UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
MANAGEMENTUL ORDINII ȘI SIGURANȚEI PUBLICE

Proceduri de executare a hotărîrilor judecătorești și cooperarea

judiciară în spațiul U.E.

TEMA: „PROCEDURI JUDICIARE ÎN REALIZAREA

INVESTIGĂRII CRIMINALISTICE A OMORULUI
IN SPAȚIUL U.E.”

Profesor coodonator,
Lect. univ. dr. Cătălin Nicolescu

Masterand,
Subinspector de poliție
Buncianu Petrică Daniel

Sibiu, 2019
Particularitatile cercetarii la fata locului

Infractiunile contra vietii, prevazute in prima sectiune din titlul II Cod

Penal – partea speciala, cunosc forme variate, si reprezinta cele mai grave fapte
din criminalitatea contra persoanei. Cum rezulta chiar din denumirea ce li s-a
dat in lege, infractiunile de acest fel au ca obiect juridic dreptul la viata al fiintei
umane. Obiectul infractiunilor contra vietii este relatia sociala ocrotita de lege si
care asigura dreptul la viata, ca un drept absolut. Legea apreciaza viata, in
primul rand ca o relatie sociala, fapt ce are o deosebita importanta in abordarea
problematicii sale medico-legale.
Astazi, toate legislatiile si normele etice, ca un principiu de etica universala
valabila, dar realizabil in raport de societate, ocrotesc viata incepand de la
conceptie, din uter, in timpul nasterii ca si in perioadele agonale.
In legislatia noastra, infractiunea de omucidere va intruni trei elemente:
- pericolul social dedus din caracterul actiunii sau inactiunii (aspectul ei
material) ca si din pericolul social al valorilor sociale incalcate (sinuciderea,
interventia chirurgicala nu au pericol);
- vinovatia (aspectul subiectiv al infractiunii) ca act de constiinta si vointa ce
clasifica infractiunile in infractiuni cu intentie (directa sau indirecta), din culpa
(cu neglijenta sau cu usurinta) si mixte (praeterintentionate);
- fapta sa fie incriminata de lege (nullum crimen sine lege).1
Potrivit legislatiei penale in vigoare infractiunea de omor consta in
uciderea unei persoane. Intr-o exprimare ceva mai cuprinzatoare, omorul ar
putea fi definit ca „fapta persoanei care, cu intentie, ucide o alta persoana”.
Omorul ce exprima suprimarea vietii unei alte persoane prin mijloace violente
poate fi simplu, in calificarea caruia, din punct de vedere juridic, nu intereseaza
starea de sanatate a persoanei sau mijloacele utilizate. Va fi o infractiune de
omor, actul de suprimare a vietii pe parcursul delimitat de la realizarea actului
nasterii pana la instalarea mortii reale, prin mijloace apte de a-l produce, idonee
si nu imaginare sau prin mijloace banale (lovituri usoare), daca agresorul
cunostea factorii conexi ce pot interveni in producerea mortii (starile patologice
premorbide).
Actiunea de ucidere poate fi realizata de multe ori in forme si cu mijloace
violente (prin impuscare, injunghiere), cat si in forme neviolente (suprimare,
otravire).
Omorul calificat este fapta persoanei care savarseste un omor in anumite
imprejurari grave prevazute de lege ce au caracterul unor circumstante
agravante (cu premeditare, din interes material, asupra sotului sau unei rude
apropiate), in starea de neputinta a victimei de a se apara, prin mijloace ce pun
in pericol viata mai multor persoane – de exemplu explozia unei cladiri - ,in
legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei,
1
Vladimir Belis - MEDICINA LEGALA, Editura Teora, Bucuresti, 1992, p. 142
omorul comis pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire
sau arestare, ori de la executarea unei pedepse, pentru a inlesni sau ascunde
savarsirea altei infractiuni, precum si omorul savarsit in public. Aceasta fapta
prezinta un grad de pericol social mai ridicat fata de infractiunea de omor
simplu, ceea ce explica incriminarea sa prin dispozitii separate si sanctiunea mai
severa.
Varianta de tip a omuciderii, omorul deosebit de grav consta in uciderea cu
intentie a unei persoane in imprejurari care imprima faptei un grad si mai sporit
de pericol social. Astfel, omorul savarsit prin cruzimi multiple, asupra a doua
sau mai multe persoane, comis de catre o persoana care a mai savarsit un omor,
pentru a savarsi sau ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii, asupra unei
femei gravide, sau asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui
militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau
publice ale acestora, justifica aplicarea de catre instanta competenta a celor mai
severe sanctiuni de drept penal. Omorul prin cruzimi rezulta din mijloacele
utilizate (ce provoaca chinuri), din imprejurarile ce dovedesc ferocitatea (de
exemplu, violenta asupra copilului in fata mamei), ca si din personalitatea
agresorului (psihopat malign, cinic).2
Omuciderea are ca obiect juridic relatia sociala care ocroteste viata si ca obiect
material, corpul victimei infractiunii. Gravitatea omorului difera cu forma de
vinovatie, relatia victima-agresor si modul sau de savarsire. In cadrul laturii
obiective nu intereseaza daca moartea s-a produs imediat sau tardiv. Intentia, ca
latura subiectiva a infractiunii de omor, rezulta din felul comiterii sale, din
mobilul faptei si mijloacele de executie utilizate.
Din perspectiva investigatiilor criminalistice, cercetarea la fata locului
parcurge doua faze principale: statica si dinamica, fiecarei fiindu-i caracteristice
anumite obiective.3

2.1. Cercetarea la fata locului in faza statica

In faza statica a cercetarii sau stadiul cercetarii generale, se procedeaza la o

examinare atenta a locului faptei, atat in ansamblul sau, cat si pe zonele mai
importante, fara a se aduce nici o modificare acestuia. In aceste momente, pe cat
este posibil, nici un obiect nu este atins sau miscat de la locul sau. Se
procedeaza la fixarea pozitiei obiectelor principale, a victimei (daca este cazul)
si, in general, a intregului ansamblu al locului, in scopul formarii unei imagini
asupra naturii faptei, momentului si modului in care s-ar fi putut desfasura.
In aceasta faza intereseaza aspectul de ansamblu al locului savarsirii faptei,
pozitiile relative ale diferitelor urme si obiecte, caile de acces; se masoara
distantele dintre diferitele obiecte ale infractiunii, intre diferitele urme ale
acesteia, se executa fotografiile-schita, fotografiile obiectelor principale de la
2
TRATAT DE METODICA CRIMINALISTICA, Editura Carpati, Craiova, 1994
3
Vladimir Belis - MEDICINA LEGALA, Editura Teora, Bucuresti, 1992, p. 146
locul faptei si se fac masuratorile fotografice tridimensionale. In orice
imprejurare in care la fata locului se gaseste un cadavru, indiferent de cauza si
natura mortii (omucidere, sinucidere, accident), se impune efectuarea de
fotografii pentru redarea pozitiei corpului, a starii imbracamintei, a leziunilor
vizibile in acel moment, a distantei si raportului de pozitie cu obiectele din
apropiere.4
Regula generala este aceea potricit careia, in ipoteza mortii violente,
cadavrele sa fie fotografiate in pozitia si starea in care au fost gasite, nefiind
permisa nici o modificare.
Potrivit acestei reguli generale, se va efectua o fotografie cu aparatul dispus
deasupra cadavrului, intr-o pozitie pe plan paralela, care sa permita fixarea
imaginii intregului corp; totodata, se vor efectua mai multe fotografii din partile
laterale (fotografii incrucisate), evitandu-se, in masura posibilitatilor,
fotografiile dinspre cap si picioare, pentru prevenirea deformarilor suparatoare
date de perspectiva. Daca acest lucru nu este totusi posibil, fotografiile se vor
executa de la o distanta ceva mai mare si cu aparatul cat mai ridicat. Sursele de
lumina se dispun frontal si lateral, pentru inlaturarea umbrelor.
Pe langa regula generala, in functie de specificul situatiei, mai pot fi avute
in vedere urmatoarele reguli:
- cadavrele dezmembrate sunt fotografiate in doua etape: mai intai se
fotografiaza fiecare parte in locul si in pozitia in care se afla, apoi se
fotografiaza intregul corp refacut;
- cadavrele inecatilor sunt fotografiate o data in apa, daca asa au fost gasite, si
imediat dupa scoatere, pentru a nu risca aparitia procesului de putrefactie,
indeosebi la temperaturi ridicate;
- cadavrele spanzurate sau in pozitia sezand sunt fotografiate din fata, din spate
si din partile laterale.La spanzurati se va insista asupra nodului si santului de
spanzurare;
- cadavrele carbonizate, dupa fotografierea in starea in care au fost gasite, vor fi
asezate pe o suprafata alba (hartie sau cearsaf), pentru a se obtine suficient
contrast si fotografiate cu ajutorul unei lumini puternice;
- cadavrele inghetate vor fi, de asemenea, fotografiate in starea initiala, precum
si dupa dezghetarea la temperatura camerei.
Dupa fixarea prin fotografie a aspectului general al cadavrului si indeosebi
a pozitiei lui fata de obiectele inconjuratoare, se trece la fotografierea, la o scara
mult mai mare, a detaliilor, ca: leziunile vizibile, urmele infractiunii ramase pe
imbracaminte, petele sau baltile de sange, urmele de otravire, arsurile. Daca
leziunile provocate de armele de foc au creat orificii atat de intrare cat si de
iesire, aceste urme vor fi fotografiate intr-o succesiune imediata.5

4
Vasile Berchesan - INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A OMORULUI, Editura Paralela 45, Pitesti, 1999, p. 169
5
Ioan Hurdubaie, Cooperarea judiciară europeană, Cadrul convenţional Editura Ministerului Administraţiei şi
Internelor, Bucureşti, 2003, p. 100
 Masuratorile tridimensionale se pot face prin folosirea unor plansete
speciale, prin stereafotografie, cu aparate avand ca doua obiective, precum si pe
fotografii executate ocazional. Aceste procedee sunt aplicabile de specialistii
fotografi ai organelor judiciare.
In viitor, masuratorile tridimensionale vor beneficia de aportul holografiei,
imaginile obtinute cu ajutorul radiatiei laser permitand o vizualizare spatiala din
mai multe unghiuri.
Cercetarea poate incepe de la centru si continua spre marginea locului
faptei, sau de la obiectul principal, cum ar fi de exemplu, corpul victimei,
focarul unui incendiu etc. In locurile inchise, cercetarea se poate desfasura de-a
lungul peretilor incaperii, iar, in locurile deschise, pe portiuni de teren bine
delimitate de la centru spre margine sau invers. In aceasta faza a cercetarii se va
cauta sa se stabileasca in aspecte generale: natura infractiunii cercetate, timpul
cand a avut loc, felul in care s-a desfasurat.
Se va interzice fumatul in timpul cercetarii locului faptei, sau se va fixa un loc
special pentru fumat.
Nu se va comenta cu glas tare rezultatele cercetarii, pentru a nu influenta
martorii oculari daca sunt de fata.
Cercetarea locului omorului va incepe cu luarea unor masuri pregatitoare
de catre procurorul care conduce echipa de cercetare.

