Drept penal special și infracțiuni din legi speciale

EXAMEN SCRIS: Întrebări din materie

11.10.2022
Curs 1. Infracțiuni contra persoanei

O persoană este ocrotită din momentul începerii procesului nașterii. Dacă, pe acest parcurs de
când a început procesul nașterii până când devine o ființă de sine stătătoare, în sensul de a suprima
viața acestei ființe în devenire, se va reține infracțiunea de vătămare a fătului. Din momentul în care
această ființă de sine stătătoare va fi ucisă, se va reține infracțiunea de omor.
Intenția de a ucide rezultă din aplicarea loviturilor în zone vitale ale corpului, natura instrumentelor
folosite de autor, frecvența și intensitatea loviturilor aplicate, împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta
și atitudinea făptuitorului după săvârșirea infracțiunii.
+Tentativa de omor cp
+vătămare corporală cp
+forme se vinovăție
Data viitoare: forme ale omorului calificat

Curs 2. 25.10.2022 Omorul calificat – omorul cu premeditare

O problemă importantă este coexistența premeditării cu provocarea. Premeditarea nu este

incompatibilă cu reținerea stării de provocare care poate conduce la întărirea convingerii
infractorului de a comite fapta cu premeditare. În doctrina penală s-a reținut ca săvârșirea faptei din
răzbunare nu implică întodeauna existența premeditării. Comiterea faptei din gelozie nu exclude
reținerea premeditării. Tot în doctrină s-a apreciat că este posibilă reținerea premeditării și în ipoteza
în care hotărârea autorului a fost luată sub condiția ca victima sa aibă o anumită conduită. Când
nerespectarea acestei conduite declanșează acțiunea autorului, acesta va fi tras la răspundere penală
pentru omor premeditat dacă în așteptarea conduitei victimei a efectuat acte de pregătire în vederea
omorului.
Omorul săvârșit de către o persoană care a mai comis anterior un omor:
- se va reține această circumstanță chiar dacă subiectul pasiv al tentativei de omor coincide cu
subiectul pasiv al faptei ulterioare de omor cu condiția ca cele două fapte să fie comise în
baza unor rezoluții infracționale distincte și la un interval de timp suficient pentru a se putea
individualiza astfel încât tentativa să nu fie absorbită de fapta consumată.
- Nu se va reține această circumstanță dacă anterior fusese comisă o infracțiune de ucidere la
cererea victimei ori vătămare a copilului nou-născut, sau vătămări sau loviri cauzatoare de
moarte precum și orice infracțiune care a avut ca urmare moartea săvârșită cu această formă
de vinovăție care este praeterintenția.
Spre deosebire de omorul săvârșit asupra a două sau mai multor persoane:
- În cazul acestei agravante, faptele sunt săvârșite în împrejurări diferite nu în aceeași
împrejurare (dacă cu aceeași ocazie, după o încercare nereușită de a ucide o persoană prin
aplicarea unei lovituri de cuțit, făptuitorul repetă lovitura și de data aceasta se suprimă viața
persoanei, tentativa se absoarbe în infracțiunea consumată). Este necesar în privința
omorului anterior să nu existe o cauză justificativă sau de neimputabilitate care să aibă ca
efect înlăturarea caracterului penal al faptei. Deopotrivă, este necesar ca pentru acuzația
anterioară de omor sa nu se fi dispus o soluție de achitare.
Potrivit deciziei nr. 17/2018 ICCJ a apreciat ca în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de omor sau a
unei tentative de omor reabilitarea și împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana
condamnată definitiv care a comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă de omor nu
împiedică reținerea acestei circumstanțe prevăzute la lit. e) ART. 189.
 În privința circumstanțelor atenuante nu prezintă nicio relevanță la individualizarea pedepsei
pentru omorul anterior chiar dacă au fost reținute.
În cazul în care pentru acuzația de omor nu a fost anunțată o hotărâre definitivă la data comiterii
unui nou omor nu este exclusă reținerea acestei variante de la lit. E) dacă până la data judecării uneia
dintre fapte, prezumția de nevinovăție de care beneficia inculpatul raportat la cealaltă acuzație de
omor a fost înlăturată prin pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.( De ex: inculpatul
ucide în aceeași săptămână două persoane fiind trimis în judecată în cauze diferite. Dacă prima cauză
se soluționează mai repede fiind pronunțată o hotărâre definitivă, în cealaltă cauză se poate reține
săvârșirea omorului calificat. Așadar, omorul anterior poate fi concurent cu omorul calificat din ART.
189 lit. E) nefiind necesar ca în toate cazurile acesta din urmă să fie comis în stare de recidivism.)

Lovirea sau alte violențe ART. 193

Subiectul activ poate fi atât o persoană fizică cât și o persoană juridică atâta timp cât îndeplinesc
condițiile pentru a răspunde penal.
Părinții care exercită acte de violență asupra copiilor lor vor fi subiecți activi ai infracțiunii de
violență în familie. Această infracțiune este absorbită dar poate fi reținută în concurs cu infracțiunea
de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în ART. 197 c.Pen. În situația în care subiectul activ
este o persoană aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu ne vom afla în prezența unei alte
infracțiuni și anume purtarea abuzivă. Dacă fapta este comisă imediat după naștere sau în primele 24
ore de la naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare față de nou-născut, se va reține
săvârșirea infracțiunii de ucidere sau vătămare a copilului nou-născut de către mamă (ART. 200 alin.
2).
Privind subiectul pasiv, consimțământul victimei la exercitarea de violențe asupra sa constituie o
cauză justificativă a faptei tipice de loviri sau alte violențe deoarece în aceste limite integritatea fizică
este în principiu disponibilă. (De ex: în cazul intervențiilor chirurgicale estetice sau al participanților la
competițiile sportive). Indiferent cum, consimțământul victimei trebuie dovedit prin orice mijloc de
probă.
Dacă victima este judecător/procuror aflat în atribuțiile de serviciu sau un membru de familie al
acestuia sau avocat, se va reține infracțiunea de ultraj judiciar. Dacă este o persoană care exercită o
autoritate de stat, în exercitarea acestei calități (polițiști, jandarmi etc) se va reține infracțiunea de
ultraj.
Legat de latura obiectivă, violența poate să constea fie într-o acțiune directă fie intr-o acțiune
indirectă sau poate îmbrăca forma unei omisiuni.
În cazul în care cu aceeași ocazie persoana vătămată este lovită de mai multe ori de făptuitor se va
reține existența unei singure infracțiuni de lovire sau alte violențe deoarece există o unitate naturală
colectivă în cadrul căreia există o singură infracțiune intenționată, violentă realizată în același context
prin mai multe acte de executare. Nu este întotdeauna necesar pentru existența infracțiunii de loviri
sau alte violențe să existe contact fizic între agresor și victimă, infracțiunea putând fi comisă prin
orice fel de violențe prin care i se produce o suferința fizică (de ex: o violență psihică, o sperietură
puternică, prin pulverizarea unui spray paralizant).
Legat de forma agravantă a acestei infracțiuni, criteriul Medico-legal de evaluare a gravității
traumatismului este numărul de îngrijiri medicale. Este necesar ca traumatismul produs să necesite
pentru vindecare între 1 și 90 zile de îngrijiri medicale. Dacă se depășesc cele 90 zile se va reține
vătămare corporală. Prin prisma formelor infracțiunii, tentativa nu este posibilă și ca atare nu este
incriminată.

