CUPRINS

1. Incestul şi abandonul de familie în noul cod penal…………….………..………2

1.1 Noţiuni introductive……………………………………………………………….2

2. Infracţiuni contra familiei în Noul Cod Penal…………………………………...3

2.1 Clasificarea infracţiunilor………………………………………………………….3

3. Abandonul de familie în Noul Cod Penal…………………………………...……4

3.1 1.Conţinutul legal…………………………………………………………….……4
3.2 Condiţii preexistente ……………………………………………………….…..…4
3.3 Conţinutul constitutiv…………………………………………………….…....…..5
3.4 Forme. Modalităţi. Sancţiuni…………………………………………….…….…..7

4. Incestul în Noul Cod Penal……………………………………………….…..…...8

4.1.Conţinutul legal …………………………………………………………….……..8
4.2.Obiectul juridic şi obiectul material………………………………………....….....9
4.3.Subiecţii…………………………………………………………………...…..…...9
4.4.Latura obiectivă……………………………………………………………..……10
4.5.Latura subiectivă…………………………………………………………………10
4.6.Consumarea………………………………………………………………..……..10
4.7. Propuneri…………………………………………………………………….…..10

Bibliografie…………………………………………………………………….…….11
 1.Incestul şi abandonul de familie în noul cod penal
1.1 Noţiuni introductive
Familia este baza ordinii sociale şi de stat.Dacă aceasta nu este
considerată ca punct de referinţă central al a unei societăţi decăderea acesteia
este iminentă.Astfel actele normative în general şi Codul Penal în special au ca
menire să apere demnitatea persoanei, instituţia familiei şi valorile vieţii sociale.
Potrivit art. 16 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 dec.
1948 “Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii”.
În sensul Codului Penal, relaţiile de familie cuprind pe toţi cei între care există
obligaţia de întreţinere. Convenţia Europeană pentru Dreptul Omului, în art.8,
reglementează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie (Comisia şi Curtea de
Justiţie pentru Drepturile Omului au interpretat expresia viaţă de familie ca înglobând
“ cel puţin raporturile dintre rudele apropiate care ar avea un rol considerabil în viaţa
de familie” : bunici-nepoţi). În general, Comisia şi Curtea de Justiţie favorizează
raporturile de familie verticale : copii minori – părinţi – bunici şi mai puţin pe cele
orizontale.
Valorile sociale din cadrul familiei sunt ocrotite prin aplicarea pedepselor,a
măsurilor educative sau a altor sancţiuni împotriva persoanelor care comit infracţiuni
ori alte fapte prevăzute de legea penală.Infracţiunea aşa cum este definită în actualul
Cod penal în art.17 alin.1 reprezintã “fapta care prezintă pericol social,săvârşită cu
vinovăţie şi prevăzută de legea penală”.Astfel trebuie să preexiste trei date ale
realităţii acestea constituind tot atâtea premise obligatorii şi anume:
a)o normă incriminatoare care interzice ,sub sancţiune penală,o anumită
acţiune sau inacţiune;
b)o faptă concretă,de felul celor avute în vedere de către legiuitor la
elaborarea normei incriminatoare;
c)trăsăturile caracteristice ale faptei să corespundă cu cele prevăzute de lege
pentru caracterizarea faptei incriminate.1
În Noul Cod Penal se defineşte în art.15 infracţiunea drept "fapta prevăzută de
legea penală săvârşită cu vinovăţie, nejustificata şi imputabila persoanei care a
1
Costel Niculeanu ,Curs de drept penal,partea generala,Editia a III-a revazuta si
adaugita
săvârşit-o",lipsind sintagma"pericol social".De asemenea în alineatul 2 este precizat
că infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.Apare de asemenea în art. 16
săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune,astfel infracţiunea comisivă care
presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune când:
a) exista o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru
valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
Noul Cod penal va intra în vigoare pe 1 octombrie 2011.Guvernul României a
aprobat pe 7 iulie 2010, la propunerea Ministerului Justiţiei, proiectele de lege pentru
punerea în aplicare a Codului civil (Legea nr. 287/2009) şi a Codului penal (Legea nr.
286/2009).
Proiectul de lege este structurat în 4 titluri, 6 capitole şi 251 de articole. Cele
4 titluri reglementează aspecte precum: aplicarea în timp a legii penale; modificarea şi
completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale – rezultatul unei
analize a legislaţiei penale în vigoare, realizată pentru prima dată după mai multe
decenii; dispoziţii legate de interpretarea şi completarea unor texte din Codul penal;
dispoziţii finale şi tranzitorii, inclusiv în sensul prevederii unui termen de promovare
a unor proiecte de lege esenţiale pentru reforma sistemului judiciar în materie penală
– proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de probaţiune şi
proiectul de lege privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
2. Infracţiuni contra familiei în Noul Cod Penal(art.374-377)
Încadrarea juridică constă în aplicarea normei penale care defineşte conţinutul
