UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE,SOCIALE ȘI POLITICE

SPECIALIZAREA DREPT IFR
ANUL III, GRUPA 2

DREPT PENAL – PARTEA SPECIALA II

INRCTIUNI COTRA FAMILIEI

-ABANDONUL DE FAMILIE-

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC: PROF. UNIV. DR. GHEORGHE IVAN

STUDENTĂ: SĂLCEANU GEANINA
05.2022
 I. ASPECTE INTRODUCTIVE
Infracțiunea de abandon de familie reia, în mare măsură, prevederile Codului penal din 1969.
Modificările mai importante vizează adăugarea unei modalități de comitere a faptei, a unei cause de
nepedepsire, precum și ajustări privind sancțiunile.
Infracțiunea astfel reglementată sancționează în esență încălcările obligației de întreținere datorate,
de regulă, între membrii aceleiași familii. Nerespectarea acestei obligații poate avea consecințe și cu privire
la alte drepturi ale persoanei îndreptățite să primească întreținere (dreptul la integritate fizică și psihică, la
sănătate, la educație, etc.).
Incriminarea are corespondent în art. 305 Cod penal din 1968, în raport cu care prezintă o serie de
diferențe (intervalul de timp privind neplata pensiei de întreținere, o nouă variantă normativă, cauzele de
nepedepsire, modalitățile de individualizare a pedepsei sau a executării acesteia, tratamentul sancționator).
Cu privire la aspectele de continuitate, doctrina și jurisprudența anterioare își vor păstra actualitatea.
Conținutul constitutiv al incriminării anterioare [ art. 305 alin (1) Cod penal din 1968] este preluat și
de reglementarea actuală [art. 378 alin (1) Cod penal], singurele diferențe fiind date de majorarea intervalului
de neplată cu rea-credință a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească (de la 2 luni, cât prevedea
Codul penal din 1968, la 3 luni) și de tratamentul sancționator care este același pentru toate cele trei variante
de realizare a elementului material (6 luni - 3 luni sau amendă). Modificarea cerinței esențiale de a nu se fi
făcut plata pensiei de întreținere, în sensul majorării intervalului de timp în care are loc omisiunea, restrânge
sfera de incidență a incriminării; sub acest aspect, legea nouă este favorabilă. În raport cu legea veche care
sancționa abandonul de familie prevăzut la art. 305 alin (1) lit. a), b) Codul penal din 1968 cu închisoare de la
6 luni la 2 ani sau amendă, legea nouă, din punct de vedere al limitei maxime de pedeapsă, este mai severă;
în raport cu art. 305 alin (1) lit. c) Cod penal din 1968, sancționat cu închisoare de la 1 la 3 ani sau amendă,
din punct de vedere al minimului special, legea nouă este mai favorabilă.
În art. 378 alin (2) Cod penal este reglementată o variantă asimilată a infracțiunii de abandon de
familie, fără corespondent în legea veche. Fiind o incriminare nouă, nu va fi incident principiul legii penale
mai favorabile (art. 5 Cod penal), ci principiul activității legii penale (art. 3 Cod penal). Noua incriminare
este, de fapt, o modalitate a infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești (art. 287 Cod penal din
1968). Incriminarea presupune o situație premisă, respectiv preexistența unei hotărârii judecătorești având ca
obiect obligarea la plata unor prestații periodice. Temeiul acestei obligări îl reprezintă o faptă ilicită
cauzatoare de prejudiciu care este, totodată, și o infracțiune.

II. PREVEDERE LEGISLATIVĂ. CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACȚIUNII

Norma incrimatoare
Art. 378 - Abandonul de familie
(1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la
întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a
prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere
din partea victimei infracţiunii.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
2
 (4) Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte
obligaţiile.
(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte
obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

