Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. STRUCTURA INFRACŢIUNII
1.Obiectul:
-> obiectul juridic special:relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă;
->obiectul material:corpul persoanei în viaţă.
2.Subiectul:
-> subiectul activ:poate fi orice persoană (fizică sau juridică) cu capacitate
penală;
->subiectul pasiv: orice persoană fizică în viaţă; persoana juridică nu poate avea
calitatea de subiect pasiv.
3.Latura obiectivă:
-> elementul material al laturii obiective constă în uciderea unei persoane aflate
în viaţă, printr-o acţiune sau printr-o inacţiune, într-una din următoarele
împrejurări:
->cu premeditare, caz în care făptuitorul trebuie să realizeze acte preparatorii
materiale/morale în intervalul de timp dintre luarea rezoluţiei infracţionale şi
desfăşurarea activităţii infracţionale; premeditarea se poate reţine şi în caz de
error in personam/aberratio ictus; premeditarea este compatibilă cu starea de
provocare şi reprezintă o circumstanţă personală;
->din interes material, ceea ce presupune săvârşirea omorului în scopul obţinerii
de către făptuitor, ulterior (esenţial) săvârşirii faptei, în mod direct şi pe cale
aparent legală, a unei sume de bani sau a altui folos de natură patrimonială; nu
se va reţine infracţiunea de omor calificat săvârşit în această împrejurare dacă
se urmăreşte un alt scop, chiar dacă ulterior făptuitorul are un folos ca urmare a
decesului victimei; dacă folosul material se obţine în aceeaşi împrejurare cu
săvârşirea omorului în vederea însuşirii unor bunuri, se reţine omorul în forma
agravată prevăzută la lit. d) în concurs cu tâlhăria → variantele agravate de la
lit. b) şi d) sunt incompatibile; nu contează dacă folosul material este efectiv
obţinut; se poate reţine premeditarea şi în cazul acestei agravante; interesul
material poate fi reţinut şi în cazul error in personam/aberratio ictus; este o
circumstanţă personală care poate deveni reală;
-> pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere
penală sau de la executarea unei pedepse, situație în care este suficient ca
scopul să fie urmărit, fără să intereseze dacă acesta este realizat efectiv; în cazul
sustragerii de la executarea unei pedepse, trebuie să nu fi intervenit o cauză care
înlătură executarea pedepsei ori consecinţele condamnării; este o circumstanţă
personală, dar poate deveni una reală;
-> pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea unei alte infracţiuni; în cazul
înlesnirii, omorul reprezintă infracţiunea mijloc; este necesar să existe o
hotărâre de a săvârşi o altă infracţiune (infracţiunea scop) luată de făptuitor sau
de terţ, fără participarea făptuitorului; nu contează dacă infracţiunea scop a fost
efectiv săvârşită, putând rămâne şi în faza actelor pregătitoare/tentativei; dacă
infracţiunea scop a fost săvârşită, va fi reţinută în concurs real cu omorul
calificat; în cazul ascunderii săvârşirii unei alte infracţiuni, trebuie ascunsă o
infracţiune (nu o contravenţie) deja comisă, indiferent de forma participaţiei; în
această situaţie va exista concurs real între omor calificat şi infracţiunea comisă
anterior; înlesnirea sau ascunderea săvârşirii unei alte infracţiuni reprezintă o
circumstanţă personală, dar poate deveni o circumstanţă reală;
->de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o
tentativă la infracţiunea de omor; în această situaţie făptuitorul trebuie să fi
săvârşit anterior o infracţiune de omor/omor calificat sau de ultraj/ultraj
judiciar, în forma care absoarbe omorul, indiferent de forma participaţiei; nu se
reţine acest element circumstanţial agravant pentru uciderea ori vătămarea nou-
născutului săvârşită de mamă, uciderea din culpă, uciderea la cererea victimei
