Sunteți pe pagina 1din 4

1

Lovirea sau alte violenţe

1.1. Noţiune
- este infracţiunea ce constă în lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de
suferinţe fizice - forma tip [art. 193 alin. (1) NCP];
- varianta agravată a infracţiunii constă în lovirile sau violenţele prin care se
produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este
evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile [art. 193 alin. (2) NCP]; se remarcă,
aşadar, că infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de NCP are aplicabilitatea mai
largă decât cea prevăzută de vechiul Cod penal, încorporând atât conţinutul infracţiunii de
vătămare corporală (art. 181 C.pen. din 1969) din vechiul Cod, cât şi o parte a conţinutului
infracţiunii de vătămare corporală gravă [art. 182 alin. (1) C.pen. din 1969];
- NCP nu mai prevede ca variantă agravată a infracţiunii săvârşirea faptei asupra
unui membru de familie, aceasta fund prevăzută ca infracţiune distinctă de violenţa în familie
(art. 199 NCP);
- acţiunea penală pentru această infracţiune se pune în mişcare la plângerea prea-
labilă a persoanei vătămate1, iar retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală:
- în cazul în care persoana vătămată este un membru de familie, acţiunea penală
poate fi pusă în mişcare şi din oficiu, în acest caz putând interveni împăcarea părţilor [art. 199
alin. (2) NCP]; dacă subiectul pasiv este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu
capacitate de exerciţiu restrânsă, dar care mt este membru de familie, acţiunea penală poate fi
pusă în mişcare şi din oficiu, conform art. 157 alin. (4) NCP, însă împăcarea nu este posibilă,
pentru că aceasta este prevăzută de lege numai pentru membrii de familie.

1.2. Obiectul infracţiunii


a) obiectul juridic special: integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi relaţiile
sociale în legătură cu acestea;
b) obiectul material: corpul persoanei în viaţă.
- dacă faptele sunt săvârşite cu ştiinţă asupra unei persoane decedate, se va reţine
săvârşirea infracţiunii de profanare de cadavre sau morminte (art. 383 NCP).
1
Trebuie avut în vedere faptul că, în ipoteza în care subiectul pasiv al infracţiunii este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu
capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 157 alin. (4) NCP-
1.3. Subiecţii infracţiunii
a) subiectul activ: orice persoană fizică sau juridică (necircumstanţiat) cu capa-
citate penală;
- părinţii care exercită acte de violenţă asupra copiilor lor vor fi subiecţi activi ai
infracţiunii de violenţă în familie (care absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe), care
poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de
art. 197 NCP1;
- în situaţia în care subiectul activ este o persoană aflată în exercitarea atribuţiilor
de serviciu, fapta poate îmbrăca o altă încadrare juridică (de pildă, purtarea abuzivă prevăzută de
art. 296 NCP);
- dacă fapta este c omisă imediat după naştere sau în primele 24 de ore de la naştere
de mama aflată într-o stare de tulburare faţă de nou-născut se va reţine comiterea infracţiunii de
ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârşită de către mamă [art. 200 alin. (2) NCP];
- participaţia penală este posibilă în toate formele: coautorat, instigare sau com-
plicitate.

Persoana care ţine victima pentru a fi lovită de un terţ şi care i-a provocat victimei
vătămări corporale care au necesitat 5 zile îngrijiri medicale va răspunde în calitate de coautor la

!
în acest sens în doctrină [F. Streteanu. D. Niţu, op. cit. voi. I, p. 268) s-a opinat că „în prezent, în sfera dreptului de corecţie nu se mai poate
include şi dreptul de a exercita violenţe fizice, chiar de mică intensitate, astfel că acestea vor trebui considerate ca fapte antijuridice şi atunci
când au fost comise în cadru familial şi în legătură cu educarea minorului".
2