Obiectul juridic
Obiectul juridic al infracțiunii constă în relațiile sociale care presupun obligația de întreținere între
membrii familiei (această din urmă noțiune fiind înțeleasă în sens comun). Asemenea obligație decurge din
relațiile de rudenie, precum și din predeverile Codului civil. Potrivit art. 513 Cod civil, obligația de
întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege și ea se datorează numai dacă sunt întrunite
condițiile cerute de lege. Astfel, art. 516 Cod civil, prevede că obligația de întreținere există între soț și soție,
rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane prevăzute de lege. O aplicație
particulară o reprezintă art. 499 Cod civil privind obligația de întreținere a părinților față de copii minori sau,
după caz, majori. Obligația de întreținere există și între foștii soți, în condițiile legii.
În varianta asimilată a infracțiunii, obiectul juridic este doar indirect legat de obligația de întreținere
între membrii aceleiași familii, operând "subrogație" cu privire la o asemenea obligație, în cazul în care s-a
cauzat moartea unei persoane ai căror moștenitori aveau dreptul să primească întreținere de la aceasta. Atât în
această variantă, cât și în cea prevăzută la alin. (1) lit c), în mod subsidiar se protejează și autoritatea de care
se bucură hotărârile judecătorești.

Obiectul material
Infracțiunea de abandon de familie nu are obiect material 1. Banii, bunurile sau orice alte valori de
care este lipsit creditorul obligației de întreținere nu constituie obiectul material al infracțiunii.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ al infracțiunii este circumstanțiat, în varianta de la alin. (1) putând fi doar persoana
care are obligația legală de înteținere. Așa cum am văzut, o asemenea obligație există între soți, rudele în
linie direct, frați și surori ori în alte situații prevăzute de lege. În situația prevăzută la alin. (1) lit c), fapta se
comite doar de cel care, având o asemenea obligație legală de întreținere, trebuie să plătească altei persoane
pensie de întreținere, ca urmare a unei hotărâri judecătorești. Nu poate fi deci subiect activ al infracțiunii
persoana care are doar obligația convențională de întreținere, chiar dacă este obligat pe cale judecătorească să
își execute contractul (într-o astfel de situație, litigiul rămâne unul civil).
În varianta de la alin. (2), subiectul activ este o persoană condamnată printr-o hotărâre
judecătorească să plătească prestații periodice persoanelor îndreptățite la întreținere din partea victimei
infracțiunii. Este avut în vedere așadar autorul unei infracțiuni contra unei persoane (de exemplu, omor,
ucidere din culpă, dar și ultraj, ultraj judiciar în modalitatea lovirilor sau vătămări cauzatoare de moarte ori a
omorului etc.), care a cauzat un prejudiciu cu caracter de continuitate, potrivit art. 1386 alin. (3) Cod civil,
situație în care se acordă prestații periodice persoanelor îndreptășite la întreținere, definite la art. 1390 Cod
civil2. Partea responsabilă civilmente nu poate fi subiect active al infracțiunii, chiar dacă a fost obligată în
solidar cu inculpatul la plata prestațiilor respective, întrucât nu este o persoană condamnată. Prestațiile pot fi
dispuse atât de instanța penală, în soluționarea acțiunii cvile, cât și de instanța civilă, dacă se exercită pe cale