Vătămarea corporală

Privitor la prima dintre aceste consecințe:

1. Infirmitatea – reprezintă un criteriu medico-legal de verificare a consecințelor
traumatismului. Infirmitatea poate să apară imediat după comiterea activității infracționale
 sau după trecerea unui interval de timp. De asemenea, în cazul acelor persoane care aveau
probleme de sănătate înainte de a fi exercitate actele de violență, se va avea în vedere și
aceasta pentru a determina natura sau amploarea infirmități. Este de esența infirmități ca
aceasta să aibă un caracter permanent.
2. Producerea unui prejudiciu estetic grav și penal – prejudiciul estetic posttraumatic trebuie sa
aibă un caracter permanent nemaiputând fi restabilit pe cale naturală și să fie grav (de ex:
trebuie sa se formeze la nivelul feței o desfigurare).
Forma agravată la infracțiunea de vătămare corporală vizează scopul urmărit de făptuitor pentru a
se produce consecințele urmărite de la lit. A) la lit. C).

Vătămarea corporală din culpă

ART.196 c. Pen. Constă în săvârșirea din culpă a unei acțiuni sau inacțiuni din care s-a pricinuit unei
persoane o vătămare corporală sau a sănătății pentru a cărei vindecare au fost necesare îngrijiri
medicale între 1 și 90 zile. Dacă fapta a fost săvârșită de către o persoană aflată sub influența
băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie
prin ea însăși o infracțiune.
În alin. 2 fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau a sănătății, o vătămare ce necesită
pentru vindecare îngriji medicale mai mult de 90 zile precum și consecințele prevăzute de ART. 194.
Fapta este mai gravă când vătămarea corporală din culpă săvârșită în condițiile de la alin. 2 a fost
săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul
unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea anumitor activități (alin. 3) și în cazul alin. 4 când
vătămarea corporală din culpă comisă fie în condițiile vreuneia de la alin. 1 si alin. 2, fie a primei
forme agravate, a fost comisă față de două sau mai multe victime.
Subiectul activ – în cazul formei de la alin. 1 este necesar ca subiectul activ să fie o persoană fizică
aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei
activități ce constituie prin ea însăși o infracțiune.
Legat de cea de a doua formă tip de la alin. 2, subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau
juridică. Prin prisma participației penale, coautoratul este posibil în cazul reținerii inexistenței unei
legături subiective bilaterale anterioare sau concomitente a două sau mai multor persoane prin
raportare nemijlocită care aduc ca urmare vătămarea corporală.
În cazul unei culpe comune a conducătorilor auto care au produs accidentul rutier ce a avut ca
urmare vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane se va reține existența autoratului, nu a
coautoratului la infracțiunea de vătămare corporală din culpă deoarece față de modalitatea de
producere a evenimentului rutier nu poate fi reținută existența unei legături subiective între autori.
Participația improprie este posibilă. Persoanele care au determinat, înlesnit sau ajutat în orice mod
cu intenție la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă fiind sancționate pentru
instigare sau complicitate la infracțiunea de loviri sau alte violențe ori vătămare corporală.
Privitor la prima situație, la vătămare corporală din culpă, o persoană aflată sub influența băuturilor
alcoolice ori a unei substanțe psihoactive, făptuitorul trebuie să se afle la momentul comiterii actelor
de violență sub influența băuturilor alcoolice fără a fi în stare de ebrietate ori în stare de ebrietate
chiar dacă îmbibația alcoolică este sub 0,80 g/litru alcool în sânge sau o îmbibație alcoolică peste
0,80g/litru alcool în sânge, ori să fii ingerat înainte de comiterea faptei o substanță psihoactivă.
În acest sens, prin decizia nr. 8 HP din 2018 Instanța Supremă a considerat că existența infracțiunii
de vătămare corporală din culpă prevăzute în alin. 1 al ART. 196 nu este condiționată de o anumită
limită al îmbibației alcoolice și legiuitorul nu a limitat sfera de aplicare a normei de incriminare prin
indicarea explicită a unei anumite limite al îmbibației alcoolice, astfel că procedându-se în mod
contrar, pe cale de interpretare, s-ar restrânge sfera de protecție al integrității corporale sau al
sănătății persoanelor în absența unui temei grav.
Nu este necesar să fie probat faptul că băuturile alcoolice sau substanțele psihoactive au afectat
inconcreto capacitatea de a conduce. Legea prezumând aceste efecte indiferent de cantitatea
consumată ori de starea fizică sau psihică a făptuitorului.
 Elementul material aici este lovirea sau exercitarea urmelor de lovire sau alte violențe cauzatoare
de leziuni traumatice asupra corpului unei persoane. În cazul acestei forme, fapta este tipică chiar
dacă inculpatul nu se află sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în
desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.
O formă din această infracțiune e legată de alin. 4 care necesită niște ajustări și remarci și anume:
vătămarea corporală din culpă comisă în vreuna dintre formele tip fie în varianta agravată față de
două sau mai multe victime.
Pluralitatea de victime rezultă din acțiunea, inacțiunea unică de vătămare și nu va duce în cazul
faptei comise din culpă la reținerea unei pluralități de infracțiuni ci la o formă agravată a infracțiunii
de vătămare corporală din culpă existând astfel o unitate legală de infracțiune.
Nu se va reține această variantă agravantă dacă pluralitatea de victime este rezultatul unei
pluralități de acțiuni sau inacțiuni infracționale comise de același autor dacă fiecare din acestea au
avut doar o singură victimă.
Ca urmare a modificării aduse prin legea nr. 233/2020 prin care a fost înlăturată posibilitatea
împăcării în cazul infracțiunilor prevăzute de ART. 193 și 196 c. Pen. săvârșită asupra membrilor de
familie când acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, astfel că, decizia 11 RIL din 2019 ca
atare, în cazul acestor infracțiuni, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare ca urmare a plângerii
prealabile sau din oficiu. În acest din urmă caz, retragerea plângerii prealabile produce efecte doar
dacă este însușită de către procuror.

Șantajul
Art. 207 c. Pen. constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere
ceva dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial pentru sine sau
pentru altul.
Alin. 2 constă în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare compromițătoare
pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia în scopul de a dobândi în
mod injust un folos nepatrimonial pentru sine sau pentru altul.
Alin. 3 constă în comiterea faptei de la alin. 1 și 2 de a dobândi un folos patrimonial pentru sine sau
pentru altul.
Subiectul activ poate fi o persoană fizică sau juridică care îndeplinește condițiile pentru a răspunde
penal.
Participația penală este posibilă sub toate formele sale.
Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică în viață care poate fi supusă unui act de constrângere.
Nu poate fi subiect pasiv o persoană juridică față de obiectul juridic al infracțiunii.
Consimțământul persoanei vătămate nu are natura unei cauze justificative putând conduce însă la
reținerea lipsei tipicității obiective a faptei prin constatarea inexistenței constrângerii.
Elementul material constă în constrângerea unei persoane prin diferite mijloace să dea, să facă, să
nu facă sau să sufere ceva astfel șantajul constă în esență în punerea de presiune asupra persoanei
excortate pentru ca aceasta să aibă un anumit comportament (de ex: să semneze un act juridic, să
efectueze un transfer bancar, să divulge niște informații protejate etc.), precum și să se abțină de a
face ceva (de ex: să nu emită un act administrativ, să nu candideze pentru o anumită funcție etc.). În
cazul în care fapta este realizată prin constrângere, aceasta nu se rezumă numai la violență sau
amenințare, se poate realiza și prin orice alte mijloace (de ex: constrângere morală, prin declanșarea
unei acțiuni disciplinare împotriva victimei etc.)
Folosirea de către legiuitor al termenului “ceva” vine sa evidențieze faptul că atât conduita activă
cât și cea pasivă solicitată subiectului pasiv trebuie să fie determinată în absența pretinderii unei
conduite determinate, nu se va reține șantajul urmând să fie evaluată relevanța penală a modalității
în care a fost realizată constrângerea.
Pentru existența infracțiunii este suficient ca actele de constrângere să creeze o temere persoanei
vătămate nefiind necesar ca aceasta să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.
În cazul în care șantajul este comis prin amenințare se va absorbi infracțiunea de amenințare iar
dacă este comisă prin violență va absorbi forma de bază a infracțiunii de lovire și alte violențe.
 În cazul în care actele de constrângere sunt exercitate de un funcționar public în legătură cu
exercitarea actelor de serviciu de către acesta în scopul determinării unei persoane de a remite bani
sau valori cu titlu de “mită” se va reține numai comiterea infracțiunii de luare de mită nu în concurs
cu infracțiunea de șantaj. În schimb, se va reține infracțiunea de șantaj și nu cea de trafic de influență
dacă victima este constrânsă să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva de către o persoană care
pretinde că are influență asupra unui funcționar public pentru ca șantajistul să nu își exercite
influența în vederea creării de către funcționar a unei situații nefavorabile celui constrâns.
În cazul în care persoana vătămată cedează constrângerii efectuate de făptuitor, trebuie să existe
un interval de timp între exercitarea constrângerii și activitatea victimei de a da, a face, a nu face sau
a suferi ceva astfel că, spre deosebire de tâlhărie, în cazul infracțiunii de șantaj în varianta agravată
prin care se urmărește obținerea unui folos patrimonial, pericolul este viitor fiind necesar să existe o
perioadă de timp între constrângere și predarea bunului respectiv.