infracţiunea de loviri sau alte violenţe, şi nu pentru complicitate la această infracţiune, întrucât
contribuţia adusă în acest fel apare indispensabilă pentru realizarea conţinutului infracţiunii
[Trib. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 523/1981, în G. Antoniu, C. Buîai (coord.), PJ.P. - vol. III,
p. 57].
b) subiectul pasiv: persoana fizică în viaţă.
- consimţământul victimei la exercitarea de violenţe asupra sa constituie o cauză
justificativă;
- în ipoteza în care victima este un membru de familie se va reţine comiterea
infracţiunii de violenţă în familie [art. 199 alin. (1) NCP raportat Ia art. 193 NCP];
- dacă victima este un judecător ori procuror aflat în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu, sau dacă fapta este comisă faţă de un judecător, procuror sau de un membru de familie
al acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu ale magistratului se va reţine comiterea numai a infracţiunii de ultraj judiciar (art. 279
NCP raportat îa art. 193 NCP); deopotrivă, se va reţine ultrajul judiciar şi atunci când fapta este
comisă împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei de către acesta;
- atunci când victima este funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuţii sau dacă fapta este comisă împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau asupra anui membru de familie
al funcţionarului, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu ale funcţionarului se va reţine comiterea numai a infracţiunii de ultraj (art. 257 NCP
raportat Sa art. 193 NCP);
- pluralitatea de subiecţi pasivi atrage, în principiu, reţinerea unui concurs de infracţiuni.

1.4. Latura obiectivă


a) elementul material: lovirea sau exercitarea oricărei alte violenţe (inclusiv
psihice) cauzatoare de suferinţe fizice asupra corpului unei persoane;
- violenţa poate să constea fie într-o acţiune directă, fie într-una indirectă, ori poate
îmbrăca forma unei inacţiuni;
- în situaţia în care, cu aceeaşi ocazie, persoana vătămată este lovită de mai multe
ori de făptuitor, se va reţine existenţa unei singure infracţiuni de loviri sau alte violenţe, deoarece
există o unitate naturală colectivă în cadrul căreia există o singură acţiune infracţională violentă
realizată în acelaşi context spaţio-temporal prin mai multe acte de executare;
- nu este întotdeauna necesar pentru existenţa infracţiunii de loviri sau alte violenţe să
existe un contact fizic între agresor şi victimă, fapta putând fi comisă prin orice fel de violenţe
prin care se produce o suferinţă fizică [de exemplu, printr-o violenţă psihică (sperietură
puternică), prin pulverizarea unui spray paralizant sau lacrimogen în locul unde se află victima
etc.].
b) urmarea imediată: constă în suferinţa fizică, indiferent de intensitate, produsă
prin lovire sau alte violenţe; în ipoteza în care actele de violenţă produc un
traumatism pentru a cărui vindecare este necesară chiar şi o zi de îngrijiri medicale se
va reţine varianta agravată a infracţiunii, iar nu forma de bază;
- poate rezulta fie direct, fie indirect din acţiunea sau inacţiunea făptuitorului;
- fapta nu este tipică dacă s-au produs numai suferinţe psihice.
c) legătura de cauzalitate: dacă fapta se comite prin lovire, legătura de cauzali-
tate rezultă din materialitatea faptei, suferinţa fizică fiind prezumată; când fapta se
comite prin alte violenţe, trebuie să existe şi să fie dovedită legătura de cauzalitate
între actele de violenţă şi suferinţa fizică produsă.

1.5. Latura subiectivă


- intenţie directă sau indirectă (in cazul formei tip): forma de bază a infracţiunii nu
poate fi comisă cu praeterintenţie;
3

- în cazul în care infractorul loveşte din eroare o altă persoană decât pe cea pe care
voia să o lovească, nu se va reţine eroarea drept cauză de neimputabilitate;
- în situaţia în care făptuitorul a acţionat împotriva unei persoane, iar din cauza
efectuării în mod defectuos a actelor de executare sau ca urmare a unui eveniment neprevăzut,
acţiunea infracţională a fost deviată către un alt subiect (aberratio ictus), ajungându-se astfel la
vătămarea unei alte persoane, nu se va reţine eroarea, întrucât aceasta intervine în momentul
desfăşurării acţiunii infracţionale şi, prin urmare, nu înlătură caracterul penal al faptei;
- nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul sau scopul cu care au fost
săvârşite lovirile sau violenţele; acestea pot fi avute în vedere de instanţă la individualizarea
pedepsei,

