UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL SPECIAL

Temă proiect:

Infractiunea de pruncucidere.Elemente de delimitare de infactiunile

de omor savarsite cu intentie

Anul : III
Grupa: 727
Student: Vasile Adriana
 CUPRINS

CapI. PRUNCUCIDEREA (art.177 C.p)

1.Conţinutul legal al infractiunii de pruncucidere

2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectiva:
3B. Latura subiectiva
4. Forme. Sancţiuni.

CapII. OMORUL CALIFICAT(art. 175 C. pen.)

1. Conţinutul legal

CapIII. Stabilirea continutului infractiunii de pruncucidere si delimitarea ei de infractiunea de omor.

CapIV. Încadrarea faptei de ucidere a copilului nou-nascut în dispozitiile art.175 Cod penal.

CapV. Posibilitatea retinerii circumstantei agravante prevazute la art.75 lit.b din Codul penal.

CapVI. Drept comparat în materia infractiunilor de omor.

2
 CapI. PRUNCUCIDEREA (art.177 C.p)

1. Conţinutul legal al infractiunii de pruncucidere

Pruncuciderea reprezinta “uciderea copilului nou-nascut, savârşita imediat dupa naştere de catre
mama aflata într-o stare de tulburare pricinuita de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţa
oricarui nou-nascut.
Dupa cum se ştie dreptul la viaţa apare în momentul expulzarii copilului din corpul mamei. Nu are
relevanţa daca copilui este sanatos sau nu, important este ca el sa fie în viaţa.
- obiectul material - este reprezentat corpul nou-nascutului.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este calificat, în persoana mamei nou-nascutului, imediat dupa naştere. Cel care
ajuta la savârşirea infracţiunii poate fi dupa caz complice sau instigator. Pruncuciderea reprezinta o
forma mai uşoara de omucidere.
Totodata, mama trebuie sa se fi aflat într-o puternica tulburare pricinuita de actul naşterii şi nu
de un conflict exterior.Aceste doua condiţii trebuie îndeplinite cumulativ. Daca lipseşte aceasta stare,
mama va raspunde pentru omor calificat.
- subiectul pasiv - este calificat în persoana nou-nascutului, indiferent daca este nascut din casatorie
sau din afara acesteia. Durata maxima a starii de nou-nascut este de 10-14 zile - atât timp cât dureaza
urmele naşterii.

3. Continutul constitutiv:
3A. Latura obiectiva:
- elementul material - se poate savârşii printr-o acţiue sau inacţiune de ucidere (aplicarea de lovituri,
lasarea acestuia în frig, înfometarea copilului). Toate acestea trebuie facute „imediat dupa naştere” şi
datorita tulburarilor în care se gasea mama dupa naştere.
- urmarea imediata - moartea copilului nou-nascut. Daca se produce un alt rezultat-o vatamare grava,
nu va cadea în sfera penalului, deoarece tentativa nu se mai pedepseşte.
3B. Latura subiectiva :
- forma de vinovaţie este intenţia, fiind în acest caz incompatibila cu premeditarea, deoarece
pruncuciderea este o infracţiune spontana determinate de acea stare de tulburare a mami la nastere.

4. Forme.
1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - se consuma atunci când se produce moartea nou-nascutului.

CapII. OMORUL CALIFICAT (art. 175 C. pen.)

3
1. Conţinutul legal:
“Omorul savârşit în vreuna din urmatoarele împrejurari:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra soţului sau unei rude apropiate;
d) profitând de starea de neputinţa a victimei de a se apara;
e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;
f) în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea
unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde savârşirea altei infracţiuni;
i) în public;se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.”

Omorul calificat implica aceleaşi caracteristici ca şi omorul simplu, cu deosebirea ca primul

prezinta unele circumstanţe care îi sporesc periculozitatea. Pentru explicaţiile privind obiectul,
subiecţii, latura obiectiva şi subiectiva trimitem la infracţiunea de omor. În continuare vom analiza
numai cazurile în care omorul poate fi calificat.