Curs 3. 8.11.2022 INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Referat despre ce vrem noi din penal special (se pot alege și legi speciale) – va ține cont la nota
finală – acest referat poate constitui un punct de plecare către tema de disertație – peste 10 pagini
(“în niciun caz 10 pagini”) – analiza temei, cuprins, note de subsol, bibliografie – doar predat, nu
prezentat – trebuie terminat cu câteva zile înainte de sesiune.

FURTUL – OBIEVTUL MATERIAL

Reprezintă orice bun care are o existență fizică, are cel puțin o minimă importanță economică și
care poate face obiectul sustragerii din posesia sau detenția altuia.
Este obiect material al infracțiunii de furt: bunul mobil, de regulă corporal, animat (ex: animal) sau
neanimat și care are o valoare economică. Nu interesează dacă bunul mobil este încorporat sau nu
într-un bun imobil, dacă recoltele nu au fost culese sau desprinse de sol. Pot fi obiect material al
furtului bunurile mobile prin destinație. Acele elemente ale bunului imobil care pot fi desprinse din
acestea se transforma in bun mobil și devin obiect material al infracțiunii de furt. Poate constitui
obiect material și: bunurile mobile (energia electrică, termică, eoliană sau înscrisurile care au valoare
economică ex: un înscris care consemnează o creanță sau care prezintă o anumită importanță pentru
cel care îl deține - “jurnalul unui pictor sau artist celebru”). Necesitatea ca bunul sa aibă o minimă
valoare economică rezultă din alin. (3) al ART. 228 din care se poate trage concluzia că cerința valorii
economice caracterizează toate bunurile susceptibile de a face obiectul furtului.
Bunul care face obiectul furtului trebuie să se afle în posesia sau detenția altuia (nu este îndeplinită
această cerință în cazul bunurilor ce aparțin patrimoniului universal și nici în cazul bunului
abandonat).
Bunul pierdut poate face obiectul furtului atunci când făptuitorul a observat pierderea bunului și în
acest caz bunul, neputând fi calificat ca bun găsit, care să facă obiectul infracțiunii de însușirea
bunului găsit.
Apa poate face parte din categoria bunurilor care pot constitui obiect material al furtului atunci
când aceasta este îmbuteliată. Pământul poate face obiectul material al infracțiunii de furt (în cazul
forării pe un teren în care pământul conține o serie întreagă de minerale și alte substanțe extrem de
revelatoare pentru o anumită procedură). Poate constitui obiect al furtului și un card de debit sau de
credit.
Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului. Dacă în
momentul săvârșirii faptei, acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă altei persoane.
Poate constitui obiect al furtului și un bun mobil care se află în posesia sau în detenția nelegitimă
altei persoane în cazul în care acesta este sustras de o altă persoană decât proprietarul, detentorul
sau posesorul legitim de la care fusese anterior sustras bunul sau a unui bun care este interzis a fi
deținut prin lege.
 Dacă valoarea bunului sustras este peste 2 mil. de lei, se va reține forma agravată a furtului (ART.
256 din C1).
Nu pot constitui obiect material al infracțiunii de furt:
- Un algoritm din fondul forestier național
- O armă sau muniție letală sau neletală din categoria celor supuse autorizării (regimul armelor
și muniția)
- Un material nuclear sau altă materie radioactivă (ART.345 CP)
- Corespondența unei persoane (violarea secretului corespondenței)
- Dosarul agricol, registrul, documentul și orice alt înscris aflat în păstrarea sau deținerea unei
autorități publice, instituții publice care administrează sau exploatează bunurile publice
(sustragere de documente sau înscrisuri)
- Înscrisurile referitoare la evidențele debitorului insolvent (bancruta)
- În principiu corpul uman sau părți naturale ale acestuia (face obiectul legii speciale 95/2006
privind reforma sănătate și vizează acele aspecte referitoare la transplantul de organe)
- Un cadavru înainte de înmormântare sau cenușa rezultată din incinerarea acestuia
(profanare de morminte sau organe)

SUBIECTUL ACTIV
Poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Proprietarul bunului poate fi subiect activ al
infracțiunii de furt în cazul în care sustrage bunul de la posesorul sau detentorul legitim al acestuia
(ex: proprietarul unui autoturism dat în leasing sustrage bunul de la utilizatorul acestuia). Dacă va
exista fapta atipică de furt, în cazul în care după încheierea unui contract de vânzare în condițiile în
care cumpărătorul nu achită la termenul cuvenit prețul, iar vânzătorul își însușește bunul aflat în
posesia cumpărătorului.
Privitor la participația penală, ea este posibilă sub toate formele sale. Prin decizia Înaltei Curți a
unui reel trecut în recursul legii nr. 2/2008 s-a arătat că în situația existenței unui prim act de tăinuire
urmat de o altă acțiune a aceluiași tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare și
altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt cu
forma simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracțiunea de tăinuire chiar dacă
promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită.

SUBIECTUL PASIV
Această calitatea o are titularul dreptului fie că este persoană fizică sau juridică respectiv al unui
interes protejat juridic în raport cu bunul sustras.
În esență, persoana care deține în mod legitim un bun la momentul sustragerii acestuia, poate
avea calitatea de subiect pasiv al infracțiunii. Sustragerea bunului poate fi generatoare de un
prejudiciu nu doar pentru proprietarul acestuia, ci și pentru detentorul bunului care poate fi
prejudiciat prin săvârșirea infracțiunii de furt. Culpa subiectului pasiv în supravegherea bunului nu
poate conduce la reținerea incidenței culpei concurente care sa conducă la reducerea cuantumului
daunelor materiale datorate de infractori.
Latura obiectivă, prin prisma elementului material, constă în luarea pe nedrept al unui bun mobil
din posesia sau detenția unei persoane fizice sau juridice fără consimțământul acesteia.
Privitor la deposedare, aceasta presupune scoaterea bunului de sub stăpânirea de fapt a
posesorului sau detentorului fără consimțământul acestuia. Imposedarea constând în trecerea
efectivă a bunului sub puterea făptuitorului, moment în care furtul se consideră consumat. Acțiunea
unică de luare se poate realiza printr-un act de executare, caz în care se va reține existența unei
infracțiuni simple sau prin mai multe acte succesive realizate în baza aceleiași rezoluțiuni
infracționale. Nu va constitui o infracțiune de luare atunci când autorul procedează doar la o
fotografiere a unor coduri de acces la un sistem informatic, iar nu sustragerea suportului material pe
care acestea sunt înscrise deoarece în acest caz, titularul datelor nu este deposedat (o astfel de faptă
va constitui infracțiunea de fraudă informatică).
 Spre deosebire de furt, când făptuitorul sustrage pe nedrept un bun din posesia sau detenția altuia
în scopul însușirii, în cazul abuzului de încredere, făptuitorul își însușește chiar și temporar bunul pe
care persoana vătămată i l-a încredințat voluntar cu un titlu și cu un anumit scop cu obligația de a-l
restitui.
Prin prisma a ceea ce înseamnă latura subiectivă, forma de vinovăție este intenția directă sau
indirectă iar tentativa se pedepsește.

