Comitetul de Inițiativă 

Sediu operativ: Sânleani nr. 295, cod 317206, jud. Arad 
Tel: 0724‐293192 
E‐mail: office@protejarea‐familiei.com 
Website: www.protejarea‐familiei.com 

MEMORIU

privind Proiectul de lege pentru protejarea căsătoriei şi familiei în România

Domnule Preşedinte,
Onorată Curte,

Comitetul de iniţiativă constituit prin Declaraţia autentificată sub nr.

216/16.02.2006 de Biroul Notarului Public Ogăşanu Dan Dumitru, reprezentat legal
prin Preşedinte Iov Adrian Ovidiu cu domiciliul în loc. Sînleani nr. 295, jud. Arad, cu
respect, supunem atenţiei Onoratei Curţi prezentul Memoriu cuprinzând o serie de
motive în favoarea iniţiativei legislative de protejare a căsătoriei şi familiei, motive
care privesc oportunitatea şi legalitatea acestei iniţiative, motive de natură sociologică
în favoarea iniţiativei şi cazuri din practica juridică europeană şi internaţională.

I. Argumente privind oportunitatea iniţiativei legislative

1. În prezent, în România căsătoria nu este definită în nici o lege în mod

explicit. De asemenea, definiţia căsătoriei lipseşte şi din actul legislativ fundamental
al ţării.
Articolul 48 din Constituţie care reglementează cadrul general al instituţiei
familiei prevede urmatoarele:
“(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea
acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi
instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin
lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.”
Astfel aliniatul 1 instituie principiile pe care se bazează căsătoria în faţa legii:
egalitatea între soţi şi consimţămîntul liber. De asemenea, aliniatul 1 precum si
aliniatul 3 al articolului amintit fac referire şi la drepturile, obligaţiile şi egalitatea în
raporturile dintre părinţi şi copii precum şi dintre copiii din căsătorie şi cei din afara
căsătoriei. Aliniatul 2 al articolului 48 face trimitere la legea organică în ce priveşte
condiţiile de încheiere, desfacere şi nulitate a căsătoriei şi prevede prioritatea în ce
priveşte oficierea între căsătoria religioasă şi căsătoria civilă.
Instituţiile fundamentale ale ţării sunt definite prin Constituţie, însă din textul
citat rezultă că cea mai importantă dintre ele - familia, care stă la baza tuturor
celorlalte nu este definită în mod explicit, articolul 48 stabilind principiile pe care se
bazează aceasta, prioritatea în ce priveşte oficierea, raporturile dintre membrii
familiei. Ori, considerăm că pe lângă aceste aspecte reglementate în textul
constituţional este imperativă şi definirea căsătoriei ca element esenţial al cadrului ce
defineşte familia pe de o parte, iar pe de altă parte conform aliniatului 2 al articolului
48 “prin lege organică sau ordinară se stabilesc condiţiile de încheiere, de desfacere şi
de nulitate a căsătoriei”.

2. Textul amintit foloseşte noţiunile de “soţi” şi “părinţi” ca parteneri ai

familiei lăsând loc de interpretare 1 dacă aceştia pot fi persoane de acelaşi sex sau
doar persoane de sex diferit. Considerăm că nu a fost intenţia poporului român când a
aprobat constituţia prin referendum, nici intenţia celor care au elaborat Constituţia să
fie permise interpretări în acest sens, iar în condiţiile actuale având în vedere
presiunile care se exercită asupra familiei, acest aspect este necesar a fi lămurit prin
actul legislativ fundamental al ţării.
Avand ca temei acelaşi raţionament, considerăm că noţiunile de “soţi” şi
“părinţi” la care face referire articolul 48 din Constituţie în forma actuală sunt
interpretabile şi în ce priveşte numărul acestora întrucât nu limitează clar căsătoria la
2 persoane de gen opus putându-se argumenta că de fapt Constituţia României
permite poligamia masculină sau feminină.