1
În sensul că bunurile de care este lipsită persoana îndreptățită la întreținere ar constitui obiect material, a se vedea C.
Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II. Curs tematic, ediția 2, Editura C.H. Beck, 2018, p. 471
2
Art. 1390 Cod civil. Persoana îndreptățită la despăgubire în caz de deces. "(1) Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate
prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. (2) Cu toate
acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta
întreţinere în mod curent. (3) La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în
mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile Art. 1387-1.389 se aplică în mod
corespunzător."
3
separată. Însă, în toate situațiile, trebuie să se fi constatat existența unei infracțiuni, așa cum prevede textul de
lege, care vorbește despre condamnare și victima infracțiunii.
Participația penală este posibilă în toate formele sale. Coautoratul se poate reține doar dacă există o
obligație comună de întreținere și subiecții activi au împreună calitatea cerută de lege (de exemplu, părinți
față de copii).
Subiectul pasiv al infracțiunii este persoana care este îndreptățită să primească întreținere de la
subiectul activ, potrivit legii [în cazul prevăzut la alin (1)] ori care este îndreptățită să primeacă întreținere de
la victima unei infracțiuni al cărei autor a fost condamnat prin hotărâre judecătorească, având în vedere
dispozițiile art. 1390 Cod civil [pentru varianta de la alin. (2)].
Pentru existența infracțiunii, nu are importanță că subiectul pasiv este minor sau major, câtă vreme
el are dreptul de întreținere.
Pluralitatea de subiecți pasivi ar trebui să atragă o pluralitate de infracțiuni; însă, în considerentele
Deciziei nr. 4/20173 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a reținut, cu
privire la varianta de la alin. (1) lit. c) că "pluralitatea de subiecți pasivi secundari nu atrage existența unei
pluralități sub forma concursului, ci a unei unități naturale de infracțiune, în cazul de față, a infracțiunii
continue omisive, în condițiile în care valoarea socială lezată de făptuitor este unică, și anume familia,
indiferent de numărul membrilor acesteia care sunt văduviți prin neplata drepturilor bănești ce li se cuvin și
care au fost stabilite prin aceeași hotărâre judecătorească".
În această logică, subiectul pasiv principal este familia, iar persoanele îndreptățite la întreținere sunt
subiecți pasivi secundari. Totuși, noțiunile de subiect pasiv principal și secundar sunt specifice infracțiunilor
complexe, ceea ce nu este cazul abandonului de familie. De altfel, atitudinea făptuitorului nu se raportează în
mod necesar la obligația de întreținere în întregul ei, așa cum reține instanța supremă, ci chiar la obligația
instituită pentru fiecare persoană din cadrul familiei, fiind deci perfect plauzibil ca făptuitorul să își execute
obligația față de unul din copii și să nu o execute față de celălalt. Instanța supremă conchide, însă, cu caracter
obligatoriu, că "infracțiunea de abandon de familie săvârșită prin neplată, cu rea-credință, timp de trei luni,
a pensiei de întreținere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane,
constituie o infracțiune unică continuă"; deși pare să lămurească o problemă de drept substanțial în ipoteza în
care există mai mulți creditori ai obligației de întreținere, cred că decizia instanței supreme va fi de natură de
a genera o practică neunitară, cel puțin în privința următoarelor problematici: efectele retragerii plângerii
prealabile de către unul dintre beneficiarii pensiei de întreținere, efectele formulării în mod nelegal a
plângerii prealabile de către mama copiilor în cazul în care unul dintre aceștia este major, altul are vârsta de
17 ani, iar al treilea vârsta de 15 ani etc.

