1

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

3.1. Noţiune
- este infracţiunea ce constă în săvârşirea, cu praeterintenţie, a oricăreia din fap-
tele ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de lovire sau alte violenţe ori vătămare
corporală (art. 193-194 NCP), ce a avut ca urmare moartea victimei (art. 195 NCP);
- acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu.

3.2. Obiectul infracţiunii

a) obiectul juridic special: integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi relaţiile
sociale în legătură cu acestea; deopotrivă, având în vedere urmarea preterintenţionată
a infracţiunii, va constitui obiect juridic şi viaţa persoanei şi relaţiile sociale în
legătură cu dreptul la viaţă al altei persoane;
b) obiectul material: corpul persoanei în viaţă.

3.3. Subiecţii infracţiunii

a) subiectul activ: orice persoană fizică sau juridică (necircumstanţiat) cu capa-
citate penală;
- dacă fapta este comisă imediat după naştere sau în primele 24 de ore de la
naştere de mama aflată într-o stare de tulburare faţă de nou-născut se va reţine comiterea
infracţiunii de ucidere ori vătămare a nou-nâscutului săvârşită de către niE.mă [art. 200 alin.
(2) NCP];
- participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat, instigare sau
complicitate;
- se va reţine coautoratul şi atunci când acţiunile violente ale făptuitorilor privite
indivizibil au condus împreună la moartea praeterintenţionată a victimei.
b) subiectul pasiv: persoana fizică în viaţă.
- consimţământul victimei nu are valoarea unei cauze justificative prevăzute de
art. 22 NCP;
- în ipoteza în care victima este un membru de familie, se va reţine comiterea
infracţiunii de violenţă în familie [art. 199 alin. (1) NCP raportat la art. 195 NCP];
- atunci când victima este un judecător ori procuror aflat în exerciţiul atribuţiilor
de serviciu sau dacă fapta este comisă faţă de un judecător, procuror sau de un membru de
familie al acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, in legătură cu îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu ale magistratului, se va reţine comiterea numai a infracţiunii de ultraj
judiciar (art. 279 NCP raportat la art. 195 NCP); deopotrivă, se va reţine ultrajul judiciar şi
atunci când fapta este comisă împotriva unui avocat în leaătură cu exercitarea profesiei de
către acesta;
- dacă victima este funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea
acestor atribuţii sau dacă fapta este comisă împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte
o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stal sau asupra unui membru de familie al
funcţionarului, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor
de serviciu ale funcţionarului, se va reţine comiterea numai a infracţiunii de ultraj (art. 257
NCP raportat la art. 195 NCP);
- pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni.

3.4. Latura obiectivă

a) elementul material: activitatea de lovire sau vătămare corporală a integrităţii
corporale sau sănătăţii unei persoane (acţiune sau omisiune);
 2

- se poate realiza prin acţiunea (directă sau indirectă) ori prin inacţiunea prin care se
produce decesul persoanei.
b) urmarea imediată: moartea victimei care poate surveni de îndată cu exerci-
tarea violenţelor sau după trecerea unui interval de timp;
c) legătura de cauzalitate: trebuie stabilit că acţiunea vătămătoare a produs
decesul victimei; se reţine, pe de o parte, că se produce un efect necesar pentru existenţa
infracţiunilor prevăzute în art. 193 sau art. 194 NCP, iar, pe de altă parte, un efect necesar
pentru reţinerea infracţiunii prevăzute în art. 195 NCP.

Loviturile aplicate şi căderea victimei i-au produs leziuni care ar fi necesitat 7-8 zile
de îngrijiri medicale pentru vindecare. Intre traumatismul cranio-facial şi decesul datorat
meningitei acute există însă o legătură de cauzalitate indirectă, secundară, complicaţiile
posttraumatice determinând moartea violentă a victimei. Chiar dacă aceasta suferea de mai
multe boli preexistente lovirilor, care puteau determina moartea şi în afara condiţiilor create
prin traumatismul cauzat de inculpaţi, această stare patologică nu are relevanţă sub aspectul
cauzei determinante a morţii; rezultatul, moartea victimei, nu a survenit pe calea unei evoluţii
naturale, la o dată imprevizibilă, ci la scurt timp după lovirea ei de către inculpaţi, ca urmare a
traumatismului care a declanşat meningita acută purulentă. In aceste condiţii, se constată că
inculpaţii au săvârşit cu intenţie fapta de lovire, dar nu au prevăzut, din culpă, rezultatul
survenit. Ca atare, ei au acţionat cu intenţie depăşită, element subiectiv specific infracţiunii de
loviri cauzatoare de moarte (C.S.J., secţia penală, decizia nr. 1173/2002, wv.'w.legalis.ro).

