UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE

SPECIALIZAREA DREPT IFR
ANUL IV, GRUPA 2

DREPTUL REGIMURILOR MATRIMONIALE

PRINCIPIILE REGIMURILOR MATRIMONIALE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC: PROF. DR. ANIȚEI NADIA CERASELA

STUDENTĂ: SĂLCEANU GEANINA
01.2023
 I. Introducere

Starea civilă de persoană căsătorită induce în mod necesar anumite modificări în statutul patrimonial al
acestei persoane. Astfel, pe de o parte, se creează o reţea de raporturi patrimoniale specifice între soţi, iar, pe
de altă parte, modul în care persoana căsătorită intră, în cadrul circuitului civil şi comercial, în raporturi
juridice cu terţii, diferă sub anumite aspecte de modul în care o persoană celibatară stabileşte asemenea
raporturi juridice.1

Vechiul Cod al familiei, intrat in vigoare în 1954 reglementa un singur regim matrimonial și anume
regimul comunității legale de bunuri. Astfel cum a fost subliniat în doctrină, acest tip de regim era unul de
multă vreme depășit de realitățile economico-sociale și de dinamica relațiilor patrimoniale dintre soți. 2 Noul
Cod civil, care acum cuprinde și relațiile de familie, prevede o modificare radicală a reglementării regimului
matrimonial, prin introducerea regimurilor matrimoniale opționale, care pot fi adoptate de către soți prin
încheierea convențiilor matrimoniale.

Regimul matrimonial a primit, în doctrina românească și străină, numeroase definiții și s-a apreciat că,
întrucât, lato sensu, noțiunea de ”regim” desemnează un ansamblu de norme juridice, iar termenul de
”matrimonial” desemnează căsătoria (lat. „matrimonium”-casătorie), din punct de vedere etimologic, regimul
matrimonial se referă la tot ce priveşte căsătoria însă, stricto sensu, regimul matrimonial desemnează statutul
patrimonial al soţilor.3

Astfel, regimul matrimonial poate fi definit ca fiind ansamblul regulilor ce reglementază raporturile dintre
soţi privitoare la bunurile lor, deci relaţiile patrimoniale dintre ei, precum şi raporturile patrimoniale în care
aceştia intră cu terţii, în calitatea lor de soţi.4

Prin Noul Cod Civil este introdusă pluralitatea regimurilor matrimoniale, care conferă soţilor posibilitatea
alegerii acestuia, ce constituie pasul decisiv în reformarea relaţiilor patrimoniale specifice căsătoriei.

Cercetarea modului de reglementare a regimurilor matrimoniale în sistemele de drept ale altor ţări,
evidenţiază faptul că majoritatea covârşitoare a legislaţiilor străine au adoptat sistemul regimurilor
matrimoniale opţionale, bazate pe autonomia de voinţă a soţilor. Concret, în Noul Cod civil sunt
reglememntate, alături de efectele patrimoniale obligatorii ale căsătoriei, renumite în doctrină sub denumirea
de « regim primar » şi trei variante, dintre care soţii vor putea alege modalitatea de administrare a bunurilor
1
Nicolescu Cristina-Mihaela – Teza de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de drept, 2010, p. 1
2
Băcaci Alexandru – Considerații în legătură cu regimul patrimonial actual, Revista Dreptul, Nr. 4/2001, p. 92; Zlătescu Victor Dan
– Sugestii pentru viitorul cod al familiei, Revista Română de Drept, Nr. 3/1972, p. 67;
3
Uliescu Marilena – Noul cod civil. Studii și comentarii, Cartea I și cartea a II-a, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 716
4
Banciu Maria – Dreptul familiei – Ediție revizuită, Ed. Canonica, Cluj-Napoca, 2008, p. 57
2
lor şi de dispoziţie cu privire la acestea : Regimul matrimonial al comunităţii legale, Regimul matrimonial al
separaţiei de bunuri, Regimul matrimonial al comunităţii convenționale.

