MITAN MARIA-ROXANA

ANUL III,IF, GRUPA 322

DREPT PENAL.PARTEA SPECIALA 2

Ultrajul

Constituie ultraj, potrivit art. 239 C. pen., insulta sau calomnia

savârsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, contra
unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica
exercitiulautoritatii de stat, aflat în exercitiulfunctiunii ori pentru fapte
îndeplinite în exercitiulfunctiunii, reprezentând forma simpla. O
primamodalitate agravata o constituie amenintareasavârsita nemijlocit
ori prin mijloace de comunicare directa contra unui functionar public
care îndeplineste o functie ce implica exercitiulautoritatii de stat, aflat
în exercitiul functiunii sau pentru fapte îndeplinite în
exercitiulfunctiunii. Fapta prezinta un caracter mai grav când consta
în lovirea sau orice acte de violenta, precum si în vatamarea corporala
savârsita împotriva persoanei prevazute în alin. (1) aflata în
exercitiulfunctiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiulfunctiunii
si, de asemenea, daca s-a produs o vatamare corporala
grava. Infractiunea este si mai grava daca faptele de mai sus sunt
savârsite împotriva unui magistrat, politist sau jandarm ori alt militar.

1. Conţinutul legal: "Ameninţarea savârşita nemijlocit sau prin

mijloace de comunicare directa contra unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autoritaţii de stat, aflat
în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul
funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Lovirea sau orice acte de violenţa, savârşite împotriva unui
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul
autoritaţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte
îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepeşte cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
 Vatamarea corporala, săvârşită împotriva unui funcţionar public
care îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autoritaţii de stat,
aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 6
ani.
Vatamarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar
public care îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autoritaţii
de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 3 luni la 12
ani."

CAZURI SPECIALE DE PEDEPSIRE(art. 239¹ C. pen.)

"În cazul infracţiunilor prevazute în art. 180-182, 189 şi 193 savârşite
împotriva soţului, copiilor sau parinţilor unui judecător, procuror,
poliţist, jandarm ori militar, în scop de intimidare sau de razbunare
pentru acte sau fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul
pedepsei se majoreaza cu 2 ani. "

2. Condiţii preexistente:

2A.Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a caror formare

şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat
autoritaţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare.
Autoritatea publica este conferita organelor publice sau este exprimata
prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implica.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind

autoritatea de stat, a caror dezvoltare este asigurata prin apararea
prestigiului şi siguranţei funcţionarilor care exercita aceasta autoritate.
Obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale care se refera
la onoarea, libertatea sau integritatea corporala a persoanei, purtatoare a
autoritaţii publice- obiectul material - Infracţiunea nu are obiect
material când se savârşeşte prin ameninţare, dar daca se comite prin
lovire sau alte violenţe, obiectul material este corpul persoanei.

2B.Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoana care

raspunde penal. Participaţia este posibila în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este, în principal, organul care exercita autoritatea
publica, iar în secundar este persoana care îndeplineşte o functie ce
implica exerciţiul autoritaţii de stat şi împotriva careia s-a exercitat
ameninţarea, lovirea sau actele de vătămare. Aceasta persoana îşi poate
exercita funcţia în cadrul puterii legislative, executoreşti sau
judecatoreşti. Asemenea funcţii sunt: membru al Parlamentului, al
Guvernului, al Curţii Cinstituţionale, al Curţii de Conturi. Nu pot fi
subiecţi pasivi ai acestei infracţiuni persoanele care efectueaza acte sau
operaţii tehnico-administrative (arhivari, şoferi la aceste institiţii).

3.Conţinutul constitutiv:

3A.Latura obiectiva:

- elementul material - se realizeaza prin acţiunile specifice ce

caracterizeaza infracţiunile de: ameninţare sau vătămare corporală.
Pentru întregirea elementului material este necesar ca:
a. fapta sa fie savârşita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directa;
b. sa fie savârşita contra unui funcţiunar aflat în exerciţiul funcţiunii ori
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.
- urmarea imediata - consta în însaşisavârşirea faptei, producând o stare
de pericol pentru autoritatea cu care este investit organul din care face
parte funcţionarul ultragiat iar, ca o urmare adiacenta, o atingere adusa
libertaţii psihice sau integritaţii corporale a persoanei.