a. Cu premeditare:
Premeditarea presupune o gândire anticipata asupra unei activitaţi viitoare. În accepţiunea
legii penale, premeditarea presupune ceva mai mult decât o gândire anticipata. Ea consta în trecerea
unui interval de timp din momentul luarii hotarârii de a savârşii omorul şi pâna în momentul executarii
infracţiunii.
Acest interval de timp nu este expres prevazut de lege, fiind lasat la aprecierea instanţei.
Premeditarea mai presupune şi savârşirea unor acte de pregatire, de natura sa întareasca hotarârea de a
savârşi infracţiunea şi totodata sa-i faciliteze executarea acesteia (procurarea unui cuţit sau a unei
cantitaţi de otrava, urmarirea victimei).
Aceasa implica aşadar o chibzuinţa, sânge rece, stapânire de sine. În cazul în care o persoana
procura instrumente autorului în vederea savârşirii omorului, acesta va raspunde pentru complicitate la
infracţiunea de omor calificat.

b. Din interes material:

Acesta constituie un mobil de factura egoista, care îi confera faptei un pericol mai mare.
Interesul material se poate înfaţişa ca un avantaj sau beneficiu de natura materiala cum ar fi: bani,
bunuri, titluri de valoare, dobândirea unei moşteniri, stingerea unor datorii sau obţinerea altor avantaje.
Nu intereseaza valoarea avantajelor sau bunurilor care pot fi obţinute. Este important ca aceste
avantaje sa fi constituit mobilul crimei.
Savârşirea omorului din interes material, este o circumstanţa personala, deoarece priveşte
latura subiectiva a infracţiunii, nefiind transmisibila şi celorlalţi participanţi.

4
 c. Asupra soţului sau unei rude apropiate:

Omorul savârşit în astfel de cazuri este mai grav deoarece victima mizând pe afectivitatea
dintre el şi autor nu-şi ia masuri de aparare, ceea ce poate sa înlesneasca savârşirea infracţiunii. În
acest caz subiectul pasiv este calificat. Calitatea de soţ rezulta numai dintr-o casatorie legal
îngheiata;fiind scos din aceasta sfera concubinajul. Desparţirea în fapt a soţilor nu are relevanţa.
Prin rude apropiate se înţeleg ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora,
precum şi persoanele devenite prin adopţie potrivit legii, astfel de rude. Nu intereseaza gradul de
rudenie în linie ascendenta şi descendenta. Copiii adoptaţi au calitatea de rude apropiate faţa de
adoptator. Adopţia cu efecte depline nu permite sa opereze agravanta între înfiat şi ascendentul sau
natural sau fratele sau de sânge.

d. Profitând de starea de neputinţa a victimei de a se apara:

Agravanta se justifica prin aceea ca, omorul astfel savârşit este mai uşor de consumat. Sunt în
neputinţa de a se apara persoanele care sufera o infirmitate fizica sau psihica, cele de vârsta frageda
sau cele de vârsta înaintata.
Starea de neputinţa trebuie sa fie anterioara savârşirii faptei şi nu sa fie provocata de autor. A
profita de starea de neputinţa a victimei, presupune cunoaşterea de catre faptuitor a condiţiei precare a
victimei şi hotarârea acestuia de a se folosi de aceasta stare pentru a o ucide.
Fapta prezinta un grad de pericol social mai grav din punct de vedere obiectiv (neputinţa
victimei), cât şi din punct de vedere subiectiv (perversitatea faptuitorului care a ucis profitând de
aceasta împrejurare).

e. Prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane:

Omorul savârşit în astfel de situaţii este mai grav, deoarece cu cât sunt mai multe victime cu
atât fapta este mai periculoasa. Se îndeplineşte aceasta agravanta când autorul foloseşte pentru
savârşirea infracţiunii metode ca: bombe, gaze, incendii, armament.
Aceasta agravanta poate sa reiasa din mijloacele folosite de autor, dar şi din împrejurarile în
care se comite fapta (într-o sala de curs).

f. In legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei:

Aceasta circumstanţa are în vedere, de regula, omorul care se comite dintr-un sentiment de
nemulţumire sau de razbunare pentru modul în care victima, în cadrul îndatoririlor de serviciu, a
satisfacut interesele ori pretenţiile autorului. Exista aceasta circumstanţa şi atunci când autorul ucide
pentru a împiedica victima sa-şi exercite atribuţiile de serviciu.
În cazul în care victima îndeplineşte o funcţie importanta pe linie de stat sau politica, fapta se
încadreaza în art. 160 C. pen. daca îndeplineşte şi celelalte condiţii.
g. pentru a se sustrege ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire, arestare ori de la executarea
unei pedepse:
Pericolul sporit al omorului savârşit în astfel de situaţii decurge din scopul urmarit de
faptuitor. De ex. autorul comite un omor pentru a nu fi tras la raspundere penala. Nu se aplica aceasta
agavanta în cazul în care urmarirea nu a început.
h. pentru a înlesni sau a ascunde savârşirea altei infracţiuni:

5
 Pentru existenţa acestei agravante este necesara şi suficienta dovada scopului urmarit,
indiferent daca acest scop s-a realizat sau nu. De ex. fapta autorului care, urmarind sa aiba raport
sexual cu victima, nu a oprit maşina la insistenţele acesteia, determinând-o astfel sa sara din maşina,
accidentându-se mortal. În speţa nu este relevant ca inculpatul n-a reuşit sa consume violul, hotarâtor
fiind scopul urmarit, şi anume, împiedicarea victimei de a se salva.
Acest text de lege se refera şi la tentativa, nu numai la infracţiunile consumate. În cazul în care
scopul s-a realizat, va exista un concurs de infracţiuni.

i. In public:
Omorul savârşit într-o asemenea împrejurare evidenţiaza o periculozitate sporita a
faptuitorului, iar fapta are un mare ecou social, determinând o nesiguranţa publica. Prin loc public se
înţeleg situaţiile prevazute în art. 152 C. pen.

6
 CapIII. STABILIREA CONTINULUI INFRACTIUNII DE PRUNCUCIDERE SI
DELIMITAREA EI DE INFRACTIUNEA DE OMOR

O asemenea analiza se arata pertinenta mai ales din perspectiva raportarii infractiunii
prevazute la art.175 lit.c C.p. ( „omor savârsit asupra sotului sau unei rude apropiate“), la cea
prevazuta la art.177 C.p.—constituie infractiune de pruncucidere “uciderea copilului nou–nascut
savârsita imediat dupa nastere de catre mama aflata într-o stare de tulburare pricinuita de nastere”.
În ipoteza prevazuta la art. 177 C.p., subiectul activ al infractiunii este esentialmente calificat,
infractiunea de pruncucidere neputându-se savârsi decât asupra unei rude apropiate care, în cazul de
fata este copilul nou-nascut si numai de catre un singur subiect—mama copilului.
Se observa deci, o legatura indisolubila între cele doua infractiuni a caror calificare în
practica, fie ca omor calificat în modalitatea normativa prevazuta la lit.c, fie ca pruncucidere, este
necesar sa se faca în conformitate cu legea.
Pentru aceasta trebuie sa se aiba în vedere în primul rând latura subiectiva a fiecareia dintre
cele doua fapte si, cu precadere, vinovatia. In concret, în cazul infractiunii de pruncucidere,
discernamântul subiectului activ este alterat, intentia mamei copilului nou-nascut de a ucide neputând
fi confundata cu intentia subiectului activ al infractiunii prevazute la art.175 lit.c (mama, sot sau orice
alta ruda apropiata), caz în care, în lipsa unor circumstante—cum ar fi provocarea—nu se poate vorbi
în principiu, de un discernamânt alterat.
Prin urmare, pentru existenta infractiunii de pruncucidere se cer a fi îndeplinite doua conditii:
- uciderea copilului nou-nascut sa fi avut loc imediat dupa nastere;
- mama sa se fi gasit într-o stare de tulburare pricinuita de nastere.
Cu privire la probele ce sunt necesare pentru stabilirea acestor doua elemente constitutive,
instantele nu au formulat un punct de vedere unitar.
Unele instante au considerat ca ascunderea sarcinii de catre femeia gravida, sustragerea de la
evidenta si de la controlul medical a femeii însarcinate, ascunderea momentului nasterii prin
nesolicitarea asistentei din partea altor persoane, constituie probe hotarâtoare în dovedirea împrejurarii
ca femeia care si-a ucis copilul nou-nascut nu s-a aflat în starea de tulburare pricinuita de nastere, la
care se refera art.177 C.p.
Alte instante au considerat ca existenta starii de tulburare pricinuita de nastere, urmeaza a se
retine, indiferent de conduita anterioara a mamei, ori de câte ori se constata, chiar si numai pe baza
unor depozitii de martor, ca femeia s-a aflat într-o stare psihica determinata de nastere care i-a
diminuat capacitatea intelectiv-volitiva si sub stapânirea acestei stari, a suprimat viata copilului printr-
o activitate comisiva ori omisiva.
Pentru a putea decide asupra elementelor constitutive ale infractiunii de pruncucidere, si
anume, referitor la existenta starii de tulburare pricinuita de nastere si la faptul ca nou-nascutul a fost
ucis imediat dupa nastere, pe lânga alte mijloace de proba, este necesara si efectuarea unei expertize
medico-legale prin care sa se ateste ca, în împrejurarile concrete în care a fost comisa fapta, mama
respectiva a actionat în conditiile mentionate,aceasta solutie fiind si cea legala.
Procesele afective specifice nasterii ori manifestarile emotional-afective determinate de
anumite situatii neconvenabile mamei (de exemplu: împrejurarea ca a fost parasita de barbatul cu care
a întretinut relatii intime, teama ca va fi alungata de parinti, anumite conceptii retrograde datorate

