ulterior omorului;
 ipoteza 2 : omorul este săvârşit pentru a ascunde comiterea aterioară a unei infracţiuni
(indifferent de forma de participaţie penală);
 se va reţine existenţa unui concurs real cu conexitate consecvenţională între infracţiunea
de omor calificat şi infracţiunea comisă anterior;
 este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi, cu
excepţia situaţiei în care toţi participanţii au acţionat cu acelaşi scop;
e. de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la
infracţiunea de omor
 făptuitorul trebuie să mai fi săvârşit anterior o infracţiune de omor, omor calificat, ultraj
sau ultraj judiciar - în forma în care absoarbe omorul (potrivit noului Cod penal) -,
respectiv o infracţiune de omor, omor calificat sau omor deosebit de grav (potrivit
vechiului Cod penal) în forma tentaivei sau ca infracţiune consumată, indifferent de
forma de participaţie;
 nu se va reţine această agravantă dacă în privinţa omorului anterior nu există o cauză
justificativă sau de neimputabilitate care are ca efect înlăturarea caracterului penal al
faptei;
 nu se va reţine această agravantă dacă pentru infracţiunea anterioară s-a dispus
reabilitarea judecătorească;
 este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi decât în
cazul în care şi aceştia se află în situaţia de a fi săvârşit anterior o infracţiune de omor su
o tentativă la infracţiunea de omor;
f. asupra a două sau mai multor persoane;
 activitatea infracţională trebuie să fie îndreptată împotriva a două sau mai multe personae
şi să aibă ca rezultat decesul a cel puţin două dintre acestea, în aceeaşi împrejurare ori cu
aceeaşi ocazie;
 dacă activitatea infracţională nu are ca rezultat decesul victimelor, se va reţine tentative la
omor calificat;
 dacă activitatea infracţională îndreptată împotriva a două sau mai multe personae are ca
rezultat decesul unei singure persoane, nu se va reţine săvârşirea infracţiunii de omor
calificat, ci un concurs real între infracţiunea de omor simpu/calificat, cu excepţia literei
f) şi tentativă la omor simplu/calificat, cu excepţia literei f);
 dacă activitatea infracţională îndreptată împotriva a trei sau mai multe personae, cu
intenţia de a ucide are ca rezultat moartea a cel puţin două victim, se va reţine o singură
infracţiune de omor calificat prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. f) NCP, tentative fiind
absorbită în forma consumată a omorului;
 repezintă circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor care au cunoscut-o.
g. asupra unei femei gravide¹;
 infractorul trebuie să cunoască existenţa stării de graviditate a victimei, indiferent de
vârsta sarcinii;
 nu se va reţine această variantă agravată în caz de aberration ictus sau error in
personam;
 este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor care au
cunoscut-o;
h. prin cruzimi;
 presupune utilizarea unor mijloace prin care se cauzează victimei intense suferinţe fizice
sau psihice, prelungite în timp, determinând oroare şi revoltă în psihicul celor care iau
cunoştinţă de faptă;
 este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor care au
cunoscut-o.
inacţiunea subiectului activ şi moartea victimei.
D. Latura subiectivă - numai intenţia direct sau indirect.
E. Forme
2. Tentativă
b. idonee perfectă: este posibilă şi incriminată;
c. cauze de nepedepsire: desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului.
F.OBSERVAŢII:
1. constituie circumstanţe personale care se metamorfozează în circumstanţe reale în măsura în
care au fost cunoscute de participanţii care au acţionat în acelaşi scop ca şi autorul cele prevăzute
la lit.a),b),c),d) ale art. 189 NCP
2.constituie circumstanţe reale care se răsfrâng asupra tuturor participanţilor care le-au cunoscut
cele prevăzute la lit.f),g),h) ale art.189 NCP;
3.noul Cod penal nu mai prevede infracţiunea de omor deosebit de grav, reglementând numai
omorul calificat;totodată, noul Cod nu reuneşte în cadrul art. 189 toate circumstanţele agravante
special prevăzute de vechiul Cod penal în art. 175 şi art. 176, fiind păstrate numai acele
circumstanţe care pot justifica aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă.
Pentru a se reţine premeditarea, este necesar să se constate că făptuitorul a luat hotărârea de a

săvârşi infracţiunea cu suficient timp înainte pentru a avea posibilitatea să reflecteze asupra
împrejurărilor, locului şi momentului de săvârşire a faptei şi de a persista în această
hotărâre.Totodată mai este necesar ca în acest interval de timp să fi întreprins acţiuni spacifice de
pregătire în acest scop, cum ar fi : pândirea victimei, procurarea de mijloace sau strângerea de
informaţii etc.(C.S.J.,s.pen.,dec.nr.5155/2001).
În cazul omorului săvârşit „din interes material” autorul acţionează cu convingerea că, săvârşind
omorul, interesele sale materiale vor fi satisfăcute pe cale aparent legală ori că banii îi vor reveni
de drept(T.S.,s.pen.,dec.nr. 1321/1977).
Este necesar a se stabili că infracţiunea a fost săvârşită în mod efectiv pentru ascunderea altei
infracţiuni. Nu există o astfel de situaţie în cazul când faptele inculpatului întrunesc elementele
laturii subiective şi obiective a infracţiunii de omor, alături de alte infracţiuni concomitente
urmărind aceeaşi finalitate (C.S.J.,s.pen.,dec.nr. 1681/1990).
1.Fapta inculpatului care ,intrând în locuinţa victimei cu consimţământul acesteia şi profitând de
un moment în care victim nu era de faţă, i-a sustras o sumă de bani şi ,fiind surprinsă de victimă,
a agrsat-o în scopul păstrării sumei de bani, iar pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de
tâlhărie a ucis-o, constituie atât infracţiunea de omor [calificat-n.n.,M.U.] săvârşită pentru a
ascunde comiterea unei tâlhării, căt şi infracţiunea de tâlhărie, aflate în concurs real.
2.Uciderea victimei în aceste condiţii nu întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de
omor calificat săvâşit din interes material,întrucât uciderea victimei a avut ca urmare a unei
rezoluţii infacţionale spontane, în scopul de a ascunde săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, nefiind
determinată de un interes material.În acest caz, inculpatul a săvârşit omorul fără a avea
reprezentarea foloaselor material pe care le-ar dobândi în urma morţii victimei, fără a avea
convingerea că interesul său material ar fi satisfăcut pe cale legală sau că lucrurile victimei îi vor
reveni de drept (I.C.C.J.,s. pen., dec.nr. 2080/2007).Fapta inculpatului de a fi tras cu o armă
automată asupra altei personae urmând să le ucidă constituie-chiar în cazul în care numai una
dintre ele a fost lovită, dar fără a fi ucisă- tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de
art.189 alin.(1) lit.f) NCP [în hotărâre omor deosebit de grav prevăzut în art.176 lit.b) C. pen-
n.n.,M.U.], iar nu la aceea de omor simplu. Împrejurarea că doar una dintre cele trei personae
vizate a fost atinsă, precum şi faptul că niciuna dintre ele nu a fost omorâtă nu au relevanţă decât
pentru a distinge între forma tentată şi forma consumată a infracţiunii de omor calificat prevăzută
de art.189 alin.(1) lit.f) NCP [în hotărâre omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 lit.b) C.
pen-n.n.,M.U.](T.S.s.militară,dec.nr.37/1980).
Cănd moartea victimei nu a fost urmarea violului, ci a fost provocată pentru ascunderea acestei
infracţiuni, nu se poate reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol.
Aceasta întrucât sugrumarea victimei nu s-a produs în cadrul acţiunii de constrângere a victimei
la raport sexual, ci ulterior, pe baza unei rezoluţii, survenite pe fondul panicii create de strigătele
victimei. În asemenea situaţie, există concurs real între infracţiunea de viol şi cea de omor
(C.S.J.,s.pen.dec.nr.4569/2002).
Există tentativă la infracţiunea de omor calificat, şi nu infracţiunea de vătămare corporal gravă ,
dacă faptele în materialitatea lor demonstrează că inculpatul a acţionat în public, cu intenţia
manifestă de a ucide. Multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora şi zonele
vizate,respectiv capul părţii vătămate, demonstrează în mod convingător că intenţia inculpatului
a fost aceeia de a suprima viaţa părţii vătămate, şi nu doar de a-i vătăma integritatea corporală
(C.A. Craiova,s.pen.,dec.nr.451/2003).
Dacă în cazul omorului făptuitorul acţionează cu intanţia de a ucide, în cazul loviturilor
cauzatoare de moarte, acesta acţionează cu intenţia de a lovi sau vătăma integritatea corporală,
fiind însă totodată în culpă cu privire la producerea morţii victimei (C.A. Craiova
s.pen.,dec.nr.355/2005).
Fişa nr.3
UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI
Ucidera săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferă de o
boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestate medical, cauzatoare de suferinţe permanente
şi greu de supăortat (art.190 NCP).
2.STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect
1.Juridic
a.viaţa persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu dreptul la viaţă;
b.viaţa privată din punctul de vedere al justiţiei penale:
i.începe: în momentul desprinderii totale a fătului de corpul mamei prin tăierea cordonului
ombilical;
ii.se încheie:în momentul morţii cerebrale.
2. Material-corpul persoanei în viaţă.
B.Subiect
1. Activ (autor,coautor,,instigator, complice)-orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate
penală.
2. Pasiv-orice persoană fizică în viaţă, responsabilă, care suferă de o boală incurabilă sau de o
infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat;
boală incurabilă- o boală cu privire la care , în momentul comiterii faptei, nu era agreat în
comunitatea medical un tratament curativ ( de pildă,cancer);
infirmitate gravă-existenţa unei modificări morfologice, morfo-funcţionale sau funcţionale ce
prezintă un nvel ridicat de severitate ( de pildă paralizia); este necesară existenţa unei atestări
medicale a existenţei şi a severităţii infirmităţii, iar făptuitorul trebuie să aibă cunoştinţă de
aceasta.
1.Element material- uciderea unei personae în viaţă printr-o:
a.acţiune violentă sau neviolentă;
b.inacţiunea ilicită,când există o obligaţie legală sau convenţională de a acţiona.
2.Urmarea imediată-moartea victimei.
3.Legătura de cauzalitate-trebuie să existe şi să fie dovedită legătura dintre acţiunea sau
inacţiunea subiectului active şi moartea victimei.
D.Latura subiectivă-numai intenţia direct.
E.Forme
1.Acte pregătitoare –posibile dar neincriminate.
2. Tentativă- posibilă dar neincriminată.
3.Consumare-în momentul producerii morţii.
F.OBSERVAŢII
1.infracţiunea de ucidere la cererea victimei nu se confundă cu sinuciderea asistată medical;
aceasta din urmă presupune ajutorul dat de către un doctor unui bolnav care intenţionează să se
sinucidă şi va constitui infracţiunea de derterminare sau înlesnire a sinuciderii la cererea
victimei;
2. se va reţine existenţa infracţiunii şi în caz de error in personam sau de aberatio ictus;
3.este necesar ca fapta să fie comisă ca urmare a cererii explicite, serioase, conştiente şi repetate
a victimei adresată făptuitorului.
Fişa nr.4
DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII
I.PARTEA TEORETICĂ
1.DEFINIŢIA LEGALĂ
Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei personae, dacă sinuciderea a avut
loc[varinata tip prevăzută de art. 191 alin. (1)NCP].
A.Obiect
1.Juridic-viaţa persoanei şi realţiile sociale în legătură cu dreptul la viaţă.
2.Material-nu are obiect material.
B.Subiect
1.Activ (autor,coautor,instigator,complice)-orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate
penală.
2.Pasiv-persoana fizică în viaţă.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a. determinarea sinuciderii-acţiunea de convingere a unei persoane că trebuie să se sinucidă,
care are ca efect luarea deciziei de a comite actul suicidal;
b.înlesnirea sinuciderii-acţiunea prin care se oferă ajutor sinucigaşului pentru a pune în
executare decizia de a se sinucide;
c.indiferent de varianta alternativă a elementului material, suprimarea vieţii este realizată numai
de sinucigaş.
2.Urmarea imediată
-sinuciderea victimei;
-dacă urmarea imediată este încercarea de suicid, se va reţine variant atenuată a infracţiunii
prevăzută de art.191 alin. (4) NCP.
3.Legătura de cauzalitate
-trebuie să existe şi să fie dovedită legătura dintre acţiunea subiectului activ şi sinuciderea sau
încercarea de sinucidere a victimei (varianta atenuantă).
D. Latura subiectivă
- intenţia direct sau indirectă;
-nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei.
E. Variante aggravate
1. săvârşirea faptei faţă de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani sau faţă de o
persoană cu discernământ diminuat, dacă sinuciderea a avut loc [art.191 alin.(2) NCP];
2. săvârşirea faptei faţă de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau faţă de o
persoană care nu a putut să-şi dea seama de consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor sale ori
nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc [art.191 alin.(3) NCP];
 legiuitorul sancţionează această variant cu aceeaşi pedeapsă ca şi în cazul infracţiunii de
omor;
 caracterul agravant este atras de vârsta extrem de fragedă a victimei (mai mică de 13 ani)
sau de lipsa de discernământ a acesteia;
 făptuitorul trebuie să cunoască aceste particularităţi ale victimei pentru a se reţine variant
agravată.
F. Varianta atenuată – săvârşirea faptei în varianta de bază sau în cele două variante
agravate de mai sus, dacă actele de determinare sau înlesnire au fost urmate de o încercare
de sinucidere[art.191 alin.(4) NCP].
G. Forme
1. Acte premergătoare – posibile, dar neîncriminată.
2. Tentativă – posibilă, dar neîncriminată.
3. Consumare - în momentul în care are loc sinuciderea sau încercarea de sinucidere (în variant
atenuată).
H. OBSERVAŢII
1. determinarea unei personae prin constrângere să se sinucidă constituie infracţiunea de omor;
2. când sinuciderea se produce ca urmare a lipsirii de libertate a victimei sau a unui viol
(praeterintentionat), se va reţine numai forma agravată a acestor infracţiuni, în care este absorbită
determinarea sinuciderii; însă, dacă făptuitorul a urmărit sau a acceptat urmarea imediată
constând în sinuciderea sau încercarea de sinucidere a victimei, se va reţine concursul de
infracţiuni;
3. comiterea ambelor variante alternative ale elementului material al infracţiunii nu conduce la
reţinerea unui concurs de infracţiuni, urmând a se reţine săvârşirea unei singure infracţiuni de
determinare sau înlesnire a sinuciderii;
4. persoana care se sinucide sau încearcă să se sinucidă nu este participant la infracţiunea de
determinare sau înlesnire a sinuciderii.

 Modalităţile de determinare a sinuciderii sunt diferite, mergând de la îndemnuri sau
amăgire şi ajungând la acte de tortură, la supunerea la chinuri şi bătăi care pot duce o
persoană la disperare, culminând cu sinuciderea sau cu încercarea de sinucidere (T.S., s.
pen., dec. nr. 1047/1977)
 Pentru existenţa infracţiunii în modalitatea determinării la sinucidere, este necesar ca
autorul să îşi dea seama că fapta sa va avea ca urmare sinuciderea unei personae şi să
urmărească sau să accepte producerea acestui rezultat (T.S., s. pen., dec. nr. 1065/1983)
Fişa nr. 5
UCIDEREA DIN CULPĂ
U. PARTEA TEORETICĂ
Săvârşirea oricărei acţiuni sau inacţiuni prin care este suprimată, din culpă, viaţa unei personae
[art. 192 alin. (1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic
a. viaţa persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu dreptul la viaţă;
b. viaţa privită din punctual de vedere al justiţiei penale:
i. începe:în momentul desprinderii totale a fătului de corpul mamei prin tăierea cordonului
ombilical;
B. Subiect
1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)
- orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
- participaţia proprie este posibilă numai sub forma coautorului şi numai în cazul reţinerii culpei
commune a mai multor personae la săvârşirea faptei tipice;
- participarea improprie sub forma intenţie-culpă este posibilă: persoanele care au determinat,
înlesnit sau ajutat în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea uciderii din culpă vor fi sancţionate
pentru instigare, respective complicitate la infracţiunea de omor.
2. Pasiv
- persoana fizică în viaţă;
- persoana juridică nu poate fi subiect pasiv.
1. Element material – uciderea (acţiune sau inaţiune) unei personae în viaţă.
inacţiunea subiectului active şi moartea victimei.
D. Latura subiectivă – culpa simplă sau cu prevedere.
E. Variante aggravate
1. uciderea din culpă săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor
de prevedere pentru exerciţiul uneu profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite
activităţi [art. 192 alin. (2) NCP];
- fapta trebuie să fie săvârşită în timpul exercitării profesiei, meseriei sau activităţii, cu
nerespectarea regulilor prevăzute pentru exercitarea acesteia şi să fie urmarea nerespectării
dispoziţiilor legale;
2. uciderea a două sau mai multe persoane [art. 192 alin. (3) NCP];
- poate privy atât forma de bază a infracţiunii, cât şi cealaltă formă agravată [art. 192 alin. (2)
NCP].
F. Forme
1. Acte pregătitoare – nu sunt posibile.
2. Tentativă – nu este posibilă.
G. OBSERVAŢII:
1. nu se va putea reţine uciderea din culpă dacă moartea victimei este urmarea culpei sale
exclusive; reţinerea culpei concurente a persoanei vătămate la producerea rezultatului nu înlătură
tipicitatea faptei, însă va fi avută în vedere atât la individualizarea pedepsei, cât şi la stabilirea
cuantumului despăgubirilor civile în cazul în care persoana vătămată s-a constituit parte civilă în
procesul penal;
2. legiuitorul nu a mai incriminat ca variant agravată uciderea din culpă săvârşită de către un
conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80
g/l alcool pur în sânge sau care se află în stare de ebrietate, în acest caz urmând a fi reţinut
concursul între uciderea din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) NCP şi conducerea unui vehicul
sub influenţa alcoolului sau a altor subtanţe prevăzute de art. 336 NCP;
3. noul Cod penal nu a mai incriminat ca variant agravată uciderea din culpă săvârşită de o
persoană în exerciţiul profesiei sau meseriei (cu excepţia conducătorului de vehicul cu tracţiune
mecanică) şi care se află în stare de ebrietate, în acst caz urmând a fi reţinută uciderea din culpă
prevăzută de art. 192. alin. (2) NCP şi se va avea în vedere la individualizarea pedepsei
comiterea faptei în stare de ebriatete.

 În situaţia când inculpatul, acţionând cu intenţia de a produce suferinţe fizice unei
personae, din neprevedere sau uşurinţă, cauzează moartea acesteia, fapta sa constituie
infracţiunea de vătămări cauzatoare de moarte, iar nu aceea de ucidere din culpă. În acest
din urmă caz, întreaga poziţie subiectivă a inculpatului se caracterizează prin culpă, iar nu
prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea agresivă şi prin culpă în raport cu rezultaul
produs, decesul victimei (C.S.J., s. pen., dec. nr. 2097/1991).
 Vinovăţia conducătorului de autovehicul în cazul unui accident mortal de circulaţie poate
fi reţinută numai în cazul în care a încălcat o regulă privind circulaţia pe drumurile
publice şi dacă între această încălcare şi moartea victimei se stabileşte existenţa raportului
de cauzalitate. Dacă accidentul se datorează culpei victimei, constatarea unei îmbibaţii
alcoolice în sângele conducătorului de autovehicul este irelevantă sub aspectul vinovăţiei
pentru infracţiunea de ucidere din culpă (C.S.J., s. pen., dec. nr. 251/2000).
 Sunt inaplicabile dispoziţiile Codului penal privind cazul fortuity, în cazul în care
inculpatul nu a avut un comportament preventive, în sensul de a evita orice moment
emoţionale în timpul aflării la volan. Pierderea controlului asupra direcţiei de deplasare a
autoturismului nu constituie o împrejurare neprevăzută, ci este consecinţa neadaptării
vitezei de circulaţie la condiţiile de traffic, respective într-o curbă cu grad sporit de
dificultate (C.A. Bucureşti, s. pen., dec. nr. 1079/2002).
Fişa nr. 6
LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE
Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice [art. 193 alin. (1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic – integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu acestea.
B. Subiect
1. Activ ( autor, coautor, instigator, complice)
- orice persoană(fizică/juridică) cu capacitate penală;
- participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat, instigare sau complicitate;
- o anumită calitate a subiectului activ poate atrage o încadrare juridică diferită[ de pildă: dacă
făptuitorul are calitatea de funcţionar public, fapta constituie infracţiunea de purtare abuzivă
prevăzută de art. 296 NCP; dacă fapta este comisă faţă de nou-născut imediat după naştere sa în
primele 24 de ore de la naştere de mama aflată într-o stare de tulburare, aceasta constituie
infracţiunea de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârşită de către mamă prvăzută de art.
200 alin. (2)NCP].
2. Pasiv
a. persoana fizică în viaţă;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.
c. dacă fapta este săvârşită asupra unui membru de familie, se va reţine comiterea infracţiunii de
violenţă în familie [art.199 alin. (1)NCP];
d. fapta comisă faţă de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atributii, precum şi fapta săvârşită faţă de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat sau asupra unui membru de familie al funcţionarului în scop
de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale
funcţionarului va constitui infracţiunea de ultraj (art. 257 NCP); deopotrivă, fapta de ultraj
comisă faţă de un judecător, procuror sau avocat în legătură cu exercitarea acestor atribuţii va
constitui infracţiunea de ultraj judiciar(art.279 NCP).
C.Latura obiectivă
1. Element material
a. lovirea sau exercitarea oricărei alte violenţe [fizice sau psihice (şoc emoţional)] cauzatoare de
suferinţe fizice;
b. se poate comite fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune.
2. Urmarea imediată
- suferinţa fizică produsă prin lovire sau alte violenţe;
- rezultă fie direct, fie indirect din acţiunea sau inacţiunea făptuitorului.
3. Legătura de cauzalitate
a. dacă fapta se comite prin lovire, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei,
suferinţa fizică fiind prezumată;
b. când fapta se comite prin alte violenţe, trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de
cauzalitate între actele de violenţă şi suferinţa fizică produsă.
- intenţia direct sau indirectă;
- nu prezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei.
E. Varianta agravată – lovirile sau alte violenţe prin care se produc leziuni traumatice sau
este afectată sănătatea unei personae, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri
medicale de cel mult 90 de zile [art. 193 alin. (2) NCP];
 sub aspectul laturii subiective, variant agravată se comite cu intenţie (directă sau
indirectă) ori cu praeterintenţie.
F. Forme
2. Tentativă – posibilă, dar neincriminată.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care sunt exercitate lovirile sau violenţele producătoare de
suferinţe fizice sau al producerii vătămărilor care necesită 90 de zile de îngrijiri medicale în
cazul formei aggravate;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
act de executare (unitate legală).
G. OBSERVAŢII:
1. numărul zilelor de îngrijiri medicale reprezintă un criteriu medico-legal de evaluare a gravităţii
vătămării sănătăţii sau integrităţii corporale a persoanei vătămate prin activitatea infracţională,
utilizat pentru stabilirea încadrării juridice a infracţiunii;
2. nu poate fi pus semnul egalităţii între numărul de zile de îngrijiri medicale şi numărul zilelor
de spitalizare sau de concediu medical;
3. dacă făptuitorul loveşte în mod repetat în aceeaşi împrejurare persoana vătămată, se va reţine
existenţa unei singure infracţiuni de loviri sau alte violenţe(unitate naturală)
4. nu este întotdeauna necesar pentru existenţa infracţiunii de loviri sau alte violenţe să existe un
contact fizic între aggressor şi victim, fapta putând fi comisă prin orice fel de violenţe prin care
se produce o suferinţă fizică [de exemplu, printr-o violenţă psihică (sperietură puternică), prin
pulverizarea unui spray paralizant sau lacrimogen în locul unde se află victim etc.];
5. infracţiunea de loviri sau alte violenţe absoarbe infracţiunea de ameninţare dacă, imediat după
ce făptuitorul ameninţă victima cu exercitarea de violenţe, o loveşte, fiind însă absorbită în
infracţiunea de omor, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, tâlhărie,
ultraj, ultraj judiciar et. ;
6. săvârşirea faptei asupra unui membru de familie nu mai este incriminată ca o variant agravată
a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, noua reglementare prevăzând în mod distinct
infracţiunea de violenţă în famile(art.199 NCP);
7. fapta constituie infracţiune şi în caz de error in personam sau aberratio ictus;
8. fapta nu constituie infracţiune în măsura în care există consimţământul victimei la exercitarea
de violenţe asupra sa, această împrejurare constituind o cauză justificativă.
H. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar răspunderea penală este înlăturată prin retragerea
plângerii prealabile.
 Faptul că victima a avut nevoie de un tratament local sub forma unor comprese la deget
timp de trei zile nu reprezintă îngrijiri medicale (T.S., s. pen. dec. nr.454/1973).
 Ţinând cont de circumstanţele comiterii faptei – inculpatul a aplicat o singură lovitură
părţii vătămate în zona capului, şi aceea cu o amplitudine redusă, fiind provocate
vătămări corporale pentru a căror îngrijire au fost nevoie de 14-16 zile de îngrijiri
medicale -, precum şi de existenţa unor neclarităţi în probele administratite în cauză,
instanţa poate dispune schimbarea încadrării juridice din tentative la omor în
infracţiunea de loviri sau alte violenţe(C.A. Braşov, s. pen., dec. nr. 385/2005).
Fişa nr. 7
VĂTĂMAREA CORPORALĂ
Fapta ce constă în săvârşirea unei acţiuni sau inacţiuni prin care s-au pricinuit unei personae
vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei personae, care au necesitat, pentru vindecare,
mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei[ art. 194 alin. (1) NCP].
A. Obiect
B. Subiect
1. Activ ( autor, coautor, instigator, complice)
- orice persoană(fizică/juridică) cu capacitate penală;
- fapta comisă imediat după naştere sau în primele 24 de ore de la naştere de mama aflată într-o
stare de tulburare faţă de nou-născut constituie infracţiunea de ucidere ori vătămare a nou-
născutului săvârşită de către mamă[art.200 alin(2) NCP].
2. Pasiv
c. dacă fapta este săvârşită asupra unui membru de familie, se va reţine comiterea infracţiunii de
violenţă în familie [art.199 alin. (1)NCP];
d. fapta comisă faţă de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atributii, precum şi fapta săvârşită faţă de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat sau asupra unui membru de familie al funcţionarului în scop
funcţionarului va constitui infracţiunea de ultraj (art. 257 NCP); deopotrivă, fapta de ultraj
comisă faţă de un judecător, procuror sau avocat în legătură cu exercitarea acestor atribuţii va
constitui infracţiunea de ultraj judiciar(art.279 NCP).
C.Latura obiectivă
1. Element material – acţiunea ( directă sau indirectă) ori inacţiunea prin care se produce o
vătămare integrităţii fizice sau sănătăţii unei personae.
2. Urmarea imediată – acţiunea sau inacţiunea care a produs următoarele repercusiuni [art. 194
alin.(1) NCP]:
1. o infirmitate = un handicap ( acesta poate proveni fizic din pierderea unui simţ, a
unui organ ori încetarea funcţionării acestuia) sau psihic (de pildă, epilepsie
posttraumatică);
2. leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat,
pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
3. un prejudiciu estetic grav şi permanent;
4. avortul – întreruperea cursului normal al sarcinii şi expulzarea produsului de
concepţie;
5. punerea în primejdie a vieţii persoanei- presupune periclitatea vieţii victimei prin
gravitatea leziunilor traumatice; făptuitorul urmăreşte vătămarea integrităţii corporale a
victimei, iar punerea în primejdie a vieţii se produce din culpă.
3. Legătura de cauzalitate – trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzalitate între
actele de violenţă şi leziunile traumatice produse.
D. Latura subiectivă-intenţie indirectă sau praeterintenţie (pentru forma tip);
E. Varianta agravată-lovirile sau alte violenţe săvârşite în scopul producerii de leziuni
traumatice pentru a căror vindecare sunt necesare îngrijiri medicale de cel puţin 91 de zile
sau în scopul producerii uneia dintre următoarele consecinţe:infirmitate sau un prejudiciu
estetic grav şi permanent [art.194 alin.(2)NCP];
 această variant agravată se comite din punct de vedere subiectiv numai cu intenţie
directă.
F.Forme
1. Acte pregătitoare-posibile dar neincriminate.
2. Tentativă
a.posibilă dar neincriminată când fapta comisivă se comite cu intenţie indirectă;
b.posibilă şi incriminată când fapta se comite cu intenţie directă (variantele agravate).
3.Consumare
a. faptă consumată:în momentul producerii urmării periculoase, adică atunci când se produc:
a)o infirmitate;b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei personae care au necesitat pentru
vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijire medicale; c) un prejudiciu estetic grav şi
permanent; d) avortul;e) punerea în primejdiei a vieţii persoanei;
b.faptă epuizată:poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
G.OBSERVAŢII:
1.numărul zilelor de îngrijiri medicale reprezintă un criteriu medico-legal de evaluare a gravităţii
vătămării sănătăţii sau integrităţii corporale a persoanei vătămate prin activitatea infracţională,
utilizat pentru stabilirea încadrării juridice a infracţiunii;
2.nu poate fi pus semnul egalităţii între numărul de zile de îngrijiri medicale şi numărul zilelor de
spitalizare sau de concediu medical;
3.dacă făptuitorul loveşte în mod repetat în aceeiaşi împrejurare persoana vătămată, se va reţine
existenţa unei singure infracţiuni de vătămare corporală;
4.nu este întotdeauna necesar pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală să existe un
contact fizic între agressor şi victimă, fapta putând fi comisă prin orice fel de violenţe prin care
se produce cel puţin una din urmările prevăzute de norma de incriminare;
5.infracţiunea de vătămare corporală absoarbe infracţiunea de ameninţare dacă, imediat după ce
făptuitorul ameninţă victima cu exercitarea de violenţe, o loveşte, fiind însă absorbită în
infracţiunea de omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, tâlhărie, ultraj, ultraj judiciar
etc.;
6.în cazul în care făptuitorul exercită violenţe asupra victimei în scopul punerii în primejdie a
vieţii acesteia, se va reţine săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor/omor calificat
săvârşită cu intenţie in direct, iar nu forma agravată prevăzută de art. 194 alin.(2)NCP;
7.în cazul în care făptuitorul exercită violenţe asupra victimei cu intenţie directă în scopul
producerii avortului, se va reţine concursul de infracţiuni între vătămare corporală în forma de
bază] [art.194 alin.(1) NCP] şi infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii în variantă
prevăzută de art.201 alin.(2) NCP;
8.săvârşirea faptei asupra unui membru de familie nu mai este incriminată ca o variantă agravată
a infracţiunii de vătămare corporală, noua reglementare prevăzând în mod distinct infracţiunea
de violenţă în familie (art.199 NCP);
9.fapta constituie infracţiune şi în caz de error in personam sau aberratio ictus.
H.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate-acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu,
iar împăcarea nu este posibilă.
 Aplicarea unor lovituri repetate cu o coadă de topor în direcţia capului unei personae
care, pentru a se feri, ridică braţele, suferind o fractură a braţului ce necesită 55 de zile de
îngrijiri medicale pentru vindecare, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu
infracţiunea de vătămare corporală. În raport cu obiectul vulnerant, apt pentru a ucide în
modul în care a fost folosit, asupra capului victimei, cu intensitate deosebită, concluzia
este aceea a instanţei de apel care a schimbat încadrarea juridică gerşită dată de prima
instanţă din infracţiunea de vătămare corporală în tentativă la infracţiunea de omor, în
sensul că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, iar nu cu aceea de a cauza victimei
numai leziuni corporale. În speţă, rezultatul nu s-a produs datorită gestului de apărare
făcut de victimă, după ce inculpatul a epuizat acţiunea specifică infracţiunii de omor
(C.S.J.,s. pen.dec.nr.1901/1996).
Fişa nr.8
LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta ce constă în săvârşirea, cu praeterintenţie, a oricăreia dintre faptele ce intră în conţinutul
constitutiv al infracţiunilor de lovire sau de alte violenţe ori vătămare corporal gravă (art.193-194
NCP) ce a avut ca urmare moartea victimei art.195 NCP).
A.Obiect
1.Juridic-viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu
aceastea.
2. Material- corpul pesoanei în viaţă.
B.Subiect
1.Activ(autor,coautor,instigator,complice)-orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate
penală;
-participaţia penală este posibilă în toate formele;
-fapta comisă imediat după naştere sau în primele 24 de ore de la naştere de mama aflată într-o
stare de tulburare faţă de nou-născut constituie infracţiunea de ucidere ori vătămare a noului –
născut săvârşită de către mamă [art.200 alin.(2) NCP]
.2. Pasiv
a.persoana fizică în viaţţă;
b.pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni;
c.dacă fapta este săvârşită, asupra unui membru de familie se va reţine comiterea infracţiunii de
violenţă în familie [art.199 alin.(1) NCP],
d.fapta comisă de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii
de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii,
precum şi fapta sâvârşirii faţă de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat sau asupra unui membru de familie al funcţionarului, în scop de
intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului,
va constitui infracţiunea de ultarj (art.257 NCP);deopotrivă, fapta de ultraj comisă faţă de un
judecător, procure sau avocat în legătură cu exercitarea acestor atribuţii va constitui infracţiunea
de ultraj judiciar (art.279 NCP).
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.lovirea sau vătămarea corporal a integrităţii corporale sau sănătăţii unei personae;
b.se poate comite fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune prin care se produce decesul
persoanei.
2.Urmarea imediată-moartea victimei.
3.Legătura de cauzalitate-trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzalitate între actele
de violenţă şi moartea victimei.
D. Latura subiectivă-praeterintenţia;
nu prezintă importanţă scopul sau mpbilul comiterii faptei.
E. Forme
1.Acte pregătitoare-posibile,dar neincriminate.
2.Tentativă- nu este posibilă.
3. Consumare-în momentul morţii victimei.
F.OBSERVAŢII:
1.aplicarea legii penale mai favorabile, alegii de graţiere, începerea cursului prescripţiei
răspunderii penale se raportează la data actului de executare, iar nu la data consumării
infracţiunii prin producerea morţii victimei;
2. infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune progresivă;
3. dacă nu se poate reţine culpa faţă de rezultatul mai grav (când făptuitorul nu putea şi nici nu
trebuia să prevadă rezultatul mai grav), se va reţine fie infracţiunea de loviri sau alte violenţe, fie
cea de vătămare corporal.
Comparaţie: omor – loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
Omor (art. 188 NCP)
1. Trebuie avute în vedere următoarele elemente obiective, din care pot fi trase concluzii cu
privire la tipicitatea subiectivă a faptei: vârsta şi starea de sănătate a victimei, zona corpului în
care au fost aplicate lovirile, instrumental folosit pentru exercitarea actelor violente, intensitatea
loviturilor.
2. Făptuitorul loveşte victim cu intenţie, urmărind sau acceptând moartea acesteia.
3. Tentativa este posibilă şi incriminată.
Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP)
1. Trebuie avute în vedere următoarele elemente obiective, din care pot fi trase concluzii cu
privire la tipicitatea subiectivă a faptei: vârsta şi starea de sănătate a victimei, zona corpului în
care au fost aplicate lovirile, instrumental folosit pentru exercitarea actelor violente, intensitatea
loviturilor.
2. Făptuitorul loveşte cu intenţie victim, urmărind vătămarea corporală a acesteia, rezultatul mai
grav (moartea victimei) producându-se din culpă.
3. Tentativa nu este posibilă, fiind o infracţiune praeterintenţionată.
 Pentru existenţa infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu este necesar,
sub raport obiectiv, ca activitatea făptuitorului să fi provocat singură moartea victimei, ci
este sufficient a se constata că între această activitate şi decesul victimei există raport de
cauzalitate (T.S., s. pen., dec. nr. 209/1977).
 Există infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, şi nu cea de omor, atunci
când inculpatul a produs victimei numeroase leziuni care – deşi au avut drept rezultat
moartea – nu prezentau gravitate şi, de altfel, nici mijloacele folosite nu erau apte să
producă moartea, care s-a datorat unor maladii grave preexistente. În speţă, între
inculpate şi soţia sa a avut loc un conflict, care a degenerate în insulte şi loviri reciproce,
aplicate la întâmplare; nu s-a stabilit că incupatul s-a folosit de obiecte apte să genereze
moartea, dar prin activitatea sa el a cauzat victimei – care în cele din urmă a decedat –
multiple leziuni. (…) În acest context, se poate conchide că, sub aspect subiectiv,
inculpatul, săvârşind cu intenţie acţiuni de lovire a soţiei sale, a determinat producerea
unui rezultat, moartea acesteia, pe care nu l-a prevăzut, deşi în raport cu situaţia concretă
trebuia şi putea să-l prevadă. Fapta sa constituie, aşadar, infracţiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte, şi nu aceea de omor (T.S., s. pen., dec. nr. 4/1980).
Fişa nr. 9
VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ
Legea prevede două forme de bază ale infracţiunii:
1. fapta ce constă în săvârşirea, din culpă, a unei acţiuni sau inacţiuni prin care s-a pricinuit unei
personae o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii pentru a cărei vindecare au fost
necesare îngrijiri medicale între 1 şi 90 de zile, dacă fapta a fost săvârşită de către o persoană
aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei subtanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei
activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune [art. 196 alin. (1) NCP];
2. fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau a sănătăţii o vătămare ce necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile sau care a produs vreuna din următoarele
consecinţe: o infirmitate; un prejudiciu esthetic grav şi permanent; avortul; punerea în primejdie
a vieţii persoanei [art. 196 alin. (2) NCP].
A. Obiect
B. Subiect
1. Activ (autor, coautor, instigator,complice)
a. la prima formă de bază a infracţiunii: autor poate fi o persoană fizică aflată sub influenţa
băturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie
prin ea însăşi infracţiune; aceste cerinţe nu trebuie îndeplinite de instigator sau de complice;
b. la cea de-a doua formă de bază: autor poate fi orice persoană (fizică sau juridică) cu capacitate
penală;
c. participaţia improprie este posibilă, complicele, respective instigatorul urmând a fi sancţionate
pentru complicitate, respective instigare la infracţiunea de loviri sau alte violenţe sau vătămare
corporal;
d. participaţia proprie este posibilă sub forma coautorului în cazul reţinerii culpei commune a
mai multor personae la săvârşirea faptei tipice.
2. Pasiv
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea variantei aggravate prevăzute de art. 196 alin.
(4) NCP.
1. Element material
a. lovirea sau exercitarea oricărei alte violenţe cauzatoare de suferinţe fizice asupra corpului unei
personae dacă fapta este comisă de cel aflat sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe
psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune [art. 196
alin. (1) NCP];
b. lovirile sau alte violenţe prin care se produc leziuni traumatice pentru a căror vindecare sunt
necesare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile sau care au produs vreuna din următoarele
consecinţe: o infirmitate; un prejudiciu estetic grav şi permanent; avortul; punerea în primejdie a
vieţii persoanei [art. 196 alin. (2) NCP].
 în cazul primei forme de bază: producerea de leziuni traumatice pentru a căror vindecare
au fost necesare îngrijiri medicale între 1 şi 90 de zile;
 în cazul celei de-a doua formă de bază: producerea de leziuni traumatice pentru a căror
vindecare sunt necesare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile sau care au produs
vreuna din următoarele consecinţe: o infrmitate; un prejudiciu estetic grav şi permanent;
avortul; punerea în primejdie a vieţii persoanei;
 rezultă fie direct, fie indirect din acţiunea sau inacţiunea făptuitorului.
actele de violenţă şi urmările produse.
D. Latura subiectivă – culpa simplă sau cu prevedere.
E. Variante agravate
1. vătămarea corporală din culpă prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii
un traumatism ce necesită pentru vindecare îngrijuri medicale mai mult de 90 de zile sau
care a produs vreuna din următoarele consecinţe, un prejudiciu estetic grav şi permanent,
avortul, punere în primejdie a vieţii personale, săvârşită ca urmare a nerespectării
dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercuţiul unei profesii sau meserii
ori pentru efectuarea unei anumite activităţi;
 este necesar ca fapta să fie săvârşită cu exercitarea profesiei, meseriei sau activităţii, cu
nerespectarea regulilor prevăzute pentru exercitarea acesteia;
2.vătămarea corporală din culpă comisă fie în vreuna dintre formele tip, fie în varianta
agravată faţă de două sau mai multe victime.
F.Forme
1.Acte pregătitoare-nu sunt posibile.
3. Consumare- în momentul producerii vătămării corporale.
G.OBSERVAŢII
1.numărul de zile de îngrijire medicală reprezintă un criteriu medico-legal de evaluare a
gravităţii vătămării sănătăţii sau integrităţii corporale a persoanei vătămate prin activitatea
infracţională, utilizat pentru stabilirea încadrării juridice a infracţiunii;
2.nu poate fi pus sub semnul egalităţii între numărul de zile de îngrijiri medicale şi numărul
zilelor de spitalizare sau de concediu medical;
3.nu se va putea reţine vătămarea corporal din culpă dacă leziunile traumatice sau vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii a victimei este datorată culpei sale exclusive;
4.dacă prin actele de violenţă comise din culpă au fost produse suferinţe fizice ori leziuni
traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale
sau dacă autorul vătămării corporale din culpă nu a consumat băuturi alcoolice ori substanţe
psihoactive înainte de comiterea faptei şi nici nu a comis fapta în desfăşurarea unei activităţi
de constituire prin ea însăşi infracţiune, fapta nu este tipică;
5.dacă conducătorul unui vehicul care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în
sânge a comis o vătămare corporală din culpă, se va reţine concurs real între infracţiunea
prevăzută la art. 336 NCP şi cea prevăzută de la art. 196 alin. (1)NCP;
6.în noua reglementare vătămarea corporală din culpă urmăreşte logica reglementării uciderii
din culpă;astfel pluralitatea de victime implică reţinerea variantei agravate a vătămării
corporale din culpă, înlăturându-se astfel reglementarea eclectică din vechiul Cod pentru care
prevedea o formă agravată uciderii din culpă în cazul existenţei unei pluralităţi de victime,
dar un concurs de infracţiuni în ipoteza vătămării corporale a două sau mai multe persoane.
Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate-acţiunea penală se pune în mişcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, atât pentru formele de bază, cât şi pentru
variantele agravate, fiind posibilă retragerea plângeri prealabile.
Fişa nr. 10
RELELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI
I.PARTEA TEORETICĂ
DEFINIŢIA LEGALĂ
Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice,
intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoană în grija căreia se
află minorul (art,197)NCP.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect
1. Juridic
a.principal:constă în relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică sau sănătatea minorului
b. secundar:constă în relaţiile sociale referitoare la creşterea şi educarea minorului, relaţiilor
de familie, respectiv convieţuirea social.
2. Material-corpul minorului supus la rele tratamente.
B.Subiect
1.Activ
a.nemijlocit:părintele copilului minor (indiferent de forma filiaţiei) ori persoana în grija
căruia se află minorul (tutore, curator, rudă, bonă ori terţ căruia i-a fost încredinţat minorul
pentru a avea grijă de el etc.);
b.participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat (dacă toţi subiecţii activi
nemijlociţi au calitatea special cerută de lege) instigare, complicitate.
2. Pasiv
a. principal:statul;
b. secundar:minorul (indiferent de vârsta sau starea sa de sănătate) a cărui dezvoltare fizică,
intelectuală sau morală este pusă în primejdie gravă.
1. Element material-punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice intelectuale sau
morale a minorului, prin măsuri sau tratamente de orice fel (acţiuni sau inacţiuni).
2.Urmarea imedită-starea de pericol pentru dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a
minorului.
3. Legătura de cauzalitate-trbuie să existe între faptă şi urmarea imediată şi tebuie să fie
dovedită.
D.Latura subiectivă-intenţia direct sau indirect;
nu interesează mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită fapta tipică.
E. Forme
1. Acte pregătitoare
-posibile(când fapta se comite prin acţiune), dar neincriminate.
2.Tentativă-posibilă(cănd fapta se comite prin acţiune),dar neincriminată.
3. Consumare
a.fapta consumată:în momentul în care s-a realizat fapta tipică şi s-a produs starea de
pericol;
b. faptă epuizată:fapta poate fi săvârşită în formă continuată caz în care se epuizează la
data comiterii ultimului act de executare sau în formă continuă.
F.OBSERVAŢII:
1.relele tratamente trebuie să aibă caracter de continuitate, săvârşirea unui singur act
conducând la reţinerea numai a unei infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale sau
libertăţii persoanei;
2.în cazul în care, prin relele tratamente aplicate minorului, acesta a fost lipsit de libertate, i-a
fost pusă în pericol viaţa, vătămată integritatea corporal, se va reţine concursul între această
infracţiune şi tentativa de omor, loviri sau alte violenţe, vătămare corporală, lipsire de
libertate etc.;
3.orice persoană care are în grijă un minor poate fi şi autor al infracţiunii, legea
necondiţionând aceasta de încredinţarea în mod legal a creşterii şi educării minorului;dacă
făptuitorul nu are calitatea specilă cerută de lege, se va reţine săvârşirea unei infracţiuni
contra persoanei;
4. nu este subiect pasiv al infracţiunii prevăzute de art. 197 NCP minorul de 16 ani căsătorit,
care dobândind capacitatea deplină de exerciţiu, iese de sub creşterea şi educare părinţilor şi
nici minorul de 16 ani căruia i s-a recunoscut în mod anticipat de către instanţa de tutelă
capacitatea deplină de exerciţiu în condiţiile art.40 NCC.
IIPARTEA PRACTICĂ
 Fapta părintelui de a exercita în mod repetat violenţe asupra copilului său minor, care
au avut ca rezultat paralizia parţială a copilului, şi de a reitera exercitarea violenţelor
asupra copilului după paralizia parţială a acestuia, cauzând decesul victimei minore,
întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, cât şi
elementele constitutive ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului aflate în
concurs ideal de infracţini, întrucât prin exercitarea violenţelor repetate, care în final
au cauzat dcesul minorului, părintele a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică,
intelectuală şi morală a acestuia (I.C.C.J.,s.pen.,dec.nr.1646/2009).
Fişa nr. 11
ÎNCĂIERAREA
Participarea la o încăierare între mai multe personae (art.198NCP).
A.Obiect
1. Juridic
a.principal:constă în viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi relaţiile sociale în
legătură cu acestea;
b. secundar:constă în relaţiile sociale referitoare la convieţuirea socială.
2. Material- corpul persoanei victim a violenţelor sau bunurile asupra cărora acestea s-au
răsfrânt.
B. Subiect
1. Activ(autor,coautor,instigator,complice)
a.o pluralitate de făptuitori care au calitatea de autor, autorii trebuie să fie împărţiţi în două
tabere de cel puţin două personae fiecare;
b.participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau a complicităţii.
2.Pasiv
a.principal:statul;
b.secundar:victima/ele actelor de violenţă comise în cursul încăierării.
C.Latura obiectivă
1.Element material-participarea efectivă ab initio sau pe parcurs la o încăierare între mai multe
personae grupate în două tabere; nu contează perioada de timp în care o persoană a participat la o
încăierare.
2.Urmarea imediată- starea de pericol pentru buna desfăşurare a convieţuirii sociale;
-în urma încăierării se poate adduce atingere integrităţii corporale sau sănătăţii persoanelor
implicate în încăierare.
-trebuie dovedită legătura de cauzalitate între elemental material şi urmarea imediată, dacă
aceasta constă într-o atingere a vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii persoanelor implicate în
încăierare.
- intenţia directă sau indirectă;
- nu interesează mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.
1. încăierarea în cursul căreia s-a produs vătămarea corporală (art. 194 NCP) a uneia sau
mai multor persoane, fără a fi cunoscut care dintre participanţi a produs urmările;
 sub aspect subiectiv, fapta se comite cu intenţie sau cu praeterintenţie;
 participanţii la încăierare vor răspunde penal pentru forma mai gravă a infracţiunii, cu
excepţia participantului a cărei integritate corporală sau sănătate a fost vătămată, care va
răspunde numai pentru forma de bază a infracţiunii;
2. încăierarea în cursul căreia s-a produs moartea unei/mai multor persoane, fără a fi
cunoscut făptuitorul;
 sub aspectul subiectiv, fapta se comite cu intenţie sau cu praeterintenţie;
 toţi participanţii la încăierare vor răspunde penal pentru forma mai gravă a infracţiunii;
 dacă participantul la încăierare care a provocat moartea este cunoscut, acesta va răspunde
numai pentru săvârşirea infracţiunii de omor (simplu, calificat), respectiv loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte, iar în sarcina celorlalţi participanţi la încăierare se va
reţine săvârşirea infracţiunii de încăierare în forma de bază prevăzută de art. 198 alin. (1)
NCP.
E. Forme
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care grupările adverse se angajează în conflict;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată, caz în care se epuizează la data comiterii
ultimei încăierări.
G. OBSERVAŢII:
1. noul Cod penal nu mai prevede ipoteza cunoaşterii participantului la încăierare atunci când
urmarea constă într-o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane (fiind
incriminată numai ipoteza în care nu se cunoaşte care dintre participanţi a produs urmările
prevăzute de norma de incriminare) şi nici cauza de nepedepsire în care participantul a încercat
să respingă un atac ori a încercat să apere pe altul (în aceste situaţii urmează a fi reţinută legitima
apărare drept cauză justificativă);
2. nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de încăierare participantul care a fost
identificat că a cauzat vătămarea corporală sau moartea altui participant la încăierare sau a unui
terţ, deoarece acesta răspunde numai pentru infracţiunea de vătămare corporală/omor/loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte;
3. infracţiunea de loviri şi alte violenţe (art. 193 NCP) este absorbită în conţinutul infracţiunii de
încăierare;
4. nu se poate reţine provocarea drept circumstanţă atenuantă legală.
H. Cauza specială de nepedepsire a subiectului activ nemijlocit
- participantul la încăierare nu va fi pedepsit pentru această infracţiune dacă [art. 198 alin. (4)
NCP]:
a) a fost prins în încăierare împotriva voinţei sale
sau
b) a încercat să-i despartă pe cei prinşi în încăierare; - dacă participantul a fost implicat în
încăierare deoarece a încercat să respingă un atac ori a încercat să apere pe altul, urmează a fi
reţinută legitima apărare drept cauză justificativă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii
prevăzute de art. 19 NCP.
I. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – acţiunea penală se pune în mişcare şi exercită
din oficiu.
Fişa nr. 12
VIOLENŢA ÎN FAMILIE
Fapta de omor (art. 188 NCP), omor calificat (art. 189 NCP), loviri sau alte violenţe (art. 193
NCP), vătămare corporală (art. 194 NCP) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195
NCP) comisă împotriva unui membru de familie.
A. Obiect
1. Juridic
a. principal: viaţa persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu dreptul la viaţă al membrului de
familie, integritatea fizică sau sănătatea membrului de familie şi relaţiile sociale în legătură cu
acestea;
b. secundar: relaţiile sociale privind buna convieţuire în cadrul familiei.
2. Material – corpul persoanei vătămate care este membru de familie.
B. Subiect
a. subiect activ nemijlocit este un membru de familie;
 potrivit art. 177 NCP, prin membru de familie se înţelege:
a)ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora (verii primari între ei, unchii
sau mătuşile faţă de nepoţi – numai în cazul în care este fratele sau sora părintelui), precum şi
persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude, indiferent dacă locuiesc şi
gospodăresc împreună sau separat;
b) soţul, indiferent dacă locuieşte şi gospodăreşte împreună sau separat cu făptuitorul;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi (concubinii) sau dintre
părinţi şi copii (întreţinătorii), în cazul în care convieţuiesc;
d) persoana adoptată ori descendenţii acesteia în raport cu rudele fireşti (ascendenţi, fraţi,
surori);
b. participaţia penală este posibilă în toate formele: coautor, instigare sau complicitate.
2. Pasiv
a. membru de familie în viaţă;
1. Element material – similar celui de la infracţiunile de omor (art. 188 NCP), omor calificat
(art. 189 NCP), loviri sau alte violenţe (art. 193 NCP), vătămare corporală (art. 194 NCP), loviri
sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP).
2. Urmarea imediată – similară celei de la infracţiunile de omor (art. 188 NCP), omor calificat
3. Legătura de cauzalitate – similară celei de la infracţiunile de omor (art. 188 NCP), omor
calificat (art. 189 NCP), loviri sau alte violenţe (art. 193 NCP), vătămare corporală (art. 194
NCP), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP).
D. Latura subiectivă – similară celei de la infracţiunile de omor (art. 188 NCP), omor calificat
E. Forme
1. Acte pregătitore – identice cu cele de la infracţiunile de omor (art. 188 NCP), omor calificat
2. Tentativă – identică cu cea de la infracţiunile de omor (art. 188 NCP), omor calificat (art. 189
NCP), loviri sau alte violenţe (art. 193 NCP), vătămare corporală (art. 194 NCP), loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP).
3. Consumare – identică cu cea de la infracţiunile de omor (art. 188 NCP), omor calificat (art.
189 NCP), loviri sau alte violenţe (art. 193 NCP), vătămare corporală (art. 194 NCP), loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP).
F. OBSERVAŢII:
1. având în vedere extinderea noţiunii de „membru de familie”, noul Cod penal instituie o
răspundere penală agravată pentru fapta de vătămare sau ucidere comisă de persoanele care au
stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care
convieţuiesc;
2. dacă mam îşi ucide/vatămă corporal copilul nou-născut, imediat după naştere, iar din raportul
de expertiză medico-legală psihiatrică nu rezultă existenţa unei tulburări psihice, se va reţine
săvârşirea infracţiunii de violenţe în familie, iar nu infracţiunea de ucidere sau vătămare a nou-
născutului săvârşită de către mamă;
3. în caz de aberratio ictus sau error in personam, care a avut ca urmare moartea/vătămarea
corporală a umui membru de familie, nu se va reţine comiterea infracţiunii de violenţe în familie,
ci infracţiunea de omor (art. 188 NCP), omor calificat (art. 189 NCP), loviri sau alte violenţe
(art. 193 NCP), vătămare corporală (art. 194 NCP), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art.
195 NCP); similar, dacă făptuitorul a urmărit moartea unui membru de familie, dar datorită
devierii loviturii ori erorii cu privire la persoana victimei, ucide o altă persoană care nu are
această calitate, nu se va reţine comiterea infracţiunii de violenţe în familie, ci infracţiunea de
omor (art. 188 NCP), omor calificat (art. 189 NCP), loviri sau alte violenţe (art. 193 NCP),
vătămare corporală (art. 194 NCP), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP);
4. este necesar ca participantul la comiterea infracţiunii să aibă calitatea de membru de familie la
momentul comiterii faptei. Dacă numai unul dintre participanţii la infracţiune are calitatea de
membru de familie, se va reţine comiterea infracţiunii prevăzute de art. 199 NCP numai în
sarcina acestuia, ceilalţi participanţi urmând să răspundă pentru una dintre următoarele
infracţiuni: omor (art. 188 NCP), omor calificat (art. 189 NCP), loviri sau alte violenţe (art. 193
NCP), vătămare corporală (art. 194 NCP), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195
NCP).
G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193
NCP (loviri sau alte violenţe) şi art. 196 NCp (vătămarea corporală din culpă) săvârşite asupra
unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Împăcarea
înlătură răspunderea penală.
Fişa nr. 13
UCIDERE ORI VĂTĂMAREA NOU-NĂSCUTULUI SĂVÂRŞITĂ DE CĂTRE MAMĂ
Uciderea copilului nou-născut imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârşită de
către mama aflată în stare de tulburare pshică[art.200 alin(1) NCP – prima formă tip a
infracţiunii], respectiv lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală sau lovirea sau vătămările
cauzatoare de moarte săvârşite asupra copilului nou-născut imediat după naştere, dar nu mai
târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare pshică[art.200 alin(2) NCP – a
doua formă tip a infracţiunii].
A. Obiect
1. Juridic
a. viaţa copilului nou-născut şi relaţiile sociale în legătură cu dreptul la viaţă;
b. viaţa privată din punctul de vedere al justiţiei penale:
ombilical;
2. Material – corpul copilului nou-născut.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit unic: mama naturală sau purtătoare, care se află la momentul săvârşirii infracţiunii
într-o stare de tulburare pshică;
b. nu este posibil coautoratul;
c. instigatorul sau complicele (anterior/concomitent) vor răspunde pentru instigare, respectiv
complicitate la omor/loviri sau alte violenţe/vătămare corporală/loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte, după caz, respectiv pentru instigare/complicitate la violenţă în familie dacă au calitatea
de membru de familie în raport cu nou-născutul.
2 Pasiv
a. copilul nou- născut în viaţă la momentul comiterii activităţii infracţionale;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi (în ipoteza sarcinii multiple) atrage reţinerea unui concurs de
infracţiuni.
1. Element material
a. prima formă tip a infracţiunii - pruncuciderea[art.200 alin(1) NCP]:
- elementul material este similar cu cel al infracţiunii de omor;
-este necesar ca fapta este săvârşită în primele 24 de ore de la naştere;
b. a doua formă tip a infracţiunii[art.200 alin(1) NCP]:
- elementul material este similar celui de la infracţiunile de loviri sau alte violenţe, vătămare
corporală sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
2. Urmarea imediată – similară infracţiunii de omor (în cazul primei variante tip), respectiv
celei de loviri sau alte violenţe, vătămare corporală sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
(în cazul celei de-a doua variante tip).
3. Legătura de cauzalitate – similară infracţiunii de omor (în cazul primei variante tip),
respectiv celei de loviri sau alte violenţe, vătămare corporală sau loviri sau vătămări cauzatoare
de moarte (în cazul celei de-a doua variante tip).
– similară infracţiunii de omor (în cazul primei variante tip), respectiv celei de loviri sau alte
violenţe, vătămare corporală sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte(în cazul celei de-a
doua variante tip);
− subiectul activ nemijlocit trebuie să se afle într-o stare de tulburare psihică (psihozele post-
partum, psihoza de lactaţie, diverse stări delirante etc.), care nu îi aboleşte discernământul.
E. Forme
1. Acte pregătitoare – posibile, dar neîncriminate.
2. Tentativă– posibilă, dar neîncriminată.
3. Consumare – în momentul producerii morţii/vătămării corporale a nou-născutului.
F. OBSERVAŢII:
1. infracţiunea înglobează fapta de pruncucidere din vechiul Cod penal, precum şi faptele de
loviri sau alte violenţe, vătămare corporală lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte comise
de mama aflată într-o stare de tulburare faţă de nou-născut, oferindu-le acestora caracter atenuat;
2. noul Cod penal nu mai prevede condiţia ca starea de tulburare să fie pricinuită de naştere,
putând fi avute în vedere orice stări de tulburare psihică asociate sarcinii, naşterii, lehuziei;
3. dacă starea de tulburare implică abolirea discernământul autoarei, se va reţine
iresponsabilitatea drept cauză de neimputabilitate;
4. dacă fapta este comisă din culpă, nu se va reţine infracţiunea prevăzută de art. 200 alin.(1)
NCP, ci vătămarea corporală din culpă, instanţa putând să constate incidenţa circumstanţei
atenuante judiciare prevăzută de art.75 alin.(2) lit. b)NCP;
5. dacă fapta este săvârşită după mai mult de 24 de ore de la naştere, mama va răspunde pentru
infracţiunea de violenţe în familie (ca formă agravată a infracţiunilor contra integrităţii corporale
sau sănătăţii);
6. dacă fapta este comisă în timpul naşterii, se va reţine comiterea infracţiunii de vătămare a
fătului (art.202 NCP).
Fişa nr. 14
ÎNTRERUPEREA CURSULUI SARCINII
Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârşită în una dintre următoarele împrejurări:
a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstretică-ginecologie şi
drept de liberă practică medicală în această specialitate;
c) dacă vârsta sarcinii a depăşit patrusprezece săptămâni [art.201 alin.(1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic – viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanei însărcinate şi relaţiile sociale în
legătură cu întreruperea cursului sarcinii, cu respectarea integrităţii corporale, a sănătăţii şi vieţii
femeii însărcinate, precum şi cele referitoare la dezvoltarea normală intrauterină a copilului
conceput, dar nenăscut.
2. Material – corpul femeii însărcinate, precum şi copilul conceput, dar nenăscut(fetus).
B. Subiect
a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b. femeia însărcinată care îşi provoacă avortul beneficiază de o cauză de nepedepsire;
c. participaţia penală este posibilă sub toate formele.
2. Pasiv – atât femeia însărcinată, cât şi copilul conceput, dar nenăscut.
C. Latura obiectvă
1. Element material
– provocarea ilegală a întreruperii cursului sarcinii (acţiune), cu consimţământul femeii
însărcinate, în afara instituţiilor medicale autorizate în acest scop ori de către orice persoană care
nu are calitatea de medic ginecologic sau dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni;
– se va reţine săvârşirea unei singure infracţiuni, chiar dacă sarcina întreruptă nelegal era
multiplă.
2. Urmarea imediată – întreruperea cursului sarcinii.
acţiunea infracţională şi urmarea produsă.
- intenţia directă;
1. întreruperea cursului sarcinii realizată fără consimţământul valabil exprimat al femeii
însărcinate [art. 201 alin. (2) NCP];
 nu are relevanţă vârsta sarcinii, faptul că activitatea infracţională a fost comisă de către o
persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstretică-ginecologie şi nici locul
sau modalitatea în care a fost realizată activitatea infracţională;
2. întreruperea cursului sarcinii realizată în condiţiile formelor tip, dacă prin aceasta s-a
cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală [art. 201 alin. (3) teza I NCP];
- este necesar ca fapta să producă vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare,
mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) punerea în primejdie a vieţii persoanei; aşadar, făptuitorul urmăreşte nu vătămarea corporală a
femeii însărcinate, ci întreruperea ilegală a cursului sarcinii, şi praeterintenţionat se produce
vătămarea corporală a victimei;
3. întreruperea ilegală a cursului sarcinii realizată în condiţiile formelor tip, dacă prin
aceasta s-a cauzat moartea femeii însărcinate [art. 201 alin. (3) teza a II-a NCP].
 sunt aspectul laturii subiective, ultimele două variante agravate se comit cu
praeterintenţie.
F. Forme
2. Tentativă – posibilă şi incriminată [cu excepţia variantelor agravate praeterintenţionate
prevăzute de art. 201 alin. (3) NCP, unde tentativa nu este posibilă].
3. Consumare – în momentul în care se produce urmarea prevăzută de lege.
G. OBSERVAŢII:
1. întreruperea cursului sarcinii se poate realiza prin orice mijloace (mecanice, chimice etc.);
2. dacă făptuitorul exercită violenţe asupra victimei în scopul producerii avortului, se va reţine
concursul de infracţiuni între vătămarea corporală în forma de bază [art. 194 alin. (1) NCP] şi
infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii [art. 201 alin. (2) NCP].
3. dacă făptuitorul exercită violenţe asupra victimei cu intenţie directă în scopul producerii
avortului, se va reţine concursul de infracţiuni între vătămarea corporală în forma de bază [art.
194 alin. (1) NCP] şi infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii [art. 201 alin. (2) NCP].
H Cauze justificative speciale
− art. 201 alin. (6) NCP prevede o cauză justificată specială în materia întreruperii cursului
sarcinii în cazul în care este săvârşită de un medic de specialitate obstretică-ginecologie:
1. dacă vârsta sarcinii nu a depăşit 24 săptămâni şi întreruperea cursului sarcinii se impunea din
motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă vârsta sarcinii era peste 24 de săptămâni, iar întreruperea ulterioară a cursului sarcinii era
necesară în scopul terapeutic, în interesul mamaei sau al fătului.
- dacă fapta nu este comisă de un astfel de medic, se va putea reţine drept cauză justificativă
starea de necesitate, dacă sunt satisfăcute exigenţele art. 20 NCP.
I. Cauză de nepedepsire specială
- săvârşirea faptei de către femeia însărcinată, în orice condiţii, indiferent de vârsta sarcinii, nu se
pedepseşte;
- cauza de nepedepsire nu operează şi faţă de participanţii la comiterea infracţiunii, care vor
răspunde penal pentru coautorat/complicitate/instigare la infracţiunea de întrerupere a cursului
sarcinii.
J. Prezentare comparativă
Omorul calificat săvârşit Vătămarea corporală care a Întreruperea cursului
asupra unei femei avut ca urmare avortul [art. sarcinii urmată de moartea
gravide[art.189 alin. (1) lit. 194 alin. (1) lit. d) NCP] femeii însărcinate [art.201
g) NCP] alin.(3) teza a II-a NCP]
Elemente comune:
1. categorie: infracţiuni contra persoanei;
2. obiectul material: corpul femeii însărcinate;
3. subiectul activ (autor, coautor, complice, instigator): orice persoană fizică/juridică cu
capacitate penală;
4. subiectul pasiv: femeia însărcinată;
5. latura obiectivă (legătura de cauzalitate): trebuie să existe şi să fie dovedită;
6. prescripţie: răspunderea penală a participanţilor la comiterea infracţiunii prevăzute de art.
189 alin.(1) lit. g)NCP sau art. 201 alin.(3) teza a II-a NCP este imprescriptibilă.
Deosebiri
1. Obiect juridic: viaţa 1. Obiect juridic: integritatea 1. Obiect juridic: viaţa
persoanei însărcinate şi fizică sau sănătatea persoanei persoanei însărcinate şi
relaţiile sociale în legătură cu însărcinate şi relaţiile sociale relaţiile sociale în legătură cu
dreptul la viaţă în legătură cu acestea. întreruperea cursului sarcinii
(cu respectarea vieţii femeii
însărcinate).
2. Latura obiectivă 2. Latura obiectivă 2. Latura obiectivă
a. Elementul material: a. Elementul material: a. Elementul material:
acţiunea sau inacţiunea prin lovirile sau alte violenţe provocarea ilegală a
care se provoacă moartea exercitate asupra femeii întreruperii cursului sarcinii
persoanei însărcinate. însărcinate, care nu sunt apte (acţiune), cu consimţământul
să producă moartea victimei, femeii însărcinate, în afara
dar care produc avortul. instituţiilor medicale
autorizate în acest scop ori de
către o persoană care nu are
calitatea de medic ginecolog
sau dacă vârsta sarcinii a
depăşit paisprezece săptămâni,
respectiv întreruperea cursului
sarcinii, săvârşită fără
consimţământulvalabil
exprimat al femeii însărcinate,
dacă aceste manopere au
produs moartea femeii
însărcinate.
b. Urmarea imediată: b. Urmarea imediată: b. Urmarea imediată:
moartea femeii însărcinate. vătămarea corporală a femeii moartea femeii însărcinate.
însărcinate şi pierderea
produsului de concepţie.
3. Latura subiectivă: intenţia 3. Latura subiectivă: intenţia 3. Latura subiectivă:
directă sau indirectă. indirectă sau praeterintenţia. praeterintenţia.
4. Forme: tentativa este 4. Forme: tentativa nu este 4. Forme: tentativa nu este
posibilă şi este incriminată. posibilă în cazul în care fapta posibilă.
este comisă cu praeterintenţie
şi este posibilă, dar
neincriminată în cazul în care
fapta este comisă cu intenţie
indirestă.
Pedeapsa: detenţiunea pe Pedeapsa: închisoarea. Pedeapsa: închisoarea.
viaţă sau închisoarea.
Fişa nr. 15
VĂTĂMAREA FĂTULUI
Noul Cod penal incriminează două forme tip ale infracţiunii:
a) vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine;
b) vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare
corporală sau care a avut ca urmare moartea copilului.
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la dezvoltarea normală intrauterină a copilului conceput,
dar nenăscut în perioada sarcinii, relaţiile sociale în legătură cu protecţia fătului în timpul
naşterii, cât şi cele referitoare la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea copilului după naştere.
2. Material – fătul, cât şi copilul născut fectat de activităţile infracţionale.
B. Subiect
b. participaţia este posibilă sub toate formele.
2. Pasiv – fătul, respectiv copilul născut cu sechele rezultate în urma activităţii infracţionale
desfăşurate în cursul sarcinii sai al naşterii.
C.. Latura obiectivă
1. Element material
a. vătămarea fătului în timpul naşterii [art. 202 alin. (1) NCP];
- este necesar ca activitatea vătămătoare să se desfăşoare după declanşarea procesului naşterii,
dar înainte de tăierea cordonului ombilical;
b. vătămarea fătului în timpul sarcinii [art. 202 alin. (3) NCP];
- este necesar ca activitatea vătămătoare să se desfăşoare în timpul sarcinii, de la momentul
concepţiei până la declanşarea procesului naşterii.
 vătămarea se poate realiza fie printr-o acţiune directă sau indirectă asupra fătului, fie
printr-o inacţiune.
a. la prima formă tip: împiedicarea instalării vieţii extrauterine;
b. la a doua formă tip:
i) vătămarea corporală a copilului născut viu, ca urmare a activităţii infracţionale realizată în
timpul sarcinii;
- este necesar ca după naştere copilul să prezinte o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea
sănătăţii, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un
prejudiciu estetic grav şi permanent ori traumatisme care i-au pus în primejdie viaţa (de pildă,
paralizia cerebrală a copilului născut viu);
ii) moartea copilului născut viu;
− este necesar ca decesul să fie cauzat de activităţile ilicite săvârşite în cursul sarcinii.
acţiunea infracţională şi urmarea produsă.
- intenţai directă sau indirectă;
- nu interesează mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită activitatea infracţională; acestea pot fi
avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei.
E. Variante atenuate
1. vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a cauzat:
a. vătămarea corporală a copilului născut viu: infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea
sănătăţii, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un
prejudiciu estetic grav şi permanent ori traumatisme care i-au pus în primejdie viaţa;
b. moartea copilului născut viu;
2. vătămarea fătului săvârşită în timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare
psihică [art. 202 alin. (4) NCP];
- nu este posibil coautorul la această formă atenuată;
- este necesar ca urmarea imediată să constea în :
a. împiedicarea instalării vieţii extrauterine;
b. vătămarea corporală ulterioară a copilului născut viu; în urma activităţii infracţionale
realizată în timpul naşterii se constată că după naştere copilul prezintă o infirmitate, leziuni
traumatice sau afectarea sănătăţii, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de
îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav şi permanent ori traumatisme care i-au pus în
primejdie viaţa (de pildă, paralizia cerebrală a copilului născut viu, ca urmare a asfixiei din
timpul naşterii);
c. moartea copilului născut viu;
3. vătămarea fătului în timpul sarcinii sau în timpul naşterii comisă din culpă [art. 202 alin.
(5) NCP];
- reprezintă o formă atenuată atât pentru formele tip, cât şi pentru variantele atenuate anterioare,
în ipotza în care vătămarea fătului este comisă din culpă.
F. Forme
2. Tentativă – posibilă, dar neincriminată (cu excepţia variantelor agravate praeterintenţionate,
unde tentativa nu este posibilă).
3. Consumare – în momentul în care se produce urmarea prevăzută de lege.
G. Cauza justificativă specială – se reţine în cazul în care fapta este săvârşită de un medic sau
de persoana autorizată să asiste naşterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvârşite
în cursul actului medica, cu respectarea prevederilor specificeprofesiei şi au fost făcute în
interesul femeii gravide sau al fătului, ca urmare a riscului inerent exercitării actului medical.
H. Cauza specială de nepedepsire
- vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată, în orice condiţii, indiferent
de vârsta sarcinii, nu se pedepseşte;
-cauza de nepedepsire nu operează şi faţă de participanţii la comiterea infracţiunii care vor
răspunde penal pentru coautorat/complicitate/instigare la infracţiunea de vătămare a fătului.
Fişa nr. 16
LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL
Lipsirea sau restricţionarea în mod ilegal a libertăţii de mişcare a unei persoane [art.205alin.(1)
NCP].
Este asimilasă lipsirii de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi
exprima voinţa ori de a se apăra [art.205 alin.(2) NCP].
2.structura infracţiunii
A.Obiect
1.Juridic
-libertatea fizică a persoanei, precum şi relaţiile sociale referitoare la protejarea libertăţii
presoanei.
2.Material
a.nu are la varianta tip;
b.corpul persoanei lipsite de libertate, la variantele agravate.
B.Subiect
1.Activ(autor,coautor,instigator,complice)
a.orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b.participaţia penală este posibilă sub toate formele;
c.coautoratul şi complicitatea concomitentă vor atrage reţinerea şi a circumstanţei agravante
prevăzute de art.77 lit.a)NCP.
2.Pasiv,
a.persoana fizică în viaţă;