3. Practica juridică românească, până în prezent, indică într-adevăr lipsa de

confuzie în ce priveşte căsătoria dar pentru a dovedi temeinicia acestei iniţiative
facem referire la exemplul clasic din practica unor state ale SUA unde codurile
familiei şi constituţiile acelor state nu au precizat, în mod explicit, dreptul la căsătorie
doar între un barbat şi o femeie. Acest fapt a atras eliberarea unor licenţe/certificate
de căsătorie între persoane de acelaşi sex în state precum Massachusetts, Oregon,
Washington, California, New Mexico. Urmare unor astfel de precedente au intervenit
legiuitorii şi cetăţenii ca să fie definită căsătoria în mod explicit prin textul
constituţiilor de stat şi prin legislaţia aplicabilă în acest sens astfel încât în prezent cel
puţin 27 de state ale SUA au modificat constituţiile de stat în sensul interzicerii
căsătoriilor unisex 2 iar în unele state (Utah, Arizona, Idaho) constituţiile de stat
interzic poligamia în mod irevocabil. De fapt, aceste tendinţe de interpretare a
textelor actuale în ce priveşte căsătoria, de către persoanele care doresc legiferarea
căsătoriilor unisex, sunt prezente şi în România, tendinţe la care am facut referire la
aliniatul anterior.

4. Un alt motiv pentru care considerăm că este necesar a se face definirea

căsătoriei prin Constituţie are la bază convingerea că aceasta reprezintă voinţa
poporului. In acest sens prin art. 150 din Constituţie si Legea nr. 189/1999

1
Iustina Ionescu, Căsătoria cuplurilor de acelaşi sex: o problemă juridică? în Inklusiv, 2006.
2
http://en.wikipedia.org/wiki/Defense_of_marriage_amendment

2/12
republicată sunt reglementate condiţiile în care cetăţenii pot exercita dreptul la
iniţiativă legislativă. Pe parcursul acţiunii de strângere de semnături şi de promovare
a Proiectului de lege privind protejarea căsătoriei şi familiei în România acest demers
s-a bucurat de un larg suport naţional dovadă fiind numărul semnificativ de semnături
(peste 650.000) strânse în favoarea acestui proiect de lege, precum şi de susţinerea
deopotrivă a bisericii ortodoxe, catolice, greco-catolice, reformate, şi a cultelor
evanghelice în acest sens.

5. Nu în ultimul rând, considerăm justificată iniţiativa de protejare a căsătoriei şi

familiei în vederea protejării drepturilor copiilor. Organizaţia Accept nu a ascuns
şi nu ascunde intenţia de a obţine nu doar legiferarea căsătoriilor/parteneriatelor între
persoane de acelaşi sex ci şi posibilitatea ca aceste cupluri să poată adopta copii.
Strategia minorităţilor sexuale în obţinerea unor drepturi a fost una progresivă, în
toate statele în care în prezent există astfel de reglementări, astfel încât după
recunoaşterea dreptului la căsătorie/parteneriat unisex au solicitat legiferarea adopţiei
de către astfel de cupluri. De aceea considerăm că protejarea drepturilor copiilor
poate fi asigurată prin protejarea familiei şi căsătoriei.

II. Argumente privind legalitatea proiectului legislativ

1. Proiectul de lege privind protejarea căsătoriei şi familiei în sensul definirii

căsătoriei prin textul Constituţiei nu reprezintă o încălcare sau restrângere a
drepturilor fundamentale de către opinia publică. Dreptul la căsătorii unisex,
parteneriate civile sau poligamie nu este reglementat prin niciun tratat sau
convenţie internaţională la care România este parte şi nici în Constituţia
României sau prin legi interne, ori legea nu poate asigura protecţia unui drept
ipotetic nereglementat încă şi cu atât mai puţin un drept inexistent nu poate fi
încălcat. Dimpotrivă, art. 16 pct. 1 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului
prevede că „bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie”
iar pct. 3 al aceluiaşi articol prevede că „familia constituie elementul natural şi
fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.”
Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale,
adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950 prevede la art. 12 că “începând cu
vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a
întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui
drept.” Proiectul Constituţiei pentru Europa (Articolul II - 9) statuează că “dreptul
la căsătorie şi întemeiere a unei familii sunt garantate în conformitate cu legile
naţionale care reglementează exercitarea acestor drepturi.”
Deoarece la nivel european nu există o definiţie potrivit căreia căsătoria poate
fi oficiată şi între persoane de acelaşi sex ci mai degrabă textele din legislaţia

3/12
europeană lasă la latitudinea statelor membre reglementarea acestui drept, este
limpede că iniţiativa legislativă privind protejarea căsătoriei şi familiei respectă
prevederile legislative europene în materie. În acest sens menţionăm exemplul
Letoniei care a modificat Constituţia de stat pentru a defini căsătoria ca fiind uniunea
dintre un barbat şi o femeie, fară ca acest fapt să genereze sancţiuni din partea
Uniunii Europene. Totodată în Lituania o procedură legislativă similară se află în curs
de desfăşurare.