Situația premisă
Situația premisă a infracțiunii constă în preexistența unei obligații de întreținere. În cazul prevăzut la
alin. (1) lit. a) și b), această obligație decurge din prevederile legale. În ipoteza de la alin. (1) lit. c), textul are
în vedere obligația patrimonială de întreținere, stabilită pe cale judecătorească; prin urmare, situația premisă
constă într-o hotărâre prin care s-a acordat unei persoane pensie de întreținere 4. Hotărârea nu trebuie să fie în
mod necesar definitivă, ci executorie5.
În varianta de la alin. (2), situația premisă constă în existența unei hotărâri judecătorești prin care s-a
dispus obligarea unei persoane la plata prestațiilor periodice către persoanele îndreptățite la întreținere din
partea victimei infracțiunii comise de cel condamnat. Sunt avute în vedere cazurile prin care s-a cauzat
moartea unei persoane și pot fi acordate astfel de despăgubiri, potrivit art. 1390 Cod civil. Și în această
situație, este necesar ca hotărârea să fie executorie.
3
Monitorul Oficial nr. 360 din 16 mai 2017.
4
În sensul că textul de lege ar trebui modificat astfel încât să se refere și la neplata pensiei stabilite prin acord notarial, a se
vedea propunerea de modificare a Codului penal, disponibilă pe site-ul (www.arpcc.ro)
5
De exemplu, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 Cod proc. civ., hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca
obiect rente ori sume datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii, precum și pensii acordate în cadrul
asigurărilor sociale.
4
 Latura obiectivă
Elementul material al infracțiunii, în varianta de la alin. (1), se poate comite în trei modalități
alternative.
Prima modalitate de săvârșire a faptei constă în părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a
subiectului pasiv.
Părăsirea constă în abandonrea subiectului pasiv, în plecarea de la locuința comună ori din
apropierea persoanei îndreptățite la întreținere, lăsând-o fără mijloace de subzistență. Părăsirea poate consta
și în conducerea subiectului pasiv într-un anumit loc și abandonarea lui (de exemplu, un bebeluș lăsat în fața
unei Biserici).
Alungarea reprezintă izgonirea subiectului pasiv, îndepărtarea sa din locuință, iar lăsarea fără ajutor
reprezintă o pasivitate față de nevoile persoanei aflate în nevoie 6 (de exemplu, care suferă de o infirmitate, de
o boală care necesită tratament).
Elementul material în modalitatea de la alin. (1) lit. a) este întregit de cerința esențială ca subiectul
pasiv să fie expus la suferințe fizice sau morale. Suferințele fizice pot consta în lipsirea de hrană,
medicamene, asistare zilnică în cazul persoanelor cu dizabilități, iar suferințele morale pot consta în grijile cu
privire la mijloacele de trai ori posibilitatea de a avea o locuință, dar și în sentimentul de abandon pe care îl
resimte subiectul pasiv (mai ales în cazul minorilor). Suferințele morale trebuie să fie suficint de importante
pentru a justifica încadrarea faptei ca infracțiune; nu orice supărare are o astfel de natură. Pentru existența
infracțiunii, nu este necesar ca suferințele să se fi produs efectiv, fiind necesară doar posibilitatea producerii
lor (de exemplu, fapta constituie infracțiune și dacă persoana părăsită este imediat luată în îngrijire de
autoritățile statului).
În modalitatea de la alin. (1) lit. b), elemental material constă în neîndeplinirea obligației de
întreținere prevăzute de lege. În această situație, abandonul de familie se poate comite prin neacordarea de
hrană suficientă, de îmbrăcăminte, prin ignorarea situației în care subiectul pasiv ar avea nevoie de consultații
medicale etc.
În modalitățile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) nu este exclusă reținerea unui concurs între
infracțiunea de abandon de familie și cea de rele tratamente aplicate minorului (art. 197 Cod penal).
Ipoteza de la alin. (1) lit. c) constă în neplata, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale
judecătorească și este cel mai des întâlnită în practică. O plată parțială echivalează cu o neplată 7, dacă sunt
îndeplinite și condițiile privind elementul subiectiv. Obligația ia naștere de la momentul la care hotărârea
judecătorească este executorie, iar termenul de 3 luni se calculează fie de la acest moment, fie de la
momentul ultimei plăți efectuate. Pentru existența infracțiunii, subiectul pasiv nu trebuie să facă dovada că nu
avea alte mijloace de subzistență, întrucât legea nu cere producerea vreunui rezultat. În această modalitate,
fapta poate fi asemănată cu o formă specială de nerespectare a hotărârilor judecătorești, reglementată distinct
de legiuitor în cadrul infracțiunilor contra familiei. Prin hotărârea de condamnare care se pronunță în această
cauză, nu se poate dispune obligarea din nou a inculpatului la plata întreținerii restante8.
În varianta de la alin. (2), nou introdusă în legislația penală prin Codul penal, elementul material este
reprezentat tot de o omisiune, aceea de a nu executa prestațiile periodice stabilite prin hotărârea
6
A se vedea, pentru aceste aspecte, C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II. Curs tematic,
ediția 2, Editura C.H. Beck, 2018, p. 473
7
A se vedea Explicații IV, 1972, p. 571. În practica judiciară s-a decis de asemenea în acest sens, întrucât "plata parțială a
pensiei de întreținere echivalând cu neplata acesteia, deoarece într-un astfel de caz pensia plătită nu este cea stabilită de instanța de
judecată". A se vedea Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, decizia nr. 45/28.02.2014, definitivă (www.rolii.ro)
8
În practica judiciară s-a decis că "în cazul infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art. 378 alin. (1) lit.
c) Cod penal, nu se poate dispune obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere restante, pentru că situația premisă
presupune existența unei hotărâri civile prin care s-a dispus obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere, obligație pe care
aceasta nu și-a îndeplinit-o. În aceste condiții, nu mai este nici necesară și de altfel nici posibilă obligarea din nou, printr-o altă
hotărâre judecătorească, a inculpatului la plata pensiei de întreținere, pentru că astfel s-ar ajunge la existența a două titluri
executorii privind aceeași obligație."
5
judecătorească în favoarea persoanelor îndreptățite la întreținere din partea victimei infracțiunii. Fapta
reprezintă și în acest caz o formă specială de nerespectare a hotărârilor judecătorești. Așa cum arătam, pentru
existența infracțiunii în această modalitate, este nevoie să existe o hotărâre de condamnare a unei persoane la
plata unor prestații periodice către acele persoane care aveau vocația să primească întreținere din partea
victimei infracțiunii (de exemplu, copii, părinți, soț/soție etc., în cazul infracțiunilor de omor, ucidere din
culpă etc.). Infracțiunea există și în cazul neplății unei singure prestații periodice. Nici în această situație,
subiectul pasiv nu este ținut să facă dovada lipsei altor mijloace de subzistență.
Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru existența relațiilor de familie,
prin punerea subiectului pasiv în situația de a fi lipsit de mijloacele de întreținere ori de sprijinul moral la
care este îndreptățit potrivit legii. Dacă în urma abandonului de familie
comis în modalitățile de la alin. (1) lit. a) sau b), subiectul pasiv suferă și alte vătămări (de exemplu, fiind
abandonat la marginea orașului, decedează din cauza frigului ori fiind părăsit fără hrană în locuință, suferă
anumite vătămări ori decedează), se poate reține în concurs infracțiunea incident (de exemplu, omor,
vătămare corporală din culpă etc.). Totodată, se poate reține în concurs și infracțiunea de rele tratamete
aplicate minorului (art. 197 cod penal).
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă
În ambele variante, infracțiunea se comite doar cu intenție, direct sau indirectă 9. În cazul alin. (1) lit.
b) și c), precum și în ipoteza de la alin. (2), latura subiectivă este întregită de cerința relei-credințe. Fapta nu
constituie așadar infracțiune dacă, de exemplu, neplata pensiei de întreținere are cauze obiective, eventual
temporare (de exemplu, subiectul activ a rămas fără un loc de muncă și nu are niciun venit). Cu toate acestea,
persoana care are obligația de întreținere trebuie să arate că a făcut eforturi pentru găsirea unui alt loc de
muncă; pasivitatea nu înlătură reaua-credință10. La stablirea relei-credințe se ține seama și de proprietățile pe
care le deține subiectul activ, din exploatarea cărora poate obține venituri11.
Mobilul și scopul infracțiunii nu prezintă relevanță pentru existența acesteia, însă pot servi la
individualizarea sancțiunii.