specific al unei infracţiuni la cazul său faptul concret fiind o operaţiune de
concretizare a legii sau de introducere a faptei în tiparul legii. Este mijlocul prin care
sistemul penal îşi realizează finalitatea, şi anume luptă împotriva infracţionalităţii.
Factorii care concură la o calificare juridică exactă2 sunt:
- stabilirea exactă a stării de fapt
- aptitudinea de a identifica în starea de fapt împrejurările care corespund
conţinutului legal al unei infracţiuni.
2.1 Clasificarea infracţiunilor este făcută de legiuitorul român în funcţie de
2
C.Mitrache,Drept penal roman, Partea generala, Edita a III-a revazuta si
adaugita,Bucuresti,1998, pag 7;
obiectul juridic al infracţiunii. Partea specială a codului penal conţine titluri, capitole ,
secţiuni şi articole. Însă elementul esenţial îl reprezintă articolul căruia de principiu îi
corespunde o infracţiune.În Capitolul consacrat infracţiunilor contra familiei, au fost
incluse, în plus faţă de incriminările care existau, incestul şi o incriminare nouă –
împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu.
3. Abandonul de familie în Noul Cod Penal
3.1 Conţinutul legal
Relaţiile de familie constituie un aspect deosebit de important al convieţuirii
sociale. Familia reprezintă unul dintre factorii cei mai eficienţi ai formării şi
perfecţionării continue a personalităţii umane.
Abandonul de familie este o infracţiune gravă, prevăzută în art. 305 din Codul
Penal actual. Mulţi o comit cu uşurinţă, fie din neştiinţă, fie cu vădită rea-intenţie.
Reglementat în Noul Cod Penal în art.375 abandonul de familie, ca
infracţiune, consta în săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de
întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau
morale;
neîndeplinirea cu rea-credinţa a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege;
neplata cu rea-credinţa, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale
judecătorească.
3.2 Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii.
a) Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la
familie şi a căror existenţă şi dezvoltare este condiţionată de respectarea obligaţiei de
solidaritate şi de sprijin moral şi material.
b) Obiectul material al infracţiunii îl constituie bunul de care a fost lezata persoana
îndreptăţită la ajutor şi întreţinere.
B. Subiecţii infracţiunii
a) Subiect activ al infracţiunii este persoana care are obligaţia legală de întreţinere
(subiect activ calificat).
b) La rândul său, subiect pasiv al infracţiunii este persoana îndrituita la întreţinere
(subiect pasiv calificat). Dispoziţiile art. 86 C. fam. prevăd ca obligaţia de întreţinere
exista între soţ şi soţie, părinţi şi copii, cei care înfiază şi înfiat, bunici şi nepoţi,
străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume
prevăzute de lege. În raport cu situaţia concretă, subiectul pasiv poate deveni subiect
activ al infracţiunii şi viceversa (de exemplu, dacă părintele se îmbolnăveşte grav,
obligaţia de întreţinere o au copiii de la o anumită vârsta).
3.3 Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective consta în diferite acţiuni
sau inacţiuni alternative, şi anume: părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a celui
îndreptăţit la întreţinere.
Părăsirea este o acţiune de plecare, de îndepărtare de la domiciliu a persoanei
obligate la întreţinere şi lăsarea persoanei îndrituite la întreţinere fără mijloacele de
întreţinere necesare.
Alungarea consta într-o acţiune de izgonire, de îndepărtare de la locuinţa sa a
persoanei îndreptăţite la întreţinere.
Lăsarea fără ajutor înseamnă adoptarea unei atitudini de pasivitate, de inacţiune din
partea făptuitorului; chiar dacă cel îndreptăţit la întreţinere rămâne în locuinţa nu
primeşte ajutorul de care are nevoie.
Pentru realizarea laturii obiective în această variantă, nu este suficientă
părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere; mai este
necesar ca acesta să fi fost expus – ca o consecinţă a acestor acţiuni – la suferinţe
fizice sau psihice.3 Dacă cel îndreptăţit la întreţinere nu este expus la suferinţe fizice
sau morale, fapta nu constituie infracţiunea de abandon de familie4.
Cea de-a doua modalitate a elementului material al infracţiunii consta într-o
inacţiune, o omisiune, anume, neîndeplinirea cu rea credinţă a obligaţiei de întreţinere
prevăzută de lege. Este vorba de acele cazuri în care obligaţia de întreţinere, care
operează în virtutea legii, nu implică o determinare bănească sub forma unei pensii, ci
prestarea directă a celor necesare traiului cotidian – alimente, îmbrăcăminte,
medicamente – fără de care nu pot fi concepute viaţa de familie şi relaţiile dintre
membrii acesteia.5 Are dreptul la întreţinere numai acela care se afla în nevoie,
3
Tribunalul judetean Brasov, Decizia penala nr.772/1973 in RRD nr.9/1974
pag.66;
4
Tribunalul municipal Bucuresti sectia a II-a penala nr.862/1989 (nepublicata);