FURTUL CALIFICAT
Furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun are câteva chestiuni care trebuiesc clarificate:
- Se reține aceasta circumstanța atunci când mijlocul de transport este în mers dar și când este
în stație.
- Nu este considerat furt săvârșit într-un mijloc de transport în comun furtul săvârșit în taxi.
Având în vedere că, în genere, persoanele se cunosc între ele și ca atare prin natura lui, taxiul
nu este un mijloc de transport in comun. O problemă se pune în cazul acelor mijloace de
transport care sunt de o dimensiune mai mare și sunt considerate taxi, care poate opera ca
taxi fiind și persoane care nu se cunosc între ele dar vor să își împartă costul acelei curse.
Furtul săvârșit în timpul nopții:
- Este considerat “noapte”, nu după datele astronomice, ci după datele atmosferice existente
în momentul săvârșirii faptei.
Furtul săvârșit prin efracție sau prin escaladare
- Distrugerea încuietorii/mecanismului de închidere a unui lucru e de natura să se realizeze un
concurs de infracțiuni? (Infracțiunea de distrugere este absorbită)
Furtul de către o persoana care are asupra sa o arma
- Arma pe care o posedă făptuitorul nu trebuie să fie neaparat vizibilă, este de ajuns să o aibă
asupra sa chiar dacă e descoperită mai târziu.

Curs 4. 22.11.2022

Favorizarea făptuitorului
Este ajutorul dat unui făptuitor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii faptei
prevăzută de legea penală în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală,
tragere la răspundere penală, executării unei pedepse sau unei măsuri privative de libertate.
Obiectul material nu există.
Subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică care îndeplinește condițiile pentru a
răspunde penal. Autofavorizarea nu constituie o faptă tipică de favorizare a făptuitorului, însă, poate
îmbrăca forma infracțiunii de influențare a declarațiilor (ART. 272 Cod Pen.).
Subiectul pasiv – în cazul în care prin aceeași declarație persoana vătămată urmărește sa favorizeze
doi sau mai mulți inculpați, pluralitatea de persoane favorizate nu atrage și reținerea unei pluralități
de infracțiuni de favorizare a făptuitorului în forma concursului ideal, ci o unitate naturală de
infracțiune (o infracțiune simplă).
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin ajutorul dat unui făptuitor direct sau
indirect în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragere la răspundere
penală, executarea unei pedepse sau unor măsuri privative de libertate.
Este absolut necesar să se fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Referitor la ajutorul material sau intelectual dat făptuitorului poate consta în orice acțiune sau
inacțiune cum ar fi:
- Omisiunea vădită de a comunica informații relevante organelor de poliție care ar fi dus la
identificarea locației unde se ascunde un condamnat de către o persoană care se afla în
poziția de garant. Ajutorul trebuie sa fie efectiv și poate interveni după comiterea faptei
prevăzute de legea penală. Poate să fie în unele situații după începerea urmăririi penale.
 Analiza practicii judiciare relevă că ajutorul se poate obiectiva în ascunderea, distrugerea unor
mijloace materiale de probă, în falsificarea unor înscrisuri, în schimbarea declarației persoanei
vătămate etc.
Infracțiunea de favorizare a făptuitorului nu poate fi comisă de către o persoană legat de
adoptarea unui act normativ ca urmare a imunității parlamentare.
Înțelegerea de a ajuta pe făptuitor și ajutorul dat trebuie să aibă loc după săvârșirea faptei
prevăzută de legea penală. Deci, ajutorul care este dat de favorizator nu trebuie sa fie o urmare a
unei înțelegeri cu făptuitorul care a avut loc înainte de săvârșirea infracțiunii. Spre deosebire de
infracțiunea de favorizare a făptuitorului de înțelegerea de a ajuta pe autor, are loc după săvârșirea
faptei prevăzute de legea penală, in cazul complicității la săvârșirea unei infracțiuni, înțelegerea
dintre autor și complice și ajutorul dat de complice este anterior sau concomitent cu săvârșirea
faptei. Fata de caracterul general al normei de incriminare, in materia infracțiunilor contrainfaotuirii
justiției, favorizarea făptuitorului va fi de aplicare subsidiara. Fata de alte infracțiuni contrainfaotuirii
justiției care au norme de incriminare speciale. Astfel, favorizarea făptuitorului va fi reținută numai
dacă nu exista alte incriminări speciale ale favorizării (tăinuire, mărturie mincinoasa, înlesnirea
evadării etc.). Cum ar fi de pilda, un martor care da o declarate necorespunzătoare a adevărului intr-
o cauza penală in scopul tragerii la răspundere penală a inculpatului nu se va reține existența unui
concurs ideal intre infracțiunea de mărturie mincinoasa și favorizarea făptuitorului, ci o singura
infracțiune de mărturie mincinoasa fata de caracterul general și subsidiar al infracțiunii de favorizarea
făptuitorului (a se vedea recursul in interesul legii nr. 1/2019).
Instigarea unui martor sa dea declarații mincinoase in favoarea sau interesul unui făptuitor sau a
unui inculpat va constitui după caz fie infracțiunea de influentare a declarațiilor, fie o instigare la
mărturie mincinoasa și nu o instigare la favorizarea făptuitorului.
Infracțiunea de favorizarea făptuitorului poate fi reținută in … falsul intelectual. In cazul in care e
funcționar public, atesta cu prilejul întocmirii unui act oficial, fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului in scopul de a favoriza o persoana care comite o fapta prevăzută de
legea penală prin îngreunarea tragerii la răspundere penală a acesteia. De asemenea, abuzul in
serviciu sau luarea de mita va putea fi reținută in concurs cu favorizarea făptuitorului. Fapta unui
participant in cadrul procesului penal, care nu are calitatea de martor, expert sau interpret de a da
declarații necorespunzătoare în fata organului judiciar pentru a zadarnicii tragerea la răspundere
penală a unui făptuitor constituie infracțiunea de favorizarea făptuitorului și nu cea de fals in
declarații.