7
nivelului cultural redus), pot fi luate în considerare la individualizarea pedepsei, fara ca aceste
împrejurari sa poata duce la încadrarea juridica a faptei în dispozitiile art.177 din Codul penal. Pentru
a se retine existenta „tulburarii pricinuite de nastere”.
Este evident ca în practica, nu întotdeauna pot fi examinati mama si nou-nascutul, imediat dupa
comiterea faptei, mai ales când uciderea copilului a fost descoperita mai târziu. Totusi, si în aceste
cazuri este necesara efectuarea expertizei medico-legale, urmând ca expertul, la stabilirea concluziilor,
sa tina seama si de împrejurarile de fapt rezultând din actele de cercetare penala sau judecatoreasca.

8
 CapIV. ÎNCADRAREA FAPTEI DE UCIDERE A COPILULUI NOU-NASCUT IN
DISPOZITIILE art.175 din Codul Penal

Pentru cazul în care uciderea de catre mama a copilului nou-nascut nu întruneste elementele
constitutive ale faptei prevazute de art.177 C.p., iar fapta urmeaza a se încadra ca infractiune de omor,
s-a pus problema elementelor circumstantiale ce determina încadrarea faptei în dispozitiile art.175 din
cod.
Unele instante au încadrat omorul comis de mama numai în dispozitiile art.175 lit.c din Codul
penal pe cand alte instante au încadrat asemenea fapte în dispozitiile art.175 lit.a si c din acelasi cod.
Decizia altor instante este ca încadrarea juridica trebuie facuta întotdeauna în dispozitiile
art.175 lit.c si d din Codul penal, iar, când din probe rezulta ca fapta a fost savârsita cu premeditare,
aceasta trebuie încadrata si în dispozitiile de la litera a. din mentionatul text de lege,aceasta ultima
solutie fiind si cea legala.
Într-adevar, omorul savârsit de mama asupra unui descendent, ruda apropiata în întelesul
art.149 C.p., se încadreaza în dispozitiile art.175 lit. c din Codul penal. Fapta urmeaza sa fie încadrata
si în dispozitiile art.175 lit.d, deoarece în asemenea cazuri, a fost suprimata viata unei persoane
profitându-se de starea de neputinta a acesteia de a se apara.
Copilul nou-nascut este, prin natura situatiei lui, în neputinta de a se apara, iar cel care-i
suprima viata, profita implicit, de aceasta stare.
În cazurile în care mama a premeditat uciderea copilului, fapta va trebui încadrata si în lit.a din
art.175 C.p. În acest caz, este de observat ca unele instante au retinut premeditarea în împrejurarea ca
femeia a ascuns sarcina fata de membrii familiei sale ori fata de alte persoane, ca nu s-a prezentat la
organele sanitare pentru luarea în evidenta femeilor însarcinate ori pentru control, a ascuns momentul
nasterii, nu a solicitat vreo asistenta din partea altor personae, etc.
Împrejurarile sus-aratate, nu sunt suficiente pentru a se putea deduce concluzia ca femeia
însarcinata a premeditat uciderea copilului.
Premeditarea, ca element circumstantial al omorului calificat, presupune realizarea a doua
cerinte, si anume: luarea de catre faptuitor a hotararii de a comite fapta si, totodata, subiectul
infractiunii sa fi trecut la unele acte premergatoare ale faptei, cum sunt: procurarea de mijloace cu care
sa actioneze, cautarea de complici, alegerea locului unde sa comita fapta.
În lipsa unei chibzuiri anticipate si a unor acte de pregatire in vederea suprimarii vietii
copilului, nu se poate retine premeditarea.
În consecinta, uciderea copilului nou-nascut, de catre mama care nu se afla in stare de tulburare
pricinuita de nastere, se încadreaza in art.175 lit.c si d C.p., iar când din administrarea probatoriului
rezulta ca mama a actionat cu premeditare, încadrarea urmeaza a se face si in dispozitiile de la lit.a din
acelasi articol.
În cazul in care fapta mamei de a-si fi ucis copilul nou-nascut, constituie infractiunea de omor
calificat, activitatea celorlalti participanti (complici, instigatori, coautori), se încadreaza, de asemenea,
ca omor calificat (art.175 lit.d C.p.). În cazul în care exista agravanta premeditarii si cu privire la
acestia ori sunt rude apropiate, fapta lor va fi încadrata si în lit.a si c din acelasi text de lege.