Oricare ar fi regimul matrimonial concret aplicabil soților și indiferent de multitudinea de regimuri

matrimoniale pe care un anumit sistem de drept le poate constitui, există un set de reguli aplicabile în toate
cazurile. Aceste reguli generale formează constituția regimurilor matrimoniale. O constituție care se poate
identifica cu dreptul comun și imperativ al regimurilor matrimoniale, indiferent dacă aceasta este denumită
„regim primar imperativ” sau „statut imperativ de bază”.

Existența regimului primar imperativ presupune ca sistemul de drept național să fie compatibil cu o
pluralitate de regimuri concret aplicabile, față de care regimul primar imperativ este numitorul comun cel mai
mic. Pentru sistemele de drept național care nu cunosc decât un singur regim matrimonial, iar normele care-l
reglementează sunt de ordine publică și obligatorii, nu se poate pune problema declarării existenței unui
regim primar imperativ. Altfel spus, regimul matrimonial se reduce la regimul primar imperativ.

Regimurile matrimoniale convenţionale prind viaţă, devenind funcţionale, numai prin încheierea unei
convenţii matrimoniale, altfel soţii fiind supuşi regimului legal, de drept comun. Convenţia matrimonială
reprezintă instrumentul juridic ce permite viitorilor soţi sau, după caz, soţilor (pentru regimurile matrimoniale
mutabile), să opteze pentru acel regim matrimonial care se adaptează cel mai bine situaţiei concrete, ţinând
seama de posibilităţile materiale, de mentalităţi şi aspiraţii, profesie, vârstă, obiceiuri etc. În peisajul actelor
juridice de formaţie bilaterală, convenţia matrimonială ocupă un loc aparte, distingându-se prin trăsături
proprii, unele dintre ele împrumutate de la instituţia căsătoriei, al cărei accesoriu este.

II.Principiile regimurilor matrimoniale

Existența și varietatea principiilor nu depinde numai de sistemele concrete de drept obiectiv, ci și de

evoluția socială, de modul cum societatea a înțeles să acorde consacrare, mai mult sau mai puțin nuanțată,
rolului și locului bărbatului și femeii în instituția căsătoriei, a atenției pe care a înțeles să o acorde însăși
acestei insituții.

1. Principiul egalității în drepturi dintre soți

Egalitatea dintre sexe este un dat pentru toate legislațiile moderne, iar în materia noastră se traduce prin
egalitatea în drepturi dintre soți. Egalitatea în drepturi trebuie privită ca o categorie distinctă de drepturi
fundamentale cetățenești, întrucât nu are, ca celelalte drepturi fundamentale, un obiect specific, obiectul ei
constituindu-l toate drepturile garantate de Constituție și de legi, a căror aplicare o asigură în condiții identice

3
pentru toți cetățenii. Astfel, egalitatea în drepturi nu este altceva decât garanția că cetățenii vor putea să-și
exercite toate drepturile prevăzute de Constituție, de legi și alte acte normative, fără distincție de
naționalitate, rasă, religie, grad de cultură sau profesie.

Egalitatea dintre soți, prin urmare, nu este decât o aplicare a principiului omolog constituțional general la
drepturile civile pe care dreptul de familie, în special, le consacră. Egalitatea în drepturi existentă între soți
are o aplicabilitate pentru întreaga sferă de raporturi juridice nepatrimoniale și patrimoniale reglementate de
codul civil în cartea a II-a „Despre familie”, dar aici nu ne interesează decât egalitatea în materia regimurilor
patrimoniale.

Sursa normativă a egalității în drepturi între sexe este constituțională, iar Constituția României proclamă:
”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi
îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor” 5. Același text este reluat și în
partea intitulată „Despre familie” din Noul Cod civil 6. Textul constituțional – la rândul său, poate fi
considerat doar o aplicație a principiului egalității în drepturi a cetățenilor, principiu cuprins în art. 16 din
aceeași Constituție7.