Pentru existenţa infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu este

necesar, sub raport obiectiv, ca activitatea făptuitorului să fi provocat singură moartea
victimei, ci este suficient a se constata că între această activitate şi decesul victimei există
raport de cauzalitate. In speţă, victima, în vârsta de 69 ani, prezenta o arterioscleroză cerebrală
severă veche, cu insuficienţă circulatorie cerebrală avansată şi leziuni cardiace; rupturile
vasculare cerebrale - care au dus la hemiplegie, cu imobilizare, urmată de complicaţii septice
bronhice şi moarte - au fost provocate însă de traumatismul facial, datorat activităţii
inculpatului, evoluţia gravă Fiind favorizată de leziunile vasculare masive preexistente. Există
deci raport de cauzalitate între fapta inculpatului şi decesul victimei (Trib. Suprem, secţia
penală, decizia nr. 209/1977, în Repertoriu 1976-1980, p. 244).

Se va reţine săvârşirea Infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte dacă inculpatul

aplică o lovitură de cuţit victimei, chiar dacă moartea acesteia a survenit din cauza unei
septicemii datorate refuzului victimei de a fi spitalizată: septicemia nu întrerupe lanţul cauzal
dintre activitatea inculpatului şi moartea victimei, deoarece septicemia a avut ca punct de
plecare plaga înjunghiată produsă de inculpat [Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr.
1166/1978, hi G. Antoniu. C. Bulai (coord), P.J.P. - voi III, p. 71].

Dacă victima 1-a lovit pe inculpat cu o cârjă peste spate şi, încercând să îl lovească din
nou, inculpatul a prins cârja şi apoi i-a dat drumul, victima dezechilibrându-se şi căzând pe
spate în stradă, iar în timp ce victima în vârstă de 73 de ani se afla căzută în stradă, inculpatul
i-a aplicat, cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale, fapta se încadrează în
infracţiunea de omor calificat, săvârşită în condiţiile circumstanţei atenuante a provocării, iar
nu în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, întrucât aplicând victimei, cu

1
în doctrină (V. Cioclei, în NCP comentat, p. 401) s-a arătat că: „Această formă hibridă de vinovăţie se stabileşte în funcţie de unele
elemente obiective: obiectul vulnerant, zona vizată, intensitatea şi numărul loviturilor, starea de sănătate a victimei".
 3

putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale şi având în vedere vârsta şi starea de
sănătate a victimei care se deplasa cu ajutorul unei cârje, inculpatul a prevăzut posibilitatea de
a se produce moartea victimei şi, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenţia
specifică infracţiunii de omor, în modalitatea intenţiei indirecte (I.C.C.J., secţia penală,
decizia nr. 292/2011, www.scj.ro).

3.5. Latura subiectivă

- numai praeterintenţia: activitatea vătămătoare se realizează cu intenţie directă
sau indirectă, iar rezultatei mai grav, respectiv moartea persoanei, se produce din culpă 1; prin
urmare, această infracţiune nu poate fi comisă decât cu praeterintenţie, iar nu doar cu intenţie
(directă sau indirectă) ori numai din culpă;
- dacă nu se poate reţine culpa faţă de rezultatul mai grav (când făptuitorul nu
putea şi nici nu trebuia să prevadă rezultatul mai grav) se va reţine fie infracţiunea de loviri
sau alte violenţe, fie cea de vătămare corporală.

