Moștenirea este unul dintre modurile de dobândire a dreptului de proprietate.

Instituția moștenirii se justifică prin „îndatoririle care se nasc între membrii

acelei celule sociale care este familia”, într-un dureros moment al existenței sale.

Dreptul patrimonial al familiei:

 Regimul matrimonial
 Moștenirea
 Liberalitățile

Moștenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către

una sau mai multe persoane în ființă.
 Moștenirea este o transmitere de patrimoniu
 Obiectul este patrimoniul (și nu bunuri privite individual)
 Transmisiunea se face de la o persoană decedată către una sau mai multe
persoane (fizice sau juridice)
 Cel care transmite moștenirea poate fi doar persoană fizică
 Persoanele care primesc moștenirea trebuie să fie în ființă (să existe) –
persoane fizice, juridice sau statul
 Transmisiunea patrimoniului are loc independent de opțiunile
beneficiarilor săi

TESTATOR ---------- LEGATAR (universal, cu titlu universal, cu titlu

particular)
(de cuius) (moștenitorul)

Succesibil- persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a

moșteni dar încă nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală

MOȘTENIREA LEGALĂ- când transmisiunea mortis causa a patrimoniului

succesoral are loc în temeiul legii, se transmite persoanelor stabilite de lege;
- Este întotdeauna o transmisiune universală (moștenitorii legali= succesori
universali, ei nu pot fi niciodată succesori cu titlu particular);

MOȘTENIREA TESTAMENTARĂ- atunci când transmisiunea patrimoniului

succesoral are loc în temeiul voinței testatorului (defunctului)
- Voința testamentară are întâietate în raport cu legea succesorală
- Patrimoniul se împarte în tot sau în parte

LEGATARII:
 UNIVERSALI – cu vocație la întreg patrimoniul lăsat de defunct
 CU TITLU UNIVERSAL- cu vocație la o fracțiune din masa succesorală
 CU TITLU PARTICULAR- cu vocație la bunuri singulare, determinate
Capacitatea de a moșteni

O persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii moștenirii. Orice

persoană care există la deschiderea moștenirii are capacitate succesorală.

Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de a fi subiect al

drepturilor și obligațiilor pe care le presupune calitatea de moștenitor. Aceasta
nu trebuie confundată cu capacitatea de folosință sau capacitatea de exercițiu, ea
definindu-se separat de acestea.

Trebuie să existe o corelație dintre existența persoanei și capacitatea

succesorală.

Persoanele care au capacitatea succesorală:

1. Persoanele fizice în viață;
2. Persoanele fizice concepute, dar nenăscute;
3. Persoanele fizice dispărute;
4. Persoanele juridice;

Persoanele care nu au capacitate succesorală:

1. Persoanele fizice care nu există la momentul deschiderii moștenirii
(care sunt concepute, dar nu se nasc vii)
2. Persoanele juridice care nu au fost legal înființate sau care au încetat
să mai existe

NEDEMNITATEA

Pentru ca o persoană să poată veni la moștenire, ea trebuie să îndeplinească și o

condiție negativă, și anume să nu fie nedemnă de a moșteni.
Nedemnitatea succesorală reprezintă decăderea moștenitorului din dreptul de a-l
moșteni pe defunct, atunci când s-a făcut vinovat de o faptă gravă față de
defunct sau față de un succesibil.
Nedemnitatea succesorală este o sancțiune civilă care se aplică nedemnului
vinovat de săvârșirea unei fapte interzise de lege.
Sancționarea nedemnului cu excluderea de la moștenire este opera legii și nu a
voinței celui care lasă moștenirea (defunctul poate să intervină doar atunci când
dorește să înlăture efectele nedemnității).

- Se poate aplica din oficiu cât și prin intervenția instanței judecătorești.