b.pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.lipsirea efectivă de libertate a unei persoane;
b.restrângerea libertăţii de mişcare a unei persoane;
c.se poate comite fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune.
cerinţa esenţială:lipsirea de liberate să fie ilegală.
forma similată constă în răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori
de a se apăra.
2.Urmarea imediată
-lipsirea de libertatea de mişcare a persoanei vătămate.
3.Legătura de cauzalitate-trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzalitate între actele
efectuate şi urmarea imediată produsă.
D.Latura subiectivă-intenţia directă sau indirectă;
-la varianta agravată în care lipsirea de libertate are ca urmare punerea înpericol a vieţii sau
sănătăţi unei persoane ori când a avut ca urmare moartea victimei, infracţiunea se săvârşeşte cu
praeterintenţie;
1.comiterea faptei de către o persoană înarmată[art.205 alin.(3)lit.a)NCP]
 făptuitorul fie trebuie să aibă în mod vizibil asupra sa la momentul comiterii faptei o
armă propriu-zisă[art.179 alin.(1)NCP şi art.(2) din Legea nr.295/2004],fie să săvârşească
fapta prin folosirea unei arme asimilate[art.179 alin.(2)NCP];
2.lipsirea de libertate a unui minor[art.205 alin.(3) lit.b(NCP[
 făptuitorul trebuie să fi cunoscut că lipseşte de libertate o persoană care nu a împlinit
vârsta de 18 ani;
3.lipsirea de libertate are ca urmare punerea în pericol a sănătăţii sau vieţii
persoanei vătămate [art.205 alin.(3) lit.c)NCP]
4.fapta a avut ca urmare praeterintenţionată moartea victimei [art.205 alin.
(4)NCP].
F.Forme
1.Acte pregătiroare-posibile dar neicriminate.
2.Tenatativă-posibilă şi incriminată (cu excepţia variantei agravate potrivit căreia fapta a
avut ca urmare moartea victimei, când infracţiunea este praeterintenţionată).
3.Consumare
a.faptă consumată:în momentul în care persoana vătămată este lipsită efectiv de
libertate şi mişcare
b.faspta epuizată:fiind o infracţiune continuă, fapta se epuizează în momentul în care ia

sfârşit privarea de libertate nelegală,deopotrivă, lipsirea ulegală e libertate poate fi comisă
în formă continuată, epuizându-se în această ipoteză, după efectuarea ultimului act de
executare (unitete legală).
G.OBSERVAŢII:
1.dacă lipsirea de libertate a avut ca urmare afectarea sănătăţii sau integrităţii corporale a
victimei, va fi reţinută în concurs cu infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de
art.193 alin.(2) NCP, respectiv cu vătămarea corporală prevăzută de art.194NCP;
2.noul Cod penal nu mai prevede ca variante agravate ale infracţiunii comiterea faptei:
prin simularea de calităţi oficiale, prin răpire, de două sau mai multe persoane împreună,
dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, prin supunerea
victimei la unele suferinţe, în scopul de a obliga la practicarea prostituţiei;
3.prinderea persoanei care a comis o infracţiune flagrantă urmată de conducerea ei într-un
interval rezonabil de timp în faţa autorităţilor, nu constituie infracţiunea de lipsire de
libertate,similară, restrângerea în limitele rezonabile a libertăţii de mişcare a copilului de
către părinţii acestuia nu constituie fapta de lipsire de libertate;
4.dacă lipsirea de libertate este comisă de mai multe persoane împreună se va reţine
forma de bază a infaracţiunii şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit.a)NCP,
dacă fapta este comisă de cel puţin 3 persoane;
5.lipsirea de libertate este absorbită în conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol
(art.218NCP) pe perioada strict necersară întreţinerii prin constrângere a actului sexual;
dacă lipsirea de libertate precede o perioadă semnificativă de timp actul sexual comis
ulterior prin constrângere sau continuă şi după ce actul sexual prin constrângere a fost
întreţinut, se va reţine concursul real cu infracţiunea de viol;
6.dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, fapta va
constitui infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în concurs cu infracţiunea de
şantaj;
7.în principiu, în situaţia în care infracţiunea de viol nu se consumă,rămânând în faza
tentativei, lipsirea ilegală de libertate îşi redobândeşte caracterul autonom, urmând a fi
reţinută în concurs cu tentativa de viol; ca excepţie, în ipoteza în care imediat după
exercitarea unui act de violenţă/constrângere se încearcă comiterea unui viol, care din
orice motive nu se consumă, lipsirea de libertate va fi totuşi absorbită în viol.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Existenţa infracţiunii este condiţionată esenţial de cerinţa ca lipsirea de libertate să fi
fost săvâşită în mod ilegal. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt
inviolabile. Sunt categorii se persoane a căror situaţie personală impune şi justifică
luarea unor măsuri de restrângere sau lipsire a libertăţii lor. Este cazul persoanelor
împotriva cărora s-a luat în condiţiile legii măsura reţinerii sau arestării preventive
arestate în vederea executării unei pedepse privative de libertate, a militarilor
încazarmaţi, a bolnavilor internaţi (psihic periculoşi, suferinzi de unele boli
contagioase), al sporivilor aflaţi în cantonament, al unor categorii de salariaţi în
peroada exercitării inor anumite îănsărcinări, acţiuni. Numai în situaţii ca cele arătate,
restrângerea sau lipsirea de libertate nu are semnificaţie penală, pentrucăfie ele sunt
admise fiind utile social, fie căcei care le suportă îşi îndeplinescc o obligaţie, au
consimţit la aceasta odată cu acceptarea unui anume statut (C.S.J.,s.pen.nr.2199/2003)
 Pentru existenţa infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, legea nu cere o
anumită durată de timp în care persoanele să fie private de libertate şi nici ca aceste
persoane să fie supuse unui anumit tratament ori ca victimele să simtă vreo temere.În
speţă, inculpatul nu numai că a blocat victimele într-o hazna de unde nu puteau ieşi
decât ajutate, dar le-a şi lovit şi a asmuţit câinii asupra lor, pentru a le obliga să
rămână într-o zonă infectată, timp relativ îndelungat.Apărea formulată de inculpat în
sensul că sub aspectul laturii subiective nu ar fi urmărit „ scopul privării de libertate”
a celor două persoane, nu poate fi reţinută, deoarece infracţiunea de lipsire de
libertate în mod ilegal nu presupune existenţa exclusivă a intenţiei directe, calificată
ca scop, ea putând fi săvârşită şi cu intenţie indirectă. Or, este evident că aruncând
victimele într-un loc de unde nu puteau ieşi, indiferent de scopul urmărit (inculpatul a
susţinut că în acest mod le-a imobilizat, până la sosirea organelor de poliţie),
inculpatul a prevăzut că privează persoanele respective de libertatea de mişcare şi,
fără a urmări neapărat acest rezultat, l-a acceptat, astfel că latura subiectivă a
infracţiunii este pe deplin întrunită în cauză (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1699/2004).
Fişa nr. 17
AMENINŢAREA
Acţiunea de intimidare a unei persoane, directă sau indirectă, explicită sau implicită, prin
ameninţarea că, în viitorul apropiat, va fi săvârşită o infracţiune sau o faptă păgubitoare
determinată sau determinabilă, îndreptată împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură
să îi producă o stare de temere (art. 206 NCP).
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică a persoanei.
2. Material – nu are.
B.Subiect
b. participaţia penală este posibilă sub toate formele (coautoratul nu este posibil atunci când
ameninţarea este comisă prin viu grai, în această ipoteză infracţiunea fiind instantanee şi având
un subiect activ unic).
2.Pasiv,
a.persoana fizică în viaţă;
 calitatea specială a subiectului pasiv (funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat, judecător, procuror etc.) poate atrage o calificare
diferită [ultraj judiciar (art. 279 NCP)];
b.pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a. acţiunea de intimidare,directă sau indirectă,explicită sau implicită, prin ameninţarea realizată
prin orice mijloace că, în viitorul apropiat,va fi săvârşită o infracţiune sau o faptă (acţiune sau
inacţiune) prin care se poate produce un prejudiciu material (determinat sau determinabil),
împotriva unei persoane, a soţului,său, a unei rude apropiate ori a altei presoane;
b.ameninţerea trebuie să fie susceptibilă de a produce o temere serioasă pentru persoana
amaninţată;
c. -răul cu care se ameninţă trebuie să fie just şi iminent sau să se producă în viitorul apropiat.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanei ameninţate.
3.Legătura de cauzalitate- trebuie să existe între ameninţare şi starea de pericol produsă
.D.Latura subiectivă-intenţia directă sau indirectă.Nu prezintă importanţă scopul sau mobilul
comiterii faptei şi nici dacă infractorul a luat sau nu decizia de a comite fapta cu care se
ameninţă.
E.Forme
1.Acte pregătiroare-posibile, dar neincriminate (cu excepţia situţiei în care fapta se comite prin
viu grai, când nu sunt posibile).
2.Tentativă-posibilă, dar neincriminată( cu excepţia situaţiei în care fapta se comite prin vui grai
când nu este posibilă).
3.Consumare
a.faptă consumată: în momentul în care persoana vătămată ia cunoştinţă despre acţiunea de
ameninţare care este de natură să o alarmeze;
b.faptă epuizată-. poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
F.OBSERVAŢII:
1.potrivit noului Cod penal, fapta păgubitoare cu care este emeninţat subiectul pasiv nu trebuie să
fie îndreptată numai împotrva soţului sau a unei rude apopiate, ci aceasta poate privi orice
persoană,chiar dacă nu există o legătură de rudenie între aceasta şi victima acţiunii de
ameninţare;
2.ameninţarea poate constitui mijlocul de comitere a altor infracţiuni complexe [şantaj
(art207NCP),violul(art.218NCP), agrsiune sexuală (art.219 NCP),
tâlhăria(art233NCP),ultrajul(art.257NCP),ultrajul judiciar(art.279NCP), cercetarea abuzivă
(art.280 NCP),forma agravată a infracţiunii de purtare abuzivă (art.296NCP)etc.], caz în care
infracţiunea de ameninţare este absorbită în aceste infracţiuni;
3.dacă în aceeiaşi împrejurare în care este realizată ameninţarea este săvârşită asupra persoanei
vătămate şi infracţiunea cu care aceasta a fost ameninţată, infracţiunea astfel săvârşită va absorbi
infracţiunea de ameninţare.
G.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
1. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prelabilă a persoanei vătămate;
2.răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile, nu şi prin împăcarea
părţilor.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Pentru a fi săvârşită infracţiunea de ameninţare este necesar ca acţiunea de ameninţare să
insufle victimei temerea că persoana sa va fi expusă unui pericol efectiv. În consecinţă,
ameninţarea trebuie să fie serioasă, susceptibilă să alarmeze victima, adică să-i provoace
o restrângere a libertăţii psihice, valoare ocrotită prin instituţia normei penale
(Trib.Buc.,s.I pen.dec.nr.487/2003)
Fişa nr. 18
ŞANTAJUL
I.PARTEA TEORETICĂ
Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este
comisă spre a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine sau pentru altul
[art.207 alin. (1)NCP].
Constituie o formă asimilată a infracţiunii constrângerea când în ameninţare cu darea în
vileag a unei fapte reale sau imaginare,compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori
pentru un membru de familie al acesteia, în scopul de a dobândi în mod injust un folos
nepatrimonial, pentru sine sau pentru altul [art.207 alin. (2)NCP].
AObiect
1.Juridic
a.principal:libertatea psihică a perrsoanei şi relaţiile sociale în legătură cu dreptul la
libertate;
b.secundar:relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică sau sănătatea persoanei,
patrimoniul, onoarea sau demnitatea acesteia etc.
2.Material
a.în principiu nu are;
b.excepţie: corpul persoanei;
B.Subiect
1.Activ (autor,coautor,instigator, complice)
2.participaţia penală este posibilă în toate formele: coautoratul instigare sau complicitate,
coautoratul nu este posibil în cazul comiterii faptei prin ameninţare prin viu grai
(infracţiune instantanee).
2.Pasiv
a.persoana fizică în viaţă;persoana juridică nu poate fi subiect pasiv;
b.pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
1.Element material-constrângerea unei persoane, prin orice mijloace să dea ,să facă, să
nu facă sau să sufere ceva.
.2.Urmarea imediată-starea de pericol referitoare la libertatea psihică a persoanei.
3.Legătura de cauzalitate-trebuie să existe între constrângere şi starea de pericol.
D.Latura subiectivă-intenţia directă, calificată prin scop (obţinerea pentru sine sau
pentru altul, în mod injust, a unui folos nepatrimonial, indiferent dacă acesta este just
sau injust).
-nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta:
-în cazul variantei agravante prevăzute de art. 207 alin.(3) NCP, făptuitorul urmăreşte
obţinerea pentru sine sau pentru altul, în mod injust, a unui folos patrimonial indiferent
dacă acesta este just sau injust.
E.Forma asimilată-ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare
compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un memmbru de familie( a se
vedea art.177 NCP) al acesteia în scopul de a dobândi, în mod injust un folos
nepatrimonial, pentru sine sau pentru altul;
- dacă scopul urmărit este dobândirea în mod injust a unui folos patrimonial pentru sine
sau pentru altul;
dacă scopul urmărit este dobândirea în mod injust a unui fols patrimonial pentru sine sau
pentru altul, se va reţine varianta agravantă a infracţiunii prevăzute de art. 207 alin (3)
NCP.
F.Varianta agravată
comiterea faptei în forma tip sau asimilată în scopul de a dobândi în mod injust un
folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul [207 alin.(3) NCP].
G.Forme
1.Acte pregătitoare- posibile dar neincriminate.
2.Tentativă –posibilă dar neincriminată.
3.Consumare
a.fapta consumată:în momentul în care se produce starea de pericol pentru libertatea
persoanei;
b.fapta epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea
ultimului act de executare (unitate legală).
H.OBSERVAŢII:
1.infracţiunea de şantaj este o infracţiune de pericol;
2.în ceea ce priveşte ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare,
observăm că aceasta nu mai constituie o variantă agravată ci o variantă asimilată formei
tip. Totodată fapta compromiţătoare care formează obiectul ameninţării cu darea în vileag
se poate referi la persoana ameninţată sau la un membru de familie al acesteia( deci
inclusiv la persoanele care au stabilit relaţii sănătoase acelora dintre soţi sau dintre părinţi
şi copii, în cazul în care convieţuiesc);
3. infracţiunea de şantaj absoarbe infracţiunea de ameninţare (art.206 NCP) sau
infracţiunea de loviri sau alte violenţe în forma de bază [art.193 alin.(1) NCP;]
4.infracţiunea de şantaj va fi reţinută în concurs cu infracţiunea de loviri sau alte violenţe
în varianta agravată prevăzută de art.193 alin.(2) NCP sau şi cea de vătămare corporală
(art.194 NCP);
5.folosul material patrimonial dobândit în mod injust (în cazul variantei agravate) nu
constituie obiectul material al infracţiunii, ci consecinţa infracţiunii, constituind totodată
şi prejudiciul încecat de persoana vătămată cu care aceasta se poate constitui parte civilă
în procesul penal.
1.Prezentarea comparativă
Şantaj Tâhărie
1.Obiect juridic 1.Obiect juridic
a.principal: libertatea psihică a a.principal: relaţiile sociale referitoare la
persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu protecţia dreptului de proprietate, a posesiei
dreptul la libertate; sau detenţiei bunurilor mobile corporale ale
unei persoane;
b.secundar: relaţiile sociale referitoare la b.secundar: relaţiile sociale referitoare la
integritatea fizică sau sănătatea persoanei, protecţia libertăţii psihice a persoanei sau
patrimoniul, onoarea sau demnitatea cele referitoare la viaţa, integritatea
acesteia etc. corporală sau sănătatea persoanei.
2. Obiect material: 2. Obiect material:
a. în principiu, nu are; a. principal: bunul mobil corporal aflat în
proprietatea, posesia sau detenţia altuia;
b. excepţie: corpul persoanei b. secundar: corpul persoanei
3. Latura obiectivă: trebuie să existe un 3. Latura obiectivă: după exercitarea
interval de timp între exercitarea constrângerii asupra persoanei vătămate,
constrângerii şi activitatea victimei de a da, infractorul îi sustrage bunul pe care aceasta
a face, a nu face sau a suferi ceva. îl deţine.
4. Latura subiectivă: intenţia directă, 4. Latura subiectivă: intenţie directă,
calificată prin scop (obţinerea pentru sine calificată prin scop (însuşirea bunului
sau pentru altul, în mod injust, a unui folos sustras, respectiv luarea ori păstrarea
nepatrimonial, indiferent dacă acesta este bunului sustras ori asigurarea scăpării,
just sau injust). respectiv înlăturarea urmelor infracţiunii).
5. Forme: 5. Forme:
a. tentativa este posibilă, dar a. tentativa este posibilă şi încriminată;
neîncriminată;
b. faptă consumată: în momentul în care b. faptă consumată: în momentul luării
se produce starea de pericol pentru bunului.
libertatea persoanei;
c. faptă epuizată: poate fi comisă în formă
continuată, epuizându-se după efectuarea
J. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

- acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu;
- nu este posibilă împăcarea părţilor.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Obiectul juridic principal al tâlhăriei îl constituie patrimoniul persoanei, în timp ce
obiectul juridic principal al şantajului este libertatea morală a acesteia. De asemenea, în
cazul tâlhăriei, de regulă exercitarea violenţei sau ameninţării este simultană cu luarea
bunului, pe când în cazul şantajului, violenţa sau ameninţarea se exercită în scopul
dobândirii ulterioare a unui folos injust (C.S.J., s. pen., dec. nr. 4266/1999).
 Infracţiunea de şantaj presupune, sub aspectul elementului material, o constrângere
exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică, pentru a impune
acesteia să facă ceea ce i se cere, aşa cum i se cere, sau să nu facă ceva. Constrângerea în
cazul infracţiunii de şantaj trebuie să fie de aşa natură încât ea să prilejuiască o stare de
temere (de alarmare), ceea ce determină victima să acţioneze într-un alt mod decât acela
pe care şi-l doreşte şi să aibă drept scop o anumită comportare (aşa cum doreşte
constrângătorul) din partea victimei, de pe urma căreia făptuitorul sau altă persoană să
obţină un folos injust (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3309 din 20 octombrie 2008).
 Şantajul constă în constrângerea unei persoane, prin violenţă sau prin ameninţare, să dea,
să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă, fapta este comisă spre a dobândi, injust, un
folos pentru sine sau pentru altul. Tâlhăria este furtul săvârşit prin întrebuinţare de
violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconţtienţă sau neputinţă de
a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace, pentru
păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul
să-şi asigure scăparea.
Ceea ce deosebeşte, în primul rând, infracţiunea de şantaj de infracţiunea de tâlhărie este
obiectul juridic. În cazul şantajului, sunt încălcate cu prioritate relaţiile sociale referitoare
la libertatea persoanei, şi anume libertatea psihică, iar în cazul tâlhăriri sunt lezate, în
principal, relaţiile sociale privitoare la patrimoniu şi numai în mod adiacent, din cauza
violenţei sau ameninţării folosite de făptuitor, este atinsă libertatea fizică sau psihică a
persoanei. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol – la ţantaj – cu privire la
valorile ce alcătuiesc obiectul faptei şi în efectiva diminuare a patrimoniului victimei, în
cazul tâlhăriei. Din punc de vedere al consumării, şantajul se finalizează în momentul
creării stării de pericol, neavând relevanţă dacă făptuitorul a mai obţinut sau nu folosul
urmărit. În cazul tâlhăriri, consumarea faptei este în directă legătură cu obţinerea bunului
de către făptuitor. De asemenea, ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este
împrejurarea că tâlhăria se caracterizează prin simultaneitatea violenţei sau ameninţării cu
actul victimei de a ceda bunul său, în timpce, în cazul şantajului, infractorul
întrebuinţează violenţe sau ameninţarea pentru a obţine ulterior un bun (C.A. Bucureşti, s.
a II-a pen., dec. nr. 440/2000).
 Pentru a se putea reţine comiterea infracţiunii de şantaj, trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii: existenţa constrângerii în scopul ca partea vătămată să dea, să facă,
să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un
folos, pentru sine sau pentru altul, iar constrângerea să se facă prin ameninţarea cu darea
în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată,
soţul sau o rudă apropiată. Or, în speţă, infracţiunea de şantaj este realizată prin toate
elementele sale constitutive: partea vătămată R.M. a fost constrânsă să încheie un contract
de înstrăinare prin ameninţarea cu începerea cercetărilor penale pentru infracţiunea de
evaziune fiscală (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1385/2004).
 Pentru existenţa infracţiunii de şantaj nu este necesar ca partea vătămată să dea
inculpatului suma de bani cerută, elementele constitutive ale infracţiunii fiind întrunite
chiar dacă suma de bani nu a fost efectiv dată, deoarece şantajul este o infracţiune
îndreptată, în principal, împotriva libertăţii morale a persoanei, libertate încălcată prin
simplul fapt al constrângerii acesteia să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva
împotriva voinţei sale (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3508/2008).
Fişa nr. 19
HĂRŢUIREA
I: PARTEA TEORETICĂ
Reprezintă o incriminare nouă ce constă în fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept
sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte
locuri frecvente de către aceasta, cauzându-I astfel o stare de temere [art. 208 alin. (1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic – libertatea psihică a persoanei.
B. Subiect
b. participaţia penală este posibilă în toate formele.
2. Pasiv
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea pluralităţii de infracţiuni;
c. nu prezintă importanţă vârsta sau sexul subiectului pasiv al infracţiunii.
1. Element material
a. urmărirea unei persoane, în mod repetat, fără drept sau fără un interes legitim;
b. supravegherea locuinţei, locului de muncă ori a altor locuri frecventate de o persoană, în mod
repetat, fără drept sau fără un interes legitim.
Cerinţe esenţiale:
1. urmărirea sau supravegherea să fie realizată în mod repetat;
2. urmărirea sau supravegherea să fie realizată fără drept sau fără un interes legitim.
2. Urmarea imediată – starea de pericol referitoare la libertatea psihică a persoanei.
3. Legătura de cauzalitate – trebuie să existe între activitatea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi starea de pericol.
D. Latura subiectivă – intenţie directă.
E. Varianta atenuată – efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de
transmiter la distanţă, care, prin fracvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere victimei;
- sub aspect subiectiv, varianta atenuată se comite cu intenţie directă sau indirectă.
F. Forme
3. Consumare – în mometul în care, după efectuarea acţiunii infracţionale repetate, se produce
starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanei.
G. OBSERVAŢII:
1. dacă sunt realizate ambele forme alternative ale elementului material al infracţiunii, se va
reţine existenţa unei infracţiuni unice simple, iar nu a unui concurs de infracţiuni ori a unei
infracţiuni continuate;
2. infracţiunea de hărţuire poate fi reţinută în concurs cu infr4acţiunea de violare a vieţii private
(art. 226 NCP), dacă, pe lângă supravegherea repetată a locuinţei persoanei vătămate, făptuitorul
fotografiază, captează ori înregistrează, fără drept, imagini ale persoanei aflate în locuinţă;
3. faţă de principiul legalităţii incriminării prevăzute de art. 1 alin. (2) NCP, infracţiunea poate fi
reţinută numai cu privire la faptele săvârşite după 1 februarie 2014.
H. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
- acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar retragerea
plângerii înlătură răspunderea penală;
- împăcarea nu este posibilă.
Fişa nr. 20
Infracţiunea ce constă în raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană de sex diferit
sau de acelaşi sex, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi
exprima voinţa sau profitând de această stare [art. 218 alin. (1) NCP].
Constituie formă asimilată a violului orice alte acte de penetrare vaginală sau anală cu o
persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, comise prin constrângere, punere în imposibilitate de a
se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare [art. 218 alin. (2) NCP].
A. Obiect
1. Juridic
a. principal: libertatea şi inviolabilitatea vieţii sexuale a persoanei şi relaţiile sociale în legătură
cu aceasta;
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică, sănătatea sau viaţa persoanei.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit: orice persoană fizică (minoră sau majoră) cu capacitate penală;
b. este posibilă instigarea şi complicitatea anteriaoară;
c. coautorul, complicitatea concomitentă = formă agravată.
2. Pasiv
a. orice persoană fizică în viaţă;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
1. Element material
a. raportul sexual;
b. actul sexual oral sau anal;
c. orice alte acte de penetrare vaginală sau anală cu caracter sexual, realizate cu o persoană de
sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea, punere în imposibilitate de a apăra ori de a-şi
exprima voinţa sau profitând de această stare;
 actele de penetrare sexuală pot fi realizate prin orice mijloace, nefiind necesar să fie
realizate prin intermediul organului genital masculin.
2. Urmarea imediată – starea de pericol referitoare la încălcarea libertăţii vieţii sexuale a
persoanei.
3. legătura de cauzalitate
a. rezultă din materialitatea faptei;
b. la formele agravate comise cu praeterintenţie trebuie dovedită [art. 218 alin. (3) lit. e) şi alin.
(4) NCP].
1. intenţia directă.
2. nu prezintă importanţă în cazul formei tip sau al celei asimilate mobilul sau scopul cu care a
fost săvârşită fapta;
 comiterea faptei în scopul producerii de materiale pornografice constituie varianta
agravată a infracţiunii.
E. Variante agravate (ale formei tip sau asimilate)
1. violul comis asupra unei persoane care se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
în tratamentul făptuitorului [art. 218 alin. (3) lit. a) NCP];
2. violul comis asupra unei rude în linie directă, frate sau soră [art. 218 alin. (3) lit. b) NCP];
- potrivit noului Cod penal, infracţiunea de incest va fi absorbită în varianta agravată a
infracţiunii de viol atunci când acesta are loc între rude în linie directă sau între fraţi şi surori;
3. violul comis asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 16 ani [art. 218 alin. (3) lit.
d) NCP];
- eroarea cu privire la vârsta victimei conduce la înlăturarea agravantei;
4. violul comis în scopul producerii de materiale pornografice [art. 218 alin. (3) lit. d) NCP];
- agravanta priveşte scopul comiterii faptei, nefiind necesar ca materialele să fi fost produse
efectiv;
5. violul a avut ca urmare praeterintenţionată o vătămare corporală [art. 218 alin. (3) lit. e)
NCP];
6. violul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună [art. 218 alin. (3) lit. f) NCP];
- făptuitorii au calitatea de coautori, autori succesivi ai faptei sau complici concomitenţi;
7. violul care aavut ca urmare moartea victimei [art. 218 alin. (4) NCP];
- moartea victimei se produce praeterintenţionat.
F. Forme
2. Tentativă
b. idonee perfectă: nu este posibilă;
c. cauza de nepedepsire: numai desistarea, nu şi împiedicarea producerii rezultatului.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul întreţinerii raportului sexual/actului sexual oral sau
anal/actelor de penetrare vaginală sau anală;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată,epuizându-se după efectuarea ultimului
act de executare (unitate legală); dacă urmările activităţii infracţionale se prelungesc în timp fără
intervenţia făptuitorului, fapta capătă caracterul unei infracţiuni progresive ce se epuizează la
momentul producerii rezultaului mai grav.
G. OBSERVAŢII:
1. constrângerea exercitată asupra victimei nu trebuie să fie irezistibilă;
2. violul (în forma tip sau asimilată) comis prin constrângere absoarbe infracţiunea de lipsire
nelegală de libertate (art. 205 NCP) pe perioada necesară pentru săvârşirea infracţiunii,
ameninţarea (art. 206 NCP), precum şi infracţiunea de loviri sau alte violenţe (art. 193 NCP);
3. variantele agravate au fost în mare parte preluate de noul Cod penal din vechiul Cod, cu
modificări, legea nouă adăugând un alt element circumstanţial agravat, respectiv atunci când
fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; de asemenea, a fost înlăturată
varianta agravată referitoare la fapta care a avut ca urmare sinuciderea victimei;
4. violul nu poate fi reţinut în concurs ideal cu infracţiunea de act sexual cu un minor, însă poate
exista un astfel de concurs între viol şi coruperea sexuală a minorului;
5. potrivit noului Cod penal, violul comis asupra soţului sau între verii primari va constitui
infracţiunea de viol în forma tip/asimilată/agravată, cu excepţia agravantei prevăzute de art. 218
alin. (3) lit. b) NCP;
6. dacă este săvârşită o tentativă la infracţiunea de viol urmată de moartea praeterintenţionată a
victimei, se va aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată pervăzută de art.
218 alin. (4) NCP [a se vedea art. 36 alin. (3)NCP].
1. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate dacă
infracţiunea este comisă în forma de bază sau cea asimilată;
2. răspunderea penală este înlăturată numai prin retragerea plângerii prealabile, nu şi prin
împăcarea părţilor;
3. potrivit art. 157 alin. (5) NCP, dacă persoana vătămată a decedat înainte de expirarea
termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acţiunea penală poate fi pusă în
mişcare din oficiu.