Mărturia mincinoasă
Consta in fapta martorului care intr-o cauza penală, civilă sau in orice alta procedura in care se
asculta martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe in legătura cu faptele sau
împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat.
Forme agravate:
a. Atunci când este săvârșită de un martor cu identitate protejata sau aflat in programul de
protecție a martorilor
b. De un investigator sub acoperire
c. De o persoana care întocmește un raport de expertiza ori de un interpret
d. In legătura cu o fapta pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viața ori
închisoarea de 10 ani sau mai mare
Latura obiectiva
Elementul material – consta in acțiunea subiectului activ de a face afirmații mincinoase sau
omisiunea acestuia de a nu spune tot ce știe, ambele in legătura cu faptele sau împrejurările
esențiale cu privire la care a fost întrebat intr-o cauza penală, civilă sau in orice alta procedura in care
se asculta martorul.
Prin decizia CCR nr. 53/2019 s-a apreciat ca sintagma “a face afirmații mincinoase” din conținutul
infracțiunii de mărturie mincinoasa, satisface standardul de claritate și previzibilitate.
 Afirmațiile mincinoase presupun ca subiectul activ sa cunoască realitatea și cu toate acestea sa o
prezinte mincinos sau sa omită sa o prezinte după ce a fost întrebat de instanța, de procuror, de
părțile din proces deși faptele sau împrejurările cunoscute sunt esențiale pentru soluționarea cauzei.
Refuzul martorului de a da declarații in legătura cu faptele și împrejurările esențiale ale unei cauze
penale constituie o fapta tipică de mărturie mincinoasa comisa in modalitatea omisivă.
Nu poate fi asimilata omisiunii de a spune tot ce știe.
Neprezentarea nejustificata a martorului in fata organelor judiciare sau refuzul acestuia de
prezentare. In aceste cazuri se poate dispune emiterea unui mandat de aducere sau aplicarea unei
amenzi judiciare.
Pentru existența infracțiunii trebuiesc îndeplinite următoarele cerințe esențiale:
1. Declarația mincinoasa sau omisiunea martorului de a spune tot ce știe trebuie sa vizeze fapte
sau împrejurări esențiale ale cauzei;
2. In cazul faptei comise prin omisiune, constituie cerință esențială ca organul judiciar sa
adreseze întrebări martorului cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei.
În ceea ce privește formele aspectelor agravate, in situația in care se pot regăsi unul sau anumite
aspecte prezentate in textul de incriminare, in mod automat, acestea vor fi reținute.
…îndeplinirii unui act ce intra in îndatoririle sale de serviciu sau in legătura cu îndeplinirea unui act
contrar acestor îndatoriri.
Potrivit ART. 308, infracțiunea se luare de mita in forma atenuata consta in săvârșirea faptei de
către persoanele care exercita permanent ori temporar cu sau fără o remunerație, o însărcinare de
orice natura in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute in ART. 375 alin. (2), ori in cadrul
oricărei persoane juridice.
Nu avem obiect material.
Subiectul activ este calificat, poate fi un funcționar public (ART. 375 alin. (1)).
1. Cele cu atribuții si responsabilități stabilite in temeiul legii in scopul realizarii prerogativelor
legislative executive sau judecătorești (parlamentarii, președintele României, membrii
guvernului, judecători, procurori);
2. Exercita o funcție de demnitate publică sau o funcție publica de orice natură (funcționarii
publici propriu-ziși sau cei cu statut special, funcționarii publici din cadrul administrației
centrale, din cadrul administrației prezidențiale, funcționarii parlamentari, avocatul
poporului, Președintele Curții de Conturi si funcționarii din cadrul ei, medicul angajat cu
contract de munca intr-o unitate spitalicească din sistemul de sănătate, medicul legist sau
medicul expert al asigurărilor sociale, profesorii din învățământul primar, gimnazial, liceal sau
universitar);
3. Exercită singura sau împreuna cu alte persoane in cadrul unei regii autonome al altui
operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat.
Referitor la persoana asimilată (ART. 175 alin (2)), adică persoana care exercita un serviciu de
interes public sau care a fost investita de autoritățile publice sau care este supusa controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Poate fi subiect activ nemijlocit al infracțiunii doar dacă fapta este comisa in legătura cu
neîndeplinirea, întârzierea neîndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau in legătura cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
Avocatul poate avea calitatea de funcționar public asimilat numai prin raportare la competentele
conferite de ART. 3 lit. C din legea 51/1895 de atestare a indivitatii părților si de a da data certa
înscrisurilor in ipotezele in care avocatul ales sau desemnat din oficiu își exercita profesia in legătura
cu o cauza penală sau nepenala oferind consultanta sau formuland cereri, nu se poate reține
calitatea lui de subiect activ al infracțiunii de luare de mita.
Participația penală este posibila sub toate formele sale
Elementul material se realizează prin mai multe opțiuni alternative: Pretinderea, primirea de bani sau
alte foloase necuvenite de către funcționarul public ori acceptarea unor astfel de foloase pentru sine
sau pentru altul
Pentru existența infracțiunii trebuiesc realizate mai multe cerințe esențiale:
 1. Fapta sa aibă ca obiect bani sau alte foloase patrimoniale sau nepatrimoniale care nu sunt
cuvenite in mod legal făptuitorului, pretinse, primite sau acceptate pentru sine sau pentru
altul;
2. Pretinderea, primirea sau acceptarea de bani sau alte foloase necuvenite trebuie sa fie
comise in legătura cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui
act ce intra in îndatoririle sale de serviciu sau in legătura cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndeplinirii;
3. Pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni de bani sau alte foloase necuvenite
poate fi săvârșită înainte, concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării sau
întârzierii actului ce intra in atribuțiile de serviciu ale funcționarului respectiv de a face un act
contrar;
4. Actul ilicit sau licit in legătura cu îndeplinirea/neîndeplinirea etc. se pretinde, primește sau
accepta suma de bani sau alte foloase necuvenite trebuie sa intre in cadrul atribuțiilor de
serviciu ale funcționarului respectiv.
Latura subiectiva este intenția directa sau indirecta.

Curs 5. 6.12.2022

Luarea de mită 
 
Luarea de mită este fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau
pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă
promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori
întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
Luarea de mită în formă atenuată constă în săvârșirea faptei de către persoanele care
exercită permanent ori temporar cu sau fără o remunerație o însărcinare de orice natură în
serviciul unei persoane fizice dintre cele prev. în art. 175 alin (2) ori în cadrul oricărei
persoane juridice (corupția din domeniul privat).
Subiectul activ este calificat, poate fi un funcționar public art. 175 alin (1) și anume:
1. cele cu atribuții și responsabilități stabilite în temeiul legii în scopul realizării
prerogativelor legislative, executive sau judecătorești (parlamentarii, președintele României,
membrii guvernului, judecători, procurori);
2. exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură
(funcționarii publici propriu-ziși, sau cei cu statut special, funcționarii publici din cadrul
administrației centrale din cadrul administrației prezidențiale, funcționarii parlamentari,
avocatul poporului, președintele Curții de Conturi, funcționarii din cadrul acestei instituții,
medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de
sănătate, medicul legist sau medicul expert, profesorii din învățământul primar, gimnazial sau
universitar);
3. exercită singură sau împreună cu alte persoane în cadrul unor regii autonome al altui    
sau a unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat;
 
Referitor la persoana asimilată art. 175 alin (2) adică persoana care exercită un serviciu
de interes public sau care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă
controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciului
public, poate fi subiect activ nemijlocit al infracțiunii doar dacă fapta este comisă în legătură
cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în
legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. 
Avocatul poate avea calitatea de funcționar public asimilat numai prin raportare la
competențele conferite de art. 3 lit. c) din Legea 51/95 de atestare a identității părților și de a
da dată certă înscrisurilor în ipotezele în care avocatul ales sau desemnat din oficiu își exercită
profesia în legătură cu o cauză penală sau nepenală oferind consultanță sau formulând cereri,
nu se poate reține calitatea lui de subiect activ al infracțiunii de luare de mită.
Elementul material se caracterizează prin mai multe acțiuni alternative și anume:
pretinderea, primirea de bani sau alte foloase necuvenite de către funcționarul public, ori
acceptarea promisiunii, pentru sine sau pentru altul.
Cerințe esențiale:
1. fapta să aibă ca obiect alte foloase patrimoniale sau patrimoniale care nu sunt
cuvenite în mod legal făptuitorului, pretinse, primite sau acceptate pentru sine sau pentru
altul;
2. pretinderea, primirea sau acceptarea de bani sau alte foloase necuvenite trebuie să fie
comise în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui
act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndepliniri;
3. pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni de bani sau alte foloase necuvinte
poate fi săvârșită înainte, concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării sau
întârzierii actului ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului, respectiv de a face un act
contrar;
4. actul ilicit sau licit în legătură cu îndeplinirea (samd) se pretinde, primește sau acceptă
suma de bani sau alte foloase necuvenite trebuie să intre în cadrul atribuțiilor de serviciu ale
funcționarului respectiv;
 
