VIRGILIU CONSTANTINESCU-GALICENI

SOCIOLOGIA COMUNITĂłILOR RURALE

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007
Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării
prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

CONSTANTINESCU, VIRGILIU
SOCIOLOGIA COMUNITĂłILOR RURALE /
Virgiliu Constantinescu-Galiceni – Bucureşti, Editura
FundaŃiei România de Mâine, 2007
ISBN 978-973-163-023-6

316.334.55(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice

mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine

exclusiv autorului/autorilor

Redactor: Constantin FLOREA

Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Cornelia PRODAN

Bun de tipar: 17.12.2007; Coli tipar: 24,5

Format: 16/61×86

Editura FundaŃiei România de Mâine

Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

Prof. univ. dr. VIRGILIU CONSTANTINESCU-GALICENI

SOCIOLOGIA COMUNITĂłILOR
RURALE

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2007
 ,,Omul crescut la oraş parvine să înŃeleagă,
sau să se prefacă a înŃelege, cauza1ităŃile
împrejmuitoare, dar el nu face personal
niciodată experienŃa vie a lumii ca totalitate,
adică o experienŃă muiată în perspective dincolo
de imediat şi sensibil. A trăi la oraş înseamnă a
trăi în cadru fragmentar şi în limitele impuse la
fiecare pas de rânduielile civilizaŃiei. A trăi în
sat înseamnă a trăi în zarişte cosmică şi în
conştiinŃa unui destin emanat din veşnicie”.
Lucian Blaga
 CUPRINS

1. Argument pentru o sociologie a comunităŃilor

rurale şi urbane ……………………………………… 9
1.1. Orizonturile teoretice şi metodologice ale sociologiei
comunităŃilor rurale şi urbane ……………………… 11
1.2. ComunităŃile rural-urbane între genul proxim
şi diferenŃa lor specifică …………………………….. 17
1.3. Management comunitar şi antreprenoriat rural ……… 40

2. Neoruralismul ca strategie şi ca bază a tipologizării

şi dezvoltării săteşti …………………………………….. 58
2.1. Tipologizarea comunităŃilor rurale în perspectiva
interacŃionist-constructivistă de esenŃă autoregenerativă.
NaŃional şi european în taxonomia ruralului ……….. 81
2.2. Tipologizare, regionalizare şi descentralizare ……….. 96
2.3. Tipologizarea comunităŃilor rurale între globalizare
şi identitate de sine …………………………………. 106
2.4. Originile termenului de „antreprenor” ……………… 114
2.5. Teorii contemporane ale antreprenoriatului social … 115
2.6. DiferenŃe între antreprenori de afaceri şi antreprenori
sociali ……………………………………………….. 116
2.7. Definirea antreprenoriatului social …………………. 117

3. Fenomenul cooperatist şi raŃionalitatea lui socială,

economică şi culturală în constructivismul mediului
rural ……………………………………………………. 120
3.1. Cooperativa în Ńara noastră …………………………. 124
3.2. Fenomenul cooperatist în actualitatea sa românească
şi europeană ………………………………………… 157
3.3. Orizonturi şi trenduri ale agriculturii şi ale ruralului
românesc în context european ……………………… 176
7
 3.4. Management monitorizat şi sistem rural autoregenerativ
integrat ……………………………………………... 187
4. Familia rurală şi urbană şi gestiunea resurselor ei
economice, sociale şi formative ……………………….. 196

4.1. Familia rurală între tradiŃie şi modernitate ………… 209

4.2. Universal şi individual în cercetarea „fenomenului
familial” ……............................................................. 212
4.3. Specificul familiei rurale comparativ cu familia urbană 216
4.4. Tipologizarea structurilor familiale ………………. 229
4.5. Modele şi teorii actuale de analiză a structurilor
maritale în mediile rural şi urban ………………….. 233
4.6. Consiliere familială şi terapii ale „gen-rolurilor” …... 257
4.7. RaŃiuni ale consilierii familiei ………………………. 258
4.8. Principii folosite în consilierea familiei …………….. 259
4.9. Modelul educativ orientat spre putere ………………. 266
5. Ecologia ruralǎ ………………………………………….. 267
5.1. Preocupări şi acŃiuni privind relaŃia omului cu natura 267
5.2. Elaborarea ecologiei ca ştiinŃă ………………………. 274
5.3. Ecologia rurală românească în contextul prevederilor
Uniunii Europene …………………………………… 289
5.4. Conceptele şi legităŃile ecologiei rurale ……………... 298
5.5. Sistemul de monitorizare sau „monitoringul naŃional
integrat” al fenomenelor ecologice …………………. 316
6. Cultura populară ca vocaŃie a creativităŃii permanente 322

6.1. Cultura populară între genul proxim şi diferenŃa ei

specifică …………………………………………….. 323
6.2. Definirea conceptului de cultură …………………… 325
6.3. Sistemul culturii: cultura naŃională şi subsistemele ei
constituente ………………………………………… 328
6.4. Subsistemul culturii rurale …………………………... 330
6.5. Sens şi finalitate în analiza culturii populare ……….. 334
6.6. Dincoace de CarpaŃi – la Est şi la Sud ……………… 346
6.7. Metode de cercetare a culturii rurale şi principiul
comprehensiunii de mesaj ………………………….. 370
6.8. Managementul culturii populare ……………………. 388
Bibliografie selectivă …………………….………………… 391
8
 1. ARGUMENT PENTRU O SOCIOLOGIE
A COMUNITĂłILOR RURALE ŞI URBANE

„Analiza unei comunităŃi, înŃeleasă ca sistem social complex,

cunoaşterea originilor sale, a organizării interne, a valorilor, a
necesităŃilor membrilor săi, ori a interacŃiunilor dintre subsisteme nu
sunt uşor de făcut şi nu constituie nicio activitate aseptică sau neutră.
Într-adevăr, intenŃiile care stau la baza acestui proces de cunoaştere
pot fi foarte diferite între ele şi acest lucru duce la reliefarea unor
aspecte în dauna altora, în funcŃie fie de instrumentele utilizate, fie,
mai degrabă, de filtrul cultural de care dispune cercetătorul. Dacă
obiectul nu este atât acela de a face „o analiză a necesităŃilor” după
modelul diagnosticului clinic …, cât de a lucra pentru amplificarea
conştiinŃei de sine a comunităŃii înseşi, ca să fie capabilă să-şi
proiecteze propria schimbare, atunci modalitatea ce trebuie utilizată
depăşeşte chiar observaŃia participativă şi duce la adoptarea unui tip
de cercetare axat pe o participare intensă. De aceea, a interpreta o
comunitate înseamnă a activa un proces în care înşişi membrii
comunităŃii devin protagonişti activi, ei înşişi devin conştienŃi de
propriile condiŃii, nevoi şi limite, ca şi de resursele de care dispun; ei
înşişi dau un sens acestor date”.
Bruno Zani

A rămas notorie formula lui Pierre Janet, potrivit căreia acolo

unde există om, există şi psihologie. ReŃinând ideea psihologului
francez, dar schimbându-i aria ei de semnificaŃie ştiinŃifică, am putea
spune că acolo unde există colectivităŃi umane şi unde se constituie
grupuri comunitare, cu certitudine trebuie să existe şi sociologie.
Indiferent de premisa de la care porneşte cercetarea de specialitate şi
dincolo de concepŃia adoptată, oriunde apare un colectiv mai mare de
oameni care trăiesc împreună şi oricare ar fi stadiul lor de evoluŃie
istorică, convieŃuirea lor laolaltă generează socialitatea, iar aceasta
implică în mod peremptoriu sociologia.
9
 Ca sistem de indivizi asociaŃi întru supravieŃuire şi ca formaŃiuni
complexe de relaŃii interpersonale, colectivităŃile umane au statuat
reguli de unitate şi consens şi au adoptat procedee de control care să
prevină sau să estompeze devianŃa. Într-un fel, în orice organism
social şi, în general, în oricare dintre formaŃiunile care au urmat
hoardei primitive (dar şi în cadrul acesteia din urmă) s-au impus
reglementări de ordine interioară1 şi au fost necesare norme care să fie
favorabile unităŃii. Aşa cum ar spune Kardiner, în fiecare colectivitate
trebuie să existe o structură de conduită comună, care să asigure
solidaritatea (fie ea mecanică sau organică – uzând de terminologia lui
Em. Durkheim) şi din care să rezulte un comportament „de
personalitate de bază”. ÎnŃeleasă ca o configuraŃie asociativă complexă
şi definită prin aderenŃa şi recunoaşterea aceloraşi valori de către toŃi
laolaltă şi de către fiecare luat separat, „personalitatea de bază” sau
„personalitatea de status” – cum o numea R. Linton – trebuie să fie
dominată de necesitatea de a adapta continuu capacităŃile reale şi
potenŃiale specifice fiecărei entităŃi la cerinŃele mediului şi de a realiza
coeziunea întregului. Sorokin, Zimmernan şi Galpin, în cunoscuta lor
trilogie2, referindu-se la premisele care stau la baza unei alcătuiri
comunitare, dar mai ales la cele care-i perturbă identitatea, relevă
necesitatea funcŃionării unor agenŃii abilitate cu calitatea „dezvoltării
acŃiunilor bune” şi a „inhibării celor rele”. Pentru a exista – scriau cei
trei sociologi – orice societate necesită cunoştinŃe şi sociabilitate în
rândul membrilor săi. Indivizii care o compun trebuie să se comporte
astfel încât să nu-i deranjeze pe ceilalŃi membri ai societăŃii şi trebuie
să se ajute unul pe celălalt cel puŃin într-o anumită măsură, altfel va fi
imposibil să trăiască împreună sau să aibă o viaŃă socială
satisfăcătoare. Un grup ai cărui membri fură, mint, ucid şi se lovesc
unul pe celălalt, în mod continuu, nu poate exista pentru multă vreme.
Indivizii care compun o asemenea societate – continuă cei trei
sociologi – trebuie să înveŃe care acŃiuni sunt injurioase şi insultătoare

1
Traian Herseni, Psihosociologia întreprinderilor, Editura Academiei
RSR, Bucureşti, 1969, p. 13.
2
P.A. Sorokin, C. Zimmernan, M. Galpin, A Systematic Source Book
in Rural Sociology, Minneapolis, The University of Minnesota Press, vol. II,
1931.
10
şi care beneficiază de circumstanŃe atenuante; cunoaşterea a ceea ce
este bine şi ce nu, nu este moştenită pe cale biologică. Trebuie să
existe anumite agenŃii a căror funcŃie este să dezvolte acŃiunile „bune
şi să le inhibe pe cele rele”. Totalitatea agenŃiilor de acest fel
constituie mijloacele controlului social, dar şi ale educaŃiei morale în
orice grup dat. Fiindcă, oricât de evoluată ar fi o colectivitate şi orice
standarde de relevanŃă ar etala, ea nu poate să se autoregleze fără
intervenŃia unor „agenŃii” şi nici să-şi capete conştiinŃa de sine fără o
ştiinŃă de profil, care este sociologia comunităŃilor rurale şi urbane.
Această cerinŃă decurge din cele trei mari funcŃii ale acestei discipline,
şi anume: funcŃia constatativă, funcŃia proiectivă şi funcŃia terapeutică.

1.1. Orizonturile teoretice şi metodologice

ale sociologiei comunităŃilor
rurale şi urbane1

„Asumarea sarcinilor la nivel comunitar este o

premisă utilă, adesea necesară, pentru ca subiecŃi diferiŃi
să se poată întâlni şi să construiască o comunitate de
probleme, conştienŃi că dimensiunea comunitară nu este o
precondiŃie pozitivă, un spaŃiu de siguranŃă, un recipient
de solidaritate. Este mai degrabă o strategie de întâlnire,
o metodă de confruntare, un teren de negociere, o condiŃie
pentru accentuarea responsabilităŃilor productive.”
Tiziano Vecchiato

Orice disciplină ştiinŃifică şi orice construcŃie de sistem

presupun trei cerinŃe fundamentale, şi anume:

1
MenŃionăm că sub denumirea de Sociologie a comunităŃilor rurale şi
urbane am predat acest curs în ultimii 25 de ani, mai întâi la secŃia de
sociologie a FacultăŃii de Filosofie a UniversităŃii din Bucureşti, cât şi din
primii ani ai FacultăŃii de Sociologie-Psihologie a aceleiaşi universităŃi. În
fine, am predat încă de la început şi predăm şi în prezent cursul de Sociologia
comunităŃilor rurale şi urbane studenŃilor FacultăŃii de Sociologie-Psihologie
de la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti.
11
 1) O concepŃie generală care să însemne o filosofie a domeniului
de referinŃă;
2) O metodologie care să cuprindă principiile, metodele şi
tehnicile de investigaŃie a lucrurilor, a proceselor şi fenomenelor din
domeniul ştiinŃei respective;
3) O finalitate, adică utilitatea teoretică şi practică pe care o
presupune o atare ştiinŃă şi prin care ea îşi justifică locul alături de alte
specialităŃi.
1) CerinŃa de concepŃie sau de doctrină rezultă dintr-o dublă
determinare, ca şi dintr-o condiŃionare cu caracter complementar:
a) o condiŃionare ontologică;
b) o alta, gnoseologică.
a) Prima condiŃionare, aceea de ordin ontologic, priveşte
domeniul de realitate pe care îl abordează ştiinŃa respectivă şi vizează
un anume orizont delimitat în spaŃiu, având fenomenele şi procesele
lui ireductibile şi definindu-se printr-un determinism de tip nomologic
aparte. Ponderabilele, cât şi imponderabilele acestui orizont stau la
baza funcŃiilor şi structurilor locale şi stimulează anume legităŃi, cu
anume lanŃuri de natură cauzală. În el se închid sau se depozitează
experienŃe ale trecutului şi se pun în ordine înŃelesuri ale vieŃii. Un
enorm material istoric, precum şi întocmiri multiple converg către un
maxim de caracteristici şi conferă o perspectivă unitară tuturor
relaŃiilor şi tuturor tendinŃelor care gravitează în jurul unui ax
fundamental, rezultat din obiectul muncii. Într-un atare context se
plasează omul, cu trebuinŃele şi aspiraŃiile lui, cu idealurile lui de
viaŃă, dar şi cu proiectele de acŃiune proprie, care se cer a fi cercetate
şi evaluate, iar apoi fixate în concepte, în teorii şi doctrine.
b) CondiŃionarea gnoseologică. În cadrul oricărei discipline
ştiinŃifice funcŃionează un complex ideatic mai mult sau mai puŃin
elaborat, care reflectă lucrurile, precum şi procesele şi fenomenele
existente în perimetrul delimitat al ştiinŃei în cauză şi caută să redea în
alcătuiri conceptuale semnificaŃii ale determinărilor cauzale ce stau la
baza realităŃii date.
În invocarea componentei gnoseologice şi în susŃinerea rolului
ei organic în afirmarea unei ştiinŃe, pornim de la ceea ce Thomas
Cuhn numea o „matrice disciplinară”, adică de la acele generalizări
acceptate de către un grup de specialişti ai unei discipline şi adoptarea
12
de către ei a aceloraşi „soluŃii model”, care dirijează cunoaşterea
ştiinŃifică şi prin care situaŃii distincte sunt reunite sub un numitor
comun.
Un anume raport între unitate şi diversitate, precum şi relevarea
relaŃiei dintre universal şi particular impun o concepŃie de sistem,
adică o viziune generală asupra întregului orizont disciplinar, care să
prezinte acel atât de necesar „weltanschaung” cuprinzător şi analitic şi
care ilustrează capacitatea de reflectare şi de sinteză a unei ştiinŃe. De
aici, din această raŃionare şi idealizare a realităŃii date se structurează o
anume filosofie a domeniului ştiinŃei respective şi se întemeiază
capacitatea de interpretare şi de elaborare a unei teorii specifice. Mai
mult chiar, teoria, ca şi metateoria ştiinŃei în general şi acelea ale
sociologiei comunităŃilor rurale şi urbane în particular, ca formaŃiuni
şi structuri de înalt nivel reflector, se constituie şi ca modele logice
utile acŃiunii practice. Logica realului se transformă în logică a
idealului, iar aceasta din urmă, printr-un efort de tip retroactiv, devine
bază şi premisă a dezvoltării realului. Sorokin şi Zimmerman, în
cunoscuta lor lucrare Principiile sociologiei rurale şi urbane1, au
adoptat ca teorie interpretativă filosofia neokantiană a Şcolii de la
Baden şi consideră sociologia ca situându-se între ştiinŃele
generalizatoare.
Pornind de la clasificarea ştiinŃelor operată de către Windelband
şi Rickert şi delimitând sociologiile speciale, consacrate unui studiu
generalizat al unui tip anume de fenomene sociale, pe de o parte, şi
sociologia generală, pe de altă parte, cei doi sociologi americani
consideră de resortul sociologiei speciale, cercetarea „… trăsăturilor şi
relaŃiilor care sunt repetate, comune şi constante la toate variaŃiile
concrete ale aceleiaşi clase speciale de fapte şi relaŃii sociale”. De
asemenea, sociologia specială studiază „acele fapte sociale în
interdependenŃa lor cu alte fapte sau condiŃii”.
În ceea ce priveşte sociologia generală, Sorokin şi Zimmerman
considerau de domeniul acesteia, în primul rând, efortul de a descrie
„… caracteristicile constante şi universale, ca şi relaŃiile comune

1
Pitirim Sorokin and Carle Zimmerman, Principles of Rural-Urban
Sociology, New-York, Henry Holt and Company, 1929.
13
tuturor varietăŃilor de fenomene şi relaŃii sociale (economice, juridice,
religioase, ştiinŃifice ş.a.m.d.)”.
În al doilea rând, ei au încercat să formuleze relaŃiile funcŃionale
relativ constante şi repetabile sau corelaŃiile care există între
fenomenele sociale şi mediul înconjurător nesocial (geografic,
biologic etc.). Mediul înconjurător nesocial este tiparul în care orice
fenomen social apare şi se modifică şi prin care este el condiŃionat.
În al treilea rând, continuă cei doi sociologi americani, ea
încearcă să studieze şi să formuleze relaŃiile funcŃionale relativ
constante şi repetabile în timp şi spaŃiu, precum şi corelaŃiile dintre
spaŃiu şi timp (pe de o parte, n.ns) şi corelaŃiile care există între
diverse feluri de fenomene sociale studiate de toate ştiinŃele umaniste
şi sociale speciale (pe de altă parte, n.ns).
Printr-o viziune taxonomică şi procedând la o ierarhizare după o
gradaŃie ascendentă, Sorokin şi Zimmerman considerau de domeniul
sociologiei generale „de a descrie şi de a analiza” caracteristicile şi
relaŃiile comune tuturor variaŃiilor din fenomenele sociale, precum şi a
releva „ce grad de constanŃă şi de repetabilitate există în cazul lor”. Şi
de aci, în spiritul Şcolii de la Baden, ei procedează la o punere în
relaŃie de apartenenŃă la direcŃiile şi ciclurile generale şi constante ale
caracteristicilor şi fenomenelor particulare, precizând încă o dată că
„domeniul sociologiei este interesat în primul rând de trăsăturile şi
relaŃiile care sunt relativ constante şi repetabile în timp şi spaŃiu”, fără
ca aceasta să însemne neapărat o presupunere dogmatică a existenŃei
concrete a unor relaŃii absolut constante. Este sarcina sociologiei –
spuneau ei – să afle dacă acestea există şi în ce domeniu se manifestă;
mai departe, gradul de constanŃă sau de variabilitate existent în fiecare
tip de relaŃii funcŃionale, atât cele dintre fenomene sociale şi nesociale,
cât şi dintre fenomenele sociale. Sociologia – continuă cei doi autori –
se înscrie în domeniul marcat chiar când dovedeşte că unele sau altele
dintre relaŃii au un mare grad de variabilitate, măsurabil în funcŃie de
anumiŃi coeficienŃi, rămânând, oricum, o ştiinŃă generalizatoare şi nu
una individualizatoare, fiindcă acestea din urmă se ocupă numai de

14
obiecte unice şi nu iau în considerare gradele de variabilitate
manifestate de toate fenomenele similare faŃă de acest obiect unic1.
Ca teorie generală şi, deci, ca un tip de concepŃie asupra
comunităŃii rurale, noi adoptăm „teoria interacŃionist-constructivistă a
sistemelor autoregenerative”, total distinctă atât de structuralismul
funcŃionalist „parsonsian”, cât şi de gândirea „morfogenetică” a lui
Walter Bukley şi G. Homans.
Pornind de la teoria „complexităŃii”, formulată de către un grup
de cercetători ai UniversităŃii NaŃiunilor Unite cu sediul la
Montpellier, şi reŃinând ideea acestora de „simplitate” a teoriei clasice
a sistemelor, am considerat că funcŃia este una universală, iar
structurile oricărui sistem deschis, indiferent de situarea lui pe treapta
ierarhică a existenŃei şi dincolo de calitatea microfizică, chimică,
biologică ori socială a sa, se definesc prin producere şi reproducerea
de sine. Asimilând mesaje din mediul exterior şi supunându-le unei
procesări interne, sistemele convertesc atari mesaje în unităŃi organice
de forŃă productivă şi de ascendenŃă perpetuă. Se ştie că filosoful
german Leibniz releva că „Există o cauză care explică de ce ExistenŃa
învinge NonexistenŃa”, cu alte cuvinte „FiinŃa necesară este creatoare
de existenŃă” – adăuga el. Dar cauza care face ca ceva să existe sau ca
posibilitatea să necesite existenŃa face ca orice posibil să aibă un elan
către ExistenŃă. Astfel, se poate spune că orice posibil se străduieşte să
existe în măsura în care el se fundamentează în FiinŃa necesară
existentă în act, în afara căreia nu se constată nicio altă cale prin care
posibilul să ajungă la act. Or – continuă Leibniz – de aici nu urmează
că toate posibilele pot exista: această consecinŃă ar fi validă dacă toate
posibilele ar fi composibile.