Formele infracțiunii
Actele preparatorii și tentativa sunt în principiu posibile când fapta se comite prin acțiune, dar nu se
pedesesc.
Infracțiunea se consumă la momentul săvârșirii elementului material. În ipoteza de la alin. (1) lit. c),
consumarea are loc numai după trecerea unui termen de 3 luni de la data hotărârii judecătorești prin care se
acordă pensie de întreținere ori de la data ultimei plăți.
În unele modalități (de exemplu, neîndeplinirea obligației de întreținere), infracțiunea poate avea
caracter continuu. În practica judiciară, atât mai veche 12, cât și în cea apărută după intrarea în vigoare a
Codului penal13, s-a reținut că infracțiunea are caracter continuu și în modalitatea de la art. 378 alin. (1) lit. c)

9
S-a reținut, de exemplu, comiterea faptei cu intenție indirect în situația în care inculpatul "cunoscând că deține resurse
financiare, și-a prioritizat cheltuielile în mod greșit, neglijând executarea obligației de întreținere a fiicei sale minore, urmărind să o
sancționeze pe această cale pe mama fiicei sale, fără a dori să afecteze conștient întreținerea fiicei minore".
10
"Infracțiunea de abandon de familie există și atunci când cel obligat la plata pensiei de întreținere, deși capabil de muncă,
nu prestează o activitate pentru a dobândi venituri din care să achite obligația de întreținere". A se vedea Tribunalul Bihor, Secția
penală, decizia nr. 24/14.03.2014, definitivă.
11
S-a reținut, de exemplu, reaua-credință în cazul în care "inculpatul deține în proprietate 7 arii de teren pe care îi lucrează
un vecin (el neavând mijloacele necesare), iar o parte din recolta obținută îi revine lui." A se vedea Tribunalul Bihor, Secția penală,
decizia nr. 10/21.02.2014, definitivă.
12
A se vedea Tribunalul Suprem, Secția penală, decizia nr. 26/1977; Tribunalul București, Secția 1 penală, decizia nr.
1005/1977, ambele în Rep. 82, p. 8
13