 
Infracțiuni la regimul circulației rutiere
 
Punerea în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat
 
Această infracțiune constă î punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a
unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat potrivit legii.
Infracțiunea constă în punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau a unui tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare. 
Tractarea unei remorci neînmatriculate/neînregistrate ori cu număr fals este interzisă.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci a cărei plăcuțe
cu nr. de înmatriculare au fost retrase sau a unui autovehicul înmatriculat în alt stat care nu are
drept de circulație în România.
Subiectul activ- poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică care întrunește
condițiile pentru a răspunde penal.
 Participația penală- este posibilă sub forma instigării și complicității, însă în situația
săvârșirii faptei în modalitatea conducerii infracțiunea fiind cu autor unic, coautoratul nu este
posibil. În doctrina penală s-a considerat că în cazul autovehiculului aparținând unei școli de
șoferi având două seturi de pedale, instructorul nu va fi considerat autor deoarece cel instruit
este persoana care dirijează autovehiculul, ci va fi un complice material, chiar dacă
instructorul ar interveni și asupra volanului, deoarece esențial este controlul direcției
autovehiculului. În cazul săvârșirii faptei, în modalitatea punerii în circulație sau tractării
participația penală este posibilă sub toate formele sale. Privitor la același autovehicul
neînregistrat sau neînmatriculat se poate reține răspunderea penală în calitate de autor a două
persoane, proprietarul deținătorului autovehicolui pentru punerea în circulație, iar pe de altă
parte cel care circulă cu autovehiculul încredințat de proprietar pentru conducere, în această
situație nu suntem în prezența unui coautorat.
Latura obiectivă – elementul material se caracterizează prin mai multe aspecte
alternative, în cele 4 situații de la conținutul infracțiunii.
Legat de aspectul art. 334 alin (1): sunt prevăzute 2    alternative și anume punerea în
circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai
neînmatriculat sau neînregistrat (sunt aspectele care guvernează acest aspect infracțional).
Punerea în circulație nu trebuie confundată cu punerea în mișcare a autovehiculului, acesta
intrând în conținutul modalității alternative de conducere, prin decizia nr. 6 HP/2019 instanța
supremă a explicat sensul noțiunii de conducere arătând că aceasta este operațiunea tehnică
prin care o persoană pune în mișcare autovehiculul și îl dirijează pe drumurile publice.
Conducerea presupune deplasarea autovehiculului, aflarea acestuia în mișcare, însă
conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune
obligatoriu ca motorul să funcționeze, ci înseamnă a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini
din interiorul acesteia. Autovehiculul, tramvai pus în circulație sau condus trebuie să fie
neînmatriculat sau neînregistrat. De precizat că în ceea ce privește înregistrarea, aceasta este
permanentă, iar înmatricularea poate fi atât temporară, cât și permanentă. Conducerea
autovehiculului sau tramvaiului neînmatriculat trebuie să aibă loc pe un drum public. Nu se va
reține comiterea acțiunii de conducere dacă actele efectuate de persoana aflată la comanda
autovehiculului sau tramvaiului nu determină deplasarea acestuia pe un drum public. Fapta nu
este tipică dacă acțiunea de conducere sau punere în circulație nu a vizat un autovehicul sau
tramvai astfel cum sunt ele definite în legea specială.
Decizia nr. 11 HP/2017 instanța supremă a considerat în interpretarea noțiunii de
autovehicul conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier
neînmatriculat ....
Alin. (2) vizează punerea în circulație și conducerea a unui autovehicul sau tramvai cu
nr. fals de înm. Sau înr. Prin decizia nr. 18 reel din 2012 s-a arătat că nr. de înmatriculare false
vizează acele situații în care nu s-a intervenit învreun fel asupra unui nr. de circulație, sau
autoturism, sau confecționarea unui nr. sau imitarea unui nr. autentic, fie prin modificarea
aspectului sau mențiunilor unui asemenea nr. creându-se astfel aparența necorespunzătoare
adevărului. De asemenea, în situația în care un autovehicul poartă plăcuța de înmatriculare a
altuia. În situația în care punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice vizează un
autovehicul cu nr. de circulație expirat iar autorizația de circulație provizoie și-a încetat
valabilitatea, s-a apreciat că se va reține numai comiterea infracțiunii de punere în circulație
sau conducere de autovehicule neînmatriculate. 
Infracțiunea care vizează acțiunea de tractare a unei remorci neînmatriculate sau
neînregistrate ori cu nr. fals. Tractarea sau remorcarea trebuie realizată de un auovehicul cu
motor condus pe drumurile publice, iar nu prin folosirea forței fizice a unei persoane. Poate fi
reținut în concurs cu fapta de la alin. 1 al acestui articol și anume când nici autovehiculul care
tractează remorca nu este înmatriculat sau înregistrat sau cu cea prev. la alin. (2)
când autovehicului care tractează remorca este înregistrat sau înmatriculat însă este condus cu
nr. false.
Alin. (4) 334 are un conținut alternativ constând în conducerea pe drumurile publice a
unui autovehicul ale cărui plăcuțe cu nr. de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase.
Tractarea unei remorci ale cărei plăcuțe cu nr. de înmatriculare sau înregistrare au fost retrase
precum și conducerea unui autov. Înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulație în
România. De precizat că fapta nu este tipică dacă nu a fost comisă pe drumurile publice sau
dacă a fost săvârșită după înregistrarea la instanță a plângerii formulate împotriva procesului
verbal de contravenție și până la soluționarea definitivă a cauzei nepenale. 
Urmarea imediată costă în crearea stării de pericol a traficului rutier. 
Latura subiectivă – forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă. Tentativa nu se
pedepsește. 
 
Conducerea fără permis (335)
 
