MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE
DREPT

ORGANIZAREA JUSTIȚIEI
Lector univ. dr. Lucian-Sorin STĂNESCU

CURS

PROCEDURA RĂSPUNDERII DISCIPLINARE A MAGISTRAȚILOR

 Răspunderea disciplinară a magistraților - noțiune și definiție

Instituirea unui sistem de norme juridice care să reglementeze în mod distinct statutul
judecătorilor și procurorilor, organizarea judiciară, precum și organizarea și funcționarea
Consiliului Superior al Magistraturii a impus în mod obligatoriu și stabilirea unor forme de
răspundere specifice funcției de magistrat, între care, bineînțeles, se găsește și răspunderea
disciplinară a judecătorilor și procurorilor.

În doctrină s-a subliniat faptul că ideea responsabilității magistratului ar putea fi privită

ca un impediment într-o judecată liberă, ce aduce în discuție interese contradictorii
(imparțialitate - independență - responsabilitate pentru actul juridic), dar în realitate ea răspunde
principiului independenței magistratului. Controlul activității publice a magistratului prin
responsabilizarea sa disciplinară, într-un cadru organizat și în afara oricăror influențe din afara
sistemului, include o finalitate esențială, și anume realizarea echilibrului, garantat prin
Constituție și prin legile de organizare judiciară, între independența și responsabilitatea sa.

Dintr-o altă perspectivă, pentru că reglementează raporturi de muncă, s-a apreciat că

„disciplina muncii este o premisă indispensabilă pentru înfăptuirea ordinii interioare ” iar
realizarea acestei ordini este un „rezultat al existenței unei consecvențe disciplinare a muncii în
cadrul unei unități.” Orice neîndeplinire sau neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de
serviciu constituie o atingere adusă ordinii interioare existente în cadrul respectivei unități și,
totodată, o încălcare a dreptului obiectiv. Așadar, ordinea interioară fiind dreptul realizat, putem
trage concluzia că ea reprezintă consecința respectării disciplinei muncii în cadrul unei anumite
unități.

1
 Răspunderea disciplinară este compusă dintr-un sistem de norme juridice ce au drept scop
sancționarea acelor fapte, comise cu vinovăție, prin care sunt nerespectate una sau mai multe
obligații de serviciu, stabilite în sarcina unei persoane, indiferent de modalitatea de încadrare a
acestora.

 Trăsături specifice răspunderii disciplinare a magistraților:

 este o răspundere de drept public - dreptul public cuprinde regulile care guvernează
organizarea unui stat, precum și raporturile dintre acel stat și agenții săi, pe de o parte, și
ceilalți participanți la astfel de raporturi juridice, pe de alta.
 presupune existența unei abateri disciplinare prevăzute în mod expres de lege - abaterile
disciplinare ale magistraților sunt prevăzute în mod expres de art.99 din Legea nr.
303/2004 și au caracter limitativ, astfel că nu pot fi extinse prin analogie altor situații.
 poate fi exercitată doar de anumite persoane cărora legea le recunoaște calitatea de
titular al acțiunii disciplinare;
 poate fi angajată numai după o procedură specială prevăzută de lege;
 instanța în fața căreia se desfășoară procedura disciplinară este una specială - conform
art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr.317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii
îndeplinește prin secțiile sale rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii
disciplinare a judecătorilor și procurorilor;
 calea de atac împotriva unei hotărâri în materie disciplinară se soluționează de instanța
supremă.

 Abateri disciplinare specifice magistraților

1. manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului
justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu;
2. încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind
judecătorii și procurorii;
3. atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, celălalt
personal al instanței sau al parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați,
experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții;
4. desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor
politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
5. refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse
de părțile din proces;
6. refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
7. nerespectarea de către procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, date în scris
și în conformitate cu legea;

2
8. nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la
soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din
motive imputabile;
9. nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că
există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de
cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea
judecății;
10. nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest
caracter, precum și a altor informații de aceeași natură de care a luat cunoștință în
exercitarea funcției, cu excepția celor de interes public, în condițiile legii;
11. absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct
activitatea instanței ori a parchetului;
12. imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
13. nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ
dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței ori al parchetului ori a altor
obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;
14. folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților
sau intervențiile pentru soluționarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării
intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, astfel decât în
limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii;
15. nerespectarea în mod grav sau repetat a dispozițiilor privind distribuirea aleatore a
cauzelor;
16. obstrucționarea activității de inspecție a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;
17. participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de
noroc sau sisteme de investiții pentru care nu este asigurată transparența fondurilor;
18. lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești sau a actelor judciare ale procurorului, în
condițiile legii;
19. utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești sau al actelor
judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raționamentului juridic, de
natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat;
20. nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de ICCJ în
soluționarea recursurilor în interesul legii;
21. exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.