 1. Actul sexual, rămas în forma tentativei, săvârşit prin constrângerea victimei care nu a
împlinit vârsta de 15 ani, urmat de comiterea unui al doilea act sexual consumat, prin
constrângerea aceleiaşi victime şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, constituie
infracţiunea de viol în forma continuată. În cazul în care, în scopul săvârşirii infracţiunii
de viol, victima minoră a fost lipsită de libertate de mai multe persoane împreună, fiind
supusă unor suferinţe pe durata lipsirii de libertate, prin exercitarea unor acte de violenţă
fizică repetate, sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de
libertate în mod ilegal aflată în concurs cu infracţiunea de viol.
2. dacă inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol asupra victimei care nu a împlinit vârsta
de 15 ani, pe care o cunoaşte şi ale cărei trăsături somatice erau cele normale pentru un
copil sub 15 ani, nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la eroarea de fapt secundară
(I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1148/2009).
 Acostarea şi ameninţarea mai multor femei de către 4 inculpaţi, după care fiecare a dus
câte o femeie pe câmp săvârşind violul în locuri apropiate, dar separate, constituie
infracţiunea de viol săvârşită de mai multe persoane împreună, iar nu cea de viol în forma
de bază (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1955/1995).
 Există viol agravat dacă victima avea vârsta de 9 ani , chiar dacă nu s-a folosit violenţa;
în acest caz, nu se poate presupune că victima şi-a exprimat în mod liber voinţa
consimţind la raporul sexual (T. Bucureşti, s. pen., dec. nr. 169/1982).
 În compunerea elementului material al tentaivei de viol intră toate actele de executare
premergătoare raportului sexual cu victima, ori de câte ori activitatea infracţională a fost
oprită înainte de consumarea acestui raport. Limita superioară a tentaivei de viol o
constituie întreruperea acţiunii de executare înainte de realizarea raportului sexual, iar
dacă această limită a fost depăşită, există infracţiunea de viol în formă consumată (C.A.
Bucureşti, s. pen., dec. nr. 142/1999).
Fişa nr. 21
AGRESIUNEA SEXUALĂ
Actul de natură sexuală, altul decât raportul sexual, actul sexual oral sau anal, cu o persoană de
sex diferit sau de acelaşi sex, respectiv actul de penetrare vaginală sau anală cu o persoană de sex
diferit sau de acelaşi sex, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau a-
şi exprima voinţa ori profitând de această stare [art. 219 alin. (1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic
a. principal: libertatea şi invilabilitatea vieţii sexuale a persoanei şi relaţiile sociale în legătură
cu aceasta;
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică sai psihică a persoanei.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit: orice persoană fizică (minoră sau majoră) cu capacitate penală;
b. este posibilă instigarea şi complicitatea anterioară;
c. coautorul, complicitatea concomitentă = formă agravată.
2. Pasiv
a. orice persoană fizică în viaţă;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
1. Element material întreţinerea unui act de natură sexuală, altul decât raportul sexual, actul
sexual oral sau anal, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, respectiv actul de penetrare
vaginală sau anală cu o persoană de sex diferit sau acelaşi sex, prin constrângere sau punerea
victimei în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare
(acte sau prectici sexuale care nu pesupun o penetrare cu caracter sexual);
 Cerinţe esenţiale:
1. actele de natură sexuală să nu implice existenţa unei penetrări cu caracter sexual;
2. actul de natură sexuală să aibă loc fără consimţământul persoanei, prin constrângere,
punere în imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de
această stare.
2. Urmarea imediată –starea de pericol referitoare la încălcarea libertăţii vieţii sexuale a
persoanei.
a. rezultă din materialitatea faptei.
b. la formele agravate comise cu praeterintenţie trebuie dovedită [art. 219 alin. (3) NCP].
- nu prezintă importanţă în cazul formei tip sau al celei asimilate mobilul sau scopul cu care a
fost săvârşită fapta;
- comiterea faptei în scopul producerii de materiale pornografice constituie varianta agravată a
infracţiunii.
E.Variante agravate (ale formei tip sau asimilate)
1.agresiunea sexuală comisă asupra unei persoane care se află în
îngrijire,ocrotire,educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului [art. 219 alin.(2) lit. a)
NCP];
2.agresiunea sexuală comisă asupra unei rude în linie directă, frate, soră [art.219 alin.(2) lit.
b) NCP];
 agresiunea sexuală trebuie săvârşită faţă de o rudă în linie directă ascendentă sau de frate
ori între fraţi, respectiv între surori;
3.agresiunea sexuală comisă asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 16 ani [art.219 alin.
(2) lit.c) NCP];
4.agresiunea sexuală comisă în scopul producerii de materiale pornografice [art.219 alin.(2)

lit.d)NCP];
 agravanta priveşte scopul comiterii faptei, nefiind necesar ca materialele să fi fost
produsec efectiv;
5.agresiunea sexuală a avut ca urmare praeterintenţionată o vătămare corporală [art.219 alin.(2)
lit .e) NCP],
6.agresiunea sexuală săvârşită de două sau mai multe persoane împreună [art.219 alin.(2) lit.f)
NCP];
 făptuitorii au calitatea de coautori, autori, succesivi ai faptei sau complici concomitenţi;
7.agresiunea sexuală care a avut ca urmare moartea victimei [art.219 alin. (3) NCP];
 moartea victimei se produce praeterintenţionat.
F.Forme
1.Acte pregătitoare
-posibile, dar neincriminate.
2.Tentativă
a.idonee imperfectă:este posibilă şi incriminată;
b.idonee perfectă:nu este posibilă;
c.cauza de nepedepsire:numai desistarea, nu şi împiedicarea producerii rezultatuilui.
3. Consumare
a.faptă consumată:în momentul întreţinerii actelor de natură sexuală prin constrângere, punerea
în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare;
b.fapta epuizată:poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
act de executare (unitate legală); dacă urmările activităţii infracţionale se prelungesc în timp fără
intervenţia făptuitorului, fapta capătă caracterul unei infracţiuni progresive ce se epuizează la
momentul producerii rezultatului mai grav.
G.OBSERVAŢII:
1.constrângerea exercitată asupra victimei nu trbuie să fie irezistibilă:
2.infracţiunea de agresiune sexuală comisă prin constrângere absoarbe infracţiunea de lipsire
nelegală de libertate (art. 205 NCP) pe perioada necesară pentru săvârşirea infracţiunii
ameninţarea art. 206 NCP); precum şi infracţiunea de loviri sau alte violenţe (art. 193 NCP);
3.agrsiunea sexuală nu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de act sexual cu un
minor, însă poate exista un astfel de concurs între infracţiunea de agresiune sexuală şi coruperea
sexuală a minorului;
4.dacă în aceeiaşi împrejurare şi asupra aceleiaşi victime, au fost săvârşite atât acte de agresiune
sexuală, cât şi acte specifice infracţiunii de viol, fapta constituie viol şi agresiune sexuală;
5.actele de natură sexuală comise de făptuitor cu privire la propriul corp ori asupra corpului unui
animal nu constituie fapte tipice de agresiune sexuală, putând fi reţinută comiterea infracţunii de
ultraj contra bunelor moravuri;
6.dacă este săvârşită o tentativă la infacţiunea de agresiune sexuală urmată de moartea
praeterintenţionată a victimei, se va aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
consumată prevăzută de art.219 alin.(3) NCP [a se vedea art. 36 alin.(3) NCP]; acelaşi mecanism
de stabilire a pedepsei trebuie avut în vedere şi pentru ippoteza în care tentativa la agresounea
sexuală a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, urmând a fi aplicabil şi pentru acest caz
art.36 alin. (3) NCP;
7.potrivit noului Cod penal, agresiunea sexuală comisă asupra soţului, ori între persoane care au
relaţii asemănătoare celor dintre soţi sau între veri primari va constitui infracţiunea de agresiune
în forma tip/asimilată/agravată, cu excepţia agravantei prevăzută de art. 219 alin. (2) lit.b) .NCP,
în majoritatea cazurilor se va reţine forma de bază a infracţiunii sau cea asimilată care se
urmăreşte la plângerea prealabilîă a persoanei vătămate.
H.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
1.acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea penală prealabilă a persoanei vătămate dacă
infracţiunea este comisă în forma de bază;
2.răspunderea penală este înlăturată numai prin retragerea plângerii prealabile, nu şi prin
împăcarea părţilor.
3.potrivit art.157 alin.(5) NCP, dacă persoana vătămată a decedat înainte de expirarea termenului
prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din
oficiu.
Fişa nr 22.
ACTUL SEXUAL CU UN MINOR
I.PARTEA TEORETICĂ
DEFINIŢIA LEGALĂ
Fapta constând în raportul sexual, actul sexual oral sau anal,precum şi orice alte acte de penetrare
vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani [art.220 alin.(1)].
1. Juridic-libertatea vieţii sexuale a minorului şi relaţiile sociale în legătură cu aceasta.
2. Material-corpul minorului.
B.Subiectiv
1.Activ
a.nemijlocit: orice persoană fizică (minoră sau majoră) cu capacitate penală;
b.autorul nu poate fi decât un major în cazul variantei agravate prevăzute de art. 220 alin.(3)
NCP;
c.autorul este calificat în cazul variantei agravate prevăzute de art. 220 alin. (4) lit. b) NCP:
tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator al minorului;
d.participaţia penală este posibilă în toate formele (coautorat, instigare, complicitate).
2.Pasiv
a. la varinta tip:minorul cu vârsta între 13 şi 15 ani;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi atragerea reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
1.Element material
a.întrţinerea unui raport sexul, act sexual oral sau anal ori a căror acte de penetrare vaginală sau
anală cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani, de sex diferit sau de acelaşi sex;
actul sexual este liber consimţiţ de ambele persoane;
b.actele de penetrarre sexuală la care se referă art.220 NCP desemnează:
i.raportul sexual;
ii. actul sexual oral sau anal;
iii.orice alte acte de penetrare vaginală sau anală, indiferent de modalitate de realizare.
2.Urmarea mediată
-starea de pericol rezultă din încălcarea libertăţii sexuale a minorului.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei.
D.Latura subiectivă
1.intenţia directă;
2. nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită
fapta cu excepţia situaţiei în care fapta a fost săvârşită în scopul producerii de materiale
pornografice când se va reţine forma agravată.
1.raportul sexual, act sexual sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală sau anală
comis cu un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani [art.220 alin. (2) NCP];
2. raport sexual, act sexualoral sau anal, repectiv oricare act de penetrare vaginală
sau anală comis de un major cu un minor cu vârsta întrwe 13 şi 18 ani,când
majorul a abuzat de autoritatea ori influienţa sa asupra victimei [art.220 alşin.(3)
NCP];
 subiectul activ nemijlocit este calificat, fiind întotdeauna o persoană majoră care are
autoritate asupra minorului[ minorul aflându-se într-o poziţie de subordonare faţă de
acesta ( de pildă, directorul unei şcoli] ori influienţă asupra minorului (indiferent de
natura acesteia sau de calitatea autorului) şi care profită de aceasta pentru întrreţinerea
actelor de penetrare sexuală,
 în cazul acestei variante agravate nu prezintă importanţă diferenţa de vârstă între major şi
minor, cauza de nepedepsire prevăzută de art.220 alin.(59 NCP nrfiind aplicabilă;
 3.raport sexual, act sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de
penetrare vaginală sau anală comis asupra unei rude în linie directă, frate sau soră
[art.220 alin.(4) lit.a) NCP];
 constituie o variantă agravată atât a formei tip, cât şi a celorlalte două agravante
anterioare prevăzute de art 220 alin. (2) sau (3) NCP;
4. raport sexual, act sexual oral sau anal, respectiv oricare act de penetrare vaginală
sau anală, comis asupra unei persoane care se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea,
paza sau tratamentul făptuitorului [art.220 alin. (4) lit.b)];
 constituie o variantă agravată atât a formei tip, cât şi a celorlalte două agravante
anterioare prevăzute de art.220 alin.(2) sau (3) NCP;
 se va reţine această agravantă şi în cazul în care numai complicele sau instigatorul
are calităţile enumerate mai sus;
5.raport sexual, act sexual oral sau anal,respectiv oricare act de penetrare vaginală sau
anală comis în scopul producerii de materiale pornigrafice [art.220 alin.(4) lit.c) NCP];
 constituie o variantă agravată atât a formei tip, cât şi a celorlate două agravante anterioare
prevăzute de art.220 alin.(29 sau (3) NCP;
 nu este necesar ca materalele pornigrafice să fi fost produsee efectiv, fiind suficient ca
fapta să fie săvârşită în scopul producerii lor.
F. Forme
1.Acte pregătitoare-posibile dar neincriminate.
2.Tentativă
a.idonee imperfectă: este posibil dar neincriminată;
b.idonee perfectă;nu este posibilă,
c. cauza de nepedepsire:numai depistarea, nu şi împiedicarea producerii rezultatului.
3.Consumare
a.faptă consumată:-în momentul realizării raportului sexual, respectiv al actului sexual oral sau
anal ori al actului de penetrare vaginală sau anală asupra minorului;
G. OBSREVAŢII:
1. infracţiinea de act sexual cu un minor poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de
corupţie sexuală, când actul sexual consimţit cu un minor are loc în prezenţa unui alt minor;
2. spre deosebire de vechea reglementare, potrivit noului Cod penal, dacă în urma actului sexual
cu un minor se produce praeterintenţionat vătămarea corporală sau moartea minorului, se va
reţine concursul între actul sexual cu un minor, şi după caz, loviri sau alte violenţe, vătămare
corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moartea, iar nu o formă agravată a infracţiunii;
3. când din probele administrate rezultă că minorul nu avea posibilitatea de a exprima un
consimţământ valabil pentru întreţinerea unui act sexual de orice natură din cauza vârstei foarte
fragede, se va reţine săvârşirea infracţiunii de viol;
4. persoana minoră căsătorită cu dispensă [art. 272 alin. (2) NCC], respectiv cea căreia i s-a
recunoscut în mod anticipat de către instanţa de tutelă capacitatea deplină de exerciţiu în
condiţiile art. 40 NCC, nu poate fi subiect pasiv al infracţiunii;
5. pentru ipoteza în care actul sexual este întreţinut cu un minor care este rudă în linie directă,
frate sau soră, noul Cod penal a creat o infracţiune complexă, fiind absorbită infracţiunea de
incest prevăzută de art. 377 NCP în cea de act sexual cu un minor, săvârşită în modalitatea
raportului sexual;
6. spre deosebire de vechiul Cod, potrivit noului Cod penal, tentativa în forma imperfectă este
posibilă, dar neincriminată; totuşi fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act sexual dintre cele
prevăzute în art. 220 NCP, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de
transmitere la distanţă, constituie infracţiunea de racolare a minorului în scopuri sexuale
prevăzută de art. 222 NCP;
7. dacă în acelaşi context au fost săvârşite atât acte de corupere sexuală, cât şi acte specifice
infracţiunii de act sexual cu un minor între aceleaşi două persoane, fapta constituie act sexual cu
un minor, iar nu un concurs între infracţiunea de act sexual cu un minor şi cea de corupere
sexuală.
H. Cauze speciale de nepedepsire
Art. 220 alin. (5) NCP prevede că nu se pedepseşte:
1. întreţinerea unui raport sexual, act sexual oral sau anal ori a oricăror acte de penetrare vaginală
sau anală cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani, de sex diferit sau de acelaşi sex, dacă diferenţa
de vârstă dintre subiecţii implicaţi nu depăşeşte 3 ani;
2. întreţinerea unui raport sexual, act sexual oral sau anal ori a oricăror acte de penetrare vaginală
sau anală cu o persoană cu vârsta mai mică de 13 ani, de sex diferit sau de acelaşi sex, dacă
diferenţa de vârstă dintre subiecţii implicaţi nu depăşeşte 3 ani.
I. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – acţiunea penală se pune în mişcare şi se
exercită din oficiu.
Fişa nr. 23
CORUPEREA SEXUALĂ A MINORILOR
Săvârşirea unui act de natură sexuală, altul decât raportul sexual, actul sexual oral sau anal,
respectiv actul de penetrare vaginală sau anală împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de
13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act [art. 221
alin. (1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la libertatea sexuală a minorului.
B. Subiect
1. Activ (autor, coautor, instigator, complice) – orice persoană fizică (minoră sau majoră) cu
capacitate penală.
2. Pasiv – minorul, indiferent se sex.
1. Element material
a. comiterea unui act de natură sexuală, altul decât raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o
persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, respectiv actul de penetrare vaginală sau anală cu o
persoană de sex diferit sau de acelaşi sex faţă de un minor care nu împlinit vârsta de 13 ani;
 acte de natură sexuală = orice acte sau practici sexuale care nu presupun o penetrare cu
caracter sexual;
b. determinarea minorului care nu a împlinit vârsta de 13 ani să suporte ori să efectueze un act de
natură sexuală;
 presupune instigarea minorului la efectuarea sau suportarea unui astfel de act.
2. Urmarea imediată – starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la ocrotirea libertăţii
sexuale a minorului.
3. Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei.
1. intenţia directă sau indirectă;
2. nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită
fapta, cu excepţia situaţiei în care fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale
pornografice oti în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi
sex, când se va reţine forma agravată.
E. Variante atenuate
1. comiterea unui act sexual de orice natură de un major în prezenţa unui minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani [art. 221 alin. (3) NCP];
 fapta comisă de o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani nu este tipică;
 actele sexuale de orice natură la care asistă minorul pot constitui ele însele o infracţiune;
2. determinarea de către un major a unui minor care nua împlinit vârsta de 13 ani să asiste
la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul
cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de
materiale cu caracter pornografic [art. 221 alin. (4) NCP];
 fapta comisă de o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani nu este tipică;
F. Variante agravate
− comiterea unui act de natură sexuală, altul decât raportul sexual, actul sexual oral sau
anal cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, respectiv actul de penetrare vaginală
sau anală cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, împotriva unui minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze
un astfel de act atunci când:
a. minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b. minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
 se va reţine această agravantă şi în cazul în care numai complicele sau instigatorul au
calităţile prevăzute de lege;
c. fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
 este suficient ca făptuitorul să fi urmărit realizarea acestui scop, nefiind necesară
producerea efectivă de materiale pornografice.
G. Forme
2. Tentativă
a. idonee imperfectă: este posibilă, dar neincriminată;
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care are loc realizarea activităţilor ce constituie elementul
material al infracţiunii;
H. Cauza specială de nepedepsire – art. 221 alin. (5) NCP prevede că nu se pedepseşte
întreţinerea unui act de natură sexuală altul decât raportul sexual, actul sexual oral sau anal ori
actele de penetrare vaginală sau anală cu un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, de sex
diferit sau de acelaşi sex, dacă diferenţa de vârstă între subiecţii implicaţi nu depăşeşte 3 ani.
I. OBSERVAŢII:
1. infracţiunea de corupere sexuală a minorilor nu poate fi săvârşită prin omisiune;
2. în cazul în care actele de corupere sexuală a minorilor sunt comise în public, se av reţine
concursul cu ultrajul contra bunelor moravuri (art. 375 NCP);
3. dacă făptuitorul a fost în eroare cu privire la vârsta minorului, crezând întemeiat că este major,
fapta nu constituie infracţiune.
Fişa nr. 24
RACOLAREA MINORILOR ÎN SCOPURI SEXUALE
Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a mplinit vârsta de a13 ani ,să se
întâlnească, în scopul comiterii unui raport sexual, act sexual oral sau anal ori act de penetrare
vaginală sau anală sau a oricărui act de natură sexuală ce nu implică o penetrare (art.222 NCP).
A.Obiect
1.Juridic-relaţiile sociale referitoare la libertatea sexuală a minorului.
2.Mateiral-nu are.
B.subiect
1.Activ (autor,coautor,instigator,complice)-orice persoană fizică majoră cu capacitate penală;
-nu constituie variantă agravantă a infracţiunii comiterea faptei de către o rudă apropiată sau de o
persoană care are autoritate sau influenţă asupra minorului.
2.minorul care nu a împlinit vârsta de 13 ani,indiferent de sex.

C.Latura obiectivă
1.Element material-propunerea formulată de făptuitorul major unui minor care nu a împlinit
vârsta de 13 ani de a se întâlni în scopul întreţinerii unui raport sexual, act sexual oral sau anal
ori a cărui act de penetrare vaginală sau anală sau a oricărui act de natură sexuală ce nu implică o
penetrare;
-este necesar ca propunerea să fie ardresată unui anume minor, iar nu să aibă un caracter general;
 nu este necesar pentr reţinerea tipicităţii faptei ca:
a.scopul întreţinerii de acte de natură sexuală să fie explicit precizat de făptuitor sau ca minorul
să îl fi cunoscut, ci este suficient ca făptuitorul major să fi urmărit întrţinerea actelor de natură
sexuală, chiar dacă a disimulat acest scop prin prezentarea unor alte motive pentru ca întâlnirea
să aibă loc;
b.minorul să fi acceptat întâlnirea.
2.Urmarea imediată- starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la ocrotirea libertăâii
sexuale a minorului.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei.
D.Latura subiectivă-intenţia directă;
-scopul îl constituie întrţinerea unor acte de natură sexuală.
E.Forme
1.Acte pregătitoare-posibile, dar neincriminate.
2.Tentativă-tentativa este posivblă (cu excepţia situaţiei în care fapta se comite prin viu grai,
când nu este posibilă), dar nu este incriminată.
3. Consumare
c.faptă consumată:în momentul în care au loc activităţile care se circumscriu elementului
material;
d.faptă epuizată:poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după comiterea ultimului act
de executare (unitate legală).
F.OBSERVAŢII:
1.dispoziţiile art.222 NCP au ca scop crearea unui efect descurajant, inhibitor, prin expunerea la
riscul comiterii unei infracţiuni pentru majorii care,dorind să realizeze acte sexuale cu minorii,
încearcă racolarea lor;
2. dacă minorul acceptă propunerea făptuitorului şi se realizează imediat sau în aceeaşi
împrejurare raportul sexual, actul sexual oral sau anal ori orice act de penetrare vaginală sau
anală, respectiv orice act de natură sexuală ce nu implică o penetrare, se va reţine numai
săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, respectiv corupere sexuală a minorilor. Dacă
actul sexual sau actul de naturăm sexuală a avut în urma propunerii din partea majorului,însă la o
altă dată decât cel la care a fost formulată propunerea,va fi reţinut concursul de infracţiuni între
rcolarea minorilor în scopuri sexuale şi actul sexual cu un minor, respectiv coruperea sexuală a
minorilor;
3.fapta nu constituien infracţiune dacă făptuitorul s-a aflat în eroare cu privire la vârsta
minorului.
Fişa nr.25
HĂRŢUIREA SEXUALĂ
I.PARTEA TEORETICĂ
Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al
unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare
[art.223 alin.(1)].
2.STRUCTURA NFRACŢIUNII
A.Obiect
1.Juridic-relaţiile sociale referitoare la libertatea sexuală a unei persoane, precum şi cele
referitoare la libertatea psihică.
2. Material- nu are.
B.Subiect
1.Activ
a.nemijlocit:o persoană care are capacitate penală, indiferent de sex, care se află cu victima într-
o relaţie de muncă sau o relaţie similară celei de muncă şi care nu are în acest cadru o poziţie de
suerioritate faţă de victimă (subiect activ calificat);
-poate fi autor: orice coleg de serviciu al persoanei vătămate care se află pe acelaşi palier ierarhic
cu aceasta sau chiar este un subordonat al acestuia.
b.nu este posibil coautoratul;
c.participaţia penală este posibilă sub forma complicităţii şi a instigării.
2. Pasiv-orice persoană care se află într-o relaţie de muncă sau similară celei de muncă cu
subiectul activ nemijlocit, pe acelaşi palier sau chiar pe un palier superior.
CLatura obiectivă
1.Element mateiual –pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei
relaţii de muncă sau al unei relaţiisimilare;
 favoruri sexuale-raporturile sexuale ori actele sexuale orale sau anale sau orice alt act cu
caracter sexual;
 este necesar ca pretinderea să aibă caracter repetat;
 pretinderea de favoruri sexuale poate fi explicită sau implicită şi se poate realiza prin
orice mijloace.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru libertatea sexuală a persoanei vătămate care în
urma hărţuirii a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare.
3.Legătura de cauzalitate-trebuie dovedită.
D.Latura subiectivă
1.intenţia directă sau indirectă,
2.nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită
fapta.
E.Forme
2.Tentativă-nu este posibilă.
3. Consumare-hărţuirea sexuală este infracţiune de obicei şi prin urmare:
a. se consumă în momentul săvârşirii unui număr suficient de acte de hărţuire din care să rezulte
obişnuinţa;
b. se epuizează la data ultimului act de hărţuire.
F.OBSERVAŢII:
1.dacă, în actelor de hărţuire, victima întreţine acte sexuale cu făptuitorul se va reţine concursul
cu infracţiunea de viol, respectiv agresiunea sexuală, cănd consimţământul nu a fost liber
exprimat;
2.nu este tipică fapta constând în pretinderea, o singură dată, de favoruri sexuale în cadrul unei
relaţii de muncă sau a unei relaţii similare acesteia, indiferent dacă, chiar şi cu privire la această
unică situaţie, victima s-a simţit sau nu intimidată sau umilită.
G.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate-acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate,
-retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.
Fişa nr. 26
VIOLAREA DE DOMICILIU
Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit
ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte (indiferent de existenţa sau nu
a unui titlu) sau de a refuza să le părăsească la cererea acesteia [art.224 alin.(1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la protecţia inviolabilităţii domiciliulului şi a vieţii
private a persoanei fizice.
B. Subiect
b. participaţia penală este posibilă în orice formă;
c. proprietarul imobilului poate avea calitatea de subiect activ (inclusiv nemijlocit) al infracţiunii;
- în cazul în care se reţine coautoratul sau complicitatea concomitentă, va fi incidentă
circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a) NCP, când fapta este comisă de trei sau
mai multe persoane împreună.
2. Pasiv
a. principal: statul;
b. secundar: persoana fizică în folosinţa căreia se află locuinţa, încăperea, dependinţa sau locul
împrejmuit ţinând de acestea şi care are dreptul de a permite sau refuza intrarea sau rămânerea în
aceste spaţii;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage, în principiu, reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.
1. Element material
a. pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc
împrejmuit ţinând de aceasta;
b. refuzul de părăsire a unei locuinţe, încăperi, dependinţe sau a unui loc împrejmuit ţinând de
acestea; refuzul trebuie să fie precedat de o cerere explicită de a părăsi spaţiul protejat de lege
din partea persoanei care îl foloseşte.
a. pătrunderea să fie fără drept, efectivă şi fără consimţământul persoanei care foloseşte
„domiciliul”; lipsa consimţământului se prezumă până la proa contrară;
b. refuzul de părăsire să fie fără drept.
2. Urmarea imediată – producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării inviolabilităţii
„domiciliului” persoanei vătămate (infracţiune de pericol abstrat).
3. Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită.
1. comietrea faptei de o persoană înarmată [art. 224 alin. (2) NCP];
 făptuitorul fie trebuie să aibă în mod vizibil asupra sa, la momentul comiterii faptei, o
armă propriu-zisă [a se vedea art. 179 alin. (1) NCP], fie să săvârşească fapta prin
folosirea unei arme asimilate [a se vedea art. 179 alin. (2) NCP];
2. comiterea faptei în timpul nopţii [art. 224 alin. (2) NCP];
 fapta trebuie săvârşită după ce întunericul a luat, în mod real, locul luminii (criteriul
astronomic);
 nu prezintă importanţă dacă făptuitorul a profitat sau nu de timpul nopţii;
3. comiterea faptei prin folosirea de calităţi mincinoase [art. 224 alin. (2) NCP];
 calitatea mincinoasă este acea calitatea neadevărată (indiferent dacă este sau nu o calitate
oficială) pe care o persoană o invocă sau o atribuie altei persoane în scopul inducerii sau
menţinerii în eroare a persoanei vătămate, pentru a intra în domiciliu sau pentru a refuza
părăsirea acestuia;
 dacă făptuitorul foloseşte o calitate oficială, se poate reţine concursul cu infracţiunea de
uzurpare de calităţi oficiale, prevăzută de art. 258 NCP.
F. Forme
1. Acte pregătitoare posibile (în varianta pătrunderii fără drept), dar neincriminate.
2. Tentativă
- este posibilă,dar neincriminată (în varianta pătrunderii fără drept);
- în cazul în care modalitatea de comitere a infracţiunii se înfăţişează sub forma refuzului de
părăsire a domiciliului, tentativa nu este posibilă.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul pătrunderii fără drept şi fără consimţământul persoanei
vătămate în domiciliul acesteia, respectiv în momentul refuzului de a părăsi domiciliul;
b. faptă epuizată: poate îmbrăca forma infracţiunii continue când fapta tipică se prelungeşte în
timp, caz în care infracţiunea se epuizează în momentul părăsirii „domiciliului”; deopotrivă,
violarea de domiciliu poate fi somisă în formă continuată, epuizându-se, în această ipoteză, după
efectuarea ultimului act de executare (unitate legală).
G. Observaţii:
1. în sensul art. 224 NCP, nu constituie un „domiciliu” spaţiul din cadrul unui loc de deţinere,
chiar dacă este folosit de cel privat de libertate, însă, din punct de vedere procedural, poate fi
încuviinţată o percheziţie domiciliară în cadrul unei celule din cadrul unui penitenciar;
2. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu dacă
făptuitorul pătrunde într-un imobil locuit de mai multe persoane, având consimţământul numai al
uneia dintre persoanele care folosesc imobilul;
3. dacă o persoană comite ambele variante alternative ale elementului material al infracţiunii, se
va reţine existenţa unei infracţiuni unice simple de violare de domiciliu, iar nu un concurs de
infracţiuni ori o infracţiune continuată;
4. furtul comis prin violarea de domiciliu constituie infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.
229 alin. (2) lit. b) NCP în care este absorbită violarea de domiciliu; în mod similar, se va reţine
varianta agravată a tâlhăriei comise prin violarea de domiciliu prevăzută de art. 234 alin. (1) lit.
f) NCP în care este absorbită violarea de domiciliu;
5. infracţiunea de violare de domiciliu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de
nerespectare a hotărârilor judecătoreşti comisă în forma împiedicării folosirii unei locuinţe
deţinute în baza unei hotărâei;
6. dacă fapta comisă de două sau mai multe persoane împreună, se va reţine forma tip a
infracţiunii şi circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a) NCP.
plângerea prealabilă a persoanei vătămate atât pentru forma de bază a infracţiunii, cât şi pentru
variantele agravate.
 Există infracţiunea de violare de domiciliu şi atunci când pătrunderea inculpatului fără
drept are loc într-o locuinţă care nu este efectiv ocupată de partea vătămată (C.A.
Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 277/1999).
 Textul de incriminare condiţionează existenţa infracţiunii de violare de domiciliu doar de
folosinţa imobilului de către partea vătămată. Se ocroteşte astfel o situaţie de fapt, şi nu
una de drept. Este irelevantă împrejurarea că partea vătămată şi-a stabilit domiciliul în
acel imobil ulterior datei comiterii faptei, atât timp cât la acea dată folosea efectiv acel
imobil (C.A. Timişoara, s. pen., dec. nr. 85/2001)
 Se va reţine comiterea infracţiunii de violare de domiciliu şi în cazul în care tutorele
pătrunde fără drept în casa unde locuiesc minorul şi mama avestuia, chiar dacă se
prevalează de drepturile sale de administrare a averii minorului, deoarece prin
incriminarea menţionată este ocrotit dreptul locativ al unei persoane, şi nu dreptul de
proprietate (Trib. Iaşi, s. pen., dec. nr. 737/1998).
 În oricare din conţinuturile sale altenative – pătrunderea fără drept într-o locuinţă sau
refuzul de a o părăsi la cerere – violarea de domiciliu presupune încălcarea libertăţii
persoanei care foloseşte locuinţa. Aceasta înseamnă că cererea de a părăsi locuinţa poate
fi făcută nu numai de proprietar, ci şi de orice persoană care o foloseşte, de membrii
familiei sale sau de oricare persoană care locuieşte împreună ci aceasta sau îl reprezintă
pe titular. Există infracţiunea de violare de domiciliu chiar dacă inculpatul a continuat să
rămână acolo, deşi i s-a cerut insistent să o părăsească (C.A. Bucureşti, s. a II-a pen., dec.
nr. 1465/1998).
Fişa nr. 27
VIOLAREA SEDIULUI PROFESIONA
Pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică
îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la protecţia inviolabilităţii sediului profesional.
B. Subiect
b. participaţia penală este posibilă în orice formă;
c. proprietarul imobilului poate avea calitatea de subiect activ (inclusiv nemijlocit) al infracţiunii;
d. în cazul în care reţine coautoratul sau complicitatea concomitentă, va fi incidentă circumstanţa
agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a) NCP, dacă fapta este comisă de trei sau mai multe
persoane împreună.
2. Pasiv
b. secundar: persoana fizică (avocat, practician în insolvenţă, consultant etc.) sau juridică
(societate comercială, o asociaţie ori fundaţie, un sindicat ets.) având în folosinţă un anumit
spaţiu vu titlu de sediu profesional şi care are dreptul de a permite sau refuza intrarea sau
rămânerea în aceste spaţii;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage, în principiu, reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.
1. Element material
a. pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană fizică sau
juridică îşi desfăşoară activitatea profesională;
b. refuzul de părăsire a unui sediu profesional precedat de o pătrundere legală sau ilegală;
înaintea manifestării refuzului de părăsire, trebuie să existe o cerere explicită de a părăsi spaţiul
protejat de lege din partea persoanei care îl foloseşte.
a. pătrunderea să fie fără drept, efectivă şi fără consimţământul persoanei care foloseşte sediul
profesional; lipsa consimţământului se prezumă până la proba contrară;
b. refuzul de părăsire să fie fără drept.
2. Urmarea imediată – producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării inviolabilităţii
sediului prefesional folosit de persoana vătămată (infracţiune de pericol abstract).
- nu pezintă importanţă scopul sau mobilul comiterii faptei.
1. comiterea faptei de o persoană înarmată [art. 225 alin. (2) NCP];
 făptuitorul fie trebuie să aibă în mod vizibil asupra sa, la momentul comiterii faptei, o
armă propriu-zisă [ a se vedea art. 179 alin. (1) NCP], fie să săvârşească fapta prin
folosirea unei arme asimilate [ a se vedea art. 179 alin. (2) NCP];
2. comiterea faptei în timpul nopţii [art. 225 alin. (2) NCp];
 fapta trebuie săvârşită după ce întunericul a luat, în mod real, locul luminii (criteriul
astronomic);
 nu prezintă importanţă dacă făptuitorul a profitat sau nu de timpul nopţii;
3. comiterea faptei prin folosirea de calităţi mincinoase [art. 225 alin. (2) NCP];
 calitatea mincinoasă este acea calitate neadevărată (indiferent dacă este sau nu o calitate
oficială) pe care o persoană o invocă sau o atribuie altei persoane în scopul inducerii sau
menţinerii în eroare a persoanei vătămate, pentru a intra în sediul profesional sau pentru a
refuza părăsirea acestuia;
 dacă făptuitorul foloseşte o calitate oficială, se poate reţine concursul cu infracţiunea de
uzurpare de calităţi oficiale, prevăzută de art. 258 NCP.
F. Forme
1. Acte pergătitoare – posibile (în varianta pătrunderii fără drept), dar neincriminate.
2. Tentativă
- este posibilă, dar neincriminată (în varianta pătrunderii fără drept);
- în cazul în care modalitatea de comitere a infracţiunii se înfăţişează sub forma refuzului de
părăsire a sediului profesional, tentativa nu este posibilă.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul pătrunderii fără drept şi fără consimţământul persoanei
vătămate în sediul profesional al acesteia, respectiv în momentul refuzului de a părăsi sediul;
b. faptă epuizată: poate îmbrăca forma infracţiunii continue când fapta tipică se prelungeşte în
timp, caz în care infracţiunea se epuizează în momentul părăsirii sediului preofesional;
deopotrivă, violarea sediului profesional poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se, în
această ipoteză, după efectuarea ultimului act de executare (unitate legală).
G. OBSERVAŢII:
1. pot constitui sediu profesional al unei persoane fizice sau juridice ce pot fi avute în vedre cu
referire la infracţiunea prevăzută de art. 225 NCP: sediul central sau secundar al unei societăţi
comerciale, cabinetul medical, biroul de avocatură sau notarial etc.;
2. dacă o persoană comite ambele variante alternative ale elementului material al infracţiunii, se
va reţine existenţa unei infracţiuni unice simple de violare a sediului profesional, iar nu un
concurs de infracţiuni ori o infracţiune continuată;
3. furtul comis prin violarea sediului profesional constituie infracţiunea de furt calificat
prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. b) NCP, în care este absorbită violarea sediului profesional; în
mod similar, se va reţine varianta agravată a tâlhăriei comisă prin violarea sediului prevăzută de
art. 234 alin. (1) lit. f) NCP în care este absorbită violarea sediului profesional;
4. fapta nu este tipică în ipoteza în care făptuitorul pătrunde numai pe un teren sau în orice alt loc
împrejmuit ţinând de sediul profesional, tipicitatea presupunând numai pătrunderea în imobilul în
care persoana fizică sau juridică îşi desfăşoară activitatea profesională şi, pe cale de consecinţă,
viaţa privată societară.
plângerea prealabilă a persoanei vătămate atât pentru forma de bază a infracţiunii, cât şi pentru
variantele agravate.
Fişa nr. 28
VIOLAREA VIEŢII PRIVATE
Infracţiunea de violare a vieţii private prezintă trei modalităţi normative:
a. atingerea adusă vieţii private, fără drept,prin fotografierea,captarea sau înregistrarea de
imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o
locuinţăţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private [art.226
alin.(1) NCP];
b. divulgarea,difuzarea,prezentarea sau transmiterea,fără drept,a sunetelor, convorbirilor ori a
imaginilor unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a
unei convorbiri private, către o altă persoană sau către public [art.226 alin.(2) NCP];
c.plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii
faptei de primele două variante normative [art.226 alin.(5) NCP].
A. Obiect
1. Juridic-intimitatea vieţii private a persoanei fizice şi relaţiile sociale ce se nasc şi se dezvoltă
în jurul acestei valori sociale.
2. Material-nu are;
B. Subiect
1.Activ (autor,coautor,instigator,complice)
-în cazul în care se reţine coautoratul sau complicitatea concomitentă, va fi incidentă
circumstanţe agravantă legală prevăzută de art.77 lit. a) NCP, dacă fapta este comisă de trei sau
mai multe persoane îmreună;
b.participaţia penală este posibilă în orice formă: coautorat, instigare, complicitate;
2. Pasiv
b. pluralitatea de subiecţi atrage în principiu,reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.
1. Element material
Modalităţi alternative:
a. atingerea adusă, fără drept, vieţii private a unei persoane fizice aflate într-o locuinţă sau
încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta realizată prin următoarele mijloace [art226 alin.(1)
NCP];
i.prin fotografiere;
-este necesar să fie fotografiată o persoană, nu lucruri sau animale ale acesteia;
ii. prin captarea de imagini;
-captarea imaginilor nu presupune şi înregistrarea acestora; pe de altă parte, nu este suficientă
spionarea unei persoane cu un binoclu sau pe gaura cheii, fără folosirea unor mijloace tehnice;
iii.prin înregistrarea de imagini;
urmărirea repetată a victimei ori supravegherea repetată a locuinţei, locului de muncă sau a altor
locuri frecventate de aceasta, însoţită şi de înregistrarea de imagini din locuinţa acesteia, conduce
la reţinerea concursului între infracţiunea de hărţuire şi cea de violare a vieţii private;
iv prin ascultarea cu mijloace tehnice;
nu prezintă importanţă dacă discuţiile ascultate sunt inteligibile sau nu;
- nu este necesară înregistrarea convorbirilor ascultate;
v)prin înregistrarea audio;
-înregistrarea trebuie să privească discuţiile purtate de persoana aflată în spaţiu privat, nu
prezintă importanţă dacă discuţiile înregistrate sunt inteligibile sau nu;
-dacă făptuitorul realizează mai multe dintre modalităţile alternative de violare a vieţii
private prevăzute de art.226 alin.(1) NCP,se va reţine comiterea unei singure infracţiuni
de violare a vieţii private.
 Cerinţa esenţială:atingerea adusă intimităţii vieţii private să fie fără drept.
b. atingerea adusă, fără drept, vieţii private a persoanei fizice prin ascultare cu mijloace tehnice
sau înregistrare unei/unor convorbiri private [art226 alin. (1) NCP];
-incriminarea vizează ascultarea convorbirilor private ambientale, nemijlocite ale unei
persoane;noul Cod penal oferă astfel o protecţie extinsă convorbirilor cu caracter privat,
sancţionând penal orice ascultare/înregistrare ilegală a acestora cu mijloace tehnice.
Cerinţa esenţială:atingerea adusă intimităţii vieţii private să fie fără drept.
c. divulgarea,difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a
imaginilor obţinute prin atingerea vieţii private în formele descrise mai sus, către o altă persoană
sau către public [art.226 alin.(2) NCP];
-chiar dacă făptuitorul realizează mai multe dintre modalităţile alternative de violare a vieţii
private prevăzute de art.226 alin.(2)NCP, se va reţine comiterea unei singure infracţiuni de
violare a vieţii private.
 Cerinţa esenţială: divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea să fie fără drept.
d. plasarea fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video în sopul săvârşirii
faptei de violare a vieţii private în condiţiile art. 226 alin. (5) NCP];
- este necesar şi suficient ca făptuitorul să fi acţionat în scopul violării vieţii private prin plasarea
fără drept a mijloacelor tehnice de înregistrare audio sau video; când după plasarea mijloacelor
tehnice are loc o violare efectivă a vieţii private, se va reţine existenţa unui concurs de infracţiuni
[art. 226 alin. (1) sau alin. (2) NCP şi art. 226 alin. (5) NCP].
 Cerinţa esenţială: plasarea de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video să fie
fără drept.
- în cazul variantei prevăzute de art. 226 alin. (1) NCP, constă în atingerea adusă vieţii private
(infracţiune de rezultat);
- în ceea ce periveşte modalităţile normative prevăzute de art. 226 alin. (2) şi (5) NCP, urmarea
imediată constă în producerea unei stări de peridol ca urmare a încălcării dreptului la
inviolabilitatea vieţii private al persoanei vătămate (infracţiune de pericol abstract).
- trebuie dovedită în ipoteza prevăzută de art. 226 alin. (1) NCP;
- rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei prevăzute de norma de incriminare, în cazurile
prevăzute de art. 226 alin. (2) şi (5) NCP.
- intenţia directă/indirectă pentru modalităţile normative prevăzute de art. 226 alin. (1) şi (2)
NCP;
- nu interesează mobilul sau scopul cu care a fost săvârşiă activitatea infracţională în cazul
modalităţilor normative prevăzute de art. 226 alin. (1) şi (2) NCP;
- numai cu intenţie directă în cazul modalităţii normative prevăzute de art. 226 alin. (5) NCP
[plasarea (...) în scopul violării vieţii private].
E. Cauze justificative speciale
Art. 226 alin. (4) NCP stipulează drept cauze justificative comiterea faptei în următoarele
împrejurări:
a. de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost
surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
 prin consimţământul victimei ca făptuitorul să participe la întâlnirea în cadrul căreia au
fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, aceasta nu mai poate pretinde ulterior
că i-a fost încălcată viaţa privată;
b. dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
 se poate reţine şi în acest caz un consimţământ implicit al victimei la activităţile
desfăşurate de făptuitor, în urma comportamentului explicit al victimei aceasta
nemaiputând invoca ulterior faptul că aceasta se afla în exerciţiul dreptului la viaţă
privată.
c. dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii
unei infracţiuni;
 interesul înfăptuirii justiţiei prevalează în această ipoteză necesităţii protecţiei vieţii
private;
d. dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror
divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate;
 constituie o obiectivare a libertăţii presei, precum şi a dreptului opiniei publice de a fi
informată.
Cauzele justificative produc efecte in rem.
F. Forme
3. Consumare
a. faptă consumată:
- în cazul ipotezei prevăzute de art. 226 alin. (1) NCP, fapta se consumă la momentul producerii
rezultatului (al atingerii aduse vieţii private);
- în cazul modalităţilor normative prevăzute de art. 226 alin. (2) şi (5) NCP, fapta se consumă la
momentul realizării elementului material, fiind o infracţiune de pericol abstract;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuă, când activitatea infracţională se
prelungeşte în timp (de pildă, înregistrarea de imagini sau a unei convorbiri private); infracţiunea
se epuizează în momentul încetării atingerii aduse vieţii private;
- infracţiunea poate fi săvârşită în formă continuată (unitate legală).
G. OBSERVAŢII:
1. dacă persoana care a adus atingere vieţii private în vreuna dintre modalităţile prevăzute de art.
226 alin. (1) NCP divulgă, difuzează, prezintă sau transmite imaginile sau convorbirile unui terţ
sau către public, se va reţine comiterea a două infracţiuni concurente de violare a vieţii private;
2. infracţiunea de violare a vieţii private poate fi reţinută în concurs real cu infracţiunea de
divulgare a secretului profesional ori cu cea de violare a secretului corespondenţei;
3. în conformitate cu legea procesuală penală [art. 139 alin. (3) NCP], înregistrările de voce şi
imagini efectuate de părţi sau de alte persoane pot fi utilizate ca probe atunci când privesc
propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii, iar astfel de înregistrări nu
constituie produsul vreunei infracţiuni;
4. noul Cod penal a conferit o incriminare autonomă unor acte care ar constitui în fapt tentativa
la infracţiunea de violare a vieţii private. Astfel, plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de
înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptei de violare a vieţii private constituie o
infracţiune de sine stătătoare de violare a vieţii private.
plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai în cazul modalităţilor normative prevăzute de
art. 226 alin. (1) şi (2) NCP.
Fişa nr. 29
DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL
Divulgarea fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură
să aducă un prejudiciu unei persoane, de câtre acela care a luat cunoştinţă despre acestea în
virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste
date (art.227NCP).
A. Obiect
1. Juridic-relaţiile sociale privind intimitatea vieţii private şi libertatea persoanei de a încredinţa
date privind viaţa privată celor care prin profesiile pe care le exercită sunt ţinuţi să nu le divulge.
2.Material-nu are.
B. Subiect
1.Activ (autor, coautor,instigator.complice)
a.este calificat, respectiv persoana fizică care exercită o profesie sau îndeplineşte o funcţie ce
implică obligaţia de păstrare a secretului;
b.participaţia este posibilă sub forma instigării sau a complicităţii;
c.coautoratul nu este posibil, obligaţia de a păstra confidenţialitatea având caracter personal.
2.Pasiv
a.persoana despre care au fost încredinţate anumite date sau informaţii confidenţiale subiectului
activ;
b.pluralitatea de subiecţi pasivi, atrage în principiu,reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.divulgarea unor date privind viaţa privată a unei persoane de către persoanele în exerciţiul
profesiei sau funcţiei;
b.se poate comite fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune.
Cerinţa esenţială:divulgarea să fie fără drept şi de natură a prejudicia (material sau moral)
persoana vătămată.
Urmarea imediată-starea de pericol creată prin divulgarea fără drept a unor informaţii privind
viaţa privată a unei persoane.
3.Legătura de cauizalitate-rezultă din materialitatea faptei.
D. Latura subiectivă-intenţia directă sau indirectă;
E. Forme
2.Tentativă-posibilă dar neincriminată.
3.Consumare
a.faptă consumată: în momentul în care se comite fapta tipică;
b. fapta epuizată:poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
F.OBSERVAŢII:
nu se va reţine săvârşirea infracţiunii de divulgare a secretului profesional dacă legea impune sub
sacţiunea penală obligaţia de a aduce la cunoştinţă organelor de urmărire penală sau instanţei
date sau împrejurări confidenţiale.
G.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
1 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
2.răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile.
Fişa nr.30
FURTUL
Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul
de a şi-l însuşi pe nedrept [art.228 alin.(1)].
A. Obiect
1.Juridic-patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului, a posesiei ori a
detenţie;
nu prezintă importanţă valoarea bunului mobil sustras, întrucât furtul care a avut consecinţe
deosebit de grave nu mai constituie potrivit noului Cod penal furt calificat, cuantumul
prejudiciului urmând a fi avut în vedere la individualizarea pedepsei.
2.Material
a.bunul mobil (prin natura sa prin anticipaţie) corporal animat sau neanimat, fungibil sau
nefungibil, aflat în proprietatea, posesia sau detenţia altuia, care are o minimă valoare
economică;
b.bunurile imobile prin destinaţie,
c.energiile care au valoare economică (de pildă, energia electrică);
d.înscrisurile care au o valoare economică ori cele care prezintă o semnificaţie deosebită pentru
persoana vătămată,
e.vehiculele (nu doar autovehiculele);
f.ţesuturile, celulele sau organele care au fost prelevate de la o persoană.
B.Subiect
1.Activ (autor, coautor,instigator,complice)-orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate
penală, inclusiv proprietarul bunului.
2.Pasiv
a.pluralitatea de subiecţi pasivi determină un concurs de infracţiuni,cu excepţia infracţiunii
continuate, a unităţii naturale de infracţiune sau a ipotezei în care infractorul s-a aflat în eroare cu
privire la faptul că bunul/bunurile sustrase aparţine/aparţin mai nultor persoane, când se va reţine
o singură infracţiune de furt;dacă bunul sutras era deţinut în coproprietate de mai multe
persoane, se va reţine comiterea unei singure infracţiuni de furt, iar nu a unui concurs de
infracţiuni.
1.Element material-luarea (prin acţiune sau omisiune) pe nedrept a unui bun mobil din posesia
sau detenţia persoanei fizice/juridice vătămate fără consimţământul acesteia ( o deposedare fără
consimţământul persoanei vătămate urmată de o împosedare ilicită a infractorului prin luarea în
stăpânire a bunului).
2.Urmarea imediată-deposedarea proprietarului/posesorului/detentorului şi împosedarea
făptuitorului, producându-se un prejudiciu.
3. Legătura de cauzalitate- rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesară să fie dovedită.
scopul:însuşirea bunului mobil luat pe nedrept sau folosirea pe nedrept a vehiculului sustras;
-nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
E.Forme
1. Acte pregătitoare-posibile dar neincrinimate.
2. Tentativă
a. idonee imperfectă:este posibilă şi incriminată;
b. idonee perfectă:nu este posibilă;
c. cauza de nepedepsire:desistarea, nu şi împiedicare producerii rezultatului.
3.Consumarea
a.faptă consumată:în momentul în care se produce împosedarea făptuitorului;
b. faptă epuizată:
i.poate fi comisă în formă continuată epuizându-se după efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală);
ii.poate îmbrăca forma infracţiunii continue (furtul de energie cu valoare economică), epuizându-
se la data încetării sustragerii, infacţiunea continuă de furt poate fi comisă şi în formă continuată.
F. OBSERVAŢII:
1.nu constituie obiect material al furtului, bunul abandonat sau bunul care nu aparţine nimănui,
însă poate constitui obiect material un bun a cărui deţinere şi comercializare este ilicită (de
exemplu( drogurile de risc sau de mare risc);
2sustragerea unui nou născut dintr-o maternitate constituie infracţiunea de lipsire de libertate în
mod ilegal, iar nu cea de furt;
3. sustragerea cadavrului unei persoane nu va constitui infracţiunea de furt, ci cea de profanare
de cadavre, dacă ulterior părţi dintr-un schelet uman sunt utilizate ca material didactic în cadrul
unei facultăţi de medicină, acestea vor putea constitui obiect material al infracţiunii de furt;
4. în furtul de folosinţă ca variantă atenuantă a furtului cunoaşte o incriminare autonomă noul
Cod penal;
5.nu costituie furt fapta proprietarului de a sustrage bunul de la cel care i l-a furat anterior sau de
la orice posesor/detentor nelegitim,va constitui însă furt sustragerea bunului furat de la
deţinătorul nelegitim de către proprietarul sau detentorul legitim al bunului;
6.furtul de folosinţă poate fi reţinut în concurs real cu furtul comis în scopul însuşirii bunului
sustras, când după sustragerea unui vehicul, infractorul sustrage şi bunurile aflate în/pe vehicul
ori părţi componente ale acestuia;
7.dacă, după sustragerea unui bun, hoţul îl distruge, degradează ori aduce în stare de
neîntrbuinţare, se va reţine numai infracţiunea de furt, nu şi ce de distrugere;
8.nu prezintă importanţă, pentru existenţa infracţiunii de furt faptul că bunul sustras a fost
restituit persoanei vătămate de infractor după comiterea faptei.
G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate-împăcarea înlătură răspunderea penală.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Sustragerea, într-o aglomeraţie de persoane, a portofelului din buzunarul părţii vătămate
şi transmiterea lui, de îndată, celui de-al doilea făptuitor, în scopul de a asigura însuşirea
lucrului fără riscul decoperirii, constitue, şi pentru cel din urmă, coautorat la săvârşirea
infracţiunii de furt, iar nu complicitate la aceasta (C.S.J.,s.pen. dec.nr. 5161/2001)
 Fapta celui care determină pe altul să săvârşească o faptă prevăzută în legea penală şi
cumpără de la autor bunul provenit din săvârşirea infracţiunii constituie numai instigare,
iar nu instigare aflată în concurs cu cea de tăinuire C:S:J:s.pen.dec.nr.329/1996).
 În situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a aceluiaşi tăinuitor
care promite că va sigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri sustrase, sunt
întrunite elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt în formă simplă
sau continuată, după caz, în concurs real cu infracţiunea de tăinuire, chiar dacă
promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor, nu a fost îndeplinită (I.C.C.J.,S.U.,RIL
dec.nr.2/2008)
 Deposedarea părţii vătămate de căciula pe care o poartă, prin smulgerea ei de pe capul
acesteia, fără exercitarea vreunei acţiuni agresive de natură a-i înfrânge opunerea,
constituie infracţiune de furt, iar nu de tâlhărie, deoarece lipseşte cerinţa privind
întrebuinţarea de violenţă (C.S.J.,Completul de 7 judecători,dec.nr.63/1991).
 În cazul în care făptuitorul loveşte persoana vătămată ca urmare a unor neînţelegeri
anterioare, după care îşi însuşeşete un obiect al acestuia căzut pe jos în cursul agresiunii,
faptele constituie infracţiunile de vătămare corporală şi furt, şi nu cea de tâlhărie, de
vreme ce întrebuinţarea violenţei nu s-a făcut în scopul sustragerii bunului, ci din
răzbunare (C.S.J.,s.pen.dec.nr.642/2001).
 Înstrănarea de către muncitor a unui bun ce i-a fost încredinţat, pentru a-l folosi în
procesul muncii, constituie infracţiunea de furt, iar nu cea de abuz de încredere, deoarece
făptuitorul nu posedă sau deţine bunul înstrăinat în baza unui titlu, patronul păstrând, din
punct de vedere juridic, posesia şi detenţia bunului (C.S.J,s.pen.dec.nr.-1197/2000).
 Este autor al infracţiunii consumate de furt, iar nu al tentativei la acestă infracţiune,
inculpatul surprins la locul faptei după ce a luat o parte din bunuri din locul în care se
găseau şi le-a pus în recipiente aduse de el pentru transport
(C.S.J.,s.pen.dec.nr.2442/1999).
Fişa nr.31
FURTUL CALIFICAT
Furtul simplu comis în următoarele îmrejurări agravante:
a. într-un mijloc de transport în comun;
b. în timpul nopţii;
c. de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d. prin eferacţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei
mincinoase;
e. prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere sau având ca obiect
bunurile prevăzute de art.229 NCP.
A. Obiect
1. Juridic - patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la protectia patrimoniului, a posesiei ori a
detenţiei.
2. Material
a. bunul mobil (prin natura sa ori prin anticipaţie),corporal, animat sau neanimat aflat în
proprietatea sau detenţia altuia, car are o minimă valoare economică;
b. bunurile mobile prin destinaţie;
c. energiile care au o valoare economică (de pildă energia electrică);
d. înscrisurile care au o valoare economică ori cele care prezintă o semnificaţie deosebită pentru
persoana vătămată;
e. vehiculele (nu doar autovehiculele);
f. ţesuturile, celulele sau organele care au fost prelevate de la o persoană.
B. Subiect
a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, inclusiv proprietarul bunului;
2. Pasiv
a. persoana (fizică/juridică) din a cărei proprietate, posesie sau detenţie a fost sustras bunul;
b. pluralitatea de subiecţi pasivi determină un concurs de infracţiuni; dacă bunul sustras era
deţinut în coproprietate de mai multe persoane, se va reţine comiterea unei singure infracţiuni de
furt, iar nu a unui concurs de infracţiuni; dacă sustragerea de bunuri din patrimoniul mai multor
persoane se face în aceeaşi împrejurare, de la un singur posesor şi în baza aceleiaşi rezoluţii
infracţionale, de la un singur posesor şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, se va reţine
săvârşirea unei singure infracţiuni de furt (unitate naturală de infracţiune).
1. Element material
Potrivit art. 229 alin. (1) NCP, constituie furt calificat luarea pe nedrept a unui bun mobil din
posesia sau detenţia persoanei (fizice/juridice) vătămate fără consimţământul acesteia, comisă în
următoarele împrejurări agravante:
a. într-un mijloc de transport în comun;
 furtul trebuie să fie săvârşit în timpul folosirii mijlocului de transport în comun;
 este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o;
b. în timpul nopţii;
 furtul trebuie comis după ce întunericul a luat, în mod real, locul luminii (amurgul nu
face parte din noapte, spre deosebire de zori), indiferent dacă hoţul a profitat sau nu de
timpul nopţii;
au cunoscut-o;
c. de către o persoană mascată, deghizată sau travestită;
1. persoana mascată = persoana care poartă o mască de orice natură, pentru a nu-i fi recunoscută
faţa;
2. persoana deghizată = persoana care, fără a purta o mască, îşi schimbă prin diverse procedee
înfăţişarea, pentru a nu fi recunoscută;
3. persoana travestită = este cea care se prezintă sub înfăţişarea unei persoane de sex opul celui
real;
d. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei
chei mincinoase;
i. efracţie = acţiunea constând în forţarea, degradarea sau distrugerea unui dispozitiv de
închidere sau a oricărui obiect ce protejează un spaţiu închis; săvârşirea furtului prin efracţie
absoarbe infracţiunea de distrugere;
ii. escaladare = acţiunea prina care o persoană depăşeşte, pe altă cale decât cea firească, un
obstacol prin urcare şi trecere pe deasupra lui în scopul sustragerii bunului;
iii. cheia mincinoasă = cheia falsă, contrafăcută, multiplicată neautorizat sau orice dispozitiv
care poate fi utilizat pentru a acţiona asupra unui mecanism de închidere fără a-l distruge,
deteriora sau aduce în stare de neîntrebuinţare;
iv. folosirea frauduloasă a unei chei adevărate = folosirea fără drept a cheii cu care se deschide
mecanismul de închidere.
au cunoscut-o;
e. prin scoaterea din funcţuine a sistemului de alarmă ori de supraveghere;
 presupune scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă sau de supraveghere
(monitorizare) video pe care persoana vătămată l-a montat pentru protecţia bunurilor;
au cunoscut-o;
Art. 229 alin. (2) NCPC prevede ca elemente cicumstanţiale agravante următoarele împrejurări :
a. furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
au cunoscut-o;
b.comis prin violare de domiciliu sau a sediului profesional,
 infracţiune de violare a domiciliului sau de violare a sediului profesional este absorbită de
furtul calificat;
au cunoscut-o;
c.de o persoană care are asupra sa o armă,
 făptuitorul trebuie să aibă asupra sa o armă proprizisă în sensul art.179 alin.(1)NCP.fără a
o folosi şi fără ca acceasta să fie vizibilă,

