LOVIRILE SAU VATAMARILE CAUZATOARE DE MOARTE

(art. 195 NCP)

Infractiunea are ca rezultat moartea unei persoane. Aceasta reprezintă o

formă agravată a faptelor prevăzute în articolele 193 şi 194, comise cu
intenţie, dar care produc moartea victimei, iar acest rezultat mai grav se
datorează culpei făptuitorului.
Daca vreuna dintre faptele prevazute la art. 193 si art. 194 a avut ca urmare
moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani. 1
Obiectul juridic special, subiectul activ al infracţiunii şi latura obiectivă
prezintă caracteristici asemănătoare cu infracţiunile precedente şi nu se mai
impune analizarea lor.
Obiectul material este corpul persoanei asupra careia se exercita activitatea
infractionala.
Obiectul juridic si obiectul material sunt identice cu cele ale omorului.
Latura obiectiva: actiuni (lovire cu un corp dur, impingere, etc.) sau inactiuni
(neluarea unor masuri pentru a preveni lovirea sau imbolnavirea unei
persoane). Rezultatul acestora trebuie sa fie moartea victimei, iar intre rezultat
si actiune/inactiune trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.
Legatura de cauzalitate exista si in situatia in care la activitatea faptuitorului se
adauga alti factori, cum ar fi de pilda, refuzul victimei de a fi
spitalizata.Incertitudinea existentei unei legaturi de cauzalitate intre agresiunea
comisa de inculpat si rezultatul letal, profita acestuia din urma si exclude
intrunirea cumulativa a conditiilor impuse, sub aspectul laturii obiective. 2
În practica judiciara s-a statuat ca îmbrâncirea victimei urmata de caderea
acesteia si producerea unor leziuni care i-au provocat moartea, constituie
infractiunea de loviri cauzatoare de moarte. 3
Caracteristicile acestui gen de infractiuni:prima fapta (de lovire) este
comisa cu intentie, dar de o intensitate mica, ce nu ar putea cauza in mod
direct leziunile finale. Rezultatul se datoreaza insa suprapunerii unei
imprejurari pe care agresorul nu putea sa o prevada in conditii normale si nici
nu accepta producerea ei(de exp.: lovirea cu palma>cadere>lovire cu
capul>moarte).

1
Georgeta Valeria Sabău, Drept penal.Partea specială, volumul I, p. 51

2
Curtea de Apel Alba Iulia, sectia penala, decizia nr. 245-A-6 septembrie 2005

3
Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr.575/1970, în Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe anul 1970, p. 339
 Întrucât prin această incriminare se ocroteşte atât dreptul la viaţă cât şi
la integritate corporală şi sănătate, în mod justificat s-a afirmat în doctrină, că
locul acestei infracţiuni ar fi trebuit să fie în capitolul consacrat infracţiunilor
contra vieţii. 4
Specific pentru această infracţiune este rezultatul deosebit de grav care
se produce şi anume, moartea victimei. Între faptă şi rezultat trebuie să existe
legătură de cauzalitate.
Făptuitorului îi va fi imputată această infracţiune ori de câte ori acţiunii
săvârşite de acesta i se vor adăuga şi alţi factori sau cauze anterioare,
concomitente sau posterioare faptei.
Obiectul juridic special al acestei infractiuni progresive si
praeterintentionate il constituie relatiile sociale a caror formare si dezvoltare
nu ar fi posibile fara ocrotirea dreptului la viata impotriva faptelor de loviri
sau vatamari ce ar avea ca rezultat moartea victimei.
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie depăşită (preterintenţie), adică
acţiunea/inacţiunea (lovirea, actul violent sau neviolent ) se comite cu intenţie,
dar consecinţa mai gravă, moartea victimei, se datorează culpei făptuitorului
care nu prevede acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Spre exemplu, constituie această infracţiune, lovirea puternică a victimei cu
pumnul în faţă, urmată de dezechilibrare şi lovirea capului în cădere de asfalt,
ceea ce a provocat un traumatism cranio-cerebral cu hemoragie puternică şi în
final,moartea persoanei.
Dacă nu se poate reţine nici o culpă în sarcina făptuitorului în legătură cu
moartea victimei, atunci acesta va răspunde numai pentru infracţiunea de
lovire sau alte violenţe ori pentru vătămare corporală.
Daca se retine numai culpa faptuitorului in producerea mortii victimei, fapta
va constitui infractiunea de ucidere din culpa.
Culpa faptuitorului nu este prezumata ea trebuie dovedita. 5
Tentativa nu este posibilă datorită formei de vinovăţie cu care se comite
fapta. Lovirea sau fapta de vatamare corporala se savarseste cu intentie, este
deci o infractiune praeterintentionata, iar urmarea grava-moartea victimei - se
produce pe baza culpei dovedite a faptuitorului si nu pe baza unei prezumtii de
culpa.
Infractiunea analizata se consuma in momentul producerii mortii
victimei.Tentativa nu este sanctionata si nici nu este posibila intrucat moartea
victimei se produce din culpa faptuitorului.
Pedeapsa stabilita de lege in cazul acestei infractiuni este inchisoarea de la 6 la
12 ani si interzicerea unor drepturi.

4
Gheorghiţă Mateuţ, op. cit. p. 169

5
C.S.J., sectia penala, decizia nr. 4616/1972, in Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe anul 1972, p.329
Conform art. 199 alin. 1, dacă fapta se săvârşeşte asupra unui membru de
familie, maximul special al pedepsei se majorează cu o pătrime.
Competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului, iar
urmărirea penală se efectuează de către procuror.
BIBLIOGRAFIE

Georgeta Valeria SABĂU - Drept Penal. Partea Specială – Conform noului

Cod penal, volumul I
Curtea de Apel Alba Iulia, sectia penala, decizia nr. 245-A-6 septembrie 2005
Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr.575/1970, în Culegere de decizii a
Tribunalului Suprem pe anul 1970, p. 339
Gheorghiţă Mateuţ, op. cit. p. 169
C.S.J., sectia penala, decizia nr. 4616/1972, in Culegere de decizii a
Tribunalului Suprem pe anul 1972, p.329