1
Pitirim Sorokin and Carle Zimmerman, Principles of Rural-Urban
Sociology, New-York, Henry Holt and Company, 1929, p. 8-14.
La subsolul paginii 14, Sorokin şi Zimmerman menŃionează lucrările şi
autorii consultaŃi în vederea elaborării propriilor concepŃii filosofice asupra
domeniului cercetat. În acest sens, ei menŃionează: H. Rikert, Die Grenzen
der Naturwissenschafthichen Begriefsbildung, W. Windelland, Preludiem
Geschichte und Naturwissenschaft; A. D. Xenopol, La Théorie d’histoire;
A. Curnot, Traité de l’enchenement des idées fondamentales dans les
sciences et dans l’histoire etc.
15
 Dar, conchidea el, deoarece unele posibile sunt incompatibile cu
alte posibile, urmează că unele posibile nu ajung să existe şi deci ele
nu realizează actul autoregenerării.
Particularizând tezele lui Leibniz pentru cazul care ne
interesează, am putea spune că în relaŃia „input – sistem” e necesară o
selecŃie riguroasă a mesajelor din mediu care urmează a fi
internalizate şi care vor fi transformate în surse pentru o posibilă
dezvoltare ulterioară. Nu orice mesaj şi – deci – nu orice conŃinut
asimilat e pasibil de a se transforma în existenŃă, ci numai acela care
este composibil cu structurile sistemului care le primeşte şi care se
încadrează în mecanismul de producere de conŃinuturi ale acestuia.
La nivel de comunităŃi rurale şi urbane, e necesar ca forurile de
decizie să identifice toate acele resurse interne care constituie forŃa lor
fecundă şi care, îngemănate cu acele conŃinuturi asimilate din exterior,
pot finaliza proiecte optime şi – prin urmare – pot înscrie comunitatea
într-un trend de progres şi dezvoltare durabilă.
În ceea ce priveşte cea de a doua cerinŃă a întemeierii unei
sociologii a comunităŃilor rurale şi urbane, cea privitoare la
componenta metodologică, noi ne folosim de principiul dezvoltării, de
cel al determinismului contextual, precum şi de cel al constructivităŃii
programate, fără a ignora principiul analizei comparative.
În fine, cea de a treia cerinŃă ce se impune pentru fundamentarea
unei discipline ştiinŃifice se referă la finalitatea ei.
În fapt, nicio ştiinŃă nu se elaborează sub semnul gratuităŃii.
Orice demers explorator şi orice tentativă de construcŃie de sistem
presupun un scop şi urmăresc o întrebuinŃare, fie de ordin teoretic, fie
de ordin aplicativ, ori ambele împreună – pleonastic exprimându-ne.
Fiindcă efortul ideatic întreprins într-o cercetare, în perspectiva
timpului, răspunde parcă unei chemări spre împlinire şi „facere de
bine”. SforŃarea sa, ba mai mult, „uzmitul” său (aproape onomatopeic
zicând) tind să prindă „caracterele” esenŃiale ale unui orizont
determinat, iar apoi vrea să aşeze lucrurile într-o altă ordine reală
decât au fost puse ele până atunci şi să ofere lumii o altă tablă de
valori, cu adevăruri superioare. Acestea toate ne conduc spre o anume
finalitate a unei ştiinŃe şi – prin urmare – îi justifică „menirea ei pe
lume”. Conchizând, am putea spune că sociologia comunităŃilor rurale
şi urbane urmăreşte nu numai cunoaşterea proceselor şi fenomenelor
16
din sate şi oraşe şi deci caută nu numai să surprindă legea lor de
perspectivă, ci e preocupată şi de elaborarea unor strategii şi scenarii
care apoi să fie folosite de către forurile de resort, împreună cu care să
organizeze experimente şi să devină coparticipantă la programele de
dezvoltare durabilă.

1.2. ComunităŃile rural-urbane între genul proxim

şi diferenŃa lor specifică
Atunci când urmărim sensul şi finalitatea unui concept, precum
şi indicarea domeniului său de referinŃă, e util să ne raportăm atât la
predecesori, cât şi la contemporani. Altfel. e posibil să trăim drama lui
Columb, care, după o lungă şi primejdioasă călătorie pe ape, să
constate dureros că pământul pe care descinsese nu era descoperit de
către el şi – prin urmare – sacrificiul făcut cu atâtea riscuri nu avea
valoarea scontată.
Pentru prevenirea unor situaŃii frustrante şi în vederea respectării
cerinŃelor de ordin deontologic, se impune – pe cât posibil – să
invocăm măcar pe clasici, iar atunci când întâlnim cercetări actuale
relevante, să le menŃionăm valoarea.
Sensul termenului de comunitate este unul polisemic, iar
polisemia implică interdisciplinaritatea. Acestea sunt date de cele
nouăzeci şi şase de conŃinuturi cuprinse în conceptul de comunitate şi
analizate de către G.A. Hillery1 şi care, de fapt, cum e de la sine
înŃeles, reprezintă numai o parte dintre conscrisurile în domeniu.
Referindu-ne la sociologia românească şi consemnând nume
prestigioase care s-au consacrat cercetării comunităŃilor umane, ne-am
referi în primul rând la Traian Brăileanu. Acesta, în monumentala sa
lucrare intitulată Teoria comunităŃii omeneşti2, dar şi în cele două cărŃi

1
G. A Hillery, Comunal Organizations: Study of Local Societies,
University of Chicago Press, Chicago, 1968.
2
Traian Brăileanu, Teoria comunităŃii omeneşti, Editura Albatros,
Bucureşti, 2000.
17
de sociologie generală1 (la care se adaugă studii în reviste şi cursuri
universitare), prezintă comunitatea atât ca geneză, cât şi ca structură.
Ca geneză, comunitatea – în viziunea profesorului din CernăuŃi –
descinde din relaŃiile familiale şi se finalizează plenar la nivel
naŃional; „… grupul familial – scria Brăileanu –, comunitatea
biologică reprezintă punctul iniŃial, logic şi istoric al societăŃii umane,
iar naŃiunea, termenul final, adică cea mai largă comunitate care poate
fi prinsă şi organizată într-o unitate perfectă”.2
RelaŃia fundamentală în producerea comunităŃii o constituie cea
materială.3 Ea s-a născut şi s-a dezvoltat dintr-o fiinŃă umană şi
rămâne legată de ea cu toată separaŃia materială în spaŃiu. RelaŃia
mamă-copil este relaŃia socială fundamentală. Femeia devenind mamă
reprezintă începutul unei societăŃi, al unei comunităŃi în stare să se
lărgească şi să se dezvolte în cursul vremii”4.
Desfăşurată în „timp istoric” şi nu în timp „newtonian”5 şi
ridicându-se deasupra ordinii biologice, comunitatea se alcătuieşte din
„succesiunea generaŃiilor prin înlănŃuirea conştiinŃelor individuale6 şi
prin organizarea tuturor puterilor, dar în primul rând prin puterea
morală.7 Aceasta din urmă – în concepŃia lui Brăileanu – creează
condiŃiile necesare cooperării dintre oameni şi tot cu ajutorul ei se
poate transforma comunitatea în naŃiune. „Comunitatea în care
specialiştii au conştiinŃa clară a scopului suprem şi se organizează
pentru cooperare – scria sociologul bucovinean – noi am numit-o
naŃiune. În conştiinŃa aceasta stă libertatea şi autonomia indivizilor.
NaŃiunea ajunsă la cel mai înalt grad de perfecŃiune este o comunitate

1
Traian Brăileanu, Sociologia generală, EdiŃie îngrijită, studiu
introductiv şi note de Constantin SchifirneŃ, Editura Albatros, Bucureşti,
2003.
2
Traian Brăileanu, Teoria comunităŃii omeneşti, p. 388.
3
Eul care se caută pe sine cu atâta stăruinŃă – scria Brăileanu –
neputându-se regăsi trebuie să se întoarcă, pentru a se vedea pe sine la
comunitatea din care a păşit în lume.
4
Traian Brăileanu, op. cit., p.109.
5
Idem, p. 432.
6
Idem, p. 433.
7
Idem, p. 497.
18
sau o comuniune de suflete născute şi dezvoltate în conformitate cu
normele ordinii morale, care este ordinea de temelie a comunităŃii
umane, cum, de altminteri, ea este prototipul oricărei ordini”.1
Prin însăşi construcŃia ei de sistem deschis, precum şi prin rolul
reglator al ordinii morale, comunitatea se dezvoltă şi tinde spre
perfecŃiune. Forma supremă a perfecŃiunii o reprezintă „tipul ideal”.
Acesta din urmă – relevă Brăileanu – asigură „autonomia şi
independenŃa” unei comunităŃi şi – în acelaşi timp – îi organizează
toate puterile (biologică, morală, religioasă, estetică, economică şi
politică) în scopul de a realiza „un stat naŃional”.
Unitatea puterilor (celor şase puteri – cum spune sociologul –,
pe care le-am enumerat mai sus), ca şi raŃionalizarea continuă a orga-
nizării lor dau tărie comunităŃii şi o fac rezistentă la ameninŃări atât
din interior, cât şi din exterior. Din atare motive, comunitatea trebuie
să prevină stările de tensiune dintre părŃi, stări care scad energiile, şi
să cultive spiritul de ordine şi cooperare, care multiplică resursele
comunităŃii şi le conferă tărie pentru a depăşi anume blocaje sociale.
Comunitatea, înŃeleasă ca stat naŃional şi gândită în perspectiva
„perfectibilităŃii” (deci, a „tipului ideal”2), are nevoie de un plan de
reformă întru înlăturarea „răului” şi întru găsirea fericirii depline, a
cărei condiŃie fundamentală – după Brăileanu – este libertatea.3.
Dar – precizează el –, atât „perfectibilitatea comunităŃii”, cât şi
dobândirea libertăŃii de către cei ce compun naŃiunea nu se efectuează
de la sine şi nici nu pot fi omise iniŃiativele şi coordonarea unor
acŃiuni programate. Dimpotrivă, pentru ca raŃionalitatea – în special
cea morală – să pătrundă la toate nivelurile comunitare, iar cele şase
puteri să coabiteze într-un plan generalizat de înnoire şi transformare
socială, e necesară – după Brăileanu – intervenŃia ştiinŃei în general şi
a sociologiei în particular. Aceasta din urmă – în optica gânditorului
din CernăuŃi – are o funcŃie instrumentală, aceea de a ierarhiza

1
Idem, p. 471.
2
„Tipul ideal al unei naŃiuni – nota Brăileanu – este cel al unei
comunităŃi care îşi poate păstra autonomia şi independenŃa faŃă de alte
comunităŃi, din toate punctele de vedere: biologic, moral, religios, politic,
estetic, economic” (op. cit., p.394).
3
Traian Brăileanu, op. cit., p. 494.
19
ştiinŃele, în baza „primatului ordinii morale”, şi de a arăta „cum se pot
organiza puterile unei naŃiuni”1
,,Stabilind rolul fiecărei specialităŃi organizate în viaŃa naŃiunii şi
recunoscând primatul ordinii morale, căreia trebuie să i se
subordoneze celelalte ordinii (organizaŃii) – nota Brăileanu –
sociologia şi-a făcut pe deplin datoria: ea a arătat cum se pot organiza
puterile unei naŃiuni în aşa fel ca să-i asigure autonomia şi libertatea în
lupta cu alte naŃiuni”.3
Între sociologie şi comunitate, deci, există după Brăileanu, o
relaŃie organică, aceea de a se susŃine reciproc şi de a opta pentru
soluŃii superioare, care să determine adaptarea între actual şi să asigure
progresul.
Una dintre aceste soluŃii este aceea a cultivării identităŃii de sine
a comunităŃii şi a „combaterii” cosmopolitismului. Fiindcă – în opinia
lui Brăileanu – cosmopolitismul anulează elementul autohton şi
distruge baza de susŃinere a comunităŃii. El –cosmopolitismul – este
„un corp străin,” care perturbă coeziunea întregului şi chiar îl abate de
la linia lui principală a dezvoltării.
Gândind comunitatea în perspectiva idealului perfectibilităŃii şi
considerând-o „ca singura condiŃie pentru păstrarea identităŃii de sine
a omului normal”, sociologul bucovinean defineşte comunitatea prin
efectul de uniune a sufletelor, ca şi printr-un act de recunoaştere şi de
includere în structurile ei de conŃinut atât a celor care au fost, cât şi a
celor care sunt astăzi. „Numim comunitate omenească – scria
Brăileanu – acea unitate care se încheagă prin comuniunea sufletelor –
Comunitatea e ancorată în ordinea biologică, dar ea nu este o simplă
prelungire a ordinii biologice, ci o nouă ordine întemeiată pe a doua
naştere a omului ca suflet. Comunitatea, în acest înŃeles, cuprinde nu
numai pe cei vii (indivizi în carne şi oase), dar şi pe cei morŃi, dintre
care mulŃi sunt mai vii decât cei ce trăiesc”.2
Şi în lucrări contemporane întâlnim criterii similare celor ale
sociologului bucovinean cu privire la definirea conceptului de
„comunitate umană,” adăugând însă procese şi fenomene specifice
societăŃii industriale. Astfel, într-un studiu din „Jurnalul de sociologie

1
Idem, p. 398.
2
Idem, p. 431.
20
şi psihologie”1, din SUA, se menŃionează că, în general, „Comu-
nităŃile pot fi definite ca înlănŃuiri ale existenŃelor umane în scopul de
a-şi împărtăşi identitatea, de a-şi afirma existenŃa şi de a-şi obŃine
resursele necesare subzistenŃei. Urbanizarea şi diviziunea muncii pot fi
considerate drept cele mai importante procese referitoare la fundarea
comunităŃilor umane”.
Anterior acestor evenimente – continuă revista citată –, mare
parte a existenŃei umane era bazată pe vânătoare şi împărŃirea în mod
egal a bunurilor obŃinute. Imediat ce a apărut posibilitatea de a
îmbunătăŃi calitatea şi cantitatea recoltelor, a apărut o diviziune
rudimentară a muncii, bazată pe cooperarea între familii. Aceasta a
dus la posibilitatea de a produce mai multă hrană decât aveau nevoie
producătorii. Un astfel de surplus a fost în măsură să determine
anumiŃi oameni să-şi dezvolte anume abilităŃi, care au condus mai
târziu la dezvoltarea pieŃei de bunuri şi servicii, ceea ce a generat
multiplicarea diviziunii sociale a muncii şi a dus la apariŃia altor
grupuri bazate pe vârstă, sex, iar mai apoi clase sociale.
Deşi conceptul de comunitate devine obiect de cercetare de sine
prin romantismul german, în special prin Herder, şi cu toate că există
o literatură istorică ce merge până în Antichitatea asiatică, greacă şi
romană, ne vom referi aici doar la câŃiva autori reprezentativi, şi
anume la cei care tratează problematica celor două tipuri de
comunitate: comunitatea rurală şi comunitatea urbană. În acest sens, îl
vom invoca mai întâi pe Ferdinand Tönnies, care, îmbinând „tipologia
cu polaritatea” şi „valorile” cu „dozaje variabile de termeni latitudinari
opuşi” (uzând terminologia lui Lucian Blaga), a transformat conceptul
de comunitate, căruia Schleiermacher2 îi dăduse un sens moral,
într-unul cu semnificaŃie sociologică. În lucrarea sa devenită clasică,

1
„Journal of Sociology and Psychology”, nr.2/2000, Selected Article, p. 6.
2
Cf. Piero Amerio, EvoluŃia conceptului de comunitate în cultura
occidentală, în Manual de psihologia comunităŃii, coordonatori Bruno Zani
şi Augusta Palmonari, traducere de Hanibal Stănciulescu, prefaŃăa de Adrian
Neculau, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.28.
21
apărută în 1887 şi intitulată „Comunitate şi societate”1, Tönnies
defineşte comunitatea prin opoziŃie cu societatea.
Polaritatea tipurilor – în concepŃia lui Tönnies – e determinată
de transformarea voinŃei, care, din organică şi biologică (la nivel de
comunitate), devine una reflectată şi deci devine psihologică. Formele
psihologice ale voinŃei, organice, biologic constituite, sunt în număr
de trei, şi anume: plăcerea, obişnuinŃa şi memoria, cărora le corespund
trei tipuri de legături: legăturile de sânge, legăturile spaŃiale şi
legăturile spirituale.
Prototipul tuturor uniunilor de comunitate însă îl reprezintă
familia. „Omul – scria F. Tönnies – intră în aceste relaŃii prin naştere;
voinŃa raŃională liberă îl poate determina să rămână în familie, dar
natura relaŃiei însăşi nu este dependentă de voinŃa sa raŃională”.
Fiindcă această relaŃie este una ce aparŃine substratului primar şi se
identifică cu voinŃa organică.
Ca echivalent psihologic al corpului uman şi ca principiu al
unităŃii vieŃii, voinŃa organică este biologic constituită şi se întemeiază
pe rudenie, vecinătate şi prietenie.
Rudenia – în viziunea sociologului german – este elementul
constitutiv de bază al comunităŃii, fiind provenit din surse de tip
natural şi având o esenŃă corporală. ForŃa acesteia este „viaŃa reală,”
care se exprimă în „forme vii” şi se supune unor legităŃi de sorginte
vitală.
Acesteia însă i se asociază „comunitatea spirituală”, produsă
prin muncă şi determinată de „vocaŃie,” rezultând „credinŃe comune”
şi un „mod de a simŃi asociativ”.
În opinia lui Tönnies, familia şi comunitatea sunt acelea care
conservă „memoria colectivă” şi „tradiŃia”, precum tot ele asigură atât
funcŃionarea cutumei, cât şi a „spiritului de unitate” sau, cu alte
cuvinte, a „spiritului de corp”.
În opoziŃie cu comunitatea şi parcă într-un fel de dualism de
efect polar, se situează societatea (Gesellschaft). Aceasta are ca drept