3B.Latura subiectiva: - forma de vinovaţie - intenţie directa sau

indirecta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

 A. Forme. Atât actele preparatorii, cât si tentativa, desi posibile, nu
sunt incriminate. Consumarea infractiunii are loc în momentul în care
actiunea incriminata a fost savârsita si s-a produs urmarea imediata a
infractiunii.
B. Modalitati. În cazul formei simple, ultrajul se prezinta sub mai
multe modalitati normative si anume, modalitatea comiterii prin insulta
sau calomnie.
În cazul formelor agravate, infractiunea se prezinta, de asemenea,
sub mai multe modalitati si anume, modalitatea comiterii prin
amenintare, lovire sau orice alte acte de violenta, vatamarea corporala,
precum si vatamarea corporala grava, savârsite împotriva persoanelor
prevazute în alin. (1) si ultim al art. 239 C. pen.
Prin urmare, în cazul formelor agravate, infractiunea de ultraj se rea-
lizeaza prin savârsirea împotriva unui functionar care îndeplineste o
functie ce implica exercitiulautoritatii de stat, a unei actiuni de
amenintare, lovire, a altor acte de violenta, a unei actiuni de vatamare
corporala sau a unei actiuni de vatamare corporala grava. Fiecare dintre
aceste actiuni are o incriminare distincta în Codul penal, constituind o
infractiune contra persoanei (lovirea sau alte violente, vatamarea
corporala, vatamarea corporala grava). Explicatii cu privire la
elementul material al fiecareia dintre infractiunilearatate au fost date în
cuprinsul cursului, atunci când au fost analizate dispozitiile incri-
minatorii din articolele respective.
Toate aceste actiuni trebuie savârsite împotriva functionarului aflat în
exercitiulfunctiei sau pentru fapte îndeplinite de acesta în
exercitiulfunctiei. Atunci când s-a analizat forma simpla a infractiunii
de ultraj s-au dat explicatii si în aceasta privinta.
Pentru existenta ultrajului în forma agravata nu intereseaza modul si
nici mijloacele de savârsire a faptei. În practica judiciara s-a retinut ca
ultraj în forma agravata, de exemplu, prinderea functionarului de
reverul hainei si lovirea acestuia cu un lemn.
S-a pus problema daca infractiunea de ultraj în forma agravata intra
în concurs cu infractiunea de nerespectare a hotarârilorjudecatoresti
[art. 271 alin. (1) C. pen.], atunci când actele de violenta sunt savârsite
cu prilejul executarii unei hotarârijudecatoresti, împotriva organului de
executare. Atât literatura de specialitate, cât si practica judiciara
considera ca în acest caz va exista numai infractiunea de nerespectare a
hotarârilorjudecatoresti.
Daca faptuitorulsavârseste împotriva functionarului atât una dintre
actiunile prin care se realizeaza formele agravate ale ultrajului, cât si
una dintre actiunile prin care se realizeaza forma simpla a infractiunii,
raspunderea penala se stabileste pentru o singura infractiune de ultraj,
potrivit art. 239 alin. (2) sau (3) C. pen. si nu pentru infractiuni
distincte de ultraj prevazute în art. 239 alin. (1) C. pen. si art. 239 alin.
(2) sau (3) C. pen., aflate în concurs real.
Fiecareia din modalitatile normative aratate mai sus poate sa-i
corespunda o varietate de modalitati faptice, în functie de împrejurarile
concrete ale comiterii faptei, mijloacele folosite (scris, acte, gesturi,
fapte), de numarulparticipantilor etc.
C. Sanctiuni. Infractiunea de ultraj în forma simpla este sanctionata
cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani. În cazul primei forme agravate
[alin. (2)], pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 4 ani.
În cazul formei agravate - alin. (3), pedeapsa este închisoarea de la 6
luni la 7 ani, iar daca s-a produs vatamarea corporala grava, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Daca faptele prevazute la alineatele precedente sunt savârsite
împotriva unui magistrat, politist sau jandarm ori alt militar maximul
special al pedepsei se majoreaza cu 3 ani [alin. (4)].
Prin Decretul-Lege nr. 41/1990 au fost incriminate ca infractiuni de
sine statatoare o serie de fapte care se aseamana cu cele incriminate sub
denumirea de ultraj în  art. 239 C. pen.
În raport cu anumite cerinte de politica penala si potrivit cu situatia
existenta în momentul elaborarii actului normativ, legiuitorul a dorit sa
sanctioneze mai grav faptele de ultraj contra anumitor subiecti pasivi ai
infractiunii si numai când acesta executa o anumita misiune. În masura
în care subiectii pasivi enumerati în art. 1 alin. (1) executa alte misiuni
decât cele specificate în legea speciala, în cadrul functiei lor care
implica exercitiulautoritatii de stat, acestia vor fi ocrotiti împotriva
actelor de insulta, calomnie, amenintari, alte violente, vatamare
corporala, în cadrul prevederilor art.239 C. pen.
Este adevarat ca în ce privestejudecatorii sau procurorii civili si
militari, unica lor misiune fiind aceea de organe judiciare, nu va exista
niciodata posibilitatea încadrarii ultrajului savârsit contra lor în alte
dispozitii decât cele din legea penala speciala citata mai înainte.
De asemenea, prevederile legii penale speciale vor fi de exclusiva
aplicare în cazul dezordinii produse de persoanele aflate în stare legala
de retinere sau detinere, dezordini însotite de manifestari violente
contra cadrelor militare cu atributii de comanda, paza, supraveghere
(insulta, calomnia, amenintarea acestor cadre va constitui
totusiinfractiunea de ultraj prevazuta în art. 239 C. pen.), deoarece în
cazul acestor subiecti pasivi nu se prevede o anumita misiune pe care
trebuie sa o exercite, ci se face referire la misiunea obisnuita pe care o
executa aceste persoane: comanda, paza, supraveghere.
În art. 2391 au fost incriminate cazuri speciale de pedepsire în cazul
infractiunilorprevazute în art. 180-182, 189 si 193 savârsite împotriva
sotului, copiilor sau parintilor persoanelor prevazute în art. 238 sau în
art. 239 alin. (4), în scop de intimidare sau de razbunare pentru acte sau
fapte îndeplinite în exercitiulfunctiunii, maximul pedepsei majorându-
se cu o treime.