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană
care nu posedă un permis de conducere. 
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deținerii permisului de conucere de către o persoană al cărui permis
necorespunzător categoriei sau sub categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al
cărui permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost
suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. În al treilea rând
(3) încredințarea unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii
permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care
știe că se află în una din situațiile de la alin. (1) și (2) sau sub influența alcoolului ori a unor
substanțe psihoactive. 
Subiectul activ lin. (1) poate fi o persoană fizică care răspunde penal și nu deține permis
de conducere. În ceea ce privește alin. (2), sub. Activ poate fi doar o persoană fizică care
răspunde penal și care are permis de conducere necorespunzător categoriei sau subcategoriei
din care face parte vehiculul pe care l-a condus sau care i-a fost retras, anulat sau suspendat
permisul de conducere. Ca atare, legat de acest aspect, prin decizia nr. 27 HP/ 2021 instanța
supremă a apreciat ca poate fi subiect activ la alin. (2) art. 335 persoana care, după
pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. la alin
(1) art. 336 și până la anularea permisului de conducere dispusă de șeful poliției, conduce un
autovehicul pe drumurile publice. Față de elementul material al infracțiunilor prevăzute în
alin. 1 și 2 al art. 335, infracțiune fiind cu autor unic, coautoratul este posibil. La alin. (3) art.
335 autorul poate fi o persoană fizică sau juridică care are capacitate penală și posibilitatea de
a dispune de vehicul indiferent dacă deține sau nu cu titlu juridic, cum ar fi proprietarul unei
mașini sau detentorul unui moped. Persoana care încredințează vehiculul pentru care legea
prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile
publice de către persoana care nu deține permis de conducere ori după caz nu are permis de
conducere necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul pe care
l-a condus sau căreia i-a fost retras, anulat sau suspendat permisul de conducere nu are
calitatea de instigator sau complice.
Latura obiectivă – potrivit alin. (1) 335 conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau a unui tramvai de către o persoană care nu are permis de conducere. Nu se
mai rețin comiterea acțiunea de conducere dacă actele efectuate de persoana aflată la comanda
autovehiculului sau tramvaiului nu determină deplasarea acestuia pe un drum public (de ex. în
situația în care actele șoferului s-au rezumat doar la pornirea mașinii ori la dezactivarea frânei
de mână fără ca autovehiculul să fie deplasat din locul în care se afla). Conducerea trebuie să
fie realizată pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă sub nicio formă un
permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule. Prin decizia nr. 11 HP/2017
conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care
nu deține permis de conducere nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de la art.
335 alin (1). Dacă o persoană a obținut permisul în mod fraudulos se va anula permisul de
conducere caz în care se va reține comiterea infrațiunii prev. la alin. 2 art. 335 chiar dacă în
fapt, ca urmare a efectului retroactiv al nulității, aceasta nu a avut vreodată în mod legal
dobândit dreptul de a conduce.
Alin. (2) art. 335 privitor la conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care
legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană a cărei
permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte
vehiculul respectiv ori a cărui permis a fost anulat ori exercitarea dreptului de a conduce i-a
fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. Spre deosebire
de incriminarea de la alin. (1) 335, alin. (2) are în vedere conducerea oricărui vehicul pentru
care legea prevede obligativitatea de ținere permisului de conducere iar nu doar a
autovehiculelor și tramvaielor, în aceste conduții va fi o faptă tipică prev. la alin 2 art. 335
Conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană a
cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face
parte vehiculul respectiv. Ca atare, decizia nr. 11 HP/2017 vizează numai incriminarea de la
alin. 1 art. 335. Privitor la alin. (3) elementul material constă în încredințarea unui autovehicul
pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea
pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis ori are permis de
conducere necoresunzătorcategoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul sau i-a fost
retras sau anulat ori că exercitarea dreptului de a conducere i-a fost suspendată, apoi nu are
drept de a conduce autovehicule în România și se află sub influența alcoolului ori a unei
substanțe psihoactive. 
Incredințarea = remiterea sau predarea unui vehicul unei persoane din cele precizate în
textul incriminator presupunând punerea la dispoziție a cheii de contact și a documentelor
legale ale autovehiculului, pot exista și situații atipice (făptuitorul cunoscând unde sunt
documentele vehiculului și cheia de contact cere proprietarului numai consimțământul în
vederea conducerii vehiculului).
Incredințarea poate fi orală, în scris sau prin gesturi explicite de către proprietarul
vehiculului ori un posesor sau detentor de bună-credință.

Curs 6. 03.01.2023

Infracțiuni privind evaziunea fiscală

Este prevăzută în legea nr 241/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Art. 9 lit. a) din legea 241/2005 constituie infracțiune ascunderea bunului ori a sursei
impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale privind activitățile Economico-financiare a
căror naștere, desfășurare și dezvoltare depinde de apărarea împotriva oricăror atingeri aduse
stabilirii corecte a stării de fapt fiscale, colectării impozitelor, taxelor, contribuțiilor prin acțiuni
de ascundere de la impozitare sau taxare a materiei impozabile.
Obiectul material nu există.
Subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică care răspunde penal.
Participația penală este posibilă sub toate formele sale.
Subiectul pasiv este statul în principal iar în secundar este autoritatea fiscală care a fost
prejudiciată în mod direct.
Latura obiectivă – elementul material constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile ori
taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Prin ascundere înseamnă ca și
în limbajul comun a dosii adică a sustrage vederii acele bunuri pentru a nu putea fi văzute și
găsite de către organele fiscale. De cele mai multe ori, simpla ascundere fizică a bunului sau a
sursei impozabile nu prezintă eficientă în fața organelor de control fiscal dacă aceasta nu este
dublată de o ascundere juridică având în vedere ca existența unor astfel de bunuri sau surse
rezultă din documentele legale. Nu intra în sfera noțiunii de ascundere activitățile care pot fi
încadrate în dispozițiile de la ART. 9 lit. b). Acele dispoziții incriminează omisiunea evidențierii
operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. De ademenea nu intră în sfera
noțiunii de ascundere distrugerea unui bun impozabil deoarece în acest caz, bunul nu mai există
în materialitatea lui. Deci nu avem noțiunea de ascundere. Pe de altă parte, nu mai există nici
rațiunea impozitării sale.
Cerințele esențiale pentru existența infracțiunii sunt:
- Existența obligației legale de a plătii taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau
bunuri deținute
- Existența unui bun sau a unei activități care se încadrează în ipotezele legale privind
impozitarea sau taxarea
- Săvârșirea unei fapte prin care se urmărește sustragerea de la plata taxelor fiscale către stat
pentru bunurile deținute sau activitățile realizate.
Printr-o decizie a CCR legată de constituționalizarea dispozițiilor ART. 9 alin. 1 lit. a) cu privire la
sintagma “bun sau sursă impozabilă sau taxabilă” s-a arătat că această expresie se referă la toate
veniturile și bunurile prin care contribuabilii datorează taxe sau impozite precum și orice act sau fapt
generator de venituri care este supus impozitării sau taxării. Rezultă că această sintagmă este legală,
corectă și previzibilă și nu poate fi considerată că este neconstituțională.
Urmarea imediată constă în lipsa de pericol cu privire la încasarea integrală de la toți cei obligați
potrivit legii a sumelor potrivit obligațiile fiscale către stat.
Latura subiectivă – forma de vinovăție este intenția directă.
 Infracțiunea prevăzută în ART. 9 lit. b) – constă în omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în
actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Subiectul activ – chiar dacă nu se precizează în mod expres cine poate fi, totuși, se desprinde clar
că nu poate fi decât o persoană cu atribuții financiar contabile putând fi atât un subiect activ
persoană fizică sau juridică. Nu poate fi în concret subiect activ decât administratorul, contribuabilul,
directorul economic, contabilul șef sau altă persoană care este împuternicită să îndeplinească
obligația de a aplica corespunzător reglementarile contabile, de asemenea poate fi contabilul,
societatea care prestează servicii de contabilitate pe bază de contract, membrii CECAR sau persoana
fizică cu studii economice superioare și care a încheiat un contract sau convenție civilă potrivit
codului civil.
Participația penală este posibilă sub toate formele sale cu o singură remarcă, ca în cazul săvârșirii
prin infracțiune a infracțiunii coautoratul este posibil.
Latura obiectivă - elementul material constă în fapta de a omite evidențierea în acte contabile sau
alte documente legale în tot sau în parte a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
realizate. Ceea ce este esențial privitor la această infracțiune este că faptele prin care se realizează
elementul material să aibă drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
A nu evidenția un element în documentele contabile oficiale sau în alte documente legale în
întregime sau în parte veniturile realizate, înțelegem după caz, a nu înregistra anumite venituri în
documentele contabile oficiale sau în alte documente legale.
Sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de ART. 9 alin. 1 lit. b) atunci când
contribuabilul a emis în baza unui contract de antrepriză un deviz parțial care a făcut obiectul unei
facturi fiscale dar ulterior nu s-a mai facturat diferența până la valoarea contractului.
Simpla omisiune de a întocmi un document justificativ privind o anumită operațiune nu întrunește
condițiile acestei infracțiuni de la lit. b) dacă operațiunea a fost totuși menționată în registrul de casă
deoarece fapta nu relevă intenția contribuabilului de a se sustrage de la plata obligației fiscale și nici
nu poate avea ca rezultat o astfel de sustragere din moment ce operațiunea a fost evidențiată într-un
document legal.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol care poate fi concretizată prin diminuarea sau prin
neplata obligațiilor fiscale.
Latura subiectivă – forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția
directă.
Tentativa nu se pedepsește.