5
T. Vasiliu si colaboratorii, Codul penal comentat si adnotat, partea speciala,vol.II,
Ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti 1977,pag.381;
neavând putinţă unui câştig din munca din cauza incapacităţii de a munci ori care nu
are alte venituri. În 11 practica judiciara s-a decis ca faptul de a avea un venit lunar în
calitate de pensionar nu exonerează pe fiu de obligaţia legală de întreţinere, dacă
venitul este insuficient pentru acoperirea nevoilor celui aflat în incapacitate de a
munci6.Tot în practică judiciara s-a hotărât ca în cazul în care comisia pentru ocrotirea
minorilor a dispus încredinţarea minorului unui leagăn pentru copii, obligând în
acelaşi timp pe mama acestuia la plata unei contribuţii lunare, neîndeplinirea
obligaţiei de a plăti această contribuţie nu constituie infracţiunea de abandon de
familie.7
A treia modalitate de realizare a elementului material al infracţiunii de
abandon de familie [art. 305 lit. c)] consta într-o inacţiune, şi anume, neplata timp de
două luni a pensiei stabilite pe cale judecătorească. Termenul de 3 luni curge de la
dată când hotărârea a rămas definitiva sau cu execuţie provizorie privind pensia de
întreţinere. Dacă s-au plătit unele sume şi apoi au încetat, termenul curge de la data
ultimei plati8. O plată parţială echivalează cu o neplată, deoarece o asemenea plata nu
mai este pensia stabilită de instanţă. Neplata pensiei de întreţinere stabilită pe cale
judecătorească poate atrage răspunderea penală, chiar dacă minorul, îndreptăţit la
aceasta pensie, realizează unele venituri proprii, însa neîndestulătoare pentru a-şi
asigura condiţiile necesare de creştere, educare, învăţământ şi pregătire profesională 9.
Este discutabilă în doctrina soluţia în cazul în care făptuitorul, fiind obligat la pensie
de întreţinere în beneficiul mai multor persoane, nu le plăteşte cu rea credinţă timp de
trei luni; în acest caz, după o părere, ne vom afla în prezenţa unei pluralităţi de
infracţiuni de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen. i, iar după alţi
autori ar fi o unitate de infracţiune.10
b) Urmărea imediată. Acţiunile sau inacţiunile ce se înscriu în cele trei variante ale
6
Tribunalul judetean Suceava,decizia penala, nr.422/1973 in R.1 pag.8;
7
Tribunalul judetean Timis,decizia penala nr.584/1976 in RRD
nr.11/1976,pag.53;
8
O. Loghin, A. Filipas, drept penal partea speciala, Casa de editura si presa
“Sansa” S.R.L. Bucuresti 1992,pag.298;
9
Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr.2211/1972, C.D,1973, pag.433;