2. Iniţiativa legislativă privind protejarea căsătoriei şi familiei respectă

principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut de art. 4 din Constituţie şi
de Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare, pentru următoarele considerente:

a) Niciun drept nu este absolut, inclusiv dreptul la căsătorie este restrâns prin
lege pe criterii ce ţin de vârstă, grad de rudenie, etc. În acelaşi fel prezenta
iniţiativă nu vizează refuzul dreptului la căsătorie unui homosexual acesta
având libertatea să se căsătorească cu persoane de sex opus.
b) Art. 4 din Constituţie nu prevede egalitatea cetăţenilor pe motiv de orientare
sexuală.
c) Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, transpune prevederile Directivei
Consiliului 2000/43/CE (JOUE nr. L180/19 iulie 2000) ce se referă strict la
combaterea discriminării pe criterii de origine rasială sau etnică, şi
prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE (JOUE nr. L303/2 decembrie
2000) prin care se asigură egalitatea de tratament, în ceea ce priveşte
încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. În al doilea rând,
domeniul de aplicare al O.G. 137/2000 priveşte: “… toate persoanelor
fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiile publice cu
atribuţii în ceea ce priveşte: condiţiile de încadrare în muncă, ... protecţia
şi securitatea socială, serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri
şi facilităţi, sistemul educaţional, asigurarea libertăţii de circulaţie,
asigurarea liniştii şi ordinii publice, alte domenii ale vieţii sociale. (art. 3)”
d) Potrivit Deciziei CEDO din 31 Mai 2001 (D. vs. Kingdom of Sweden) 3
“principiul egalităţii de tratament se aplică doar persoanelor aflate în
situaţii comparabile.” “Este evident că dincolo de marea diversitate
(existentă în Uniune), … diversele forme de uniuni între persoane de acelaşi
sex sunt privite, în Statele Membre implicate, ca fiind diferite de căsătorie.
Tratarea lor ca fiind egale (similare) poate fi făcută doar prin lege, nu prin
decizie judecătorească.”

3
http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!CELEX numdoc&numdoc=
61999J0122&lg=EN

4/12
3. Discriminarea şi Principiul proporţionalităţii.
Principiul proporţionalităţii şi nediscriminării sunt respectate de iniţiativa
legislativă privind protejarea căsătoriei şi familiei, prevăzute de art. 53 din Constituţie
potrivit căruia “exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns …
numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea … moralei publice, a drepturilor
şi a libertăţilor cetăţenilor … dacă este necesară într-o societate democratică şi este
proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod
nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”
Art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia
pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale prevede că:
“orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului său şi a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi
publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este
prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care într-o societate democratică, este
necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a
ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a
moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.“
Art. 14 (privind interzicerea discriminării) din Convenţie prevede “exercitarea
drepturilor şi libertăţilor prevăzute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată
fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii
politice, sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o
minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
Toate cazurile soluţionate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului inclusiv
de instanţele din S.U.A. (exceptând Canada şi Massachusetts) acceptă restrângerea
dreptului la căsătorie doar la persoane de sex opus pentru că aceste cupluri împlinesc
cea mai importantă funcţie din societate: perpetuarea rasei umane.