1
Ferdinand Tönnies, Gemeinschaft und Gesellschaft – Grundbegriffe
der reinen Soziologie, Berlin, Karl Curtis, 1912. Noi ne-am folosit şi de
varianta în limba franceză Communauté et société, traducere şi studiu
introductiv de J. Leif, Paris, P.U.F., 1944.
22
temei primordial „voinŃa reflectată”, care este total diferită de cea
„organică” şi – prin urmare – se situează în orizonturi de natură
psihologică, „VoinŃa reflectată – scria sociologul german – este un
produs al gândirii însăşi, căreia nu-i revine o realitate a sa proprie
decât în raport cu cauza ei efectivă, adică cu subiectul gânditor”.
Formele acesteia sunt: reflexia, conceptul şi convenŃia, care sunt
străine de tradiŃie şi nu concordă cu „viaŃa organică”.
Pornind de la utilitarismul acerb al lui Th. Hobbes şi reevaluân-
du-i cunoscutul său principiu al „războiului tuturor împotriva tuturor”,
sociologul german considera că societatea este produsul „confruntării
egoismelor” care caracterizează pe oamenii oraşului. Raporturile
dintre oameni sunt de efect individualist, iar interesele pe care le
degajă se împlinesc în oraş şi presupun dezvoltarea industriei. Din
aceste motive, „comercianŃii şi capitaliştii” pot fi consideraŃi ca
întemeietori naturali ai societăŃii (Gesellschaft), precum şi ai regulilor
care le dau formă.1 Atare reguli – după Tönnies – sunt derivate din
contract, dar sunt „trăite pe cont propriu şi desfăşurate într-o stare de
tensiune cu ceilalŃi”.2 Fiecare urmăreşte „desfiinŃarea” semenului său,
producându-se o relaŃie de concurenŃă acerbă şi apărând o atmosferă
de tip hobbes-ian, aceea a unui homo hominis lupus est. La baza
acestora – după Tönnies – se află „piaŃa”, unde „scopul scuză
mijloacele” şi unde „calculul monetar” reglementează toate relaŃiile
sociale, ceea ce nu se întâmplă în cadrul comunităŃii. Aici, legăturile
dintre oameni se întemeiază pe înŃelegere, care este un mod de a simŃi
în limitele unei „conivenŃe intime şi confidenŃiale”. În schimb,
societatea e un „agregat” şi „un produs mecanic”, unde „omul este
străin omului,” iar „binele nu se cunoaşte decât sub „forma unei
ficŃiuni”. Aceasta se datorează faptului că fiecare există pentru sine,
„necedând câte ceva altuia decât contra acceptării unui lucru
echivalent”.
,,Teoria societăŃii – scria Tönnies – porneşte de la construirea
unui cerc de oameni care, la fel ca în comunitate, trăiesc şi locuiesc în
pace unul lângă altul, dar care nu sunt în mod fundamental legaŃi între
ei, ci fundamental separaŃi, rămânând separaŃi în pofida tuturor

1
Piero Amerio, op. cit., p. 20, cf. Manual de psihologia comunităŃii, p. 20.
2
F. Tönnies, op. cit., p.29.
23
legăturilor.1 În consecinŃă – adaugă Tönnies –, în societate, nu se
desfăşoară activităŃi care să poată fi derivate dintr-o unitate existentă
apriori în mod necesar şi care să exprime deci şi voinŃa şi spiritul
acestei unităŃi în individ, fiind îndeplinite şi prin intermediul său,
realizându-se aşadar atât prin cei asociaŃi cu individul, cât şi prin
individul însuşi. Mai degrabă, în acest cadru, fiecare trăieşte pe cont
propriu şi într-o stare de tensiune cu toŃi ceilalŃi1.
În schimb, comunitatea corespunde formei străvechi de viaŃă
arhaică, unde raporturile interindividuale erau trăite afectiv, nefiind
abstracte şi nici supuse calculului monetar.
Pe măsură ce aceste raporturi se intelectualizează şi devin
abstracte sub influenŃa culturii şi civilizaŃiei, comunitatea evoluează
spre societate. Prin „mecanizare şi urbanizare”, ca şi prin „comerŃ şi
practici speculative”, se diminuează prerogativele dreptului natural şi
se extind din ce în ce mai mult elementele celui contractual.
Sintetizând ideile lui Tönnies cu privire la caracteristicile
definitorii ale celor două tipuri de colectivitate umană şi reproducând
într-o anume ordine indicatorii care le caracterizează, se obŃine o
structură sinoptică sugestivă pentru demersul analitic:

(A) VoinŃa organică → Comunitatea

- celula ---- familia

Statut - viaŃa organică ---- legătura de sânge
(drept natural) - instinct şi ---- instinct şi plăceri
plăcere materne, paterne,
fraterne
- obişnuinŃă ---- obiceiuri, moravuri,
ritualuri, religii
- memorie ---- transmiterea de
obiceiuri, ritualuri,
religii

1
Idem, p.38; vezi şi Manual de psihologia comunităŃii, p.30.
24
 (B) VoinŃa reflectată → societate
- reflecŃia ---- studiul valorii
Contract abstracte
(drept raŃional) - calcul şi speculaŃie ---- profit şi câştig
- cunoaştere ---- cultură socială
- egoism ---- comerŃ
- dominaŃie ---- capitalism

E util să rămânem tot în spaŃiul sociologiei germane şi să-l

invocăm pe Max Weber, care tratează tema comunităŃii printr-o dublă
perspectivă: a teoriei asociaŃiunii şi cea a raŃionalităŃii.
Opunând două concepte de bază, „Vergemeinschaftung”1 şi
„Vergesellschatung”, şi corelându-le cu teoria acŃiunii, Max Weber
consideră că „vorbim de comunitate atunci când orientarea spre
acŃiune se sprijină pe o apartenenŃă comună a indivizilor care participă
la aceasta şi o resimt în mod subiectiv sub formă de tradiŃie sau sub
formă de afecŃiune”2.
Dar, dacă disponibilitatea pentru acŃiunea socială se sprijină pe o
identitate de interese sau pe o legătură raŃională în privinŃa valorii şi a
scopului3, „atunci avem de-a face cu o asociaŃie”.
Relevând că această tipologie a orientărilor acŃiunii (raŃională în
raport cu un scop, raŃională în raport cu o valoare, afectivă sau
emoŃională şi tradiŃională) reflectă tipuri ideale şi deci sunt pure
abstracŃiuni, sociologul german precizează că, în realitate, „marea
majoritate a relaŃiilor sociale au în parte caracterul unei comunităŃi şi
în parte caracterul unei asociaŃii”4. Fiindcă – menŃionează el – o relaŃie
socială, oricât de raŃională şi deci oricâtă răceală ar fi creată în raport
cu Ńelul său, poate da naştere la valori afective care trec dincolo de

1
Max Weber, Economie et Société, Tom I, Paris, Plon, 1971
subcapitolul À l’origine, le voisinage, p.379-382. În partea întâi a acestei
lucrări, sociologul german foloseşte conceptul de „vergemeinschatftung” în
sens de „comunalizare” sau „comunotorizare” (vezi René König, Sociologie,
traduit de P. Leccia, Paris, Ed. Flammarion, 1972, p. 58).
2
Manual de psihologia comunităŃii, p. 31.
3
Ibidem.
4
Max Weber, op. cit., p. 38.
25
scopul propus” şi, în mod analog, o relaŃie cu caracteristici prevalent
comunitare poate fi orientată raŃional într-o măsură variabilă în
vederea unui scop”1. Şi apoi, conchide: „… este foarte variabilă
măsura în care un grup familial este resimŃit de membrii săi ca o
comunitate sau este utilizat, din contră, ca o asociaŃie”2.
În ceea ce priveşte vecinătatea, aceasta este abordată de către
sociolog atât din punctul de vedere al „proximităŃii geografice”, cât şi
al „solidarităŃii de interese”.
Societatea domestică – după Max Weber –, înŃeleasă ca tip de
comunitate care îşi acoperă trebuinŃele din resurse proprii, implică
servicii speciale de circumstanŃă, care depăşesc „comunitatea
domestică particulară” şi devin „asistenŃă de vecinătate”.
În istoria relaŃiilor rurale, satul – în concepŃia sociologului
german – a reprezentat o „grupare a comunităŃilor domestice stabilite
într-o proximitate imediată unele de altele şi alcătuind comunitatea de
vecinătate tipică”3. În cadrul acesteia se practică „ajutorul dezin-
teresat”, realizat prin „împrumut neretribuit de bunuri de consum” sau
prin „muncă benevolă”4.
În baza „principiului fundamental de etică populară”, – cum
spune Max Weber – şi, într-un fel, radicalizând vechea practică
romană, apare fenomenul de „mutuum”, adică împrumut fără
compensaŃie. Comunitatea de vecinătate este spaŃiul natural de
manifestare a sentimentelor de „fraternitate”. Aceasta, adică
fraternitatea, se „manifestă sub forma unui ajutor reciproc”, fie în
maniera unui „… aport de mână de lucru în cazul unei nevoi urgente”,

1
Manual de psihologia comunităŃii, p. 31.
2
Ibidem.
3
Aşa cum deja s-a menŃionat, cităm din Economie et Société,
subcapitolul A l´origine, le voisinage, p.379-382.
4
„În practică – scria Max Weber – faptul de a fi vecini înseamnă că, la
nevoie, depindem unii de alŃii, mai ales acolo unde comunităŃile sunt puŃin
dezvoltate din punct de vedere tehnic, vecinii sunt cei din partea cărora vine,
în mod firesc ajutorul şi necesitatea este din acest punct de vedere
fraternitate” (op. cit.).
26
fie printr-un soi de „danie” către cel care este în „dificultate”, după
dictonul: „Ce faci tu pentru mine, voi face şi eu pentru tine”1.
Ajutorul benevol – precizează însă autorul – nu se practică „doar
între egali” şi, deci, nu se acordă numai celor defavorizaŃi din punct de
vedere economic, „ci şi celor cu disponibilităŃi economice ieşite din
comun”2.
Marii proprietari de terenuri – relevă sociologul german –
solicită ajutorul suplimentar „mai ales la strângerea recoltei”, dar nu
pot fi omise nici situaŃiile de „cataclisme” naturale, când se cerea
aportul tuturor şi al fiecăruia în parte. Şi reversul medaliei este tot atât
de necesar şi util, întrucât „… se aşteaptă din partea celor puternici ca
ei să reprezinte în primul rând interesele comune împotriva
ameninŃărilor care ar putea veni din partea altor potentaŃi economici”;
în acelaşi timp, ei pot împrumuta anumite parcele de teren, fie cu titlu
gratuit, fie în schimbul unei contribuŃii uzuale de muncă benevolă
(împrumut gratuit, precarium)3.
Dar, şi în caz de foamete sau în împrejurări de crize de produse,
bogaŃii oferă semenilor o parte din proviziile proprii, dar intervin şi cu
alte servicii caritabile pentru a-i ajuta pe cei cu care convieŃuiesc ca să
depăşească situaŃiile precare4.
Max Weber însă relevă că, deşi „comunitatea de vecinătate”
reprezintă „spaŃiul natural de manifestare a sentimentelor de
fraternitate” şi cu toate că „vecinii sunt cei din partea cărora vine, în
mod firesc, ajutorul”, acestea nu implică, în mod mecanic, faptul că
între vecini domnesc, ca regulă generală, doar relaŃii fraterne5.
Dimpotrivă, există situaŃii în care „comportamentul cerut de
etica populară cedează în faŃa ameninŃărilor personale sau a

1
Max Weber, op. cit., p. 381.
2
Ibidem
3
Op. cit., p. 382.
4
În sensul celor menŃionate, Max Weber scria: „… se aşteaptă ca, în
caz, de foamete, bogaŃii să pună la dispoziŃie o parte din proviziile proprii şi
să se arate dispuşi să ofere şi alte servicii caritabile; din punctul lor de vedere;
cei avuŃi acceptă toate acestea, deoarece ştiu că şi ei pot, oricând, cădea în
nevoia de a aştepta bunăvoinŃa vecinilor lor” (op. cit.).
5
Max Weber, op. cit., p. 382.
27
conflictelor de interese”, creându-se ostilitate între conlocuitori, care,
rând pe rând, au conştiinŃa plasării lor în contradicŃie cu exigenŃele
eticii populare1 şi se consideră frustraŃi.
Sintetizând tezele sociologului german, relevăm că, în gândirea
sa, comunitatea de vecinătate „constituie” fundamentul originar al
comunităŃii rurale, ea putând constitui baza unei activităŃi de ordin
politic şi fiind spaŃiul în care vor fi înglobate „tot felul de noi
activităŃi”. Dar, conchidea Max Weber, activitatea comunitară proprie
comunităŃii de vecinătate este „fraternitatea economică”.
Tot în sociologia germană, René König, în Fischer Lexicon
soziologie, formulează ideea potrivit căreia comunitatea are o
importanŃă tot atât de esenŃială în construirea social-culturală a
personalităŃii, precum o are şi familia. „Copilul şi tânărul – scrie René
König – învaŃă înainte de toate, majoritatea legăturilor sociale
existente în afara domeniului familial, … în forma lor comunitară”2.
Având drept premisă determinarea generică a unor concepte
înrudite cu cel de comunitate şi relevând modul lor de a circula în
limba germană, René König consideră că o colectivitate, pentru a fi o
realitate socială pe deplin închegată, presupune tensiuni interioare
puternice, la care se adaugă un accentuat spirit al puterii şi –
corespunzător acestora – apar „eterogeneităŃi care însă nu trebuie să
degenereze în conflicte”.
În viziunea sa, noŃiunea de comunitate nu este corespunzătoare
celei de „comună administrativă”, deoarece dimensiunea administrativă

1
Ibidem.
2
L-am citat pe René König după lucrarea Katerinei Aschenbrenner şi
Diéter Kappe, intitulată Groβstadt und Dorf als Typen des Gemeinde, Berlin,
1972.
Tot din René König am consultat cu interes studiul „Communauté”,
din vol. Sociologie, sous la direction de R. König, traduit de Pierre Leccia,
Paris, Ed. Flammarion, 1972, şi în care se menŃionează că, în sociologia
germană, conceptul de comunitate „joacă un rol nefast, datorită caracterului
său polisemic, ceea ce n-ar trebui să fie cazul pentru un concept
fundamental”; de aceea – adaugă René König – sociologul Th. Geiger a
propus în anul 1931 ca să se radieze cuvântul Gemeinschaft din vocabularul
de specialitate (op. cit., p.55).
28
este „de o importanŃă secundară pentru a constitui un criteriu de
întemeiere a comunităŃii” şi – deci ea – la rândul ei, depinde de alte
variabile, printre care menŃionează pe cea de durată. „Unde este dată o
unitate administrativă – nota René König – trebuie să treacă mult timp
pentru ca ea să devină o unitate socială cu caracter comunitar”1.
Pentru a preciza sensul conceptului de comunitate şi pentru a
indica utilizările lui în sociologie, René König a stabilit trei criterii cu
relevanŃă în domeniu prin care să se poată operaŃionaliza acest
concept, iar apoi să se formuleze definiŃia ce-i corespunde. Aceşti
indicatori sunt: 1) unitatea teritorială; 2) interacŃiunea socială şi
3) legături formale şi informale, ce stau într-o anumită relaŃie cu
exteriorul instituŃional organizat.
AlŃi sociologi germani, respectiv Katerin Aschenbrenner şi
Diéter Kappe, în lucrarea deja citată, după ce precizează că orice
„comunitate implică o anume existenŃă în durată, iar oamenii care
trăiesc în ea au atât conştiinŃa legăturilor reciproce în care sunt
angrenaŃi, cât şi perceperea graniŃelor cu celelalte comunităŃi”,
enumeră şi ei, ca şi René König, un set de indicatori consideraŃi
semnificativi pentru cazul care ne interesează, precum: 1) sistemele de
comunicaŃie existente; 2) formele controlului social; 3) raporturile de
putere; 4) perspectivele sociale; 5) tensiunile interioare şi 6) tradiŃia
culturală de tip local.
La acest pachet de indicatori consideraŃi ca principali şi – prin
urmare – ca fiind indispensabili pentru cercetarea în speŃă, cei doi
sociologi adaugă ceea ce ei numesc „caracteristici sociologice
secundare”, care, deşi subordonate, sunt totuşi semnificative şi deci
utile pentru a configura conŃinutul conceptului de comunitate.
În sensul celor de mai sus, Katerin Aschenbrenner şi Diéter
Kappe menŃionează: 1) forma de aşezare; 2) poziŃia; 3) mărimea;
4) organizarea populaŃiei şi 5) caracterul rural sau urban al localităŃii.2
În baza celor două categorii de indicatori şi cu intenŃia de a
formula o definiŃie nominală asupra comunităŃii, cei doi sociologi
uzează de un enunŃ de tip sintetic şi caută să nu omită nimic din ceea
ce exprimă indicatorii enumeraŃi anterior: Însumând – notează ei –,

1
Katerin Aschenbrenner und Diéter Kappe, op. cit.
2
Ibidem.
29
comunitatea poate fi definită ca un complex social de raporturi între
oameni care locuiesc pe un spaŃiu mai mult sau mai puŃin extins şi
care trăiesc în comun diverse legături sociale, economice şi culturale
şi pe care le dezvoltă într-o asemenea măsură încât o parte a
trebuinŃelor şi a dorinŃelor pe care le au pot fi satisfăcute în interiorul
acestui cadru1.
Ca parte a unui raport mai larg şi ca „spaŃiu în care se plasează
aproape toate manifestările sociale”, comunitatea reprezintă – după
sociologii germani – arealul în care se afirmă şi se perfecŃionează
personalitatea umană. Ca poziŃie intermediară între familie şi marile
construcŃii socio-umane, comunitatea nu este nici „societate globală” –
cum o gândea G. Gurvitch –, dar nu este nici un produs „perceput şi
personificat numai de reprezentanŃii comunităŃii”, ci „este o
construcŃie care pune în acŃiune dinamici capabile să stimuleze accesul
activilor” la valori superioare şi să transforme comunitatea din obiect
al programelor guvernamentale în subiect al lor. Continuând pe
această linie analiza conceptului de comunitate şi plasând-o în
perioada „post-weberiană”, se impune cerinŃa expresă de reclarificare
a raportului dintre conceptul de comunitate şi corelative ale lui de
referinŃă, precum familia, statul, naŃiunea.
În al doilea rând, începând cu anii ’20 ai secolului trecut şi
ajungând până aproximativ în deceniul şase al aceluiaşi secol, s-a
renunŃat întrucâtva la tradiŃia „Tönnies – Weber” şi nu s-a mai recurs
la serviciile euristice ale „tipului ideal” în cercetarea comunităŃilor
umane. „Sub presiunea mişcării migratorii din unele Ńări ale Europei şi
Asiei spre Statele Unite ale Americii, precum şi datorită tensiunilor de