au cunoscut-o;
Potrivit art.229 alin.(3) NCP este calificat furtul constând în luarea pe nedrept din posesia sau
detenţia persoanei vătămate, fără consimţământul acesteia, a unuia dintre următoarele bunuri
a.ţiţei,gazolină,condensat etan lichid,benzină,motorină,alte produse petroliere sau gaze
naturale din conducte, depozite,cisterne ori vagoane cisternă;
au cunoscut-o;
b.componente ale sostemelor de irigaţii;
 este necesar ca infractorul să cunoască faptul că bunurile sustrase fac parte din sistemul
de irigare,

 ese o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o;
c.componenete ale reţelelor electrice;
au cunoscut-o;
d.undispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau
alte situaţii de urgenţă publică;

au cunoscut-o;
e.un mijloc de transportsau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale
ferată, rutiere,navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

au cunoscut-o;
f.instaleţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier,naval,aerian şi componente
ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
 este ocircumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o;
g.bunuri prin însuşire cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe
drumurile publice;
au cunoscut-o;
h. cabluri,linii,echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii,radio-comunicaţii, precum şi
componenete de comunicaţie;
au cunoscut-o;
2.Urmarea imediată-deposedarea proprietarului/posesorului/detentoorului şi împosedarea
făptuitorului,producându-se un prejudiciu.
3.Legătura de cauzalitate-în principiu, rezultă din materialitatea faptei,nefiind necesar să fie
dovedită.
scopul:însuşirea bunului mobil luat pe nedrept;
nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
E. Forme
2.Tentativă
a.idonee imperfectă:aste posibilă şi neincriminată,
b.idonee perfectă: nu este păosibilă;
c.cauza de nepedepsire:desistarea, nu şi împiedicare producerii rezultatului.
3.Consumare
a.faptă consumată:în momentul în care se produce împosedarea făptuitorului, respectiv în
momentul folosirii vehiculului sustras;
b. fapta euizată:i.poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
act de executare (unitate legală);
ii.poate îmbrăca forma infracţiunii continue /furtul de ţiţei, gazolină, condensat, etan
lichid,benzină,motorină,alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne
ori vagoane-cisternă), epuizându-se la data încetării sustragerii;infracţiunea continuă de furt
poate fi comisă şi în formă continuată.
F.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
Cu caracter de noutate noul Cod penal prevede că ,în cazul variantelor agravante prevăzute de
art.228 alin.(1)(într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopţii; de o persoană mascată,
deghizată sau travestită, prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei
adevărate ori a unei chei mincinoase, prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de
supraveghere) sau alin (2) lit. b)şi c)NCP(prin violare de domiciliu sau sediu profesional;de o
persoană având asupra sa o armă) împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
G.OBSERVAŢII:
1.furtul de folosinţă poate îmbrăca fie forma furtului simplu, fie pe cea a furtului calificat;
aceasta reprezintă o variantă atenuantă a furtului simplu sau a furtului calificat incriminată
autonom;
2.legiuitorul a renunţat la noua reglementare la unele elemente circumstanţiale de agravare ale
furtului calificat, astfel,va constitui furt simplu săvârşirea faptei:
a.de două sau mai multe persoane,
b.asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra;
c.în timpul unei calamităţi.
în aceste ipoteze urmând a se reţine comiterea infracţiunii de furt, răspunderea penală fiind
agravată ca urmare a reţinerii circmstanţelor agravante legale prevăzute de art.77
lit.a),e),g),NCP,totodată va constitui furt simplu, iar nu furt calificat şi furtul comis într-un loc
public sau de o persoană care are asupra sa o substanţă narcotică ori furtul unui act care serveşte
pentru dioedirea stării civile, pentru legitimarev sau identificare.
II.PARTEA TEORETICĂ
 Criteriul astronomic, apusul şi răsăritul soarelui, nu poate servi, în exclusivitate, la
determinarea înţelesului noţiunii „ timpul nopţii” deoarece nici apusul, nici răsăritul
soarelui nu schimbă, deodată, ziua în noapte şi noaptea în zi între apusul soarelui şi ziua
reală existând un interval de tranziţie în care cele două stări se întrepătrund.Prin„timpul
nopţii” se impune a se înţelege numai noaptea reală, adică din momentul când întunericul
a luat locul în mod efectiv, locul luminii, amurgul care nu poate fi considerat încă
întuneric, nu face parte din noapte.De aceea, împrejurarea dacă furtul a fost săvârşit în
timpul nopţii trebuie stabilită în raport cu starea de întuneric ce poate fi determinată prin
probe, ţinându-se seama nu numai de ora comiterii, ci şi de data calendaristică, poziţia
topografică a localităţii şi condiţiile atmosferice din momentul respectiv. Or, la data de
30 iulie 1997 apusul soarelui a intervenit la ora 20:43, adică la numai 17minute înainte de
săvârşirea faptei, iar poziţa topografică a localităţii şi condiţiile atmosferice nu au
favorizat apariţia mai rapidă a întunericului, încît în mod corect s-a reţinut de instanţe de
apel că încă nu se făcuse noapte atunci când inculpatul a săvârşit fapta (C.S.J., s. pen.,
dec. nr. 355/1999).
 Prin cheie mincinoasă nu se înţelege neapărat o cheie asemănătoare celei adevărate,
deoarece legiuitorul a înţeles să pedepsească mai greu furtul comis prin folosirea unei
chei mincinoase având în vedere nu îndemânarea infractorului în a confecţiona cheia
neadevărată şi nici asemănarea acesteia cu o cheie adevărată, ci împrejurarea că el a
violat încuietoarea, menită să asigure o protecţie sporită bunurilor încuiate; oricât de
rudimentară ar fi cheia folosită, agravanta există (T.S., s. pen., dec. nr. 3229/1970).
 Agravanta infracţiunii de furt calificat vizează furtul de ţiţei, produse petroliere sau gaze
naturale din conducet, depozite, cisterne ori produse în stare brută, care aparţin unor
societăţi comerciale specializate, fără ca acestea să intre în circuitul comercial. Ca atare,
instanţa a constatat corect că produsele petroliere sustrase din rezervorul unei firme
private intraseră deja în circuitul comercial, şi deci sustragerea nu s-a făcut din locurile
sus-menţionate. Or, analizând conţinutul textului sus-menţionat, rezultă că legiuitorul a
urmărit sancţionarea mai aspră a sustragerii de produse petroliere, depozitate imediat
după procesul de prelucrare a ţiţeiului. Or, furtul din rezervorul pompei din care
inculpaţii au sustras produsele petroliere nu îndeplineşte, sub acest aspect, condiţiile
limitativ cerute de legiuitor pentru existenţa agravantei, respectiv conducte, depozite,
cisterne ori vagoane cisternă, unde ajung de îndată după procesul de prelucrare a
zăcămintelor petroliere (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1105/2004).
 Constituie infracţiunea de furt calificat sustragerea unor dale din beton de la canalul de
irigaţii, deoarece ele aparţin sistemului de irigaţii, cu rolul de a face impermeabil canalul
de scurgere a apei spre solurile ce trebuie irigate. Împrejurarea că, de mai mulţi ani,
sistemul de irigaţii nu a mai funcţionat este irelevantă, de vreme ce el exista fizic la data
săvârşirii furtului (C.S.J., s. pen., dec. nr. 2558/2003).
 Fapta de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii,
radiocomunicaţii, perecum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de furt
calificat numai dacă, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o reţea
sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune (I.C.C.J., RIL, dec. nr.
2/2006).
Fişa nr. 32
FURTUL ÎN SCOP DE FOLOSINŢĂ
Furtul simplu sau calificat care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe
nedrept [art. 230 alin. (1) NCP].
Constituie variantă asimilată folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia sau
folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă
A. Obiect
1. Juridic – patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului, a posesiei ori a
detenţiei.
2. Material – vehiculele (nu doar autovehiculele).
B. Subiect
a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, inclusiv proprietarul bunului;
b. nu se va reţine coautoratul dacă două persoane sustrag o maşină pentru a o folosi; în această
ipoteză, autorul va fi persoana care a condus autoturismul furat, iar celălalt participant va avea
calitatea de complice concomitent.
2. Pasiv
a. persoana (fizică/juridică) din a cărei proprietate sau depenţie a fost sustras bunu,l în vederea
folosirii,;
b. în cazul variantei asimilate, subiect pasiv este persoana( fizică/juridică) care este titulara
abonamentului la serviciile de telefonie (fixă sau mobilă) ori a abonamentului la serviciile de
internet.
1. Element material-luarea pe nedrept a unui vehicul (autovehicul, căruţă, bicicletă etc.) din
posesia sau detenţia unei persoane fizice sau jurudice, fără consimţământul acesteia, în scopul
folosirii temporare.
2. Urmarea imediată deposedarea proprietarului/posesorului/detentorului şi împosedarea
făptuitorului, producându-se un prejudiciu.
3. Legătura de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei, fiind necesar să fie dovedită
D. Varianta asimilată
a. folosirea fără drept a unu terminal de cominicatii al altuia[art.230 alin.(2) NCP]
 prin terminal de comunucaţii se înţelege: telefon (fix/mobil), fax, computer (PC,
laptop),tabletă etc.
 este necesară producerea unei pagube deţinătorului de drept al terminalului de
comunicaţii(de exemplu, titularului abonamentului pentru serviciul telefonic sau de
internet); aşadar, avem de aface cu o infracţiune de rezultat;
b. folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii racordat la oreţea [art.230 alin.(2)
NCP];
 fapta poate fi comisă prin racordarea clasică la terminalul de comunicaţii (de pildă, pin
folosirea unui cablu USB),fie prin conectarea la o reţea wireless;
 este necesară producerea unei pagube deţinătorului de drept al terminalului de
comunicaţii
E. Latura subiectivă
- la forma de bază: intenţia directă;
scopul:folosirea pe nedrept a vehiculului sustras;
- la variantele asimilate:intenţia directă sau indirectă.
F. Forme
2. Tentativă
a. idonee imperfectă: este posibiă şi incriminată;
c. cauza de nepedepsire: desistarea, nu şi împiedicarea producerii rezultatului.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul folosirii vehiculului sustras;
b. faptă epuizată:
i. poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală);
ii. poate îmbrăca forma infracţiunii continue.
G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – acţiunea penală se pune în mişcare din
oficiu, însă împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
H. OBSERVAŢII:
1. furtul de folosinţă este incriminat ca o variantă atenuată a furtului simplu sau a furtului
calificat; acesta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 NCP (furt simplu) sau art. 229
NCP (furt calificat), după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime;
2. furtul de folosinţă [art. 230 alin. (1) NCP] poate fi reţinut în concurs real cu furtul comis în
scopul însuşirii bunului sustras, când după sustragerea unui vehicul infractorul sustrage şi bunuri
aflate în/pe vehicul ori părţi componente ale acestuia;
3. atât furtul în scop de folosinţă, cât şi furtul simplu/calificat pot fi reţinute în concurs cu
infracţiunile de acces ilegat la un sistem informatic (art. 360 NCP) ori de alterarea a integrităţii
datelor informatice (art. 362 NCP), dacă pentru comiterea furtului făptuitorul foloseşte
dispozitive apte de a accesa softul sistemului electronic al vehiculului, respectiv de a modifica,
şterge sau deteriora date informatice aflate în computerul de bord al maşinii;
4. poate fi reţinut în concurs furtul în scop de folosinţă prevăzut de at. 230 alin. (1) NCP cu cel
prevăzut de alin. (2) al art. 230;
5. nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii de furt în scop de folosinţă [art. 230 alin.
(1) NCP] faptul că bunul sustras a fost restituit persoanei vătămate de infractor după comiterea
faptei;
6. vehiculul nu poate fi sustras atât în scopul însuşirii, cât şi în scopul folosirii, nefiind posibilă
reţinerea în concurs ideal a infracţiunii de furt simplu/calificat (art. 228 sau 229 NCP) cu
infracţiunea de furt în scop de folosinţă [art. 230 alin. (1) NCP].
 Sustragerea de bunuri în scopul însuşirii lor pe nedrept, precum şi sustragerea unui
vehicul cu scopul de a-l folosi pentru transportul acestor bunuri întruneşte elementele
constitutive a două infracţiuni de furt aflate în concurs real (I.C.C.J., s. pen., dec. nr.
2257/2006).
Fişa nr. 33
FURTUL URMĂRIT LA PLÂNGEREA PREALABILĂ A PERSOANEI VĂTĂMATE
1. CAZURI PENTRU CARE ESTE NEVESARĂ PLÂNGEREA PREALABILĂ
Acţiunea penală poate fi pusă în mişcare sau exercitată numai la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate când furtul simplu sau furtul calificat (inclusiv cel de folosinţă) este
comis de [art. 231 alin. (1) NCP]:
1. un membru de familie al persoanei vătămate;
 potrivit art. 177 NCP, sunt membri de familie ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile,
copiii acestora, persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude, soţul,
precum şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre
părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc;
 potrivit noului Cod penal, este necesară plângerea prealabilă şi în cazul furtului comis
între persoane care au stabilit relaţii asemănătoare cu acelea dintre soţi (de pildă,
concubinii) sau relaţii asemănătoare cu acelea dintre părinţi şi copii (de pildă,
persoanele care, fără a îndeplini vreo formalitate legală, au luat în ocrotire un copil);
 reprezintă o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi.
2. minorul care sustrage bunurile mobile al tutorelui (nu şi în situaţia inversă, când tutorele
sustrage bunurile minorului);
3. persoana găzduită care susrage bunurile gazdei (nu şi în situaţia inversă, când găzduitorul
sustrage bunurile persoanei găzduite);
 nu este necesar ca găzduirea să aibă caracter de stabilitate, fiind suficient ca persoana
vătămată să ofere un adăpost infractorului chiar şi pentru o noapte;
4. persoana care locuieşte, indiferent de natura titlului, împreună cu persoana vătămată o
anumită perioadă de timp din care rezultă caracterul de stabilitate.
Răspunderea penală este înlăturată numai prin retragerea plângerii prealabile.
OBSERVAŢII:
1. nu prezintă importanţă pentru punerea în mişcare a acţiunii penale dacă furtul simplu sau
calificat este comis în vederea însuşirii bunului ori este un furt de folosinţă;
2. când furtul (calificat) afost săvârşit de două sau mai multe persoane, acţiunea penală se va
pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai pentru subiecţii activi
calificaţi prevăzuţi de art. 231 NCP, în vreme ce pentru ceilalţi coautori sau complici
concomitenţi acţiunea penală se va pune în mişcare şi exercita din oficiu;
3. pentru ca furtul să fie urmărit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu este necesar ca
minorul sau tutorele să locuiască împreună cu aceasta;
4. dacă numai una dintre persoanele vătămate este rudă apropiată cu subiectul activ al infracţiunii
de furt, oficialitatea acţiunii penale va funcţiona cu privire la faptele săvârşite faţă de celelalte
persoane vătămate;
5. spre deosebire de ipoteza în care infractorul şi persoana vătămată locuiesc împreună,
găzduirea nu trebuie să aibă caracter de stabilitate, fiind suficient ca persoana vătămată să ofere
un adăpost infractorului chiar şi pentru o noapte; dacă însă găzduitorul sustrage bunurile
persoanei găzduite, acţiunea penală pentru infracţiunea de furt se pune în mişcare din oficiu;
6. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu dacă găzduitul sustrage bunuri de la găzduitorul
cu care încheiase în prealabil un contract de prestări servicii hoteliere.
 Infracţiunea de furt urmărit la plângerea prealabilă nu există atunci când luarea bunului
s-a făcut în scopul de a-l conserva până la realizarea partajului, lipsa intenţiei de a-şi
însuşi bunul pe nedrept rezultând din întocmirea unui proces-verbal de inventariere a
bunurilor în prezenţa unor martori asistenţi, precum şi din introducerea ulterioară a unei
cereri de partaj în care erau menţionate şi acele bunuri, cu precizarea că acestea se află în
posesia sa (T.M.B., s. pen., dec. nr. 1932/1983).
 Nu locuiesc împreună persoanele care ocupă temporar aceeaşi cameră de hotel, acelaşi
dormitor de la o cabană turistică etc. Ca atare, trebuie consideraţi că locuiesc împreună
cei ce locuiesc în dormitoarele internatelor, căminelor, în dormitoare comune afectate
executării unor lucrări sezoniere, iar în situaţia în care locuirea împreună se refră numai
la o parte a locuinţei, furtul este urmărit la plângerea prealabilă numai dacă obiectul furat
s-a găsit în partea de locuinţă a cărei folosinţă este comună infractorului şi persoanei
vătămate (T.S., dec. de îndrumare nr. 8/1971).
 „A găzdui” înseamnă a oferi găzduire care, prin modul în care a fost acordată, relevă
încrederea părţii vătămate în cel căruia i-a acordat posibilitatea de a folosi locuinţa sa.
Noţiunea de „găzduire” exclude situaţiile în care infractorul se găseşte întâmplător (ca,
de exemplu, în speţă, în vizită) în locuinţa celui de la care a furat (C.A. Constanţa, s.
pen., dec. nr. 527/1996).
Fişa nr. 34
TÂLHĂRIA
Furtul (simplu sau calificat, inclusiv furtul de folosinţă ) săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe
sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra
precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat
sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea
[art.233 alin.(1) NCP].
A.OBIECT
1.Juridic
a.principal:patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului, a posesiei ori a
detenţiei;
b. secundar:relaţiile sociale referitoare la protecţia liberttăţii psihice a persoanei sau cele
referitoare la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
2. Material:
A. principal:
a.bunul mobil (prin natura sa ori prin anticipaţie) corporal, animat sau neanimat, aflat în
proprietatea, posesia sau detenţia altuia, care are o minimă valoare economică;
b.bunurile mobile prin destinaţie,
c.energiile care au o valoare economică (de pildă, energia electrică),
d.înscrisurile care au o valoare economică ori cele care reprezintă o semnificaţie deosebită pentru
e.vehiculele (nu doar autovehiculele);
f.ţesuturile, celulele sau organele care au fost prelevate de la o persoană;
B.subsidiar. corpul persoanei (când acţiunea constă în acte de violenţă ori în punerea victimei în
stare de inconştienţă ori neputinţă de a se apăra).
B.Subiect
1.Activ
a. nemijlocit: orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, inclusiv proprietarul bunului;
b.participaţia penală este posibilă sub toate formele.
2.Pasiv
a.persoana (fizică/juridică) din a cărei proprietate, posesie sau detenţie a fost sustras bunul;
b.pluralitatea de subiecţi pasivi determină, de regulă, reţinerea unui concurs de infracţiuni.
1 Element material
a.acţiunea principală de furt [simplu sau calificat cu excepţia furtului prevăzut de art.229 alin.
(3) NCP],luare pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau detenţia persoanei (fizice/juridice)
vătămate fără consimţăm,ântul acesteia ( o deposedare fără consimţământul persoanei vătămate,
urmate de o împosedare ilicită a infractorului prin luarea în stăpânire a bunului);luarea se poate
realiza fie prin remiterea bunului de către persoana vătămată, fie prin însuşirea acestuia de către
infractor,în cazul în care bunul a fost abandonat de victimă ca urmare a violenţelor exercitate
asupra acesteia sau în situaţia în care victima a pierdut contactul material cu bunul în urma
violenţelor exercitate asupra sa;
b.acţiunea adiacentă: constrângerea prin violenţă sau ameninţare, lipsirea în mod ilegal de
libertate ori punerea unei persoane în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra pentru
săvârşirea furtului, pentru păstrarea bunului susutras sau pentru asigurarea scăpătii făptuitorului,
actele de violenţă (fizică sau psihică) trebuie să fie efective şi în principiu, îndreptate împotriva
unei persoane.
2.Urmarea imediată
a.prncipală:deposedarea proprietaruui/posesorului/detentorului şi împosedarea făptuitorului,
producându-se un prejudiciu;
b. adiacentă: starea de pericol cu privire la libertatea psihică a persoanei sau vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii ori vieţii persoanei.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei în privinţa acţiunii principale, trebuie
să fie dovedită legătura între acţiunea principală şi cea adiacentă.
D. Latura subiectivă-intenţia directă;
scopul:tebuie să existe atât scopul însuşirii bunului sustras cât şi exercitarea constrângerii,
ameninţărilor sau violenţelor în scopul luării ori păstrării bunului sustras, al asigurării
scăpării, respectiv al înlăturării urmelor infracţiunii;
-nu reprezită importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
E. OBSERVAŢII.
1.va exista o singură infracţiune de tâlhărie dacă violenţele sau ameninţările sunt exercitate faţă
de o pluralitate de persoane şi se comite un singur furt;
2. dacă actele de violenţă sau ameninţare sunt exercitate împotriva unui funcţionar care exercită
o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, va exista concurs între infracţiunea de tâlhărie şi
cea de ultraj;
3.în lipsa unei legături întrte acţiunea adiacentă şi cea principală [deoarece actele de violenţă sau
ameninţare trebuie să fie în principiu, concomitente (în scopul luării bunului) sau ulterioare
furtului (în scopul păstrării bunului sustras, al asigurărăii scăpării sau al ştergerii urmelor)], se va
reţine concursul dintre infracţiunea de furt, pe de o parte şi infracţiunea de loviri sau alte
violenţe/vătămare corporală/ameninţare, după caz, pe de altă parte;
4.când actele de violenţă sau ameninţările sunt exercitate, faţă de o pluralitate de persoane, iar
apoi sunt comise mai multe fapte tipice de furt în dauna acestora, vor exista totatâtea infracţiuni
de tâlhărie câte persoane vătămate prin actele de violenţă sau ameninţare există;
5.nu este exclusă rerţinerea infracţiunii de tâlhărie, atunci când actele de violenţă ori ameninţare
sunt anterioare furtului, fiind însă comise în vederea săvârşirii acestuia, dacă nu există un interval
de timp între exercitarea costrângerii şi activitatea victimei de a da , a face sau a nu face ceva;
6.infracţiunea de tâlhărie absoarbe infracţiunea de lipsire de libertate în mod nelegal, când pe
parcursul comiterii faptei victima este lipsită în concret de libertatea de mişcare, dacă după
comiterea faptei victima rămâne încontinuare lipsită de libertate, tâlhăria va fi reţinută în concurs
cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod nelegal;
7.atunci când actele pregătitoare tâlhătiei nu sunt efectuate de subiectul activ, nemijlocit, ci de un
terţ, iar autorul s-a folosit de ele la săvârşirea tâlhăriei, acestea vor constitui acte de complicitate
anterioră la comitera infracţiunii de tîlhărie;
8.coautoratul şi complicitatea concomitentă nu mai sunt incriminate ca variantă agravată a
tâlhăriei, răspunderea penală pentru participaţia la infracţiunea de tâlhărie putând fi agravată ca
urmare a reţinerii circumstanţei agravante legale prevăzute în art.77 lit. a) NCP,dacă fapta este
comisă de trei sau mai multe persoane împreună.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Comiterea actelor de agresiune de către făptuitor, urmată de însuşirea bunurilor de către
persoane încredinţate de acesta că îi aparţin, constituie infracţiunea de tâlhărie săvârşită
în modalitatea participaţiei improprii prevăzută în art.31 alin.(2) C.pen Invocarea de către
făptuitor a unui drept asupra bunurilor sustrase în condiţiile menţionate este irelevantă,
valorificarea pretenţiilor patrimoniale nefiind permisă decât pe căile prevăzute de lege
(C.S.J., s. pen., dec. nr. 2180/2002).
 Fapta inculpatului de a fi constrâns concomitent 2 sau 3 persoane, printr-o acţiune unică
de ameninţare cu bătaia, să-i de bani şi alte bunuri pe care le avea asupra lor constituie,
datorită pluralităţii subiecţior pasivi şi a rezultatelor produse, totatâtea infracţiuni de
tâlhărie, în concurs ideal, nu una singură, cum grşeit a apreciat instanţe de fond chiar dacă
victimele au remis sumele de bani sau bunurile în acelaşi timp (C.S.J.,s.
pen.,dec.nr.784/1993).
 1.În cazul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie în modalitatea punerii victimei în neputinţa de
a se apăra, prin imobilizare, lipsirea de libertate a victimei pe timpul săvârşirii infracţiunii
de tâlhărie se absoarbe în conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni.Dacă însă timpul în
care victima este lipsită de libertate depăşeşte timpul cât s-a desfăşurat comiterea
infracţiunii de tâlhărie, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire
de libertate în mod ilegal, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
 2.Dacă punerea victimei în neputinţă de a se apăra, prin imobilizare, în scopul sustragerii
bunurilor, a avut ca urmare moartea victimei, fapta de tâlhărie îmbracă forma agravată a
infracţiunii, întrucât moartea victimei este urmarea infraţiunii de tâlhărie
(I.C.C.J.,s.pen.,dec.nr.183972007).
 Degradarea îmbrăcămintei persoanei vătămate, ca urmare a violenţelor exercitate contra
ei de inculpat în încercarea de a-şi asigura scăparea, constituie infracţiunea complexă,
unică, de tâlhărie, în care fapta de distrugere este absorbită, intrând în conţinutul
infracţiunii de tîlhărie (C.S.J.,s.pen.dec.nr.3417/2000).
 Smulgerea unui lănţişor de la gâtul persoanei vătămate, împotriva voinţei sale, constituie
un act de violenţă, fapta constituind infracţiunea de tâlhărie, iar nu acea de furt
(C.S.J.,s.pen.dec.nr.363/1994).
 Deposedarea părţii vătămate de căciula pe care o poartă, prin smulgerea ei de pe capul
acesteia, fără exercitarea vreunei acţiuni de natură a-i înfrînge opunerea, constituie
infracţiunea de furt, iar nu de tâlhărie, deaorece lipseşte cerinţa prin întrebuinţarea
violenţei (C.S.J.,Completul de 7 judecători,dec.nr.63/1991).
Fişa nr.35
TÂLHĂRIA CALIFICATĂ
I.PARTEA TEORETICĂ
Tîlhăria săvârşită în următoarele împrejurări agravante:
a)prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;
b)prin simularea de calităţi oficiale;
c)de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d)în timpul nopţii;
e)într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violarea de domiciliu sau sediu profesional;
g) care a avut ca urmare vătămarea corporală [art.234 alin.(1)-(3) NCP];
A.Obiect
1. Juridic
a.principal:patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului, a posesiei ori a
detenţiei;
b.secundar:relaţiile sociale referitore la protecţia libertăţii psihice a persoanei sau cele
referitoare la viaţa, integritatea sau sănătatea persoanei.
2. Material
A. principal:
a.bunul mobil (prin natura sa ori prin anticipaţie) corporal, animat sau neanimat, aflat în
proprietatea, posesia sau detenţia altuia, care are o minimă valoare economică;
b.bunurile mobile prin destinaţie;
c.energiile care au o valoare economică (de pildă energia electrică);
d.înscrisurile care au o valoare economică ori cele care prezintă o semnificaţie deosebită pentru
e.vehiculele( nu doar autovehivulele);
f.ţesuturile, celulele sau organele care au fost prelevate de la o persoană.
B.subsidiar:corpul persoanei(când acţiunea constă în acte de violenţă ori în punerea victimei în
stare de inconştirnţă ori neputinţă de a se apăra).
B.Subiect
1. Activ
a.nemijlocit:orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, inclusiv proprietarul bunului;
2.Pasiv
a.persoana( fizică/juridică) din a cărei proprietate, posesie sau detenţie a fost sustras bunul;
b.pluralitatea de subiecţi pasivi determină de regulă, reţinerea unui concurs de infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element material-furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea
victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de
întrebuinţare unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor
infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea comis în următoarele împrejurări
agravante:
a. prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante[art.234 alin.(1)
lit.a)NCP];
 făptuitorul trebuie să folosească efectiv arma propriu-zisă[a se vedea art. 179 alin.(1)
NCP] sau asimilată[a se vedea art.179 alin.(2) NCP] ori substanţa narcotică sau
paralizantă;
 dacă arma sau subsatanţa explozivă era deţinută contrar dispoziţiilor legale, tâlhăria va fi
reţinută în concurs real cu infracţiunea de nerespectatre a regimului armelor şi muniţiilor
(art.342 NCP,respectiv cu infracţiunea de nerespectare a regimului materiilor
explozive(art.346NCP);
au cunoscut-o;
b.prin simulare de calităţi oficiale[art.234 alin.(1) lit.b)NCP];
calitate oficială-abilitatea legală a unei persoane care exercută o anumită funcţie de a efectua
acte ce intră în atribuţiile funcţiei sale şi care pot produce consecinţe juridice;
au cunoscut-o,
c.săvârşită de o persoană mascată, deghizată sau travestită[art.234 alin.(1)lit.c)NCP];
 esteocircumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o;
d.săvârşită în timpul nopţii[art.234 alin.(1) lit. d)NCP];
 este o circumstanţă reală e.într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de
transport[art.234 alin.(1) lit.e)NCP];
 nu este necesar ca mijlocul de transport să fie destinat transportului în comun, prin
urmare, va fi săvârşită în formă agravată tâlhăria comisă în orice vehicul care transportă
persoane (inclusiv taxiul);
 fapta poate fi comisă şi asupra unui mijloc de transpor ceea ce presupune că făptuitorii
acţionează în vederea sustragerii bunurilor transportate sau a bunurilor pe care se află în
mijlocul de transport le deţin,
au cunoscut-o;
f.săvârşită prin violare de domiciliu asu a sediului profesional [art.234 alin.(1) lit.f) NCP];
 infracţiunea de violarea a domiciliului sau cea de violare a sediului profesional este
absorbită în infracţiunea de tâlhărie calificată;
au cunscut-o;
g. care absoarbe furtul calificat, prevăzut de art.229 alin. (3) NCP,
 presupune săvârşirea unei tâlhării având ca obiect:
a )ţiţei, gazolină,condensat, etan lichid,benzină,motorină,alte produse petrioliere sau
gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;b)componente ale
sistemelor de irigaţii,c)componenete ale reţelelor electrice;d)undispozitiv ori un sistem
de semnalizare, alarmare ori alertare, în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă
publică;e) un mijlic de transport ori alt mijloc de intervenţii la incendiu, la accidente de
cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru,f) instalaţii de siguranţă şi
dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi
componente ale mijloacelor de transport aferente,g)bunuri din însuşirea cărora se pune
în pericol siguranţe traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;h)cabluri, linii,
echipamente şiinstalaţii de telecomunicaţii şi radiocomunicaţii, precum şi componente de
telecomunicaţii;
este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care
au cunoscut-o;
h.care a avut ca urmare praeterintenţionată o vătămare corporal[art.234 alin.(3)
NCP],
 este necesar să se fi produs praeterintenţionat una din următoarele prevăzute de art.193
alin.(1) NCP;respectiv o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei
persoane care au necesitat pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijire madicală,
un prejudiciu estetic grav şi permanent, avortul, punerea în primejdie a vieţii persoanei;
 vătămarea corporală este absorbită în această variantă a tîlhăriei calificate;
au cunoscut-o.
2.Urmare imediată
a.principală:deposedarea proprietarului/posesorului/detentorului şi împosedarea făptuitorului,
producându-se un prejudiciu;
b. adiacentă:starea de pesricol cu privire la libertatea psihică a persoanei sau vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţi ori vieţii persoanei.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei în privinţa acţiunii principale,
trebuind să fie dovedită legătura între acţiunea principală şi cea adiacentă.
D. Latura subiectivă-intenţia directă,
în cazul tâlhăriei care a avut ca urmare praeterintenţionată o vătămare corporală [art.234 alin.(39
NCP],făptuitorul acţionează cu intenţie directă în ceea ce priveşte infacţinea de tâlhărie, însă
vătămarea corporală survine după culpă (praeterintenţie);
scopul:trebuie să existe atât scopul însuşirii bunului sustras cât şi exercitarea, ameninţărilor sau
violenţelor în scopul luării ori păstrării bunului sustras,al asigurării scăpării, respectiv al
înlăturării urmelor infracţiunii;
 nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
E.Forme
1.Acte pregătitoare-sunt posibile dar neincriminate.
2.Tentativă
a.idonee imperfectă:este posibilă şi incriminată,
b.idonee perfectă:nu este posibilă;
c.cauza de nepedepsire:desistarea, nu şi împidicarea producerii rezultatului.
3. Consumare
a.faptă consumată:în momentul în care după sustragerea bunuluise produce urmarea imediată a
acţiunii adiacente;
act de executare (unitatea legală);
 tâlhăria calificată poate îmbrăca forma infracţiunii progrsive, caz în care se va epuiza la
momentul producerii rezultatului mai grav (vătămarea corporală).
F. OBSERVAŢII:
1.va exista o singură infracţiune de tîlhărie dacă violenţele sau ameninţările sunt exercitate faţă
de o pluralitate de persoane şi se comite un singur furt;
2. dacă actele de violenţă sau ameninţare sunt exercitae împotriva unui funcţionar care exercită o
funcţie ce implică exercţiul autorităţii de stat, va exista concurs între infracţiuneq de tâlhărie şi
cea de ultraj;
3.în lipsa unei legături între acţiunea adiacentă şi cea principală[deoarece actele de violenţă sau
ameninţare trebuie să fie , în principiu, concomitente (în scopul luării bunului) sau ulterioare
furtului (în scopul păstrării bunului sustras, al asigurării scăpării sau al ştergerii urmelor)], se va
reţine concursul dintre infracţiunea de furt, pe deo parte şi infracţiunea de loviri sau alte
violenţe/vătămare corporală/ ameninţare, după caz, pe de altă parte;
4.când actele de violenţă sau ameninţările sunt exercitate faţă de o pluralitate de persoane, iar
apoi sunt comise mai multe fapte tipice de furt în dauna acestora, vor exista totatâtea infracţini
de tâlhărie cîte persoane vătămate prin actele de violenţă sau ameninţare există;
5.nu este exclusă reţinerea infracţinii de tâlhărie când actele de violenţă ori ameninţare sunt
anterioare furtului, fiind însă comise în vederea săvârşrii acestuia, dacă nu există un interval de
timp între exercitarea constrângerii şi activitatea victimei de a da, a face sau a nu face ceva;
6.infracţiunea de tâlhărie absoarbe infracţiunea de lipsire de libertate în mod nelegal, când pe
parcursul comiterii faptei victima este lipsită în concret de libertatea de mişcare; dacă după
comiterea faptei victima rămâne încontinuare lipsită e libertate, tâlhăria va fi reţinută în concurs
cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod nelegal;
7.dacă făptuitorul a acţionat cu intenţia directă de a provoca o vătămare corporală a victimei, se
va reţine concursul de tâlhărie în forma de bază şi vătămarea corporală;
8.potrivit noului Cod penal constituie tîlhărie simplă, iar nu calificată săvârşirea faptei:a)de două
sau mai multe persoane;b)în timpul unei calamităţi, în aceste ipoteze răspunderea penală fiind
agravată ca urmare a reţinerii circumstanţelor agravante legale prevăzute de art.77
lit.a),e),g)NCP;totodată noul Cod penal nu a mai prevăzut drept împrejurări agravnte săvârşirea
faptei într-un loc public sau consecinţele deosebit de grave ale faptei.
Fişa nr.36
TÂLHĂRIA URMATĂ DE MOARTEA VICTIMEI
I.PARTEA TEORETICĂ
OBSRVAŢII:
1.reprezintă tâlhăria (simplă sau calificată) care a avut ca rezultat praeterintenţionat moartea
victimei;
dacă moartea s-a produs ca urmare a exercitării cu intenţie (directă sau indirectă) a unor activităţi
violente asupra victimei, infracţiunea de tâlhărie/tâlhărie calificată poate fi reţinută în concurs cu
omorul calificat prevăzut de art. 189 alin.(1) lit. d)NCP( pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea
unei infracţiuni);
2.dacă fapta a avut ca urmare praeterintenţionată sinuciderea victimei, se va reţine numai
infracţiunea de tâlhărie sau tâlhărie calificată deoarece urmarea mai gravă nu mai este prevăzută
de lege în art.236 NCP;
3.dacă are loc o tentativă la infracţiunea de tâlhărie/ tâlhărie calificată, urmată de moartea
praeterintenţionată a victimei, se va aplica pedeapsa prevăzută de art.236 NCP respectiv
închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi;
4.dacă tâlhăria îmbracă forma infracţiunii progresive, se va epuiza la momentul producerii
rezultatului mai grav (moartea victimei).
Fişa nr. 37
ABUZUL DE ÎNCREDERE
Fapta persoanei care, deţinând cu orice titlu şi cu un anumit scop un bun mobil al altuia, şi-l
însuşeşte, dispune de el sau îl foloseşte pe nedrept ori refuză a-l restitui [art. 238 alin. (1) NCP].
A. Obiect
detenţiei.
2. Material
a. bunul mobil (prin natura sa ori prin anticipaţie) corporal, animat sau neanimat, aflat în
proprietatea, posesia sau detenţia altuia, care are o minimă valoare economică; de principiu
bunul trebuie să fie individual determinat, nefungibil;
- bunul poate fi neconsumptibil sau consumptibil, în acest caz fiind însă necesar ca deţinătorul să
nu fi avut dreptul de dispoziţie asupra bunului;
b. bunurile mobile prin destinaţie;
c. înscrisurile care au valoare economică ori cele care prezintă o semnificaţie deosebită pentru
d. vehiculele (nu doar autovehiculele);
e. ţesuturile, celulele sau organele care au fost prelevate de la o persoană.
 Cerinţa esenţială:bunul mobil să fie deţinut cu orice titlu adică în temeiul unui raport
juridic netranslativ de proprietate, prin care a fost transmisă în mod legal detenţia bunului
cu un anumit scop. existând, corelativ, obligaţia restituirii bunului, simplul contact
material nu echivalează cu transmiterea detenţiei sau a posesiei.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit:orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală care are calitatea de detentor
precar al bunului mobil cu orice titlu şi cu un anumit scop;
-proprietarul bunului ori persoana căreia i s-a transmis bunul în baza unui împrumut de
consumaţie nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii;
b. complice sau instigator:orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală,coautor poate fi
numai o persoană care are calitatea de detentor.
2. Pasiv orice persoană fizică sau juridică de la care autorul a primit în detenţie un bun mobil, cu
orice titlu şi cu un anumit scop.
1. Element material
a. însuşirea pe nedrept a bunului mobil încredinţat într-un anumit scop;
 fapta este tipică chiar dacă detentorul are un drept de detenţie asupra bunului;
b. dispunerea pe nedrept de bunul mobil încredinţat într-un animit scop (acte de dispoziţie
juridică sau materială);
 fapta este tipică dacă detentorul are un drept de reţinere asupra bunului;
c. folosirea pe nedrept a bunului mobil încredinţat într-un anumit scop;
 constituie infracţiune atât fapta celui căruia i s-a încredinţat un bun mobil care îl foloseşte
deşi nu avea acest drept (titlul în baza căruia bunul este deţinut nu permiteau folosirea
bunului), căt şi fapta celui care foloseşte bunul în alt scop decât acela pentru care i-a fost
încredinţat (titlu în baza căruia bunul este deţinut permite folosirea într-un anumut scop
sau în anumiţi termeni şi condiţii, iar folosirea se realizează în alte condiţii decât cele
stipulate de titlu);
d. refuzul abuziv de restituire a bunului mobil încredinţat într-un anume scop;
 este necesar ca detentorul să refuze, în urma unei cereri de restituire expres sau tacit, în
mod nejustificat restituirea bunului, în scopul de a şi-l însuşi;
 fapta nu este tipică în cazul în care detentorul invocă un drept de reţinere asupra bunului.
2. Urmarea imedită-împosedare făptuitorului şi producerea unui prejudiciu proprietarului.
3. Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită.
- nu prezintă importanţă scopul sau mobilul cu care a fost comisă fapta.
E. Forme
2. Tentativă
a. posibilă (cu excepţia tentativei la refuzul de restituiore care nu este posibilă), dar
neincriminată;
b. în cazul comiterii faptei prin refuzul de restituire a bunului mobil, tentativa nu este posibilă.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul însuşirii pe nedrept a bunului, al dispunerii, al folosirii pe
nedrept de bun, respectiv al refuzului nejustificat de restituire (infracţiunea instantanee);
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată (cu excepţia situaţiei în care făptuitorul a
refuzat succesiv restituirea unui bun la diferite intervale de timp), epuizându-se după efectuarea
F. OBSERVAŢII:
1. infracţiunea de abuz de înceredere poate fi comisă şi de o persoană care are un drept de
retenţie cu privire la bunul mobil, însă numai în primele trei modalităţi alternative ale
elementului material (nu şi în modalitatea refuzului de restituire);
2. nu constituie faptă tipică de abuz de încredere nerestituirea unui bun mobil la data expirării
termenului pentru care fusese încredinţată detenţia, în lipsa unei cereri ferme de restituire din
partea persoanei îndreptăţite să i se restituie bunul;
3. dacă făptuitorul realizează mai multe modalităţi altenative ale elementului material al
infracţiunii, nu va exista un concurs de infracţiuni, ci o singură infracţiune de abuz de încredere,
care se consumă în momentul săvârşirii primei activităţi infracţionale.
G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
1. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate [art. 238 alin.
(2) NCP];
2. păspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile;
3. dacă fapta este comisă în modalitatea refuzului succesiv de restituire a bunului, termenul de
formulare a plângerii prealabile curge de la primul refuz de restituire.
Deosebiri: Furt – Abuz de încredere
Furt
1. Obiect material: un bun mobil.
2. Situaţia premisă: nu există.
3. Elementul material: luarea pe nedrept a unui bun (deposedare şi împosedare); deposedarea se
realizează fără acordul proprietarului sau a posesorului legitim.
4. Tentativa: este posibilă şi incriminată.
Abuz de încredere
1. Obiect material: un bun mobil, de regulă, individual determinat, nefungibil, neconsumptibil.
2. Situaţia premisă: existenţa unui raport juridic netranslativ de proprietate, în baza căruia
făptuitorul deţine bunul cu un anumit scop.
3. Elementul material: însuşirea bunului mobil de către detentorul precar care îl stăpâneşte în
fapt, dispunerea sau folosirea pe nedrept de bunul mobil sau refuzul nejustificat de restituire a
bunului mobil în urma unei cereri de restituire; deosedarea se realizează cu acordul proprietarului
sau al posesorului legitim însă împosedarea se realizează abuziv;
4. Tentativa: posibilă (în modalitatea însuşirii sau dispunerii pe nedreot), dar neincriminată; în
cazul comiterii faptei prin refuzul de restituire a bunului mobil, tentativa nu este posibilă.
 Persoana căreia i s-a încredinţat de către poliţie un bun în custodie nu săvârşeşte
infracţiunea de abuz de încredere dacă dispune de el, folosindu-l sau refuză a-l restitui
proprietarului, deoarece raportul juridic nu există între custode şi proprietar, ci între
custode şi organul de poliţie, faţă de care ea are obligaţia de a nu înstrăina, distruge sau
modifica bunul şi de a-l restitui la cerere (C.S.J., s. pen., dec. nr. 2941/2003).
 Înstrăinarea de către muncitor a unui bun ce i-a fost încredinţat pentru a-l folosi în
procesul muncii constituie infracţiunea de furt, iar nu aceea de abuz de încredere,
deoarece făptuitorul nu posedă sau deţine bunul înstrănat în baza unui titlu, patronul
păstrând, din punct de vedere juridic, posesia şi detenţia bunului (C.S.J., s. pen., dec. nr.
1197/2000).
 Fapta inculpatului care, sub pretextul schimbării unor bancnote ulterior restituite, îşi
însuşeşte o sumă de bani constituie infracţiunea de înşelăciune, şi nu cea de abuz de
încredere (C.A. Iaşi, s. pen., dec. nr. 29/2002).
 Pentru consumarea infracţiunii de abuz de încredere, în modalitatea refuzului de
restituire, nu se cere ca restituirea bunului mobil să fie solicitată numai de către acela care
l-a încredinţat făptuitorului, iar refuzul să se producă numai faţă de acesta; solicitarea se
poate face şi prin mandatar ori de către succesor, dacă acesta din urmă posedă certificat
de moştenitor asupra bunului încredinţat de defunct (T.S., s. pen., dec. nr. 2534/1983).
Fişa nr. 38
ABUZUL DE ÎNCREDERE PRIN FRAUDAREA CREDITORILOR
Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori
bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor
Noul Cod penal prevede ca formă asimilată a infracţiunii fapta persoanei care, ştiind că nu va
putea plăti, achiziţioneză bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului [art. 239 alin. (2)
NCP].
A. Oiect
1. Juridic relaţiile sociale referitoare la patrimoniul şi la încrederea în cadrul raporturilor juridice
dintre creditor şi debitor.
2. Material
a. bunul mobil (prin natura sa ori prin anticipaţie) corporal, animat sau neanimat, aflat în
proprietatea debitorului, care are o minimă valoare economică; bunul poate fi
fungibil/nefungibil, consumptibil/neconsumptibil;
b. bunurile imobile aparţinând debitorului;
c. valorile din patrimoniul debitorului;
d. bunurile şi serviciile achiziţionate de sebitorul aflat în incapacitate de plată.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit:
1. la forma de bază: orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală care are calitatea de
debitor;
2. la varianta asimilată: persoana (fizică sau juridică) care achiziţionează un bun/serviciu ştiind
că nu-l va putea plăti.
b. complice sau instigator: orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală; coautor poate
fi numai o persoană care are calitatea de codebitor;
2. Pasiv – orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau de drept privat, care are calitatea
de creditor.
1. Element material
a. înstrăinarea de valori ori bunuri din patrimoniul său;
 presupune efectuarea de acte de dispoziţie cu titlu oneros sau gratuit (vânzare –
cumpărarea, donaţie, schimb etc.) prin care debitorul îşi micşorează activul în frauda
creditorilor săi;
 este necesar ca, urmare a înstrăinărilor efectuate, creditorul să nu îşi poată satisface
creanţa prin urmărirea altor bunuri ale debitorului;
b. ascunderea de valori ori bunuri din patrimoniul său;
c. deterioarea de valori ori bunuri din patrimoniul său;
d. distrugerea de valori ori bunuri din patrimoniul său;
e. invocarea de acte sau datorii fictive.
Prin toate modalităţile alternative enumerate mai sus se realizează o diminuare a patrimoniului în
scopul sustragerii de la o viitoare executare silită, în scopul afectării gajului general al
creditorilor.
D. Varianta asimilată – achiziţionarea de bunuri ori servicii de către debitorul aflat în
incapacitate de plată;
 debitorul, cunoscând incapacitatea de plată în care se află, achiziţionează bunuri sau
servicii agravându-şi starea de insolvabilitate de facto;
 incapacitatea de plată trebuie să existe la momentul achiziţionării bunului/srviciului;
 creditorul nu trebuie să aibă cunoştinţă sau să aibă posibilitatea de a lua cunoştinţă
insolvabilitatea debitorului;
 nu este tipică fapta celui care achiziţionează bunuri/servicii, are capacitatea financiară de
aplăti, însă refuză plata.
– la forma de bază: starea de pericol creată prin provocarea unei stări de insolvabilitate de fapt a
debitorului (infracţiune de pericol concret);
– în cazul formei asimilate: producerea unui perjudiciu creditorului (infracţiune de rezultat).
3. Legătura de cauzalitate – trebuie dovedită legătura de cauzalitate între fapta tipică şi urmarea
imediată.
E. Latura subiectivă
- la forma de bază: intenţie directă;
- la varianta asimilată: intenţie directă sau indirectă.
F. Forme
2. Tentativă – posibilă (perfectă sau imperfectă) şi incriminată.
3. Consumare
a. faptă consumată: infracţiunea în forma tip se consumă în momentul producerii urmăririi
periculoase, iar în forma asimilată, în momentul comiterii faptei tipice şi prejudicierii
creditorului;
G. OBSERVAŢII:
1. atât în forma de bază, cât şi în varianta de bază infracţiunea este comisivă;
2. infracţiunea comisă în forma de bază poate reţinută în concurs cu cea comisă în forma
asimilată;
3. dacă făptuitorul realizează mai multe modalităţi dintre cele prevăzute de norma de incriminare
pentru forma de bază [art. 239 alin. (1) NCP], se va reţine săvârşirea unei singure infracţiuni care
se consumă la data săvârşirii primei activităţi infracţionale;
4. sustragerea unui bun de sub sechestrul legal aplicat nu întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de abuz de încredere în frauda creditorilor, ci infracţiunea de sustragere de sub
sechestru (art. 261 NCP);
5. dacă subiectul activ nemijlocit al formei de bază are calitatea de comerciant, se va reţine
infracţiunea de bancrută frauduloasă dacă fapta este somisă prin falsificarea, sustragerea sau
distrugerea evidenţelor debitorului ori ascunderea unei părţi din activul averii acestuia,
înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia
financiară de sume nedatorate, ori prin înstrăinarea, în caz de incolvenţă a debitorului, a unei
părţi din active.
1. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate [art. 239 alin.
(3) NCP];
2. răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile.
Fişa nr. 39
GESTIUNEA FRAUDULOASĂ
Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia
,de persoana fizică sau juridică care are aori trebuie să aibă grija administrării sau cnoservării
acelor bunuri [art.242alin.(1)NCP].
2-STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect
detenţiei.
2. Material
a.în principiu, o universalitate de bunuri şi/sau mobile, consumptibile sau neconsumptibile
(inclusiv drepturi reale sau de creanţă)aparţinând altei persoane;
b.ca excepţie, poate constitui obiect material şi un singur bun ce este susceptibil de a fi gestionat.
B.Subiect
1.Activ
a.nemijlocit: orice persoană (fizică/juridică) care are ca atribuţii( în temeiul unui raport juridic)
administrarea sau conservarea unei universalităţi de bunuri/bunului altuia şi care nu are calitatea
de funcţionar;
 în cazul primei variante agravate persoana având calitatea de :.administrator judiciar,
lichidator al averii debitorului sau de reprezentant sau prepus al acestora;
b.complice sau instigator:orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;coautor poate fi
numai o persoană care are calitatea specială cerută de lege.
2.Pasiv
a.persoana (fizică/juridică) al/a cărei bun/universalitate de bunuri este administrat/ă sau
conservat/ă de făptuitor;
 în cazul primei variante agravate:debitul aflat în stare de insolvenţă;
b.poate exista o pluralitate de subiecţi pasivi atunci când bunul sau universalitatea de bunuri date
în administrare sau conservare aparţin mai multor proprietari.
C.Latura obiectivă
1Element material:-administrarea sau conservarea frauduloasă (acţiune sau inacţiune) prin care
se produce un prejudiciu persoanei vătămate.
2.Urmarea imediată-producerea unui prejudiciu.
3.Legătura de cauzalitate-trebuie să existe între activitatea infracţională şi prejudiciu şi trebuie
dovedită.
E. Variante agravante
1.fapta săvârşită de administratorul judiciar, lichidatorul averii debitorului su
reprezententul sau prepusul acestora[art.242 alin.(2) NCP];
2.comiterea gestiunii frauduloase în forma tip sau prima variantă agravantă în scopul de a
dobândi un folos material (chiar dacă scopul nu este atins) dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă[art.242 alin.(3) NCP];
 această variantă agravată se comite numai cu intenţie directă.
F.Forme
1.Acte pregătitoare- posibile dar neincriminate.
2. Tentativăposibilă dar neincriminată.
3.Consumare
a. fapta consumată:în momentul producerii prejudiciului;
G.OBSREVAŢII:
1.infracţiunea de gestiune frauduloasă poate fi comisă şi de părinţii care administrează bunurile
copiilor lor minori sau majori;
2.infracţinea de gestiune frauduloasă nu poate fi comisă de proprietarul bunului/universalitatea
de bunuri.
H.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
1acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate [art.242 alin.(4)
NCP];
2.răpunderea penală este înlăturată prin retragerea plângeri prealabile.
I.Prezentarea comparativă:
Gestiunea fruduloasă-Abuzul de încredere
În cazul ambelor infracţiuni, făptuitorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile pe care le avea faţă de
persoanele care i-au încrtedinţat bunul/bunurile, producând astfel un prejudiciu.Proprietarul
bunului/bunurilor nu poate fi subiect activ nici al infracţiunii de abuz de încredere şi nici al celei
de gestiune frauduloasă.
gestiunea frauduloasă
1.făptuitorul are în general, îndatorirea de a administra sau gestiona o universalitate de bunuri
aparţinând altuia.
2.elementul material:orice acţiune sau inacţiune prin care se produce o pagubă, realizată de
administrator sau gestionar cu depăşirea atribuţiilor pe care acesta le avea ori contrar acestor
atribuţii.
Abuzul de încredere
1.fătuitorul deţine, cu orice titlu, un bun sau anumite bunuri individual determinate, având
obligaţia de a le păstra şi restitui.-
2.elementul material:însuşirea, dispunerea sau folosirea pe nedrept sau refuzul de a restitui un
bun al altuia încredinţat cu un anumit scop.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Faptele inculpatului-gestionar la bufetul unei cooperative de concum- care,producând cu
rea-credinţă unităţii o pagubă în valoare de 4.788.000 lei şi fiind informat că i se va
verifica gestiunea, a înscenat o spargere, după care a sesizat poliţia şi societatea de
asigurare de la care, ca urmare a declaraţiei sale cu privire la săvârşirea furtului, a reuşit
să încaseze o despăgubire în sumă de 2.000.000 lei, constituie infracţiunile de gestiune
frauduloasă, înşelăciune şi fals în declaraţii în concurs real (C.A.Bucureşti,s.I
pen.,dec.nr.1402/1998).
 Conservarea unui bun presupune paza şi păstrarea lui în condiţii în care să fie ferit de
distrugere ori degradări, iar administrarea implică o activitate ce cuprinde, pe lângă actele
de conservare, şi pe cele necesare unei gestionări corespunzătoare naturii şi destinaţiei
bunurilor.Încadrarea corectă a faptei inculpatului este aceea de furt, săvârşit în calitate de
autor (C.A.Constanţa,s.pen.dec .nr.108/1994).
Fişa nr.40
ÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSIT SAU AJUNS DIN EROARE LA FĂPTUITOR
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de
a dispune de acel bun ca de al său [art.243 alin.(1)NCP].
Constituie variantă asimilată a infracţiunii însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine
altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia sa, ori nepredarea acestuia în termen de 10
zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine [art.243 alin.(2)NCP.
STRUCTURA CŢIUNII
A.Obiect
1.Juridic-patrimoniul şi relaţiile sociale la protecţia patrimoniului, a posesiei ori a detenţiei.
2. Material
a.varianta tip:bunul găsit-bunul mobil ieşit involuntar din posesia sau detenţia persoanei, care
este găsit ulterior de o altă persoană, într-un loc unde în mod obişnuit bunurile nu sunt lăsate
nesupravegheate-, găsitorul nu trebuie să cunoscă persoana căreia îi aparţine bunul găsit; nu este
necesar ca posesorul sau detentorul să fi conştientizat pierderea bunului;
b.la varianta asimilată.
1.bunul intrat din eroare în posesia făptuitorului- bunul mobil remis din eroare unui terţ, care
îl primeşte, crezând că îi este destinat, sau bunul luat din eroare de către făptuitor, crezând că este
al său, respectiv
2.bunul intrat în mod fortuit în posesia făptuitorului- bunul mobil ajuns în posesia
făptuitorului în mod cu totul neprevăzut, din întâmplare.
B.Subiect
1.Activ (autor,coautor,instigator,complice)-orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate
penală
2.Pasiv-orice persoană (fizică/juridică) al cărei bun a fost pierdut ori al cărei bun a ajuns din
eroare sau în mod fortuit la un terţ.
C.Latura obiectivă
a. nepredarea bunului găsit în termen de 10 zile de la data găsirii către autorităţi sau celui
care l-a pierdut;
b.dispunerea de bunul găsit în termen de 10 zile de la data găsirii;
 implică efectuarea de acte de dispoziţiie juridică/materială cu privire la bunul
găsit,comportându-se faţă de aceasta ca faţă de un bun al său.
2.Urmarea imediată-producerea unei pagube subiectului pasiv.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită.
-nu prezintă importanţă scopul sau mobilul cu care a fost comisă fapta.
E.Varianta asimilată
a.însuşirea pe nedrept a bunului ajuns din eroare sau fortuit în posesia făptuitorului în
termen de 10 zile din momentul în care făptuitorul a cunoscut că bunul nu îi aparţine;
b. nepredarea bunului ajuns din eroare sau fortuit în posesia făptuitorului a cunoscut că
bunul nu îi aparţine;
 constituie o incriminare nouă introdusă prin noul Cod penal;