9
 Daca uciderea nou-nascutului a fost comisa de o alta persoana, activitatea de participare a
mamei urmeaza sa fie încadrata ca instigare, complicitate sau coautorat la infractiunea prevazuta la
art.175 lit. c si d din Codul penal sau si din lit.a din mentionatul text, în cazul în care a actionat cu
premeditare, deoarece calitatea de ruda apropiata sau premeditarea, sunt împrejurari agravante
personale care determina o asemenea încadrare juridica a activitatii infractionale pe care ea a savârsit-
o, chiar daca ceilalti participanti nu sunt rude apropiate cu victima si nici nu au actionat cu
premeditare, iar încadrarea la lit.d din acelasi text de lege le este comuna.

Pentru asigurarea unei practici judiciare comune, instanta suprema a statuat o serie de decizii
de îndrumare.

Astfel:

1. pentru ca suprimarea vietii copilului de catre mama sa fie considerate pruncucidere in sensul
art.177 C.p., trebuie sa rezulte ca uciderea, imediat dupa nastere, a fost savarsita de catre mama aflata
intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere. Pentru dovedirea împrejurarii ca suprimarea vietii
copilului a avut loc “imediat dup nastere”, precum si a faptului ca mama si-a ucis copilul in timp ce se
afla intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere, pe lânga alte mijloace de proba, este necesara si
efectuarea unei expertize medico-legale, prin care sa se ateste ca, in împrejurarile concrete in care a
fost comisa fapta, mama a actionat in conditiile mentionate; daca expertiza medico-legala nu a fost
efectuata imediat dup nastere, expertul medico-legal, in concluziile sale, va tine seama si de
împrejurarile de fapt care rezulta din actele de cercetare penala sau judecatoreasca.
2. activitatile complicitorii ale instigatorului la suprimarea vietii copilului nou-nascut, imediat dup
nastere, de catre mama, se considera complicitate sau instigare la infractiunea de omor calificat
(facând aplicate lit.d sau, dup caz, si lit.a sau c din acelasi articol), iar nu la infractiunea de
pruncucidere.
3. in lipsa unor elemente circumstantiale care sa justifice încadrarea faptei ca pruncucidere,
activitatea mamei de a fi suprimat viata copilului nou-nascut, urmeaza a fi încadrata in dispozitiile
art.175 lit.c si d din Codul penal; daca din probe rezulta ca mama copilului a actionat cu premeditare,
se va retine, ca element circumstantial al omorului calificat, sic el prevazut la lit.a din art.175 C.p.
4. daca uciderea nou-nascutului a fost comisa de o alta persoana decât mama copilului, activitatea
de participare a mamei urmeaza sa fie încadrata ca instigare, complicitate sau coautorat la infractiunea
prevazuta de art.175 lit.c si d din Codul penal, sau si la lit.a, în cazul în care s-a actionat cu
premeditare.