10
] T. Vasiliu si colaboratorii, Codul penal comentat si adnotat, partea
speciala,vol.II, Ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti 1977,pag.381;
abandonului de familie au ca urmare imediată lipsirea de întreţinere la care are dreptul
o persoană faţă de care exista obligaţia de întreţinere şi, deci, păgubirea sub acest
raport a acestei persoane şi producerea unei suferinţe fizice sau morale.
c) Legătură de cauzalitate. Între acţiunea sau inacţiunea incriminata şi producerea
stării de suferinţă materială sau morală că urmare a lipsei de ajutor, trebuie să existe o
legătură de cauzalitate.
B. Latura subiectivă la abandonul de familie se caracterizează prin intenţie, ca formă
a vinovăţiei, dar între cele trei modalităţi ale infracţiunii, apar o serie de deosebiri.
Astfel, în ce priveşte prima modalitate – părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor –
vinovăţia se caracterizează atât prin intenţie directă, cât şi prin intenţie indirectă.
Celelalte două modalităţi ale infracţiunii se caracterizează sub aspect subiectiv printr-
o omisiune cu rea credinţă. Aceasta precizare, „reaua credinţa”, indica intenţia
legiuitorului de a sancţiona numai infracţiunea intenţionată (directă, indirectă) nu şi pe
cea din culpă [art. 19 alin. (3) C. pen.].
În practică judiciara s-a subliniat că infracţiunea de abandon de familie există
şi în cazul în care făptuitorul, obligat la plata pensiei de întreţinere stabilită prin
hotărâre judecătorească, deşi capabil de muncă, refuza cu intenţie să presteze o
activitate eficientă pentru a dobândi venituri din care să achite obligaţia de
întreţinere11. Nu este realizat conţinutul infracţiunii de abandon de familie în situaţia
în care neplata pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească este urmărea
stării de arestare (în altă cauză) a celui obligat la întreţinere12, ori este student sau
militar în termen, deoarece aceasta exclude condiţia impusă de textul incriminator ca
neplata să fie urmărea relei credinţe. De asemenea, nu exista rea credinţă atunci când
cel obligat la plata pensiei de întreţinere, deşi nu a plătit-o, a locuit în perioada
respectivă împreuna cu mama copilului şi cu acesta, îngrijindu-se de minor şi
furnizându-i cele necesare traiului.