 noul Cod penal consacră astfel o prezumţie absolută de însuşire a bunului din eroare sau
fortuit în posesia făptuitorului în termenul de 10 zile.
F.Forme
a.posibile (în modalităţile dispunerii de bunul găsit ori însuşirii bunului ajuns din eroare sau în
mod fortuit la făptuitor),dar neincriminate;
b.în cazul comiterii faptei prin nepredarea bunului, actele pregătitoare nu sunt posibile.
2.Tentativa
a.posibilă(în modalităţile dispunerii de bunul găsit ori însuşirii bunului ajuns din eroare sau
fortuit la făptuitor),dar neincriminată;
b.în cazul comiterii faptei prin nepredarea bunului, nu este posibilă.
3. Consumare
Infracţiunea se consumă:
a.la expirarea termenului de 10 zile, în cazul savârşirii faptei în modalitatea nepredării bunului
găsit sau ajuns din eroare ori fortuit în posesia făptuitorului;
b.la momentul dispunerii de bunul găsit ori al însuşirii bunului ajuns din eroare sau fortuit la
făptuitor.
G. OBSERVAŢII:
1.nu constituie bun găsit: bunul abandonat ori lăsat temporar fără supraveghere de proprietar,
animalul care se îndepărtează de spaţiul unde este ţinut în mod obişnuit de proprietar, în scopul
de a se hrăni;
2.bunul uitat de posesor sau deţinător într-un loc unde acesta ştie că l-a lăsat şi unde se poate
întoarce oricând să-l reia (deoarece persoana vătămată nu a pierdut posesia sau detenţia
lui.Însuşirea unui asemenea bun de către acela care şi-a dat seama că bunul a fost uitat, şi nu
pierdut, constituie infracţiunea de furt şi nu aceea de însuşire a bunului găsit);
3.termenul de 10 zile este un termen de drept substanţial care se calculează potrivit art.186 alin.
(1)NCP.
H.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate-împăcarea înlătură răspunderea penală.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Fapta unui şofer de taxi de a –şi însuşi un obiect uitat de un călător în autovehicul condus
de el constituie infracţiune de furt, iar nu aceea de însuşire a lucrului găsit (T.M-B.,s.a-
II-a penală,dec.nr.2001/1975)
 Un bun uitat de posesorul său într.un anumit loc, în prezenţa aceluia care ulterior şi-l
însuşeşte, nu poate constitui obiect material al infracţiunii,deoarece nu este bun găsit;
însuşirea acestui bun constituie infracţiunea de furt (T.S.,s.pen. dec,nr.1680/1971).
Fişa nr. 41
ÎNŞELĂCIUNEA
Infracţiunea ce constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei
fapte mincinoase ori ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau
pentru altul un folos patrimonial injust, pricinuindu-se o pagubă materială [art. 244 alin. (1)
C.pen.].
A. Obiect
1. Juridic – patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului împotriva actelor
frauduloase.
2. Material
a. bunuri mobile corporale cu o valoare economică;
b. bunuri imobile;
c. înscrisurile cu valoare patrimonială (de exemplu, cele referitoare la un drept de creanţă ori la
un drept real).
B. Subiect
penală.
2.Pasiv
 persoana (fizică7juridică) care a suferit un prejudiciu ca urmare a comiterii faptei;
 poate fi:a.principal:persoana prejudiciată;
 b. secundar:persoana indusă în eroare, care a suferit sau nu o pagubă.
C.Latura obiectivă
1.Element material-inducerea în eroare a unei persoane prin:
a. prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase;
b.prezentarea ca mincinoasă a unei fapte a adevărate.
 fapta poate fi comisă atât cu prilejul încheierii unui contract, cât şi îtr-un cadru
extracontractual;
 fapta poate fi comisă fie prinrtr-o acţiune (în cele mai multe cazuri), fie ptrintr-o
inacţiune (menţinerea în eroare la momentul încheierii unui contract asupra elementelor
cu privire la care făptuitorul a omis să le furnizeze cocontractantului care le solicitase în
prealabil).
2.Urmarea imediată-producerea unui prejudiciu material.
3.Legătura de cauzalitate-trebuie dovedit faptul că activitatea de inducere în eroare a avut ca
urmare producerea unui prejudiciu.
D. Latura subiectivă-numai intenţia directă calificată prin scop(obţinerea pentru sine sau
pentru altul a unui folos patrimonial injust);
-nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
E.Varianta agravată-înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume mincinoase (nume reale
sau imaginare care nu sunt ale făptuitorului), de calităţi mincinoase (calităţi pe care nu le
are făptuitorul) ori de alte mijloace frauduloase[art.244 alin.(2)NCP];
-dacă mijlocul fraudulos constituie el însuşi o infracţiune, se va reţine concursul real cu
înşelăciunea.
F.Forme
1.Acte pregătitoare- posibile dar neicriminate.
2.Tentativa
a.idonee imperfectă:este posibilă şi incriminată;
b.idonee perfectă:este posibilă şi incriminată;
c. cauze de nepedepsire:desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului.
3. Consumare
a.fapta consumată:la momentul producerii prejudiciului;
G.OBSERVAŢII:
1.noul Cod penal a renunţat la incriminarea distinctă a înşelăciunii în convenţii sau prin
emiterea de cecuri, aceste fapte fiind acoperite fie de forma de bază a infracţiunii, fie de
varianta agravată;
2.noul Cod penal nu mai prevede varianta agravată a înşelăciunii care a produs consecinţe
deosebit de grave, valoarea prejudiciului urmând a fi avută în vedere la individualizarea
pedepsei;
3.utilizarea de calităţi mincinoase pentru a realiza inducerea sau menţinerea în eroare poate
constitui infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale ori poate fi realizată prin utilizarea unor
înscrisuri false sau pe calea unui fals în declaraţii;
4.spre deosebire de infracţiunea de furt unde infractorul ia un bun din posesia sau detenţia altuia,
fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, operând astfel atât o
deposedare, cât şi o împosedare, în cazul infracţiunii de înşelăciune persoana vătămată pierde
proprietatea, posesia sau detenţia bunului prin transmiterea acestuia către infractor în urma
manoperelor dolosive efectuate de acesta;astfel,persoana vătămată este dusă mai întâi în eroare,
iar apoi efectuează actul de dispoziţie cu caracter petrimonial care îi produce un prejudiciu;
5.neândeplinirea obligaţiilor contractuale de către una dintre părţi ce are ca urmare producerea
unui prejudiciu cocontractantului nu implică săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în lipsa unei
activităţi de inducere în eroare prin prezentarea denaturată a realităţii la momentul încheierii
contractului.
H.Condiţii de pedepsibilitate şi procedibilitate acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu,
însă poate interveni împăcarea drept cauză care înlătură răspundrea penală.
II.PARTEA PRACTICĂ
 pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune este necesar, printre altele, ca manoperele
dolosive folosite de infractor să fi avut ca rezultat pricinuirea unei pagube.În cazul când
inculpatul a folosit manoperele dolosive pentru a acoperi lipsa din gestiunea sa, produsă
prin fapte anterioare, aceste manopere nu pot constitui infracţiunea de înşelăciune, atâta
vreme cât ele urmăreau acoperirea unui prejudiciu deja existent, iar nu cauzarea unei noi
pagube (T.S.,s.pen.dec.nr.2384/1973).
 Autor al infracţiunii de înşelăciune poate fi numai persoana care prezintă nemijlocit ca
adevărate faptele mincinoase sau ca mincinoase faptele edevărate, induce în eroare o altă
persoană, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust.Orice
alte acţiuni prin care se contribuie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, dar prin care
se realizează nemijloci însăşi acţiunea de inducere în eroare prin prezentarea denaturată a
realităţii pot constitui acte de înlesnire sau de ajutor în vederea comiterii acestei
infracţiuni, deci acte de complicitate, şi nu de coautorat(T.S.,s.pen.,dec.nr.2225/1970).
 Infracţiunea de trafic de influenţă există atunci când făptuitorul are în mod real o
influenţă asupra unui funcţionar, cât şi atunci cănd făptuitorul lasă să se creadă că are
influenţă asupra unui funcţionar, deşi influenţa nu existăm în realitate.Prin urmare, fapta
de a pretinde şi de a primi o sumă de bani, săvârşită de către o persoană care lasă să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă
un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, chiar dacă în realitate făptuitorul nu are o
astfel de influenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de
influenţă, iar nu pe cele ale infracţiunii de înşelăciune.Prevalarea de o influenţă
inexistentă în realitate, asupra unui funcţionar, deşi constituie o prezentare ca adevărată a
unei fapte mincinoase- acţiune ce realizează elementul material al infracţiunii de
înşelăciune- prin voinţa legiuitorului constituie o infracţiune distinctă, dacă sunt
îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege, traficul de influenţă existând însă, spre
deosebire de înşelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială
(I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.3420/2007).
 1.Emiterea unui cec, ştiind că pentru valorificarea lui nu există, la data emiterii, provizia
sau acoperirea necesară, constituie infracţiunea prevăzută în art.84 alin.(1) pct.2 din
Legea 59/1934, afară de cazul în care fapta constituie o infracţiune sancţionată cu o
pedeapsă mai grea.
 Această încadrare juridică este incidentă, între altele,când beneficiarul cecului a cunoscut
lipsa acoperirii în cont şi a acceptat primirea lui în aceste condiţii.Atunci când
beneficiarul nu cunoaşte această împrejurare fiind indus în eroare, în scopul ca făptuitorul
să obţină un folos material injust, creiând totodată o pagubă posesorului cecului, fapta
constituie infracţiunea de înşelătorie.
 2.Emitera unui bilet la ordin, pentru a cărui valorificare la data scadenţei nu există
acoperirea necesară, nu constituie infracţiune în lipsa unor elemente subiective sau
obiective corespunzătoare conţinutului constitutiv al unei fapte penale.Când beneficiarul
este indus sau menţinut în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin
prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există o acoperire în cont pentru încasare
în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul,
fapta constituie infracţiunea de înşelăciune (I.C.C.J.,Completul de 9 judecători,
dec.nr.338/2004).
 Declararea unor fapte necorespunzătoare realităţii făcută în vederea producerii unei
consecinţe juridice şi care a determinat întocmirea unui act oficial, nu constituie şi
tentativă la infracţiunea de înşelăciune, ci numai fals în declaraţii, dacă hotărâea de a
utiliza actul în scopul obţinerii unui folos injust nu a fost pusă în executare
(T.S.,s.pen.nr.1860/1970).
Fişa nr. 42
DISTRUGEREA
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrbuinţare a unui bun aparţinând altei
persoane sau împidicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun ori
înlăturarea măsurilor luate [art253 alin.(1)NCP].
A. Obiect
detenţiei.
2. Material
a. bunul mobil corporal, animat sau neanimat, care are o minimă valoare economică;
b. bunuri imobile;
c. înscrisurile care au valoare economică ori cele care prezintă o semnificaţie deosebită pentru
persoana vătămată cu excepţia înscrisurilor care constituie mijloace de probă într-o procedură
judiciară, când se va reţine comiterea infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori
înscrisuri (art. 275 NCP), sau un înscris aflat în păstrarea sau deţinerea unui funcţionar public,
când se va reţine comiterea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 29 NCP),
ori un înscris ce conţine informaţii secrete de stat, când se va reţine comiterea infracţiunii de
neglijenţă în păstrarea informaţiilor (art. 305 NCP).
 Cerinţa esenţială: bunul trebuie să aparţină unei alte persoane (fizice/juridice) ori altei
entităţi decât făptuitorul (la varianta de bază).
B. Subiect
a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
b. proprietarul bunului nu poate fi subiect activ al variantei de bază şi al primei variante agravate
a infracţiunii, însă poate fi subiect activ în cazul săvârşirii faptei în vreuna dintre celelalte
variante agravate [art. 253 alin. (3) sau (4) NCP];
c. participaţia penală este posibilă în toate formele: coautor, instigare, complicitate.
2. Pasiv – persoana (fizică/juridică) căreia îi aparţine bunul distrus, degradat ori adus în stare de
neîntrbuinţare de făptuitor.
1. Element material
a. distrugerea = încetarea existenţei fizice a bunului;
b. degradarea = deteriorarea unui bun ce are drept urmare alterarea substanţei sau a esteticii
acestuia; pentru ca bunul să poată fi utilizat sau valorificat, este necesară efectuarea de reparaţii;
c. aducerea în stare de neîntrebuinţare = imposibilitatea folosirii bunului potrivit destinaţiei
sale; nu este necesar ca bunul să fi fost distrus sau degradat;
d. împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun;
e. înlăturarea măsurilor luate în scopul conservări ori salvării unui bun.
2. Urmarea imediată – distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrbuinţare a unui bun
sau crearea unei stări de pricol prin împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a
unui bun sau prin înlăturarea măsurilor de conservare ori salvare a bunului.
3. Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să fie dovedită.
1. distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei
persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a
produs o pagubă [art. 253 alin. (2) NCP];
2. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luării
măsurilor de conservare ori de salvare sau înlăturarea măsurilor luate cu privire la un bun
care face parte din patrimoniul cultural [art. 253 alin. (3) NCP];
 poate fi săvârşită în calitate de subiect activ nemijlocit chiar şi de proprietarul bunului;
3. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită
prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună
în pericol alte persoane sau bunuri [art. 253 alin. (4) NCP];
 nu este necesar ca starea de pericol să se fi produs efectiv, fiind necsar ca fapta să fie de
natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri;
 poate fi săvârşită şi de proprietarul nubului.
F. Forme
2. Tentativă – tentativa este posibilă în toate formele, însă este incriminată numai la variantele
agravate prevăzute de art. 253 alin. (3) şi (4) NCP.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul efectuării activităţii infracţionale;
act de executate (unitate legală).
G. OBSERVAŢII:
1. în cazul în care, după comiterea infracţiunii de furt (simplu sau calificat), hoţul distruge bunul
sustras, se va reţine numai infracţiunea de furt (deoarece hoţul se comportă ca un „proprietar”
faţă de bunul sustras, putând să dispună de el, inclusiv prin distrugere), iar nu un concurs de
infracţiuni între furt şi infracţiunea de distrugere; totuţi furtul se va reţine în concurs cu
distrugerea, dacă aceasta din urmă este comisă în vreuna dintre variantele agravate prevăzute de
art. 253 alin. (3) şi (4) NCP;
2. distrugerea este absorbită în infracţiunea de violare a secretului corespondenţei sau în furtul
calificat săvârşit prin efracţie.
H. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – acţiunea penală pentru forma tip a
infracţiunii şi pentru prima variantă agravată [art. 253 alin. (2) NCP] se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate; în aceste ipoteze răspunderea penală este înlăturată
prin retragerea plângerii prealabile.
 Degradarea îmbrăcămintei persoanei vătămate, ca urmare a violenţelor exercitate contra
ei de inculpat în încercarea de a-şi asigura scăparea, constituie infracţiunea complexă,
unică, de tâlhărie, în care fapta de distrugere este absorbită, intrând în conţinutul
infracţiunii de âlhărie (C.S.J., s. pen., dec. nr. 3411/2000).
 Împiedicarea stingerii unui incediu cauzat de o persoană în propria gospodărie, din
neglijenţă, constituie infracţiunea de distrugere dacă incendiul s-a extins asupra bunurilor
altor persoane distrugându-le. În speţă, fiind de faţă în momentul declanşării incendiului,
inculpatul nu a luat nicio măsură pentru limitarea efectelor acestuia şi, datorită relaţiilor
de duşmănie ce existau între el şi vecinul respectiv, i-a împiedicat pe locuitorii ce au
încercat să intervină pentru stingerea incendiului (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1222/1998).
Fişa nr. 43
DISTRUGEREA CALIFICATĂ
1. DEFINIŢIA LEAGLĂ
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altei
persoane sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun ori
înlăturarea măsurilor luate, dacă fapta a avut ca urmare un dezastru [art. 254 alin. (1) NCP].
A. Obiect
detenţiei.
2. Material
a. bunuri imobile;
b. lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora;
 bunul poate să aparţină făptuitorului.
B. Subiect
a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală (inclusiv proprietarul bunului);
2. Pasiv – persoana (fizică/juridică) căreia îi aparţine bunul distrus, degradat ori adus în stare de
neîntrebuinţare de făptuitor.
1. Element material
a. distrugerea = încetarea existenţei fizice a bunului;
b. degradare = deteriorarea unui bun ce are drept urmare alterarea subtanţei sau a esteticii
acestuia; pentru ca bunul să poată fi utilizat sau valorificat, este necesară efectuarea de reparaţii;
c. aducerea în stare de neîntrebuinţare = imposibilitatea folosirii bunului potrivit destinaţiei
sale; nu este necesar ca bunul să fi fost distrus sau degradat;
d. împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun;
e. înlăturarea măsurilor luate în scopul conservării ori salvării unui bun.
2. Urmarea imediată – producerea unui dezastru;
 dezastrul = distrugerea sau degradarea (precum şi celelalte modalităţi normative
pervăzute de art. 253 NCP) unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalaţii
sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală
a două sau mai multor persoane [art. 254 alin. (2) NCP].
3. legătura de cauzalitate – trebuie dovedită legătura dintre elementul material şi urmarea
imediată.
- praeterintenţie;
- dacă autorul a comis fapta cu intenţie (directă sau indirectă), se va reţine concursul între
distrugerea calificată şi omorul calificat/vătămarea corporală.
E. Forme
2. Tentativă – posibilă şi incriminată.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul producerii dezastrului;
F. OBSRRVAŢII:
1. distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane va
constitui infracţiunea de distrugere (art. 253), iar nu cea de distrugere calificată;
2. dacă fapta de distrugere are ca obiect alte bunuri decât cele enumerate limitativ de art. 254
alin. (2) NCP sau are drept urmare moartea sau vătămarea corporală a unei singure persoane, se
va reţine comiterea infracţiunii de distrugere (art. 253 NCP) în concurs cu omorul (simplu sau
calificat), lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori vătămarea corporală, după caz;
3. tentativa la infracţiunea de distrugere urmată de moartea sau vătămarea corporală
praeterintenţionată a două sau mai multor persoane se va sancţiona cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracţiunea consumată prevăzută de art. 254 alin. (1) NCP.
G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – acţiunea penală se pune în mişcare şi se
Fişa nr. 44
DISTRUGEREA DIN CULPĂ
Distrugerea, degradarea ori aducerea în starea de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar
dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie
sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau
bunuri(art.255 NCP).
A.Obiect
detenţiei.
2. Material
a.bunul mobil corporal, animat sau neanimat,care are o minimă valoare economică;
b.bunurile mobile.
B.Subiect
a.orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
b.proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii;

c.persoanele care au determinat, înlesnit sau ajutat în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea
distrugerii, din culpă vor fi sancţionate pentru instigare, respectiv complicitate la infracţiunea de
distrugere (art.253NCP),iar autorul pentru infracţiunea de distrugere din culpă.
2.Pasiv-persoana (fizică/juridică) căreia îi aparţine bunul distrus, degradat ori adus în stare de
neîntrbuinţare de făptuitor.
1.Element material
a.distrugerea=încetarea existenţei fizice a bunului;
b. degradarea=deteriorarea unui bun ce are drept urmare alterarea substanţei sau a esteticii
acestuia; pentru ca bunul să fie utilizat sau valorificat, este necesară efectuarea de reparaţii;
c.aducerea în stare de neîntrbuinţare=imposibilitatea folosirii bunului potrivit destinaţiei sale;
nu este necesar ca bunul să fi fost distrus sau degradat;
 1.elementul material se realizează prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea
mijloc, dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri[art.255 alin.
(1)NCP];
 2.distrugerea trebuie să fie de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri (pericol
potenţial).
2.Urmarea imedită-potenţialitatea sreării unei stări de pericol ca urmare a distrugerii,
degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare a unui bun; potrivit nouluiCod penal, urmarea
imediată priveşte pericolul la care sunt supuse alte persoane ori bunuri;
-în cazul variantei agravate urmarea imediată constă în producerea unui dezastru.
3. Legătura de cauzalitate-trebuie să fie dovedită.
D. Latura subiectivă-culpa cu prevedere (uşurinţă) sau fără prevedere (simplă, greşeală).
E. Varianta agravată-distrgerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă,
a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care a avut ca urmare un dezastru
[art.255 alin.(2) NCP.
F.Forme
1.acte pregătitoare nu sunt posibile.
2. Tentativă-nu este posibilă.
3. Consumare
fapta consumată:în momentul în care fapta este de natură să producă o stare de pericol ca
urmare a realizării activităţilor care alcătuiesc elementul material.
G.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate-acţiunea penală se pune în mişcare şi se
II.PARTEA PRACTICĂ
 Transportarea unor mărfuri periculoase de către persoane neautorizate şi cu încălcarea
unor dispoziţii legale privind securitatea transportului, urmată de producerea unei
explozii soldată cu moartea, vătămarea corporală şi distrugerea unor bunuri justifică
aprecierea că există vinovăţie în producerea infracţiunilor de ucidere din culpă şi
distrugere din culpă (C.A.Galaţi,s.pen.nr.130/2008).
Fişa nr.45
TULBURAREA DE POSESIE
I.PARTEA TEORETICĂ
Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea
sau strămutarea semnelor de hotar a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul
acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţile legii, ori refuzul de a elibera imobilul
astfel ocupat [art.256 alin.(1)NCP].
A. Obiect
1.Juridic
a.principal:relaţiile sociale referitoare la protectia patrimoniului şi a posesiei de fapt a bunurilor
mobile;
b.secundar:libertatea psihică a persoanei,integritatea corporală sau sănătatea acesteia.
2. Material
a.principal:un bun mobil sau o parte din acesta, care se află în popsesia sau detenţia unei
persoane;
b. secundar:corpul persoanei.
B.Subiect
1.Activ (autor,coautor, instigator, complice)
a.orice persoană(fizică/juridică) care are capacitate penală;
b.proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii în cazul în care ocupă imobilul aflat în
posesia legitimă a persoanei vătămate;
c.participaţia penală este posibilă în toate formele.
2.Pasiv
a.persoana (fizică/juridică) care are în posesie (legitimă) de fapt bunul imobil;
b.proprietarul imobilului, atunci când imobilul nu este în stăpânirea sa.
C.Latura obiectivă
1.Element material
ocuparea efectivă,fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia
sau fără aprobarea prealabilă primită în condiţiile legii (infracţiune continuă);
1.ocuparea trebui să fie făcută( fără drept)
2.ocuparea trebuie să fie realizată prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau
strămutarea semnelor de hotar.
2. Urmarea imediată-trecerea fără drept, a imobilului ori a unei părţi a acestuia în stăpânirea de
fapt a făptuitorului.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitate faptei, nefiind necesar să fie dovedită.
D. Latura subiectivăintenţia directă sau indirectă;
nu prezintă importanţă scopul sau mobilul cu care a fost comisă fapta.
E.Forme
1.Acte pregătitoare-posibile dar neicriminate.
2.Tentativă-posibilă, dar neicriminată.
3.Consumare
a.faptă consumată:în momentul ocupării definiteive a imobilului sau a unei părţi a acestuia;
b.fapta epuizată: se epuzizează în momentul în care încetează ocuparea fără drept sau când
infractorul este condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.
F. OBSERVAŢII:
1.semnele de hotar ori reperele de marcare nu constituie obiect material al infracţiunii de
tulburare de posesie, când fapta constă în desfiinţarea acestora;
2.fapta nu este tipică dacă proprietarul unui bun mobil deţinut abuziv de un terţ ocupă
bunul„tulburând”posesia abuzivă a terţului;
3.dacă,după înstrăinarea imobilului, fostul proprietar refuză să îl părăsească, nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie, deoarece, nu va exista o
„ocupare”;
4.infracţiunea de tulburare de posesie absoarbe infracţiunea de lovire sau alte violenţe în forma
de bază prevăzută în art.193alin.(1)NCP,infracţiunea de ameninţare prevăzută în art.206NCP
sau pentru infracţiunea de distrugere prevăzută la art.253 alin.(1)NCP;
5.infracţiunea de tulburare de posesie se va reţine în concurs cu infracţiunea de loviri sau alte
violenţe în varianta agravată prevăzută în art.193 alin.(2)NCP, vătămare corporală prevăzută de
art.194NCP, cu cea de şantaj prevăzută la art.207NCP ori distrugere în variantă agravantă [de
pildă,art.253 alin.(4)NCP, când fapta este comisă prin intermediul unei explozii;
6.dacă fapta este comisă de trei sau mai multe persoane împreună, urmează a fi reţinută
circumstanţa agravantă generală prevăzută de art.77 lit.a) NCP.

acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
plângerea prealabilă trebuie formulată în termen de trei luni de la data la care persoana vătămată
a cunoscut persoana care i-a tulburat posesia;
retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.
 Nu comite infracţiunea de tulburare de posesie cel care efectuează acţiunea de ocupare a
unui imobil în baza unui ordin de repartiţie sau cel care realizează această acţiune în baza
unei hotărâri de evacuare (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.5670/2004).
 Fapta inculpatului de a ocupa în întregime o suprafaţă de teren ce se află în posesia părţii
vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie, şi nu
infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, chiar dacă anterior, printr-o sentinţă
civilă ce nu a fost pusă în executare până la data comiterii faptei, inculpatul fusese obligat
să lase liberă posesia şi proprietatea terenului părţii civile
(C.A.Piteşti,s.pen.dec.nr.147/2009).
 Fapta inulpatului de a ocupa o porţiune din grădina soţiei fratelui său, prin desfiinţarea
semnelor de hotar, nu constituie infracţiunea de tulburare de posesie, lipsindu-i elementu
subiectiv, dacă dreptul celor două părţi aveau caracter litigios, iar între loturi nici nu era
stabilit vreun hotar (C.S.J.,s,pen.dec.nr.2263/1993).
Fişa nr. 46
ULTRJUL
I.PARTEA TORETICĂ
Ameninţare săvârşită nemijloci sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe,
vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva
unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii [art. 257 alin. (1)
NCP].
Constituie forme asimilate:
a. săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de
răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu [art. 257 alin. (2) NCP];
b. săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui membru de familie al funcţionarului public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori supra bunurilor acestuia, în scop
funcţionarului public [art. 257 alin. (3) NCP].
A. Obiect
1. Juridic
a. principal: relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor
care exercită o activitate în cadrul acestora; se aduce atingere prestigiului funcţiei exercitate de
persoana protejată;
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică ori la integritatea corporală sau
sănătatea funcţionarului public.
2. Material
a. corpul persoanei, cu excepţia cazului în care fapta se săvârşeşte prin ameninţare;
b. în cazul variantelor asimilate, obiect material poate fi şi bunul funcţionarului sau al membrului
de familie al acestuia.
B. Subiect
2. Pasiv
a. principal: unitatea sau instituţia care realizează autoritatea de stat;
b. secundar: funcţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de
stat (funcţia ce implică exercitarea unor atribuţii în cadrul organelor puterii statale referitoare la
luarea de măsuri cu caracter obligatoriu şi asigurarea respectării lor); persoana juridică nu poate
fi subiect pasiv;
c. în cazul celei de-a doua variante asimilate, subiect pasiv secundar poate fi şi un membru de
familie al funcţionarului public care îndeplieşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat;
d. în cazul variantei agravate, subiectul pasiv secundar este un poliţist sau jandarm;
e. pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
1. Element material
a. ameninţarea unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii
de stat, aflat în exercitarea atribuţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi
pentru fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) sau în legătură cu exercitarea acestor
atribuţii;
 absoarbe infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 NCP;
 se poate reţine în concurs ideal infracţiunea de purtare abuzivă cu infracţiunea de ultraj
comisă asupra aceleiaşi persoane;
b.lovirea sau orice acte de violenţă,săvârşite împotrive unui funcţionar public care îndeplineşte o
funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribiţiilor de serviciu (chiar şi
pentru acte ce nu au legătură cu actele de serviciu) sau în legătură cu exercitatea acestor atribuţii;
 absoarbe infacţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art.193NCP;
c.vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui funţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru
fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii;
 absoarbe infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194NCP(infracţiune