Punct de vedere original USV

Tendinţa organizaţională firească manifestată la rândul lor şi de instituţiile judiciare către

diviziunea muncii şi ierarhizare (Boudon, 1997, p. 424) a determinat apariţia unor noi tipuri de
relaţii de muncă care au reclamat reglementarea lor legală, cerinţă căreia legiuitorul i-a răspuns
gradual, în timp, prin modificările succesive aduse legilor justiţiei. Aceste noi tipuri de relaţii de
muncă se numesc relaţii de management şi sunt complementare şi supraordonate în raport cu cele
care determină activitatea judiciară a magistraţilor în general.

3
 Consecinţa imediată a acestui proces a fost apariţia unui nou tip de ilicit social (pe care l-am denumit
managerial) şi reglementarea regimului său juridic.

Noile reglementări sancţionatorii, „reglementări dizidente”, cum le numea prof. A. Iorgovan,

(Iorgovan, Tratat de drept administrav, Ediția a 4-a, Volumul II, 2005, p. 357) adecvate noului tip de
fapte ilicite – care, în cazul nostru, pot fi săvârşite doar de un subiect calificat şi anume, managerul unei
instituţii judiciare - dar diferite de sancţiunile incidente în cazul neîndeplinirii corespunzătoare a
îndatoririlor de serviciu, a dispoziţiilor privind incompatibilităţile şi interdicţiile, precum şi a atribuţiilor
de serviciu (Popa I., 2007, p. 367 – 374) ce guvernează activitatea judiciară a oricărui magistrat pun în
discuţie emergenţa unei noi forme de răspundere juridică.

Diviziunea muncii şi ierarhizarea organizaţională a instituţiilor judiciare au condus la

reglementarea distinctă a activităţii manageriale de activitatea judiciară atât la nivelul legilor organice,
cât mai ales, la nivelul regulamentelor de ordine interioară ale instanţelor şi parchetelor, ceea ce a avut
consecinţe şi în planul răspunderii magistraţilor învestiţi în funcţii de conducere. Mai exact, răspunderea
disciplinară a rămas în urma activităţii specifice desfăşurate de aceşti magistraţi, întrucât nu a mai
corespuns noului tip de ilicitate dezvoltată de aceasta.

Totodată, în plan sancţionator s-a produs o mutaţie evidentă, legiuitorul eliminând în mod deliberat
revocarea din funcţia de conducere ocupată dintre sancţiunile disciplinare aplicabile magistraţilor, ceea ce
a deschis calea dezbaterilor asupra naturii sale juridice, rolul definirii sale din acest punct de vedere
revenind doctrine.

Cu toate acestea, noua formă de răspundere juridică proprie magistraţilor învestiţi în funcţii de
conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor nu se desprinde total de răspunderea disciplinară a
magistraţilor. Interferenţa atribuţiilor manageriale cu cele care decurg din realizarea activităţii judiciare în
calitate de magistraţi, întrucât în sistemul judiciar român managerii instituţiilor judiciare sunt în primul
rând magistraţi, a determinat conservarea dimensiunii disciplinare a formei de răspundere juridică
specifică acestora .

În raport de aceste considerente, apreciem că răspunderea juridică a magistraţilor învestiţi în funcţii

de conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor este o formă de răspundere juridică sui – generis, având
o dublă natură juridică managerială şi disciplinară. Temeiurile obiective ale acestei noi forme de
răspundere juridică sunt abaterile manageriale ce reprezintă conduita ilicită specifică atribuţiilor
funcţiilor de conducere din instituţiile judiciare şi abaterile disciplinare ce decurg din încălcarea normelor
constituţionale (Popa I., 2007, p. 362), legale şi regulamentare ce guvernează activitatea judiciară a
tuturor magistraţilor. Sancţiunea incidentă ca urmare a stabilirii acestei forme de răspundere juridică este
o sancţiune specifică, diferită de cele disciplinare ce pot fi aplicate magistraţilor ca urmare a îndeplinirii
necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu şi anume, revocarea din funcţia de conducere ocupată.

Din acest punct de vedere, intenţia legiuitorului este explicită în sensul creării cadrului legislativ al
unei noi forme de răspundere juridică, specifică magistraţilor învestiţi în funcţii de conducere în cadrul
instanţelor şi parchetelor, deşi se referă doar la responsabilizarea procurorilor generali, modificările aduse
în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor ocupând un loc aparte 1.