a) Operatiuni de conservare a campului infractional:

1. Luarea masurilor de conservare a intregului camp infractional este o

masura esentiala pentru evitarea unei posibile actiuni distructive a persoanelor
curioase (asa-numitul „val al curiosilor”), a amatorilor de senzatii tari care,
numai in cateva momente, pot schimba infatisarea locului faptei sau distruge
urmele infractiunii. Este total contraindicat sa se atinga sau sa se modofice
pozitia unor obiecte, daca situatia nu o impune cu necesitate (salvarea
victimelor sau inlatirarea unor pericole). Organul de urmarire penala nu
modifica nimic din aspectul initial al locului savarsirii faptei, se deplaseaza, dus
si intors, pe o singura directie din cuprinsul locului faptei, notand in carnet
aspectele generale, precum si forma si pozitia obiectelor si a urmelor intalnite in
cursul cercetarii.
Prin stabilirea exacta a perimetrului scenei infractiunii se previne o eventuala
incercare a autorului infractiunii de a sterge urmele faptei sale. Masura se
impune si pentru prevenirea actiunii unor infractori cu caracter obiectiv, cum
sunt, de exemplu, conditiile metereologice, mai ales daca fapta a fost comisa
intr-un loc deschis.6
2. Limitarea accesului persoanelor in zona cercetata se va face pana la strictul
necesar. In faza de pregatire, la locul faptei va patrunde numai seful echipei,
6
Camil Suciu - CRIMINALISTICA, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 78-81
insotit, eventual, de un ajutor sau de medicul legist si procurorul daca
infractiunea s-a soldat cu victime omenesti. In continuare – daca se considera
necesar si posibil – va fi folosit cainele de urmarire, dupa care isi vor incepe
activitatea ceilalti membri ai echipei.
Multimea curiosilor trebuie tinuta la distanta de locul faptei, pentru a nu
distruge urmele infractiunii, dar acest deziderat nu trebuie interpretat mecanic,
caci prin indepartarea tuturor persoanelor fara selectare se pot pierde unii
martori oculari pretiosi, unele persoane care ar putea ajuta la identificarea
infractorului daca acesta este prins, sau chiar infractorul sau complicii ramasi sa
vada cum decurg cercetarile.
Daca la locul faptei au circulat si alte persoane pana la sosirea organelor de paza
precum si persoanele care au ajutat la transportarea victimelor sau la oprirea
efectelor infractiunii, tuturor acestora li se vor lua impresiunile urmelor de
maini si de picioare, pentru a le putea diferentia de urmele infractorului.
Fata de unele realitati ale practicii de specialitate, pentru reusita cercetarii
locului faptei, este deosebit de important ca echipa de cercetare, conducatorul
acesteia, sa fie lasati sa actioneze in liniste, fara a se interveni din afara, decat
daca este absolut necesar, si mai ales, oportun.
3. Limitarea contactului tertilor cu obiectele existente in campul infractional
– se constata, in practica, mai ales in cazurile deosebite, cum sunt, de pilda,
omuciderile, distrugerile cu consecinte grave, ca, la fata locului – pe langa
membrii echipei de cercetare – mai sunt przente si alte persoane cu anumite
responsabilitati din cadrul organelor judiciare sau din alte domenii. Acestora li
se adauga tot mai frecvent ziaristii. Cateodata, acestia patrund chiar printre
primii in zona cercetata pentru a-si face o idee despre ce s-a intamplat, sau
pentru a formula ipoteze cu privire la natura si gravitatea faptelor. Nu
intotdeauna aceste persoane respecta regulile cercetarii la fata locului, unele din
acestea, chiar elementare, de bun simt, cum ar fi evitarea crearii de noi urme,
atingerea sau modificarea pozitiei unor obiecte.7
Reprezentantii presei sau televiziunii pot sa asiste, in aceleasi conditii de ordine
si corectitudine la actele de investigatie, dar in afara perimetrului scenei
infractiunii. Fata de acestia, magistratul si membrii echipei de cercetare trebuie
sa dea dovada de sobrietate, de o anumita fermitate daca jurnalistii sunt excesivi
de curiosi, furnizandu-le date care pot face obiectul publicarii in faza initiala a
anchetei, fara sa influenteze negativ evolutia investigatiilor, sa trezeasca
anumite ecouri nedorite in opinia publica, prin exagerari, afirmatii neconforme
cu realitatea sau care, pur si simplu, serveasca faptuitorilor.
b) Examinarea victimei si constatarea mortii este efectuata de catre medicul
legist, in prezenta procurorului. Se va stabili daca victima mai este sau nu in
viata, pentru un eventual prim-ajutor si transportarea sa imediata la spital.
Medicul legist constata decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice
specifice instalarii mortii biologice si confirmat cu prilejul
7
TRATAT DE METODICA CRIMINALISTICA, Editura Carpati, Craiova, 1994
examenului necroptic. Inainte de orice examinare, cadavrul va ramane in pozitia
in care a fost gasit si se va proceda la fotografierea lui. La fotografiere este
recomandabil sa se prinda in imagine si o rigla gradata, care permite o ghidare
asupra relatiilor metrice sau, mai bine, sa se foloseasca un aparat stereoscopic,
cu fotografierea concomitenta a unui raster. Fotografia in culori este mai
pretentioasa; se pot produce mari variatii in redarea culorii, in functie de sursa
de lumina si de ora la care s-a executat fotografierea.
Examinarea victimei parcurge aceleasi faze ca si cercetarea locului faptei – faza
statica si faza dinamica – rezultatele fiind consemnate in procesul verbal si
fixate prin fotografiere sau prin inregistrarea videomagnetica, in aceeasi ordine.
In faza statica se determina urmatoarele:
a) locul in care a fost decoperit cadavrul, amplasarea in raport cu urmele si
obiectele din jurul sau (mobile, elemente de constructie, vegetatie, potrivit
particularitatilor locului), distanta pana la acestea, examinarea imbracamintii,
descrierea sumara a leziunilor traumatice si eventual a modului de producere,
cum ar fi cele de autoaparare, precum si cat mai multe detalii de ordin general –
talie, greutate, sex si varsta aproximativa a victimei, - cat si particulare –
culoarea parului, a ochilor, forma fetei, a nasului, urechilor, formula dentara,
cicatrice posttraumatice, eventuale tatuaje, nervi pigmentari;
b) pozitia corpului, privind in ansamblul sau, cum ar fi, de exemplu, pe spate,
cu fata in jos sau lateral (decubit dorsal, ventral sau lateral), precum si pozitia
membrelor si a capului. De exemplu, membrele pot fi extinse sau indoite
(flectate), capul intors intr-o parte.
In faza dinamica, vor fi examinate, in ordine:
a) imbracamintea si incaltamintea cadavrului, interesand caracteristicile lor
(culoarea si gradul de uzura, croiala, materialul din care sunt confectionate, sau
diverse accesorii), precum si urmele sau pete existente pe acestea. De asemenea,
se va preciza lipsa unor parti din imbracaminte sau incaltaminte, care, in mod
normal, trebuiau sa existe (pantofi, pantaloni, fusta, lenjerie), daca exista rupturi
ale acestora, inclusiv lipsa unor obiecte de genul ceasului sau a verighetei ce
lasa urme specifice pe incheietura mainii sau pe degete. Va fi cercetat cu
atentie fiecare buzunar, indicandu-se continutul si pozitia acestuia (normal sau
scos in afara), precum si urmele de murdarie sau pete.
b) corpul cadavrului se examineaza plecandu-se de la elementele generale,
cum sunt, constitutia fizica, culoarea pielii, semnele particulare, adipozitatea,
semnele cadaverice si diferitele leziuni vizibile, indicand forma, dimensiunea si
locul acestora pe corpul cadavrului. De asemenea se vor indica si urmele
diferitelor resturi de materiale, ca: sange si alte resturi biologice, noroi, praf
rezultate din savarsirea infractiunii.
Se vor examina leziunile de pe corpul cadavrului, pentru a stabili ce instrumente
s-au folosit la producerea lor, dar, pe cat posibil, cadavrul nu va fi dezbracat de
haine, acest lucru fiind executat in cadrul examinarii medico-legale, dupa
transportarea la morga a cadavrului. Inainte de ridicarea victimei de pe locul
unde a fost gasita se contureaza cu creta locul exact ocupat, indicand si pozitia
membrelor daca acestea sunt indepartate de corp.
c) Examinarea campului infractional se efectueaza pentru ca procurorul sa-si
formeze o imagine de ansamblu a acestuia. Astfel, in campul infractional vor
intra numai procurorul si medicul legist. Se evita astfel posibilitatea distrugerii
unor urme si modificarea pozitiei obiectelor din preajma cadavrului – asa
numitele urme pozitionale au o mare importanta in clarificarea modului de
savarsire a infractiunii. In functie de particularitatile locului faptei – cum ar fi,
de exemplu, un apartament, magazine, drum public – organul judiciar are
obligatia sa fixeze imaginea exacta a intregului tablou al faptei, prin stabilirea
starii si pozitiei usilor si ferestrelor, a mobilierului, a aparatelor, a celor mai
diverse obiecte, a urmelor2; masurarea distantei dintre obiectele principale,
dintre acestea si urme sau locuri de acces, aspect de natura sa serveasca la
clarificarea unor imprejurari ale cauzei.
Pentru stabilirea timpului cand a avut loc infractiunea se va tine seama de starea
resturilor de mancare, de felul imbracamintei victimei sau infractorului, daca
imbracamintea avea urme de ploaie care a cazut la un timp cunoscut sau nu,daca
ceasul victimei a stat. Daca ceasul a fost lovit in timpul agresiunii si s-a oprit
din acest motiv, timpul va fi indicat destul de precis. Cand locul faptei este un
teren deschis, indiferent de metoda care a fost adoptata pentru desfasurarea
cercetarii, terenul va fi impartit in parcele aproximativ egale, tinand seama de
diferentierile naturale ale terenului.
In caz ca cercetarea locului savarsirii faptei se desfasoara intr-o incapere, dupa
cercetarea punctului principal unde se gasesc urmele mai importante, se trece la
cercetarea peretilor, mergand pe sensul unei maini (stanga sau dreapta),