Infracțiunea prevăzută în ART. 9 lit. c) din legea 241/2005 care constă în evidențierea în actele
contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori
evidențierea altor operațiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile răspunderii penale.
Latura obiectivă constă în fapta de a evidenția în actele contabile sau în alte documente legale a
cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive în scopul
sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Prin ceea ce înseamnă înregistrarea unor cheltuieli
care nu au la bază operațiuni reale se înțelege întocmirea unor acte justificative false pentru
cheltuieli care nu au fost făcute, ori au fost mai mici decât cele consemnate în documente
justificative iar ceea ce se dorește este să se diminueze venitul respectiv obligația prestată.
Cerința esențială care trebuie îndeplinită este aceea ca prin faptele prin care se realizează
elementul material să aibă drept scop neplata sau diminuarea obligațiilor fiscale. Printr-un recurs în
interesul legii, Instanța Supremă a decis că fapta de evidențiere în actele contabile sau în alte
documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni
fictive prin folosirea de facturi și chitanțe fiscale false și chitanțe falsificate în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale constituie această infracțiune prevăzută în ART. 9 alin. 1 lit. c) din
legea 241/2005.
 Urmarea imediată constă într-o stare de pericol și anume posibilitatea diminuării obligațiilor fiscale
către stat.
Latura subiectivă – forma de vinovăție este intenția directă.
Tentativa nu se pedepsește.

Infracțiunea prevăzută în ART.9 lit. d) prevăzută în legea 241/2005 constă în alterarea, distrugerea
sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat, electronice fiscale
sau de alte mijloace de stocare a datelor în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin mai multe operațiuni alternative și anume:
alterare, distrugere sau ascundere iar toate aceste acțiuni trebuie sa aibă ca scop sustragerea de la
îndeplinirea obligației fiscale. Pentru existența infracțiunii se cer două cerințe esențiale:
1. Fapta sa fie săvârșită prin una din cele trei acțiuni alternative legat de actele contabile,
memorii ale aparatelor de taxare, de marcaj sau de alte mijloace de stocare a datelor;
2. Prin fapta săvârșită prin cele 3 acțiuni sa se urmărească suprimarea ori diminuarea
obligațiilor fiscale.
Urmarea imediata consta in producerea unui rezultat a acestor memorii ale aparatelor de taxat ori
de marcat ori altor mijloace de stocare a datelor.
Latura subiectiva – forma de vinovatie este intenția directa deoarece și aici avem scopul. Din punct
de vedere al formelor infracțiunii, tentativa nu se pedepsește.

Infracțiunea prevăzută in art.9 lit. e) constituie infracțiune executarea de evidente contabile duble
folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor in scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligațiilor fiscale.
Ținând cont de conținutul infracțiunii, subiectul activ este calificat fiind o persoana cu atribuții în
organizarea și conducerea contabilității.
Participația penală este posibila sub toate formele sale.
Privitor la coautorat, acesta este posibil in cazul contribuabilului persoanei juridice atunci când
conducerea contabilității revine unui organ colectiv cum ar fi un consiliu de administrație iar membrii
acestuia au luat decizia de a executa evidențe contabile duble participând efectiv la realizarea
acestora.
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin executarea de evidențe contabile duble
prin folosirea de înscrisuri sau altor mijloace de stocare a datelor. Pentru existența infracțiunii se cere
îndeplinirea a două cerințe esențiale:
1. Fapta să fie săvârșită prin executarea de evidențe contabile duble
2. Prin fapta săvârșită să se urmărească sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale
Executarea de evidențe contabile duble nu presupune în mod necesar o adevărată contabilitate
paralelă cu cea oficială fiind suficientă ținerea doar a unora dintre aceste documente care alcătuiesc
contabilitatea respectivă.
Urmarea imediată – constă într-o stare de pericol cu privire la imposibilitatea organelor fiscale de a
percepe integral obligațiile fiscale datorate de contribuabili. Nu e necesar sustragerea efectivă de la
plata obligației fiscale ci doar urmărirea scopului respectiv.
În cazul în care devin incidente cele două variante prevăzute de art. 9 alin. 2 și 3 din lege și anume
atunci când se produce un prejudiciu avem producerea efectiv a unui rezultat și în ceea ce privește
sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Latura subiectivă – forma de vinovăție este intenția directă.
Din punct de vedere a formelor infracțiunii, tentativa nu se pedepsește.

Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din legea 241/2005 – constituie infracțiune sustragerea de la
efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictivă ori
declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
 Subiectul activ va fi calificat deoarece legea cere ca declararea fictivă să fie făcută în cazul societății
cu răspundere limitată de asociatul unic sau împuternicitul societății pentru orice alt tip de societate
respectiv administratorii ori mandatarii cu capacitate penală.
Latura obiectivă – elementul material se caracterizează prin nedeclararea, declararea fictivă sau
declararea inexactă făcută de contribuabil sau de împuterniciții acestuia cu privire la sediul unei
societăți ori la sediul secundar.
Aceasta infracțiune reprezintă o variantă specie a infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art.
326 C. Pen. motiv pentru care în cazul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii din ambele
texte nu va exista un concurs de infracțiuni ci un concurs de texte făcându-se aplicarea dispozițiilor
din legea specială.
Prin nedeclararea sediilor principale sau secundare se înțelege omisiunea de a face orice fel de
mențiune către organul financiar, fiscal sau vamal cu privire la existența unui sediu principal sau
secundar al unei societăți.
Urmarea imediată este de natură materială constând în sustragerea făptuitorului de la efectuarea
verificărilor financiare, fiscale sau vamale creând posibilitatea unui contribuabil de a se sustrage
obligațiilor fiscale și deci, săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
Latura subiectivă – intenția directă.
Tentativa nu se pedepsește.

Infracțiunea de la art. 9 alin. 1 lit. g) – constă în substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către
debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile codului de
procedură fiscală și ale codului de procedură penală în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor
fiscale.
Obiectul material este reprezentat de bunurile asupra cărora au fost instituite măsurile de
sechestru legal aplicate.
Subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile de a răspunde penal.
Participația penală se poate regăsi sub toate formele sale.
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin intermediul mai multor acțiuni alternative:
substituirea, degradarea sau înstrăinarea bunurilor sechestrate conform prevederilor legale.
Legat de substituire, aceasta presupune înlocuirea de către făptuitor a bunului legal sechestrat cu
un alt bun asemănător. Dar având în vedere scopul urmărit de făptuitor, există posibilitatea ca acesta
din urmă să aibă o valoare patrimonială net inferioară originalului.
Înstrăinarea presupune schimbarea proprietarului prin orice modalitate: vânzare, schimb, donație
etc.
În această lege, potrivit art. 11 din legea 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune din
aceasta lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.
Urmarea imediată constă în producerea unui rezultat prin acțiunile comise.
Latura subiectivă – forma de vinovăție este intenția directă.
Tentativa nu se pedepsește.