6
Cod penal. Într-o altă opinie, infracțiunea în această modalitate nu are caracter continuu, întrucât fapta se
consumă la momentul expirării termenului; orice săvârșire ulterioară a aceluiași element material ar
determina reținerea formei continuate sau, după caz, a unui concurs de infracțiuni 14. Problema a fost tranșată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4/2017 pronunțată în recurs în interesul legii

Sancțiuni
Ambele variante ale infracțiunii de abandon de familie sunt pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
La alin. (5) al textului de lege este prevăzut un regim derogatoriu de la amânarea aplicării pedepsei
ori de la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; astfel, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile
acestor forme de individualizare a sancțiunilor, judecătorul le va aplica în mod obligatoriu ("instanța
dispune") dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
O asemenea împrejurare se poate referi la oricare dintre modalitățile elementului material, inclusiv la plata
prestațiilor restante. Coroborând aceste dispoziții cu cele ale alin. (4), rezultă că făptuitorul trebuie să
procedeze la îndeplinirea obligațiilor între momentul terminării urmăririi penale și cel al hotărârii definitive.
Dacă obligațiile sunt însă îndeplinite în cursul urmăririi penale, se va reține cauza de nepedepsire prevăzută
la alin. (4).
Alegerea uneia dintre modalitățile de individualizare a pedepsei aparține judecătorului, în funcție de
îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acestea ori, dacă nu sunt îndeplinite, de criteriile generale de
individualizare prevăzute la art. 74 Cod penal. Practic, judecătorul va alege modalitatea de individualizare
mai apropiată în concret de situația făptuitorului.

Cauza de nepedepsire
Cauza de nepedepsire constă în îndeplinirea obligațiilor de către făptuitor, mai înainte de momentul
terminării urmăririi penale. Prin urmare, cauza de nepedepsire poate interveni oricând după momentul
consumării infracțiunilor (chiar înainte de sesizarea organelor penale) și până la terminarea urmăririi penale;
în această situație, fapta este deci infracțiune, însă făptuitorul nu se pedepsește.
Noul Cod penal a stipulat în art. 378 alin. (4) o cauză specială de nepedepsire în ipoteza în care,
înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile; în această ipoteză, când după
momentul consumării infracțiunii și până la momentul terminării urmăririi penale obligația de întreținere este
integral executată procurorul luând act de îndeplinirea obligațiilor va dispune o soluție de clasare, fie ca
soluție de neumărire penală (atunci când îndeplinirea obligației de întreținere a fost realizată înainte de
începerea urmăririi penale in rem), fie ca soluție de netrimitere în judecată (când obligația de întreținere a
fost executată în cursul urmăririi penale).
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Dacă această
persoană este minor, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu [art. 157 alin. (4) Cod penal]. Condițiile
prevăzute de lege sunt îndeplinite și dacă acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar ulterior se
formulează plângere prealabilă, chiar după depășirea termenului prevăzut de lege pentru aceasta 15. Efectele
14
În acest sens a se vedea C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II. Curs tematic, ediția 2,
Editura C.H. Beck, 2018, p. 476-477; A se vedea și F. Streteanu, Întreruperea rezoluției infracționale unice. Criterii de determinare,
în R.D.P. nr. 4/1998, p. 77
15
"Conform art. 157 alin. (4) Cod penal, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu
capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu. În speță, partea vătămată este minoră,
având la data introducerii plângerii de către reprezentanta sa legală vârsta de 4 ani. Prin urmare, ne găsim în situația în care
acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu. Punerea în mișcare a acțiunii penale în prezenta cauză s-a realizat prin
Ordonanța (…).

7
lipsei plângerii prealabile ori a retragerii acesteia constau în împiedicarea punerii în mișcare a acțiunii penale
ori a stingerii sale.
Urmărirea penală și judecata în primă instanță sunt supuse regulilor comune privind competența.