examinandu-se ferestrele, usile si obiectele atarnate pe pereti sau situate in
imediata lor apropiere; apoi se va cerceta pardoseala, terenul si diferitele obiecte
din incaperi, insistandu-se asupra locurilor unde urmele infractiunii au putut sa
se formeze, tinand seama de natura infractiunii si de natura obiectelor.8
In mod obisnuit, in practica de cercetare penala, cand locul savarsirii faptei nu
este prea extins si urmele principale ale infractiunii cercetate sunt concentrate
intr-un singur loc – cadavrul victimei – cercetarea locului savarsirii faptei
porneste de la centru spre periferie. In schimb, cand urme de o egala importanta
pentru cercetarea cauzei sunt raspandite pe o suprafata mai mare, sau cand locul
savarsirii faptei este foarte extins, sau cand, in cadrul cercetarii, intereseaza in
mod deosebit caile de acces, cercetarea va porni de la una dintre extremitati.
d) Stabilirea eventualelor modificari survenite in campul infractional:
Se recomanda ca, pentru stabilirea operativa a schimbarilor intervenite in
campul infractiunii, sa se recurga la ajutorul unui martor care cunoaste bine
locul faptei sau care a asistat la producerea evenimentului.
Din coroborarea rezultatelor acestor prime investigatii cu elementele deduse din
modificarile aspectului normal al locului faptei si consecintele propriu-zise ale
8
TRATAT DE METODICA CRIMINALISTICA, Editura Carpati, Craiova, 1994
actului infractional, pot fi obtinute date importante referitoare la natura faptei, la
timpul si imprejurarile in care a fost savarsita si chiar la faptuitor. De exemplu,
pot fi obtinute unele date din interpretarea modului in care a patruns intr-o
incapere, a modului in care a fost primit, ca o cunpstinta sau cu un intim.2
In legatura cu autorul faptei, se poate stabili daca acesta era familiarizat cu locul
faptei, daca a actionat singur sau impreuna cu alte persoane.De exemplu, in
cercetarea unei morti violente, a fost descoperit cadavrul unui barbat, de
varsta mijlocie, cantarind cca. 90 kg, spanzurat intr-un pod. Mobila din
incaperea in care locuia singur era in acea neoranduiala specifica luptei dintre
mai multe persoane, iar in bucatarie erau incepute pregatirile de servire a mesei.
Prima ipoteza – formulata pe baza acestor date initiale – a fost data in sensul ca
fapta a fost savarsita de cel putin doua persoane si ca nu poate fi vorba de o
sinucidere.
Orice modificare, provocata chiar accidental de catre numarul de persoane ce
patrund adeseori la locul omorului, conduce la concluzii gresite cu privire la
imprejurarile in care a fost comisa fapta.Patrunderea unui numar mare de
persoane in zona cercetata, mai poate determina serioase dificultati in
exploatarea urmelor olfactive cu ajutorul cainelui de urmarire.
e) Selectionarea martorilor asistenti la efectuarea cercetarii locului faptei.
In terminologia juridica, martorii asistenti sunt acele persoane care asista la
efectuarea unui act procedural. Potrivit legii procesual penale, unele acte
procedurale sunt conditionate de lege, in sensul ca nu pot fi efectuate in mod
valabil de catre organul competent decat in prezenta unor martori asistenti. Ca
semnatari ai procesului-verbal, martorii asistenti pot fi chemati in fata instantei
de judecata pentru a depune marturie cu privire la modul in care s-a efectuat
actul procedural la care au asistat, precum si cu privire la realitatea celor
consemnate in actul constatator.
Pe de alta parte, martorii asistenti, spre deosebire de martorii propriu-zisi, nu
cunosc date privitoare la faptele sau imprejurarile de fapt care au precedat,
insotit ori succedat comiterea infractiunii. Ei pot face declaratii numai cu privire
la constatarile si modul de efectuare a actului procedural la care au fost de fata.
Prin urmare, aceste declaratii constituie mijloc de proba pentru activitatea
procesuala si nu mijloc de proba pentru solutionarea cauzei. Din acest
considerent declaratiile martorilor asistenti nu sunt enumerate printre mijloacele
de proba expres prevazute de lege.
Pentru a putea avea calitatea de martor asistent – de subiect ocazional al
procesului penal, se cer indeplinite, cumulativ, mai multe conditii, anume:
        sa aiba capacitatea de exercitiu deplina;
        sa nu aiba interes in cauza ce face obiectul investigarii criminalistice;
        sa nu faca parte din aceeasi unitate cu organul de cercetare penala care
efectueaza actul procedural.9
9
Camil Suciu - CRIMINALISTICA, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972
In acelasi timp, organul de cercetare penala trebuie sa constate si indeplinirea
altor conditii privind latura subsatntiala, cum ar fi:
- sa se constate necesitatea indeplinirii unui act procedural care nu poate fi
efectuat decat in prezenta martorilor asistenti;
- sa se constate ca, in fapt, prezenta martorilor este posibila 1, tinand cont de
faptul ca numarul acestora nu poate fi mai mic de doi;
Organul de cercetare penala competent sa efectueze actul procedural este
obligat sa cheme persoanele care urmeaza sa asiste ca martori, sa verifice daca
indeplinesc conditiile cerute de lege si sa foloseasca in calitate de martori
asistenti numai pe aceia care indeplinesc aceste conditii. Astfel, organul de
urmarire penala invita doua persoane in rol de martori asistenti – necesitatea
folosirii a mai mult de doi martori asistenti este lasata la aprecierea organului
de cercetare penala – explicandu-le drepturile si obligatiile lor. Martorii
asistenti au rolul de a confirma descoperirea diferitelor urme si obiecte la locul
savarsirii faptei si diferitele actiuni intreprinse de organul de urmarire penala, ei
indeplinind functia de observatori obiectivi ai modului in care se indeplineste
actul procedural; au dreptul de a face mentiunile lor personale, observatii, atat
cu privire la modul in care s-a desfasurat actul procedural, cat si cu privire la
cele consemnate in procesul-verbal de cercetare a locului faptei, alaturi de
semnatura pe care sunt obligati sa o dea. De asemenea, ei aduc un spor de
incredere in veracitatea actului procedural, deoarece, asa cum am mentionat, ei
semneaza – alaturi de organul de cercetare penala – procesul-verbal.
Consemnarea activitatii se face in cuprinsul procesului-verbal in care se
materializeaza rezultatele obtinute in urma efectuarii actului procedural – in
speta, cercetarea locului savarsirii faptei – astfel:
- in procesul-verbal se consemneaza numele, prenumele, varsta, profesia, locul
de munca, adresa si alte date de identitate;
- daca prezenta martorilor asistenti a fost imposibil de realizat, in cuprinsul
actului constatator se vor mentiona cauzele care au condus la aceasta situatie
- atat cu privire la mijloacele materiale de proba descoperite, cat si cu privire la
alte constatari facute trebuie sa se faca precizarea ca acestea au fost aratate sau
semnalate martorilor asistenti;
- in partea finala a procesului-verbal se va mentiona daca martorii asistenti au
facut observatii si natura acestora, atat cu privire la modul in care s-a efectuat
actul procedural, cat si cu privire la cele consemnate in cuprinsul actului
constatator;
- daca martoriii asistenti refuza ori sunt in imposibilitate sa semneze, se va face
mentiune despre acest lucru.10
f) Obtinerea unor date referitoare la victima, fapta, martori care au
cunostinta despre omor si autorul acestuia, interesand mai ales martorii oculari,
care pot fi ascultati inca din momentul cercetarii locului faptei. Astfel,
martorilor care au perceput direct un anumit act infractional le sunt inca foarte
10
Vasile Berchesan - INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A OMORULUI, Editura Paralela 45, Pitesti, 1999, p. 221
proaspete in memorie o serie de date ce pot fi redate cu destula exactitate,
nefiind alterate decisive de diversi factori subiectivi sau obiectivi.
Victima furnizeaza cele mai pretioase elemente pentru elucidarea cazului. Prin
aceasta, organul judiciar se conformeaza unei regului metodologice importante,
potrivit careia, in investigarea omuciderilor,mai ales in cazurile complexe,
trebuie sa se porneasca de la fapta la faptuitor.
Identificarea victimei are o importanta particulara pentru ancheta, intrucat,
odata stabilita identitatea, este posibila determinarea cercului de suspecti, ca si a
incadrarii faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infractiunii.
Cunoasterea victimei, sub multiple aspecte, reprezinta pentru organul judiciar o
sursa importanta de date utile identificarii ucigasului. De pilda, se poate stabili
ce activitate desfasura victima, in momentele premergatoare agresiunii, dupa
cum era imbracata si dupa starea unor obiecte casnice.Sau, ne putem da seama
de raportul victima-agresor, dupa cum s-a comportat victima la aparitia
ucigasului; il cunostea si i-a permis accesul, s-a opus intrarii in locuinta, a
incercat sa se apere. Astfel, pot fi cunoscute obiceiurile, pasiunile 4, viciile,
natura relatiilor intretinute cu membrii familiei, cu colegii
de serviciu sau cu alte persoane, mediile frecventate, starea sanatatii, activitatea
profesionala,situatia materiala a victimei,ce planuri de viitor avea.
Este absolut necesar sa se stabileasca cat mai exact unde,cand,cu cine si in ce
mod si-a petrecut timpul victima inaintea survenirii decesului sau a disparitiei,
daca a fost vazuta in compania unei persoane straine sau cunostinte
intamplatoare, daca cineva a cautat-o sau s-a interesat de ea, daca i-a lasat vreun
mesaj. Orice amanunt,chiar fara semnificatie, la prima vedere, putandu-se
dovedi deosebit de util in elucidarea cazului.
Se vor cauta cu atentie locurile din imprejurimi in care infractorii si-au dat
intalnire, au asteptat momentul prielnic pentru savarsirea infractiunii, sau au
ascuns obiectele luate.