1.6. Varianta agravată: lovirile sau alte violenţe prin care se produc leziuni
traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin
zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile
- criteriul medico-legal de evaluare a gravităţii traumatismului este numărul de zile
de îngrijiri medicale;
- este necesar ca traumatismul produs să necesite pentru vindecare între 1 şi 93 de
zile de îngrijiri medicale; dacă vătămările suferite nu necesită pentru vindecare nicio zi de
îngrijire medicală se va reţine comiterea formei de bază a infracţiunii, iar dacă numărul zilelor de
îngrijire medicală este mai mare de 90 se va reţine comiterea infracţiunii de vătămare corporală;
- îngrijirile medicale sunt acele îngrijiri ce sunt necesare pentru restabilirea
sănătăţii şi integrităţii corporale a persoanei care a fost vătămată prin săvârşirea infracţiunii;
numărul zilelor de îngrijiri medicale reprezintă un criteriu medico-legal de evaluare a gravităţii
vătămării sănătăţii sau integrităţii corporale a persoanei vătămate prin activitatea infracţională,
utilizat pentru stabilirea încadrării juridice a infracţiunii; numărul de zile de îngrijiri medicale nu
este echivalent cu numărul zilelor de spitalizare sau de concediu medical ori cu durata întregii
perioade recuperatorii;
- această variantă agravată se comite din punct de vedere subiectiv cu intenţie
(directă sau indirectă) ori cu praeterintenţie [de exemplu, în ipoteza în care după exercitarea
actelor de violenţă numărul iniţial de îngrijiri medicale (de pildă 37 zile de îngrijiri medicale)
sporeşte odată cu trecerea timpului fără vreo altă intervenţie violentă din partea făptuitorului,
până la limita de 90 de zile de îngrijiri medicale].

Fapta de lovire constituie infracţiunea de loviri sau alte violenţe chiar dacă victima a
prezentat unele echimoze pentru a căror vindecare au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale,
aceste îngrijiri fiind destinate să înlăture semnele exterioare vizibile, şi nu alte consecinţe mai
grave ale lovirii sau să determine reluarea funcţiilor normale ale organismului traumatizat, nu
Influenţează încadrarea juridică [Trib. Constanţa, secţia penală, decizia nr. 1555/1969, în G.
Antoniu, C. Bulai (coord.J, P.J.P. - voi. III, p. 56].

Faptul că victima a avut nevoie de un tratament local sub forma unor comprese la deget
timp de 3 zile nu înseamnă îngrijiri medicale în sensul legii, aşa încât fapta de lovire se
încadrează în forma de bază a infracţiunii de loviri sau alte violenţe [Trib. Suprem, secţia penală,
decizia nr, 454/1973, în G. Antoniu, C. Bulai (coord.), P.J.P. - voi III, p. 56].

1.7. Formele infracţiunii


- actele preparatorii şi tentativa: sunt posibile, însă nu sunt incriminate;
4

- consumarea: în momentul în care are loc exercitarea lovirilor sau altor violenţe
prin care se cauzează suferinţe fizice sau leziuni traumatice ori afectarea sănătăţii pentru a căror
vindecare sunt necesare îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile;
- infracţiunea poate fi săvârşită în formă continuată, caz în care momentul epuizării
îl reprezintă cel al exercitării ultimelor acte de violenţă;
- infracţiunea de loviri sau alte violenţe este absorbită în infracţiunea de vătămare
corporală sau de omor, dacă acestea au fost comise prin lovire sau alte violenţe (absorbţie
naturală) ori în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de tâlhărie, ultraj, ultraj judiciar etc.
(absorbţie legală);
- infracţiunea de loviri sau alte violenţe absoarbe ameninţarea în situaţia în care,
imediat după ce o persoană o ameninţă pe alta că o va lovi, exercită acte de violenţă asupra
victimei;
- infracţiunea de loviri sau alte violenţe poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea
de tulburare a liniştii publice prevăzută de art. 371 NCP.

1.8. Pedeapsa
- în forma de bază [art. 193 alin. (1) NCP], infracţiunea se pedepseşte cu închi-
soarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă (120-240 zile-amendă);
- în cazul în care fapta a fost săvârşită în varianta agravată prevăzută de art. 193
alin. (2) NCP, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda (180-300 zile-amendă).

S-ar putea să vă placă și