consumată sau doar tentativă);
d.lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte săvârşite împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuţii;
 absoarbe infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,prevăzută de
art.195NCP;
e.omorul săvârşit împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu(chiar şi pentru fapte care
nu au legătură cu actele de serviciu) sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii;
 absoarbe infracţiunea de omor (art.188NCP) sau pe cea de omor calificat (art.189NCP).
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru autoritatea statului român.
3. Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.
D.Variante asimilate
1.săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor, în scop de intimidare sau de
răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu;
 nu are relevanţă natura infracţiunii comise, fiind necesar însă ca aceasta să fie săvârşită în
scop de intimidare sau răzbunare;
2.săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui membru al familiei al unui funcţionar public
care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor
membrului de familie, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea
atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul public;
nu are relevanţă natura infracţiunii comise, fiind necesar însă ca aceasta să fie săvârşită în scop
de intimidare sau răzbunare.
E.Varianta agravată-ultrajul săvârşit în oricare din formele anterioare împotriva unui
poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitatea acestor atribuţii [art.257 alin.(4)NCP].
F.Latura subiectivă-intenţie directă, indirectă sau praeterintenţie;
-nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită, cu
excepţia formelor asimilate, când fapta se comite în scop de intimidare sau de răzbunare.
G.Forme
1.Acte pregătitoare-posibile dar neicriminate.
2.Tentativă-posibiă şi incriminată în măsura în care este posibilă şi incriminată la infracţiunile
absorbite.
3.Consumare
a.fapta consumată:în momentul în carecomite fapta tipică;
b.fapta epuizată.poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului act
de executare (unitate legală).
H. OBSERVAŢII:
dacă fapta este comisă împotriva unui judecător sau procuror, aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, sau un avocat, în legătură cu exercitarea profesiei de acesta, se va reţine comiterea
infracţiunii de ultraj judiciar prevăzută de art.279NCP.
1.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate-acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită
din oficiu.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Nu constituie infracţiune de ultraj atitudinea ofensatoare la adresa unui subofiţer de
poliţie şi a unui gardian public, în cazul când aceasta este o reacţie la acţiunea abuzivă a
celor doi funcţionari publici de a încerca să silească, fără drept, o persoană să-i însoţească
la locul unui accident în legătură cu care aceasta nu are nici o legătură.Situându-se prin
acţiunea lor abuzivă, în afarea legii, cei doi agenţi ai forţelor publice nu pot beneficia de
protecţia instituită prin art.239 C.pen.(C.S.J.,s.pen.,dec.nr.1564/1999).
 Lovirea mai multor funţionari publici aflaţi în exerciţiul funcţiunii ce implică exerciţiul
autorităţii de stat în aceeiaşi împrejurare, constituie tot atâtea infracţiuni de ultraj
săvârşite în concurs, iar nu o singură infracţiune sub formă continuată
(C.S.J.,s.pen.dec.nr.1136/2003).
 Fapta inculpatului de a sustrage bunuri, urmată de folosirea unui spray paralizant
împotriva unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii pentru a-şi asigura scăparea, întruneşte
atât elementele constitutive al infracţiunii de tâlhărie, cât şi pe cele ale infracţiunii de
ultraj aflate în concurs (I.C.C.J.s. pen.,dec.nr.90/2006).
Fişa nr.47
UZURPAREA DE CALITĂŢI OFICIALE
I.PARETEA TEORETICĂ
Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat,
însoţită sau urmată de îndeplinirea unui act legat de acea calitate [art.258 alin.(1)NCP].
Constituie formă asimilată a infracţiunii fapta funcţionarului public care continuă să
exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce a piedut acest drept
conform legii [art.258alin.(2)NCP].
A.Obiect
1.Juridic-relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat.
2. Material
a.nu are la forma de bază şi cea asimilată;
b.la varianta agravată,uniformele sau semnele distinctive ale unei autorităţi publice.
B.Subiect
b.participaţia penală este posibilă în toate formele.
2.Pasiv-unitatea sau instituţia care realizează autoritatea de stat.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat,
însoţită sau urmată de efectuarea unui act legat de acea calitate;
b.actul efectuat nu trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru
întocmirea sa în mod valabil.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru autoritatea statului român.
3. Legătura de cauzaliztate-rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie
dovedită.
D. Varianta asimilată-continuarea exercitării unei funcţii ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, după ce funcţionarul public a pierdut (temporar sau definitiv)
acest drept cnform legii.
E.Varianta agravată-comitera faptei în forma de bază sau asimilată de o persoană
care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice.
F.Latura subiectivă-intenţie directă sau indirectă.
G.Forme
2.Tenatativă
a.faptă consumată.-în moentul efectuării actului de către persoana care foloseşte fără
dept calitatea oficială;
b.fapta epuizată:-poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea
H.OBSERVAŢII:
1.calitatea oficială este acea abilitate legală a unei persoane care exercită o anumită
funcţie de a efectua acte ce intră în atribuţiile funcţiei sale şi care pot produce consecinţe
juridice,calitatea oficială trebuie să implice exerciţiul autorităţii de stat, adică acea
calitate care implică exercitarea unor aribuţii în cadrul organelor puterii statale referitoare
la luarea de măsuri cu caracter obligatoriu şi sigurare respectării lor;
2.nu se va reţine comiterea infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale[art.288 alin.
(1)NCP],dacă exercitarea funcţiei a fost interzisă ca urmare a aplicării pedepsei
complementare, caz în care infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale absoarbe această
infracţiune.
1.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate-acţiunea penală se pune mişcare din
oficiu.
 Fapta inculpatului de a-şi atribui fără drept calitatea de detectiv particular nu
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale,
deoarece detectivul nu desfăşoară o activitate ce implică exerciţiul autorităţii
(Trib.Iaşi.s.pen.dec.nr.739/1998).
 Deghizarea inculpatului în poliţist, urmată de îndeplinirea unui act legal de acea
calitate, împrejurare în care acesta a sustras prin violenţă bunuri aflate asupra
părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive atât ale infracţiunii de tâlhărie,
cât şi ale aceleia de uzurpare de calităţi oficiale, autonomia celor două infracţiuni
decurghând din specialitatea elementelor constitutive ale fiecăreia
(C.A.:Bucureşti,s.a-II-a pen dec.nr.166/2000).
Fişa nr.48
NEDENUNŢAREA
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra
vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane,nu înştiinţează de îndată autorităţile
(art.266NCP).
A.Obiect
1. Juridic-relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.
2. Material-nu are.
B.Subiect
1.Activ(autor, coautor.instigator,complice)
a.instigatorul şi complicele moral:orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
b.coautoratul nu este posibil.
2. Pasiv-statul.
1. Element material-omisiunea încunoştinţării de îndată a organelor de urmărire penală cu
privire la săvârşirea de către un terţ a unei fapte prevăzută de legea penală contra vieţii sau care
a avut ca urmare moartea unei persoane de care făptuitorul are cunoştină.
2.Urmarea imediată-starea- de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune
de pericol abstract).
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
-nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.
E. Forme
1.Acte pregătitoare-nu sunt posibile,
3. Consumare
a.faptă consumată:în momentul în care făptuitorul care are în mod cert cunoştinţă de săvârşirea
uneia dintre faptele prevăzute de legea penală limitativ enumerate de lege nu denunţă de îndată
fapta autorităţilor;
F. OBSERVAŢII.
1.legea prevede obligaţia de denunţare pentru toate faptele prevăzute de legea penală contra vieţii
sau care au avut ca urmare moartea unei persoane, şi nu doar pentru faptele intenţionate contra
vieţii, fie atunci când faptele sunt incriminate autonom, fie atunci când acestea sunt absorbite în
conţiutul unei infracţiuni complexe;.
2.dacă o persoană nu denunţă comiterea uneia dintre infracţiunile limitativ prevăzute de
art.266NCP şi comite deopotrivă şi acte de favorizare a făptuitorului sau de tăinuire, se va reţine
numai infracţiunea de favorizare a făptuitorului, respectiv tăinuirea;
3.dacă omisiunea denunţării priveşte mai multe fapte prevăzute de legea penală săvârşite în
aceeiaşi împrejurare, se va reţine o singură infracţiune de nedenunţare pentru reţinerea comiterii
unui concurs de infracţiuni de nedenunţare fiind necesar ca faptele prevăzute de legea penală să
fi fost comise succesiv.
G.Cauza specială de nepedepsire
1.nedenunţarea săvârşită de căte un membru de familie (a se vadea art.177NCP);
situaţia în care persoana care, înainte depunerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei
persoane pentru săvârşirea faptei nedenunţate, încunoştinţează autorităţile competente despre
aceasta sau care, chiar după punerea în mişcare a acţiunii penale,a înlesnit tragerea la răspundere
penală a autorului sau a participanţilor.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Dacă la săvârşirea unei fapte au participat mai multe persoane, acestea nu au obligaţia de
denunţare şi ca atare, nu pot fi acuzate de săvâşirea infracţiunii de nedenunţare
(T.S.,s.pen.dec.nr.187/1968).
Fişa nr.49
OMISIUNEA SESIZĂRII
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta funcţionarului public,care , luând cunoştinţă de săvârşirea une fapte prevăzută de legea
penală în legătură cu serviciul, în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de
îndată a procurorului sau a organului de cercetare penală (art.267NCP).
A.Obiect
1.Juridic-relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.
2.Material-nu are.
B. Subiect
a.autor. funcţionarul public,
b.instigatorul şi complicele: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală,
c.coautoratul nu este posibil.
2.Pasiv-statul.
1.Element material-omisiunea sesizării de îndată a procurorului sau a organului de cercetare
penală de către funcţionaru public care a luat cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzută de
legea penală în legătură cu sereviciul, în timpul exercitării funcţiei sale sau a îndatoririlor sale
de serviciu.
2.Urmarea imediată- starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune
de pericol abstract).
nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.
E. Varanta atenuată-omisiunea sesizării comisă din culpă.
F.Forme
3. Consumare
a.faptă consumată:-în momentul în care făptuitorul, care are în mod cert cunoştinţă de
săvârşirea unei infracţiui în legătură cu serviciul, nu sesizează de îndată organele de urmărire
penală;
act de executare (unitate lgală).
G.OBSERVAŢII.
1.dacă fapta prevăzută de legea penală de care a luat cunoştinţă nu este în legătură cu serviciul,
fapta nu constituie omisiunea sesizării, însă poate fi angajată răspunderea penală pentru
infracţiunea de nedenunţare (art.266NCP);
2.dacă funţionarul public comite acte de favorizare a făptuitorului sau de tăinuire, se va reţine
numai infracţiunea de favorizarea a făptuitorului, respectiv tăinuire;
3.în cazul în care funcţionarul public are şi calitatea de tăinuitor al bunurilor provenite din fapta
prevăzută de legea penală sau de favorizarea făptuitorului, nu se va reţine în concurs infracţiunea
de omisiune a sesizării cu tăinuirea, respectiv favorizarea făptuitorului, ci numai aceste din urmă
infracţiuni.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Pentru existenţa infracţiunii de omisiune a sesizării este necesar ca funcţionarul căruia i
se impută nesesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală despre
săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căreia îşi îndeplineşte
sarcinile să aibă cunoştinţe cu privire la comiterea acelei infracţiuni,în lipsa unei
asemenea reprezentări instanţa trebuie să pronunţe achitarea
(T.S.,s.pen.dec.nr.3071/1974).
Fişa nr.50
INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE
I.PARTEA TEORETICĂ
Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de
legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană,
cunoscând că aceasta este nereală [art.268 alin.(1)NCP].
Constituie variantă asimilată a infracţiunii producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul
de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o
anumită persoană [art.268 alin.(2)NCP].
A.Obiect
1.Juridic
a.principal:relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei;
b.secundar:relaţiile sociale referitoare la protecţia juridică a persoanei acuzate pe nedrept
(libertatea, prestigiul prefesional etc. ale persoanei implicate pe nedrept într-o procedură penală).
2. Materia- nu are.
B.Subiect
1.Activ (autor, coautor,instigator,complice)-orice persoană (fizcă/juridică) care are capacitate
penală.
2.Pasiv
a.principal:statul.
b.secundar:persoana (fizică /juridică) acuzată pe nedept pentru săvârşirea unei infracţiuni ori
cea în acuzarea căreia au fost ticluite probe mincinoase;
c.pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea concursului de infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.sesizarea organelor de urmărire penală prin plângere sau denunţ cu privire la existenţa unei
fapte prevăzute de legea penală cunoscând că acesta este nereală (sesizarea mincinoasă);
 nu este necesar să fi fost identificat şi făptuitorul;
b.sesizarea în legătură cu săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o anumită
persoană cunoscând că aceasta este nereală (învinuirte mincinoasă);
 este necesar ca învinuirea mincinoasă să privescă o persoană determinată.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru înfătuirea actului de justiţie penală (infracţiunea de
pericol abstract).
D. Latura subiectivă :intenţia directă sau indirectă
E.Varianta asimilată-producerea (prezentarea) de probe nereale (mincinoase)sau ticluirea
(construirea) unor asemenea probe în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de
legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană;
dacă producerea sau ticluirea de probe mincinoase constituie ea însăşi infracţiune, se va reţine
concursul cu infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare.
F. Forme1. Acte pregătitoare :posibile dar neincriminate.
2.Tenatativă-posibil dar neincriminată.
3.Consumare
a.faptă consumată.în momentul depunerii pelângerii prealabile sau a denunţului la organul
judiciar ori al folosirii probelor mincinoase produse sau ticluite în faţa organelor judiciare (nu la
momentul întocmirii acestora);
b. faptă epuizată:poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
G. OBSERVAŢII:
1. în forma de bază, învinuirea mincinoasă nu poate fi realizată decât prin actele de sesizare
prevăzute explicit de lege, iar nu prin darea de declaraţii mincinoase (în această ipoteză, se va
reţine numai mărturia mincinoasă);
2. în cazul în care sunt săvârşite ambele forme ale infracţiunii, nu se va reţine un concurs de
infracţiuni, ci o unitate naturală de infracţiune;
3. nu este necesar, pentru reţinerea formei asimilate, ca producerea sau ticluirea de probe
mincinoase să fi fost făcută de persoana care a realizat sesizarea/învinuirea mincinoasă;
4. în cazul în care sunt formulate mai multe sesizări/învinuiri mincinoase succesive, de mai multe
persoane, toţi denunţătorii vor putea fi traşi la răspundere penală pentru inducerea în eroare a
organelor judiciare, neprezentând importanţă faptul că organele judiciare fuseseră anterior
sesizate.
H. Cauza specială de nepedepsire
- dacă făptuitorul declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii
penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că
denunţul, plângerea sau probele sunt nereale [art. 268 alin. (3) NCP].
 Nu se poate reţine eroarea drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei în
situaţia în care inculpatul, după ce a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui
imobil, autentificat la notariat, primind şi preţul cuvenit, a formulat o plângere penală
împotriva cumpărătorilor pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, învinuidu-i
că în dosarul notarial menţionat i-ar fi contrafăcut semnătura şi apoi au uzat de
înscrisurile falsificate. Cercetările neconfirmând că aceştia ar fi săvârşit vreuna din aceste
infracţiuni, în mod legal s-a concluzionat că plângerea a fost făcută cu rea-credinţă (C.A.
Ploieşti, s. pen., dec. nr. 499/1997).
 Momentul consumării infracţiunii de denunţare calomnioasă este reprezentat de data
prezentării denunţului sau plângerii la organul competent, şi nu de data întocmirii acestor
înscrisuri (T.S., s. pen., dec. nr. 2657/1972).
Fişa nr. 51
FAVORIZAREA FĂPTUITORULUI
Ajutorul material sau moral, direct sau indirect, dat unui făptuitor fără o înţelegere stabilită
înainte sau în timpul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, în scopul împiedicării sau
îngreunării cerectărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse
sau măsuri privative de libertate [art. 269 alin. (1) NCO].
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.
B. Subiect
1. Activ (autor,coautor, instigator, complice)
a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
b. subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de favorizare a făptuitorului poate fi la rândul său
favărizat;
c. persoana vătămată sau avocatul suspectului/inculpatului pot fi autori ai infracţiunii de
favorizare a făptuitorului.
d. nu poate fi participant la infracţiunea de favorizare a făptuitorului participantul la comiterea
infracţiunii.
2. Pasiv – statul.
1. Element material – ajutorul dat unui făptuitor, direct sau indirect, în scopul împiedicării sau
îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse
sau măsuri privative de libertate (favorizarea personală).
2. Urmarea imediată – starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală
(infracţiunea de pericol abstract).
3. Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
- nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.
F. Forme
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care este acordat ajutorul făptuitorului;
 nu prezintă importanţă pentru consumarea infracţiunii dacă cercetările într-o cauză
penală. tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse sau măsuri privative de
libertate nu a fost efectiv împiedicată sau îngreunată;
b. faptă epuizată: poate fi săvârşită în formă continuată, caz în care fapta se epuizează la
momentul realizării ultimului act de executare.
F. OBSERVAŢII
1. infracţiunea de favorizare a făptuitorului este autonomă de infracţiunea comisă de cel
favorizat;
2. infracţiunea are caracter subsidiar, fiind reţinută numai dacă nu există alte incriminări speciale
ale favorizării;
3. nu reprezintă o cindiţie pentru reţinerea tipicităţii faptei punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva făptuitorului favorizat;
4. dacă ajutorul dat făptuitorului vizează evadarea, fapta va avea o incriminare autonomă în
infracţiunea de înlesnire a evadării;
5. dacă înţelegerea de a-l ajuta pe autor are loc anterior sau concomitent cu săvârşirea
infracţiunea, se va reţine complicitate la infracţiunea săvârşită de autor;
6. pedeapsa concretă aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de
lege pentru autor;
7. favorizarea poate interveni pe parcursul verificărilor prealabile, în tot cursul urmăririi penale
(după începerea urmăririi penale, indiferent dacă s-a dispus sau nu continuarea efectuării penale
faţă de suspect ori dacă a fost pusă în mişcare acţiunea penală), în cursul procedurii de cameră
preliminară ori al judecăţii în primă instanţă sau în apel ori după rămânerea definitivă a hotărârii;
8. efectuarea de către martor de declaraţii necorespunzătoare adevărului care pot conduce la
zădărnicirea urmăririi penale constituie numai infracţiunea de mărturie mincinoasă;
9. dacă o persoană care este audiată în cadrul procesului penal şi care nu are calitatea de martor,
expert sau interpret dă declaraţii mincinoase în scopul de a zădărnici tragerea la răspundere
penală a unui făptuitor, se va reţine comiterea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, iar nu
infracţiunea de fals în declaraţii.
G. Cauze speciale de nepedepsire
a. nu se pedepseşte favorizarea realizată de un membru de familie (a se vedea art. 177 NCP);
b. dacă infracţiunea este săvârşită în participaţie, cauza de nepedepsire se reţine numai în cazul
în care favorizatorul are calitatea de soţ sau rudă cu toţi făptuitorii.
 Fapta unei persoane care, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate cu
durată mare, sesizează organele de urmărire penală afirmând că este autorul unei anume
infracţiuni, pe care el nu o comisese, pentru a zădărnicii urmărirea penală împotriva
adevăraţilor vinovaţi, pe care îi cunoaşte, constituie infracţiunea de favorizare a
făptuitorului (C.A. Bucureşti, s. aII- a pen., dec. nr. 216/1996).
 Fapta de a avertiza, prin intermediul telefonului, persoana care are calitatea de complice
la săvârşirea infracţiunii de luare de mită să părăsească locul unde urma să fie surprinsă
de organele judiciare în flagrant, primind suma de bani pretinsă ca mită, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului (I.C.C.J., s. pen., dec.
nr. 1978/2009).
Fişa nr. 52
TĂINUIREA
Primirea, dobândirea, transformarea, ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană
care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejutărirle concrete că acesta provine din săvârşirea
unei fapte prevăzute de lagea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia [art.270 alin.(1)NCP].
A.Obiect
1. Juridic-relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei,respectiv cele privitoare la protecţia
patrimoniului.
2.Material
a.bunul mobil sau imobil prin destinaţie care provine din săvârşirea uneim fapte prevăzute de
legea penală;
b.acelaşi bun poate fi succesiv obiect material al mai multor infracţiuni de tăinuire, comise de
făptuitori diferiţi.
B.Subiect
a.orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
b.proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii, în cazul în care tăinuieşte bunurile
provenite din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală împotriva posesorului neproprietar
sau a detentorului;
c. nu poate fi participant la infracţiunea de tăinuire persoana care a participat la comiterea faptei
părevăzute de legea penală din care provine bunul.
2.Pasiv
a.principal:statul,
b.secundar:persoana (fizică/juridică) care a pierdut posesia sau detenţia bunului.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.primirea unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legae penală= tăinuitorul
dobândeşte detenţia precară a bunului;
b. dobândirea unui bun dobândit din săvârşirea uneifapte prevăzute de legea penală=tăinuitorul
dobândeşte proprietatea bunului;
c. transformarea unui bun dobândit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală=tăinuitorul modifică forma sau substanţa bunului în scopul îngreunării recunoaşterii
acestuia.
d.înlesnirea valorificării unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală=tăinuitorul realizează acte care facilitează înstrăinarea bunului.
2.Urmarea mediată starea de pericol creată pentru înfăptuirea justiţiei prin care trecerea
bunului în stăpânirea tăinuitorului sau prin modificarea bunului.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesară să fie dovedită.
D.Latura subiectivă-intenţia directă;
-nu interesează mobilul sau scopul săvârşirii faptei,aceste elemente pot fi avute în vedere de
instanţă la momentul individualizării pedepsei.
E.Forme
3. Consumare
a.faptă consumată:în momentul în care are loc primirea, dobândirea, transformarea unui bun
provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală ori înlesnirea valorificării lui;
F.OBSERVAŢII:
1.tăinuirea este condiţionată de existenţa unui bun provenit din comiterea anterioară a unei fapte
prevăzute de legea penală,
2.tăinuitorul nu poate fi participant la săvârşirea infracţiunii din care provine bunul, deoarece
tăinuirea este o infracţiune autonomă atât faţă de infracţiunea corelativă, cât şi faţă de
complicitatea la aceasta;
3.bunul tăinuit poate proveni şi din comiterea altor infracţiuni decât cele împotriva
patrimoniului;
4.în situaţia în care persoana care primeşte, dobândeşte sau transformă un bun provenit din
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală are o înţelegere prealabilă sau concomitentă
săvârşirii faptei cu participanţii la aceasta, se va reţine complicitatea ca formă a participaţiei
penale la fapta comisă, iar nu tăinuirea, chiar dacă promisiunea de tăinuire nu mai este respectată
după comiterea faptei;
5. nu este necesar pentru a se reţine existenţa infracţiunii de tăinuire ca autorul faptei din care
provine bunul să fi fost identificat;
6.va exista infracţiunea de tăinuire chiar cacă pentru fapta din care provine bunul tăinuit există
un impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale.
Prin urmare, nu este întotdeauna necesar ca pentru o infracţiune de tăinuire şi pentru fapta din
care provine bunul tăinuit organele judiciare să dispună aceeiaşi soluţie în procesul panal;
7.dacă sunt comise mai multe modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii, se va
reţine săvârşirea unei singure infracţiuni de tăinuire (unitate naturală), iar nu a unui concurs de
infracţiuni;
8.în situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a aceluiaşi tăinuitor care
promite că va asigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri sustrase, sunt întrunite
elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt (simplu sau calificat) în concurs
real cu infracţiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost
îndeplinită;
9.spre deosebire de tăinuire, care poate fi realizată sub aspect obiectiv numai prin„primire,
dobândirea, transformarea bunului ori înlesnirea valorificării acestuia”, infracţiunea de favorizare
a infractorului poate fi comisă prin orice fapte sau mijloace.
G.Cauză spacială de nepedepsire-nu este sancţionată tăinuirea comisă de un membru de
familie (a se vedea art.177NCP) al participantului la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală
din care provine bunul tăinuit ori al persoanei care a tăinuit anterior acelaşi bun.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Spre deosebire de complicitate-care nu poate îmbrăca forma continuată de săvârşire, dacă
multiplele acte de ajutor sau înlesnire se referă la autori diferiţi-tăinuirea este o
infracţiune autonomă, independentă-deşi corelativă-faţăde infracţiunea din care provin
bunurile ce constituie obiectul său material, aşa încât nu există nici un impediment de
principiu ca reţinerea formei continuate să se realizeze şi atunci când bunurile tăinuite
provin din infracţiuni comise de mai mulţi autori, cu condiţia, bineînţeles, ca la baza
săvârşirii tuturor acţiunilor incriminate să se afle o singură rezoluţie infracţională
(T.S.,s.pen.dec.nr.1789/1974).
 În măsura în care inculpatul a profitat doar de băutura şi ţigările cumpărate de un alt
inculpat, din banii rezultaţi din vânzarea unor bunuri sustrase de acesta, o astfel de faptă
nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, lipsind latura obiectivă a
acesteia (C.A. Bacău,s.pen.dec.nr.84/A/1996).
 Fapta inculpatului de a transporta, după o prealabilă înţelegere, pe autorii infracţiunii de
furt la locul săvârşirii faptei, cu autoturismul său, de a-i aştepta şi apoi de a-i aduce,
împreună cu bunurile sustrase, la locuinta unuia dintre ei,unde acestea au fost împărţite,
constituie complicitae la furt, iar nu aceea de tăinuire (C.S.J.,s.pen.dec.nr.1142/1996).
 Fapta inculpatului de a valorifica un bun, cunoscând că provine din săvârşirea unei
infracţiuni, fără o înţelegere prealabilă cu autorul acesteia, întruneşte elementele
constitutive ale infracţiuni de tăinuire, iar nu pe cele ale favorizării infractorului
(I.C.C.J,s.pen.dec.nr.464/2004).
Fişa nr.53
MĂRTURIA MINCINOASĂ
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta martorului care , într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă
martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările
esenţiale cu privire la care este întrebat [art.273 alin.(1)NCP].
2.STRUCTURA INFRACŢIUNI
A.Obiect
1.Juridic-relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi aflarea adevărului într-o cauză în
care se ascultă martori, experţi,sau interpreţi;
2.Material-nu are.
B.Subect
1.Activ
a.nemijlocit:martorul (persoana care are cunoştinţă despre o faptă sau împrejurare relevantă
pentru o cauză şi care poate fi ascultată de către organele judiciare) dintr-o cauză
civilă,penală,disciplinară etc.;
 la varianta agravată a infracţiunii, autor este martorul cu identitate protejată ori aflat în
programul de protecţie a martorilor, investigatorul sub acoperire, expertul, interpretul
printr-o cauză civilă, penală, disciplinară etc.;
b.complice sau instigator poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.
2.Pasiv
a.principal:statul,
b.secundar: persoana ( fizică/juridică) prejudiciată prin mărturia mincinoasă.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.fapta unei persoane de a face afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurări esenţiale asupra
cărora a fost întrebată cu ocazia ascultării întro cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă
cauză în care se ascultă martori;
b.omisiunea unei persoane de a spune tot ce ştie cu privire la împrejurări esenţale asupra
cărora a fost întrebată cu ocazia ascultării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă
cauză în care se ascultă martori.
Cerinţa esenţială:declaraţia mincinoasă sau omisiunea martorului de a spune tot ce ştie trebuie
să vizeze fapte sau împrejurări esenţiale ale cauzei.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie (infracţiune de
pericol abstract).
E.Variante agrvate
-mărturia mincinoasă.
1.de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor,
2.de un investigator sub acoperire,
3.de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;
4.în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori
închisoarea de 10 ani sau mai mare.
F.Forme
1.Acte pregătitoare-neincriminate.
2.Tentativă-neincriminată.
3. consumare
a.faptă consumată.
i.la data efectuării declaraţiei mincinoase cu privire la împrejurări esenţiale ale cauzei,
ii.la data la care are loc, omisiunea de a face declaraţii cu privire la împrejurări esenţiale ale
cauzei despre care a fost întrebat;
iii. la momentul depunerii raportului de expertiză la organul judiciar care a depus-o;
iv. la momentul depunerii/efectuării traducerii de către interpret la organul judiciar care i-a
solicitat serviciile.
act de executare (unitatea legală).
G.OBSERVAŢII:
1.nu poate comite infracţiunea de mărturie mincinoasă persoana care potrivit noului Cod de
procedură penală poate refuza să dea declaraţii în procesul penal în condiţiile în care îşi exercită
acest drept (de pildă în cauzele penale:soţul, ascendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi
surorile suspectului sau inculpatului, persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al
inculpatului, persoana obligată să păstreze secretul sau confidenţialitatea cu privire la faptele şi
împrejurările de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, martorul care invocă dreptul la
tăcere şi privilegiul împotriva autoincriminării etc.)deopotrivă, nu poate fi subiect activ
nemijlocit al infracţiunii partea civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul,inculpatul,
2.pentru reţinerea tipicităţii faptei nu este necesar ca declaraţia mincinoasă să fi fost dată în
folosul vreuneia dintre părţile procesuale sau ca instanţa să îşi întemeieze hotărârea pe aceasta.
H.cauza specială de nepedepsire a subiectului activ nemijlocit
 fapta există, constituie infracţiune, însă nu se poate aplica o pedeapsă, dipunându-se
clasarea/încetarea procesului penal faţă de subiectul activ nemijlocit dacă:
1.în cauzele penale,subiectul activ nemijlocit îşi retrage mărturia mincinoasă dată în cauză mai
înainte de reţinerea suspectului sau inculpatului, arestarea preventivă sau la domiciliu a
inculpatului sau de punerea în mişcare a acţiunii penale;
2.în alte cauze decât cele penale,subiectul activ nemijlocit îşi retrage mărturia mincinoasă dată
în cauză mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre în primă instanţă sau de a se fi dat o altă
soluţie în cauză ca urmare a mărturiei mincinoase;
 complicele sau instigatorul va răspunde ca participant la comiterea infracţiunii de
mărturie mincinoasă, cauza de nepedepsire având caracter personal.
I.Prezentarea comparativă
Instigare la mărturie mincinoasă /art.47NCP raportat la art.273NCP)
Influienţarea declaraţiilor [art.272 alin.(1)NCP]
1.făptuitorul determină pe subiectul activ nemijlocit să săvârşească infracţiunea de mărturie
mincinoasă
1.făptuitorul nu reuşeşte să determine pe subiectul activ nemijlocit să săvârşească infracţiunea de
mărturie mincinoasă.
2.persoanele vizate prin instigare la mărturie mincinoasă au întotdeauna calitate de martori
2.persoanele vizate prin instigare trebuie numai să aibă un potenţial de a participa într-o cauză
în calitate de martor.
3.se realizează prin orice mijloace.
3.se realizează numai prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit
intimidant, săvârşit asupra subiectului activ nemijlocit ori asupra unui membru de familie.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Dacă martorul nu a fost întrebat asupra unei împrejuriri esenţiale pentru soluţionarea
cauzei, fapta acestuia de a nu face afirmaţii cu privire la o astfel de împrejurare nu
întruneşte elemantele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă
(I.C.C.J.,s,pen.dec.nr.5430/2004).
 Declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului,
numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul
probelor existente în speţă.Fapta martorului care , participând în această calitate într-o
cauză, face afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost
întrebat constituie mărturie mincinoasă, indiferent dacă instanţa care a soluţionat cauza a
înlăturat, din ansamblu probator administrat, declaraţiile acestuia ca fiind nesincere,
neavân deci relevanţă dacă au influienţat sau nu soluţia pronunţată (C.A.Cluj,s.pen şi de
minori.dec.nr.146/R din 24 februarie 2010).
Fişa nr.54
ULTRJUL JUDICIAR
Ameniţare, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare
de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, respectiv împotriva unu avocat în legătură cu exercitare profesiei
[art.279 alin.(1)NCP].
Constituie forme asimilate.
a.săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor
acestuia, în scop de intimdare sau de răzbunare în legătură cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu, respectiv împotriva unui avocat, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură
cu exercitarea profesiei [art.279 alin.(2)NCP];
b.săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui membru de familie al judecătorului, procurorului
sau avocatului ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare în
legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale judecătorului/procurorului respectiv în
legătură cu exercitarea profesiei de către avocat [art.279 alin.(3)NCP].
A.Obiect
1.Juridic
a.principal.relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei;
b. secundar.relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică ori la integritatea corporală sau
sănătatea judecătorului/procurorului/avocatului.
2. Material
a.corpul persoanei, cu excepţia cazului în care fapta se săvârşeşte prin ameninţare;
b.în cazul variantelor asimilate,obiect material poate fi şi bunul judecătorului/procurorului
sau al membrului de familie al acestuia.
B.Subiect
1.Activ(autor, coautor,instigator.complice)
b.participaţia penală este posibilă în toate formele.
2.Pasiv
a.principal . statul,
2.secundar:
judecătorul/procurorul/avocatul, persoana juridică nu poate fi subiect pasiv;
c.în cazul celei de a doua variantă asimilate, subiectul pasiv secundar poate fi şi un membru
de familie al judecătorului, procurorului sau avocatului;
d.pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
1.Element material
a.ameninţarea unui judecător sa procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de erviciu(chiar şi
pentru fapte care nu au legătură cu actele de seviciu) ori a unui avocat în legătură cu
exrcitarea profesiei;
 absoarbe infracţiunea de ameninţare prevăzută de art.206NCP;
b.lovirea sau alte violenţe comise asupra unui judecător sau procuror aflat în exrcitarea
atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) ori a unui
avocat în legătură cu exercitarea profesiei,
 absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art.193NCP;
c.vătămarea corporală a unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
(chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) ori a unui avocat în legătură cu
exercitarea profesiei;
 absoarbe infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194NCP( infracţiune
consumată sau doar tentativă);
d.lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte comise împotriva unui judecător sau procuror
aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de
serviciu) ori a unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei;
 absoarbe infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de
art.195NCP;
e.omorul unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu(chiar şi pentru
fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) ori a unui avocat în legătură cu exercitarea
profesiei,
 absoarbe infacţiunea de omor (art.188NCP) sau pe cea de omor calificat
(art.189NCP).
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală ( infracţiune
de pericol abstract)
3. Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei, trebuind să fie dovedită.
D.Variante asimilate
1.săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva
bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea
atribuţiilor de serviciu, respectiv împotriva unui avocat, în scop de intimidare sau de
răzbunare în legătură cu exercitarea profesiei,
 este necesar ca infracţiunea să fie comisă;
a.în legătură ce exercitarea atribuţiilor de serviciu/ în legătură cu exercitarea profesiei;
b.în scop de intimidare sau răzbunare;
 nu are relevanţă natura infracţiunii comise;
2.săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui membru de familie al judecătorului,
procurorului sau avocatului ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de
răzbunare în legătură cu exercitarea atribuţiilor de seviciu ale judecătorului/procurorului,
respectiv în legătură cu exercitara profesiei de către avocat;
 nu are relevanţă natura infracţiunii comise, fiind necesar însă ca aceasta să fie
săvârşită în scop de intimidare sau răzbunare.
E. Latura subiectivă-intenţia directă sau indirectă sau paeterintenţie,
-nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită , cu
excepţia formelor asimilate, cănd fapta se comite în scop de intimidare sau de răzbunare.
F.Forme
2.Tentativă-este posibilă şi incriminată în măsura în care este posibilă şi incriminată la
infracţiunili absorbite.
3.Consumare
a.fapta consumată:în momentul când se comite fapta tipică;
b.fapta epuizată:poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după ultimul act de
executare (unitate legală).
G.OSRVAŢII:
1.subiectul pasiv al infracţiunii poate fi judecătorul de drepturi şi libertăţi, de cameră preliminară
sau cel care intră în compunerea completului de judecată în primă instanţă sau în apel ori în căile
extraordinare de atac,
2. spre deosebire de fracţiunea de ultraj, în cazul ultrajului judiciar;
a. nu este necesar ca ameninţarea să fie comisă nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directă;
b.este necesar ca fapta să fie comisă împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu.
3.în ipoteza în care judecătorul sau procurorul nu se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
nu se va putea reţine comiterea formei tip a infracţiunii, fiind posibilă reţinerea formei asimilate
dacă sunt întrunitae cerinţele prevăzute de art.279 alin.(2)NCP.
H.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate acţiunea penală se pune în mişcare şi se
Fişa nr.55
CERCETAREA ABUZIVĂ
Întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane urmărite sau
judecate într-o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau judecător,
pentru a o determina să dea ori să nu dea declaraţii mincinoase ori să îşi retragă declaraţiile
[art.280 alin.(1)NCP].
Constituie varianta asimilată a infracţiunii producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale
de către un organ de cercetare penală, un procuror sau judecător [art.280 alin.(2)NCP].
A.Obiect
1.Juridic
a.principal:relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.
b. secundar.relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică ori la integritatea corporală sau
sănătatea persoanei.
2. Material
a.corpul persoanei cu excepţia cazului în care fapta se săvârşeşte prin promisiuni sau ameninţări,
b.în cazul variantei asimilate: nu are.
B.Subiect
1.Activ (autor, coautor,instigator,complice)
a.autor:organul de cercetare penală (al poliţiei judiciare sau cele speciale), procurorul,
judecătorul (de drepturi şi libertăţi/cameră prelminară/instanţa de judecată);
b.coautoratul este posibil dacă toţi participanţii au calitatea cerută de lege,
c.instigarea şi complicitatea sunt posibile indiferent de calitatea participanţilor;
d.persoana juridică nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii.
2.Pasiv
a.principal:statul;
b.secundar: suspectul sau inculpatul.
C.Latura obiectivă
1.Element material-întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unui
suspect sau inculpat pentru a-l determina:
a.să dea ori să nu dea declaraţii;
b.să dea declaraţii mincinoase,
c.să îşi retragă declaraţiile;
 pentru reţinerea tipicităţii faptei este suficient ca scopul să fie urmărit, nefii
 nd necesară şi atingerea acestuia,
 infracţiunea de ameninţare şi cea de loviri sau alte violenţe sunt absorbite în
infracţiunea de cercetare abuzivă.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune de
pericol abstract) deopotrivă, este posibilă producerea unor suferinţe fizice sau psihice subiectului
pasiv.
3. Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei (prin raportarea la urmarea imediată
principală) şi nu trebuie dovedită.
D.Latura subiectivă -intenţia directă;
nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii intenţionate mobilul care l-a animat pe
făptuitor-,
Varianta asimilată-producerea (prezentarea) de probe nereale (mincinoase) falsificarea
probelor (fals material sau intelectual) sau ticluirea (construirea) unor probe nereale de
către un organ de cercetare penală, un procuroe sau un judecător;
 din punct de vedere subiectiv, fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă.
E.Forme
1.Acte pregătitoare-posibile ,dar neincriminate.
2. Tentativăposibile, dar neincriminată.
3.Consumare
a.faptă consumată.în momentul comiterii faptei tipice;
b. faptă epuizată.
poate fi săvârşită în formă continuată, caz în care fapta se epuizează la momentul realizării
ultimului act de executare.
F.OBSERVAŢII.
1.în cazul în care promisiunile,ameninţările sau violenţele sunt exercitate în cursul procesului
penal de organul de urmărire penală sau de judecător faţă de un alt participant la procesul penal
decât suspectul sau inculpatul ori în afara procesului penal, nu sunt întrunite elementele de
tipicitate ale cercetării abuzive, însă va putea fi reţinută comiterea infracţiuni de influienţare a
declaraţiilor art.(272NCP);
2.infracţiunea de cercetare abuzivă poate fi reţinută în concurs cu infracţiunile de vătămare
corporală sau de supunere la rele tratamente.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Fapa săvârşită de inculpat întruneşte toate trăsăturile esenţiale ale unei infracţiuni, şi
anume prezintă pericol social, a fost săvârşită cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe şi
este prrevăzută de legea penală. Prin modalitatea, mijloacelor, împrejurările şi urmările
concrete ale faptei săvârşite de către inculpat, în calitate de ajutor de şef de post la Poliţia
comunei H., constând în exercitarea unor violenţe, concretizate în lovirea unui minor
suspectat de furt în cursul cercetării, pentru a-l determina să recunoască comiterea acelei
fapte,producându-i leziuni ce au necesitatt 4 zile de îngrijiri medicale, s-a a dus atingere
unei valori sociale importante a statului de drept ,şi anume activităţii de înfăptuire a
justiţiei, constrângerea fiind incompatibilă cu principiul aflării adevărului ce guvernează
procesul penal (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.6318 din 26.10.2006).
Fişa nr 56
SUPUNEREA LA RELE TRATAMENTE
I.PARTEA TEORETICĂ
Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative în alt
mod decât cel prevăzut de dispoziţiile legale [art.281 alin.(1)NCP].
A.Obiect
1.Juridic relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, la executarea pedepselor, a măsurilor
de siguranţă sau educative private de libertate, precum şi cele referitoare la respectarea demnităţii
umane.
2. Material-corpul persoanei supuse ilegal la executarea pedepsei închisorii sau a unei măsuri de
siguranţă ori educative privative de libertate.
B.Subiect
1.Activ (autor,coautor,instigator.complice)
a.autor al infracţiunii poate fi angajatul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, respectiv
persoana care îşi desfăşoară activitatea în unităţile în care se execută măsura de siguranţă sau
măsura educativă;
b.coautoratul este posibil numai dacă subiecţii activi nemilociţi au calitatea cerută de
lege;instigarea sau complicitatea este posibilă şi nu este condiţionată de vreo calitate a
participantului,
c.persoana juridică nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii.
2.Pasiv
a.principal:statul;
b.secundar:persoana supusă ilegal la executarea pedepsei închisorii sau a unei măsuri de
siguranţă ori educative private de libertate;
c.pluralitatea de subiectţi pasivi secundari atragerea reţinerea concursului de infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element material –supunerea unei persoane la executarea uneri pedepse, măsuri de siguranţă
ori educative în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale;
 lipsirea de libertate nu este absorbită în infracţiunea de supunere la rele tratamente.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune de
pericol abstract).
3.Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
E. Vatianta agravată-supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane
aflate în stare de reţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative,
privative de libertate[art.281 alin.(2)NCP];
Tratament inuman=acea atitudine care poate costitui un atentat la viaţa persoanei ori să producă
numai o suferinţă psihică şi fizică de o mare intensitate; suferinţa trebuie să fie provocartă în
mod voluntar de agenţi ai statului ori chiar de persoane private tolerate de organele statului şi să
se situeze la n nivel de gravitate deosebit;
Tratament degradant=un tratament care umileşte persoana în faţa ei înseşi sau a altor persoane
ori care o determină să acţioneze contrar voinţei sau conştiinţei sale;
-relele tratmante nu trebuie să îmbrace forma torturii;
-este necesară săvârşirea de acte repetate prin care o persoană este supusă la rele tratamante; în
cazul comiterii unui singur act de supunere la rele tratamente, se va reţine purtarea abuzivă ori
abuzul în serviciu.
F.Forme
posibile dar neincriminate.
2.Tentativă –posibilă, dar neincriminată.
3.Consumare
a.faptă consumată:în momentul comiterii faptei tipice;
G.OBSERVAŢII:
1.dacă persoana vătămată este supusă unei măsuri preventive privative de libertate care nu a fost
dispusă în condiţiile legii, va putea fi reţinută infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
2.în cazul în care relele tratamente sunt comise cu ocazia punerii în executare a unui mandat de
arestare preventivă sau de executare a pedepsei, se va reţine purtarea abuzivă;
3.infracţiunea de supunere la rele tratamente poate fi reţinută în concurs cu infracţiunile de
vătămare corporală ori cu infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Fişa nr.57
TORTURA
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau
a altei persoane care acţionează la instigarea sau cu consimţământul expres ori tacit al acestuia de
a provoca unei persoane puternice suferinţe fizice ori psihice;
a.în scopul obţinerii de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau declaraţi;
b.în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este
bănuită că l-a comis;
c.în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni
asupra unei terţe persoane;
d.pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare (art.282NCP).
A.Obiect
1Juridic realţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi cele referitoare la
respectarea demnităţii umane.
2.Material-corpul persoanei supus la tortură.
B.Subiect
a.autor:funcţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat,
instigarea sau complicitatea este posibilă şi nu escte condiţionată de vreo calitate a
participantului;
b.autor.orice persoană fizică, numai dacă acţionează la instigarea sa cu consmţământul expres
ori tacit al acestuia (instigatorul sau complicele trebuie să aibă în acest caz calitatea de funcţionar
public care înedeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat);
c.coautoratul este posibil numai dacă subiecţii activi nemijlociţi au calitatea cerută de lege;
d.persoana juridică nu poate fi subiect activ nemijlocit al infacţiunii;
2.Pasiv
a.principal.statul.
b.secundar:persoana supusă torturii;
c.pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea concursului de infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element natural-fapta de a provoca unei persoane puternice suferinţe fizice ori psihice,
a.în scopol obţinerii de la ceastă persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau declaraţii;
b.în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este
bănuită că l-a comis;
c.în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni
asupra unei terţe persoane;
d.pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare.
nu prezintă importanţă dacă scopul urmărit a fost atins,
 Acte de tortură=orice durere sau suferinţă deosebită fizică sau mentală, acestea se produc
inteţionat, cel care le produce este un agent al forţei publice, sau o persoană care
acţionează la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al acesteia, asemenea acte
pot provoca chiar moarte în condiţiile menţionate mai sus; nu constituie tortură durerea
sau suferinţele ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi care sunt inerente acestor
sancţiuni sau sunt oaczionate de ele.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală.
3.Legătura de cauzalitate- rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
D.Latura subiectivă-intenţia directă.
E.Variante agravate-Tortura care:
a.a avut ca urnare o vătămare corporală;
 absoarbe infracţiunea de vătămare corporală;
b. a avut ca urmare moartea victimei;
 absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe;
 -ambele variante agravate se comit cu praeterintenţie.
F.Forme
1.Acte pregătitoare –posibile, dar neincriminate.
2.Tentativă-posibilă şi incriminată doar la forma tip.
3.Consumare
G.OBSERVAŢII:
1.nu pot fi reţinute drept cauze justificative ale torturii:
a.existenţa oricărei împrejurări aexcepţionale fie că este vorba de stare de război sau de
ameninţare cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de exceptie;
b.ordinul superiorului ori al unei autorităţi publice.
Fişa nr.58
REPRESIUNEA NEDREAPTĂ
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta de a pune în mişcare o acţiune penală, de a lua o măsură preventivă neprivată de libertate
ori de a trimite în judecată o persoană, ştiind că este nevinovată [art.283alin.(1)NCP].
Constirtuie variantă agravată a infracţiunii reţinerea sau arestarea ori condamnarea unei
persoane, ştiind că este nevinovată [art.283 alin.(2)NCP].
A.Obiect
1.Juridic-relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.
2.Material-corpul persoanei supuse represiunii nedrepte.
B.Subiect
a.autor:judecătorul (de drepturi şi libertăţi, de cameră preliminară sau instanţe de judecată) sau
procurorul;
b.coautoratul este posibil dacă toţi participanţii au calitate cerutăde lege;
c.instigarea şi complicitatea sunt posibile indiferent de calitatea participanţilor;
d.persoana juridică nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii;
e.la varianta agravată subiect activ nemijlocit poate fi şi organul de cercetare penală care ia
măsura reţinerii suspectului sau inculpatului.
2.Pasiv
a.principal:statul;
b. secundar:persoana supusă represiunii nedrepte (suspectul, inculpatul sau condamnatul).
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.punerea în mişcare a acţiunii penale faţăde o persoană nevinovată;
b.luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune,respectiv menţinerea
acestor măsuri preventive de libertate faţă de o persoană nevinovată;
c.trmiterea în judecată a unei persoane nevinovate;
 pentru a se reţine nevinovăţia unei persoane, este necesar ca din probele administrate să
rezulte un caz de împiedicare a punerii în mişcare ori de exercitare a acţiunii penale
dintre cele prevăzute de art.16 lit.a)-d)NCPP.
2.Urmarea imediată starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune de
pericol abstract).
3.Latura de cauzalitate rezultă din materialitate faptei şi nu trebuie dovedită.
D.Latura subiectivă intenţia diectă sau indirectă.
E. Varianta agravată-reţinerea,luarea/prelungirea/menţinerea măsurii arestării preventive
sau a arestului la domiciliu ori condamnarea unei persoane la o pedeapsă cu executare în
regim de detenţie sau cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (nu
renunţarea aplicării pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei) a unei persoane nevinovate.
F.Forme
1.Acte pregătitoare-posibile ,dar neincriminate.
3.Consumare
b. faptă epuizată:poate fi săvârşită în formă continuată caz în care fapta se epuizează la
momentul realizării ultimului act de executare.
Fişa nr.59
EVADAREA
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta persoanei aflate în stare legală de reţinere, arest preventiv sau deţinere în vederea
executării unei pedepse privative de libertate, de a părăsi locul de unde este privată de libertate
sau de a se sustrage de sub paza sau supravegherea la care este supusă (art.285NCP).
A.Obiect
1.Juridic
a.principal:relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei şi respectarea stării legale de
reţinere sau detenţie;
b.secundar (la forma agravată):relaţiile sociale referitoare la protecţia sănătăţii şi integrităţii
corporale a persoanei.
2.Material
a.-la forma de bază nu are;
b. excepţie:la varianta agravată-corpul persoanei asupra căreia se exercită violenţele.
B.Subiect
1.Activ
a.nemijlocit:suspectul sau inculpatul afat în stare de reţinere, respectiv inculpatul aflat în stare
legală de arest preventiv sau condamnatului aflat în executara pedepsei închisorii ori a
detenţiunii pe viaţă;
 este posibil coautoratul, fiind necesar ca toţi coautorii să aibă caliatea cerută de lege;
b. complice moral sau instigator, poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate
penală;
c.complicitate materială la evadare are o incriminare autonomă, constituind infracţiunea de
înlesnirii a evadării.
2.Pasiv
a.principal:statul;
b. secundar (în cazul formei agravate):persoana a cărei sănătate sau integritate corporală a fost
vătămată de cel care evadează.
C. latura obiectivă
1.Element material-evadarea suspectului, inculpatului ori a condamnatului din starea legală de
privare de libertate;
sunt asimilate evadării:
a.neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei
în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b.părăsirea fără autorizaţie, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul
locului de deţinere.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.
nu prezintă importanţă mobilul ori scopul comiterii faptei.
E.Varianta agravată-evadarea săvârşită prin folosirea de violenţe sau de arme;
-varianta agravată absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe.
F.Forme
1.Acte pregătitoare-posibile dar neincriminate;
-pot reprezenta acte de complicitate anterioră, după începerea executării activităţii infracţionale.
2.Tentativă-posibilă şi incrimintă.
3.Consumare în momentul în care persoana privată de libertate iese din această stare, aflându-se
efectiv în libertate.
G.OBSERVAŢII:
1.legalitatea privării de libertate se referă numai la cazurile în care aceasta poate fi dispusă, nu şi
la alte condiţii referitoare la temeinicia ori la oportunitatea acesteia;astfel făptuitorul nu poate
invoca în apărarea sa faptul că a evadat dintr-o stare de arest pe care nu o considera oportună sau
proporţională cu scopul urmărit;
2.infacţiunea de evadare se comite numai printr-o acţiune, nu şi prin inacţiune;
3.nu este o infracţiune continuă şi nu poate fi săvârşită în formă continuată;
4.sancţionarea evadării (faptă tentată sau consumată) va fi realizată potrivit sistemu cumulului
aritmetic dacă infractorul evadează din executarea pedepsei închisorii:pedeapsa aplicată pentru
infracţiunea de evadare se va cumula aritmetic cu restul din pedepsa închisorii rămas de executat
la momentul evadării, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei închisorii;
5.dacă infractorul evadează din starea legală de reţinere sau arestare preventivă, infracţiunea de
evadare va fi reţinută în concurs real de infracţiuni care a constituit temeiul reţinerii/arestării,
fiind aplicabile regulele generale de apliare a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni.
II.PARTEA PRACTICĂ
 În situaţia în care doi deţinuţi aflaţi sub pază la munci agricole părăseşte pe rând punctul
de lucru, la 15 minute unul faţă de celălalt, cu învoirea paznicilor, pentru a merge la
tarlaua vecină spre a se întâlni cu o persoană aflată acolo, pleacă cu autoturismul condus
de acea persoană, părăsind locul de detenţie, ei săvârşesc o infracţiune de evadare.
 În asemenea situaţie, evadarea se comite de cei doi deţinuţi împreună,împrejurarea că au
părăsit punctul de lucru la un oarecare interval de timp fiind irelevantă
(C.S.J.,s.pen..dec.nr.3966/2001).
Fişa nr.60
ÎNLESNIREA EVADĂRI
I.PARTEA TEORETICĂ
DEFINIŢIA LEGALĂ
Înlesnirea, prin orice mijloace, a evadării unei persoane din stare legală de reţinere sau detenţie
(art..286NCP).
A.Obiact
1.Juridic