2.2. Cercetarea la fata locului in faza dinamica:

A doua etapa a cercetarii locului savarsirii faptei,numita faza dinamica sau

stadiul detaliat al cercetarii,este cea mai complexa si laborioasa etapa a
cercetarii la fata locului,intrucat consta in examinarea amanuntita a fiecarui
obiect purtator de urme,deplasandu-l din locul unde a fost descoperit,pentru a-i
asigura conditii optime de examinare.Aceasta faza a cercetarii presupune
participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigatiilor si folosirea
integrala a mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice aflate la dispozitia lor.
In aceasta faza se executa masuratorile fotografice la scara, ale obiectelor
infractiunii, fotografia detaliilor acestor obiecte, se cauta si se ridica urmele
vizibile si latente de maini, urmele de picioare,ale instrumentelor de spargere,
urmele mijloacelor de transport, ale armelor de foc. In aceasta faza se ridica
resturile de materii a caror aparitie la locul faptei este determinata de savarsirea
infractiunii, sau poate sa ajute la demascarea infractorului. Alaturi de cautarea si
ridicarea urmelor propriu-zise ale infractiunii se va acorda atentie si anumitor
fenomene secundare,ca: temperatura, mirosul sau culoarea neobisnuita a unor
obiecte.
Obiectele se ridica spre a fi examinate in detaliu, iar urmele descoperite se
fotografiaza si se descriu in procesul-verbal.Obiectele care se pot
transporta,daca este necesar, se impacheteaza si se trimit la laboratorul de
criminalistica.Cercetarea va incepe de la cadavru,fiind examinat mai intai
corpul acestuia,precum si locul de sub cadavru .
Tot in aceasta faza se intocmeste procesul-verbal si desenul-schita al planului
locului faptei care,impreuna cu fotografiile executate in cele doua
faze,constituie mijloacele de fixare a rezultatelor obtinute in cele doua faze.
De asemenea,se incerca clarificarea a ceea ce denumim imprejurari
negative,caracterizate prin neconcordanta dintre starea si pozitia victimei sau a
unor obiecte si situatia de fapt,cum ar fi descoperirea unui cadavru care prezinta
plagi taiate profund, fara ca in jur sa existe vreo urma de sange.Imprejurarile
negative pot releva intentia autorilor unei infractiuni de a-si masca fapta sau de
a deruta cercetarile.
Acest moment al cercetarii presupune:
a) Examinarea cadavrului,efectuata de catre medicul legist impreuna
cu procurorul criminalist sau cu unul dintre expertii criminalisti prezenti la fata
locului, este o activitate esentiala a cercetarii la fata locului, cu o rezonanta
deosebita in desfasurarea ulterioara a anchetei, in solutionarea cazului si va fi
efectuata cu prioritate si maxima atentie.
Prin examinarea cadavrului se urmareste sa se stabileasca ori sa se obtina cat
mai multe date referitoare la:
- Cauza si natura mortii, precum si la prezenta leziunilor, a eventualelor urme
tipice luptei dintre victima si agresor.
- Posibilitatea executarii unor actiuni de autolezare de catre insasi victima.
- Corespondenta dintre locul in care a fost gasita victima si locul real al
comiterii infractiunii.
- Data si modul in care s-a savarsit omorul, mijloacele, armele sau instrumentele
intrebuintate.
Aceste informatii sunt de natura sa permita gasirea raspunsului la intrebari
esentiale cu privire la fapta, printr-o cooperare intre procurorul criminalist si
medicul anatomopatolog, cooperare ce se intinde pe intreaga durata a urmaririi
penale. Examinarea cadavrului, fiind o activitate mai ampla, debuteaza o data cu
cercetarea la fata locului si continua la unitatea medicala la care se efectueaza
necropsia.
Dupa constatarea mortii, medicul legist si procurorul vor trece la examinarea
cadavrului care,evident,nu poate fi executata in conditiile oferite de o sala de
autopsie.Ea trebuie efectuata cu maxima atentie si minutiozitate, pentru a se
evita concluzii pripite, in primul rand cu privire la cauza si natura mortii, caci in
eventualitatea punerii unui diagnostic inexact de moarte neviolenta (patologica),
cercetarea locului faptei se va face intr-un mod sumar, uneori cu superficialitate,
ceea ce va prejudicia desfasurarea cercetarii viitoare, dupa constatarea cauzei
reale a mortii.
Dupa stabilirea si consemnarea elementelor generale, se va trece la examinarea
amanuntita a intregului corp, incepand cu capul victimei, apoi gatul, regiunea
toracelui, a abdomenului, regiunea dorsala, a membrelor superioare si
inferioare.
Leziunile vizibile vor fi descrise ca pozitie, forma si marime, la fel si fiecare
pata biologica ori de alta natura, intr-un cuvant orice urma ce ar putea avea o
anumita legatura cu omuciderea.
Mainile si unghiile cadavrului, in care pot fi gasite fire de par, resturi de
imbracaminte, fire de textile sau nasturi smulsi in timpul luptei cu agresorul. In
depozitul subunghial se pot descoperi celule epiteliale, urme de sange,
fragmente de fire de par, provenind de la autorul infractiunii.
Orificiile naturale ale cadavrului, indeosebi gura, orificiul anal, orificiul vaginal
sunt examinate cu atentie, desi finalizarea investigatiei se face in conditii de
laborator. In gura pot fi gasite obiectele care au servit la sufocarea victimei, sau
pentru a o impiedica sa strige (batiste,carpe,hartie), iar in celelalte orificii, urme
de natura biologica sau diverse obiecte.
Totodata, vor fi facute mentiuni exacte cu privire la cercetarea obiectelor sau
materialelor ce au servit la imobilizarea ori la strangularea victimei, cum sunt:
bucati de franghie, sfoara, sarma.11
Cu prileju investigatiilor de la fata locului, si, indeosebi, a cadavrului, printre
numeroasele probleme ce sunt avute in vedere se numara si aceea a stabilirii
momentului la care a survenit moartea, precum si a eventualelor modificari
intervenite in pozitia cadavrului. Cu toate ca aceste date vor fi determinate cu
mai mare precizie in urma necropsiei, insa, chiar din momentul examinarii la
fata locului a victimei, pot fi obtinute o serie de informatii apte sa serveasca la
orientarea operativa a cercetarilor in directia descoperirii autorului omorului.
Uneori, stabilirea acestei date se impune ca o problema cheie pentru versiunile
anchetei, fapt ce obliga la precizarea ei, chiar in minute. Stabilirea datei mortii
nu se poate face pe baza unui singur semn ci recurgand la datele oferite de un
fascicul de semne si tinand cont de circumstantele exterioare si modul cum ele
influenteaza fenomenele cadaverice in cadrul unei echipe complexe.12
In acest sens, se procedeaza la studierea semnelor specifice mortii, mai ales a
celor precoce si semitardive. De mentionat este faptul ca siguranta in stabilirea
datei mortii scade pe masura cresterii intervalului de timp scurs intre momentul
decesului si cel al descoperirii cadavrului. Cu cat acest interval este mai scurt,
cu atat determinarea datei mortii este mai exacta. Astfel, in cazul semnelor
11
Camil Suciu - CRIMINALISTICA, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 178-179