10
 CapV. POSIBILITATEA RETINERII CIRCUMSTANTEI AGRAVANTE PREVAZUTE LA
art.75 lit.b din Codul Penal

Sustinând posibilitatea retinerii circumstantelor agravante generale reglementate de art. 75

lit.b din Codul penal în cazul infractiunii de omor calificat, unii autori au argumentat în esenta ca
infractiunea de omor calificat prevazuta si pedepsita de art.175 lit.c nu exclude, ci impune aplicarea
circumstantei agravante generale, reglementata prin prevederea art.75 lit.b din Codul penal, în teza
savârsirii infractiunii prin violenta asupra membrilor familiei.
Cele doua texte de lege (art.75 lit.b si art.175 alin.1 lit.c) nu sunt identice, astfel încât, prin
aplicarea lor în acelasi caz, nu se realizeaza o dubla agravare a raspunderii penale.
Ineditul, determinat de modificarea prevederilor art.75 lit.b din Codul penal, si raportarea
agravantei savârsirii infractiunii prin violenta asupra membrilor familiei, la aceea de omor calificat,
prevazuta si pedepsita de art.175 lit.c din Codul penal, este anihilat din moment ce el se circumscrie
unor abordari si solutionari de principiu preexistente care trebuie avute în vedere si luate în
considerare cu atât mai mult cu cât sunt opuse celor aduse în discutie.
În conformitate cu prevederile art.75 alin.1, lit.b din Codul penal, constituie circumstante
agravante, între altele si savârsirea faptei prin acte de cruzime, prin violenta asupra membrilor familiei
sau prin metode sau mijloace care prezinta pericol public.
Noutatea de reglementare a prevederilor art.75 lit. b aduse prin L 197, consta în faptul ca, pe
lânga împrejurarile initiale determinate si mentinute—savârsirea infractiunii prin acte de cruzime sau
prin metode sau mijloace care prezinta pericol public, a fost adaugata aceea a comiterii infractiunii
prin violenta asupra membrilor familiei. Au fost grupate astfel, în aceleasi prevederi legale, trei
împrejurari distincte care constituie circumstante agravante legale generale, cu aceleasi efecte în planul
raspunderii penale. Legiuitorul a instituit o circumstanta legala generala, constând în savârsirea
infractiunii prin violenta asupra membrilor familiei, în care, atât subiectul activ, cât si cel pasiv sunt
membrii aceleiasi familii. Violenta, faptele de violenta savârsite asupra membrilor familiei, pe lânga
lezarea integritatii corporale sau sanatatii acestora, pot afecta, periclita, însasi existenta acesteia,
determinând nu rareori, destramarea ei. Efectele indiscutabil si profund daunatoare ale violentei între
membrii familiei, atât pentru acestia, cât si pentru societate în ansamblul ei, ca si intensitatea unor
asemenea acte de violenta, au impus prevenirea si combaterea acesteia prin mijloacele proprii legii
penale.
Prevederea în cadrul si limitele art.75 alin.1 lit.b C.p. si a circumstantei de agravare a
raspunderii penale în cazul savârsirii infractiunii prin violente asupra membrilor familiei, raspunde
nevoii sociale majore de aparare mai ferma, mai eficienta a ei împotriva starilor de pericol create prin
acestea. Dar acestei necesitati îi raspund deopotriva si modificarile aduse infractiunilor de lovire sau
alte violente si de vatamare corporala prevazuta în art.181, prin L.197/2000, prin care au fost
reglementate modalitatile agravante ale acestora prin introducerea alineatelor 1¹ si 2¹ si respectiv,
alineatul 1¹, atunci când faptele sunt savârsite asupra membrilor familiei. Este, fara îndoiala, în afara
oricarei discutii ca lovirea sau alte violente si vatamarea corporala în modalitatile agravante prevazute
în art.180 alin.1¹ si 2¹ si art.181 alin.1¹ din Codul penal, sunt infractiuni care se comit prin violenta
asupra membrilor familiei.

11
 CapVI. DREPT COMPARAT IN MATERIA INFRACTIUNILOR DE OMOR

Legea penala româna, în materie de omucidere, realizeaza o anumita simplificare în raport cu