ori pentru moartea praeterintenţionată a victimei unei alte infracţiuni; spre
deosebire de cazul omorului asupra a două sau mai multor persoane, faptele
sunt săvârşite în împrejurări diferite; dacă, cu aceeaşi ocazie, după o încercare
nereuşită de a ucide o persoană, făptuitorul repetă lovitura şi ucide, tentativa se
absoarbe în omorul consumat; trebuie ca pentru prima infracţiune de omor să nu
existe cauză justificativă/de neimputabilitate sau să nu se fi dispus reabilitarea
judecătorească; dacă pentru prima infracţiune de omor există o hotărâre
judecătorească definitivă, a doua infracţiune de omor va fi săvârşită în stare de
recidivă postcondamnatorie/ postexecutorie (dacă nu s-a împlinit termenul de
reabilitare); dacă pentru infracţiunea de omor anterioară nu a fost pronunţată o
hotărâre judecătorească definitivă, aceasta va fi reţinută în concurs cu omorul
calificat; reprezintă o circumstanţă personală, dar poate deveni reală cu privire
la participanţii care au mai săvârşit anterior o infracţiune de omor în formă
tentată/consumată;
->asupra a două sau mai multor persoane; trebuie ca acţiunea să fie îndreptată
împotriva a două sau mai multor persoane şi să aibă ca rezultat decesul a cel
puţin 2 persoane, în aceeaşi împrejurare şi cu aceeaşi ocazie, indiferent dacă se
realizează printr-o unică (in)acţiune sau prin (in)acţiuni distincte; unitatea legală
este dată de unitatea de împrejurare; dacă nicio victimă nu decedează, se va
reţine tentativa la omor calificat; dacă moare doar o victimă, se va reţine o
singură infracţiune de omor consumat simplu sau calificat, dar nu în forma
agravată de la lit. f), în concurs cu tentativa la omor simplu/calificat, cu
excepţia lit. f); dacă mor două victime din trei sau mai multe vizate, se va reţine
o singură infracţiune de omor calificat în forma agravată de la lit. f), în care sunt
absorbite şi celelalte tentative; reprezintă o circumstanţă reală;
-> asupra unei femei gravide; dacă infractorul nu cunoaşte starea de graviditate,
nu există omor în forma calificată prevăzută de lit. g), dar se va reţine această
agravantă dacă făptuitorul trebuia şi putea să o cunoască; în caz de error in
personam/aberratio ictus nu se reţine agravanta; nu se va reţine această
agravantă nici dacă făptuitorul credea, în mod neîntemeiat, că victima era
însărcinată; reprezintă o circumstanţă reală;
-> prin cruzimi, adică prin provocarea de suferinţe fizice sau psihice prelungite
în timp; actele de cruzime trebuie să existe înainte de deces sau înainte de
cunoaşterea decesului; nu se va reţine circumstanţa agravantă generală de la art.
77 lit. b) teza I C. pen., dar se poate reţine art. 77 lit. b) teza a II-a C. pen.
(supunerea victimei la tratamente degradante) în cazul săvârşirii unui omor atât
prin cruzimi, cât şi prin supunerea victimei la tratamente degradante; reprezintă
o circumstanţă reală.
-> urmarea imediată: moartea victimei, survenită imediat sau la un anumit
interval de timp;
-> legătura de cauzalitate: trebuie ca (in)acţiunea să reprezinte cauza morţii.
4.Latura subiectivă
->intenţie directă sau indirectă.
II.FORMELE INFRACŢIUNII
->actele preparatorii, deşi posibile, nu sunt incriminate;
->tentativa idonee perfectă şi tentativa idonee imperfectă sunt posibile şi se
pedepsesc;
->tentativa nu se va pedepsi în caz de desistare sau împiedicare a producerii
rezultatului;
->infracţiunea se consumă în momentul decesului victimei.
III.PEDEAPSA
->infracţiunea se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25
de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi prevăzute la art. 66 C. pen.
IV.ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
->acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.