1
Katerin Aschenbrenner und Diéter Kappe, op. cit., p.9; la pagina 2, se
notează; „Ceea ce se ascunde sub această noŃiune (de comunitate, n. ns.) nu
acoperă sau acoperă parŃial ceea ce alte ştiinŃe sau vorbirea curentă
desemnează prin comunitate. Pentru juriştii şi politicienii comunei, de
exemplu, comunitatea înseamnă „cea mai mică unitate teritorială cu
autoîmputernicire administrativă (Nellson R.). Pentru ştiinŃele sociale stau în
centrul atenŃiei aspectele economice, ca, de exemplu, gradul de
industrializare, relaŃiile agrare, probleme ale transportului etc. Dar, nici
noŃiunile de comunitate şcolară sau comunitate religioasă nu acoperă ceea ce
este exprimat de sociologie prin comunitate”.
30
ordin etnic, dar mai ales rasiale, prin cunoscutul apartheid, cercetarea
sociologică a trecut de la abstract la concret şi de la teoretic în sine la
empiric. Totodată, cunoscuta formulă ontologică a lui Emile Durckheim,
potrivit căreia „socialul se explică prin social”, ca şi definirea
„faptului social ca lucru” s-au dovedit inoperante în contextul în care
formele vieŃii cotidiene cereau ca cercetarea să fie urmată de
„angajare”, iar individul să aibă o anume preponderenŃă asupra
societăŃii. Thomas şi Znaniceki, în cunoscuta lor lucrare łăranul
polonez în America şi Europa, relevă „o constantă interacŃiune de
factori obiectivi şi de factori subiectivi” şi pun în evidenŃă „o legătură
cu dublă conexiune între elementele sociale şi lumea individuală”1.
,,Cauza unui fenomen social sau individual – scriau cei doi
sociologi – nu este niciodată un alt fenomen social sau individual
izolat, ci este totdeauna o combinaŃie între un fenomen social şi unul
individual; …există o dependenŃă reciprocă între organizarea socială
şi organizarea vieŃii individuale”2.
În fine, în perioada pe care o menŃionăm, ca efect al mişcărilor
demografice la care ne-am referit, ca şi al proceselor industrializării şi
urbanizării, a apărut un nou curent filosofic care a influenŃat şi socio-
logia comunităŃilor rurale şi urbane şi a orientat investigaŃiile de teren
către specific şi relevanŃa de sine. Acest curent a fost pragmatismul,
iniŃiat de Williams James, la care putem adăuga aportul lui Peirce, dar
şi influenŃele funcŃionalismului în varianta lui John Dewey3.
În viziunea acestei filosofii, ca şi în perspectiva finalităŃii
cercetărilor sociologice, s-a produs o mutaŃie de fond atât în teorie, cât
şi în metodologia evaluării domeniului comunitar. Aceasta întrucât, în
optica pragmatism-funcŃionalismului, ideea de comunitate nu mai viza
„un ansamblu generic de structuri şi de procese luate în sine” şi nici nu
mai era plasată în abstract, adică în afara unui spaŃiu conturat şi
dincolo de indivizii care se află întrânsul. Dimpotrivă, ea a dobândit
conotaŃii contextuale, fiind privită ca o entitate determinată, cu oameni
organizaŃi în grupuri precise, alcătuite cu tradiŃii, cu obiceiuri şi cu

1
Cf. Piero Amerio, op. cit., p.35.
2
W. I. Thomas and Fl. Znaniceki, The Polish Peasant in Europe and
America, Chicago, University of Chicago Press, 1918-1920, Tom I, II.
3
Idem, p.34.
31
mentalităŃi comune. Modelul ei de existenŃă şi de manifestare urmărea
să se regăsească în formele locale ale vieŃii cotidiene, ca şi în acŃiunea
umană concretă. Prin aceasta din urmă, ca şi prin calitatea de „fiinŃă
generică”, omul realiza continuu o deschidere către societatea generală
şi intra în relaŃii cu ceilalŃi, dar într-un loc precis fixat şi într-un
interval de timp dat. Charles Horton Cooley1, unul dintre iniŃiatorii
sociologiei grupurilor sociale şi cunoscut pentru clasificarea acestora
în primare şi secundare, vorbeşte de „localism” şi de „subiectivism”.
În viziunea sa, pentru ca o societate să existe şi pentru ca ea să se
afirme în mod plenar, e necesar ca un anumit număr de oameni să
locuiască împreună într-un fragment de spaŃiu din natură, ştiut şi
recunoscut şi de către alŃii, oameni care să aibă scopuri comune2.
Într-un astfel de context dat, imaginea comunităŃii a dobândit
substanŃă, îmbogăŃindu-se atât cu elemente conceptuale, cât şi cu
aspecte practice3.
Prin perspectiva filosofiei lui William James, ca şi prin aceea a
lui John Dewey, conŃinutul ei, al comunităŃii, s-a extins, vizând rapor-
tul dintre viaŃa publică şi viaŃa privată, dintre obiectiv şi subiectiv.
Robert M. MacIver4, la rândul său, pornind ca şi Cooley de la
acelaşi premise filosofice: W. James – J. Dewey şi delimitându-se şi el
de conotaŃiile clasice ale „tipului ideal”, distinge între „asociaŃie” şi
„comunitate”, formulând denumirea de „comunitate locală”.

1
Charles Horton Cooley, Human Nature and Social Order, Scribner's,
New – York, 1902.
2
Cf. Piero Amerio, op. cit., p.35.
3
Dacă plasăm această optică în contextul sociocultural, ambiental şi
politic din America, unde oraşele s-au născut din întâlnirea pe un teritoriu a
unor persoane încă vii în memoria urmaşilor, unde grupul şi asociaŃia sunt
realităŃi concrete care întemeiază şi conduc bisericile şi multe instituŃii
sociale, unde instanŃele locale au avut din totdeauna întâietate faŃă de cele
centrale, unde competiŃia şi conflictul sunt considerate lucruri
„cvasinaturale”, şi nu elemente nepotrivite cu dinamica socială … – scrie
Piero Amerio – putem înŃelege cum s-a îmbogăŃit conceptul de comunitate
locală atât cu elemente conceptuale, cât şi cu aspecte practice” (op. cit., p.35).
4
Robert M. MacIver, Community. A Sociological Study, MacMillan,
New-York.
32
 După sociologul american, comunitatea nu reprezintă „o formă
asociativă particulară, şi nu apare ca o alianŃă funcŃionând pentru un
scop sau altul, ci este condiŃia de bază a vieŃii în comun”1.
Spre deosebire de „asociaŃie”, care se întemeiază pentru
obiective limitate, comunitatea implică „durată nelimitată şi scopuri
integrale”. Semnul definitoriu al comunităŃii – după MacIver – rezidă
în aceea că, în interiorul ei, „o viaŃă poate fi trăită în întregime cu toate
relaŃiile sociale proprii”2 şi cu tot complexul de tradiŃii şi de valori, ceea
ce nu este cazul pentru „asociaŃie”. Aceasta din urmă este una parŃială în
raport cu totalitatea raporturilor dintre oameni şi cu perspectiva Ńelurilor
de durată. În schimb, comunitatea locală impune „un teritoriu”, sau ceea
ce C. Zimmermann numea „a relatively definite and compact geografic
chase”3, unde un număr de persoane locuiesc împreună şi unde
solidaritatea şi ceea ce îi uneşte pe oameni reprezintă cu mult mai mult
decât ceea ce îi separă. Nu interese particulare şi nicio biective efemere
definesc esenŃa unei comunităŃi, ci o sumă de factori fundamentali, care
determină un puternic sentiment de „nostrizare”4, astfel ca „in-group”-ul
să fie predominant faŃă de „out-group”.
Şi în sociologia mai recentă au continuat analizele cu privire atât
la conŃinutul conceptului de comunitate, cât şi la metodologiile
utilizate de către specialişti în scopul elaborării unei sociologii în
domeniu5. Dintre aceştia îl vom invoca în special pe Boguslaw
Galeski, care în Conceptele de bază ale sociologiei rurale6, lucrare de

1
Robert M. MacIver, op. cit., p.32
2
Idem
3
C. Zimmermann, The Changing Community, Harper & Row,
New-York, 1938; vezi şi Manual de psihologia comunităŃii, p.32.
4
Concept formulat de către J. Noultin.
5
Dintre lucrările atât psihologice, cât şi sociologice, menŃionăm:
M.P. Bender, Community Psyhology, Londra, Methwn, 1976; Il. Heller,
J. Monahan, Psyhology and Community Change, Darsey Press, Homewood,
Illinois, 1977; P. H. Mann, Community Psyhology. Concepts and Aplications,
New York, Free Press, 1978; Jwin Sanders, The Community, Boston, 1972;
D.E. Poplin, Communities. A Survey of Theories and Methods of Research,
MacMillan, New-York, Lodon, 1972 etc.
6
Boguslaw Galeski, Basic concepts of rural sociology, Manchester
University Press, 1972.
33
„inventar problematic” – dacă se poate spune aşa –, dar şi de sinteză a
unei experienŃe profesionale, abordează problematica comunităŃii în
raport cu o alta, aceea a regionalităŃii.
Pentru sociologul polonez, o comunitate locală reprezintă „o
totalitate de locuitori ai unui anumit teritoriu, care constituie un grup
social, dacă sunt organizaŃi pe bază de legături de rudenie, de interese
economice, de norme şi valori acceptate în comun, pe care,
conştientizându-le, le disting de alte grupuri definite după aceleaşi
principii”1. Potrivit opiniei sale, comunitatea nu poate fi definită
numai în baza unei singure caracteristici şi – prin urmare – nu este
suficient un criteriu pentru a include o colectivitate în cadrul
comunităŃii. ComunităŃile, ca şi regiunile – scria Galeski – „se
deosebesc de obicei cu referire la caracteristici sociale importante,
care tind a fi cumulative”. Acestea – spune el – determină de regulă
unităŃi integrale, care impun instituŃii economice şi culturale aparte,
dar şi sisteme de relaŃii care leagă pe membrii unui grup, a căror
prezenŃă poate fi supusă unor măsurători empirice. Metodologic
vorbind, atare măsurători – relevă Galeski– sunt necesare pentru a se
stabili coeficientul de intensitate a determinărilor de conŃinut ale
fiecărui indicator în parte şi pentru a putea decide în ce categorie
administrativă trebuie inclusă o localitate.
Nu insistăm asupra tezelor sociologului polonez, întrucât
capitolul la care ne-am referit va fi inclus integral într-o antologie
viitoare de texte de sociologie rurală şi va putea fi parcurs in extenso
acolo.
După o succintă şi într-un fel sumară consemnare a conotaŃiilor
conferite conceptului de comunitate, în general, şi de comunitate
rurală, în particular, apare totuşi un fel de îndoială de tip cartezian,
întrebându-ne ce anume s-ar mai putea înŃelege prin „comunitate”, în
urma atâtor specificări conceptuale.
Piero Amario se întreba şi el la rândul său în legătură cu acelaşi
lucru: „Întrucât termenului de «comunitate» i s-au conferit o
multitudine de întrebuinŃări şi, a ajuns să-şi piardă din sensurile sale,
ce a mai rămas din el?”

1
Idem, capitolul intitulat The Village Community, p. 76-98.
34
 „Pe plan general, nu foarte mult, pentru că a fost utilizat în
moduri atât de diferite, încât a ajuns să nu mai indice mare lucru, mai
ales în Statele Unite. În Europa, a rămas, cel puŃin într-un anume sens,
legat de viziunea lui Tönnies; în acest cadru, fiind o noŃiune de ordin
specific sociologic, e greu să nu împărtăşeşti criticile care i-au fost
aduse: ideea de solidaritate, problemele de identitate, faptul că
poziŃiile care iterează într-o oarecare măsură un punct de vedere
utilitarist şi «de piaŃă» în privinŃa convieŃuirii umane pot fi exprimate
mai corect cu ajutorul altor noŃiuni. Chiar şi în psihologia comunităŃii,
aşa cum ne este oferită de modelele americane, conceptul originar de
comunitate pare să fi pierdut multe dintre conotaŃiile sale”1. „Ce
rămâne astăzi din conceptul de comunitate?” – se întreba autorul şi
răspundea: „A ajuns să nu mai indice mari lucruri”.
Dincolo însă de caracterul polisemic al acestui concept, ca şi de
disputele purtate între Communitarians (Taylor, MacIver) şi
universalişti (Hans Jonas, Jurgen Habermas etc.), el exprimă o
realitate bine conturată, vizând un grup de oameni istoriceşte
organizat, care ocupă un spaŃiu natural precis delimitat, în interiorul
căruia se dezvoltă activităŃi economice şi socio-culturale, şi respectă
norme şi valori, în vederea activării resurselor materiale şi spirituale şi
a supravieŃuirii speciei omeneşti.
În contextul însă al informatizării şi globalizării, ca şi „sub
presiunea pieŃei şi a comunicaŃiilor”2, problematica atât teoretică,
precum şi practică a comunităŃii cunoaşte mutaŃii de fond.
Mai întâi, relaŃia dintre „local şi extralocal” devine una
biunivocă, cu aporturi de efect reciproc şi cu deschideri către sursele
binelui şi gestionării justiŃiei generale, Ca formă asociativă legată de
un teritoriu şi ca structură de relaŃii între oameni, comunitatea apare
centrată pe acŃiunea identităŃii de sine, dar şi prin cea a adaptării la
dezvoltarea de ansamblu a societăŃii. InstituŃiile locale au avut
totdeauna şi au şi în prezent o anume întâietate faŃă de cele centrale,
ele vizând grupuri concrete şi având de soluŃionat problemele
oamenilor dintr-o localitate. Acestea din urmă conferă sens
investiŃiilor şi determină apariŃia iniŃiativelor cu caracter antrepre-

1
Piero Amerio, op. cit., p.38.
2
Op. cit., p.39.
35
norial. În acelaşi timp însă, problemele oamenilor fac parte din sce-
narii sociale, fiind conjugate cu programele politice şi cu acea atât de
cunoscută metodă a cercetărilor sociologice numită „social survey”1.
ÎnŃeleasă ca sistem social complex şi gândită într-o perspectivă
holistă, comunitatea implică învăŃarea controlului asupra propriilor
evenimente, prin elaborarea unor proiecte „proactive”, ca şi prin
strategii formatoare, prin intermediul cărora din obiect al istoriei să se
transforme în subiect al ei. Nu delegări de competenŃă şi nici modele
de substituŃie se cer pentru autodezvoltarea comunităŃii, ci proiecte
participante2 de emanaŃie locală, care să favorizeze implicarea
conştientă a subiecŃilor în finalizarea de obiective proprii şi să
stimuleze „dobândirea încrederii în sine”. Empowerment3 – cum este
denumit acest fenomen de către unii specialişti americani, sau
self-eficacy4 – cum este denumit de către alŃii, înseamnă – în fond –
amplificarea energiilor pe care subiectul le poate utiliza pentru a putea
stăpâni evenimente şi a dezvolta strategii de activare a resurselor
locale; un sistem raŃional de management comunitar prin care să se
identifice conŃinuturile fizice, cât şi psihice, în vederea unei
contabilizări de patrimoniu5, deopotrivă natural şi deopotrivă uman,
pentru elaborarea unor „bilanŃuri sintetice”6 de componente şi în ideea
construirii de scenarii care să conducă la un „optim comunitar”. Pentru
aceasta însă este imperios necesar, mai întâi, un autentic „leader” de
orientare acŃională, care să beneficieze de o reală „carismă” de

1
D.E. Poplin, Communities. A Survey of Theories and Methods of
Research, McMillan, New York, London, 1972.
2
F.A.O. L’Analyse socioloque dans la conception de projets
d’investissement agricol, Document Technique du Centre d’Investissements
nr. 9, 1995, p.11.
3
J. Rappaport, Community Psychology. Values, Research and Action,
Holt Rinehart, Winston, New-York, 1977, după Manual de psihologia
comunităŃii, p. 67.
4
A. Bandura, Social Foundations of Thought and Actions, Prentice
Hall, Englewood Cliffs, New-Jersey, 1986.
5
Dezvoltarea durabilă – Teorie şi Practică, vol. II, Mecanisme şi
instrumente, coordonatori AngheluŃă Vădineanu, Costel Negrei,
Petru Lisievici, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1999, p. 144-145.
6
Op. cit., p. 151.
36
personalitate, iar mai apoi de aptitudini, dar şi de atitudini pentru a
creşte potenŃialul „composibilelor” (folosind conceptul lui Leibniz) şi
a le rataşa pe acestea trebuinŃelor locale. În acelaşi timp, se impune în
mod peremptoriu formarea publicului comunitar, care să devină apt de
a modifica stări de lucruri insolvabile şi a le aduce la o scală
abordabilă din punct de vedere practic.
Implementarea unui sistem managerial, ca şi precizarea unei
metodologii de fezabilitate comunitară înseamnă – de fapt – o
desfăşurare de acŃiuni pe două planuri complementare, şi anume: unul
situat la nivel „suprastructural”, vizând rolul personalităŃii şi – prin
urmare – referindu-se la acele individualităŃi clarvăzătoare, cel
de-al doilea plan constituindu-l grupurile sociale în totalitatea lor,
adică populaŃia comunitară, care se impune să fie informată şi instruită
cu privire la programele ce urmează a se implementa în zonă, precum
şi în legătură cu resursele interne şi externe la care se urmăreşte a se
recurge în vederea obŃinerii de performanŃe socio-economice şi a
creşterii calităŃii vieŃii. Or, acestea nu pot fi împlinite fără o acŃiune
instructivă de tip managerial şi nici nu vor favoriza participarea
conştientă a subiecŃilor la viaŃa comunităŃii dacă nu se va proceda la
implementarea de programe formative temeinic elaborate, atât la nivel
naŃional, cât şi la nivel local.
O nouă paradigmă, cea de efect managerial, ca şi o nouă
filosofie, cea comprehensiv – constructivistă, devin de necesitate acută
atât pentru a crea o atmosferă favorabilă transformărilor care urmează
a se efectua în comunitate, cât şi în privinŃa rolurilor (altele decât cele
tradiŃionale) ce trebuie jucate de către subiecŃi. Fără o concepŃie
cuprinzătoare – adică fără acel „weltanschaung” sistemic şi
generalizator, care să însemne cunoaştere şi acŃiune, şi fără o
metodologie instrumentală întemeiată pe principii de eficienŃă nu este
posibilă clarificarea ierarhiilor de valori existente în spaŃiul social şi
nici nu se vor identifica motivele în baza cărora localnicii aderă sau
resping planurile de reconstrucŃie viitoare. Mai mult chiar, lipsa unui
cadru conceptual comprehensiv şi inexistenŃa unui orizont ideatic care
să stabilească corelaŃii, dar şi să efectueze distincŃii duc la
devalorizarea funcŃiei şi neconştientizarea „responsabilităŃilor de
status”. Am fi înclinaŃi a mai adăuga un aspect ce se referă la relaŃiile
„de efect” şi care se plasează între faza latentă şi faza finalizată, şi
37
anume: nefolosindu-se de o pregătire prealabilă în domeniu şi
neposedând o „cultură de esenŃă managerială”, liderul nu este apt să
identifice tipurile de competenŃe de care comunitatea are nevoie şi nici să
folosească, cu randamente superioare, resursele de care dispune.
IntervenŃiile sale în procesele de schimbare, precum şi încercările de a
pune în funcŃiune mecanisme „interacŃionist – constructiviste” vor fi de
dimensiuni subliminale. Regulile comunităŃii vor fi abordate în mod
neprofesional, iar problemele grave vor rămâne în continuare
nesoluŃionate şi se vor acutiza. În cele din urmă, între grupurile sociale, pe
de o parte, ca şi între nivelul de decizie şi cel de execuŃie, pe de altă parte,
apar contradicŃii antagoniste, scăpându-se de sub control propriul mediu
comunitar şi producându-se stări cu caracter de criză.
Amânările sau „rezolvările de circumstanŃă” ale problemelor
curente, ca şi lipsa capacităŃii „analizei critice” produc „blocaje de
ordin rezolutiv” şi distorsionează acŃiunile instanŃelor de „promovare”
umană. De aceea, pentru a preveni apariŃia în agora politicii
comunitare a „inapŃilor” şi pentru a descuraja spiritele lipsite de
vocaŃie în domeniu, e necesar a se înfiinŃa „mişcarea pentru formarea
de manageri comunitari”, în cadrul căreia electoraŃii – dacă se poate
spune aşa – să fie instruiŃi şi „şcolarizaŃi” după standarde
interdisciplinare şi care să facă dovada unei anume abilitări de
competenŃă a celui care candidează pentru o funcŃie comunitară.
Bardin Nelson, referindu-se la rolul mişcării pentru dezvoltarea
comunităŃii din Statele Unite şi indicând programele pe care aceasta le
iniŃiază, consideră, în consens cu alŃi sociologi, că atare programe
constituie „… cel mai mare potenŃial al naŃiunii pentru perfecŃionarea
vieŃii rurale”1, iar democraŃia reprezintă cadrul de integrare a valorilor
esenŃiale ale societăŃii. „Mişcarea pentru dezvoltarea comunităŃii, scrie
Nelson, apare ca un proces democratic pentru încurajarea studierii
comunităŃii şi pentru îndeplinirea programelor destinate să ofere
acesteia o mai progresivă evoluŃie”2.