3.4 Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Infracţiunea, având două modalităţi constând în inacţiune nu este
susceptibila de tentativă; numai prima modalitate [art. 375 lit. a)] ar putea fi săvârşită
11
Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1642/1988, in RRD,
nr.5/1989, pag.62;
12
Tribunalul Judetean Hunedoara, decizia penala nr.621/1987, RRD
nr.6/1988, pag.64;
sub forma tentativei, însa, datorită gradului redus de pericol social al acesteia, nu este
incriminata. Consumarea în ce priveşte prima modalitate se realizează în momentul
când cel îndreptăţit la întreţinere este părăsit, alungat sau lăsat fără ajutor. În cazul
celei de-a două modalităţi [art. 375 lit. b)] infracţiunea are caracter continuu şi ia
sfârşit o dată cu încetarea activităţii delictuoase. În cazul celei de-a treia modalităţi,
infracţiunea se consuma în momentul în care nu s-a respectat termenul de plată, dacă
subiectul nu respecta succesiunea termenului de plată va exista o infracţiune con
tinuata; aceasta încetează odată cu săvârşirea ultimei acţiuni sau inacţiuni.
B. Modalităţi. Infracţiunea de abandon de familie prezintă mai multe modalităţi
normative. În prima variantă, cea prevăzută în art. 375 lit. a), exista ca varianta
normativă părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor; celelalte variante prezentate la
lit. b) şi c) au câte o singură modalitate normativă, neîndeplinirea obligaţiei de
întreţinere [lit. b)], neplata pensiei de întreţinere [lit. c)].
4. Incestul în Noul Cod Penal
Prin incest (în latină incestus) se înțeleg raporturile sexuale între rude în linie
directă sau între frați și surori.Din cauza implicațiilor deosebite, atât sociale, cât și
medicale care conduc atât la degenerarea speciei umane, cât și la lezarea bazelor
morale ale familiei incestul apare în noul Cod penal "infracțiune contra familiei”. Un
asemenea comportament, deviant, în termeni ai moralei, se datorează lipsei educaţiei
sau educaţiei precare primite în cadrul familiei, chiar mijloacelor educaţionale
deficitare folosite, precum şi exemplelor venite din mediul în care trăiesc subiecţii, de
la televizor şi de pe internet. Efectele pe care o astfel de relaţie le poate avea asupra
părţilor implicate sunt numeroase, de la deficienţe de integrare în societate, la fobii,
depresii, anxietate şi chiar tentative de suicid.
,,Caracterul socialmente periculos al acestei fapte izvorăşte nu din natura relaţiilor
care sunt normale, ci din aceea a raportului de rudenie dintre persoanele între care are
loc actul sexual, raporturi care fac ca incestul să fie periculos din punct biologic şi
moral: biologic, pentru că raporturile sexuale între rude de sânge ar duce la
degenerarea speciei umane şi moral fiindcă admiterea lor ar constitui o subminare a
bazelor morale pe care seîntemeiază familia şi însăşi societatea modernă. Cu toate
aceste consecinţe pe plan social general, incestul rămâne o infracţiune privitoare la
viaţa sexuală, în sfera căreia sunt generate aceste consecinţe generale şi de aceea locul
ei, în sistemul Codului penal, nu poate fi decât printre infracţiunile din acest capitol.
Această infracţiune poate fi prevenită cu succes prin îmbunătăţirea continuă a
condiţiilor de locuit, alături de celelalte măsuri de profilaxie socială.’’13
4.1.Conţinutul legal
Reglementat în Noul Cod Penal în art.377 incestul consta în “Raportul sexual
consimţit, săvârşit intre rude în linie directă sau între fraţi şi surori şi se pedepseşte cu
închisoare de la un an la 5 ani.
4.2.Obiectul juridic şi obiectul material
Obiectul juridic îl constituie unitatea şi stabilitatea familiei,întemeiată pe
moralitate şi demnitate sub aspectul conduitei sexuale în relaţiile dinte membrii ei.
Obiectul material,credem că nu poate fi vorba despre obiect material în ipoteza în care
ambii parteneri sunt autori ai infracţiunii tocmai din acest considerent,nu datorită
rolului în actul sexual,care sub aspect juridic nu poate fi privit ca pasiv sau activ.În
realitate nu poate fi obiect material corpul infractorului căci infractor este
fiecare.Corpul fiecăruia apare,în egală măsură,ca instrument de săvârşire a infracţiunii
,prin comiterea actului interzis de lege.
4.3.Subiecţii
Infracţiunea de incest este,de regulă ,o infracţiune cu pluralitate naturală de
făptuitori,ea se comite decât între două persoane legate între ele prin rudenie în gradul
prevăzut de lege,fiecare dintre parteneri fiind subiect activ autor al infracţiunii şi
niciunul victima.Totuşi va putea exista un autor şi o victimă atunci când fapta este
comisă fără consimţământul unuia dintre subiecţi,caz în care va exista concurs de
infractiuni-viol şi incest-sau când unul dintre subiecţi nu a avut cunostiinta despre
existenţa relaţiei de rudenie(eroare de fapt) ori unul dintre subiecţi nu a împlinit vârsta
de 14 ani şi de aceea nu răspunde penal. Pentru existenţa infracţiunii subiecţii trebuie
să aibă calitatea de rude în linie directă sau frate şi sora,nu are importanţă dacă
rudenia dintre frate şi sora este numai după unul din părinte sau după ambii
părinţi(consângeni,uterini,germani).
Ca şi în cazul omorului, existenta sau nu a relaţiei de rudenie de sânge se poate
face oricând în cadrul procesului penal şi prin orice mijloc de probă,deoarece legătura
de rudenie firească reprezintă o stare de fapt din perspectiva dreptului penal.S-a
susţinut şi contrariul.În literatura juridică şi practica judiciara se considera că incestul