a.princupal:.relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea jutiţiei, precum şi la respectatea stării
legale de reţinere sau deţinere,
b.secundar:integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu acestea
[în cazul variantei prevăzute de art.286 alin.(2) lit.a)NCP].
2.Material
a.în principiu nu are,
b.corpul victimei, când fapta se comite prin acte de vuolenţă.
B.Subiect
1.Activ (autor, coautor,instigator,complice)
a.orice persoană care are capacitate penală, cu excepţia celei care evadează;
b.persoana care în mod legal avea îndatorirea (temporară sau permanentă) de a păzi pe cel care a
evadat (la varianta agravată);
c.participaţia penală este posibilă sub toate formele:coautorat, instigare,complicitate.
2. Pasiv
a.principal.statul;
b.secundar:persoana vătămată în cazul comiterii faptei prin atce de violenţă.
C.Latura obiectivă
1. Element material-ajutorul material sau moral dat suspectului, inculpatului sau condamnatului
pentru evadarea din starea de privare legală de libertate;
-este necesar ca actele de ajutorare (acţiuni sau inacţiuni) să fie anterioare sau concomitente
evadării, să aibă caracter efectiv, şi să fie utile evadatului.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei, şi nu trebuie dovedită.
E.Variante agravate
1.înlesnirea evadării săvârşită prin folosirea de violenţe, de arme, substanţe narcotice sau
paralizante [art.286 alin.(2) lit.a)NCP];
2.înlesnirea evadării a două sau mai multe persoane în aceeiaşi împrejurare [art.286 alin.
(2)lit.b)NCP];
 nu prezintă relevanţă pentru reţinerea agravantei ca toate persoanele ajutate să fi reuşit să
evadeze;
3.înlesnirea evadării unei persoane reţinute sau arestate pentru o infracţiune sancţionată
de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare
ori condamnate la o astfel de pedeapsă [art.286 alin.(2) lit.c)NCP];
4.înlesnirea evadării săvârşită de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel care a
evadat [art.286 alin.(3)NCP];
 reprezintă o variantă agravată atât a formei de bază,cât şi a primei variante agravate
prevăzute de art.286alin(2)NCP.
F.Varianta atenuată-înlesnirea evadării din culpă săvârşită de cel care avea îndatorirea de
a-l păzi pe evadat.
G.Forme
1.Acte pregătitoare-posibile (la fapta comisă săvârşită cu intenţie),dar neincriminate.
2.Tentativă-posibilă(la fapta comisă săvârşită cu intenţie) şi incriminată.
3.Consumare-în momentul în care, ca urmare a efectuării actelor de ajutorare, înfăptuitorul iese
din starea legală de privare de libertate prin evadare ori săvârşeşte tentativa de evadare;
-nu poate fi săvârşită în formă continuată.
H.OBSERVAŢII:
1.înlesnirea evadării reprezintă o incriminare autonomă a unor activităţi de complicitate la
evadare;
2.fapta nu este tipică dacă se înlesneşte evadarea unei persoane care este privată nelegal de
libertate;
3.dacă o persoană determină pe cel privat de libertate să evadeze, iar apoi îl ajută prin acte
efective să pună în executare hotărârea luată, se va reţine instigare la evadare în concurs cu
înlesnirea evadării.
Fişa nr.61
LUAREA DE MITĂ
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta funcţionarului public care, direct sau indirect pentru sine sau pentru altul, pretinde ori
primeşte bani sau alte foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori
întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoriile sale de serviciu sau în legătură cu
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri [art.289 alin.(1)NCP].
A.Obiect
1.Juridic-buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile sociale în legătură cu aceasta.
2.Material-în principiu nu are.
B.Subiect
1.Activ –a.nemijlocit calificat (autor, coautor)
i.în cazul formei tip, funcţionarul public astfel cum acesta este definit de art.175 alin.(1)NCP;
ii.persoana asimilată, funcţionarului public potrivit art.175 alin.(2) NCP (de
pildă,medicii,farmaciştii, notsrii publici, executorii judecătoreşti etc.) poate fi subiect activ
nemijlocit al infracţiunii dacă fapta este comisă în legătură cu neândeplinirea, întârzierea
îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act
contrar acestor îndatoriri;
iii.persoanele care,pe baza unui acord de arbritraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire
las un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă
procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza altei legi;
iv.faţă de definiţia oferită de noul Cod penal funcţionarul public, autor al infracţiunii poate fi atât
o persoană fizică, cât şi o persoană juridică;
b.compilce, instigator.-orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
c.coautor poate fi numai o persoană care are calitatea de funţionar public sau o altă calitate din
cele prevăzute de lege.
Cerinţa esenţială:funcţionarul public trebuie să aibă competenţa de a îndeplini,a întârzia sau
accelera îndeplinirea unui act pentru care este mituit.
2.Pasiv
a.general:statul,
b.special:autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juridică de interes public
ori privată în cadrul căreia făptuitorul se află în exercitarea atribuţiilor de serviuciu respectiv
autoritatea publică a statului străin,instanţa internaţională sau organizaţia internaţională în care
subiectul activ nemijlocit îşi exercită serviciul.
Poate fi considerată subiect pasiv special al infracţiunii şi persoana constrânsă să dea mită.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.pretinderea de bani sau alte foloase necuvenite=formularea unei pretenţii (direct sau indirect)
de bani sau alte foloase necuvenite;
b.primirea de bani sau alte foloase necuvenite=dobândirea de bani sau alte foloase necuvenite
remise (direct sau indirect) de mituitor, dininiţiativa acestuia,
c.acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite=acordul explicit sau implicit,
direct sau indirect, al făptuitorului de a accepta oferta de mită.
a.banii sau foloasele (patrimoniale sau nepatrimoniale) nu trebuie să fie cuvenite în mod legal
făptuitorului,pot fi determinate sau determinabile,,
b.actul (licit sau ilicit) pentru a cărui îndeplinire, neîndeplnire, accelerare ori întârzire se
pretinde, primeşte, sau acceptă promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite trebui să intre în
cadrul atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului;
c.pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni de bani sau alte foloase necuvenite tebuie
comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea,ori întârzierea îndeplinirii unui
act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndatoriri;
d.fapta poate fi săvârşită anterior concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, accelerării,
întârzierii actului ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului sau îndeplinirii unui act
contrar acestor atribuţii.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în
cadrul unităţilor prevăzute de art.176NCP, persoanelor juridice de drept privat, a autorităţilor
publice ale statului străin, a unei instanţe internaţionale sau organizaţii internaţionale etc.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită.
E.Varianta agravată-luarea de mită comisă de o persoană care exercută o funcţie de
demnitate publică ori care este judecător sau procuror, organ de cercetare penală sau are
atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor sau de persoanele care, pe baza
unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le
este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală
se desfăşoară în baza legii române ori în baza altei legi [art.7 alin.(1) din Legea nr.78/2000].
F.Varianta atenuată-luarea de mită comisă de către persoanele care exercită permanent ori
temporar, cu sau fără remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane
fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.(2)NCP ori în cadrul oricărei persoane juridice
[art.308NCP raportat la art.289NCP].
G. Forme
1.Acte premergătoare-nu sunt posibile.
2.Tentativă nu este posibilă.
3.Consumae
a.fapta consumată:în momentul pretinderii, primirii, acceptării promisiunii de bani sau foloase
necuvenite în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea ori înârzierea efectuării uni act
privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului;
act de executare (unitate lagală).
H.OBSEREVAŢII:
1.mituitorul nu are calitatea de instigator sau complice la infracţiunea de luare de mită, ci va
răspunde penal ca autor al infracţiunii de dare de mită;
2.potrivit art..294NCP pot fi subiecţi activi nemijlociţi ai infracţiunii de luare de mită (dacă prin
tratatele internaţionale la care România este parte nu se dispune altfel):
a.funcţionarii sau persoanele care îşi desfăoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori
altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la
care România este parte;
b.membrii adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;
c.funcţionarii sau persoanele care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori
altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul Uniunii Europene;
d.persoanele care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelor a căror competenţă este acceptată
de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;
e.funcţionarii unui stat străin;
f.membrii adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin;
g.juraţii din cadrul unor instanţe străine,
3.dacă darea de mită se realizează prin mijlocirea unui intermediar, acesta va avea calitatea de
complice la infracţiunea de dare de mită, dacă scopul urmărit a fost acela de a-l ajuta pe mituitor,
sau complice la infracţiunea de luare de mită, dacă acesta a urmărit să-l ajute pe mituit;
4.banii, valorile, sau orice alte bunuri primite (remise efectiv) sunt supuse confiscării, iar dacă
acestea nu se găsesc, se va dispune confiscarea prin echivalent;
5.nu se poate dispune confiscarea specială cu privire la:
a.bunurile sau foloasele necuvenite pretinse, dar care nu au fost efectiv primite;
b.bunurile sau foloaele necuvenite acceptate, dar care nu au fost efectiv primite;
c.banii sau foloasele necuvenite care au fost restiruite mituitorului, care a denunţat fapta înainte
de sesizarea organelor de urmărire penală;
d.sumele de bani puse la dispoziţia mituitorului pentru realizarea flagrantului la infracţiunea de
luare de mită;
e.banii, valorile sau orice alte bunuri date de mituitorul constrâns [care beneficiază de cauza de
neimputabilitate specială prevăzută de art.290 alin.(2)NCP] sau de mituitorul care beneficază de
cauza de nepedepsire specială prevăzută de art.290 alin.(3)NCP (denunţarea faptei înainte de
sesizarea organelor de urmărire penală), dacă au fost date după efectuarea denunţului, în
ambele cazuri se restituie persoanei care le-a dat;
6.în cazul participaţiei penale , nu se poate dispune confiscarea în solidar de la inculpaţi a
sumelor de bani ori a foloaselor necuvenite, ci de la fiecare participant se va confisca suma de
bani pe care a primit-o efectiv, ori prin echivalent, valoarea bunurilor de care a profitat efectiv
prin săvârşirea infracţiunii;
7.dacă făptuitorul realizează mai multe dintre variantele alternative ale elementuleui material al
infracţiunii, se va reţine o singură infracţiune de luare de mită, care se consumă în momentul
realizării primei activităţi infracţionale.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Expertul contabil nu poate fi acuzat de infracţiunea de luare de mită, dacă pe parcursul
efectuării unei expertize contabile în faza de cercetare penală a primit diferite sume de
bani pentru care a eliberat chitanţe şi facturi fiscale, suma reprezentând contravaloarea
expertizei contabile, în cauză, în condiţiile în care nu există şi alte elemente
circumstanţiale, cum ar fi promisiunea întocmirii unei expertize favorabile sau pretindrea
unei altei sume de bani decât cea fixată (I.C.C.J.,s.pe.dec.nr.6839/2004).
 Fapta de a pretinde şi primi bani, inducând în eroare persoana vătămată cu privire la
împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire făptuitorul a pretins şi primit bani
priveşte îndatoririle sale de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
înşelăciune, iar nu cele ale infracţiunii de luare de mită (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.3622/2004).
 Pretinderea sau primirea de foloase de către un funcţionar, pentru a îndeplini un act în
privinţa căruia are atribuţii de serviciu, chiar limitate, pentru realizarea actului final,
constituie infracţinea de luare de mită (C.S.J.,s.pen.,dec.nr.391/1999).
 Existenţa dubiului cu privire la pretindrea sau primirea de bani, respectiv la titlu ilicit, cu
care inculpatul ar fi primit aceste sume de la anumite persoane, impune adoptarea unei
soluţii de achitare a inculpatului(I.C.C.J,s.pen.dec.nr.10/2007).
Fişa nr.62
DAREA DE MITĂ
I.PARTEA TEORETICĂ
Fapta unei persoane de a promite, de a oferi sau de a da direct sau indirect,bani ori foloase unui
funcţionar public în legătură cu îndeplinirea,neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndartoriri [art.290 alin.(1)NCP].
A.Obiect
1.Juridic-buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile sociale în legătură cu acestea.
2.Material-în principiu nu are.
B.Subiect
b.funcţionarul public poate fi subiect activ al infracţiunii de dare de mită;
c.subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de dare de mită nu este în acelaşi timp şi complice sau
instigator la infracţiunea de luare de mită.
2.Pasiv
a.general:statul;
b.special:autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juridică de interes public
ori privat în cadrul căreia persoana mituită se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv
autoritatea, instituţia sau persoana (fizică sau juridică) în care persoanele mituite prevăzute de
art.293NCP, art.294NCP sau art.308NCP îşi desfăşoară serviciul sau exercită o însărcinare de
orice natură.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unui funcţionar public în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea sau întârzierea îndeplinirii unui act referitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor
îndatoriri=făgăduinţa de bani sau alte foloase, realizată direct sau indirect, verbal ori în scris,
expres sau implicit. fără ca bunurile promise să fie prezentate persoanei mituite;
b. oferirea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unui funcţionar public în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea ori întârzierea îndepliniri unui act referitor la îndatoririle
sale de serviciu sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri=prezentarea
bunurilor oferite persoanei mituite, chiar dacă oferta este acceptată sau nu;
c.darea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unui funcţionar public în legătură cu
îndeplinirea, accelerarea, neîndeplinirea, ori întârzierea îndeplinirii unui act referitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor
înadatoriri=remiterea efectivă a banilor sau a altor foloase necuvenite, precum şi primirea
acestora direct sau indirect de către cel mituit;
 Cerinţe asenţiale:
a.promisiunea, oferirea sau darea să aibă ca obiect bani sau alte foloase necuvenite
funcţionarului public mituit;
b.actul (licit sau ilicit) pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, accelerare,ori întârzire se
promit, oferă sau se dau bani ori alte foloase necuvenite trebuie să facă parte din cadrul
atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului;
c.promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite poate avea loc
anterior comiterii sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, accelerării sau întârzierii
actului ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului ori efectuării unui act contrar
acestor atribuţii.
cadrul unităţilor prevăzute de art.176NCP, al persoanelor juridice de drept privat, al autorităţilor
publice ale statului străin, al unei instanţe internaţionale sau organizaţii internaţionale.
3.Legătura de cauzalitate rezultă din materialitate faptei, netrebuind să fie dovedită.
D.Latura subiectivă intenţia directă;
-nu prezintă importanţă scopul şi mobilul comiterii faptei tipice.
E.Cauza apecială de neimputabilitate
-constrângerea mituitorului[art.290alin.(2)NCP]=presiunea pe care acţiunea celui care a luat
mită a exercitat-o asupra persoanei care a dat mită, în scopul de a-l determina pe acesta din urmă
să săvârşească infracţiunea de dare de mită;
-se poate realiza prin orice mijloace şi nu numai prin ameninţarea cu un pericol grav;
-nu trebuie să fie irezistibilă.
F.Cauza specială de nepedepsire-nu se pedepseşte făptuitorul care denunţă unei autorităţi
(chiar necompetente) fapta de dare de mită mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost
sesizat pentru această infacţiune [art.290alin.(3)NCP].
G.Varianta atenuată-darea de mită comisă în legătură cu persoanele care
exercită,permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însrcinare, de orice natură
în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.(2)NCP (persoana fizică
care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice
sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
H.Forme
1.Acte pregătitoareposibile, dar neincriminate.
2.Tentativă-nu este posibilă
3.Consumare
a.faptă consumată: în momentul promiterii, oferirii sau dării banilor sau a altor foloase
necuvenite funcţionarului mituit;
b.faptă epuizată:poate fi comisă în formă continuată. epuizându-se după efectuarea ultimului
I. OBSERVAŢII:
1. banii sau foloasele necuvenite oferite (chiar dacă nu au fost acceptate) sau date se considcă, iar
dacă nu se găsesc, infractorul va fi obligat la plata echivalentului lor în bani;
2. nu sunt supuse confiscării:
a. banii sau foloasele necuvenite promise;
b. banii sau foloasele necuvenite date în cazul vonstrângerii mituitorului;
c. banii sau foloasele necuvenite date, în cazul în care se reţine cauza specială de nepedepsire;
dacă banii, valorile sau orice alte bunuri au fost date de mituitor înainte de realizarea denunţului,
chiar dacă acesta beneficiază de cauza specială de nepedepsire, aceste bunuri vor fi supuse
confiscării;
d. sumele de bani puse la dispoziţia mituitorului pentru realizarea flagrantului la infracţiunea de
luare de mită;
3. elementul material poate fi realizat direct de mituitor sau indirect, prin intermediul unei
persoane interpuse (complice la infracţiunea de dare de mită); dacă persoana interpusă este cea
care l-a determinat pe mituitor să comită infracţiunea, se va reţine numai instigarea la dare de
mită.
 Infracţiunea de dare de mită poate fi săvârşită în modalitatea oferirii de bani sau alte
foloase necuvenite unui funcţionar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu
sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Pentru existenţa infracţiunii de dare
de mită în această modalitate nu este necesar ca oferirea de ani sau alte foloase
necuvenite să fi fost urmată de acceptare sau de executare, fiind suficient faptul oferirii
de bani ori de alte foloase. De asemenea, nu este necesar ca scopul urmărit – îndeplinirea,
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii de către funcţionar a unui act privitor la îndatoririle
sala de serviciu sau săvârşirea unui act contrar acestor îndatoriri – să fi fost realizat
(I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 181/2008).
 Dispoziţiile referitoare la confiscare se aplică chiar dacă oferta nu a fost urmată de
acceptare şi, ca urmare, instanţa avea obligaţia de a dispune confiscarea sumei de bani în
baza acestui text de lege (C.A. Craiova, s. pen., dec. nr. 34/2007).
Fişa nr. 63
TRAFICUL DE INFLUENŢĂ
Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect,
pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă
că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri [art. 291 alin.
(1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic – buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile sociale în legătură cu acestea.
2. Material – în principiu, nu are.
B.Subiect
a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală care are influenţă sau lasă să se creadă că
are influenţă asupra unui funcţionar public;
b. funcţionarul public poate fi subiect activ al infracţiunii de trafic de influenţă.
c. participaţia penală este posibilă sub toate formele; coautor poate fi numai o persoană care are
sau pretinde că are influenţă asupra unui funcţionar public.
2. Pasiv
a. general: statul.
b. special: autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juridică de interes public
ori privată în cadrul căreia funcţionarul public se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Deopotrivă, subiect pasiv special este şi funcţionarul public cu privire la care se pretinde că
există o influenţă.
1. Element material
a. pretinderea de bani sau alte foloase necuvenite în scopul determinării unui funcţionar public
să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu = formularea unei pretenţii
(direct sau indirect) de bani sau alte foloase necuvenite;
b. primirea de bani sau alte foloase necuvenite în scopul determinării unui funcţionar public să
facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu = dobândirea de bani sau alte
foloase necuvenite remise (direct sau indirect) de cumpărătorul de influenţă, din iniţitiava
acestuia;
c. acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite în scopul determinării unui
funcţionar public să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu = acordul
explicit sau implicit, direct sau indirect, al făptuitorului de acceptare a ofertei.
a. făptuitorul să aibă o influenţă reală sau să lase să se creadă că are influenţă asupra
funcţionarului public sau funcţionarului; influenţa făptuitorului trebuie să reprezinte motivul
determinant al acţiunii cumpărătorului de influenţă;
b. făptuitorul să promită că îl va determina pe funcţionarul public sau pe funcţionar să facă ori să
nu facă un act ce intră în competenţa acestuia potrivit atribuţiilor de serviciu, chiar dacă această
promisiunea nu este îndeplinită ulterior sau actul nu este efectuat;
c. fapta să fie săvârşită înainte sau concomitent cu îndeplinirea actului ce intră în atribuţiile de
serviciu ale funcţionarului asupra căruia este traficată influenţa.
2. Urmarea imediată – starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în
cadrul unităţilor prevăzute de art. 176 NCP sau al persoanelor juridice de drept privat.
- scopul: determinarea funcţionarului public sau a funcţionarului să facă ori să nu facă un act ce
intră în atribuţiile sale de serviciu;
- prezintă importanţă mobilul comiterii faptei tipice.
E. Varianta agravată – traficul de influenţă comis de: o persoană care exercită o funcţie de
demnitate publică; este judecător sau procuror, este organ de cerectare penală sau are
atribuţii de constatatre ori de sancţionare a contravenţiilor; persoanele care, pe baza unui
acord de arbitraj, sunr chemate să pronunţe o hotărârre cu privire la un litigiu ce le este
dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se
desfăşoară în baza legii române ori în baza unei alte legi.
F. Varianta atenuată – traficul de influenţă comis în legătură cu persoanele care exercită,
permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în
serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) NCP ori în cadrul
oricărei persoane juridice.
G. Forme
1. Acte pregătitoare posibile, dar neincriminate.
3. Consumare
a. faptă consumată: în moementul pretinderii sau primirii de bani sau alte foloase ori acceptării
promisiunii unor foloase sau daruri, pentru a-l determina pe funcţionarul public sau pe funcţionar
să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizândi-se după efectuarea ultimului
H. Prezentare comparativă
Înşelăciune
1. înşelăciunea este o infracţiune de rezultat.
2. activitatea infracţională trebuie să aibă ca urmare producerea unui prejudiciu.
3. activitatea infracţională trebuie să constea într-o alterare a adevărului ca urmare a inducerii în
eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate.
4. persoana vătămată care remite un bun infractorului acţionează cu bună-credinţă în urma
activităţii de inducere în eroare.
Trafic de influenţă
1. traficul de influenţă este o infracţiunea de pericol.
2. reţinerea faptei tipice de trafic de influenţă nu este condiţionată de producerea unui prejudiciu.
3. reţinerea faptei tipice de trafic de influenţă nu este condiţionată de alterarea adevărului (în
ipoteza în care traficul de influenţă are în realitate influenţă asupra funcţionarului public).
4. cumpărătorul de influenţă care dă bani sau alte valori traficantului de influenţă acţionează cu
rea-credinţă, urmărind să obţină determinarea funcţionarului public să dea, să facă sau să nu facă
un cat ce intră în atrbuţiile sale de serviciu.
I. OBSERVAŢII:
1. în cazul în acre traficantul de influenţă este totodată şi un funcţionar care are competenţe în
legătură cu actul pentru a cărui îndeplinire sau neîndeplinire trafichează influenţa, se va reţine
concursul între luarea de mită şi traficul de influenţă;
2. dacă pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase necuvenite a fost realizată după
îndeplinirea actului de către funcţionar, va putea fi reţinută comiterea unei infracţiuni de
înşelăciune dacă sunt îndeplinite toate elementele de tipicitate prevăzute de art. 244 NCP;
3. în ipoteza în care traficantul de influenţă oferă bani sau alte foloase necuvenite funcţionarului
pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea actului, se va reţine un concurs între traficul de influenţă şi
darea de mită;
4. nu sunt supuse confiscării:
a. banii, valorile sau orice alte bunuri pretinse;
b. banii, valorile sau orice alte bunuri cu privire la care a fost acceptată promisiunea că vor fi
date;
c. sumele de bani puse la dispoziţie pentru realizarea flagrantului la infracţiuniea de trafic de
influenţă;
5. activitatea complicelui sau a instigatorului poate îmbrăca în unele cazuri caracter infracţional,
constituin infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 NCP.
 Dacă autorul infracţiunii de trafic de influenţă, după ce a pretins un anumit folos pentru a
determina un funcţionar să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, a şi primit
folosul prin intermediul altei persoane, această din urmă persoană va răspunde în calitate
de complice, deoarece l-a ajutat pe autor să realizeze unul din conţinuturile alternative
ale infracţiunii (T.S., s. pen., dec. nr. 4748/1972).
 Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu presupune existenţa unei ifluneţe reale a
făptuitorului asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce
intră în atrbuţiile sale de serviciu, însă pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca
influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un
funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptutorul a primit sau a
pretins bani ori alte foloase (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2398/2006).
 Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu are relevanţă dacă pretinderea
folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată
de prestarea acestora. Nu este relvant dacă intervenţia s-a produs ori nu, precum şi
momentul în care aceasta s-a realizat, raportat la momentul săvârşirii uneia din acţiunile
ce constituie elementul material al infracţiunii, deoarece producerea intervenţiei nu este
o cindiţie pentru existenţa traficului de influenţă (C.A. Bucureţti, s. pen., dec. nr.
34/A/1995).
Fişa nr. 64
CUMPĂRAREA DE INFLUENŢĂ
Fapta de a promite, de a oferi sau de a da , direct sau indirect, bani ori alte foloase unei persoane
care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l
determina pe acesta, să îndeplinescă,să nu îndeplinesacă, să urgenteze ori să întârzie îndeplinira
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor
îndatoriri [art.292 alin.(19NCP].
A.Obiect
1.Juridic-buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile sociale în legătură cu acestea.
2.Material-în principiu ,nu are.
B.Subiect
funcţionarul public poate fi subiect activ al infracţiunii de cumpărare de influenţă.
c.participaţia penală este posibilă sub toate formele.
2.Pasiv
a.general:statul;
b.special:autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juricică de interes public
ori privată în cadrul căreia funcţionarul public se află în exercitarea atribuţiilor de
serviciu.Deopotrivă, subiect pasiv special este şi funcţionarul public cu privire la care se pretinde
că există o influenţă.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unei persoane care are influenţă sau
lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să
îndeplinescă, să nu îndeplinescă, să urgenteze, ori să întârzie îndeplinirea uni act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinescă un act contrar acestor îndatoriri= făgăduinţa de
bani sau alte foloase, reallizată direct sau indirect, verbal sau în scris, expres sau implicit fără ca
bunurile promise să fie prezentate;
b.oferirea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unei persoane care are influenţă sau lasă să
se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să
îndeplinescă, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea uni act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinecă un act contrar îndatoririi=prezentarea bunurilor
oferite persoanei mituite,chiar dacă oferta este acceptată sau nu;
c. darea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unei persoane care are influenţă sau lasă să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţuionar public, pentru a-l determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplnească,să urgentaeze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intrtă în
îndatorirrile sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri=remiterea
efectivă a banilor sau a altor foloase necuvenite, precum şi primirea acestora direct sau indirect
de traficantul de influenţă.
a.promisiunea,oferirea sau darea să aibă ca obiect banii sau alte foloase necuvenite persoanei
care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului păublic;
b.promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase să fie realizată pentru ca traficantul de
influenţă să promită că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinească, să nu
îndeplinească, să urgenteze, ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau să îndeplinescă un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu
este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat;
c.promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite trebuie să fie săvârşite
anterior sau concomitent cu îndeplinirea, neîdeplionirea, urgentarea sau întârzierea actului ce
intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului asupra căruia urmează să fie traficată influenţa,
respectiv anterior sau concomitent cu îndeplinirea actului contrar îndatoririlor de serviciu.
cadrul unităţilor prevăzute la art.176NCP sau al persoanelor juridice de drept privat.
3.Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită.
scopul:determinarea funcţionarului public sau a funcţionarului să facă ori să nu facă un act ce
intră în atribuţiile sale de serviciu;
-nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei tipice.
E.Cauza specială de nepedepsire-nu se pedepseşte făptuitorul care denunţă fapta de cumpărare
de influenţă mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire las această
infracţiune.
F.Varianta atenuată-cumpărarea de influeţă comisă în legătură cu persoanele care
exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură
în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.(2)NCP (persoana fizică
care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice
sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
G.Forme
1,Acte pregătitoare posibile, dar neincriminate.
3.Consumare
a.fapta consumată: la momentul promiterii, oferirii sau dării banilor sau a altor foloase
necuvenite traficantului de influenţă;
H.OBSERVAŢII.
1.autorul infracţiunii de cumpărare de influenţă nu poate fi considerat totodată şi complice sau
instigator la infracţiunea de trafic de influenţă;
2.sunt supuse confiscării banii, valorile sau orice alte bunuri, necuvenite oferite (chiar dacă nu au
fost cceptate) sau date, iar dacă nu se găsesc, se va dispune confiscarea prin echivalent;
3.nu sunt supuse confiscării:
a.banii, valorile sau orice alte bunuri promise;
b.banii, valorile au orice alte bunuri date după realizarea denunţului, find restituite
cumpărătorului de influenţă, dacă banii, valorile sau orice alte bunuiri au fost date de
cumpărătorul de influenţă înainte de realizarea denunţului, chiar dacă acesta beneficiază de cauza
specială de nepedepsire, aceste bunuri vor fi supuse confiscării.
Fişa nr. 65
DELAPIDAREA
Folosirea, însuşirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul,
de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează [art.295 alin(1)NCP].
A. Obiect
1. Juridic
a. principal: relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a serviciului.
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului.
2. Material
a. banii,valorile sau alte bunuri mobile corporale cu o valoare economică ,care aparţin unei
persoane juridice (de drept public sau de drept privat) şi pe care făptuitorul le gestionează sau
administrează efectiv;
b. plusurile în gestiune, chiar dacă au fost create în mod fraudulos;
c. nu este exclus ca bunurile imobile să formeze obiectul material al infracţiunii de delapidare;
d. banii, valorile sau alte bunuri care, deşi nu fac parte din patrimoniul persoanei juridice, sunt în
concret administrate sau gestionate de făptuitor.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit: un funcţionar public[art. 175 alin. (1) NCP] care gestionează sau administrează
bunurile unei persoane juridice (de drept public sau privat)
b. complice sau instigator: orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;în cazul
coautoratului, este necesar ca toţi coautorii să aibă calitatea prevăzută de lege;
c. în cazul variantei atenuate, autor poate fi orice persoană care exrcită, permanent sau temporar,
cu sau fără remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute de art. 175 alin. (2) NCP ori în cadrul oricărei persoane juridice şi care gestionează sau
administrează bunurile acesteia.
2. Pasiv - persoana juridică (de drept public sau privat) ale cărei bunuri sunt gestionate sau
administrate de făptuitor.
1. Element material
a. sustragerea unui/unor bunuri din patrimoniul subiectului pasiv ori a bunului/bunurilor aflate
în gestiunea sau administrare subiectului pasiv urmată de însuşirea lor = scoaterea cu caracter
definitiv a bunului/bunurilor din sfera patrimonială a persoanei vătămate de împosedarea
făptuitorului;
b. folosirea unui/unor bunuri din patrimoniul subiectului pasiv ori a bunului/bunurilor aflate în
gestiunea sau administrarea subiectului pasiv=scoaterea temporară a bunului/bunurilor din sfera
patrimonială a persoanei vătămate urmată de întrebuinţarea acestuia/acestora de făptuitor sau de
un terţ;
c. traficarea unui/unor bunuri din patrimoniul subiectului pasiv ori a bunului/bunurilor aflate în
gestiunea sau administrarea subiectului pasiv= scoaterea temporară a bunului/bunurilor din sfera
patrimonială a persoanei vătămate, urmată de încredinţarea bunului spre folosinţă unui terţ, în
scopul obţinerii unui profit de către făptuitor.
2. Urmarea imediată scoterea definitivă sau temporară a bunului din sfera patrimonială a
persoanei vătămate şi producerea unei pagube acsteia.
3. Legătura de cauzalitate - rezultă în principiu, din materialitatea faptei.
D. Latura sibiectivă
- scopul: satisfacerea unui interes personal al făptuitorului sau al altei persoane;
- nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
E.Varianata agravată - delapidarea care a produs pagube materiale mai mari de
2.000.000lei:
 varinata agravată poate avea ca subiect activ numijlocit şi o persoană din cele prevăzute
de art.308NCP;
 varianta agravată poate fi comisă şi cu praeterintenţie.
F. Varianta atenuată - delapidarea comisă de către un administrator sau un gestionar care
exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie, această calitate în serviciul
unei persoane fizice care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită
de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu
privire la îndeplinirea respectivului serviciu public ori în cadrul oricărei persoane juridice
[art.295NCP raportat la art.308NCP].
G. Forme
1. Acte pregătitoare - posibile, dar neincriminate.
2. Tentativă – posibilă şi neincriminată.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care bunul iese temporar sau definitiv din sfera
patrimonială a persoanei vătămate;
b. fază epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
H. OBSERVAŢII:
1. gestionarul este persoana care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi
eliberarea de bunuri aflate în administrarea, chiar temporară, a unităţii în care îşi desfăşoară
activitatea; gestionarul vine întotdeauna într-un constact direct, material cu bunurile pe care le
primeşte, păstrează sau eliberează;
2. gestionarul de fapt (persoana care îndeplineşte în fapt atribuţiile principale de serviciu ale unui
gestionar de drept) poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de delapidare;
3. administratorul este funcţionarul care are între atribuţiile de serviciu şi pe cele referitoare la
încheierea de acte de dispoziţie cu privire la bunurile persoanei juridice sau pe cele privind
administrarea acestor bunuri; administratorul este, în esenţă, conducătorul unităţii şi are, în
principiu, un constact indirect cu bunurile pe care le administrează (prin intermediul
gestionarului);
4. administratorul judiciar sau lichidatorul averii debitorului insovent, precum şi reprezentantul
ori prepusul acetora pot fi subiecţi activi nemijlociţi ai infracţiunii de delapidare;
5. proprietarul bunului/bunurilor poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de delapidare
dacă are calitatea de funcţionar public şi pe cea de gestionar/administrator al persoanei juridice
vătămate;
6. dacă făptuitorul realizează mai multe modalităţi alternative ale elementului material al
infracţiunii, nu va exista un concurs de infracţiuni, ci o singură infracţiune de delapidare.
I. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – acţiunea penală se pune în mişcare şi se
II. PARTEA PRACTIVĂ
 Administratorul asociaţiei de proprietari sau de locatari are calitatea de funcţionar. Fapta
acestuia de însuşire, folosire sau traficare, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori
sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracţiunea de
delapidare (C.S.J., S.U., dec. nr. III/2002).
 Faptele inculpatelor, angajate pe bază de contract de muncă la o societate comercială, de
a-şi însuşi mai multe bunuri din gestiune, cu acordul administratorului societăţi şi al
asociatului unic, care le-au dat permisiunea de a lua bunurile pe datorie, fiind trecute într-
un caiet special sub controlul asociatului unic, nu întrunesc elementele constitutive ale
infracţiunii de delapidare sub aspectul laturii subiective, din moment ce inculpatele nici
nu au prevăzut şi nici nu au urmărit producerea unei pagube în patrimoniul unităţii,
constând în valoarea bunurilor însuşite, urmând să plătească ulterior contravaloarea
acestora, conform înţelegerii iniţiale cu conducerea unităţii (C.A. Bucureţti, s. I pen., dec.
nr. 835/R/2004).
Fişa nr. 66
PURTAREA ABUZIVĂ
Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor
de serviciu [art. 296 alin. (1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic
a. principal: relaţiile de serviciu referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu, cu
asigurarea respectului faţă de persoanele cu care funcţionarul intră în contact;
b. secundar: relaţiile sociale referitoare la onoarea şi demnitatea persoanei (la varianta tip),
respectiv cele referitoare la libertatea psihică a persoanei sau integritatea corporală ori sănătatea
persoanei (la varianta agravată).
2. Material
a. la varianta tip: nu are;
b. la varianta agravată: coprul persoanei asupra căreia se exercită actele de violenţă.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit (autor, coautor): persoana fizică aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu
(inclusiv funcţionarul public sau persoanele asimilate funcţionarului public ori cele prevăzute de
art. 308 NCP);
- în cazul coautoratului este necesar ca toţi făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege,
exceptând situaţia în care fapta este săvârşită prin întrebuinţarea de expresii jignitoare, când
fiecare subiect activ are calitatea de autor;
b. complice, instigator: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.
2. Pasiv
a. general: statul;
b. special: orice persoană care a fost jignită, ameninţată sau asupra căreia au fost exercitate acte
de violenţă;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi speciali atrage, în principiu, reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
1. Element material
- întrebuinţarea de către persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de expresii
jignitoare (nu gesturi jignitoare), în orice formă, faţă de o persoană care le percepe în mod direct;
 Cerinţa esenţială: făptutorul trebuie să comită fapta în exercitarea atribuţiilor sale de
serviciu potrivit fişei postului sau reglementărilor în domeniu (legi de organizare, statute,
regulamente de ordine interioară).
2. Urmarea imediată – starea de pericol creată prin atingerea demnităţii persoanei şi a
prestigiului activităţii unităţii în care îşi desfăşoară serviciul făptuitorul (la varianta tip).
3. Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
- nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei titpice.
1. ameninţarea săvârşită de către persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu
[art. 296 alin. (2) teza I NCP];
2. lovirea sau alte acte de violenţă săvârşită de către persoana aflată în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu [art. 296 alin. (2) teza a II- a NCP].
F. Forme
- nu este posibilă la varianta tip;
- este posibilă, dar neincriminată la varianta agravată.
3. Consumare
a. faptă consumată: în moemntul comiterii activtăţii infracţionale;
G. OBSERVAŢII:
1. pierderea calităţii speciale a subiectului activ nemijlocit după comiterea faptei nu prezintă
importanţă pentru existenţa infracţiunii;
2. purtarea abuzivă a coautorilor poate fi realizată simultan sau succesiv;
3. purtarea abuzivă poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de ultaj săvârşită asupra
aceleiaşi persoane în cazul în care persoana vătămată avea calitatea de funcţionar public care
îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi se afla în exerciţiul funcţiei;
4. în cazul în care prin actele violente se urmăreşte vătămarea corporală, suprimarea vieţii
persoanei sau dacă acest rezultat se produce praterintenţionat, purtarea abuzivă va fi reţinută în
concurs cu infracţiunea de vătămare corporală, omor, respectiv loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte;
5. dacă, imediat după folosirea de expresii jignitoare sau după ameninţare, făptuitorul exercită
acte de violenţă asupra victimei, se va reţine numai forma agravată prevăzută de art. 296 alin. (2)
NCP;
6. purtarea abuzivă este absorbită în infracţiunea de cercetare abuzivă (art. 280 NCP) dacă actele
de violenţă sunt exercitate asupra unei persoane aflate în curs de cerectare în scopul obţinerii de
declaraţii.
H. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – acţiunea penală se pune în mişcare şi se
 Săvârşirea unor acte de violenţă împotriva unei persoane de către şeful postului de poliţie,
pentru motivul că nu s-a prezentat la chemările anterioare spre a fi cercetat într-o cauză
aflată în curs de urmărire penală, constituie infracţiunea de purtare abuzivă şi în cazul în
care este săvârşită într-o zi nelucrătoare (C.S.J., s. pen., dec. nr. 3418/1999).
Fişa nr. 67
ABUZUL ÎN SERVICIU
Neîndeplirirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia de către un funcţionar public aflat
în exercuţiul atribuţiilor sale de serviciu, dacă prin acasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice [art.297
alin.(1)NCP].
Constituie formă asimilată a infacţiunii de abuz în serviciu fapta funcţionarului public care, în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează
pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie,sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vâsrtă, dizabilitate, boală cronică
necontagioasă sau infcţie HIV/SIDA.
A.Obiect
1Juridic relaţiile sociale referitoare la asigurarea desfăşurării în condiţii optime a activităţii
persoanelor juridice (publice sau private) sau cele în legătură cu protecţia intereselor legitime ale
persoanelor împotriva abuzurilor venite din partea funcţionarilor publici.
2.Material
a.în principui, nu are;
b.excepţie:dacă fapta tipică este îndreptată împotriva unor bunuri, acestea pot constitui obiect
material al infracţiunii (de exemplu, în ipoteza în care funcţionarul ridică în mod abuziv actele de
contabilitate ale unei societăţi comerciale sub pretextul efectuării unui control fiscal detaliat).
B.Subiect
1.Activ
a.nemijlocit calificat (autor,coautor):
i.funcţionarul public astfel cum acesta este definit de art.175 alin.(1)NCP;
ii. presoana asimilată funcţionarului public potrivit art.175 alin.(2)NCP (persoana care
exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice sau care
este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public);
iii.în ipoteza variantei atenuate a infracţiunii pot fi autori persoanele care exercită, permanent
ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei
persoane fizice dintre cele prevăzute de art.175 alin.(2)NCP ori în cadrul oricărei persoane
juridice;
b.complice,instigator. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.
2.Pasiv
a.general.statul;
b.special:perssoana (fizică/juridică) care a suferit o vătămare a intereselor legale prin activitatea
infracţională;
c. în ipoteza formei asimilate a infracţiunii subiect pasiv special este cetăţeanul român sau străin
ori apatridul căruia prin activitatea infracţiomală i-a fost îngrădit exerciţiul drepturilor ori care a
fost pus într-o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică,religie,
sex,orientare sexuală,, apartenenţă politică,avere, vârstă,dizablitate, boală cronică necontagioasă
sau infecţie HIV/SIDA;
d.pluraltatea de subiecţi pasivi speciali atrage, în principiu, reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.neîndeplinirea unui act de către funcţionarul public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
b.îndeplinirea în mod defectuos a unui act decătre un funcţionar public aflat în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu;
c.actul trebuie să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public potrivit fişei postului
sau reglementărilor în domeniu (legi de organizare, statute, regulamente de ordine interioară).
Cerinţa esenţială:funcţionarul public să comită fapta în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
d.în cazul formei asimilate, elementul material, constă în acţiunea sau inacţiunea prin care se
realizează îngrădirea exerciţiului drepturilor unei persoanei ori crearea unei situaţii de
inferioritate, ambele pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie,sex,orientare
sexuală, apartenenţă politică, avere ,vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie
HIV/SIDA de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.
2.Urmarea imediată-la forma de bază. vătămarea intereselor legale ale unei persoane
fizice/juridice ( infracţiune de rezultat);
- la forma asimilată. vătămarea materială sau morală a dreptului unei persoane prin restrângerea
exerciţiului acestuia ori prin crearea unei situaţii de inferioritate (infracţiune de rezultat sau de
pericol).
3.Legătura de cauzalitate-în cazul formei de bază, trebuie dovedită legătura de cauzalitate între
activitatea infracţională abuzivă şi urmarea produsă;
-în cazul formei asimilate, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
D. Latura subiectivă-în cazul formei de bază. intenţia directă sau indirectă; nu prezintă
importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice;
-în cazul formei asimilate, numai intenţia directă, mobilul constă în ura de rasă, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere,
vârstă,dizabilitate,boală cronică necontagiosă sau infecţie HIV/SIDA;
- în cazul primei variante agravate (art.297NCP rapotat la art.309 NCP) fapta poate fi comisă şi
cu praeterintenţie.
E.Varianta atenuată-abuzul în serviciu comis de către o persoană care exercită, permanent
sau temporar, cu sau fără remuneraţie, această calitate în serviciul unei persoane fizice din
cele prevăzute la art.175 alin.(2)NCP ( persoana fizică care exercită un serviciu de interes
public pentru care a fost investită de autorităţile publice sau care este supusă controlului
ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public) ori în
cadrul oricărei persoane juridice.
F.Variante agravate-abuzul în serviciu care a produs pagube materiale mai mari de
2.000.000 lei [art297NCP raportat la art.309NCP) ;
 se va reţine această variantă agravată inclusiv în ipoteza comiterii faptei de subiecţi activi
nemijlociţi prevăzuţi de art. 308NCP);
abuzul în serviciu prin care funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un
folos necuvenit[art.13² din Legea nr.78/2000).
G.Forme
1.Acte pregătitoare-posibile (în ipoteza faptei comisive), dar neincriminate.
2.Tentativă-posibilă,dar neicriminată în cazul modalităţii alternative comisive ce constă în
îndeplinirea defectuaoasă a unui act,
nu este posibilă în cazul modalităţii alternative omisive ce constă în îndeplinirea unui act.
3.Consumare
a.faptă consumată.în momentul realizării acţiunii sau inacţiunii tipice (data neîndeplinirii
actului sau la data expirării termenului pentru efectuarea acestuia) prin care s-a produs rezultatul
socialmente periculos;
b.fapta epuizată: poate fi comisă în formă continuată,epuizându-se după efectuarea ultimului
H.OBSERVAŢII:
1. pierderea calităţii speciale a subiectului activ nemijlocit după comiterea faptei nu prezintă
importanţă pentru existenţa infracţiunii.
2.înfracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei are caracter subsidiar faţă de alte
infracţiuni prevăzute de Codul penal sau de legile speciale, cu dispoziţiile penale comise de un
subiect activ calificat (funcţionar public) şi care implică o exercitare abuzivă a atribuţiilor de
serviciu prin care se produce o vătămare intereselor legale ale unei persoane (de exemplu,
delapidare, cercetarev abuzivă, represiune nedreaptă);
3.activitatea abuzivă a coautorilor poate fi realizată simultan sau succesiv.
I.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
-acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Infracţiunea de abuz în serviciu are caracter subsidiar numai în raport cu alte infracţiuni
al căror subiect este, în mod obligatoriu, un funcţionar, iar nu în raport cu orice
infracţiune (T.S.,s.pen.dec.nr.3384/1971).
 Avocatul nu are nici calitatea de funcţionar public şi nici calitatea de funcţionar, şi în
consecinţă, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor
personale (I.C.C.JH.,s.pen.dec.nr.6003/2007).
 Reţinându-se sâvârşirea infracţiuilor de fals intelectual săvârşite de inculpat în calitate de
funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, al căror conţinut este
caracterizat, prin calitatea de funcţionar public al subiectului activ, şi de comiterea
falsului în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, nu se mai poate reţine infracţiunea de abuz
în serviciu al cărui subiect activ este tot un funcţionar public, iar latura obiectivă este
caracterizată prin îndeplinirea, cu ştiinţă, în mod defectuos a atribuţiilor sale de serviciu,
trăsături cuprinse în conţinutul infracţiunii de fals.Ca atare, normele de incriminare a
abuzului în serviciu nu sunt incidente în cauză, nici în condiţiile concursului real şi nici în
acela ale concursului ideal de infracţiuni (C.S.J.,s.pen.dec.nr.1019/1996).
 În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu atât sub
aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective ,inculpata J.I.P., prin acţiunile ale
conjugate cu ale celorlalţi coinculpaţi, contribuind prin încălcarea, cu ştiinţă a atribuţiilor
de serviciu, la obţinerea ilegală de fonduri şi finanţarea campaniei electorale a
inculpatului N.A., sub aparenţa organizării unui eveniment aniversar al instituţiei pe care
o conduce, creind un prejudiciu în patrimoniul acesteia în sumă de 75.526.350.588 ROL,
prin neîncasarea unor venituri şi efectuarea unor cheltuieli cu încălcarea prevederilor
legale (I.C.C.J.,Completul de 5 judecători,dec.nr.160/2012).
 Termenul„act” din conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu trebuie înţeles ca acea
operaţiune care trebuie efectuată de funţionarul public în exerciţiul atribuţiilor sale de
serviciu, atribuţii de serviciu care trebuie înţelese ca tot ceea ce cade în sarcina unui
funcţionar potrivit normelor care reglementează serviciul respectiv ori care sunt inerente
acelui serviciu.În speţă, s-a reţinut cu certitudine că inculpatul nu avea de efectuat, în
calitatea sa de vice primar al localităţii, nici o operaţiune legată de activitatea desfăşurată
la parcul eolian, ce ar fi ţinut de instalarea utilajelor de administrare sau de funcţuionare,
activitate care să poată fi influenţată prin îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea
acelei operaţiuni.În realitate, inculpatul deşi cunoştea că nu are atribuţii de serviciu în
legătură cu activitatea parcului eolian, a încercat ca prin intimidare, ce ar fi trebuit să fie
resimţită de muncitori, determinată de calitatea sa de viceprimar, prin exces de putere,
prin violenţe fizice, să determine întrruperea activităţii societăţii respective, situaţie ce nu
poate fi echivalată nici cu îndeplinirea defectuoasă şi nici cu neîndeplinirea unui act care
trebuie efectuat de funcţionarul public sau funcţionarul în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu.Necesitatea îndeplinirii actului ilicit în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pentru a
fi în prezenţa infracţiunii de abuz în serviciu, rezultă din obiectul juridic special al acestei
infracţiuni, care este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la asigurarea bunului mers
la unităţilor publice ori al altor persoane juridice unde funcţionarul îşi desfăşoară
activitatea, la buna desfăşurare şi realizare a activităţii de serviciu, care implică
executarea îndatoririlor de serviciu în mod cinstit şi corect (C.A. Constanţa, s. pen., dec.
nr. 47/2012, în V.Văduva, Infracţiuni de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2012, pct. 36).
Fişa nr. 68
NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o pagubă ori o
vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane
juridice (art. 298 NCP).
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la asigurarea desfăşurării în condiţii optime a activităţii
persoanelor juridice (publice sau private) sau la protecţia intereselor legitime ale persoanelor
împotriva abuzurilor săvârşite, chiar din culpă, de funcţionari.
2. Material
a. în principiu, nu are;
b. excepţie: dacă fapta tipică este îndreptată împotriva unor bunuri ori asupra corpului unei
persoane, acestea pot constitui obiect material al infracţiunii.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit calificat (autor):
i. funcţionarul public astfel cum acesta este definit de art. 175 alin. (1) NCP;
ii. persoana asaimilată funcţionarului public potrivit art. 175 alin. (2) NCP (persoana care
exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care
este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public) poate fi de asemenea subiect activ nemijlocit al infracţiunii;
iii. în cazul variantei atenuate a infracţiunii pot fi subiecţi activi nemijlociţi persoanele care
exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură
în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) NCP ori în cadrul
oricărei persoane juridice;
b. participaţia penală proprie nu este posibilă.
2. Pasiv
a. general: statul;
b. special: persoana (fizică/juridică) care a suferit o pagubă sau o vătămare imoprtantă a
intereselor legale prin activitatea infracţională.
1. Element material
a. neîndeplinirea unui act de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de
serviciu;
b. îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către un funcţionar public aflat în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu;
c. actul trebuie să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public potrivit fişei postului
sau reglementărilor în domeniu (legi de organizare, statute, regulament de ordine interioară);
 Cerinţa esenţială: funcţionarul public să comită fapta în exercitarea atribuţiilor sale de
serviciu.
a. producerea unei pagube efective şi certe în patrimoniul persoanei fizice sau juridice;
b. producerea unei vătămări a drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane fizice sau
juridice.
3. Legătura de cauzalitate – între activitatea infracţională abuzivă şi urmarea produsă trebuie
dovedită.
D. Latura subiectivă – culpa cu sau fără prevedere (culpă profesională).
E. Varianta atenuată – neglijenţa în serviciu comisă de către o persoană care exercită,
permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, această calitate în serviciul unei
persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) NCP (persoana fizică care exercită
un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este
supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului
serviciu public) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
F. Varianta agravată – neglijenţa în serviciu care a avut ca urmare producerea de pagube
materiale mai mari de 2.000.000 lei;
 se va reţine această variantă agravată inclusiv în ipoteza comiterii faptei de subiecţii
activi nemijlociţi prevăzuţi de art. 308 NCP.
G. Forme
1. Acte pregătitoare – nu sunt posibile.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul vătămării intereselor legale ale persoanei prin întocmirea în
mod defectuos a unui act sau prin neîndeplinirea abuzivă a actului (neîndeplinirea actului sau
expirarea termenului pentru efectuarea acestuia);
b. nu poate fi comisă în formă continuată.
H. OBSERVAŢII:
1. pierderea calităţii speciale a subiectului activ nemijlocit (funcţionar public) după comiterea
faptei nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii;
2. infracţiunea de neglijenţă în serviciu are caracter subsidiar faţă de alte infracţiuni prevăzute de
Codul penal sau de legile speciale cu dispoziţii penale comise de un subiect activ calificat
(funcţionar public) şi care implică o exercitare abuzivă din culpă a atribuţiilor de serviciu;
3. la infracţiunea de neglijenţă în serviciu este posibilă participaţia improprie, caz în care autorul
va fi tras la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 298 NCP, în vreme ce
instigatorul sau complicele vor răspunde pentru participaţia improprie la infracţiunea de abuz în
serviciu (art. 297 NCP);
4. urmările imediate ale infracţiunii sunt prevăzute de lege cu caracter alternativ, iar nu
cumulativ; dacă se produc toate urmările activităţii infracţionale, se va reţine comiterea unei
singure infracţiuni de neglijenţă în serviciu.