Egalitatea dintre sexe se traduce prin aceea că soții au aceleași drepturi și obligații patrimoniale, că
exercițiul acestora nu poate fi organizat distinct după cum este vorba de bărbat sau de femeie. Egalitatea este
de principiu și se referă la drepturi, iar nu la posibilitățile concrete pe care le are fiecare dintre soți sau sau la
însușirile acestora. Principalitatea egalității se materializează în aceea că nici unul dintre soți, oricare ar fi
puterea lui economică, nu poate să-și impună discreționar propriile reguli în raport cu bunurile conjugale sau
cu viața patrimonială a familiei. Dupa cum, această posiblitatea se referă atât la posibilitatea de a avea
drepturi, cât și la exercițiul acestor drepturi. Nu este, deci, de imaginat ca unul dintre soți să fie limitat în
capcitatea sa de folosință sau de exercițiu numai ca efect al celebrării căsătoriei sau ca o consecință a unor
stipulații convenționale matrimoniale. Sfidarea principiului egalității în drepturi dintre soți abate nulitatea
absolută asupra actului care a îndrăznit-o.

Lucrurile nu au stat, însă, întotdeauna așa. Până pe la jumătatea secolului al XIX-lea, majoritatea
legislațiilor europene consacrau inegalitatea dintre soți, cu asigurarea preeminenței juridice a bărbatului, fapt
exprimat prin puterea maritală a acestuia.

5
Constituția României – Capitolul II Drepturile și libertățile fundamentale, art. 48 alin (1);
6
Noul Cod civil – Cartea a II-a Despre familie, art. 258 alin. (1);
7
Constituția României – Capitolul I Dispoziții comune, art. 16 Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

4
2. Principiul libertății alegerii și modificării regimului matrimonial

Strâns legat de principiul egalității în drepturi a soților, dar și de cel al libertății persoanei, regimurile
matrimoniale se caracterizează si prin principiul libertății alegerii regimului matrimonial aplicabil în concret.
Dacă dreptul căsătoriei este unul strict și reglementat imperativ, regimurile matrimoniale sunt mai flexibile în
structura lor normativă, regulile fiind supletive și dispozitive. Este în ordinea firească a lucrurilor ca instituția
căsătoriei să nu poată fi modificată decât de către legiuitor, ca efectele ei extrapatrimoniale și cauza sa
juridică să fie doar de resortul acestuia. După cum tot la fel de normal este ca raporturile patrimoniale ale
căsătoriei să fie flexibile, adaptabile după nevoile și starea materială concretă a fiecărui cuplu. Regimurile
matrimoniale nu cunosc decât un nucleu dur și imuabil voluntar (regimul primar imperativ), care are drept
scop să formeze dreptul comun și să asigure o minimă coeziune patrimonială a cuplului căsătorit. În rest
regulile concrete aplicabile vieții patrimoniale dintre soți pot fi modificate după nevoi.

Libertatea patrimonială a soților nu este decât un reflex al principiului mai larg al libertății economice a
persoanei, a posibilității de a dispune liber de avutul său. Din punctul de vedere al dreptului privat, libertatea
regimului matrimonial este legată de libertatea convențională și autonomia de voință. Aceasta, deoarece
libertatea regimului matrimonial nu înseamnă altceva decât posibilitatea soților, în respectul regulilor
imperative și a bunelor moravuri, de a alege regimul care se va aplica in concreto în relațiile dintre ei. Iar
alegerea are întotdeauna o natură convențională. Suntem în prezența unei convenții matrimoniale fie dacă
soții încheie un astfel de act juridic, fie doar dacă soții doar aleg să li se aplice unul din regimurile
matrimoniale alternative prefabricate de către legea de familie.

În concluzie, principiul libertății alegerii și modificării regimului matrimoniale cuprinde următoarele

aspecte:

- alegerea de viitorii soți a regimului matrimonial concret prin încheierea unei convenții matrimoniale.
Această liberatate nu este absolută, ci limitată de instituirea unui corp de norme imperative de la care
nu se poate deroga prin convenție matrimonială și care alcătuiește regimul matrimonial primar.

- Libertatea de opțiune – este limitată în sensul că potrivit art. 312 Noul Cod civil, viitorii soți pot alege
ca regim matrimonial comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională.