În sensul celor amintite menţionăm câteva cazuri din practica C.E.D.O, Marii
Britanii, şi S.U.A.:
a) Siegmund Karner vs. Austria, Decizia CEDO din 24.07.2003. 4 S-a reţinut
că păstrarea şi promovarea familiei tradiţionale sunt considerate un obiectiv
legitim pe baza căruia statele membre ale Uniunii Europene pot defini
căsătoria ca o relaţie exclusivă între un barbat şi o femeie. Austria era
îndreptăţită la protejarea şi promovarea vieţii de familie şi aceasta putea
implica discriminarea împotriva cuplurilor de acelaşi sex dar politica lor a
fost inconsistentă întrucât recunoştea dreptul cuplurilor heterosexuale
necăsătorite la succesiune dar nu şi al cuplurilor homosexuale.

4
http://www.echr.coe.int./Eng/InformationNotes/INFONOTENo55.htm

5/12
 b) D. vs. Kingdom of Sweeden, CEDO (31.05.2001). 5 “Faptul că, într-un
număr limitat din Statele Membre, un parteneriat înregistrat este asimilat,
deşi incomplet, cu căsătoria nu poate avea drept consecinţă, prin
interpretare apropiată, considerarea că persoanele al căror statut legal este
diferit de al celor căsătorite sunt acoperite de noţiunea de căsătorie …. În
concordanţă cu definiţia general acceptată de către Statele Membre,
termenul căsătorie înseamnă uniunea dintre două persoane de sex opus. ”
c) Kitzinger vs. Anglia (Octombrie 2006). Judecatorul a refuzat să recunoască
drept căsătorie un cuplu unisex căsătorit în Canada motivând că în
majoritatea ţărilor europene căsătoria e privită ca mijlocul pentru procreere
şi creşterea copiilor într-un mediu în care “ambele influenţe sunt disponibile
(copilului), maternă şi paternă.”
d) Andersen vs. King County (138 P.3d963, 979 - Washington 2006). 6 Pentru
o instanţă, să găsească “căsătoria persoanelor de acelaşi sex ca un drept
fundamental … este o concluzie uimitoare; nici o instanţă de apel aplicând
prevederile constituţionale nu a ajuns la o astfel de concluzie.” Tribunalul
Washington a mai reţinut că “societatea are un raţionament convingător
pentru refuzarea titlului de căsătorie cuplurilor homosexuale şi anume:
procreerea şi creşterea copiilor. ”
e) Hernandez vs. Robles, 855 N.E.2d 1, 10 ( New York 2006).7 “Concluzionăm că
prin definirea căsătoriei aşa cum este (uniunea dintre un bărbat şi o femeie)
Legislativul Statului New York nu a restricţionat exerciţiul unui drept
fundamental.”
f) Citizens for Equal Protection vs. Bruning, 455 F.3d 859, 870-71 (8th Cir. 2006).8
“În ultimii 150 de ani de când a fost adoptat amendamentul 14, din cele ce
cunoaştem nici o hotarâre a Curţii Supreme nu a sugerat că o prevedere statală
sau constituţională a unui stat care reglementează definiţia tradiţională a
căsătoriei violează … prevederile Constituţiei Statelor Unite.”
g) Standhardt vs. Superior Ct., 77 P.3d 451, 460 (Arizona Ct. App. 2003).9
“Jurisprudenţa care priveşte căsătoria ca instituţie implicând un bărbat şi o
femeie, împreună cu recentele reafirmări în acest sens conduc invariabil către
concluzia că dreptul de a intra într-o căsătorie între persoane de acelaşi sex nu
este un drept fundamental.”

5
http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!CELEX numdoc&numdoc=
61999J0122&lg=EN
6
http://en.wikipedia.org/wiki/Andersen_v._King_County
7
http://en.wikipedia.org/wiki/Same-sex_marriage_in_New_York
8
http://en.wikipedia.org/wiki/Baker_v._Nelson
9
http://americansfortruth.com/news/legal-analysis-of-hb-1826-illinois-civil-union-bill-same-sex-marriage-in-all-but-
name.html

6/12
 h) Dean vs. District of Columbia, 653 A.2d 307, 331 (D.C. App. 1995).10 “Instanţa
concluzionează că nu există ca drept fundamental căsătoria între persoane de
acelaşi sex.”

După cum se poate observa din textele de lege amintite şi din practica CEDO şi
a altor instanţe la nivel internaţional restrângerea expresă a dreptului la căsătorie doar
pentru cuplurile heterosexuale nu constituie discriminare, ci dimpotrivă aceasta este
considerată necesară pentru protejarea instituţiei căsătoriei ca valoare consacrată prin
practică seculară care asigură perpetuarea rasei umane şi totodată proporţională cu
situaţia ce a determinat-o, respectiv cu riscul pe care-l reprezintă pentru această
instituţie legalizarea căsătoriilor unisex.