1
Bardin H. Nelson, Programele de dezvoltare a comunităŃii, în Alvin L.
Berbrad, Rural Sociology, an Analysis of Contemporary Rural Life, Maggraw-
Hill Bool Company, Inc., New-York, Toronto-London, 1958, p. 88.
2
Ibidem.
38
 Trăsăturile de bază ale „mişcării”, precum şi obiectivele
grupurilor ei de lucru vizează metodele de raŃionalizare a conŃi-
nuturilor interacŃionist-constructuviste apte de autoregenerare, precum
şi alegerea faptelor, organizate apoi în vederea elaborării de modele de
dezvoltare viitoare care să fie propuse actorilor sociali. Liderii
mişcării pentru dezvoltarea comunităŃii, în lumina unei anumite
filosofii şi în baza principiilor democraŃiei1, au – după Nelson – în
competenŃă să identifice factorii din mediul producător de „bună
stare”, care să contracareze pe cei ai „funcŃionării negative” şi să
mărească puterea persoanelor de a-şi controla activ propria viaŃă.
Obiectivul lor principal, ca şi optica pragmatică de abordare a
problemelor de soluŃionat sunt centrate pe comunitatea locală, iar
strategiile de ordin interacŃionist-constructiviste vizează mai întâi
„oferirea unor modele de roluri”2, prin care actorii, de fapt, fiecare
actor, învaŃă cum să se implice şi deci cum să participe în acŃiunea de
folosire a oportunităŃilor atât interne, cât şi externe şi să dobândească
încrederea în sine. Apoi, liderii (sau cum îi numim noi – animatorii
comunitari) trebuie să aibă conştiinŃa că pot să influenŃeze dinamicile
comunitare, iar apoi să organizeze grupuri de lucru3, ca şi „grupuri
mixte”, cu ajutorul cărora să implementeze programe de management
comunitar şi să amplifice sentimentul de responsabilitate generală.
Pentru aceasta însă se impune în mod peremptoriu să se formeze

1
Vezi, pentru detalii, capitolul intitulat „Formarea profesioniştilor
pentru munca în comunitate, semnat de Augusta Palmonari, din Manual de
psihologia comunităŃii, p. 101.
2
Cf. J. Oxford, Community Psychology: Theory and Practice,
New-York, 1992, apud Bruna Zani, op. cit., p. 83.
3
A. Katz, E. Bender, citaŃi de către Bruna Zani, menŃionează cinci
categorii de grupuri, ordonate după scopul pe care-l au de realizat. Astfel, se
menŃionează: 1) grupuri focalizate pe autorealizare şi progres personal;
2) grupuri centrate pe apărare socială (social advocacy), pentru crearea de noi
legi şi servicii pentru folosul indivizilor, al familiilor şi al diverselor
categorii; 3) grupuri ce activează pentru crearea unor modele alternative de
viaŃă; 4) grupuri create pentru a oferi un refugiu marginalizaŃilor şi
persoanelor disperate, care să fie protejate de presiunile sociale; 5) grupuri
mixte, care nu au o Ńintă predilectă, ci mai multe caracteristici (Manual de
psihologia comunităŃii, p. 81).
39
profesionalişti, adică animatori ai mişcării comunitare, iar aceasta este
una dintre finalităŃile sociologiei rurale ca ştiinŃă. În contul ei de
atribute stă, printre altele, şi activitatea „instructiv-educativă”, aceea
de a orienta şi apoi de a specializa „candidaŃii” care să opereze în
servicii pentru promovare socială şi să fie abilitaŃi a lucra în educaŃia
pentru „socializarea adulŃilor”. „A profesionaliza educaŃia adulŃilor”1
şi a instituŃionaliza procesul de „a-i învăŃa să înveŃe” reprezintă
raŃiunea practică a disciplinei ştiinŃifice despre comunitate şi îi conferă
acesteia dreptul de a se implica în actele decizionale.

1.3. Management comunitar şi antreprenoriat rural

Atât teoria, cât şi practica dezvoltării comunitare au făcut şi fac
în continuare obiectul unor importante programe manageriale atât în
plan naŃional, cât şi în plan internaŃional.
În plan naŃional, în afara managementului rural gândit de către Ion
Ionescu de la Brad, Spiru Haret, C. Ionescu-Siseşti1 şi Virgil Madgearu,
la care se referă mai toate cercetările, noi vom invoca două documente
manageriale deosebit de utile, ambele apărute în perioada interbelică, iar
unul având caracter oficial şi care ar fi de mare utilitate pentru forurile de
resort actuale. Este vorba de lucrarea jubiliară, întocmită de „Ministerul
Agriculturii şi Domeniilor” la împlinirea unei jumătăŃi de secol de
existenŃă şi de activitate şi care constituie un îndreptar valoros pentru
reorganizarea agriculturii din perioada postdecembristă.
Sub semnul „ofensivei agriculturii”2, ca şi în perspectiva
dezvoltării mediului rural prin modernizarea sectorului primar acest
document care numără 536 de pagini şi la care se adaugă hărŃi, tabele,
planşe etc. cuprinde: partea I: „Istoricul Ministerului Agriculturii şi
Domeniilor”; partea a II-a: „Organizarea actuală a Ministerului
Agriculturii şi Domeniilor” (în termeni sociologici, ar fi organigrama
ministerului); partea a III-a: „Actualitatea Ministerului Agriculturii şi

1
Vezi, pentru detalii, capitolul intitulat: „Formarea profesioniştilor
pentru munca în comunitate”, semnat de Augusta Palmonari, din Manual de
psihologia comunităŃii, p. 101.
2
Cf. Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Istorie, Organizare,
Realizări, Perspective, Bucureşti, „Monitorul Oficial”.
40
Domeniilor” (cuprinzând clasificarea activităŃilor după domenii şi
responsabilităŃi, instrucŃiuni, rezultate ale ofensivei agricole, decizii,
dotări tehnice, experimente privind ferma model privată şi de stat,
activitatea institutelor de cercetări agronomice, administraŃiuni
comerciale, regia exploatărilor agricole şi zootehnice, activitatea
serviciului de statistică, publicaŃii şi studii, camerele de agricultură,
acŃiunea culturală profesională, institutele centrale cooperative etc.);
partea a IV-a: „Activitatea legislativă”, iar partea a V-a, „Concluzii”.
Ne întrebăm cu îndreptăŃire de ce Ministerul Agriculturii nu se
revendică într-o experienŃă autohtonă deja „etalonată” (ca să utilizăm
un concept din practica psihologică) şi de ce nu organizează echipe
interdisciplinare de cercetare şi construire a unor programe
manageriale ştiinŃifice cu ajutorul a ceea ce avem în Ńară?
Cea de-a doua lucrare – tip document – la care ne vom referi
aparŃine inginerului Petre Rădulescu1 şi reprezintă un proiect
managerial neegalat până în prezent nici în teoria şi nici în practica
dezvoltării rurale. Dar şi aici constatăm o aceeaşi ignorare din partea
celor care se ocupă cu cercetarea mediului rural, dar şi cu elaborarea
de modele şi proiecte pentru regenerarea satului românesc. De cele
mai multe ori se invocă reuşite de prin alte părŃi şi care – desigur -
trebuie cunoscute şi studiate, dar care nu au o relevanŃă absolută
pentru ruralul românesc şi care – de multe ori – generează efecte
contrare în raport cu ceea ce se urmăreşte a se realiza aici, la noi. În
schimb, lucrările unor specialişti din Ńara noastră, precum şi experienŃa
dobândită prin cercetări mai recente sunt trecute cu vederea sau, de
multe ori, marginalizate în mod intenŃionat.
Inginerul Petre Rădulescu a avut în intenŃie să scrie o trilogie2,
dar în afara volumului pe care-l sintetizăm nu am identificat pe

1
Inginer Petre Rădulescu, Rezolvarea complexului problemelor rurale
în România, Imprimeriile „FrăŃia Românească”, Bucureşti, 1942.
2
„Acest studiu proiect – scria P. Rădulescu – trebuie completat cu o
nouă lucrare ce tratează despre mijloacele de realizare şi tranziŃie, dintre
formula actuală şi formula nouă. Aş fi dorit să prezint odată cu volumul de
faŃă şi această lucrare. GreutăŃile cu care am avut de luptat nu mi-au îngăduit
aceasta, fără a întârzia tipărirea volumului ce prezint, care, sub raportul
oportunităŃii şi utilităŃii, are o valoare mare. Pentru aceasta, Mijloacele de
41
celelalte două anunŃate de către autor. Aşadar, nu ştim dacă ele au
văzut lumina tiparului, iar dacă s-au publicat, nu ştim unde se află spre
a fi consultate.
În ceea ce priveşte primul volum, adică cel pe care îl analizăm,
el trebuie privit atât prin prisma concepŃiei, cât şi prin prisma
finalităŃii.
Ca viziune de ansamblu, autorul a întrebuinŃat o concepŃie holistă,
prin care sunt invocate şi „suscitate” – dacă se poate spune aşa – toate
componentele vieŃii sociale din satul românesc şi a formulat soluŃii
pertinente pentru complexul rural în totalitate şi pentru componentele
sale luate separat.
Lucrarea este alcătuită din trei părŃi distincte, dar aflate într-un
raport de complementaritate între ele şi devenind co-eficiente.
Partea I, intitulată „Cauze şi efecte”, începe cu „DefiniŃia
complexului rural”: „Voi numi complex rural – nota Petre Rădulescu -
totalitatea activităŃilor care se desfăşoară în viaŃa rurală, indiferent de
natura sau intensitatea lor”1.
ActivităŃile, privite prin prisma „complexului” şi grupate în
raport de prioritate, erau denumite de către autor ca fiind „probleme”2.
La baza tuturor problemelor şi – prin urmare – la determinarea
soluŃionării lor optime stă infrastructura, cuprinzând „problema
edilitară”, urmată de „căile de comunicaŃie şi reŃeaua transporturilor
rutiere”; în ordinea imediat următoare, autorul a situat problemele
educaŃiei, pe cele sanitare, veterinare, culturale, asistenŃă, asigurări,
educaŃie fizică, iar peste tot domină problema economică; fiindcă -
precizează P. Rădulescu – „... realizarea complexului rural, în

Realizare şi TranziŃie vor apare în volumul II, după care urmează volumul III –
tratând despre Rezolvarea Complexului Problemelor Urbane în România”
(op. cit., p. 545).
1
Petre Rădulescu, op. cit., p. 11.
2
„Dat fiind numărul mare de activităŃi pe care viaŃa rurală le-a născut
şi Ńinând seama că aceste activităŃi prin natura lor – scria P. Rădulescu – au
scopuri asemănătoare, am grupat toate activităŃile care au acelaşi scop în
grupe pe care le-am denumit probleme” (op. cit., p. l2).
42
condiŃiuni noi de viaŃă, depinde de problemele care creează venituri
fie publice, fie individuale”1.
Comparând „viaŃa rurală cu un organism viu” şi susŃinând
necesitatea dezvoltării acesteia în toate direcŃiile, autorul considera că
un progres autentic nu se poate realiza prin rezolvări parŃiale de
probleme. În baza concepŃiei sale holiste, dar şi a corelării generalului
cu particularul, el îşi fundamenta teza pe prevederile principiului
interdependenŃelor concomitente. „Toate problemele ce se pun satului
românesc – nota autorul – nu pot fi rezolvate independent, ele fiind
strâns legate unele de altele într-un complex în care problema
economică predomină”2.
Dar, dacă soluŃionarea independentă a fiecărei „probleme” nu
este de conceput, iar participarea la întreg a fiecărei părŃi era
considerată „lege”, totuşi, Petre Rădulescu a procedat la o analiză
detaliată a fiecărei aşa-zise „probleme” în parte şi a decalat caracterele
specifice care definesc individual problemele menŃionate. „Va trebui
să examinăm fiecare problemă, separat – scria Petre Rădulescu –
pentru a determina legăturile cu celelalte probleme spre a putea
deduce sigur şi fără greşeală efectele reciproce în vederea întocmirii
unui program de realizare eficientă”3.
Stabilind schema de examinare teoretică a activităŃilor, precum
şi metodologia acesteia, P. Rădulescu procedează la un amplu efort de
examinare a „complexului rural”, ca apoi, în cea de-a doua parte, să
prezinte ceea ce am numi noi astăzi „rezolvarea de probleme”. In acest
din urmă sens, autorul indică mijloacele şi stabileşte modurile de
soluŃionare a complexului rural, ca apoi, într-o intenŃie strict
„tehnică”, să-şi sfârşească lucrarea printr-o amplă şi edificatoare
sinteză statistică, precum şi cu un cuprinzător „portofoliu” de anexe:
fişe, grafice, diagrame, un dosar al satului şi al familiei, precum şi
existenŃa producŃiei şi a veniturilor.
Voluminoasa lucrare a inginerului Petre Rădulescu n-a avut un
scop în sine şi nici nu a vrut să fie „o simplă carte a unei vieŃi”, ci a
încercat a se constitui într-o bază a unui experiment social bine dirijat

1
Petre Rădulescu, op. cit. 36.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
43
şi a urmărit ca, începând cu un judeŃ, treptat, proiectul său de
„rezolvare a complexului problemelor rurale” să se extindă la nivel de
Ńară: „Cred că aplicarea acestui proiect într-un singur judeŃ –
conchidea cercetătorul – este necesară pentru a se completa
eventualele lipsuri pe care numai practica le poate realiza. Acest judeŃ
va deveni laboratorul de plămăduire a unei forme de aşezare a întregii
Ńări, în mecanismul formulei noi şi de formare a cadrelor necesare care
să poată asigura realizarea aplicării acestei formule”.
În literatura contemporană de specialitate, precum şi în
dezbaterile colocviale din diferite centre universitare ale lumii s-au
dezvoltat opinii valoroase cu privire la modelarea comunităŃilor rurale
prin implicare coparticipativă şi prin autoorganizare. Din multitudinea
studiilor străine dedicate acestui subiect1, ca şi din informaŃii cu
privire la cercetări derulate în baza unor programe dedicate dezvoltării
comunitare, vom invoca studiul lui Kenneth P. Wilkinson, intitulat
sugestiv Faze şi roluri în acŃiunea comunitară2 şi care este mai
cuprinzător atât ca problematică abordată, cât şi prin referirile
bibliografice. Wilkinson porneşte de la „structura de putere”, pentru a
putea identifica „liderii comunităŃii” şi a cunoaşte „forŃele sociale”
pasibile de „performanŃe de grup” şi apte să preformeze comporta-
mentele individuale. În al doilea rând, sociologul american analizează
succint conceptul de proces social, gândit ca „relaŃii între actori” şi ca
„secvenŃe ale fazelor activităŃii”3 prin care se denumesc termeni ca
„episod”, „proiect”, „program”, „acŃiune”, „eveniment” etc. şi prin
care comunitatea evoluează.

1
În afara lucrărilor menŃionate în cuprinsul acestui capitol, am mai
adăuga – în mod selectiv – următoarele studii: Olaf F.Larsen, Research for
experimental community projects in New York („Rural Sociology” – 15
March, 1950; Richard Simpson, Sociology of the community; Current status
and prospects („Rural Sociology”, june 1965); Cristopher Sower and Walter
Freeman, Community involvement in community development programs
(„Rural Sociology”, march 1958); Charles Hoffer, Social action in
community development („Rural Sociology”, march 1958).
2
Kenneth P.Wilkinson, Phases and Roles in Community action, „Rural
Sociology”, vol. 35, march 1970.
3
Kenneth P.Wilkinson, op. cit., p. 55.
44
 În ceea ce priveşte „acŃiunea comunitară”, Kenneth P. Wilkinson
invocă modelul lui Kaufman, care, diferenŃiind între „acŃiunea
comunitară” şi „câmpul comunităŃii” şi indicând „regulile care produc
comunităŃi de agenŃi autonomi care se autoguvernează”, enumera şase
caracteristici pasibile să construiască un model local şi care sunt:
(1) gradul de înŃelegere a intereselor urmărite şi a nevoilor constatate;
(2) gradul în care acŃiunea este identificată cu localitatea; (3) numărul
relativ, statusul şi gradul de implicare a rezidenŃilor locali; (4) numărul
relativ şi însemnătatea asociaŃiilor locale implicate; (5) gradul în care
acŃiunea menŃine sau schimbă societatea locală şi (6) extinderea
organizării acŃiunii1.
La rândul lor, Sutton şi Kalaja2, citaŃi de către Wilkinson, au
propus ca gradul de „comunalitate” al unei acŃiuni date să fie
determinat de: (1) numărul de actori, (2) cunoaşterea acŃiunii,
(3) scopul acŃiunii; beneficiarii acŃiunii. După ce enumeră o suită de
definiŃii ale conceptului de comunitate3 şi relevă rolul lor în
implementarea de programe în profil teritorial, sociologul american
indică premisele în baza cărora o acŃiune poate fi privită ca orientată
spre acŃiune: principalii actori şi beneficiari sunt rezidenŃii locali;

1
Kenneth R. Wilkinson, op. cit., p. 56.
2
Will A.Sutton and Jiri Kalaja, The concept of community, Rural
Sociology, 25 june 1960, p.197, 1988, studiu citat de către K.Wilkinson,
op. cit., p.56.
3
DefiniŃia comunităŃii, dată de către Sutton şi Kalaja şi reprodusă de
Wilkinson, este: „Fenomenul comunitar consistă din toate acele interacŃiuni
sociale care se nasc şi/sau întruchipează efortul multora sau al celor mai
multe persoane şi grupuri pentru a da formă deciziilor şi condiŃiilor
majoritare care constituie soluŃii la problemele care rezultă din utilizarea în
comun a unei suprafeŃe de teren; această suprafaŃă este ocupată de un grup de
familii care rezidează permanent într-un sistem cultural relativ mic, dar
relativ complet afectat acestei suprafeŃe precise şi căreia îi este dată – în mod
simbolic – o identificare colectivă printr-un nume specific locului”. La rândul
său, Richard L.Simpson (Sociology of the Community: Current status and
prospects, în „Rural Sociology”, 30 june 1965, p.127-249) definea
comunitatea ca totalitatea „...proceselor de interacŃiune direcŃionate către un
scop, generate de locuirea în comun a indivizilor în localitate”.
45
acŃiunea este publică şi opusă celei private, în sensul că beneficiarii
sunt persoane distincte, în completarea actorilor1.
Reproducem, în continuare, din studiul lui Wilkinson, pasajele
referitoare la două idei esenŃiale şi care privesc, una, „Fazele unui
program”, iar cealaltă, „Modele de acŃiune comunitară”.
Sociologul american relevă că „cele mai multe activităŃi din
cadrul unui program de acŃiuni comunitare pot fi concepute ca faze ale
acestui proces”.
Citându-i pe Green şi Mayot2, iar apoi pe Harold Kaufman3, el
menŃionează că primii doi au indicat patru faze ale implementării unor
modele comunitare, precum: (1) iniŃierea; (2) definirea scopurilor şi
planificarea succesiunilor; (3) implementarea unor planuri parŃiale;
(4) îndeplinirea scopurilor.
Celălalt sociolog menŃionat, respectiv Harold Kaufman, include
cinci faze în implementarea unui program comunitar, precum:
(1) creşterea interesului; (2) organizarea şi menŃinerea sponsorizărilor;
(3) fixarea scopurilor şi hotărârea strategiei; (4) câştigarea şi
menŃinerea participării şi (5) ducerea la bun sfârşit a activităŃilor care
reprezintă îndeplinirea scopului4.
Alte studii au propus modele care să „furnizeze nonrutină” şi –
prin urmare – să realizeze deschiderea către modernitate. Miller a
folosit un astfel de model în cercetarea procesului de luare a deciziilor
în comunitate, iar Sower şi Freeman l-au invocat pentru a descrie
contextul de implicare a actorului în acŃiunile comunitare.
„Nonrutină”, precum şi „deschiderea către modernitate” sunt analizate
în baza a cinci stadii succesive, după cum urmează: (1) convergenŃa
intereselor; (2) stabilirea iniŃiatorilor; (3) legitimarea şi sponsorizarea;
(4) stabilirea unui grup de execuŃie şi mobilizare a resurselor şi