- libertatea alegerii regimului matrimonial implică, în principiu, și posibilitatea soților de a modifica în

timpul căsătoriei regimul matrimonial sub imperiul căruia s-au căsătorit.; modificarea acestuia se face
prin încheierea unei convenții matrimoniale.

5
 Celeritatea raporturilor sociale, perfecționarea sistemor de publicitate legală, care pot asigura o protecție
sporită intereselor terților, și autonomia economică a persoanei sau posibilitatea recunoscută soților de a
contracta între ei, pot constitui tot atâtea argumente pentru a admite mutabilitatea regimului matrimonial în
timpul căsăstoriei.

Esența mutabilității regimului matrimonial constă în aceea că soții au posibilitatea de a modifica regimul
aplicabil lor concret atunci când interesele de familie o cer. De obicei, această schimbare este supravgheată
de către instanță, care trebuie să o încuviințeze sau să o omologheze ulterior actului juridic de transformare a
regimului matrimonial. Modificarea acestuia se realizează cu ajutorul unei convenții matrimoniale și cu
respectarea cerințelor de fond, formă și publicitate cerute de lege la adoptarea regimului matrimonial inițial.

3. Principiul subordonării regimului matrimonial scopului căsătoriei

Regimul matrimonial este subordonat scopului căsătoriei și intereselor familiei. Datorită faptului că orice
regim matrimonial, indiferent de structura sa concretă, este încheiat pentru a organiza structura raporturilor
patrimoniale dintre soți, se poate remarca relația de accesorialitate, care există între acesta și instituția
căsătoriei. Căsătoria constituie cauza și noima juridică a oricărui regim matrimonial. Având scopul de a
orândui relațiile patrimoniale dintre soți, regimul matrimonial se stabilește în vederea căsătoriei, a efectelor
pecuniare pe care aceasta le implică; regimul matrimonial nu are o justificare juridică în sine dincolo de
căsătorie. Mai mult, luând în considerare efectele extrapatrimoniale ale căsătoriei ca fiind esențiale și
principale, regimul matrimonial nu poate fi decât accesoriu, pendinte și derivat al căsătoriei. Din acest motiv,
regimul matrimonial își va produce întotdeauna efectele de la data celebrării căsătoriei și sub condiția
acesteia, indiferent dacă el a fost schițat sau încheiat înaintea celebrării căsătoriei.

Prenupțial, se poate determina care regim se va aplica în raporturile dintre soți, dar aceste efecte se vor
produce întotdeauna la momentul căsătoriei. Și invers: odată încetate raporturile de căsătorie – indiferent de
motivul concret: divorț, desființare sau încetare prin moartea unuia dintre soți, regimul își va epuiza efectele.
Nu este de imaginat ca un regim matrimonial să supraviețuiască căsătoriei sau să existe în afara acestei
insituții. Fiind menit să se dezvolte pe coordonatele raporturilor dintre soți, regimul matrimonial poate
cunoaște o fizionomie concretă în funcție de specificul acestor raporturi. Așa cum spune și art. 3138, între soți
regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei.

8
Noul Cod civil – Cartea a II-a Despre familie, art. 313 alin. (1);
6
 Bibliografie

Băcaci Alexandru – Considerații în legătură cu regimul patrimonial actual, Revista Dreptul, Nr. 4/2001
Banciu Maria – Dreptul familiei – Ediție revizuită, Ed. Canonica, Cluj-Napoca, 2008
Bugariu Corina Flavia – Regimuri matrimoniale. Regimuri matrimoniale reglementalte de noul Cod civil,
2013
Nicolescu Cristina-Mihaela – Teza de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de drept, 2010
Zlătescu Victor Dan – Sugestii pentru viitorul cod al familiei, Revista Română de Drept, Nr. 3/1972
Noul Cod civil
Constituția României
http://noulcodcivil.just.ro 28.12.2022, ORA 21.55
http://www.scribd.com 28.12.2022, ORA 22.40