4. Prevederile legislative care reglementează libera circulaţie pe teritoriul

României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic
European prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă nr. 102/14.07.2005 precum şi ale
Directivei Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din
29 aprilie 2004 (JOUE nr. L 158/30 aprilie 2004) nu conţin nici o prevedere prin
care să se precizeze în mod expres că în noţiunea de familie sau căsătorie vor fi
cuprinse implicit şi căsătoriile sau parteneriatele unisex.

Dimpotrivă, în preambulul Directivei Consiliului nr. 38/2004/CE pct. 5 se

precizează în mod expres că “pentru scopul acestei Directive noţiunea de membru de
familie va include şi partenerul înregistrat dacă legislaţia statului membru gazdă
tratează parteneriatul înregistrat ca echivalent cu căsătoria.”
Mai mult, art. 2 pct. 2 lit. b din Directiva amintită prevede că “noţiunea de
membru de familie înseamnă şi partenerul cu care cetăţeanul Uniunii a contractat un
parteneriat înregistrat, conform legislaţiei unui Stat Membru, dacă:
• legislaţia Statului Membru Gazdă tratează parteneriatul civil ca echivalent cu
căsătoria
• şi în concordanţă cu condiţiile prevăzute de legislaţia specifică a Statului
Membru Gazdă” ori legislaţia naţională actuală în domeniul familiei nu acordă
statutul de echivalenţă între căsătorie şi parteneriat civil şi nici nu
reglementează astfel de parteneriate.
În ce priveşte noţiunea de căsătorie (folosită în textele amintite) considerăm că
aceasta nu implică (fără o precizare expresă) şi noţiunea de căsătorie unisex ci
dimpotrivă acest fapt trebuie interpretat tot în concordanţă cu prevederile art. 12 din
Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale care
face trimitere la legislaţia naţională a statului membru. Ori legislaţia românească nu

10
Dean v. District of Columbia, 653 A.2d 307 (D.C.Ct.App. 1995) DeSanto v. Barnsley, 328 Pa.Super. 181, 476 A.2d
952 (1984)

7/12
acceptă în noţiunea de căsătorie şi căsătoria unisex (Art. 1 al. 3 şi 4 din Codul
familiei)
Prin urmare, iniţiativa legislativă privind protejarea căsătoriei şi familiei în
România nu încalcă nici prevederile Directivei Consiliului nr. 38/2004/CE sau ale
OUG nr. 102/14.07.2005

5. Drepturile minorităţilor într-o democraţie.

Există o ierarhie a drepturilor, indiferent de faptul că ele aparţin minorităţii sau
majorităţii şi anume prioritatea drepturilor colective. Unul dintre ele este dreptul la
supravieţuire şi procreere. Căsătoriile unisex nu facilitează acest drept colectiv. Ca
atare nu poate fi exercitat de minorităţile sexuale. Mai mult, societatea decretează ce
instituţii doreşte să le reglementeze, inclusiv familia/căsătoria.
Interzicerea căsătoriilor unisex nu lezează drepturile homosexualilor la
succesiune, obligaţia plăţii datoriilor comune, protecţia împotriva violenţei, aspecte
care pot fi soluţionate conform prevederilor dreptului comun sau a legislaţiei speciale
existente în domeniu.

III. Argumente de natură sociologică

1. Potrivit art. 1 şi 2 din Codul familiei, aceasta ”are la bază căsătoria liber
consimţită între soţi. În relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor faţă de
copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale. … Relaţiile de familie se bazează pe
prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul
altuia sprijin moral şi material.” Reprezentanţii Organizaţiei “Accept” definesc însă
căsătoria ca fiind o alegere personală care implică devoţiune, respect, dragoste,
asumarea unor drepturi şi obligaţii reciproce, fără însă a face referiri la unul din
elementele principale, prin care se defineşte familia – procreerea şi creşterea copiilor.
De aici considerăm că derivă şi diferenţele în ceea ce priveşte restrângerile la
noţiunea de căsătorie care, potrivit ”Accept” pot exista doar pe bază de sănătate
(vârstă, grad de rudenie, etc.) când de fapt acestea trebuie să aibă în vedere drepturile
şi libertăţile altora (procreerea, creşterea copiilor) şi bunele moravuri.