Nedemnitatea este de două feluri:

1. De drept
 2. Judiciară

Nedemnitatea de drept:
- Persoana condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția
de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea (infracțiunea de omor, tentativă,
instigare, coautor, cu intenție, împotriva autorului moștenirii, să existe o
condamnare penală definitivă a succesibilului)
- Persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de deschiderea
moștenirii, unei infracțiuni contra unui succesibil care ar fi înlăturat sau
restrâns vocația la moștenire a făptuitorului.

Nedemnitatea judiciară:
- Persoana condamnată penal pentru săvârșirea cu intenție împotriva celui
care lasă moștenirea a unor fapte grave de violență fizică sau morală, ori,
după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei
- Persoana care, cu rea-credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat
testamentul defunctului
- Persoana care prin dol sau violență l-a împiedicat pe cel care lasă
moștenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul

Efectele nedemnității succesorale:

1. Nedemnul nu poate pretinde partea sa de moștenire, acesta este înlăturat
complet de la moștenire. Nu culege nici măcar rezerva succesorală.
2. Dacă acesta a intrat în posesia bunurilor înainte de constatarea
nedemnității, el va fi obligat să restituie persoanelor îndreptățite (în natură
sau prin echivalent). Este obligat să restituie și fructele naturale,
industriale sau civile precum și productele.

Efectele nedemnității față de descendenții nedemnului:

1. Descendenții nedemnului pot veni la moștenire prin reprezentarea
ascendentului lor nedemn sau în nume propriu.
2. Sancțiunea nedemnității are efecte exclusiv asupra nedemnului, nu și
pentru descendenții săi.

Efectele nedemnității față de terți:

1. Dacă nedemnul încheie contracte cu terții având ca obiect un bun din
moștenire, înainte de constatarea nedemnității sale, actele încheiate de
nedemn vor fi desființate cu efect retroactiv.
2. Excepție: sunt valabile și se mențin actele de conservare, actele de
administrare (dacă sunt profitabile moștenitorilor), actele de dispoziție cu
titlu oneros (terți dobânditori de bună-credință).
 3. Dacă actele sunt menținute, nedemnul este obligat să le plătească
despăgubiri moștenitorilor adevărați, ori dacă actele sunt desființate, terțul
are dreptul să acționeze împotriva acestuia pentru evicțiune.

Descendenții si ascendenții defunctului au vocație la moștenire indiferent de

gradul de rudenie, iar colateralii numai până la gradul al IV-lea inclusiv.

Rudele defunctului în linie dreaptă:

- Fiu, nepot de fiu, strănepot de fiu etc. (descendenții)
- Părinții, bunicii, străbunicii etc. (ascendenții)

Rudele defunctului colaterale (gradul IV inclusiv):

- Frații și surorile defunctului – rude de gradul al II-lea
- Nepoții de frate sau de soră, unchii și mătușile – rude de gradul al III-lea
- Strănepoții de frate, verii primari, frații și surorile bunicilor – rude de
gradul al IV-lea

Au vocație generală la moștenire: rudele defunctului, soțul supraviețuitor, sau în

lipsa acestora, comuna (orașul sau mun.) ori statul.

Rudele sunt chemate la moștenire astfel:

a) Rudele din clasa I înlătură de la moștenire rudele din clasele subsecvente.
b) Rudele din clasa a II-a sunt chemate la moștenire numai dacă nu există
rude din clasa I sau acestea nu pot (nedemni) sau nu vor (renunță).
c) Rudele din clasa a III-a sunt chemate la moștenire dacă nu există rude din
primele două clase, dacă aceștia nu pot (nedemni) sau nu vor (renunță).
d) Rudele din clasa a IV-a sunt chemate la moștenire numai în absența
moștenitorilor din primele 3 clase.

Ca excepție de la principiul proximității, ascendenții privilegiați ( gradul I) vor

culege moștenirea în concurs cu colateralii privilegiați (II, III, IV).