legile straine de referinta.
Astfel, legea penala italiana incrimineaza ca fapte contra vietii: omorul simplu, omorul agravat,
omorul comis în alte circumstante agravante, infanticidul, omorul cu consimtamântul victimei,
instigarea sau înlesnirea sinuciderii, omorul praeterintentionat si omuciderea din culpa.
Legea penala germana, incrimineaza ca infractiuni contra vietii: omorul agravat, loviturile
mortale, omorul comis în conditii atenuante, omorul la cerere, avortul, genocidul, abandonul si omorul
din culpa.
Desi legea penala italiana si germana se situeaza pe aceeasi pozitie în ceea ce priveste
momentul începerii vietii, atitudinea fata de infractiunea de avort, de exemplu, este diferita. Astfel,
legea germana considera avortul o infractiune contra vietii, pe când legea italiana sistematiza aceasta
infractiune pâna în 1978, în titlul 10, intitulat „infractiuni contra integritatii corporale si sanatatii
neamului”. Dupa 1978, acest titlu a fost abrogat prin lege, reglementarile în materie, facând obiectul
unei legi speciale.
Solutia italiana este apropiata de cea a legii penale române, care reglementeaza avortul, nu în
cadrul infractiunilor contra vietii, ci a celor contra integritatii corporale sau a sanatatii.
Legea penala franceza, incrimineaza sub denumirea de “infractiuni contra vietii”: omorul
simplu, omorul în forma agravata (sunt prevazute trei categorii de circumstante agravante), atentatul la
viata altuia prin otravire—text care nu a figurat în proiectul initial, fiind introdus de Parlament prin
reproducerea art.301 din Codul penal anterior—si omorul din culpa.
Infractiunea de “provocare la sinucidere” (asemanatoare celei prevazute de legea penala
româna în art.179, în cadrul capitolului referitor la infractiunile contra vietii), este incriminata în
capitolul al III-lea sub denumirea de “punerea în pericol a persoanei”, într-o sectiune autonoma
intitulata provocarea la sinucidere. Tot acolo sunt incriminate si faptele de “propaganda sau publicitate
în favoarea produselor, obiectelor sau metodelor preconizate ca mijloace de sinucidere”.
Codul penal spaniol, incrimineaza în “omuciderea si formele sale”: omorul simplu, omorul în
circumstante agravante, omorul din culpa, îndemnul la sinucidere si omorul la cerere. Asa cum se
observa, reglementarea spaniola se apropie mult de cea româna, cu exceptia neincriminarii distincte a
pruncuciderii si a incriminarii în schimb, a faptei de omor la cerere.
O prima concluzie care s-ar putea desprinde din aceasta analiza istorica si de drept comparat a
infractiunilor contra vietii, ar fi aceea ca majoritatea legislatiilor moderne incrimineaza faptele de
omor simplu, omor agravat (existând una, doua sau trei forme agravate) si omor din culpa.
Pruncuciderea este incriminata numai de unele legislatii (româna, italiana), alte legislatii
asimilând aceste fapte cu cele de omor (legea penala franceza, germana, spaniola).
A doua concluzie se refera la formele agravate. Cea mai simpla formulare a circumstantelor agravante,
o cuprinde legea spaniola. Dupa aceasta lege, omorul se pedepseste mai grav când „este comis:
- cu perfidie;
- ca pret, recompensa sau cu promisiune;
- cu înversunare;
- amplificând deliberat si inuman durerea victimei .
În acest caz, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 20 de ani. Daca fapta se constituie în
conditiile mai multor circumstante agravante, pedeapsa este închisoarea de la 20 la 25 de ani. Este de
retinut ca limitele pedepsei pentru omor simplu sunt prevazute de la 10 la 15 ani.