2. Iniţiativa legislativă privind protejarea căsătoriei şi familiei în România precum

şi exprimarea de voinţă a peste 650.000 de cetăţeni cu drept de vot în sensul
completării Constituţiei prin organizarea unui referendum, se înscriu în deplina
armonie şi continuitate a tradiţiilor şi valorilor spirituale, morale, sociale şi
culturale ale poporului român. Pe parcursul acţiunii de strângere de semnături şi de
promovare a Proiectului de lege acest demers s-a bucurat de un larg suport naţional
inclusiv prin susţinerea acestui proiect deopotrivă de către biserica ortodoxă, catolică,
greco-catolică, reformată, şi de cultele evanghelice. Este şi un motiv pentru care
considerăm că prezenta iniţiativă legislativă nu este deloc o chestiune frivolă.

8/12
 Dacă opinia publică din România în timp, va accepta căsătoriile unisex,
generaţiile viitoare vor putea să modifice legislaţia în acest sens. Până atunci poporul
român are dreptul să înscrie în constituţie valorile sale fundamentale.

3. Un număr considerabil de state sau ţări ca urmare a unor tendinţe manifestate

în societate de grupuri de persoane şi organizaţii prin care au cerut
legalizarea/recunoaşterea căsătoriilor/parteneriatelor unisex au intervenit în legislaţia
naţională pentru a defini căsătoria în mod explicit prin textul constituţiilor de stat şi
prin legislaţia aplicabilă în acest sens în sensul interzicerii căsătoriilor unisex 11 astfel
încât ca urmare a acestor demersuri, în prezent acestea sunt cel putin urmatoarele:
Alaska, Hawaii, Nevada, Montana, Oregon, Utah, Colorado, Idaho, Nebraska,
Missouri, Michigan, North Dakota, Ohio, Oklahoma, Kansas, South Dakota,
Wisconsin, Louisiana, Arkansas, Georgia, Kentuky, Mississippi, Texas, Alabama,
South Carolina, Tennessee, Virginia şi Letonia, iar statele Utah, Arizona, Idaho au
interzis în mod irevocabil prin constituţiile de stat poligamia. Statele New York si
Washington nu au amendat constituţiile de stat în acest sens dar prin deciziile Curţilor
Supreme de Justiţie din aceste state au fost restrânse casatoriile la cupluri
heterosexuale.
Totodată, proceduri legale similare pentru modificarea constituţiilor de stat au
fost iniţiate şi în Polonia, Lituania, iar în statul Massachusetts dupa decizia Curţii
Supreme din 2003, cetăţenii au iniţiat procedura legală pentru organizarea unui
referendum care va avea loc în 2008 desfăşurat cu acelaşi scop al interzicerii exprese
a căsătoriilor unisex.
Precizăm că în prezent căsătoriile homosexuale sunt legalizate doar în
Massachussets (SUA), Canada, Olanda, Belgia, Spania.
Amendamentele constituţionale din S.U.A. şi Letonia, precum şi campania de
strângere de semnături în România nu au cauzat violenţă împotriva homosexualilor şi
nu au încurajat homofobia. Dimpotrivă, prezenta iniţiativă este motivată de nevoia de
claritate în legislaţie privind cea mai importantă instituţie din istoria lumii – căsătoria
şi familia.
Considerăm că etichetarea unor astfel de iniţiative ca homofobe corespunde
viziunii orwelliene în sensul că dezacordul este etichetat ca homofobie,
nonconformismul ca ură, iar convingerea ca fanatism.