 TITULARII ȘI MODALITĂȚILE DE SESIZARE A INSPECȚIEI JUDICIARE

1
A se vedea, Expunerea de motive a Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum
şi unele măsuri adiacente, publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005,
http://www.cdep.r/proiecte/2005/200/10/4/pl.214.pdf

4
Inspecția Judiciară se poate sesiza - din oficiu
sau poate fi sesizată de următorii titulari:
- ministrul justiției;
- procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ;
- președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- Consiliul Superior al Magistraturii;
- precum și de către orice persoană interesată,
în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători, procurori și magistrații-asistenți ai
Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sesizările care nu sunt semnate de petenți, nu conțin datele de identificare ale autorului
sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, după
înregistrarea în registrul general de evidență a lucrărilor Inspecției Judiciare, se clasează de către
inspectorul-șef, prin rezoluție definitivă.

Prin adresa de comunicare către petent a rezoluției de clasare se precizează posibilitatea

de a formula o nouă sesizare, cu îndeplinirea condițiilor legale.

În cazul în care aspectele semnalate în sesizările adresate Inspecției Judiciare excedează

atribuțiilor sau competenței acesteia, petițiile se înaintează instituțiilor competente, prin adresă
semnată de inspectorul-șef; măsura se comunică persoanei care a formulat petiția.

Sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare se realizează pe baza procesului-verbal

întocmit de inspectorul-șef sau a procesului-verbal întocmit de inspectorul judiciar și avizat de
șeful direcției corespunzătoare și de inspectorul-șef.

Condiții de formă - sesizarea cu privire la faptele magistraților care pot constitui abateri
disciplinare trebuie să conţină:

 datele de identitate şi informaţia de contact ale autorului sesizării;

 numele judecătorului/procurorului la care se face referire în sesizare;
 data şi locul unde au fost comise faptele descrise în sesizare;
 descrierea succintă a faptelor ce ar putea constitui abateri disciplinare;
 indicarea, după caz, a probelor care confirmă fapta invocată sau indicarea persoanelor
care ar putea confirma cele relatate de autorul sesizării, dacă acestea există la momentul
depunerii sesizării;
 data şi semnătura autorului sesizării.

 ETAPA VERIFICĂRILOR PREALABILE

5
 După primirea dosarului, în funcție de aspectele sesizate, inspectorul judiciar sau echipa
de inspectori judiciari solicită instanțelor sau parchetelor vizate, prin adresă semnată de unul
dintre inspectorii desemnați, relațiile necesare soluționării lucrării și prevăzute de dispozițiile art.
73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Rezultatul verificărilor și înscrisurile solicitate de inspectorul judiciar sau echipa de

inspectori judiciari, precum și înscrisurile considerate relevante de către conducerea
instanței/parchetului se transmit direct Inspecției Judiciare, prin curier, fax ori prin poșta
specială, precum și prin poșta electronică, pe adresa de e-mail a inspectorului judiciar semnatar
al adresei, situație în care documentele se scanează.

În cazul în care pentru lămurirea aspectelor sesizate este necesară și efectuarea de

verificări directe, inspectorii judiciari, de regulă, anunță, în prealabil, conducerea
instanței/parchetului cu privire la data prezentării și obiectul verificărilor.

În raport cu aspectele sesizate, inspectorii judiciari pot utiliza, în completarea relațiilor

comunicate de instanță/parchet, și următoarele surse de documentare:
a) informații din baza de date din sistemul informatic ECRIS al instanțelor/parchetelor;
b) date și informații din evidențele Inspecției Judiciare sau ale Consiliului Superior al
Magistraturii, respectiv actele de control anterioare, lucrările efectuate pentru soluționarea unor
sesizări ce au legătură cu cele supuse verificărilor;
c) acte, relații de la alte instituții sau autorități, precum și de la orice alte persoane fizice sau
juridice;
d) orice alte date, informații sau relații pe care le consideră necesare pentru soluționarea sesizării.
Finalizarea verificărilor prealabile se constată printr-un proces-verbal întocmit de către
inspectorii judiciari, care au efectuat verificările.

În situația în care se constată, ca urmare a efectuării verificărilor prealabile, că nu există

indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorii judiciari dispun, prin rezoluție, clasarea
sesizării.

Dacă în urma completării verificărilor se constată existența indiciilor privind săvârșirea

unor abateri disciplinare, inspectorii judiciari întocmesc rezoluție cu propunere de începere a
cercetării disciplinare.

 ETAPA CERCETĂRII DISCIPLINARE

În cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în

care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra
existenței sau inexistenței vinovăției.
Ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat
sunt obligatorii.

6
 Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declarații ori de a se prezenta la
cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică încheierea cercetării. Judecătorul sau
procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării și să solicite probe în apărare.
Procedura disciplinară se derulează cu respectarea garanțiilor procesuale și procedurale
prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare.
Cercetarea disciplinară se suspendă atunci când împotriva judecătorului sau procurorului
cercetat s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru aceeași faptă. Suspendarea
cercetării disciplinare se dispune de inspectorul judiciar prin rezoluție și operează până când
soluția pronunțată în cauza care a motivat suspendarea a devenit definitivă.