12
Vladimir Belis - MEDICINA LEGALA, Editura Teora, Bucuresti, 1992, p. 243
precoce, semnificative sunt reactiile pupilei la unele substante chimice cum ar
fi la reactia pupilei la atropina se poate obtine inca 4 ore de la deces iar la
pilocarpina inca 6-8 ore.
Celelalte semne precoce ale mortii – absenta respiratiei, incetarea activitatii
cardiace si areflexia totala – nu pot fi luate in calcul pentru determinarea
momentului mortii, decat in ipoteza sesizarii lor de catre o persoana avizata,
aflata langa victima in chiar momentul survenirii mortii.
Cu toata instalarea acestor fenomene clinice si experimentale de moarte relativ
certa, activitatea unor tesuturi mai poate continua, fapt ce demonstreaza moartea
lor in timp.Parul creste cu 0,21-0,50mm/ora,excitarea unui muschi poate fi
constatata 20minute dupa moarte, a nervilor periferici timp de o ora, a vaselor la
andrenalina timp de o zi, miscarea spermatozoizilor este posibila peste 20 ore,
iar fagocitoza epiteliului nazal inca 4 ore. In mod exceptional, la spanzurati,
cordul poate continua sa mai bata 40-60 ore, desi respiratia si activitatea
nervoasa au incetat.
Semnele semitardive (semnele pozitive de moarte) permit diagnosticarea cu
certitudine a mortii, in general ele constand in racirea cadavrului, deshidratarea,
rigiditatea cadaverica. Instalarea lividitatilor si petele cadaverice.Toate aceste
semne se datoresc opririi circulatiei si respiratiei.
Astfel:
a) Pierderea de caldura se face - in general–cu 1 grad/ora in primele 4 ore post-
mortem, iar apoi cu 2 grade/ora, incepand de la exteriorul corpului spre interior,
cadavrul ajungand la caldura mediului ambiant in aproximativ 20 ore, la acestea
contribuind mai multi factori (temperatura mediului inconjurator, conditiile de
loc si de timp, varsta si constitutia fizica a victimei, imbracamintea). Racirea
este mai rapida pe partile descoperite si mai lenta la nivelul plicelor. Dupa 10-
12 ore de la moarte, temperatura intrarectala este de 20 grade. Pierderea de
caldura, post-mortem, se face prin radiatie (pierdere mare),de exemplu la cei
spanzurati si prin conductie (pierdere mica), la inecati. Pierderea de caldura
incepe la o ora la maini, la 6 ore pe tegumentele acoperite de imbracaminte si la
10-15 ore la organele interne (care pot fi inca, calde la maximum 20 ore).
b) Rigiditatea cadaverica este modificarea cadaverica care consta din intarirea
muschilor, cu cresterea la nivelul lor a tensiunii si scaderea plasticitatii si a
elasticitatii n.Se instaleaza de obicei progresiv, dupa relaxarea musculara initiala
postmortala.Apare la circa 2-4 ore dupa moarte, incepand cu muschii
maxilarului inferior, apoi se intinde la muschii gatului, membrelor superioare,
trunchiului si membrelor pelviene, progresand craniocaudal, si este completa
dupa 24 ore, cand a cuprins toate grupele musculare si a produs o intepenire a
articulatiilor mari (umar, sold, spate), cu usoara flexie a articulatiilor mici
(ceafa, gura, cot, genunchi), datorita predominantei muschilor flexori; in cazul
traumatismelor cerebrale masive se intalneste si rigiditatea cataleptica sau
spasmul cadaveric – ultimul act al vietii – fiind intalnit in impuscari (pistolul
pus in mana poate fi relativ strans de rigiditatea cadaverica), electrocutare,
traumatisme interesand trunchiul cerebral, intoxicatii ca CO 2, cand instalarea
rigiditatii se face brusc si complet,fixand individul in pozitia in care este
surprins in momentul mortii.
c) Lividitatile cadaverice (petele cadaverice) se datoreaza acumularii sangelui
in vasele din zonele declive, conferindu-le o culoare violacee (datorita
hemoglobinei reduse), se contrasteaza cu nuantele palide ale regiunilor opuse in
care vasele sunt golite de sange datorita gravitatiei, in urma incetarii circulatiei
sanguine, urmata de hemoliza, difiziune si imbibitie a tesuturilor. Incep sa se
constituie imediat dupa moarte, in general la 3 ore, si sunt maxime in 12-15 ore
de la deces. Lividitatile apar la gat daca cadavrul este in decubit dorsal sau pe
marginea superioara a santului de spanzurare la cei spanzurati si cuprind apoi
partile declive, fiind absente pe zonele tegumentare supuse compresiunii de
suprafete dure. In spanzurari complete, datorita pozitiei verticale, lividitatile
apar pe membrele inferioare, regiunea inferioara a abdomenului si antebrate, la
inceput sub forma unor pete care apoi conflueaza.13
In morti subite si in asfixii, lividatile pot sa apara rapid; culoarea lor este
vanata si pe tegumente mai pot aparea, mici sufiziuni sanguine punctiforme
albastrui-negricioase.
Lividitatile cadaverice isi au semnificatia lor in satbilirea unor eventuale
modificari intervenite in pozitia cadavrului si constituie cel mai sigur si mai
precoce semn de moarte reala. De exemplu, daca la fata locului cadavrul este
descoperit in pozitia de decubit ventral (cu fata in jos), iar lividitatile cadaverice
se gasesc pe partea dorsala, este evident faptul ca ne aflam in fata unei
schimbari a pozitiei cadavrului de circa 12 ore dupa deces.14
b) Descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor
In sensul larg al notiunii de „urma a infractiunii” se intelege orice modificare
intervenita in conditiile savarsirii unei fapte penale, intre fapta si reflectarea ei
materiala existand un raport de cauzalitate. In acest sens, in notiunea de urma a
infractiunii vor intra nu numai urmele formate prin reproducerea constructiei
exterioare a unui obiect asupra altui obiect asa – numitelor urme ale formei
obiectelor, ci si diferitele resturi de materie sau obiecte, a caror descoperire la
locul faptei sau asupra persoanei infractorului este determinata de savarsirea
unei infractiuni sau ajuta la identificarea autorilor acesteia.
Urmele lasate de cutit, topor sau glont, pe hainele si corpul victimei,
demonstreaza caracterul violent al mortii, iar descoperirea cadavrelor la locul
faptei poate dovedi savarsirea unui omor, sau de o sinucidere sau o moarte
naturala.
Din categoria urmelor formate prin reproducerea constructiei exterioare a unui
obiect asupra altuia in cadrul procesului de savarsire a infractiunii fac parte:
urmele lasate de maini pe diferitele obiecte cu care au venit in contact, urmele
de picioare, de dinti, urmele instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de
13
Vasile Berchesan - INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A OMORULUI, Editura Paralela 45, Pitesti, 1999, p. 92-96
14
Vladimir Belis - MEDICINA LEGALA, Editura Teora, Bucuresti, 1992, p. 249
transport, ale imbracamintei sau ale intregului corp. Urmele lasate de armele de
foc au acelasi proces de formare ca si celelalte urme, crand atat urme care
reproduc constructia exterioara a obiectului creator de urma cat si urme
formate din resturi de materie.
Urmele formate prin reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe un
altul, si anume pe obiectul purtator de urma, presupun relativa stabilitate a
formei exterioare a obiectului creator de urma si un anumit grad de plasticitate
sau aderenta a obiectului primitor.
Urmele formate prin reproducerea caracteristicilor exterioare ale unor obiecte se
impart in:
a) urme formate dupa felul procesului de miscare in care s-au format. In raport
de procesul de miscare intre cele doua obiecte in timpul formarii urmei se
deosebesc:
-                  urmele statice – se formeaza prin apasare sau lovire, cand cele
doua obiecte care determina procesul de formare a urmei intra in contact, fara ca
cele doua suprafete sa alunece una fata de cealalta. Din aceasta categorie de
urme fac parte: urmele de maini, formate prin atingerea sau prinderea unor
obiecte, urmele de picioare formate stand pe loc sau in mers, urmele mijloacelor
de transport, ale unor instrumente de spargere – in toate aceste cazuri contactul
dintre cele doua suprafete decurgand ferm fara alunecarea uneia asupra
celeilalte.
-                 urmele dinamice – se formeaza prin alunecarea celor doua
suprafete in contact, obiectul creator de urma si obiectul primitor fiind intr-o
miscare de translatie unul fata de celalalt. Din aceasta categorie fac parte urmele
formate de dinti,de armele de foc pe elementele cartusului,la care constructia
exterioara a obiectului creator de urma este reprodusa in forma de striatii, a
caror pozitie, numar si distantare pot duce la identificarea individuala a
obiectului. Urma dinamica a taisului unui cutit reproducand in obiectul taiat
defectele taisului sub forma unor striatii nu va oglindi constructia
caracteristicilor exterioare ale cutitului folosit, dar prin striatiile aparute in urme
se vor putea stabili suficiente caracteristici pentru a identifica, in mod
individual, cutitul folosit la taierea obiectului port-urma.15
b) urmele formate dupa modificarile aduse obiectului primitor se deosebesc
in:
-                  urme de suprafata – se formeaza prin modificari aduse numai la
suprafata obiectului purtator de urma, fara schimbarea formei sale. Aceste urme
se formeaza prin depunere sau prin ridicare de suprafete in stare pulverulenta
sau lichida. Constructia exterioara a obiectului creator de urma este oglindita cu
ajutorul unor substante usor aderente, fie la obiectul creator de urma si atunci
avem urme de ridicare de substanta, fie la obiectul primitor si atunci avem urme
prin depunere de substanta. Datorita acestor doua variante ale urmelor de
15
Camil Suciu - CRIMINALISTICA, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p . 69-74
suprafata ele se numesc: urme de stratificare si urme de destratificare. De
exemplu, daca infractorul a trecut printr-un loc foarte prafuit, cu diferite
substante, ca: faina, gips, moloz va ridica pe talpa incaltamintei o parte din
stratul de praf depus pe podea sau pamant, creand urme de destratificare, dar in
acelasi timp, iesind din sfera suprafetei prafuite va depune la randul sau o parte
din praful aderat la incaltaminte, formand urme de stratificare. Tot astfel, daca
se va sprijini cu mana sau cu genunchiul de un obiect acoperit de praf va crea
urme de destratificare, dar in acelasi timp pe alte obiecte, depunand cu mana sau
imbracamintea resturi de praf sau suprafete lichide va crea urme de stratificare.
Tot la urmele de suprafata trebuie sa mentionam urmele negative care indica
conturul unui obiect prin locul ocupat de acesta in timpul depunerii sau ridicarii
unor substante pulverulente sau lichide, sau a urmelor formate prin crearea unei
diferente de temperatura intre locul ocupat de obiect si suprafata libera.
Pentru descoperirea urmelor infractiunii, in cercetarea fiecarui caz, organul
de urmarire penala va cauta sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii
infractiunii, parcurgand cu atentie, in sens direct sau invers, drumul presupus ca
a fost facut de infractor1. Pe parcursul cercetarii, fiecare obiect despre care se va
presupune ca a fost folosit sau macar atins de infractor, se va examina cu grija,
pentru a descoperi eventualele urme formate. Urmele descoperite sau locurile
care se presupun ca poarta urme letente se marcheaza si se acopera pentru ca
urmele sa nu fie distruse pana la ridicarea lor.
Urmele latente sunt evidentiate la locul faptei sau intr-un laborator de
criminalistica, toate urmele descoperite sunt fotografiate, atat pentru a se stabili
raportul de pozitie a acestor urme cu celelalte obiecte de la locul faptei, cat si
pentru a li se stabili caracteristicile.
-          urmele de adancime sunt ridicate prin mulaje, cele de suprafete prin
pelicule adezive. Indiferent de importanta lor, toate urmele sunt trecute in
procesul-verbal de cercetare a locului faptei.
Pe langa aceste metode generale, folosite la descoperirea si ridicarea urmelor,
fiecare urma dupa natura ei, presupune folosirea unor metode specifice socotite
ca fiind cele mai potrivite.
Indiferent de metodele,procedeele ori tehnicile de cautare, descoperire relevare,
fixare, ridicare si conservare a acestor mijloace materiale de proba trebuie
respectate urmatoarele reguli generale:
- toate obiectele care contin sau poarta o urma a infractiunii trebuie obligatoriu
fotografiate la scara, aceasta operatie efectuandu-se inaintea tuturor celorlalte
activitati;
- utilizarea uneia sau alteia dintre metode, procedeele ori tehnicile de cautare,
descoperire, fixare etc., este conditionata exclusiv de natura urmei si nu de alte
considerente;
- cu prilejul ridicarii obiectelor in discutie trebuie sa se evite crearea de urme
suplimentare acest lucru conducand fie la ingreunarea sau imposibilitatea
identificarii, fie la crearea premiselor erorilor judiciare.
In cazul urmelor papilare:
Relevarea acestor urme se face prin:
- prafuire realizata prin pensulare, pulverizare ori utilizarea pensulei
magnetice;
- fumizare;
- aburire cu vapori de iod sau vapori de acid fluorhidric;
- tratarea urmei cu o solutie chimica, cel mai frecvent utilizate fiind solutia de
ninhidrina, solutia de rosu de Sudan III, solutia de azotat de argint.
Fixarea urmelor din aceasta categorie se realizeaza prin:
¤ descrierea in cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fata locului;
¤ fotografiere;
¤ sigilare.
Ridicarea urmelor papilare se face prin urmatoarele metode:
¤ fotografiere;
¤ ridicarea obiectului purtator de urma – ori a unei parti din acesta – in cazul in
care urmele papilare sunt descoperite pe obiecte mici sau pot fi detasate dintr-un
obiect mai mare1;
¤ transferarea urmei pe pelicula adeziva – de regula de tip folio – de culoare
alba, neagra sau transparenta2;
¤ ridicarea prin mulaj a urmelor de adancime, folosind in acest scop diverse
substante (gips, parafina, ceara, latex, alginat), ori un amestec compus din 75%
ceara si 25% alb de zinc.
In cazul urmelor ce constituie obiectul traseologiei judiciare.
Cautarea si relevarea unor astfel de urme se realizeaza prin:
¤ observarea nemijlocita cu ochiul liber;
¤ cautarea cu ajutorul lupei, a sursei de lumina obisnuita si in radiatii
ultraviolete,in special pentru descoperirea urmelor latente sub forma de pete, a
celor de dimensiuni mici – fire de par, fibre textile, pelicule de vopsea – ori a
celor care se confunda cu suportul pe care s-au format;
¤ folosirea detectoarelor de metale – cu semnalizare optica si acustica –
eficiente in cautarea obiectelor metalice ascunse in ziduri, ingropate ori
raspandite pe suprafete mari de teren;
¤ utilizarea magnetilor sau electromagnetilor, indeosebi pentru descoperirea
obiectelor metalice aruncate in fantani, puturi, ape curgatoare sau statatoare;
¤ prafuirea cu pulberi revelatoare ori tratarea cu substante chimice sau vapori
de iod, procedee folosite, indeosebi in cazul urmelor latente lasate pe corpul
uman3;
¤ folosirea dispozitivului special 4 pentru descoperirea si relevarea urmelor de
incaltaminte lasate pe covoare, carpete, precum si a urmelor pneurilor pe
imbracamintea victimei;
¤ utilizarea sondei de cadavre pentru descoperirea cadavrelor aflate in stare de
putrefactie;
¤ cautarea urmelor de miros si determinarea traseului parcurs de faptuitor in
campul infractional prin folosirea cainelui de urmarire.
Pentru fixarea acestor urme se folosesc:
¤ procesul-verbal de cercetare la fata locului;
¤ fotografiile judiciare;
¤ schita locului faptei;
¤ crochiul;
¤ schema;
¤ filmul judiciar si videofonograma judiciara.
Ridicarea urmelor descoperite, relevate si fixate prin metodele si mijloacele
mentionate se realizeaza prin mai multe moduri:
¤ ridicarea obiectului purtator de urma, evident daca acesta nu este prea
voluminos si nu are o greutate prea mare;
¤ decuparea din obiectul ce contine sau poarta urma infractiunii a portiunii
purtatoare de urma, cu conditia ca prin aceasta operatie sa nu fie alterata
utilitatea sau valoarea estetica a obiectului respectiv;1
¤ ridicarea urmei propriu-zise, fie cu ajutorul unei pensete, fie cu mana;
¤ ridicarea urmei prin aplicarea – pe suportul pe care se afla – a unei benzi
adezive;
¤ ridicarea urmei prin fotografierea acesteia la scara;
¤ ridicarea urmei prin desenare;
¤ ridicarea urmei prin mulaj, metoda aplicabila in special in cazul urmelor de
adancime.