4. Organizaţiile care susţin familia (United Families Canada, Canada Family

Action Coalition, REAL Women of Canada, British Columbia Parents and Teachers
for Life, Alberta REAL Women, Christian Heritage Partz of Canada, Third Watch
Ministries, MZ Canada Association, etc.) şi numeroase persoane fizice din Canada,
inclusiv liderul Partidului Conservator Grant Hill au demarat o campanie prin care

11
http://en.wikipedia.org/wiki/Defense_of_marriage_amendment

9/12
doresc să ceară scuze lumii pentru că în Canada s-au legiferat căsătoriile unisex,
printr-o scrisoare transmisă oamenilor influenţi, liderilor din întreaga lume.
Iniţiativa amintită a fost prezentată şi cu ocazia Congresului Mondial al
Familiilor care a avut loc în Varşovia între 11-14 Mai anul curent.
Potrivit acestei scrisori “noi, cetăţenii Canadei care sprijinim solemn căsătoria
ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie, ne cerem scuze oamenilor din această
lume pentru răul cauzat prin legalizarea căsătoriilor homosexuale. Suntem mâhniţi şi
tulburaţi apreciind impactul pe care acest fapt îl are în slăbirea instituţiei
fundamentale a căsătoriei în ţări şi culturi din această lume. Înţelegem că datorită
faptului că în Canada nu sunt impuse cerinţe legale privind cetăţenia sau rezidenţa
pentru oficierea căsătoriei, cupluri homosexuale din întreaga lume vin în Canada
pentru a dobândi un statut egal cu intenţia de a se reîntoarce în ţările din care au
plecat pentru a provoca noţiunea de căsătorie din aceste ţări.“ 12

5. Fidelitatea nu este o caracteristică în cadrul unui parteneriat/căsătorie între

persoane de acelaşi sex. Un studiu realizat în rândul a 156 de homosexuali care erau
căsătoriţi/parteneri, a descoperit că doar 7 dintre aceştia au avut relaţii sexuale doar
cu partenerul de viaţă, iar aceştia au fost căsătoriţi/parteneri de mai puţin de 7 ani 13 în
condiţiile în care, conform unui studiu realizat în perioada 2003-2004 pe 7.862 de
homosexuali, 41% din căsătoriile/parteneriatele homosexuale durează mai puţin de 3
ani, iar 67% mai puţin de 7 ani. 14 La începutul anilor 80, McWhirter şi Mattison, în
studiul lor “The Male Couple: How Relationships Develop” au descoperit faptul că în
4,5% din cuplurile homosexuale partenerii sunt fideli, spre deosebire de 75,5% cât
era proporţia bărbaţilor aflaţi în căsătorii heterosexuale. 15
Violenţa este mult mai des întâlnită în cadrul relaţiilor între persoane de acelaşi
sex. Conform unui raport al National Institute of Justice, SUA, din anul 2000, privind
violenţa domestica, aproximativ 23,1% din homosexualii chestionaţi au fost abuzaţi
în cadrul unei relaţii de coabitare, spre deosebire de 7,4% cât a reprezentat numărul
bărbaţilor heterosexuali căsătoriţi, iar în cadrul căsătoriei/parteneriatelor între
lesbiene, proporţia acestora a fost de 39,2% faţă de 21,7% cât a reprezentat proporţia
femeilor heterosexuale căsătorite. 21,5% dintre homosexualii căsătoriţi/parteneri au
fost abuzaţi psihic de partenerul de viaţă, faţă de 7,1% a bărbaţilor căsătoriţi
heterosexual. Raportul nu prezintă şi procentul homosexualilor abuzaţi sexual de
către partenerul de viaţă, dar prezintă faptul că 11,4% din lesbienele

12
http://www.worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=55165
13
David P. McWhirter and Andrew M. Mattison, The Male Couple: How Relationships Develop (Englewood Cliffs:
Prentice-Hall, 1984), apund in David M. Smith, Gary Gates, pag. 6.
14
Largest Gay Study Examines 2004 Relationships," GayWire Latest Breaking Releases,apund in David M. Smith, Gary
Gates, pag. 3.
15
David M. Smith, Gary Gates, op. cit, pag. 3.

10/12
căsătorite/partenere (chestionate) au fost violate de partenerul de viaţă (faţă de 4,4%
din femeile heterosexuale căsătorite). 16
Considerăm că rezultatele studiilor şi cercetărilor amintite în ceea ce priveşte
fidelitatea şi violenţa în cazul cupurilor homosexuale sunt grăitoare şi cu privire la
oportunitatea şi frivolitatea demersurilor unor organizaţii în sensul legalizării
căsătoriilor/parteneriatelor unisex.