Cercetarea disciplinară se efectuează în termen de 60 de zile de la data dispunerii

acesteia, cu excepția situației în care intervine suspendarea. Cercetarea disciplinară se poate
prelungi cu cel mult 30 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.

După efectuarea cercetării disciplinare, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție
scrisă și motivată:

 admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției

corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
 respingerea sesizării, în cazul în care constată, în urma efectuării cercetării disciplinare,
că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef

poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se
efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost
dispusă de către inspectorul-șef. Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată, o singură
dată, de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și
motivată, completarea cercetării disciplinare. După completarea cercetării disciplinare,
inspectorul-șef poate dispune, în scris și motivat, una dintre soluțiile

Rezoluția de respingere a sesizării poate fi contestată de persoana care a formulat

sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de
15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Soluționarea cauzei se face
de urgență și cu precădere.

 ETAPA JUDECĂȚII ACȚIUNII DISCIPLINARE

În procedura disciplinară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, citarea

judecătorului sau a procurorului împotriva căruia se exercită acțiunea disciplinară și a
Inspecției Judiciare este obligatorie. Judecătorul sau procurorul poate fi reprezentat de un alt
judecător ori procuror sau poate fi asistat ori reprezentat de un avocat. Neprezentarea
judecătorului sau a procurorului cercetat la judecarea acțiunii nu împiedică desfășurarea în
continuare a judecății.

7
 Acțiunea disciplinară este susținută în fața secțiilor de către unul dintre inspectorii
judiciari care a exercitat-o și, numai în caz de imposibilitate a tuturor inspectorilor judiciari care
au exercitat acțiunea, de către un inspector judiciar desemnat de inspectorul-șef.

Părțile au dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și pot solicita administrarea de

probe.

Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul în care constată că sesizarea este

întemeiată, aplică una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de lege, în raport cu gravitatea
abaterii disciplinare săvârșite de judecător sau procuror și cu circumstanțele personale ale
acestuia.

Procedura disciplinară își urmează cursul și în cazul în care judecătorul este numit în
funcția de procuror sau procurorul este numit în funcția de judecător.

Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii soluționează acțiunea disciplinară printr-o

hotărâre care cuprinde, în principal, următoarele:

 descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și încadrarea juridică a

acesteia;
 temeiul de drept al aplicării sancțiunii;
 motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de judecător sau
procuror;
 sancțiunea aplicată și motivele care au stat la baza aplicării acesteia;
 calea de atac și termenul în care hotărârea poate fi atacată;
 instanța competentă să judece calea de atac.

Hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea
disciplinară se redactează, obligatoriu, în termen de cel mult 20 de zile de la pronunțare și se
comunică, de îndată, în scris, judecătorului sau procurorului vizat, precum și Inspecției Judiciare.
Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al Consiliului Superior al
Magistraturii.

ETAPA SOLUȚIONĂRII CĂILOR DE ATAC

Împotriva hotărârilor CSM prin care se soluționează acțiunea disciplinară se poate

exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul
sancționat ori, după caz, de Inspecția Judiciară. Competența soluționării recursului aparține
Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din Completul de 5 judecători
nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul
sancționat disciplinar.

Recursul suspendă executarea hotărârii secției Consiliului Superior al Magistraturii de

aplicare a sancțiunii disciplinare.

8
 Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 634 din 20 iulie 2018, s-a admis excepția de neconstituționalitate,
constantându-se că dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii sunt constituționale doar în măsura în care se interpretează că
„recursul“ prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor
Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară.

În urma acestei Decizii, în calea de atac este judecată cauza, în principiu integral, sub
toate aspectele de fapt şi de drept.

 APLICAREA SANCȚIUNILOR DISCIPLINARE

Sancțiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea

abaterilor, sunt:

 avertismentul;
 diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 25% pe o perioadă de până
la un an;
 mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de la un an la 3 ani la o altă instanță sau la
un alt parchet, chiar de grad imediat inferior;
 suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni;
 retrogradarea în grad profesional;
 excluderea din magistratură.

Sancțiunile disciplinare se aplică de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii. Secția

corespunzătoare, când constată că sesizarea este întemeiată, stabilește una dintre sancțiunile
disciplinare prevăzute de lege, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare și cu circumstanțele
personale ale celui care a săvârșit-o.

În cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură a unui judecător sau a unui
procuror, hotărârea definitivă se transmite Președintelui României, în vederea emiterii decretului
de eliberare din funcție.

Lecturi suplimentare:

I.Gârbuleț, Tratat privind răspunderea disciplinară a magistraților, Ed. Universul Juridic,

București, 2020;

L.-S. Stănescu, Partenogeneza formelor de răspundere juridică, Ed. Universul Juridic,

București, 2018.