Există infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, şi nu cea de omor,

atunci când inculpatul a produs victimei numeroase leziuni care -deşi au avut drept rezultat
moartea - nu prezentau gravitate şi, de altfel, nici mijloacele folosite nu erau apte să producă
moartea, care s-a datorat unor maladii grave preexistente. In speţă, între inculpat şi soţia sa a
avut loc un conflict, care a degenerat în insulte şi loviri reciproce, aplicate la întâmplare; nu s-
a stabilit că inculpatul s-a folosit de obiecte apte să genereze moartea, dar prin activitatea sa el
a cauzat victimei - care în cele din urmă a decedat - multiple leziuni. (...) în acest context, se
poate conchide că, sub aspect subiectiv, inculpatul, săvârşind cu intenţie acţiuni de lovire a
soţiei sale, a determinat producerea unui rezultat, moartea acesteia, pe care nu 1-a prevăzut,
deşi în raport cu situaţia concretă trebuia şi putea să-1 prevadă. Fapta sa constituie, aşadar,
infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, şi nu aceea de omor (Trib. Suprem,
secţia penală, decizia nr. 4/1980. în Repertoriu 1976-1980, p. 241).

Nu se poate reţine existenţa intenţiei inculpatului de a ucide, în cazul în care acesta a

aplicat victimei „cu o coadă de mătură (instrument inapt, prin natura sa, de a provoca
moartea) numeroase lovituri, fără mare intensitate (întrucât nu au produs fracturi sau lezarea
unor organe, ci numai echimoze şi exco-riaţii), în diferite regiuni ale corpului, în special în
regiunea fesieră şi a gambelor (ceea ce înseamnă că nu a urmărit lovirea victimei într-o
regiune unde se află organe vitale); moartea victimei constituie, în aceste împrejurări, un
rezultat neprevăzut de inculpat, dar pe care acesta - faţă de constituţia firavă a victimei şi de
starea de ebrietate în care se găsea, în raport cu pregătirea lui, trebuia şi putea să-1 prevadă"
(Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 986/1980, în NCP comentat, p. 404).

Lovirea victimei cu pumnul în regiunea nazală şi apoi cu piciorul în piept nu implică

previziunea probabilităţii ivirii rezultatului letal produs, întrucât nici modul şi mijlocul utilizat
pentru executarea loviturilor, nici regiunea în care s-au aplicat nu sunt de natură, în cazuri
obişnuite, să conducă la producerea decesului. întrucât rezultatul letal nu a fost prevăzut şi
acceptat de inculpat, lipsind intenţia de a ucide, corect s-a dispus schimbarea încadrării
juridice din omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte (CA. Bucureşti, secţia I penală,
decizia nr. 195/1999, în C.P.J.P. 1999. p. 113).
 4

Fapta inculpatului care, aplicând victimei un pumn în zona feţei, a determinat astfel
căderea şi lovirea victimei cu capul de dunga unei servante din lemn şi, în cele din urmă,
decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte, iar nu pe cele ale infracţiunii de ucidere din culpă. Spre deosebire de
uciderea din culpă, în cazul căreia culpa priveşte atât lovirea victimei, cât şi rezultatul letal
produs, în privinţa infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte făptuitorul
acţionează cu praeterintenţie, ceea ce înseamnă că numai rezultatul letal al faptei sale, mai
grav decât cel urmărit sau acceptat, se produce din culpă (CA. Bucureşti, secţia a 11-apenală,
decizia nr. 105/2000, în C.P.J.P. 2000, p. 100).

3.6. Formele infracţiunii

- actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate;
- tentativa nu este posibilă, fiind vorba de o infracţiune praeterintenţionată;
- consumarea: în momentul efectuării activităţii infracţionale (data comiterii
acţiunii sau inacţiunii), infracţiunea epuizându-se la data producerii urmării periculoase, adică
a morţii victimei (infracţiune cu durată de consumare)1;
- unele efecte ale legii penale (aplicarea legii penale în timp, minoritatea, graţie-
rea, prescripţia răspunderii penale etc.) se raportează la data activităţii infracţionale (acţiunii
sau inacţiunii infracţionale) ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii care reprezintă
data consumării infracţiunii, iar nu la data epuizării acesteia prin producerea rezultatului;
- infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte poate fi reţinută în
concurs cu infracţiunea de tulburare a liniştii publice prevăzută de art. 371 NCP.

3.7. Pedeapsa
- închisoarea de la 6 la 12 ani;
- răspunderea penală este imprescriptibilă, infracţiunea regăsindu-se în enumerarea
limitativă prevăzută de art. 153 alin. (2) NCP.