6. În data de 25 Ianuarie 2006, o Comisie constituită din 30 de parlamentari din

diferite partide politice a prezentat Parlamentului Franţei un Raport privind familia
şi drepturile copiilor (Raportul francez). 17 Raportul, cuprinzând 453 de pagini a
fost întocmit după un an în care membrii comisiei au călătorit în diverse ţări (Spania,
Marea Britanie, Olanda şi Canada, ţări care toate au legiferat fie căsătoriile fie
parteneriatele unisex) au organizat 14 mese rotunde ascultând 130 de persoane în
încercarea de a face toate eforturile necesare pentru a asculta fiecare opinie. Cateva
din concluziile acestui Raport considerăm că sunt binevenite în sprijinul iniţiativei
privind protejarea familiei şi căsătoriei:
• “toate ţările care au permis căsătoriile/parteneriatele civile unisex au legiferat
mai devreme sau mai târziu adopţiile pentru astfel de cupluri şi au dezvoltat
sisteme medicale de procreere asistată, inclusiv mame surogat (surrogate
motherhood), cu scopul de a permite cuplurilor homosexuale să aibă copii;”
• comisia arată preocupare pentru a limita potenţialul “multiplicării
necontrolate a legăturilor filiale datorate schimbului de parteneri de către
adulţi, fapt care produce confuzie pentru copii.” De aceea comisia nu sprijină
adopţiile făcute de către un singur părinte sau de cupluri homosexuale întrucât
în acest caz copilul ar avea doi taţi sau două mame;
• “scopul adopţiei nu este acela de a asigura unei familii copii ci acela de a
asigura unui copil o familie ... date fiind traumele prin care a trecut un copil
adoptat acesta are nevoie de siguranţă/protecţie juridică şi emoţională pe care
doar părinţii căsătoriţi o pot asigura;”
• “cuplurile unisex sunt în mod natural infertile de aceea, ca un imperativ,
ajutorul necesar pentru dezvoltarea identităţii copilului (baiatului/fetei)
provine din uniunile heterosexuale;”
• copiii reprezentând viitorul societăţii “nu trebuie să sufere datorită condiţiilor
impuse lor de către adulţi. Cele mai bune interese pentru copil trebuie să
prevaleze asupra libertăţilor adulţilor … incluzând chiar alegerile privind
modul de viaţă al părinţilor;”
• “încă nu se cunosc toate efectele (negative) pe care creşterea copilului de
către părinţi homosexuali îl are asupra construcţiei identităţii psihologice a
16
P. Tijaden, N. Thoennes, Extent, Nature and Cosenquences of Intimitate Partener Violence, Research raport, 2000,
pag. 30, (http://www.ncjrs.gov/pdffiles1/nij/181867.pdfs)
17
http://www.assemblee-nationale.fr/12/pdf/rap-info/i2832.pdf

11/12
 copilului, de aceea dată fiind această incertitudine este în interesul copilului
să se dea aplicare principiul prudenţei;”

Câteva din concluziile acestui Raport au menirea de a ne atrage atenţia asupra

implicaţiilor deosebite pe care le poate avea, pentru viitorul societăţii şi moştenirea
lăsată generaţiilor viitoare, legiferarea căsătoriilor/parteneriatelor unisex şi necesităţii
abordării acestui aspect potrivit principiului prudenţei.

În concluzie, având în vedere argumentele invocate anterior privind

oportunitatea şi legalitatea completării textului constituţional, conform proiectului
depus, susţinute de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a altor
instanţe internaţionale precum şi de studiile şi cercetările efectuate în domeniu,
solicităm respectuos Onoratei Curţi în temeiul art. 146 alin. j, 150 din Constituţie şi a
art. 7 din Legea nr. 189/1999 republicată, să se pronunţe asupra caracterului
constituţional al iniţiativei legislative privind protejarea căsătoriei şi familiei în
România şi în consecinţă să avizeze favorabil propunerea de modificare a art. 48 din
Constituţia României.

Cu consideraţie,

Preşedintele Comitetului de Iniţiativă

Iov Adrian Ovidiu

12/12