 Atâta vreme cât îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu de către inculpatul
gestionar s-a extins pe întreaga perioadă de gestiune – producând o tulburare însemnată
bunului mers al unei societăţi comerciale -, există o singură infracţiunea de neglijenţă în
serviciu, în forma unităţii naturale, iar nu o pluralitate de asemenea infracţiuni, în
concurs, delimitate de inventarierile efectuate pe parcursul activităţii de gestionare.
Intervenirea unui act de amnistie sau graţiere nu scindează activitatea infracţională în
două entităţi autonome, iar inculpatul nu profită de prevederile acelui act nici pentru
ansamblul activtăţii sale ilicite, nici pentru segmentul care precede acordarea amnistiei
sau graţierii (C.A. Bucureşti, s. pen., dec. nr. 396/1995).
 Răspunderea penală pentru neglijenţa în serviciu nu derivă exclusiv din acţiuni sau
inacţiuni prin care s-a cauzat nemijlocit, imediat o pagubă, o asemenea condiţie nefiind
expres prevăzută de Codul penal; rezultă că norma de incriminare este aplicabilă şi atnci
când activitatea ilicită a contribuit la producerea pagubei prin crearea posibilităţii altor
persoane de a produce pagube în mod nemijlocit (T.S., s. pen., dec. nr. 178/1976).
 Fapta notarului public, săvârşită din culpă, de a autentifica un contract de vânzare-
cumpărare a unui imobil cuprins în lista monumetelor istorice, fără a-şi îndeplini în mod
corespunzător îndatorirea de serviciu de a verifica dacă statul şi-a exercitat dreptul de
preemţiune – condiţie prevăzută, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării, în art. 4
alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice – întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii e neglijenţă în serviciu (I. C.C.j., s. pen., dec. nr.
1423/2009).
 Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, lipsind
vinovăţia sub forma culpei, în cazul în care inculpata, în calitate de operator ghişeu la o
societate bancară, a eliberat în mod repetat sume de bani corespunzătoare valorilor
înscrise pe mai multe bilete la ordin semnate în alb de administratorul societăţii,
completate însă cu sume mai mari şi pe numele altor furnizori decât cei vizaţi de
conducerea societăţii de către contabila-şefă, care le-a şi prezentat la bancă, cât timp o
mare parte din cecurile în litigiu au avut semnăturile efectuate în alb, de înseşi
persoanele autorizate, iar prezentarea contabilei-şefe pentru a ridica sumele de bani
cerute nu numai că nu putea să creeze vreo suspiciune operatoarelor de ghişeu, dar era
chiar de natură a sublinia legitimitatea operaţiunii, datorită garanţiei ce o oferea
preluarea banilor de către însăşi persoana ce îndeplinea funcţia de contabil-şef al
societăţii beneficiare, împuternicită de consiliul de administraţie, cu drept de semnătură
pentru documentele bancare (C.S.J., Completul de 9 judecători, dec. nr. 325/2004).
Fişa nr. 69
FALSIFICAREA DE MONEDE
falsificarea de monedă cu valoare circulatorie [art. 310 alin. (1) NCP].
Constituie formă asimilată a infracţiunii falsificarea unei monede, emise de către autorităţile
competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a acesteia [art. 310 alin. (2) NCP].
A. Obiect
1. Juridic (special) – relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea
monedelor.
2. Material
a. moneda sau titlul de valoare falsificat prin alterare, respectiv suportul material folosit pentru
contrafacerea monedei (moneda falsificată prin contrafacere reprezentând produsul infracţiunii);
b. moneda metalică sau de hârtie (bancnote) emisă de statul român sau de alte state (de
exemplul, leul, euro, dolar americam sau canadian, lira sterlină etc.).
b. Subiect
1. Activ (autor, coautor, instigator, complice) – orice persoană (fizică/juridică) care are
capacitate penală.
2. Pasiv – statul sau instituţia emitentă a monedei.
1. Element material – falsificarea de monede prin:
a. contrafacere = producerea, prin imitare, a monedei, astfel încât aceasta să poată fi percepută
ca fiind autentică;
b. alterare = modificarea în sens material a monedei.
 Cerinţa esenţială: monedele trebuie să aibă putere circulatorie la data falsificării;
potrivit art. 16 din Legea nr. 312/2004, bancnotele şi monedele emise şi neretrase din
circulaţie de către Banca Naţională a României reprezintă însemne monetare care trebuie
acceptate la valoarea nominală pentru plata tuturor obligaţiilor publice şi private;
 potrivit art. 12 din Legea nr. 312/2004, Banca Naţională a României este unica instituţie
autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace
legale de plată pe teritoriul României.
2. Urmarea imediată – starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică
în autenticitatea monedelor.
3. Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.
E. Forma asimilată
- falsificarea unei monede, emise de către autorităţile competente, înainte de punerea oficială în
circulaţie a acesteia;
- fapta nu poate fi comisă prin inacţiune;
F.Forme
1. Acte pregătitoare – posibile, dar neincriminate; anumite acte de pregătire constând în
fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificare, sunt
incriminate ca infracţiune autonomă, dacă sunt îndeplinite toate cerinţele de tipicitate prevăzute
de art. 314 NCP.
2. Tentaivă – posibilă şi incriminată.
3. Consumare
a. faptă consumată: la data falsificării monedelor;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă constinuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
G. OBSERVAŢII:
1. chiar dacă diminuarea marginală a infracţiunii se referă la „monede”, fapta este tipică şi atunci
când a fost falsificată o singură monedă sau un singur titlu de valoare cu putere circulatorie;
2. nu constituie obiect material al infracţiunii moneda electronică [potrivit art. 4 alin. (1) lit. f)
din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, prin moneda
electronică se înţelege valoarea monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o
creanţă asipra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de operaţiuni de plată
şi care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă];
3. dacă falsificarea priveşte monede care nu au putere circulatorie, fapta nu este tipică, însă poate
constitui infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale ori sub semnătură privată;
4. nu este tipică fapta de reproducere color a monedelor sau bancnotelor la scara 1/1, parţială sau
integrală, în scop publicitar, de informare sau late scopuri comerciale, dacă aceasta este realizată
cu acordul prealabil, scris, al Băncii Naţionale a României.
Fişa nr. 70
FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE
Falsificarea unui înscris oficial (inclusiv a copiilor legalizate ale acestuia), prin contrafacerea
(imitarea) scrierii sau a subscrierii ori prin alterare în orice mod (ştergeri, adăugiri etc.), dacă
înscrisul oficial falsificat este de natură să producă consecinţe juridice [art. 320 alin. (1) NCP].
A. Obiect
1. Juridic (special) – relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură
înscrisurile oficiale.
2. Material
a. înscrisul oficial întocmit cu respectarea condiţiilor ad validitatem prevăzute de lege, apt să
producă efecte juridice, ce este falsificat prin alterare; constituie înscris oficial orice înscris care
emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 NCP ori de la persoana
prevăzută în art. 175 alin. (2) NCP sau care aparţine (înregistrat sau depus) unor asemenea
persoane;
b. copiile legalizate al înscrisurilor oficiale falsificate prin alterare;
c. biletele (fără putere circulatorie, nominală), tichetele sau orice imprimate producătoare de
consecinţe juridice (sunt asimilate de lege cu înscrisurile oficiale) falsificate prin alterare.
B. Subiect
- orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
- la varianta agravtă, subiect activ nu poate fi decât funcţionarul public care falsifică înscrisul
oficial prin alterare sau contrafacere în timp ce se află în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
- participaţia penală este posibilă în toate formele: coautoratul, instigarea sau complicitatea.
2. Pasiv – unitate emitentă sau cea căreia îi aparţine înscrisul oficial.
1. Element material – falsificarea unui înscris oficial (instrumentum) prin:
a. contrafacerea scrierii ori a semnăturii = reproducerea, prin imitare, a conţinutului unui
înscris oficial preexistent (cu respectarea cerinţelor de formă) ori a semnăturii de pe un înscris
oficial (indiferent dacă se reproduce semnătura unei persoane reale sau se realizează o semnătură
fictivă, este necesar ca aceasta să creeze aparenţa unei semnături autentice);
b. alterare = modificarea materială în orice mod a conţinutului unui înscris oficial ori a
semnăturii de pe acesta (de exemplu, prin adăugiri, ştersături etc.).
 Cerinţa esenţială: înscrisul contrafăcut sau alterat trebuie să fie apt să producă
consecinţe juridice.
- starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură
înscrisurile oficiale;
- nu este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs efectiv consecinţe juridice.
- nu prezintă importanţă mobilul ori scopul comiterii faptei.
E. Varianta agravată – falsificarea unui înscris oficial prin contrafacere sau alterare de
către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu (indiferent dacă sarcina
de serviciu făcea parte din atribuţiilr funcţiei făptuitorului ori dacă aceasta i-a fost
încredinţată prin dispoziţia conducerii unităţii);
 se poate reţine coautoratul dacă infractorii au calitatea specială cerută de lege;
 instigatorul sau complicele va răspunde pentru forma agravată a infracţiunii dacă se
dovedeşte că a cunoscut sau a prevăzut calitatea autorului.
F. Forme
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care s-a realizat falsificarea înscrisului oficial prin
contrafacere sau alterare, chiar dacă înscrisul falsificat nu a fost folosit;
G. OBSERVAŢII:
1. în ipoteza în care falsul material în înscrisuri oficiale se comite prin contrafacerea scrierii sau a
semnăturii, înscrisul falsificat va reprezenta produsul infracţiunii, iar nu obiectul material al
acesteia; obiectul material este reprezentat în acest caz de hârtia pe care este realizată
contrafacerea;
2. pentru existenţa infracţiunii de fals material în însrisuri oficiale nu prezintă importanţă dacă
făptuitorul a urmărit sau nu producerea unui prejudiciu ori dacă în urma falsificării actului oficial
s-a produs vreo pagubă;
3. se va reţine existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale chiar dacă falsificarea se
realizează prin contrafacerea scrierii unor persoena care la momentul comiterii faptei nu mai
îndeplineau funcţiile menţionate în înscrisul oficial, atâta timp cât acesta este susceptibil de a
produce consecinţe juridice;
4. dacă falsificarea înscrisului oficial se realizează atât prin contrafacerea, cât şi prin alterarea
înscrisului oficial, nu va exista un concurs de infracţiuni, ci o infracţiune unică de fals material în
înscrisuri oficiale;
5. fapta este tipică chiar dacă falsificarea înscrisului a urmărit un scop legitim (de pildă,
dovedirea existenţei dreptului de proprietate cu privire la un imobil în condiţiile pierderii
înscrisului autentic prin care fusese dobâmdit dreptul);
6.în cazul în care funcţionarul, care nu se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu, falsifică un
înscris prin atestarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, va comite infracţiunea de fals
material în înscrisuri oficiale, iar nu cea de fals intelectual;
7. în cazul în care falsificarea unui înscris oficial se realizează prin aplicarea unei ştampile false,
se va reţine în concurs falsul material în înscrisuri oficiale şi folosirea de instrumente false (art.
318 NCP);
8. dacă cel care a falsificat înscrisul oficial îl şi foloseşte, se va reţine concursul real între
infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi uzul de fals.
 Persoana care plsmuieşte, în întregime sau parţial, un înscris oficial comite infracţiunea
de fals în înscrisuri oficiale fără a fi necesar ca, pentru existenţa acestei infracţiuni,
înscrisul să fie folosi (T.S., s. pen., dec. de îndrumare nr. 1/1969).
Fişa nr. 71
FALSUL INTELECTUAL
Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat
în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului ori prin omisiunea, cu ştiinţă, de a insera unele date sau împrejurări (art. 321 NCP).
A. Obiect
înscrisurile oficiale.
2. Material – înscrisul oficial întocmit cu respectarea condiţiilor ad validitatem prevăzute de
lege, apt să producă efecte juridice.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit: funcţionarul public (art. 175 NCP) aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
coautoratul este posibil numai dacă ambii falsificatori sunt funcţionari publici aflaţi în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu;
b. complice sau instigator poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.
2. Pasiv – unitatea emitentă sau cea căreia îi aparţine înscrisul oficial.
1. Element material – falsificarea unui înscris oficial (negotium) cu prilejul întocmirii
acestuia:
a. prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului (comisiune);
b. prin omisiune de a insera unele date sau împrejurări adevărate pe care funcţionarul avea
obligaţia să le consemneze (omisiune).
 Cerinţa esenţială: falsul trebuie realizat cu ocazia exerciţiului atribuţiilor de serviciu ale
funcţionarului şi să fie apt de a produce consecinţe juridice.
– starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură
înscrisurile oficiale;
− nu este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs efectiv consecinţe juridice.
- nu prezintă importanţă mobilul ori scopul comiterii faptei.
E. Forme
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care s-a realizat falsificarea înscrisului oficial cu prilejul
întocmirii sale, chiar dacă înscrisul falsificat nu a fost folosit;
F. OBSERVAŢII:
1. spre deosebire de falsul material în înscrisuri oficiale, când făptuitorul acţionează asupra
materialităţii înscrisului oficial (instrumentum), în cazul falsului intelectual făptuitorul acţionează
asupra conţinutului înscrisului oficial (negotium), fără a proceda la alterarea materialităţii
înscrisului;
2. falsul material în înscrisuri oficiale comis prin alterare se comite cu privire la un înscris oficial
preexistent, în vreme ce în cazul falsului intelectual activitatea infracţională se comite
concomitent cu redactarea înscrisului;
3. se va reţine infracţiunea de fals intelectual chiar dacă atestarea mincinoasă priveşte o singură
faptă sau împrejurare, respectiv dacă omisiunea inserării vizează o singură dată sau împrejurare;
4. va exista o singură infracţiunea da fals intelectual chiar dacă atestarea mincinoasă priveşte mai
multe fapte sau împrejurări, respectiv dacă omisiunea inserării vizează mai multe date sau
împrejurări sau dacă se realizează ambele variante alternative ale elementului material al
infracţiunii;
5. dacă funcţionarul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu a atestat cu prilejul întocmirii unui
înscris oficial fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, iar apoi a contrafăcut
semnătura persoanei care avea competenţa de a semna actul, se va reţine săvârşirea în concurs
real a infracţiunii de fals intelectual şi a celei de fals material în înscrisuri oficiale;
6. în situaţia în care, după comiterea falsului intelectual, funcţionarul foloseşte înscrisul oficial
falsificat în vederea producerii de consecinţe juridice, se va reţine infracţiunea de fals intelectual
în concurs real cu infracţiunea de uz de fals;
7. dacă funcţionarul atestă din culpă, cu prilejul întocmirii unui înscris oficial, fapte sau
împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omite din culpă să insereze unele date sau
împrejurări, se poate reţine în sarcina acestuia comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu,
dacă sunt întrunite şi celelalte condiţii legale ce ţin de tipicitatea faptei.
 Fapta inculpatului de a determina, cu intenţie, pe o salariată subalternă lui, care nu
cunoştea realitatea, de a atesta, într-o chitanţă fiscală, date necorespunzătoare adevărului,
cu scopul de a fi plătite taxe vamale mai reduse de către persoana căreia i-a fost eliberată
chitanţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, săvârşită în
condiţiile participaţiei improprii (C.S.J., s. pen., dec. nr. 153/1999).
 Falsificarea unor acte contabile ale unei societăţi comerciale private prin modificări,
ştersături şi adăugiri şi folosirea lor la întocmirea evidenţelor contabile nu constituie
infracţiunea de fals intelectual şi de uz de fals, ci infracţiunea de fals material în
înscrisuri sub semnătură privată (C.S.J., s. pen., dec. nr. 4266/2000).
 Reţinându-se săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, caracterizat prin calitatea de
funcţionar public a subiectului activ şi prin comiterea faptei în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, nu se poate reţine şi infracţiunea de abuz în serviciu (C.S.J., s. pen., dec. nr.
1019/1996).
Fişa nr. 72
FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ
Falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau
prin alterarea lui în orice mod, respectiv prin atestarea la momentul întocmirii înscrisului a unor
fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera
unele date sau împrejurări, dacă făptuitorul foloseşte el însuşi înscrisul falsificat sau îl
încerdinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice (art. 322
NCP).
A. Obiect
înscrisurile sub semnătură privată.
2. Material
a. înscrisul sub semnătură privată falsificat prin alterare care are valoare probatorie şi este apt să
producă efecte juridice;
b. înscrisul falsificat fie prin atestarea la momentul întocmirii a unei/unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului, fie prin omosiunea de a insera o/unele dată/date sau împrejurări;
c. constituie înscris sub semnătură privată actul unilateral sau convenţional semnat ce este apt să
producă consecinţe juridice în mediul privat (între particulari), altul decât cel prevăzut de art. 178
alin. (2) NCP.
B. Subiect
penală.
2. Pasiv – persoana (fizică/juridică) faţă de care s-a folosit înscrisul sub semnătură privată
falsificat.
1. Element material – este necesară comiterea a două acţiuni succesive:
a. falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin:
i. contrafacerea scrierii ori a semnăturii = reproducerea, prin imitare, a conţinutului unui
înscris sub semnătură privată preexistent ori a semnăturii de pe un înscris sub semnătură privată
sau plăsmuirea (fabricarea) în integralitate a unui înscris sub semnătură privată;
ii. alterare = modificarea materială în orice mod a conţinutului unui înscris sub semnătură
privată ori a semnăturii de pe acesta (de exemplu, prin adăugiri, ştersături etc.);
iii. atestarea la momentul întocmirii a unei/unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului, respectiv prin omisiunea de a insera o/unele dată/date sau împrejurări;
b. folosirea înscrisului sub semnătură privată falsificat de către făptuitor sau încredinţarea
acestuia altei persoane spre a-l folosi, în scopul producerii de consecinţe juridice.
 Cerinţa esenţială: înscrisul trebuie să fie apt să producă consecinţe juridice, chiar şi
atunci când nu a fost falsificat cu acest scop.
- starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură
înscrisurile sub semnătură privată;
- nu este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs efectiv consecinţe juridice.
- nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei.
E. Forme
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care falsificatorul foloseşte înscrisul sub semnătură privată
falsificat sau îl încredinţează în vederea folosirii, chiar dacă înscrisul falsificat nu a fost folosit;
F. OBSERVAŢII:
1. în ipoteza în care falsul material în înscrisuri sub semnătură privată se comite prin
contrafacerea scrierii sau a semnăturii, înscrisul falsificat va reprezenta produsul infracţiunii, iar
nu obiectul material al acesteia; obiectul material este reprezentat în acest caz de hârtia pe care
este realizată contrafacerea;
2. pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată nu prezintă
importanţă dacă făptuitorul a urmărit sau nu producerea unui prejudiciu ori dacă în urma
falsificării înscrisului s-a produs vreo pagubă; deopotrivă, nu prezintă importanţă dacă înscrisul a
fost falsificat în scopul de a constitui un mijloc de probă, fiind suficient ca acesta să aibă putere
probatorie;
3. falsificarea unui înscris sub semnătură privată şi deţinerea acestuia fără ca înscrisul să fi fost
folosit sau încredinţat spre folosire nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 322 NCP
(consumată sau tentată);
4. nu se va putea reţine comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată
în ipoteza în care o persoană falsifică un înscris sub semnătură privată, iar înscrisul ajunge în
posesia unor terţi, dar nu ca urmare a unei încredinţări, ci în mod involuntar ori contrar voinţei
falsificatorului; nu se va reţine comiterea infracţiunii prevăzute de art. 322 NCP nici în cazul în
care înscrisul sub semnătură privată falsificat nu a fost încredinţat de falsificator unui terţ în
scopul folosirii, ci în cu totul alt scop (de exemplu, în scop de depozitare sau conservare);
5. fapta este tipică chiar dacă falsificarea înscrisului sub semnătură privată a urmărit un scop
legitim ori dovedirea unei fapte sau împrejurări de fapt adevărate;
6. se va reţine comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi în
ipoteza în care înscrisul falsificat şi încredinţat în vederea utilizării nu a fost folosit de deţinătorul
acestuia;
7. în cazul în care falsificatorul este şi cel care foloseşte înscrisul sub semnătură privată, uzul de
fals va fi absorbit în infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată;
8. pentru a se reţine comietrea unei tentative la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub
semnătură privată nu este suficientă doar falsificarea înscrisului, ci trebuie să fi fost începută şi
acţiunea subsecventă de folosire sau încredinţare în vederea folosirii înscrisului falsificat;
9. dacă înscrisul sub semnătură privată este autentificat de notar, acesta devine înscris oficial;
10. înscrisurile emise de o unitate bancară sunt înscrisuri sub semnătură privată, fiind emise de o
societate comercială ce activează în mediul privat; în schimb, înscrisurile emise de Banca
Naţională a României sunt înscrisuri oficiale.
 Nu este săvârşită infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată dacă înscrisul nu
are aparenţa unui înscris adevărat şi orice persoană poate realiza că nu este apt să producă
consecinţe juridice, în acest caz nefiind îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii (C.A:
Braşov, s. pen., dec. nr. 349/2002).
 Fapta de a întocmi file cec, semnate sub o identitate falsă, şi de a le folosi pentru ridicarea
unor mărfuri de la societăţi comerciale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de fals în înscrisuri sub semnătură privată (I.C.C.J, s. pen., dec. nr. 4012/2009).
 Falsificarea unor acte contabile ale unei societăţi comerciale private prin modificări,
ştersături şi adăugiri şi folosirea lor la întocmirea evidenţelor contabile nu constituie
infracţiunea de fals intelectual şi de uz de fals, ci infracţiunea de fals material în înscrisuri
sub semnătură privată (C.S.J., s. pen., dec. nr. 4266/2000).
 Infracţiunea constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea
scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod, dacă făptuitorul foloseşte
înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii
unei consecinţe juridice. Contrafacerea scrierii include şi confecţionarea unui înscris sub
semnătură privată, care conţine menţiuni necorespunzătoare adevărului. În consecinţă,
fapta de a întocmi actul constitutiv şi statutul unei fundaţii – înscrisuri sub semnătură
privată – în cuprinsul cărora făptuitorul a inclus menţiunea necorespunzătoare adevărului
că activul patrimonial al fundaţiei se compune dintr-un imobil, deşi coproprietarul
imobilului nu şi-a dat acordul pentru intrarea acestuia în activul patrimonial al fundaţiei,
acte pe care făptuitorul le-a autentificat şi le-a folosit în faţa autorităţilor publice, în
vederea producerii de consecinţe juridice, constând în dobândirea personalităţii juridice a
fundaţiei, înregistrarea fiscală a acesteia şi întabularea dreptului de proprietate asupra
imobilului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2696/20011).
Fişa nr. 73
UZUL DE FALS
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată falsificată, cunoscând că este fals, în
vederea producerii unei consecinţe juridice (art. 323 NCP).
A. Obiect
înscrisurile oficiale sau cele sub semnătură privată.
2. Material
a. înscrisul oficial sau cel sub semnătură privată fals care a fost folosit;
b. înscrisul folosit trebuie să fie apt să producă consecinţe juridice.
B. Subiect
a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, cu excepţia celei care a falsificat înscrisul
sub semnătură privată;
b. participaţia penală este posibilă în toate formele: coautoratul, instigarea sau complicitatea.
2. Pasiv – persoana (fizică/juridică) faţă de care s-a folosit înscrisul oficial sau sub semnătură
privată falsificat.
1. Element material – folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată falsificat în
prealabil în scopul producerii de consecinţe juridice.
2. Urmarea imediată – starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică
de care se bucură înscrisurile oficiale sau sub semnătură privată.
- nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei.
E. Forme
1. Acte pregătitoare - posibile, dar neincriminate.
2. Tenatativă - posibilă, dar neincriminată.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care este folosit înscrisul falsificat (infracţiune instantanee);
F.OBSERVAŢII:
1. uzul de fals este o infracţiune instantanee, nu cu durată de consumare;
2. dacă o persoană săvârşeşte infracţiunea de fals în declaraţii, iar apoi foloseşte înscrisul care
cuprinde declaraţia falsă, se va reţine numai infracţiunea de fals în declaraţii, nu şi cea de uz de
fals;
3. infracţiunea de uz de fals comisă chiar dacă nu a fost săvârşită în prealabil o infracţiune de fals
material în înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată sau de fals intelectual, în ipoteza în care
falsificarea a fost realizată printr-o acţiune comisă din culpă, iar o persoană, ştiind că înscrisul
este fals, îl foloseşte în scopul producerii de consecinţe juridice;
4. nu este necesar pentru comiterea infracţiunii de uz de fals ca infractorul să cunoască persoana
care a falsificat înscrisul sau ca aceasta să fie trasă la răspundere penală;
5. autorul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale sau de fals intelectual poate fi subiect
activ al infracţiunii de uz de fals, în vreme ce autorul infracţiunii de fals material în înscrisuri sub
semnătură privată nu poate comite şi infracţiunea de uz de fals.
II.PARTEA PRACTICĂ
 Fapta de folosire, cu vinovăţie, de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea
verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie
infracţiunea de uz de fals (I.C.C.J., S.U., Dec. nr. 19/2006).
Fişa nr. 74
FALSUL ÎN DECLARAŢII
Fapta unei persoane de a face, în faţa unui funcţionar public sau unei unităţi în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea, o declaraţie necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei
consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul dacă, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia
făcută serveşte pentru producerea aceleiaşi consecinţe (art.326NC).
A. Obiect
1. Juridic (special)-relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în declaraţiile date în faţa
unui funcţionar public sau unei entităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea.
2. Material
-înscrisul în care este consemmnată declaraţia falsă dată în scris de făptuitor;
-dacă infracţiunea se comite prin declaraţia falsă dată de făptuitor, infracţiunea nu va avea obiect
material.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit.-orice persoană (fizică/juridică) care area capacitate penală;
b. nu este posibil coautoratul;
c. complice sau instigator poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.
2. Pasiv persoana (fizică/juridică) vătămată prin declaraţia falsă.
1. Element material
-declararea orală sau scrisă necorespunzătoare adevărului (în tot sau în parte) făcută în faţa unui
funcţionar public sau unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea;
-nu prezintă importanţă dacă declaraţia falsă a fost făcută din iniţiativa făptuitorului sau la
solicitarea organului, instituâţiei de stat sau a unităţii publice.
 Cerinţa esenţială:declaraţia falsă făcută în faţa unui funcţionar public sau unei unităţi în
care acesta îşi desfăşoară activitatea să fie aptă să producă consecinţe juridice pentru
făptuitor sau pentru altul dacă, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru
producerea acelei consecinţe, nu este necesară producerea efectivă a consecinţei juridice.
2. Urmarea imediată starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de
care se bucură declaraţiile făcute în faţa unui funcţionar public sau unei unităţi în care acesta îşi
desfăşoară activitatea.
3. Latura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei tipice,netrebuind să fie dovedită.
.nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei.
E. Forme
2. Tentativă posibilă dar neincriminată.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul în care s-a depus înscrisul ce consemnează declaraţia falsă la
funcţionarul public sau la unitatea în care acesta îşi desfăşoară activitatea sau în momentul în
care declaraţia falsă este consemnată de funcţionarul autorităţii competente într-un înscris apt să
producă consecinţe juridice (infracţiune comisivă intenţionată);
act de executae (unitate legală).
F. OBSERVAŢII:
1. nu prezintă importasnţă pentru consumarea infracţiunii de fals în declaraţii dacă făptuitorul a
semnat declaraţia falsă sau dacă a refuzat să semneze,când,în acest din urmă caz,funcţionarul a
menţionat potrivit legii„ refuzul de semnare ”al făptuitorului;
2. nu se va reţine comiterea infracţiunii de fals în declaraţii atunci când legea prevede pentru
declararea mincinoasă o incriminare autonomă specială (inducerea în eroare a organelor judiciare
sau mărturia mincinoasă) sau când legea sancţionează această faptă numai pe tărâm
contravenţional;
3. se va reţine numai infracţiunea de fals în declaraţii, iar nu concursul de infracţiuni între aceasta
şi uzul de fals când, după declaraţia falsă, făptuitorul foloseşte înscrisul în care aceasta este
incorporată;
4. nu se va reţine comiterea infracţiunii de fals în declaraţii dacă în procesul penal suspectul sau
inculpatul dă declaraţii false pentru a-şi crea un alibi în apărarea sa ori dacă partea civil solicită
drept daune sume mai mari decât cuantumul real al prejudiciului produs prin comiterea
infracţiunii; declaraţia mincinoasă dată de martor în procesul penal va constitui infracţiunea de
favorizare a făptuitorului, dacă a fost dată şi în scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea
penală sau judecata;
5. în ipoteza declarării false a identităţii în faţa unui reprezentant al unui organ sau instituţii de
stat ori al unei alte unităţi publice, se va reţine numai comiterea infracţiunii de fals privind
identitatea, iar nu un concurs de infracţiuni între aceasta şi falsul în declaraţii;
6. dacă funcţionarul public în faţa căruia se face declaraţia nu cunoaşte carcterul fals al acesteia,
acesta nu este participant la săvârşirea infracţiunii; dacă se stabileşte existeanţa unei înţelegeri
anterioare cu autorul, funcţionarul public va răspunde pentru complicitate la fals în declaraţii; în
cazul în care funcţionarul public află despre caracterul fals al declaraţiei, neavând nici o
înţelegere prealabilă cu făptuitorul şi nu sesizează de îndată organele judiciare, se va reţine
infracţiunea de omisiune a sesizării prevăzută de art.267NCP.
 Faptele inculpatului de a se prezenta în faţa unui notar public ca fiind o altă persoană-
proprietar al terenurilor înscrise într-un certificat de moştenitor şi,sub această identitate,
de a declara necorespnzător adevărului că el este singurul moştenitor şi proprietar al
terenurilor pe care le înstrăinează, determinând prin acţiunile sale notarul public să
întocmescă un înscris oficial (actul notarial) în care să ateste împrejurări
necorespunzătoare adevărului- constând în înscrierea inculpatului ca singur proprietar al
terenurilor-întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, ale
infracţiunii de fals în declaraţii ale participaţiei improprii la infracţiunea de fals
intelectual (I.C.C.J.s.pen.,dec.nr.541/2009).
 Nu pot duce la reţinerea infracţiunii de fals în declaraţii susţinerile neadevărate ale
reclamantului într-o acţiune civilă, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare
obligatorii a conţinutului lor, de către instanţă, iar părţile în proces au dreptul la a
contesta cele susţinute de reclamant şi de a face proba contrară (C.A.Bucureşti,s. a-II-a
pen.,dec.nr.415/1996).
 Fapta persoanei condamnate aflate în executaea unei pedepse privative de libertate, care
sesizează organele de urmărire penală afimând că este autoarea unei anumite infracţiuni,
pe care nu o comisese, pentru a zădărnici urmărirea penală împotriva adevăraţilor
vinonaţi, pe care îi cunoaşte, constituie infracţiunea de favorizare a infractorului
(C.A.Bucureşti,s. aII.a pen.dec.nr.216/1996).
Fişa nr. 75
FALSUL PRIVIND IDENTITATEA
Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută
unui funcţionar public sau transmisă unei unităţi în care acest îşi desfăşopară activitatea prin
folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile
sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în
vederea producerii unei consecinţe juridice [art.327 alin.81)NCP].
A. Obiect
1. Juridic (special): relaţiile sociale referitoare la încrederea publică pe care societatea o are în
constatările organelor competentente cu privire la identitatea unei persoane.
2. Material
a. în principiu nu are;
b. ca excepţie, dacă falsul privind identitatea se realizează prin folosirea unui înscris fals ori prin
încredinţarea unui înscris pentru a fi folosit pe nedrept, obiectul material îl constituie înscrisul
respectiv.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.
b. nu este posibil coautoratul, cu excepţia situaţiei în care infracţiunea este săvârşită prin
atribuirea unei identităţi false unei persoane prezente în aceeiaşi împrejurare, care îşi însuşeşete
identitatea falsă, când aceasta din urmă va avea calitatea de coautor;
c. complice sau instigator poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate panală.
2. Pasiv-unitatea în cadrul căreia funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea.
1. Element material
a. prezentarea (orală, în scris sau prin folosirea unui înscris) sub o identitate falsă în faţa unui
funcţionar public sau transmisă unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea făcută prin
folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimere ori la dovedirea stării
civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar
public în vederea producerii unei consecinţe juridice.
 Cerinţa esenţială:prezentarea sub o identitate falsă trebuie făcută prin folosirea
frauduloasă a uni act ce serveşte la identificare, (carte/buletinul de identitate,paşaportul),
legitimare (legitimaţia de serviciu, legitimaţia de student etc.) ori la dovedirea stării
civile (certificatul de naştere, certificatul de căsătorie etc.) sau a unui astfel de act
falsificat;
 uzul de fals va fi absorbit în infracţiunea complexă de fals privind identitatea;
b. atribuirea unei identităţi false unei alte persoane în faţa unui funcţionar public sau
transmisă unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea făcută prin folosirea fraudulosă a
unui act ce serveşte la identificare, legitimere ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act
falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vedera producerii unei
consecinţe juridice.
2. Urmarea imediată starea de pericol pentru valorile juridice protejate.
3. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei tipice, netrebuind să fie dovedită.
-intenţia directă;
-nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei.
E. Varianta agravată-prezentarea sub o identitate falsă prin întrebuinţarea identităţii reale
a unei persoane, orală saun prin folosirea unui înscris, în faţa unui funcţionar public sau
transmisă unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea făcută prin folosirea
frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau
a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public,
în vederea producerii unei consecinţe juridice;
 nu constituie variantă agravată atribuirea unei identităţi false prin întrebuinţarea
identităţii reale a unei persoane.
F. Varinata atenuată-încredinţarea unui act ce serveşte la identificarea (carte/buletin de
identitate, paşaportul), legitimarea(legitimaţie de serviciu, legitimaţie de student etc. ori la
dovedirea stării civile (de exemplu, certificatul de naştere, certificatul de căsătorie etc.)
spre a fi folosit fără drept;
 constituie o incriminare atenuată autonomă a complicităţii materiale la infracţiunea de
fals privind identitatea săvârşită în calitate de autor de persoana căreia i-a fost încredinţat
actul.
G. Forme
1. Acte pregătitoare-posibile,dar neincriminate.
2. Tentativă-posibilă ,dar neincriminată.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul comiterii faptei tipice; nu prezintă importanţă pentru
consumarea infracţiunii în varianta atenuată, dacă înscrisul încredinţat a fost folosit sau nu;
H. OBSERVAŢII:
1. dacă o persoană acceptă să fie prezentată sub o identitate falsă, iar ulterior făptuitorul îi
atribuie o astfel de identitate în faţa organelor competente fără ca aceasta să fie de faţă la
momentul comiterii faptei tipice, se va reţine participaţia sa penală în calitate de complice la
comiterea infracţiunii de fals privind identitatea;
2. dacă X îi încredinţează lui Z un înscris care serveşte la dovedirea în mod direct a stării civile
sau pentru legitimare, iar Z îl foloseşte atribuindu-şi o identitate falsă,X va avea calitatea de
autor al variantei atenuate a infracţiunii de fals privind identitatea , iar Z calitatea de autor al
variantei tip sau după caz, agravate a infracţiunii (în ipoteza în care este întrebuinţată identitatea
reală a unei alte perdoane).
 Fapta cetăţeanului român, aflat în străinătate, de a se prezenta sub o identitate falsă
autorităţilor unui stat străin constituie infracţiunea de fals privind identitatea
(I.C.C.J.,S.U.,dec.nr.19/2007).
 Faptele inculpatului de a se prezenta în faţa unui notar public ca fiind o altă persoană-
proprietar al terenurilor înscrise într-un certificat de moştenitor- şi sub această identitate,
de a declara necorespunzător adevărului că el este singurul moştenitor şi proprietar al
terenurilor pe care le înstrăinează, determinând prin acţiunile sale notarul public să
întocmească un înscris oficial (actul notarial) în care să ateste împrejurări
necorespunzătoare adevărului- constând în înscrierea inculpatului ca singur proprietar al
terenurilor- întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals privin identitatea, ale
infracţinii de fals în declaraţii şi al participaţiei improprii la infracţiunea de fals
intelectual (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.541/2009).
Fişa nr. 76
TULBURAREA ORDINII ŞI LINIŞTII PUBLICE
Fapta persoanei care, în public, prin violenţe, comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin
ameinţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică [art.
371 NCP].
A. Obiect
1. Juridic relaţiile sociale referitoare la convieţuirea socială.
2.Material
a. în principiu nu are;
b. ca excepţie, pot exista cazuri în care infracţiunea are ca obiect material bunurile sau
persoanele asupra cărora au fost exercitate acte de violenţă.
B. Subiect
1. Activ (autor, coautor,instigator,complice)-orice persoană care are capacitate penală.
2. Pasiv
b. secundar: persoana/ele vătămate prin fapta tipică.
1. Element material-săvârşirea de acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor, de acte
de ameninţare prin orice mijloace sau orice alte acte prin are se aduc atingeri grave demnităţii
persoanelor.
a. fapta trebuie săvârşită în public (în sensul art.184NCP).
b. fapta să fi tulburat ordinea şi liniştea publică.
2. Urmarea imediată-tulburarea ordinii şi liniştii publice.
3. Legătura de cauzalitate- trebuie să fie dovedită între faptă şi urmarea imediată.
D. Latura obiectivă
E. Forme
2. Tentativă- posibilă dar neincriminată.
3. Consumare
a. fapta consumată:în momentul în care s-au realizat actele prin care se tulbură ordine şi liniştea
publică;
b. fapta epuizată:poate fi comisă în formă continuată,epuizându-se după efectuarea ultimului
act de executae (unitate legală).
F. OBSERVAŢII: infracţiunea prevăzută de art. 371 NCP poate fi reţinută în concurs cu unele
infracţiuni contra patrimoniului.
Fişa nr.77
ULTRAJ CONTRA BUNELOR MORAVURI
Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o
activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art.374NCP,ori săvârşeşte acte de exhibiţionism
sau alte acte sexuale explicite [art.375NCP].
A. Obiect
1. Juridic - relaţiile sociale referitoare la convieţuirea socială.
2. Material - suportul pe care sunt stocate/fixate imaginile ce prezintă explicit o activitate
sexuală.
B. Subiect
1. Activ (autor,coautor,instigator,complice) ori ce persoană care are capacitate penală.
2. Pasiv
a. principal:statul;
b. secundar:persoana/ele ultragiate prin fapta tipică.
1. Element material
a. expunerea (prezentarea publică) sau distribuirea (diseminarea) de imagini ce prezintă explicit
o activitate sexuală (raport sexual, acte sexuale orale sau anale etc.)
b. săvârşirea de acte de exhibiţionism sau alte acte sexuale explicite (de pildă expunerea
organelor sexuale în public sau masturbarea în public).
a. fapta trebuie săvârşită fără drept;
b. săvârşirea faptei în public (art.184NCP);
c. imaginile prezentate nu trebuie să constituie elemente de pornografie infantilă (materiale
pornografice cu minori).
2. Urmarea imediată-starea de pericol pentru ordinea şi moralitatea publică.
3. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
intenţia directă sau indirectă:
-nu interesează mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.
E. Forme
1. acte pregătitoare:posibile ,dar neincriminate.
2. Tentativă:posibilă ,dar neincriminată.
3. Consumare
a. fapta consumată:în momerntul în care s-a realizat fapta tipică;
F. OBSERVAŢII: art.375NCP nu prevede condiţia ca fapta să aducă atingere bunelor moravuri,
prezumând în mod absolut că actele descrise de norma de incriminare aduc întotdeauna atingere
bunelor moravuri.
Fişa nr. 78
INCESTUL
Raportul sexual consimţit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori (art.377NCP)
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la normalitatea şi moralitatea vieţii sociale.
B. Subiect
1. Activ
a. rude în linie directă (ascendenţii şi descendenţii indiferent de grad) sau între fraţi şi surori
(inclusiv cosangvinii sau uterinii) care au capacitate penală;
b. persoanele care întreţin actele incestuoase au calitatea de autori, iar nu de coautori (infracţiune
bilaterală);
c. participaţia penală este posibilă sub forma complicităţii şi a instigării;
d. un minor poate fi subiect activ al infracţiunii.
2. Pasiv
a. general: statul;
b. special: nu are.
1. Element material – întreţinerea unui raport sexual firesc între rude în linie directă sau între
fraţi şi surori.
2. Urmarea imediată – starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la normalitatea şi
moralitatea vieţii sexuale.
- nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii mobilul sau scopul ce care a fost săvârşită
fapta.
E. Forme
2. Tentativă
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul întreţinerii raportului sexual între rudele în linie directă ori
între fraţi şi surori;
F. OBSERVAŢII:
1. fapta nu este tipică în ipoteza în care constă în întreţinerea de acte homosexuale, acte sexuale
orale sau anale ori în acte de perversiune sexuală;
2. infracţiunea de viol în varianta agravată prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. b) NVP, respectiv
varianta agravată a infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 220 alin. (4) lit. a)
NCP absoarbe incestul.
Fişa nr. 79
ABANDONUL DE FAMILIE
Săvârşirea de către persoana având obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la
întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
a. părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
b. neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
c. neplata cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale
judecătorească [art. 378 alin. (1) NCP].
Constituie formă asimilată a infracţiunii neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a
prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la
întreţinere din partea victimei infracţiunii.
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la raporturile ce presupun obligaţia de întreţinere între
membrii familiei.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit: orice persoană care are obligaţia de întreţinere şi capacitate penală; la forma
asimilată autor poate fi persoana care este obligată prin hotărâre judecătorească la prestaţii
periodice în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii şi are
capacitate penală;
b. instigator sau complice poate fi orice persoană care are capacitate penală.
2. Pasiv
b. secundar: persoana fizică care este creditorul obligaţiei de întreţinere.
1. Element material
a. părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a persoanei faţă de care există obligaţia legală
de întreţinere, care are ca efect expunerea acesteia la suferinţe fizice sau morale;
 nu este necesar pentru reţinerea tipicităţii faptei ca suferinţele să se fi produs efectiv;
b. neîndeplinirea cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
 obligaţia de întreţinere trebuie să fie prevăzută de lege, nefiind necesar ca aceasta să fie
satabilită doar pe cale judecătorească; îndeplinirea parţială a acestei obligaţii conduce la
reţinerea tepicităţii faptei;
c. neplata integrală, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilită printr-
o hotărâre judecătorească executorie;
 durata neexecutării obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere necesară pentru ca fapta să
fie tipică a fost majorată de la 2 la 3 luni;
 plata parţială a pensiei de întreţinere atrage reţinerea tipicităţii faptei.
2. Urmarea imediată – lipsirea de întreţinere a persoanei îndreptăţite.
E. Varianta asimilată – neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor
periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la
întreţinere din partea victimei infracţiunii;
 situaţia premisă: pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care făptuitorul este obligat,
în temeiul art. 1390 NCC, la executarea unor prestaţii periodice în favoarea persoanelor
îndreptăţite la întreţinere din partea victimei care a decedat în urma săvârşirii unei
infracţiuni;
 trebuie să fie vorba de o prestaţie periodică pe care instanţa să o fi stabilit în favoarea
personelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii pentru care a fost
condamnat subiectul activ nemijlocit;
 se va reţine tipicitatea faptei şi în ipoteza în care se constată neexecutarea unei singure
prestaţii periodice.
F. Forme
1. Acte pregătitoare – posibile [doar la forma comisivă prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. a)
NCP], dar neincriminate.
2. Tentativă – posibilă [doar la forma comisivă prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. a) NCP], dar
neincriminată
3. Consumare
Infracţiunea se consumă în momentul:
a. părăsirii, alungării, lăsării fără ajutor, ce sunt de natură a expune persoana vătămată la
suferinţe fizice sau morale (infracţiune morală);
b. primei omisiuni refritoare la îndeplinirea obligaţiei de întreţinere şi se epuizează fie prin
îndeplinirea obligaţiei, fie prin condamnarea efinitivă a infractorului (infracţiunea continuă);
c. expirării celor trei luni de neplată şi se epuizează la momentul reluării plăţii sau al
condamnării definitive a infractorului (infracţiunea continuă);
d. primei omisiuni referitoare la îndeplinirea de către cel condamnat a prestaţiilor periodice
stabilite prin hotărâre judecătorească.
1. nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii faptul că persoana care este creditorul
obligaţiei de întreţinere sau reprezentantul acesteia nu a pus în executare silită hotărârea
judecătorească prin care a fost stabilită pensia de întreţinere;
2. pentru reţinerea coautoratului este necesar ca toţi subiecţii activi nemijlocţi să fie debitori
solidari ai obligaţiei de întreţinere, iar fapta să nu îmbrace forma infracţiunii omisive proprii;
3. nu poate fi reţinută tipicitatea formei asimilate a infracţiunii dacă faţă de făptuitor s-a dispus
soluţia de clasare sau instanţa a pronunţat achitarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei;
4. dacă persoana vătămată nu îşi retrage plângerea prealabilă, iar în cursul judecăţii inculpatul îşi
îndeplineşte obligaţiile, instanţa trebuie să dispună, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege pentru aceasta.
 Latura subiectivă a infracţiunii de abandon de familie se caracterizează prin rea-credinţă,
ceea ce înseamnă că persoana obligată la plata pensiei de întreţinere are posibilitatea de a
o plăti, dar refuză să o facă. În consecinţă, nu săvârşeşte această infracţiune cel care, din
cauza lipsei mijloacelor materiale, este împiedicat să plătească pensia de întreţinere,
nefiind, deci, de rea-credinţă (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1748/1996).
 Nu se poate reţine existenţa infracţiunii de abandon de familie lipsind elementul relei-
credinţe atâta vreme cât, după pronunţarea hotărârii prin care a fost obligat să plătească o
pensie de întreţinere fostei sale soţii, în folosul copiilor rezultaţi din căsătorie, inculpatul
a luat copiii la domiciliul său, acordându-le îngrijire şi întreţinere fără contribuţia mamei,
deoarece, în această situaţie, el a fost încredinţat că nu mai trebuie să plătească acesteia
vreo sumă de bani (C.A. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 153/1998).
Fişa nr. 80
NERESPECTAREA MĂSURILOR PRIVIND ÎNCREDINŢAREA MINORULUI
Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al
persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii [art. 379 alin. (1) NCP].
Constituie formă asimilată a acestei infracţiuni fapta unei persoane căreia i s-a încredinţat un
minor prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare, de a împiedica, în mod repetat, pe
oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul în condiţiile stabilite de părţi sau de
către organul competent [art. 379 alin. (2) NCP].
A. Obiect
1. Juridic – relaţiile sociale referitoare la creşterea şi educarea copiilor.
2. Material – în principiu, nu are.
B. Subiect
1. Activ
a. nemijlocit: părintele copilului minor ori persoana căreia i s-a încredinţat copilul prin hotărâre
judecătorească care are capacitate penală;
b. instigator sau complice poate fi orice persoană care are capacitate penală.
2. Pasiv
a. minorul;
b. părintele care este împiedicat să-şi îndeplinească obligaţiile sau alte drepturi părinţeşti
prevăzute de lege.
1. Element material – reţinerea minorului de către părintele care îl avea în grijă după expirarea
duratei de timp stabilite prin hotărârea judecătorească.
2. Urmarea imediată – starea de pericol pentru creşterea şi educarea minorului.
3. Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitate faptei.
E. Varianta asimilată – împiedicarea, în mod repetat, a oricăruia dintre părinţi să aibă
legături personale cu minorul după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de
încredinţare a minorului, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul judiciar;
 pentru consumarea infracţiunii trebuie ca actele de împiedicare să aibă caracter repetat;
 infracţiunea se epuizează la data încetării activităţii infracţionale.
F. Forme
3. Consumare
a. infracţiunea se consumă în moemtul în care s-a realizat fapta tipică;
b. în forma de bază este o infracţiune continuă care se epuizează la momentul încetării reţinerii.
1. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a personei vătămate;
2. răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile;
3. deoarece persoana vătămată este un minor, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din
oficiu.
 În situaţia în care din procesele-verbale întocmite de către executorul judecătoresc rezultă
că inculpata a refuzat să execute hotărârea judecătorească prin care tatălui i se permisese
să aibă legături personale cu minorul, mai mult, s-a menţionat în mod expres că inculpata
a refuzat să permită tatălui său să comunice cu fiul său, chiar prin uşa întredeschisă, abia
la insistenţele copilului permitându-i accesul în apartament, reiese în mod evident o
atitudine a amamei de refuz al exercitării drepturilor conferite tatălui şi suntem în
prezenţa infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului (C.A.
Ploieşti, s. pen., dec. nr. 1275/2004).

Fise Drept Penal. Partea Speciala. Mihai PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fise Drept Penal. Partea Speciala. Mihai PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Abrevieri

 În ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevăzute de

 Există coauthor la infracţiunea de omor când coinculpaţii au acţionat împreună lovind

 Infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţia de ucidere, iar nu cu intenţia generală de a

II. PARTEA PRACTICĂ

Pentru a se reţine premeditarea, este necesar să se constate că făptuitorul a luat hotărârea de a

II. PARTEA PRACTICĂ

II. PARTEA PRACTICĂ

Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate-acţiunea penală se pune în mişcare la

a.persoana fizică în viaţă;

b.faspta epuizată:fiind o infracţiune continuă, fapta se epuizează în momentul în care ia

J. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

II. PARTEA PRACTICĂ

4.agresiunea sexuală comisă în scopul producerii de materiale pornografice [art.219 alin.(2)

2.minorul care nu a împlinit vârsta de 13 ani,indiferent de sex.

 constituie o incriminare nouă introdusă prin noul Cod penal;

b.proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii;

G. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate

 absoarbe infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194NCP(infracţiune

II. PARTEA PRACTICĂ

S-ar putea să vă placă și