Frații defunctului:
1. Frați buni (primari), adică frați cu defunctul și după mamă și după tată,
indiferent dacă sunt din căsătorie sau nu sau din adopția deplină făcută de
ambii soți.
2. Frați consangvini, adică frații defunctului numai după tată;
3. Frați uterini, adică frații defunctului numai după mamă;

Rudele defunctului sunt organizate în 4 clase de moștenitori legali:

1. Descendenții
2. Ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați
3. Ascendenții ordinari
 4. Colateralii ordinari

Caracterele juridice ale dreptului ascendenților privilegiați:

a) Ascendenții privilegiați pot veni la moștenire numai în nume propriu, nu
și prin reprezentare.
b) Ascendenții privilegiați sunt moștenitori rezervatari.
c) Ascendenții privilegiați sunt moștenitori sezinari.
d) Ascendenții privilegiați nu sunt obligați la raportul donațiilor.

Caracterele juridice ale dreptului colateralilor privilegiați:

a) Frații și surorile pot veni la moștenire numai în nume propriu.
b) Descendenții din frați și surori (până la gradul al IV-lea inclusiv) pot veni
la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare.
c) Colateralii privilegiați nu sunt moștenitori rezervatari.
d) Colateralii privilegiați nu sunt sezinari.
e) Colateralii privilegiați nu sunt obligați la raportul donațiilor.

Caracterele juridice ale dreptului ascendenților ordinari:

a) Ascendenții ordinari pot veni la moștenire doar în nume propriu;
b) Ascendenții ordinari nu sunt moștenitori rezervatari;
c) Ascendenții ordinari nu sunt moștenitori sezinari;
d) Ascendenții ordinari nu sunt obligați la raportul donațiilor.

Caracterele juridice ale dreptului colateralilor ordinari:

a) Colateralii ordinari pot veni la moștenire doar în nume propriu (nu și prin
reprezentare);
b) Colateralii ordinari nu sunt moștenitori rezervatari;
c) Colateralii ordinari nu sunt moștenitori sezinari;
d) Colateralii ordinari nu sunt obligați la raportul donațiilor.

Drepturile soțului supraviețuitor:

1) Un drept de moștenire în concurs cu clasele de moștenitori legali sau
în lipsa rudelor din cele patru clase;
2) Un drept de moștenire special cuprinzând mobilierul și obiectele de
uz casnic
3) Un drept de abitație temporar asupra locuinței.

Caracterele juridice ale dreptului soțului supraviețuitor:

a) Soțul supraviețuitor vine la moștenire în nume propriu (nu și prin
reprezentare)
b) Soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar
 c) Soțul supraviețuitor este moștenitor sezinar
d) Acesta este obligat să raporteze donațiile la masa succesorală (însă numai
dacă vine în concurs cu descendenții

Dreptul de abitație: soțul supraviețuitor, dacă nu este titular al niciunui drept real
de a folosi o altă locuință, are dreptul de a locui în casă, dacă aceasta face parte
din bunurile moștenirii.

Condițiile dreptului de abitație:

a) La data deschiderii moștenirii, a locuit în casa (apartamentul) care
formează obiectul dreptului de abitație;
b) Să nu aibă un drept real de folosință asupra altei locuințe
c) Nu a devenit prin moștenire proprietarul exclusiv al locuinței
d) Locuința să facă parte din masa succesorală, adică să fi fost proprietatea
exclusivă a soțului decedat (sau proprietate comună cu alte persoane)

TESTAMENTUL – este actul unilateral, personal și revocabil prin care o

persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru
timpul când nu va mai fi în viață.
Legatele- sunt dispoziții cuprinse în testament, referitoare la patrimoniul lăsat
de defunct.
Testamentul poate conține și alte manifestări de voință (dezmoșteniri,
recunoașterea unui copil etc.).
Dreptul persoanei fizice de a dispune prin testament nu este un drept absolut.

CARACTERELE TESTAMENTULUI
1. Testamentul este un act juridic special (complex)
2. Testamentul este un act juridic unilateral, deoarece exprimă voința
unei singure persoane (a testatorului).
3. Testamentul este un act juridic personal (nu poate fi încheiat decât de
autor).
4. Testamentul este un act juridic solemn (forma este o condiție
esențială de validitate a testamentului).
5. Testamentul este un act juridic mortis causa (efectele lui încep după
moartea testatorului) – prin excepție, unele efecte pot începe chiar și din
timpul vieții testatorului (recunoașterea unui copil).
6. Testamentul este un act juridic revocabil (testatorul, în timpul vieții,
poate să revină asupra testamentului și să-l modifice sau să
desființeze dispoziții).