1
Kenneth P. Wilkinson, op.cit.
2
James W. Green and Selz C. Mayot, A framework for research in the
actions of community groups, „Social Forces”, 31 may 1953.
3
Harold F. Kaufman, Toward an interactional conception of
community, „Social Forces”, 34 october 1955.
4
K.P. Wilkinson, op. cit., p. 57.
46
(5) ducerea la bun sfârşit a unei „cronograme” către care au fost
direcŃionate forŃele sistemului social1.
Alte modele au urmărit să prezinte „organizarea comunitară”, şi
nu acŃiunile concrete care urmează a se efectua aici.
Definind „organizarea comunitară” drept un „proces prin care se
identifică nevoile sau obiectivele şi se ierarhizează priorităŃile”,
sociologul consideră că, prin aceasta, „actorul îşi dezvoltă încrederea
de a lucra şi găseşte resursele pentru a finaliza obiectivele propuse”.
Într-un cadru mai general de referinŃă şi în perspectiva unor
practici de cooperare şi consens, Lippit, Watson şi Westley2 au
consemnat şapte faze în procesul de schimbare, raportându-le pe toate
la „sistemul client”. Fazele sunt relevante:
1) „Sistemul client” descoperă nevoia de ajutor, câteodată cu
stimularea din partea agentului schimbător;
2) RelaŃia de ajutorare este stabilă şi definitivă;
3) Problema de schimbare este identificată şi clarificată;
4) PosibilităŃi alternative pentru schimbare sunt examinate; sunt
stabilite scopuri şi intenŃii de schimbare;
5) Se încearcă eforturi de schimbare în situaŃii realiste;
6) Schimbarea este generalizată şi stabilă;
7) RelaŃia de ajutorare încetează sau este definit un alt tip de
continuare.
După ce completează tabloul variantelor posibile de acŃiune
comunitară3, sociologul precizează că o activitate dată poate fi
1
Cristopher Sower and Walter Freeman, Community involvement in
community development programs, „Rural Sociology”, 23 march 1958, p. 40.
2
Ronald Lippit, Jeanne Watson and Bruce Westley, The Dynamics of
Planned Change: A Comparative Study of Principles and Techniques, New
York, Harcourt, Brace and World, 1958.
3
Roland Warren, în The Community in America, Chicago, 1963, a
descris acŃiunea comunitară ca fiind un „comportament al unui sistem social,
ce are cinci faze: 1) mediul sistematic iniŃial; 2) iniŃierea acŃiunii sistemului;
3) extinderea acŃiunii sistemului; 4) operarea extinderii acŃiunii sistemului şi
5) transformarea acŃiunii sistemului”. Este realizată o distincŃie între fazele
acŃiunii sistemului şi fazele procesului de împlinire a sarcinilor în cadrul
sistemului. Atare împliniri sunt posibile – după Warren – în cinci faze:
l) conştiinŃa despre un scop; 2) acumularea de fapte; 3) căutarea unor soluŃii
posibile; 4)alegerea unui curs al acŃiunii şi 5) implementarea”.
47
descrisă, în funcŃie de relevanŃa pentru probleme, de (1) conştiinŃă,
(2) organizare, (3) decizie, (4) mobilizarea resurselor şi (5) aplicarea
acestora, Wilkinson prezintă un aşa-zis „model sintetizat”:

Dimensiune
Problema CerinŃe specifice
Structura comunităŃii

ConştiinŃa IniŃierea şi răspândirea Planificare şi evaluare pe

intereselor interese multiple
Organizarea Organizarea Coordonare şi control
sponsorizării
Decizia Stabilirea scopului şi Realizarea şi programarea
determinarea strategiei unei politici
Mobilizarea Completarea Legitimarea, coeziunea
resurselor instrumentală a construcŃiei şi stocarea
resurselor selectivă
AplicaŃia Implementare Utilizarea selectivă a
resurselor resurselor

Decelând determinările de conŃinut ale celor cinci „probleme”

înscrise în „modelul sintetizat” şi analizând cele două niveluri
specifice ale acŃiunii comunitare1, sociologul relevă cum conştiinŃa,
„într-un program de îndeplinire de sarcini”, implică drept primă
sarcină acele activităŃi cognitive, de comunicare, de iniŃiere şi difuzare
a interesului într-o nevoie dată. „Aceste activităŃi – notează Wilkinson
– includ conceperea şi definirea nevoilor locale care pot fi realizate în
întregime în cadrul unui singur program de acŃiune, fără a avea o
relevanŃă importantă faŃă de alte programe”. „În tipul ideal de proces
de acŃiune comunitară – adaugă sociologul american –, acestea sunt
realizate în mare măsură printr-o structură planificată şi coordonată pe
mai multe interese, unde sunt recunoscute şi definite problemele
pentru toate tipurile de interese locale şi unde planurile sunt făcute în
contextul unei viziuni unitare a programelor aflate în desfăşurare.
Colectarea de date şi evaluarea continuă a situaŃiei locale şi a

1
K.P. Wilkinson, op. cit., p. 60.
48
programelor din trecut şi prezent sunt activităŃi foarte importante la
acest nivel”1. Atare activităŃi sunt:
Organizarea. Pentru un program de acŃiune dat e necesară
organizarea sponsorizării sau „adaptarea unui grup existent pentru a
face faŃă unei probleme”.
Noul grup poate fi un consiliu care reprezintă mai multe grupuri
stabilite, un comitet nou al unui grup stabilit sau o asociaŃie nouă în
totalitate. Problema organizării se manifestă în primă fază prin acti-
vităŃi care coordonează programe şi grupuri în societatea locală. Coor-
donarea implică un element de control, iar aceasta este o problemă
majoră de organizare într-un proces de acŃiune comunitară2.
Decizia. În cadrul unui program de îndeplinire a sarcinii, luarea
deciziilor implică limitarea, dar şi specificarea scopurilor în cadrul
unui vast context de nevoi simŃite şi care determină strategia după care
acestea trebuie a fi aplicate3. „Aceasta – conchide Wilkinson – include
adunarea de informaŃii pentru posibile scopuri sau soluŃii şi pentru
resurse selectând printre alternative considerate ca utile şi
programarea evenimentelor direcŃionate către îndeplinirea sarcinilor”4.
Mobilizarea resurselor. „În îndeplinirea unei sarcini date,
participanŃii şi resursele pe care aceştia le controlează trebuie a fi
refăcute. Activitatea majoră a acestei faze este asigurarea resurselor –
oameni, bani, materiale şi legitimări – pentru a acŃiona în vederea
realizării scopurilor. Pentru a dezvolta sau menŃine structura
comunităŃii, activităŃile includ asigurarea legitimării pentru grupurile
de coordonare, construirea unei coeziuni şi identităŃi locale, prin
încurajarea participării în număr mare (a comunitarilor, n.ns.), precum
şi stabilirea canalelor şi a procedeelor după care resursele pot fi
mobilizate repede, imediat ce apare o problemă”5.
Studiul lui Kenneth P. Wilkinson, amplu ca problematică şi cu
mare deschidere atât către teorie, cât şi către practică, se încheie cu un

1
Ibidem.
2
K.P. Wilkinson, op. cit.
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Am reprodus integral alineatul despre mobilizarea resurselor, fiind
extrem de dificilă parafrazarea sa.
49
experiment social, efectuat în două comunităŃi şi în care se cuprind
itemii urmăriŃi în derularea cercetării, apoi urmând discuŃiile.
Întrucât studiul sociologului american va fi inclus în volumul
nostru de antologie rurală şi deci va putea fi lecturat acolo in extenso,
considerăm că nu este necesar a ne opri şi asupra acestei părŃi şi din
motive de spaŃiu grafic.
E de reŃinut însă că întrucât actualmente, atât cercetarea
fundamentală, cât şi cea aplicativă (deşi, în prezent, disjuncŃia este
improprie din toate punctele de vedere) trebuie să fie orientate către
prevederi ale Uniunii Europene, ne vom referi la o dezbatere extrem
de interesantă, care a avut loc la Budapesta între 25 şi 28 martie 2004
şi care a tratat procesul de construire a societăŃii civile europene prin
dezvoltare comunitară1.
În „Preambulul” comunicatului final se precizează că desfă-
şurarea lucrărilor conferinŃei a avut loc sub patronajul Preşedintelui
Ungariei şi a formulat ca scop „Construirea societăŃii civile europene
prin dezvoltare comunitară”2.
ParticipanŃii – se spune în Preambul – provin din 33 de Ńări ale
Uniunii Europene şi reprezintă asistenŃi comunitari, factori de decizie
politică, precum şi reprezentanŃi ai guvernelor, ai societăŃii civile,
cercetători etc. Prima afirmaŃie din Preambul se referă la necesitatea
dezvoltării comunitare ca factor de consolidare a societăŃii civile, prin
ierarhizarea acŃiunilor şi a perspectivelor comunităŃilor, pentru
dezvoltarea politicilor sociale, economice şi de mediu. Totodată, prin
dezvoltarea comunitară, ca şi prin întărirea „societăŃii civile” se
atribuie prerogative nelimitate forurilor locale şi se stimulează
capacitatea oamenilor de a acŃiona în calitate de cetăŃeni cu iniŃiativă,
atât organizat, în cadrul grupurilor, cât şi a reŃelelor comunitare. Un

1
„The Budapest Declaration, Building European Civil Society through
community development. For further informaticii contact any of the
following: Professor Gary Craig, International Association for Community
Development – email gCrai@hull.ac.uk; Margo Gorman, Combined European
Bureau for Social Development – email: margogorman@eircom.net; Ilona
Vercseg, Hungarian Association for Community Development – email:
kope@kkapcsolat.hu”.
2
Op. cit.
50
rol important în dezvoltarea comunitară a fost acordat instituŃiilor şi
agenŃiilor (publice, private şi nonguvernamentale), care, în dialog cu
cetăŃenii şi prin cercetări ştiinŃifice, vor determina schimbări de fond
în comunităŃi şi le vor modela conŃinutul.
Comunitatea – se mai menŃionează în Preambul – are calitatea
sprijinirii unei vieŃi democratice active prin promovarea „vocii
autonome” şi prin respectarea „drepturilor omului”.
DelegaŃii la reuniune au relevat prioritatea care se acordă de
către Uniunea Europeană întăririi societăŃii civile şi construirii unui
cadru de incluziune, diversitate şi viabilitate economică şi socială, dar
şi a unei societăŃi drepte din punct de vedere social. La acestea,
participanŃii au adăugat ideea după care comunitatea este chemată să
asigure ca straturile, politicile şi mecanismele să devină operaŃionale,
în vederea sprijinirii dialogului dintre Uniunea Europeană şi statele
membre, pe de o parte, şi societatea civilă, pe de altă parte.
DelegaŃii la conferinŃă au accentuat necesitatea de a se dezvolta
(sau, cum se spune în text, de a se construi) mecanisme care să
stimuleze includerea în program a tuturor rezidenŃilor din Europa, fie
ei permanenŃi, fie cei care doresc permanenŃă sau imigranŃii. Ei au
respins în modul cel mai explicit rasismul şi xenofobia, precum şi
politicile segregaŃioniste faŃă de cei care vin din Ńările sărace şi vor să
se stabilească în Ńările dezvoltate. În fine, delegaŃii la conferinŃa din
Budapesta au subliniat importanŃa organizării de acŃiuni care să
comunice practicile reuşite – atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la
nivelul unor Ńări europene – de eradicare a sărăciei şi a excluziunii
sociale, ca şi a marginalizării minorităŃilor şi a celor din mediul rural
sau urban.
Dezbaterile s-au încheiat printr-o declaraŃie referitoare la
dezvoltarea comunitară în Europa, care să fie trimisă Uniunii
Europene, guvernelor naŃionale şi altor factori de decizie.
Documentul adoptat este intitulat: „DeclaraŃia de la Budapesta
privind construirea societăŃii civile prin dezvoltarea comunitară”.
DeclaraŃia cuprinde nouă capitole, totalizând un număr de
30 articole, după cum urmează:

51
 I. „LegislaŃia şi politica dezvoltării comunitare la nivelurile
european, naŃional şi local.
1) Directorul general al Uniunii Europene pentru forŃa de muncă
şi afaceri sociale trebuie să conducă şi să se preocupe de
realizarea (publicarea) unei politici europene în anul 2005,
care să accentueze dezvoltarea comunitară, în vederea
participării cetăŃenilor şi pentru construirea capitalului social.
Rolul dezvoltării comunitare ar trebui recunoscut în mod
explicit în cadrul acestui proces, fapt pentru care se impune
să existe fonduri disponibile pentru reŃelele locale, regionale
şi europene şi pentru o mai bună coordonare cu şi între
trusturile, fundaŃiile şi O.N.G.-urile independente.
2) Toate guvernele naŃionale ar trebui să instituie un minister
care să aibă responsabilităŃi specifice, pentru crearea şi
implementarea politicii de dezvoltare comunitară, până în
anul 2006. Un astfel de minister ar trebui să aibă mai multe
departamente. De asemenea, sugerăm ca guvernele naŃionale
să prevadă o responsabilitate stabilă prin statut, precum
dezvoltarea comunitară.
3) AutorităŃile regionale şi locale ar trebui să publice – începând
cu anul 2007 – şi să completeze planuri anuale de acŃiune
care să cuprindă măsuri speciale şi relevante privind
investiŃiile, monitorizarea şi evaluarea dezvoltării comunitare,
în scopul de a facilita participarea eficientă a cetăŃenilor (la
dezvoltarea comunitară, n.ns.). Aceste planuri ar trebui să fie
elaborate pe baza unei consultări comunitare extinse.
II. Formarea pentru dezvoltarea comunitară
4) Pentru ca dezvoltarea comunitară să realizeze cea mai eficientă
contribuŃie la construirea societăŃii civile, Uniunea Europeană
trebuie să faciliteze un cadru comun pentru formare şi învăŃare
în vederea dezvoltării comunitare, bazată pe valori
fundamentale, pe cunoştinŃe şi pe deprinderi, iar materialele
acestor pregătiri să se bazeze pe cele mai bune practici.
Dezvoltarea acestei formări (training) este în prezent inegală,

52
 dar experienŃa pozitivă ar trebui utilizată pentru a se potrivi
condiŃiilor locale.
5) Acest cadru comun de pregătire şi învăŃare trebuie să fie adaptat
şi susŃinut pentru utilizare de către fiecare stat, pe baza
dialogului cu toŃi factorii de decizie, trebuind a fi dezvoltat în
mod ascendent. Aspectele comune ale cadrului nu trebuie
utilizate pentru a exporta nicio politică sau perspectivă
economică particulară.
6) ÎnvăŃarea şi formarea pentru dezvoltarea comunitară şi pentru
promovarea cetăŃenilor activi trebuie să fie parte a unui
continuum pentru educaŃia permanentă şi reflecŃie critică, de la
educaŃia civică pentru copii şi tineret până la voluntarii şi
activiştii profesionişti care lucrează în cadrul comunităŃilor şi
factori de decizie de la diferite niveluri. Trebuie să existe
direcŃii de progres în şi între diverse niveluri de învăŃare şi
formare.

III. Teoria şi cercetarea dezvoltării comunitare

7) Uniunea Europeană şi guvernele naŃionale trebuie să se implice
mai mult în procesul de cercetare, ca vehicul pentru
participarea şi dezvoltarea aptitudinilor de cercetare din cadrul
comunităŃilor. Cercetarea ar trebui să devină un instrument atât
pentru comunităŃi, cât şi pentru factorii politici.
8) Pentru promovarea implicării mutuale şi a încrederii reciproce,
trebuie cultivat dialogul activ între cercetare şi practică;
aceasta necesită un grad mai înalt de reflecŃie din partea
cercetătorilor despre modul cum aptitudinile se pot pune mai
bine la dispoziŃia comunităŃilor.
9) Politica cercetării la nivel de Uniune Europeană, la nivel
naŃional şi local ar trebui să răspundă nevoilor şi principiilor
specifice acestora, fiind necesare fonduri în vederea susŃinerii
lor.
10) Uniunea Europeană şi guvernele naŃionale ar trebui să iniŃieze
acŃiuni bazate pe cercetare şi care să demonstreze eficienŃa
dezvoltării comunitare; totodată, trebuie să se creeze

53
 mecanisme mai eficiente pentru împărtăşirea rezultatelor
cercetării relevante pentru nevoile comunităŃilor locale.

IV. Dezvoltarea comunitară şi problemele ruralului

11) Dezvoltarea comunităŃilor rurale trebuie să fie o prioritate
specifică şi explicită în cadrul dezvoltării comunitare,
programelor sociale şi economice în plan naŃional şi al Uniunii
Europene.
12) Guvernele naŃionale şi Uniunea Europeană vor trebui să
acŃioneze şi să susŃină atât iniŃiativa voluntară, cât şi pe cea
comunitară din ariile rurale. Aceasta ar trebui să se bazeze pe o
infrastructură rurală bine dezvoltată, (asigurându-se, n.ns.)
acces la servicii pentru toŃi, în funcŃie de nevoi, şi un suport
pentru formarea eficientă şi adecvată în vederea dezvoltării
comunităŃii rurale.
13) La nivelul Uniunii Europene este necesar să se stabilească un
cadru referitor la standardele de competenŃă pentru activistul
din comunitatea rurală.
14) Identificând provocările cu care se confruntă comunităŃile
rurale, Uniunea Europeană şi politicile naŃionale ar trebui să
ofere stimulente comunităŃilor rurale pentru mobilizarea
membrilor şi a resurselor, în vederea rezolvării problemelor
locale şi a consolidării capacităŃilor de acŃiune a acestora. Ca
parte a unui astfel de proces, Uniunea Europeană ar trebui să
încurajeze parteneriate de muncă între comunitate şi
autorităŃile locale (pe de o parte, n.ns.) şi între comunităŃi (pe
de altă parte, n.ns), asigurând că guvernele şi mecanismele
Uniunii Europene sunt create pentru a răspunde iniŃiativelor
locale.

V. Dezvoltarea comunitară şi regenerarea rurală

15) Pentru a atinge obiectivul comun al unei societăŃi civile juste şi
cuprinzătoare şi pentru regenerarea urbanului, este necesar ca
guvernele şi Uniunea Europeană să fie conştiente de existenŃa
unor contexte naŃionale diferite (politice, culturale şi istorice)
şi să acŃioneze în conformitate cu acestea.
54
16) ToŃi oamenii din ariile supuse regenerării ar trebui să aibă
dreptul de a participa în fiecare etapă a regenerării (actuale,
n.ns) şi pentru cele din viitorul ariei, cu o atenŃie specială
pentru grupurile excluse social şi pentru acelea care în mod
tradiŃional nu s-au implicat în aceste procese.
17) Regenerarea urbană durabilă şi cuprinzătoare necesită ca toŃi
factorii să fie deschişi la schimbare şi să o accepte ca pe un
proces de învăŃare; în consecinŃă, dezvoltarea comunitară
trebuie să joace un rol „cheie” în procesul regenerării.

VI. Dezvoltare comunitară şi dezvoltare durabilă a mediului

18) Pornind de la recunoaşterea faptului că o societate durabilă
susŃinută de mediu nu poate fi construită în afara unor
comunităŃi sănătoase (şi invers), Uniunea Europeană ar trebui
să susŃină elaborarea unui manual care să identifice şi să
propage o practică eficientă pentru dezvoltare sociologică şi
dezvoltare comunitară în Europa şi în afara ei.
19) Uniunea Europeană ar trebui să susŃină crearea unei reŃele
europene de dezvoltare comunitară, cu care să poată difuza
mai bine proiectele durabile, prin intermediul unei „Bănci de
Idei Europene”. Banca ar trebui să gestioneze experienŃele şi
să faciliteze schimbul de informaŃii astfel încât acestea să
ajungă la publicul larg.
20) Uniunea Europeană sau statele membre, după caz, ar trebui să
asigure suport financiar, mai ales pentru proiectele locale, care
caută să integreze o dezvoltare ecologică, socială, economică
şi comunitară.