PROBLEMĂ DE PRACTICĂ JUDICIARĂ (SPEȚĂ)

La data de 01.03.2022, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost înregistrată

plângerea numitei MJ , CNP xxxxxxxxxx, din com. Pechea, jud. Galați, din care rezultă săvârșirea
infracțiunii de "Abandonul de familie" , faptă prevăzută de articolul 378, alin. (1), lit. C) din Codul Penal,
constând în aceea că numitul CD din com. Pechea nu a achitat pensia de întreținere în favoarea minorei
CAM, stabilită prin Sentința Civilă Nr. 7326/2020 a Judecătoriei Galați, în intervalul de timp 30.05.2020-
10.09.2022.
În baza actului de sesizare, prin ordonanța din data de 03.04.2022, s-au dispus începerea urmăririi
penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de "Abandonul de familie", prevăzută de articolul 378, alin. (1), lit.
C) din Codul Penal.
Fiind audiată numita MJ, a declarat că în perioada 2016-2020 a fost căsătorită cu numitul CD din
com. Pechea, din relația lor rezultând minora CAM, născută la data de 24.09.2017. În anul 2020, după divorț,
minora a fost încredințată mamei , aceasta urmând să locuiască la domiciliul numitei MJ, potrivit Sentinței
civile nr.7222/2020 a Judecătoriei Galați. Totodată, tatăl CD a fost obligat la plata pensiei de întreținere, în
cuantumul prevăzut de lege. MJ a precizat că după pronunțarea divorțului, CD nu s-a mai interesant de fiica
sa minoră și nu a plătit pensia de întreținere în favoarea acesteia, motiv pentru care solicită trimiterea acestuia
în judecată.
Fiind audiat, numitul CD a declarat că fosta soție MJ nu i-a permis, după divorț, să-si viziteze fiica
minora CAM, conform programului stabilit de instanța de judecată, motiv pentru care s-au adresat unui
executor judecătoresc. Cu privire la plata pensiei de întreținere, CD a precizat că a intenționat de mai multe
ori să ofere sume de bani fiicei sale, chiar daca nu erau în cuantumul stabilit de instanță, dar s-a lovit de
refuzul numitei MJ. Totodată, acesta a lucrat in cursul anului 2022, timp de trei luni, fără a dispune de
venituri în perioada invocată de MJ
- s-au făcut verificări la AJOFM, Inspectoratul Teritoriul de Muncă, Casa Județeană de Pensii,
primăria Comunei Pechea, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, în urma cărora s-a
stabilit faptul că numitul CD nu figurează cu venituri, proprietăți în perioada invocată de MJ.-
La dosarul penal, persoana reclamată CD a pus la dispoziția organelor de cercetare penală un număr
de cinci bonuri fiscale, din care rezultă că a achiziționat mai multe bunuri destinate copiilor.
Având în vedere cele prezentate mai sus , rezultate din studiul actelor ce formează dosarul penal
nr.5555/p/ 2020, reiese că în cauză este incident de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale
prevăzut de articolul 16 alin. (1) lit. (b) , teza 2 Codul de Procedură Penală, respectiv fapta nu a fost săvârșită
cu vinovăția prevăzută de lege, prev. De articolul 296 din Codul de Procedură Penală.
Față de cele expuse, în temeiul articolului 286, alin. (4) din Codul de Procedură Penală, in6 referire
la articolul 315 alin. (1) lit. (b) din Codul de Procedură Penală.
PROPUN

8
 Clasarea cauzei privind comiterea infracțiunii de "Abandonul de familie" prev. de art 378. Alin.
(1) , lit. c) din Codul Penal de către numitul CD din com Pechea, jud. Galați.16

_____________________________________________________________________________________________

Bibliografie

Codului penal, disponibilă pe site-ul (www.arpcc.ro)

C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II. Curs tematic, ediția 2, Editura C.H. Beck, 2018,
p. 476-477

Tribunalul Suprem, Secția penală, decizia nr. 26/1977; Tribunalul București, Secția 1 penală, decizia nr. 1005/1977

Tribunalul Bihor, Secția penală, decizia nr. 10/21.02.2014

Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, decizia nr. 45/28.02.2014 (www.rolii.ro)

SUPORT CURS DREPT PENAL – ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE VASILE LASCĂR CÂMPINA

16
SINTEZĂ DIN SPEȚĂ LUCRATĂ DE MINE ÎN CADRUL POLIȚIEI MUNICIPIULUI GALATI