Testamentul conține „dispoziții referitoare la patrimoniul succesoral sau la

bunurile ce fac parte din acesta, precum și la desemnarea directă sau
indirectă a legatarului”.
 Legatele pot fi universale, cu titlu universal sau particulare (au ca
obiect tot patrimoniul, o parte din el sau doar bunurile individualizate).
Testamentul poate cuprinde și alte manifestări de voință: sarcini impuse
legatarului, dezmoșteniri, recunoașterea unui copil din afara căsătoriei,
revocarea unui testament anterior, dispoziții cu privire la funeralii și
înmormântare, prelevarea de organe sau țesuturi etc.

Pentru a fi valabil încheiat, testamentul trebuie să conțină condiții de fond

(capacitate, consimțământ, obiect și cauză) și de formă (ca înveliș, cupolă
etc.).

INCAPACITĂȚI:
1. Minorii și persoanele puse sub interdicție judecătorească nu au, sub nicio
formă, dreptul de a face legate în testament (prin excepție, minorul care se
căsătorește și dobândește capacitate deplină de exercițiu și minorul care a
împlinit vârsta de 16 ani și dobândește anticipat capacitatea deplină de
exercițiu).

Nu pot primi liberalități: doctorul, farmacistul sau alte persoane care, în perioada
în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri speciale dispunătorului
pentru boala care a fost cauză decesului. De asemenea, nu pot dispune nici
preoții care i-au acordat asistență religioasă.

Sunt incapabili de a primi numai prin legat:

a) Notarul public care a autentificat testamentul
b) Interpretul care a participat la procedura de autentificare a testamentului
c) Martorii care au asistat la autentificarea testamentului (ordinar sau
privilegiat)
d) Agenții instrumentatori în cazul testamentelor privilegiate
e) Persoanele care au acordat legal asistență juridică la redactarea
testamentului

TESTAMENTUL
1. TESTAMENTE ORDINARE (încheiate în condiții normale)
2. TESTAMENTE PRIVILEGIATE(încheiate în condiții extraordinare)
3. ALTE FORME DE TESTAMENTE

TESTAMENTELE ORDINARE
a) Testamentul olograf – trebuie să fie în întregime scris, datat și semnat de
mâna testatorului, este supus unor formalități simple, poate fi scris pe
orice suprafață dar trebuie să fie scris „de mână”, nu poate fi dactilografiat
sau tipărit.
 - Dacă există scrieri străine care aduc atingere dispozițiilor testamentului,
testamentul este nul dacă intervenția străină a fost făcută cu știrea
testatorului, ori testamentul este valabil dacă acesta nu a avut cunoștință
de scrierea străină.
b) Testamentul autentic- este acela care a fost autentificat de un notar public
sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit
legii.
- Poate fi folosit de cei care nu pot sau nu știu să citească și să scrie,
folosirea mijloacelor dolosive este mai dificilă, înscrisul este conservat
deoarece un exemplar este păstrat de notar, așadar este imposibilă
ascunderea sau sustragerea acestuia.
- Dezavantajele sunt acelea că necesită un timp mai îndelungat, precum și
cheltuieli materiale și nu asigură păstrarea deplină a secretului
dispozițiilor de ultimă voință.

TESTAMENTELE PRIVILEGIATE:
- Atunci când testatorul se află în situații speciale, sunt întocmite în condiții
de excepție și sunt instrumentate de persoane fără pregătire specială
- Sunt testamente privilegiate: testamentele perfectate în caz de epidemii,
catastrofe, războaie, testamentele militarilor care nu se pot adresa unui
notar, testamentele persoanelor internate într-o instituție sanitară unde
notarul nu are acces și testamentele maritime și fluviale.