In cazul urmelor produse de armele de foc:

Atat urmele principale ale impuscaturii – glontul, tubul cartusului cu urma
percutorului, urma peretelui frontal al inchizatorului si urmele camerei de
explozie, urmele ghearei extractoare, ale pragului aruncator si urmele de
patrundere si iesire a glontului – cat si urmele de suprafata ale ricoseurilor si
urmele sonore ale armarii, percutiei si impuscaturii, precum si urmele secundare
ale impuscaturii – rezultate din actiunea gazelor, urmele de funingine, urmele de
pulbere nearsa, inelul de stergere si inelul de metalizare, urmele de unsoare –
trebuie cautate, descoperite,fixate,ridicate si conservate chiar cu ocazia
efectuarii cercetarii la fata locului.
Cautarea si descoperirea urmelor armelor de foc se face prin:
¤ examinarea amanuntita a locului unde a fost descoperita victima;
¤ examinarea locului unde se gasesc urmele lasate de faptuitor;
¤ examinarea cailor de acces1;
¤ examinarea locului unde se presupune ca s-a efectuat tragerea, de aici
incepandu-se cautarea tuburilor, tinand cont de numarul, forma, aspecul si
amplasarea leziunilor pe corpul victimei;
¤ identificarea urmelor existente pe arma de foc,aceasta operatie facandu-se de
regula, cu ochiul liber sau cu ajutorul unor mijloace tehnice: lupa, microscop de
buzunar, lampa cu raze ultraviolete2;
¤ cautarea gloantelor in podeaua incaperii – ori infipte in ea – in tavan, in pereti,
tocurile usilor si ferestrelor, in iarba, pe pamant, in corpul sau vestimentatia
victimei;
¤ examinarea faptuitorului – mainile, alte parti ale corpului, tinuta vestimentara
– in vederea descoperirii urmelor secundare ale impuscaturii;
¤ cautarea urmelor secundare ale impuscaturii pe pielea si vestimentatia
victimei.
Fixarea urmelor produse prin armele de foc se face in general, prin aceleasi
mijloace si metode ca in cazul celorlalte categorii de urme,respectiv:
¤ descrierea detaliata in procesul-verbal;
¤ fotografiere;
¤ schita locului faptei etc.
Ridicarea urmelor din aceasta categorie se executa dupa cum urmeaza:
¤ arma se ridica cu foarte mare atentie, evitandu-se prinderea ei de partile unde,
in mod obisnuit, ar putea ramane urme – papilare, biologice, vopsea, particule
de sol – acestea fiind fixate si ridicate dupa reguluile specifice mentionate;
¤ conservarea rezidurilor existente pe canalul tevii se face prin acoperirea
acestuia cu banda adeziva, celofan gumat, degetar de cauciuc; in nici un caz nu
se vor folosi in acest scop dopuri sau vata, introduse pe canalul tevii. Aceeasi
atentie trebuie manifestata si cu prilejul ambalarii si transportului armei
descoperite, luandu-se toate masurile pentru a nu se distruge urmele;
¤ tuburile si gloantele se ridica fie cu batista, fie cu mana inmanusata, operatia
fiind contunuata cu infasurarea lor in vata;
¤ urmele de funingine si de pulbere nearsa de pe corpul sau vestimentatia
victimei ori faptuitorului pot fi ridicate fie prin simpla scuturare a obiectelor de
imbracaminte si testul cu parafina, fie pe cale chimica – prin reactii cu
difenilamina, alfanaftilamina ori brucina in acid sulfuric – sau prin metode
fizice;1
¤ ridicarea urmelor secundare ale impuscaturii de pe mana tragatorului,
importanta acestei operatii fiind data de faptul ca analizarea acestora, coroborata
cu stabilirea provenientei2, conduce la identificarea faptuitorului3.
In cazul urmelor de natura biologica:
Prin urmele din aceasta categorie se inteleg – in general – produsele descoperite
in campul infractiunii, provenite de la om la om, animale sau vegetale.In
ordinea frecventei cu care sunt descoperite la fata locului,precum si a
posibilitatii de valorificare din punct de vedere criminalistic, aceste urme sunt:
urme de sange, de saliva, de sperma, de natura piloasa, osteologice, ale
tesuturilor moi si urme de miros. In cazul acestor urme se solocita si concursul
medicului legist ori biocriminalistului.
In raport cu natura urmei, cautarea si ridicarea se va face prin:
¤ examinarea cu ochiul liber4 a suportului pe care se gasesc astfel de urme;
¤ examinarea urmelor de saliva si sperma si cu ajutorul lampii cu radiatii
ultraviolete;
¤ urmele de natura piloasa – fire de par – vor fi cautate pe corpul si
imbracamintea victimei, in depozitul subunghial, pe obiectele folosite la
savarsirea infractiunii, pe caroseria si in infrastructura mijloacelor de transport,
pe articole de toaleta.
Fixarea urmelor de natura biologica descoperite se face dupa regulile generale
cunoscute si mentionate la celelalte categorii de urme.16
Ridicarea urmelor din aceasta categorie se face tinand cont de situatia concreta
existenta la locul unde s-a comis infractiunea, astfel:
¤ daca sangele este in stare lichida, recoltarea lui se face in sticlute curate,
inchise ermetic;
¤ cand petele de sange sunt descoperite pe obiectele de imbracaminte sau
incaltaminte, lenjerie de pat se procedeaza la ridicarea obiectelor purtatoare de
urma;
¤ in cazul in care urmele de sange sunt descoperite pe pereti ori pe obiecte cu
volum mare, ridicarea lor se face prin razuire, cand folosirea metodei razuirii nu
este posibila se va proceda la ridicarea acestora cu ajutorul unei hartii de filtru
sau a unei bucati de tifon umeda;
¤ urmele de saliva se ridica prin aceleasi procedee ca si urmele de sange;
¤ urmele de sperma, identificate si relevate de pe suprafete dure – parchet,
dusumea – nu se ridica prin razuire, ci se recurge la decuparea suportului
purtator de urme;
¤ in situatia in care urmele de sperma se afla pe oar, ridicarea se face prin
taierea urmelor de par;
¤ daca urmele de sperma se afla pe piele, ridicarea lor se face prin umezire cu
apa distilata si transferarea lor pe hartie de filtru;
In cazul microurmelor indiferent de mecanismul de producere – particule
secundare ale macrourmelor, particule mici ale unui obiect, initial voluminos,
microobiecte naturale – sau de modalitatea de transmitere – microurme de
contact sau microurme transmise unilateral – tehnica si tactica descoperirii,
fixarii si ridicarii acestora impune reconsiderarea regulilor clasice privind
cercetarea la fata locului.
Pentru descoperirea microurmelor este necesara folosirea unor mijloace tehnice,
cum ar fi: lupa, dispozitiv de tip binoclu1, microscopul stereoscopic portabil,
surse reglabile de iluminare, lampi cu halogen2, surse de radiatii infrarosii si
ultraviolete.
Cautarea si descoperirea microurmelor – praf si particule de sticla, praf de
pusca, pilitura de metal, particule de lacuri si vopsele – se face astfel:

16
Ioan Hurdubaie, Cooperarea judiciară europeană, Cadrul convenţional Editura Ministerului Administraţiei şi
Internelor, Bucureşti, 2003
¤ in depozitul subunghinal, nas, urechi, in obiecte de vestimentatie si
incaltaminte3 ale faptuitorului sau ale persoanei banuite de comiterea
infractiunii;
¤ in cazul victimelor, microurmele trebuie cautate si in leziunile existente pe
corpul acestora;
¤ la instrumentele care au servit ori ar fi putut sa serveasca la comiterea faptei
microurmele trebuie cautate, in special pe partile active ale acestora.
Fixarea microurmelor se face prin metode cunoscute. Acestea vor fi
fotografiate pe obiectele sau urmele pe care au fost descoperite utilizandu-se
film de dimensiunile 6x6 si toate celelalte accesorii necesare fixarii.
Ridicarea microurmelor se realizeaza prin diverse procedee,cum ar fi:
¤ scuturarea fiecarui obiect de imbracaminte pe o folie de plasitc sau o coala de
hartie curate;
¤ folosirea aspiratorului de praf prevazut cu un dispozitiv ce contine un filtru de
hartie care retine microurmele aspirate;
¤ utilizarea benzii adezive incolore, indeosebi pentru ridicarea fragmentelor
mici de sticla si a firelor textile;
¤ ridicarea obiectului purtator, cu luarea masurilor necesare de protejare a
microurmelor;
¤ folosirea unor magneti – pentru bulberile metalice – ori a recipientelor din
sticla;
c) Clarificarea imprejurarilor negative
O problema importanta in cadrul cercetarii locului faptei o constituie lamurirea
imprejurarilor negative care constau in lipsa de concordanta intre anumite urme
descoperite si obiectul sau imprejurarile ce se presupune ca le-au creat. Astfel,
in cercetarea unui omor, o imprejurare negativa o constituie faptul ca in jurul
unui cadavru, prezentand taieturi adanci pe corp, acestora nu le corespund
hempragiile naturale, nici pe imbracaminte si nici pe locul unde a fost gasit
cadavrul.De asemenea, cand un cadavru a fost gasit intr-o incapere cu usile si
ferestrele inchise pe dinauntru si totusi urmele dau indicatia ca lovitura
cauzatoare de moarte a fost executata de alta persoana chiar in locul unde a fost
gasit cadavrul. Se va cauta daca cheia ramasa in usa nu poarta numele
intoarcerii ei pe dinafara,cu o surubelnita sau cu cleste. In cazul cadavrului fara
urme de sange pe imbracaminte si in jur trebuie sa descoperim locul unde a avut
loc omorul, iar imbracamintea cadavrului se cerceteaza atent, pentru a descoperi
eventuale urme de tarare, sau urmele stationarii lui in alte locuri.
Astfel, intr-un caz, cadavrul victimei – gasit pe calea ferata – prezenta multiple
traumatisme,inclusiv sectionarea,iar in apropierea acestuia s-a gasit un cos
rasturnat. Pe baza interpretarii leziunilor si in contextul tuturor datelor de
ancheta,s-a ajuns la concluzia ca victima a decedat ca urmare a unui accident de
cale ferata. S-au reluat cercetarile si s-a stabilit ca victima a fost ucisa prin
lovituri de topor, transportarea si asezarea cadavrului, ca si rasturnarea cosului
in apropierea acestuia facandu-se in scopul inducerii in eroare a organelor de
ancheta.
Daca s-ar fi efectuat de la inceput si examenele histopatologice, s-ar fi stabilit
fara dubiu ca sectionarea victimei s-a produs post mortem.2
Aceste imprejurari negative, in aparenta, in cele mai mulze cazuri sunt
organizate chiar de infractor si la o examinare mai atenta inscenarea se observa
cu usurinta, dar totusi cere o atentie deosebita.
In cazul cercetarii imprejurarilor negative se vor organiza experimentari
repetate, pentru a lamuri procesul neobisnuit de formare a urmelor, sau pentru a
demonstra simularea infractiunii, prin crearea unor urme artificiale. Se vor face
cercetari pentru descoperirea locurilor de unde au fost aduse obiectele
purtatoare de urme, sau unde au fost duse aceste obiecte.
S-au intalnit cazuri in care urmele spargerii erau simulate si nu concordau cu
celelalte urme descoperite la locul faptei, sau cazuri cand obiectele sustrase
prezentau un volum prea mare pentru a fi putut fi indepartate in intervalul de
timp, de care, infractorul ar fi dispus chiar in conditii optime. De exemplu,
descoperirea unui cadavru cu plagi taiate profund, fara ca in jurul sau sa existe
sange in cantitate mare. Astfel, intr-un caz, a fost descoperit un cadavru pe
terasamentul caii ferate, prezentand traumatisme multiple, printre care si
sectionarea gatului. La inceput fapta a fost incadrata in categoria accidentelor,
fara sa se ia in considerare ca, la fata locului, au fost descoperite foarte putine
urme de sange. Pe baza datelor obtinute din cercetarile si din expertizele
criminalistice si medico-legale, ulterior, s-a ajuns la concluzia ca moartea este
consecinta unui omor savarsit cu un topor, autorul aplicand victimei mai multe
lovituri in zona craniana.17
METODICA CERCETARII OMORULUI

Cercetarea infractiunilor contra vietii, integritatii corporale, sanatatii,

libertatii, avutului si celorlalte atribute fundamentale ale persoanei constituite si
garantate de insasi Constitutia Romaniei ridica o serie intreaga de probleme
organelor judiciare insarcinate cu anchetarea faptelor, reclamand un complex de
masuri si activitati necesare identificarii faptuitorilor si dovedirii imprejurarilor,
in vederea stabilirii adevarului si tragerii la raspundere penala a vinovatilor.
                        Fara a intra in detalii, facem precizarea ca potrivit art.209
C.pr.pen., competenta de efectuare a anchetei in cazul omorului revine
procurorului, dar in raport cu specificul cauzei, la aceasta isi aduc substantial
aportul si cadre M.A.I. - politisti, jandarmi etc., medici legisti, alti specialisti.
                        Principalele probleme pe care trebuie sa le clarifice ancheta in
cazul omorului (valabile de altfel si in cazul altor fapte de violenta cu
distinctiile de rigoare). Ca si activitatile de intreprins pentru administrarea
probelor sunt cel putin teoretic (din punctul de vedere al Metodicii
criminalistice) general valabile atat pana la, cat si dupa identificarea
17
TRATAT DE METODICA CRIMINALISTICA, Editura Carpati, Craiova, 1994
criminalului (criminalilor) motiv pentru care se trateaza in mod unitar
(nediferentiat in raport cu stadiul descoperirii autorilor), subliniind ca la fel ca
in orice ancheta de altfel, nu este suficienta doar prinderea faptasului ci si
dovedirea sa, altfel munca fiind in zadar. Degeaba avem date si informatii si
chiar convingerea ca X ar fi criminalul (sau violatorul, sau hotul, sau talharul
etc.), daca faptele sale nu sunt temeinic probate (de catre organele judiciare) va
beneficia de prezumtia de nevinovatie si nu va putea fi tras la raspundere
penala.18
                       
                        PROBLEME PE CARE TREBUIE SA LE CLARIFICE
ANCHETA
                        a) Natura si cauza mortii
                        Cercetarea trebuie sa clarifice daca in cauza este vorba de omor
(crima), accident, sinucidere sau moarte naturala (patologica).
                        Daca moartea este urmarea actiunii directe sau indirecte a
vreunei persoane ori independent de vointa cuiva.
                        b) Locul si timpul comiterii faptelor
                        Locul comiterii omorului prezinta interes deosebit pentru
cercetare, atat sub aspectul urmelor si mijloacelor materiale de proba existente
in campul infractional, cat si al delimitarii acestuia, in raport de zona unde au
fost exercitate agresiunile si cea in care a survenit decesul, traseele parcurse de
faptuitor si victima, locurile de ascundere.
                        Timpul (durata) comiterii faptelor intereseaza cercetarea pentru
clarificarea imprejurarilor activitatii infractionale, inclusiv modul de folosire a
timpului in perioada critica.
                        c) Modul de operare. Metodele de comitere si ascundere a
faptelor
                        Lamurirea acestor imprejurari conduce la stabilirea cercului de
suspecti (cand autorii sunt inca neidentificati), conturarea activitatii
infractionale, modalitatile probatorii si corecta incadrare juridica a faptelor.
                        Sub acest aspect, intereseaza daca omorul a fost savarsit:
                        - cu premeditare sau „la comanda”;
                        - profitand de neputinta victimei de a se apara;
                        - prin cruzimi (chinuind victima);
                        - „in serie” (asupra a doua sau mai multe persoane);
                        - pentru savarsirea (ascunderea) unei talharii sau piraterii (deci
organizat),
                        - vizand functia publica a persoanei ucise (asupra unui functionar
public in legatura cu indeplinirea sarcinilor profesionale ale acestuia).
                        Ca modalitati concrete de suprimare a vietii victimei practica
cunoaste o multitudine de moduri de operare, dintre care exemplificam:

18
Vasile Berchesan - INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A OMORULUI, Editura Paralela 45, Pitesti, 1999, p. 255
impuscarea, injunghierea, lovirea, otravirea, asfixierea, arderea, aruncarea de la
inaltime si alte asemenea, folosind arme si instrumente adecvate.
                        Nu in ultimul rand, legat de modul de operare, intereseaza
masurile luate de faptuitor (faptuitori) pentru ascunderea faptelor sau deturnarea
anchetei (ascunderea cadavrului, dezmembrarea cadavrului, disimularea in
accident sau sinucidere, distrugerea urmelor, influentarea unor persoane etc.).
                        d) Identitatea victimei si calitatea ei fata de autor
                        Pe langa datele de identificare, stare civila, personalitate si
comportament ale victimei, pentru buna efectuare a anchetei si corecta incadrare
juridica, trebuie sa rezulte:
                        - daca victima era sot sau ruda apropiata a faptuitorului;
                        - daca victima era minor care nu implinise 15 ani;
                        - daca victima era in neputinta de a se apara;
                        - numarul persoanelor ucise;
                        - daca victima era o femeie gravida;
                        - daca victima indeplinea o functie publica si omorul a fost comis
in legatura cu acesta.
                        e) Faptuitorii, calitatea si contributia fiecaruia la comiterea
faptelor
                        Este chestiunea esentiala pana la identificarea lor, intreaga
ancheta derulandu-se in jurul acestei probleme. Dupa identificarea autorilor si
celorlalte persoane implicate, prin metodele specifice muncii de ancheta
(informatii, investigatii etc.) si activitati de ancheta (perchezitii, ascultari etc.)
importanta devine probatiunea.
                        Referitor la faptuitori, intereseaza in concret:
                        - numarul lor, modul de organizare si participatia fiecaruia,
identitatea si personalitatea lor;
                        - gradul de rudenie si alte relatii cu victimele;
                        - antecedentele penale si comportamentale, daca a mai comis
vreun omor;
                        - starea psihica la momentul comiterii faptei.                     
                        f) Alte imprejurari concrete legate de comiterea faptelor ca
de exemplu:
                        - intentia, mobilul si scopul urmarit;
                        - urmarile faptelor - pe plan moral si material;
                        - posibilitatile de probare si documentare (persoane care mai
cunosc despre fapte, corpuri delicte, inscrisuri utile, aprobari necesare etc.);
                        - masuri urgente care se impun pentru inlaturarea unor pericole
iminente, prevenirea amplificarii starilor conflictuale, ajutorarea familiilor in
suferinta etc.;
                        - existenta concursului de infractiuni si posibilitatile de extindere
a cercetarilor cu privire la alte fapte si faptuitori.
                        g) Cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat,
favorizat sau inlesnit comiterea faptelor
                        Determinarea acestora, dupa o minutioasa si complexa analiza
conduce la identificarea si aplicarea masurilor de prevenire si combatere
corespunzatoare, avand in vedere valoarea inestimabila la care se atenteaza
(viata omului) si consecintele ireparabile ale faptelor)
                        ACTIVITATI CE TREBUIE INTREPRINSE PENTRU
ADMINISTRAREA PROBELOR
                        a) Cercetarea la fata locului
                        Este o activitate de maxima importanta si urgenta, de care
depinde in mare masura mersul intregii anchete. Locul cercetarii este cel al
descoperirii cadavrului, al producerii agresiunii, traseele urmate de victime si
faptuitori si toate  zonele unde pot fi gasite urme si mijloace materiale de proba.
                        Echipa de cercetare la fata locului condusa de procuror, va avea
in competenta politisti, medici legisti si alti specialisti, jandarmii fiind si ei
chemati la asigurarea bunei desfasurari a activitatii (vezi cazurile BALOTESTI
'95 sau MIHAILESTI 2004).
                        Primele masuri care trebuie luate obligatoriu de cei ajunsi primii
la fata locului* in cazul unei morti suspecte - si jandarmii sunt adesea acestia,
cu ocazia patrularilor sau masurilor de ordine ce le executa, ar fi urmatoarele -
si insistam sa fie cat mai bine cunoscute si aplicate:
                        - salvarea, pe cat posibil, a victimei (victimelor) daca acest lucru
se mai poate. Acordarea primului ajutor medical (daca este posibil) si/sau
masuri de transport a victimei la cea mai apropiata unitate sanitara.
                        Inutil a mai sublinia ca salvarea vietilor omenesti este prioritara
si nu vine in concurs cu nici un alt interes, deci chiar si cu riscul distrugerii sau
pierderii unor probe.19
                        - conservarea, protejarea, asigurarea urmelor si mijloacelor
materiale de proba, indepartarea curiosilor si interzicerea accesului oricarei
persoane - indiferent de calitate sau functie - daca nu are legatura cu cercetarea;
                        - raportarea evenimentului, incunostiintarea celor competenti a
efectua cercetarea si asigurarea pazei locului pana la sosirea echipei
competente, careia evident i se vor comunica primele constatari si masuri;
                        - in afara celor mentionate, in raport cu specificul cazului mai pot
fi luate si alte masuri urgente precum inlaturarea pericolelor iminente,
identificarea victimei, a martorilor oculari, a faptuitorului, retinerea acesteia,
decongestionarea traficului etc.
                        Dupa ajungerea echipei se trece la efectuarea activitatilor
propriu-zise de c.f.e., respectiv cautarea, relevarea, fixarea, examinarea,
ridicarea si ambalarea tuturor urmelor si mijloacelor materiale de proba, in
functie de particularitatile acestora procedandu-se dupa regulile criminalistice
19
Vladimir Belis - MEDICINA LEGALA, Editura Teora, Bucuresti, 1992, p. 265-271
specifice. Se au in vedere urmele biologice (sange, par, saliva), traseologice (de
instrumente, de incaltaminte, de autovehicule), urme de sol, resturi de tigara,
ambalaje de tot felul, inscrisuri si multe alte asemenea. Examinarea urmelor se
face sub aspectul naturii, formei, culorii, dimensiunilor, pozitiei, amplasarii lor,
spre corecta elaborare a versiunilor referitoare la imprejurarile faptelor
savarsite.
                        O operatiune de maxima importanta in cadrul cercetarii la fata
locului este examinarea cadavrului de catre medicul legist impreuna cu
specialistul criminalist, avandu-se in vedere leziunile si semnele de violenta
existente, semnele particulare, vestimentatia si obiectele purtate, toate acestea
cu minutiozitate, dupa un tipic consacrat.
                        Rezultatele cercetarii la fata locului se materializeaza intr-un
proces-verbal care se incheie chiar la locul cercetarii, la care se anexeaza schita
locului faptei si plansa fotografica cu fotografiile executate (de orientare, schita,
a cadavrului, a obiectelor principale si de detaliu).
                        b) Dispunerea constatarii medico-legale a mortii (autopsiei)
                        Dupa incheierea cercetarii la fata locului se ia masura
transportarii cadavrului la I.M.L. (S.M.L. judetean) unde i se va efectua
autopsia, ocazie cu care se va raspunde la urmatoarele obiective*:
                        - felul mortii;
                        - leziunea (leziunile) existente, amplasarea si efectele lor;
                        - caracterul vital sau post-mortem al leziunilor constatate;
                        - numarul leziunilor si succesiunea acestora;
                        - cauza mortii; mecanismul de producere al leziunilor;
                        - legatura de cauzalitate intre traumatism si deces;
                        - posibilitatea autoproducerii leziunilor;
                        - alcoolemia, substantele toxice prezente in organism.
                        c) Identificarea victimei si a martorilor oculari
                        Victimele se identifica dupa actele de identitate si datele obtinute
in cadrul investigatiilor. Persoanele aflate in viata se asculta de indata, in
detaliu, cu privire la toate imprejurarile concrete ale cauzei.
                        d) Identificarea, urmarirea, prinderea si ascultarea
faptuitorului (faptuitorilor)
                        Pe baza investigatiilor si cercetarilor intreprinse faptuitorii
identificati si adusi in fata organelor judiciare sunt ascultati dupa regulile tactice
criminalistice cunoscute.
                        e) Efectuarea de perchezitii si ridicari de obiecte si inscrisuri
                        In raport cu datele si informatiile existente in cauza pot fi
efectuate (cu respectarea dispozitiilor legale si regulilor tactice criminalistice)
perchezitii domiciliare, la locul de munca, in unitati publice, la invinuiti,
banuiti, persoanele implicate pentru descoperirea bunurilor, valorilor,
inscrisurilor, urmelor si oricaror mijloace de proba utile solutionarii cauzei.20
20
Vasile Berchesan - INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A OMORULUI, Editura Paralela 45, Pitesti, 1999, p. 165
                        f) Dispunerea si efectuarea de constatari tehnico-stiintifice si
expertize criminalistice si medico-legale
                        In functie de natura si felul urmelor si obiectelor ridicate cu
ocazia cercetarii la fata locului, perchezitiilor si altor activitati in cursul anchetei
pot fi dispuse si efectuate constatari tehnico-stiintifice si expertize
criminalistice:
                        - traseologice - avand drept obiective examinarea urmelor create
de om, animale, obiecte, instrumente, moduri, anvelope etc.;
                        - dactiloscopice - expertizarea amprentelor papilare;
                        - balistice - expertizarea urmelor impuscaturii si armelor de
foc;              
                        - grafice (grafoscopice) - identificarea scriptorului, dupa
inscrisuri, note, bilete etc.;
                        - biocriminalistice si genetice - examinarea si expertizarea
urmelor de sange, par, saliva, ADN;
                        - fizico-chimice pentru analizarea substantelor din punct de
vedere al caracteristicilor fizico-chimice;
                        - antropologice - examinarea oaselor;
                        - a vocii si vorbirii - identificarea vorbitorului;
                        - testarea poligraf - detectarea comportamentului simulat
(expertiza criminalistica a stressului).
                        Conform art.117 C.pr.pen. este obligatorie si expertiza
psihiatrica in cazul omorului deosebit de grav.21
                        In afara acestora mia pot fi dispuse si alte genuri de constatari
tehnico-stiintifice si expertize (tehnice - de cele mai diverse feluri, mai rar dar
nu exclus si contabile, vezi „cazul Erbasu”, informatice, genistice etc.).
                        g) Prezentarea pentru recunoastere de persoane, bunuri si
cadavre
                        Se impune atat pentru identificarea autorului din cercul de
suspecti sau a unor obiecte gasite la fata locului, cat si a cadavrelor inclusiv
parti (fragmente) din acestea. Referitor la prezentarea pentru recunoastere a
cadavrelor subliniem cateva reguli criminalistice obligatoriu de respectat:
                        - prezentarea se face individual si nu in grup (ca la persoane vii);
                        - cadavrul se prezinta de regula imbracat, dupa ce in prealabil a
fost toaletat, restaurat si adus la o infatisare cat mai apropiata in timpul vietii;
                        - se prezinta din fata si din profil;
                        - atentie deosebita la socul psihic pe care-l poate produce
prezentarea cadavrului unei rude sau persoane apropiate.
                        h) Reconstituirea
                        Se efectueaza pentru verificarea unor versiuni referitoare la
imprejurari concrete ale cauzei: posibilitati de observare, memorare a faptelor
21
Camil Suciu - CRIMINALISTICA, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 199
de catre martori, verificarea modului de operare sau unor deprinderi ale
faptuitorului (faptuitorilor), precizarea locului faptei, fiind interzisa
reproducerea agresiunii sau darea pe mana criminalului a unor arme sau obiecte
periculoase (la nevoie, pot fi inlocuite cu altele inofensive).
                        In functie de particularitatile cazului mai pot fi efectuate si alte
activitati de ancheta in vederea documentarii temeinice a cauzei, atat pana la
identificarea autorilor, cat si ulterior, pentru solutionarea dosarului in spiritul
adevarului si justitiei (organizarea anchetei, inclusiv masuri de identificare si
prindere a faptuitorilor, confruntari, alte constatari tehnico-stiintifice sau
expertize, masuri asiguratorii, extinderea anchetei etc.)*.
                        Inainte de a incheia aceasta sectiune, facem precizarea ca, in
mare, cel putin teoretic, problemele de lamurit si activitatile de intreprins pentru
administrarea probelor in cazul omorului sunt valabile, cu diferentele date de
specificul cauzei si in cercetarea altor fapte de violenta, precum loviri
cauzatoare de moarte, vatamare corporala, viol, avort, pruncucidere etc.22

BIBLIOGRAFIE:

1. TRATAT DE METODICA CRIMINALISTICA, Editura Carpati,

Craiova, 1994,
2. Vladimir Belis - MEDICINA LEGALA, Editura Teora, Bucuresti, 1992
3. Camil Suciu - CRIMINALISTICA, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1972
4. Vasile Berchesan - INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A
OMORULUI, Editura Paralela 45, Pitesti, 1999.
5. Ioan Hurdubaie, Cooperarea judiciară europeană, Cadrul convenţional
Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2003.

22
Vasile Berchesan - INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A OMORULUI, Editura Paralela 45, Pitesti, 1999, p. 257