VII. Dezvoltare comunitară, învăŃare continuă şi dezvoltare

culturală
21) EducaŃia adulŃilor ar trebui extinsă dincolo de formarea
profesională şi ar trebui considerată ca un drept şi oferită pe
baze non-comerciale şi non-profit.
22) EducaŃia permanentă ar trebui definită, în cadrul politicilor,
astfel ca ea să includă educaŃia comunitară şi educaŃia civică.
Prin modelul bazat pe comunitate se înŃeleg construirea pe
55
 baza aptitudinilor, resurselor, forŃelor şi nevoilor locale şi
recunoaşterea problemelor referitoare la gen, diversitate
culturală, dezvoltare durabilă (susŃinută) şi includere; pe scurt,
a oferi acces la diversitate şi diversitate la acces.
23) Există o nevoie continuă pentru experimentare, într-un cadru
securizat şi organizat la niveluri: local, naŃional şi al Uniunii
Europene. Aceasta implică un angajament de finanŃare şi
aprovizionare pe termen mediu şi pe termen lung. Programe,
precum Grundtnig, ar trebui continuate cu alocarea de bugete
mai mari şi ar trebui să devină o prioritate a mobilităŃii
transnaŃionale pentru activităŃi comunitare şi pentru grupurile
locale, împreună cu profesioniştii dezvoltării comunitare.

VIII. Dezvoltare comunitară, dezvoltare economică locală şi

economia socială
24) Fiecare plan de acŃiune naŃională, incluzând planurile
împotriva sărăciei şi a excluderii sociale, ar trebui să conŃină o
secŃiune care să se refere la rolul economiei sociale şi la
dezvoltarea economică a comunităŃii locale.
25) Uniunea Europeană ar trebui să difuzeze experienŃele şi
practica existente atât în cadrul Uniunii, cât şi în afara ei.
Trebuie stimulată şi susŃinută reŃeaua comunicării experienŃei
Uniunii Europene în domeniul economiei sociale, cu o atenŃie
sporită faŃă de Ńările integrate, ca şi faŃă de acelea care doresc
să se integreze în viitorul apropiat.
26) ComunităŃile locale ar trebui recunoscute ca parteneri activi şi
legitimi în dezvoltarea planurilor, structurilor şi politicilor de
dezvoltare economică locală.

IX. Dezvoltarea comunitară, minorităŃi, migraŃiune, rasism şi

discriminare
27) Uniunea Europeană ar trebui să asigure mişcarea liberă a
tuturor cetăŃenilor Uniunii Europene, însoŃită de protecŃia
socială, să promoveze coeziunea şi solidaritatea pentru
comunităŃile gazdă, pentru emigranŃi şi pentru comunităŃile de

56
 origine şi să combată rasismul şi discriminarea în toate formele
lor.
28) Pentru atingerea acestor obiective, Uniunea Europeană şi
statele membre ar trebui să creeze şi să susŃină structurile şi
agenŃiile care urmăresc scopuri de egalitate rasială, de
înŃelegere şi conştientizare transculturală. Uniunea Europeană
şi statele membre trebuie să pună accent pe aspectele pozitive
ale unei Europe mai largi şi mai diverse.
29) Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să recunoască,
prin dezvoltare politică şi financiară, că dezvoltarea
comunitară joacă un rol-cheie în angajarea oamenilor implicaŃi
în comunităŃi din ce în ce mai diverse prin metode de
incluziune socială. Acest obiectiv poate fi atins prin crearea
unor legături între comunităŃile majoritare şi cele minoritare,
inclusiv în situaŃii de conflict.
30) Uniunea Europeană, guvernele naŃionale, sponsorii şi agenŃiile
pentru dezvoltare comunitară trebuie să conlucreze pentru a
promova cooperarea naŃională şi transfrontalieră, cu privire la
poziŃia minorităŃilor şi la provocările particulare cu care se
confruntă în cadrul contextelor locale specifice”.

***
Am reprodus integral acest document elaborat în cadrul Uniunii
Europene, el putând reprezenta un sistem de referinŃă atât teoretic,
precum şi practic şi în România. Totodată, documentul respectiv este util
şi ca „îndreptar” pentru activităŃile antreprenoriale1, dar şi pentru
metodologiile de lucru ale organizaŃiilor comunitare, în demersul lor de
implementare a unor programe de dezvoltare durabilă şi în perspectiva
„deprinderii” subiecŃilor locali de a se implica activ în „procesarea” unor
proiecte pentru obŃinerea unui produs util lor. În felul acesta,
interacŃionismul devine constructivist, iar constructivismul transcede în
autoregenerare: quod erat demonstrandum.

1
Vezi J. Gregory Daas, The meaning of Social Entrepreneurship –
original Draft, october 31, 1998, reformated and revised 30 may 2001.
57
 2. NEORURALISMUL CA STRATEGIE ŞI CA BAZĂ
A TIPOLOGIZĂRII ŞI DEZVOLTĂRII SĂTEŞTI

Este ştiut faptul că, în sociologia rurală, cercetările asupra difu-

ziunii inovaŃiilor tehnico-organizatorice s-au orientat în mod dominant –
dar nu exclusiv – spre două categorii de aspecte, pe care – într-un fel – le-
au absolutizat şi le-au transformat cu timpul în etaloane unice de
investigaŃie de teren.
Una dintre aceste categorii de aspecte privea problemele de
tipologie1 şi clasificare a subiecŃilor care deveneau virtuali adoptori ai
unor tehnici moderne şi – prin urmare1 – viza strategiile transferului
de mesaje de la sursă la receptor.
Cea de a doua categorie de aspecte se referea la taxonomia
surselor de informaŃie şi avea în vedere – mai ales – starea de atitudine
a unor subiecŃi faŃă de inovaŃiile ce li se propuneau şi, deci, încerca să
surprindă direcŃia de comportament, însemnând acceptarea sau
respingerea tehnicilor netradiŃionale şi – într-un fel – echivalând cu
modul de a se raporta la acestea.
E de reŃinut, de asemenea, că multe dintre cercetările ce s-au
întreprins asupra proceselor de modernizare rurală nu au luat în seamă
relevanŃa exactă a mediului cultural şi nici pe aceea a organizării în
grup a comunităŃilor săteşti. Este adevărat că în unele dintre studii
întâlnim prezentate profiluri psihologice distincte ale celor din mediul
rural, precum şi anumite caracteristici ale sistemelor sociale în cadrul
cărora operează inovatorul sau cel ce adoptă inovaŃia2, dar nu se dă
curs „analizei contextuale” în care îşi duc existenŃa oamenii şi nici
relevanŃei „mediului cultural” în „explicarea cauzalităŃii

1
Darwin D. Solomon, Characteristics of Local Organizations and
Service-Agiencies conducing to Development, Luisiano, 1972, p. 5.
2
Idem, p. 7.
58
comportamentelor diferenŃiate”1 ale subiecŃilor în legătură cu
modernizarea rurală. Tapani Valkonen2 a recunoscut şi el că
investigaŃii sociologice asupra înnoirii ruralului, precum şi strategiile
modernizării au ignorat – în multe privinŃe – semnificaŃiile instituŃiilor
locale şi n-au acordat o atenŃie specială tradiŃiilor specifice fiecărui
sat. Cea mai pregnantă lacună însă în investigaŃiile asupra
modernizării rurale şi, am înclina a spune, lipsa cea mai sever
resimŃită în atare acŃiuni au constituit-o neluarea în seamă a tipurilor
de localităŃi săteşti şi neataşarea lor la procesul dezvoltării concrete.
Într-un fel, tipurile de sate au fost considerate în sine, fără a li se
releva incidenŃa asupra strategiilor de organizare în spaŃiu.
Tipologizarea satelor – în general – şi a celor româneşti – în particular
– s-a realizat oarecum descriptiv, prin gruparea lor după criterii
dominant geografice şi prin invocarea unor dimensiuni de ordin fizic,
fără a se fi încercat corelarea lor cu anumite scenarii de intervenŃie
politică şi fără a fi fost luate în calcul în programele de înnoire socială.
Nu credem că exagerăm prea mult şi nici nu nedreptăŃim pe cineva
atunci când spunem că efortul de tipologizare a comunităŃilor săteşti a
fost efectuat în mod static, fiind lipsit de o anume finalitate practică şi
fără a i se putea indica un scop de efect novator. Tehnica tipologiilor a
fost una simplificată şi schematizată, motiv pentru care ea a fost puŃin
relevantă în acŃiunile de modernizare rurală, iar influenŃa ei asupra
programelor de organizare în spaŃiu a satelor s-a exercitat în manieră
sumară. De aceea, din punctul nostru de vedere, e necesar, pentru
construirea unui nou ruralism (sau neoruralism), precum şi în ideea
elaborării de strategii corespunzătoare unui atare proces, să stabilim
criteriile de clasificare a localităŃilor săteşti, iar apoi să încercăm a
decela de aici speŃele de strategii care ar putea fi utilizate în înnoirea
ruralismului. În acest sens, am proceda oarecum calculat, stabilind
mai întâi anumite exigenŃe atât de ordin conceptual, cât şi de ordin
metodologic. Atare exigenŃe le considerăm absolut necesare chiar şi în
situaŃia „studiului de caz”, ele reprezentând un itinerar de cea mai

1
Darwin D. Solomon, op. cit., p. 7.
2
T. Valkonen, On the Theory of Diffusion of Inovation, în „Rural
sociology”, vol. X, nr. 2, 1970.
59
mare utilitate şi însemnând – de fapt – criteriul analizei însăşi. Între
aceste exigenŃe, se includ şi formulele lui Urlich Planck1, şi anume:
(a) mai întâi, se impune ca tipologiile să fie reprezentative,
adică să comporte o anume relevanŃă pentru regiunile geografice2 şi să

1
Urlich Planck, Typologies of rural collectivites and the study of
social development: theoretical and methodological aspects, în vol. Theories
and Methods in rural Community studies, Edited by Henri Mendras and Ion
Mihăilescu, Pergamon Press, Oxford, New York, Toronto, Sidney, Paris,
Frankfurt, 1982.
a) „Tipologiile – scria Planck – ating un scop numai când sunt aplicabile
la toate comunităŃile date într-o cercetare. Dar acest lucru este posibil numai
atunci când indicatorii disponibili şi caracteristici pentru toate comunităŃile sunt
uşor de prelucrat şi uşor de înŃeles.
b) Tipurile de comunitate trebuie să fie comparabile unul cu altul de-a
lungul unor linii directoare obiective. Astfel, ele trebuie să se bazeze pe un
sistem de indicatori şi relaŃii uşor de asimilat.
c) Tipologiile comunităŃii trebuie să fie constituite astfel încât să poate fi
repetate ulterior în alte regiuni.
d) Tipologiile comunităŃii nu trebuie să fie foarte diferenŃiate. Ele ar trebui:
(1) să demonstreze cele patru forme de bază ale comunităŃii: agricolă, industrială,
pe bază de servicii şi mixtă; (2) diferenŃierea cât mai clară între comunităŃile
rezidenŃiale şi cele lucrătoare şi între forŃa de muncă funcŃională din localitate şi
cea de metropolă; (3) diferenŃierea şi mai amănunŃită între tipurile comunităŃii de
bază şi dimensiunea structurală a holdingurilor sau folosirea pământului.
c)Tipologiile de comunitate trebuie să fie observabile din punct de
vedere geografic; aceasta înseamnă că indicatorii trebuie astfel aleşi şi grupaŃi
încât să asigure raportarea la caracterul fizionomic al aşezărilor.
f) Desenarea tipurilor nu trebuie să necesite nicio altă explicaŃie specială,
ele putând fi uşor de înŃeles de către public.
g) Tipurile de comunitate trebuie să fie uşor accesibile prezentărilor
cartografice.” (op. cit., p. 35-36).
2
Vezi, pentru conceptul de regiune geografică: V. Mihăilescu, Validité du
concept de région en geographie, în „Revue roumaine de géologie, géofizique et
géographie, série de Geographie”, Tome 8, 1964; Henri Lefevre, Le concept de
région géographique. La geographie de Hardrijkskunde, nr.4.1967; Horia
Grumăzescu, Regiunea geografică şi utilizarea terenurilor. Studii şi cercetări de
geologie, geofizică, geografie, tom XIII, nr.1.1966; Daufine Espace, Regions et
sistèmes, „Economica”, 1979.
60
fie semnificative pentru zonele sociale, astfel încât ele să fie
cuprinzătoare şi în măsură să redea esenŃa şi caracterul veridic al
categoriilor de comunităŃi rurale;
(b) adaptabilitatea: tipologiile comunităŃilor rurale se cere să
implice receptivitate faŃă de propagarea dezvoltării, receptivitate care
poate fi de natură tehnică, psihologică şi culturală şi care să stimuleze
deschiderea continuă către înnoire şi transformare.
În acelaşi timp, adaptabilitatea presupune înlăturarea blocajelor
care ar putea apărea în procesul de modernizare rurală şi care ar afecta
autoregenerarea de sine a zonei preliminate;
(c) distincŃia şi referirea comparativă: tipologiile sunt procedee
metodologice de determinare în spaŃiu a unui grup de comunităŃi
rurale, cu un anume profil „de personalitate” – dacă ne putem exprima
astfel – şi cu o delimitare de ordin funcŃional. Orice tip comunitar se
cere a fi delimitat de altele similare, dar, în acelaşi timp, presupune şi
un proces de comparabilitate cu acestea şi deci implică existenŃa unor
criterii de analogie şi opoziŃie;
(d) generalitatea şi sinteza: orice tipologie se constituie ca un
efort de generalizare şi de sinteză. Aşa cum, în biologie, cenestezia
este un act al totalităŃii proceselor fiziologice dintr-un organism, tot
aşa şi tehnica tipologiei constituie reflexul unităŃii funcŃiilor existente
într-un spaŃiu socio-geografic delimitat1.
Generalitatea comportă şi o finalitate de ordin practic, privitoare
la organizarea internă a sistemelor societale şi, într-un fel, referitoare
la variabilele ce poartă asupra determinantelor structurale.
De fapt, cea mai semnificativă lipsă pe care au avut-o
investigaŃiile privitoare la strategiile de modernizare au fost cea
referitoare la conceptul de habitat rural, ca şi la construirea de modele
macrosociale, precum şi cea de stabilire a politicii de înnoire rurală;
(e) evidenŃa şi precizia: orice tipologizare se cere a fi de ordinul –
aproape – al simŃului comun, fără a mai necesita argumentări în plus şi –
prin urmare – fără a mai fi nevoie de clarificări ulterioare. În orice
situaŃie, tipologizarea comunităŃilor rurale trebuie să aibă ordine şi
coerenŃă în argumentare, precum şi consistenŃă în date, pentru a fi

1
T. Valkonen, op. cit., p. 36.
61
înŃeleasă de către agenŃii de înnoire socială şi pentru a deveni un bun
al comunităŃii însăşi.
O altă precizare de ordin atât teoretic, cât şi metodologic, cu
incidenŃă profundă în tipologizarea comunităŃilor rurale, iar apoi în
strategiile de construire a neoruralului, se referă la sensul acestor
termeni. Există în literatura de specialitate opinia potrivit căreia
termenul de rural este ambiguu şi – prin urmare – greu definibil1.
Dificultatea definirii (termenului de rural, n.ns.) – nota sociologul
american Al. Bertrand – provine cel puŃin din două motive:
(a) imposibilitatea utilizării unor categorii statistice simple în
descrierea fenomenelor zise rurale şi (b) este aproape cu neputinŃă de a
grupa diferenŃele dintre rural şi urban şi a face delimitările necesare
între populaŃia rurală şi populaŃia urbană2.
Ambiguitatea se accentuează atunci când se încearcă a se stabili
criteriile de clasificare a populaŃiilor rurale şi urbane. „În recen-
sământul american – precizează acelaşi Bertrand – populaŃia rurală se
împarte în două grupuri: rural-agricol şi rural-neagricol („rural-farm”
şi „rural-nonfarm”), această din urmă categorie incluzând persoanele
care locuiesc în afara zonei orăşeneşti, dar care nu trăiesc în
gospodării agricole.
În cazul populaŃiilor pentru care nu există informaŃii statistice
disponibile, două criterii luate împreună pot fi folosite pentru
determinarea ruralităŃii: (a) rezidenŃa – zonă cu densitatea populaŃiei
relativ joasă şi (b) principalul mijloc de existenŃă – adică din agri-
cultură. În pofida acestor criterii exacte, există, desigur, şi excepŃii3.
AlŃi autori4, pornind de la polisemia termenului de rural şi
încercând a evita ambiguităŃile relevate de către sociologi, au recurs la
enumerarea aspectelor pe care le prezintă ruralitatea. Astfel,
R. Bealer, F. Willitis şi W. Kuvlesky, într-un studiu de largă audienŃă

1
Alvin L. Bertrand, Rural Sociology, An Analisis of Contemporary Rural
Life, New York, Toronto, London, 1958, p. 9.
2
Idem, p. 10.
3
Ibidem.
4
R. Bealer, F. Willitis, W. Kuvlesky, The Meaning of Rurality in
American Society: Some Implications of Alternative Definitions, în „Rural
Sociology”, nr. 2/1970.
62
printre specialişti, utilizează o formulă „pragmatică” în definirea
ruralităŃii şi invocă – pentru aceasta – o alternativă cu caracter
operaŃional. Aceasta – scriu cei trei autori – înseamnă că trebuie:
1) fie să determinăm un singur aspect specific care poate fi
evaluat şi să-l luăm drept criteriu definitoriu al „ruralului”;
2) fie să specificăm o definiŃie compusă în care părŃile
componente măsurabile să fie explicit întărite şi raŃionalizate.
Se pare – conchid ei – că a doua alternativă va putea primi cea
mai mare acceptare în sociologia rurală1. În consecinŃă, Bealer,
Willitis şi Kuvlesky înclină să creadă că „... există cel puŃin trei
aspecte de substanŃă ale interesului ce-l conŃine termenul de rural”, şi
anume: ecologic, ocupaŃional şi socio-cultural. „S-a propus, şi poate
cu destulă justificare, scriu ei, că între aceste trei grupuri de factori
există o corelaŃie importantă. Astfel, în cele mai multe din cazuri, a şti
unde e locul de rezidenŃă al unei persoane înseamnă a şti ce făcea ea
pentru a trăi, a şti modelul valorilor sale şi situaŃiile intercomponente
ale ruralităŃii, pornind cu ocupaŃia, ori, cu ceva de rezervă, cum ar fi
aspectul socio-cultural”2.
ExplicaŃia dimensiunii ecologice în viziunea celor trei sociologi
americani este utilizată cu referire la „distribuŃia populaŃiei în
teritoriu”. Regiunile cu volum demografic redus şi cu densitate mică
pe unitate metrică pot fi considerate ca rurale, întrucât asigură
„comunicarea directă între oameni” şi oferă „o cale clară pentru studii
suplimentare”3.
În cadrul explicaŃiei ocupaŃionale, termenul de rural indică acel
grup de oameni „angajaŃi în producŃia agricolă”. „În acest sens – se
notează în studiul invocat –, termenul de rural denotă o categorie
ocupaŃională distinctă, concordantă cu elementele fizice ale naturii şi
cu incidenŃă asupra economiei primare”4.
În fine, se adaugă cea de a treia explicaŃie, referitoare la aspectul
„socio-cultural” al ruralului. O atare explicaŃie – precizează Bealer,
Willitis şi Kuvlesky – este definiŃia cea mai puŃin prudentă dintre toate