12
 La fel de simpla este si reglementarea legii penale germane. În acest caz, omorul are caracter
grav când este comis din placerea de a ucide sau de a-si satisface pornirile sexuale ori din lacomie sau
din alte motive josnice, prin viclenie, cruzime, prin mijloace prezentând un pericol comun sau pentru a
înlesni sau a ascunde o alta infractiune. În aceste situatii, omorul se pedepseste cu detentiune pe viata.
Ceea ce prevaleaza în cele doua legislatii de mai sus, sunt agravantele privitoare la atitudinea
psihica a faptuitorului (motive josnice, perfidie, înversunare, viclenie, placere, satisfactie sau scopul de
a înlesni sau de a ascunde o alta infractiune, a primi o recompensa, un pret, a îndeplini o promisiune)
si, în secundar, modul de savârsire a faptei (prin cruzimi sau prin mijloace prezentând un pericol
comun).
Mult mai numeroase si mai diversificate sunt circumstantele agravante ale omorului cuprinse
în legislatia româna, franceza, italiana si nord-americana.
Astfel, dupa legea penala italiana constituie circumstante de agravare (iar pedeapsa este
închisoarea pe viata, dupa abrogarea pedepsei cu moartea):
- omorul savârsit pentru a executa sau a ascunde o alta infractiune sau pentru a obtine ori pentru a
asigura obtinerea pentru sine sau pentru altul a produsului, a pretului sau a nepedepsirii pentru o alta
infractiune;
- omorul comis contra unui ascendent sau descendent;
- când concura una dintre urmatoarele circumstante: a actionat din motive josnice sau usuratice, a
folosit chinuri, maltratari ori a actionat cu cruzime fata de victima sau când s-a folosit de un mijloc
otravitor ori de alt mijloc insidios sau când s-a comis cu premeditare;
- când fapta s-a comis de un fugar pentru a se sustrage de la arestare, captura sau încarcerare sau
pentru a-si procura mijloace de subzistenta în timpul cât era fugar;
- când omorul s-a comis de un asociat la infractiune pentru a se sustrage de la arestare, captura sau
încarcerare;
- cu ocazia savârsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute în art.519 (viol), art.520 (viol prin abuz de
autoritate) si art.522 (acte violente de desfrâu).
Pedeapsa este închisoarea de la 24 la 30 de ani când fapta a fost comisa asupra sotului, fratelui,
surorii, tatalui sau mamei adoptive sau asupra fiului adoptiv sau asupra unui afin în linie directa.
Codul penal francez cuprinde de asemenea, o varietate de circumstante agravante. Astfel, în
timp ce omorul simplu se pedepseste cu închisoare pâna la 30 de ani, omorul este agravat si se
pedepseste cu închisoare pe viata:
- când precede, însoteste sau urmeaza o alta crima;
- omorul savârsit în scopul de a pregati sau de a înlesni savârsirea unei infractiuni ori de a favoriza
fuga sau de a asigura nepedepsirea autorului sau a complicelui;
- omorul comis cu premeditare (asasinat);
- omorul comis asupra unui minor de pâna la 15 ani ori asupra unui ascendent legitim sau natural ori
asupra tatalui sau mamei adoptive;
- asupra unei persoane a carei stare deosebit de vulnerabila (datorita vârstei, bolii, unei infirmitati sau
deficiente fizice sau psihice sau starii de graviditate), era aparenta sau cunoscuta de autor;
- asupra unui magistrat, jurist, avocat, functionar public sau ministerial sau asupra oricarei alte
persoane care detine o autoritate publica sau este însarcinat cu o atributie în serviciul public, în
exercitiul sau cu ocazia exercitarii functiilor sau atributiilor sale, când calitatea victimei este aparenta
sau cunoscuta de faptuitor;

13
- asupra unui martor, victime, parte civila, fie pentru a o împiedica sa denunte fapta, sa formuleze
plângere sau sa depuna ca martor în justitie, fie din cauza denuntarii, a plângerii sau a depozitiei sale.
Tot astfel, legea penala româna prevede omorul agravat sub doua forme: omor calificat si
omor deosebit de grav.
În legislatia nord-americana, constituie circumstante agravante ale omorului:
- comiterea faptei dupa condamnarea la închisoare ori când faptuitorul a mai fost condamnat
pentru omor sau pentru o fapta savârsita prin amenintarea victimei cu acte de violenta;
- comiterea unui alt omor în timpul savârsirii acelui omor;
- când faptuitorul, cu stiinta, a creat riscul mortii mai multor persoane;
- când omorul a fost savârsit deoarece faptuitorul s-a obligat la aceasta sau a fost complice la
comiterea faptei sau a încercat sa o comita ori imediat dupa comitere sau în încercarea de a o comite a
savârsit un jaf, rapire de femei, acte sexuale anormale prin forta sau amenintare cu forta, incendiere,
spargere sau rapire de copii;
- când omorul s-a savârsit în scopul evitarii sau prevenirii arestarii;
- când omorul s-a savârsit în scopul evadarii dintr-o paza legala;
- când omorul s-a savârsit pentru a obtine un câstig;
- când omorul s-a savârsit cu cruzime, cu atrocitate, faptuitorul manifestând o exceptionala
depravare.

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Valerica Lazar – Drept penal special, Editura Prouniversitaria,2007

2. Valerica Lazar,Mihai Olariu,Simona Tache – Culegere de probleme din practica judiciara,
Editura Prouniversitaria,2007
3. Valerian Cioclei – Cod penal si Codul de procedura penala,Editura C.H.Beck,2010

15