13
Vintilă Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal român,
vol. III, partea specială, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti
1971, pp. 396-397;
ar putea exista şi între rudele prin adopţie în gradul prevzut de art. 203 actualul Cod
penal,făcându-se referire la definiţia din art.149 actualul Cod penal.Avem rezerve
asupra acestei interpretări deoare ori de câte ori legea înţelege să facă referire la o
expresie definită legal utilizează întocmai expresia respectivă,ori în cazul articolului
203 nu stau aşa,legea nu foloseşte expresia “rude apropiate“ care ar justifica opinia
menţionată ci o exprimare diferită “rude în linie directă sau frate şi sora”ceea ce
conduce la opinia contrară.De lege ferenda se poate dispunde extinderea incriminării
dacă s-ar considera oportun.Dacă însă avem în vedere considerentele de ordin
biologic ce stau la baza incriminării ,ele subzista numai în cazul rudelor de sânge,nu şi
al celor devenite prin adopţie.
4.4.Latura obiectivă
Actul de executare al infracţiunii poate consta numai în raport sexual între
persoane de sex diferit:frate-sora,tata-fiică,mama-fiu etc. Actele sexuale de altă natură
decât raportul sexual nu intra sub incidenţa incriminării.De lege ferenda se poate
discuta oportunitatea extinderii incriminării şi asupra actelor sexuale de altă
natură,însă aceasta presupune o reevaluare a însuşi fundamentului actual al
incriminării incestului. Urmărea imediata consta într-o lezare a valorilor morale care
trebuie să guverneze relaţiile de familie sub aspectul vieţii sexuale,precum şi o stare
de pericol pentru fondul genetic al speciei umane.Raportul de cauzalitate rezulta din
materialiatea faptei.
4.5.Latura subiectivă
Infracţiunea de incest se caracterizează prin intenţie directă ca formă a vinovăţiei fie
când ambii răspund penal,fie când numai unul dintre ei.Pentru existenţa vinovăţiei
făptuitorul trebuie să fi avut cunostiinta despre existenţa relaţiei de rudenie în linie
directă ori de frate şi sora cu celălalt subiect.
4.6.Consumarea
Infracţiunea se consuma în momentul începerii raportului sexual(momentul
penetrării sexuale.Incestul se poate comite şi în formă continuata,prin acte repetate la
diferite intervale de timp,pe baza aceleeasi rezoluţii infracţionale ,când va exista şi un
moment al epuizării (săvârşirea ultimului act).
4.7. Propuneri:
Pedeapsa închisorii nu este cea mai bună soluţie, (implicaţiile pe care o
condamnare la pedeapsă închisorii le are vis-a-vis de imaginea condamnatului în
societate, cum este privit de ceilalţi) pe lângă această, ar trebui prevăzute unele
măsuri medicale, consiliere, tratament, poate chiar şi o încercare de ,,reeducare’’ a
individului, măsuri care să-l determine, într-o oarecare măsură, să vadă familia altfel,
aşa cum este ea normală. Încarcerarea simplă, fără astfel de măsuri, nu-şi va îndeplini
niciodată rolul de reeducare a individului şi de reintegrare a sa în societate, dar nici
măsurile medicale fără de teama ,,temniţei” nu-şi vor realiza rolul lor preventiv.
Bibliografie

1. Vintila Dongoroz şi colaboratorii, “Explicaţii teoretice ale Codului penal

roman”Vol.III,partea specială,Editura Academiei Republicii Socialiste România,1971
2. Eugen Sperantia,Curs de filosofia dreptului şi sociologiei,Editura Cartea
Românească,Cluj,1936
3. C.Mitrache,Drept penal roman,Partea generală,Ediţia a III-a,revăzuta şi
adăugita,Bucureşti,1998
4. T.Vasiliu şi colaboratorii ,Codul penal comentat şi adnotat-Partea
specială,vol.II,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti,1977,
5. O.Loghin,A.Filipus,Drept penal,Partea specială
6. Gh. Vizitiu,Consideraţii privind încadrarea juridică în materia abandonului
de familie prevăzut de art.305 lit.c)
7. Antoniu George ,Noul Cod Penal,Editura C.H.Beck
8. Iancu Tanasescu , Drept penal general (ediţia a II-a revizuita şi adăugita)
9. Pro Excelsior,revista Asociaţiei Absolvenţilor Facultăţii de Drept a
Universităţii Titu Maiorescu
10. Costel Niculeanu,Curs de drept penal,partea generală,Ediţia a III-a
revăzuta şi adăugita
i