1
R. Bealer, F. Willitis, W. Kuvlesky, op. cit., p. 6.
2
Idem, p. 7.
3
Idem, p. 11.
4
Ibidem.
63
cele menŃionate până acum, deoarece poate fi folosită cu privire la
oricare dintre ele, ca şi referitor la toate aspectele structurii şi
funcŃionării societăŃii”1. Criteriul socio-cultural – potrivit concepŃiei
autorilor citaŃi – ne relevă nu atât acŃiunea şi – deci – el vizează nu atât
transformarea în sine, cât direcŃia acŃionării, trasând idealuri de
cunoaştere şi indicând configuraŃii valorice prin care sunt selectate
mijloacele pentru scopuri.
O altă dezbatere între specialişti şi – de fapt – un alt prilej de
clarificări teoretico-metodologice l-a constituit conceptul de
comunitate şi colectivitate rurală. Astfel, G.F. Summer, I.P. Clark şi
L.H. Seiler2, într-un studiu cuprins şi în volumul intitulat
Colectivitatea rurală, din anul 1972, considerau că, în momentul
actual, în pofida cercetărilor existente şi cu tot efortul sociologilor din
domeniu, sunt puŃine cunoştinŃe acumulate referitoare la colectivităŃile
rurale. Cu tot volumul apreciabil de date din teren şi cu toată munca
laborioasă depusă în investigaŃiile sociologice, cunoştinŃele de
specialitate nu sunt cuprinse într-un aparat conceptual adecvat şi nici
nu alcătuiesc un sistem coerent de propoziŃii explicative care să fie
recunoscute ca o teorie a colectivităŃii sau a comunităŃii. Studiile
despre comunitate – spun cei trei autori – utilizează o mare varietate
de abordări, niciuna dintre ele nefiind în consens cu alta şi niciuna
nefiind superioară alteia. Între atare abordări au existat mai degrabă
relaŃii de competiŃie şi – prin urmare – ele s-au aflat într-o permanentă
rivalitate. La aceasta s-a adăugat faptul că sociologii rurali s-au separat
total de cei urbani, unii ignorând cercetările celorlalŃi şi fiecare
ocolind răspunsuri ce se cereau a fi date problematicii domeniului
celuilalt, ceea ce a dus la sciziuni de ordin ideologic şi a afectat grav
procesul de acumulare teoretică. Astfel, specialiştii în sociologia
rurală s-au concentrat cu precădere asupra vecinătăŃilor săteşti şi au
insistat aproape exclusiv asupra raporturilor dintre vecinătate şi
comunitate, pe când sociologii urbani au fost dominaŃi în special de
analiza urbanului şi suburbanului, fără vreun efort anume de raportare

1
R. Bealer, F. Willitis, W. Kuvlesky, op. cit.,, p. 12.
2
G.F. Summer, I.P. Clark, L.H. Seiler, O reorientare a sociologiei
comunităŃii, „Rural Sociology”, nr. 1/1970; a se vedea, de asemenea, şi
Colectivitatea rurală, CIDSP, 1972.
64
la domeniul rural şi fără vreo intenŃie de interdisciplinaritate. Fiecare
dintre specialiştii celor două ramuri a rămas strict cantonat în sfera de
polaritate analitică şi au operat o disjuncŃie de principiu între ele, fără
a le releva complementaritatea şi fără să surprindă o dialectică a lor
cofinală.
Cercetările sociologice asupra înnoirii ruralului, precum şi
strategiile modernizării acestuia au ignorat însă în multe privinŃe
caracteristicile instituŃiilor locale şi n-au acordat o anume prioritate de
valoare tradiŃiilor specifice fiecărui sat. Cea mai semnificativă lacună
s-a constatat, în atare investigaŃii şi – într-un fel – deficienŃa esenŃială,
am putea spune, în tratarea modernizării rurale a constituit-o neluarea
în seamă a tipurilor de localităŃi săteşti. Acestea din urmă au fost
considerate în sine, fără vreo incidenŃă în actele decizionale şi fără a le
rataşa strategiilor de modernizare şi dezvoltare. Tipologizarea satelor,
în general, şi a celor din Ńara noastră, în particular, s-a făcut oarecum
descriptiv, prin gruparea lor din punct de vedere geografic şi prin
prezentarea statică a datelor din peisaj, fără a le corela pe acestea cu
anumite modele de acŃiune umană şi fără a le lua în calcul în
programele de inovare socială.
De aceea, noi susŃinem că strategiile noului ruralism, precum şi
preliminarea neoruralismului ca mod de viaŃă se impune să se
întemeieze pe procesul modernizării rurale, iar tipologizarea satelor să
aibă drept criteriu aptitudinea şi gradul disponibilităŃii lor pentru acest
proces. Or, unele dintre tipologii au o tentă întrucâtva descriptivă1 şi sunt
de domeniul sociografiei, abundând caracterele de ordin static şi – prin
urmare – neputând fi luate în calcul în procesul de schimbare şi de
construire a noului rural, adică a ceea ce noi numim „neoruralismul”
ca mod de trai. Din atare motive, marea majoritate a clasificărilor nu
au întrunit acel atât de necesar cvorum de acceptare din partea
specialiştilor şi – prin urmare – nu s-au găsit într-un consens – fie el şi
aproximativ – în stabilirea criteriilor de grupare a comunităŃilor rurale.

1
Vintilă Mihăilescu, O hartă a principalelor tipuri de aşezări rurale din
România, în „Buletinul SocietăŃii Române de Geografie”, vol. XLVI, 1927.
65
Unele dintre cercetări1 au reŃinut în principal rolul factorilor geografici
şi – prin urmare – au validat valoarea practică a rezultatelor obŃinute
prin metoda cartografierii. Ne referim – pentru argumentare – la unele
dintre lucrările lui Vintilă Mihăilescu, care, insistând cu precădere
asupra vetrei satului şi apoi raportând-o pe aceasta la trupul de moşie,
distinge trei tipuri de aşezări rurale: satul adunat (sau concentrat), satul
răsfirat şi satul risipit.
N.Al. Rădulescu2, pornind şi el de la consecinŃele pe care le
implică raporturile dintre natură şi moşie şi particularizându-le la
cazul unei regiuni, aceea a Vrancei, adaugă alŃi doi indicatori, şi
anume: formarea satului şi relieful.
În funcŃie de relief, apreciat de către autor ca fundamental în
constituirea fizionomiei satului, N.Al. Rădulescu identifică, în zona
Vrancei, sate de tip: adunat riveran, adunat de terasă, adunat de coastă,
risipit de terasă şi risipit de coastă.
Ulterior, faŃă de studiile la care ne-am referit, a fost formulat un
punct de vedere extrem de interesant în legătură cu subiectul pe care-l
dezbatem şi care aduce o notă importantă de originalitate teoretică şi
metodologică în domeniu. E vorba de opiniile lui Ion Băcănaru, care,
fără a ignora rolul factorilor geografici şi fără a diminua impactul
reliefului asupra morfologiei noastre de sat, recurge la un criteriu
fundamental în tipologizarea comunităŃilor rurale, pe care îl consideră
ca definitoriu în geneza personalităŃii acestora.
Astfel, cunoscutul geograf estimează că „...funcŃiile economice –
derivate din actualitatea creatoare de bunuri materiale a populaŃiei
active, care intră în relaŃii de interacŃiune cu natura şi resursele
teritoriului din trupul de moşie – trebuie să constituie punctul de
plecare şi criteriul cel mai important în determinarea tipologiei
satelor”3. Pe bună dreptate, autorul relevă că satul, ca organizare
socială, s-a constituit şi a durat în istorie ca sistem de relaŃii de

1
Vintilă Mihăilescu, op. cit.; I. Şandru, I. Sficlea, V. Cucu, Harta
repartiŃiei populaŃiei României, în „Natura”, seria geografie-geologie,
nr. 3/1964.
2
N.Al. Rădulescu, Vrancea, 1937.
3
Ion Băcănaru, ConsideraŃii geografice privind tipologia aşezărilor rurale
din România, în Comunicări de geografie, vol. VIII, Bucureşti, 1969, p. 203.
66
producŃie, în care funcŃiile economice îşi pun amprenta pe toate
trăsăturile lui morfologice şi structurale1, pe întreaga lui capacitate de
a se organiza în spaŃiu şi pe potenŃialul de care dispune în folosirea
cadrului geografic.
FuncŃia economică – în concepŃia autorului – se plasează în
interiorul comunităŃii săteşti, fiind un criteriu de unitate şi sinteză şi
stând la baza soluŃiilor viabile de sistematizare teritorială.
Finalitatea ei este şi una de program, aceea de a ordona factorii
naturali, economici şi sociali şi de a conferi, prin ei, satului, caracterul de
centru populat, de centru productiv şi de parte a peisajului2. Ulterior, pe
baza tipologiei funcŃionale, în viziunea lui Ion Băcănaru, se pot stabili
principalele „tipuri funcŃionale de aşezări” şi, deci, se creează acele
premise necesare elaborării planurilor de dezvoltare în teritoriu3.
O tipologizare frecvent citată în lucrările de specialitate este
aceea elaborată de către Robert Redfield4 care a fost şi este atât de
răspândită şi de citată încât sunt suficiente motive pentru a nu mai fi
invocată şi de către noi. De fapt, tipologizarea lui Redfield nu are
decât indirect relevanŃă pentru înnoirea şi dezvoltarea ruralului şi deci
ea poate fi utilizată în alte scopuri decât cel de faŃă. În schimb, ne vom
referi la câteva dintre studiile de dată relativ recentă ale unor sociologi
străini, studii care ne sunt utile în stabilirea claselor de indicatori din
care să se poată deduce tipul de strategie necesar constituirii
neoruralismului ca mod de trai. Astfel, în literatura germană, pe lângă
o multitudine de studii privitoare la criteriile de clasificare a
comunităŃilor rurale şi dincolo de valoarea lor de fond, ne-am oprit
asupra unuia dintre ele5, întrucât îl considerăm reprezentativ pentru
cazul ce ne preocupă şi – în acelaşi timp – comportă o deosebită

1
Idem, p. 204
2
Idem, p. 206.
3
Idem, p. 207.
4
Robert Redfeeld, Peasant society and culture, Chicago Press, 1956.
5
Urlich Planck, Typologies of rural collectivites and the study of social
development: theoretical and methodological aspects, în vol. Theories and
Methods in Rural Community studies, Edited by Henri Mendras and Ion
Mihăilescu, Pergamon Press, Oxford, New York, Toronto, Sidney, Paris,
Frankfurt, 1982.
67
valoare atât teoretică, cât şi metodologică; este vorba de studiul lui
Ulrich Planck.
Acesta, în virtutea unor finalităŃi ale „dezvoltării sociale” şi în
intenŃia implicării cercetărilor sociologice într-un astfel de proces,
procedează la o extrem de minuŃioasă sistematizare a datelor
referitoare la finalitatea atât a tipologizării, cât şi a tehnicilor
subiacente acesteia. Totodată, el insistă asupra limitelor, dar şi a
dificultăŃilor pe care le implică standardele de clasificare a
comunităŃilor rurale, accentuând necesitatea identificării „sistemului
de tradiŃii” ale localităŃilor în intenŃia de a-i reda specificitatea sau –cu
alte cuvinte – calitatea ireductibilă a zonei. Astfel, precizând că
tipologia comunităŃilor a fost şi este „obiectul de interes al
planificării”1 şi plasând-o pe aceasta „în cadrul studiului dezvoltării
sociale”, Ulrich Planck relevă că „procesele de creştere”, ca şi efectele
măsurătorilor întreprinse cu ajutorul cercetării pot conduce la
stabilirea tipurilor de dezvoltare rurală, facilitând ulterior răspunsuri la
întrebări, precum: „Care comunităŃi sunt potrivite să se dezvolte din
punct de vedere social şi funcŃional? Care comunităŃi nu se mai
potrivesc dezvoltării sociologice şi economice? În care comunitate
este posibil să apară dificultăŃi în raport cu dezvoltarea şi adaptarea?”2
Pornind de la constatarea potrivit căreia comunitatea se dezvoltă
în cel puŃin trei dimensiuni3 şi insistând asupra necesităŃii aplicării
unei politici adecvate în plan regional, sociologul german enumeră
cinci categorii de comunităŃi, „împreună cu combinaŃiile lor”, după
cum urmează:
„a. Tipurile economice, unde determinante sunt datele struc-
turale socio-economice referitoare la distribuŃia rezidenŃilor sau a
populaŃiei angajate împreună cu sectoarele economice în care lucrează.
b. Tipurile funcŃionale, prin care se efectuează stabilirea locaŃiei
şi a resurselor comunităŃii cu privire la predominanŃa sectoarelor
economice în determinarea clasificării tipurilor funcŃionale.

1
Idem, p. 33.
2
Ibidem.
3
Cele trei dimensiuni considerate de către Planck şi drept itinerar al
dezvoltării rurale sunt: a) urbanizarea sistemului fizic b) urbanizarea structurilor
sociale; c) urbanizarea modelului cultural (op. cit., p. 34).
68
Concluziile pot să apară în urma analizei frecvenŃei mutării şi a
legăturii între acomodare şi locul de muncă.
c. Tipurile sociale privesc clasificarea tipurilor sociale, care este
limitată la câteva încercări neconvingătoare. Locul legal de muncă s-a
dovedit a fi un indicator nepotrivit… În viitor, trebuie pus accentul pe
factorii industriali şi sociologici, astfel încât clasificările sociale să fie
făcute pornind de la: venit, nivel de educaŃie, condiŃii de viaŃă şi
origine. În originea etnică aflăm indicatori care arată structurile
comunitare puternice şi care pot, de asemenea, fi induşi pentru a
avantaja astfel de tipuri de comunitate.
d. Tipuri de dezvoltare: dezvoltarea demografică şi nivelul
activităŃii de construcŃie au fost folosite, în primul rând, ca indicatori
pentru clasificarea tipurilor de dezvoltare a căror semnificaŃie a fost
numai secundar apreciată.
e. Tipuri de localizări: în această privinŃă nu este importantă
numai localizarea topografică, ci şi, mai ales, localizarea generală în
funcŃie de accesul la comunicaŃii şi poziŃia în sistemul centrelor
mari”1.
Consecvent premiselor sale metodologice şi urmărind să
operaŃionalizeze variabilele tipurilor de comunităŃi, Planck asociază
fiecărui sistem un set de caracteristici definitorii, iar apoi le stabileşte
standardele corespunzătoare. Astfel, aşa-zisa „variaŃie interco-
munitară”, referitoare la cele trei sisteme (fizic, structural şi cultural),
cuprinde următoarele tabele de variabile:
a. Variabile asociate cu sistemul fizic al comunităŃilor umane:
mărimea populaŃiei; densitatea acesteia; înŃelegerea spaŃială; carac-
terul agrar al tipului de producŃie; densitatea relativă a zonelor
comerciale şi a facilităŃilor comunitare; compoziŃia facilităŃilor zonelor
comerciale, diferenŃierea spaŃială a densităŃii populaŃiei; diferenŃierea
spaŃială a densităŃii mâinii de lucru şi diferenŃierea spaŃială a densităŃii
relative a zonelor comerciale şi a facilităŃilor comunitare2.
b. Variabile asociate cu structura socială a comunităŃilor umane:
frecvenŃa interacŃiunilor în unitatea de timp, pe persoană; extinderea
interacŃiunilor; caracterul agrar al structurii ocupaŃionale; densitatea

1
U. Planck, op. cit., p. 33.
2
Ibidem.
69
grupurilor formale; diferenŃierea interacŃiunilor; diferenŃierea structurii
ocupaŃionale; diferenŃierea structurii grupurilor formale1; gradul de
toleranŃă în funcŃie de diferenŃele existente; caracterul autohton al
locuitorilor; diferenŃierea modelului valorilor centrale ale indivizilor;
diferenŃierea modelului valorilor politice2.
În ceea ce priveşte standardele, Urlich Planck enumeră o serie de
şapte speŃe – pe care le subsumează scopului tipologiei şi apoi le
conferă o funcŃie de ordin metodologic –, şi pe care le-am enumerat
anterior.
Planck adânceşte analiza, corelând standardele cu problemele
importante ale tipologiei, iar – în continuare – adăugă elementele ce
constituie caracterul şi baza de plecare a clasificării rurale. În
consecinŃă, pentru el, când se încearcă o tipologie, cercetătorul
întâlneşte un număr de probleme fundamentale, pe care trebuie într-un
fel să le soluŃioneze şi să le întrebuinŃeze apoi în clasificarea
colectivităŃilor săteşti. Aceste probleme sunt: delimitarea spaŃiului;
alegerea şi combinarea indicatorilor; materialul; accesibilitatea şi
valoarea; compunerea elementelor de model; valorile istorice;
schimbări; precizie şi generalizare3.
În legătură cu criteriile pentru definirea tipurilor de colectivităŃi,
Ulrich Planck indică un grup de speŃe care interferează între ele, iar în
unele puncte chiar se suprapun. Acestea sunt: criteriul administrativ;
criteriul economic-comercial; criteriul de „planing” fizionomic;
criteriul socio-economic şi criteriul social-demografic4.
În baza acestor criterii şi cu ajutorul sistemului selectat de
variabile relativ independente, sociologul german foloseşte triunghiul
structural al dezvoltării comunitare şi enumeră patru tipuri principale:
– comunităŃi cu predominanŃă agricolă (sector primar peste
50%);
– comunităŃi cu predominanŃă industrială (sector secundar cu
peste 50%);
– comunităŃi de servicii (sector terŃiar peste 50%);

1
Ibidem.
2
Ibidem.
3
U. Planck, op. cit., p. 36.
4
Op. cit., p. 39.
70
 – comunităŃi mixte (niciun sector nu depăşeşte 50%)1.
Fiecare dintre aceste patru tipuri se poate diviza în patru
subgrupe, rezultând, în total, şaisprezece clase de bază, dar care nu
toate sunt justificate economic şi nu toate au o întemeiere socială. Din
atare motive, Ulrich Planck a redus schema sa la un număr de nouă
tipuri principale2.
În literatura germană de specialitate, există reuşite remarcabile
în cercetarea tipurilor de comunităŃi rurale, folosindu-se cu precădere
drept criteriu clasificator structura socială, determinată cu ajutorul
ponderii deŃinute de sectoarele economice şi apoi procedându-se la
operaŃionalizarea variabilelor dependente de aceasta.
Din motive ce Ńin de spaŃiul grafic, ca şi din raŃiuni de ordin
analitic, amânăm pentru un alt prilej prezentarea şi a altor cercetători
germani şi vom încerca chiar o relevare a lor comparativă. Pentru
reputaŃia şcolii poloneze de sociologie rurală şi pentru originalitatea
abordării specificului ireductiv al satelor din Polonia, vom invoca în
mod succint tezele cuprinse în studiul semnat de Boguslaw Galenski şi
Anna Szemberg3 şi vom încerca să-i reŃinem valoarea sa teoretică şi
metodologică. Astfel, cei doi analişti, având o concepŃie regională
asupra fenomenului rural şi luând drept criteriu clasificator diviziunea
familiilor săteşti în funcŃie de categoriile socio-economice consacrate

1
Idem, p. 47.
2
Cele nouă tipuri de comunităŃi rezultate prin reducŃie sunt:
1) comunităŃi agricole (cu un sector primar de peste 50%);
2) comunităŃi mixte (sector primar între 25 şi 50%);
3) comunităŃi urbanizate (sector primar între 10 şi 25%);
a) comunităŃi industrializate (sectorul terŃiar deŃine mai puŃin de 30%);
b) comunităŃi echilibrate (sectorul terŃiar, între 30 şi 50%);
c) comunităŃi slab industrializate (sectorul terŃiar deŃine mai mult de
50%);
ComunităŃi urbane (sectorul primar deŃine mai puŃin de 10%):
a) comunităŃi industriale (sectorul terŃiar mai mic de 30%);
b) comunităŃi industriale centralizate (sectorul terŃiar între 300 şi 50%);
c) comunităŃi metropolitane (sector terŃiar mai mult de 50%) (op. cit.,
p. 47).
3
Boguslaw Galenski and Anna Szemberg, Village Typology in Poland, în
vol. Theories and Methodes in Rural Community Studies, Pergamon Press, 1982.
71
de cercetările Institutului de Economie Agrară, stabilesc opt categorii
de comunităŃi rurale, pe care le departajează apoi în funcŃie de
randament şi investiŃii şi le raportează constant la mărimea posesiunii.
Primul tip este acela în care o treime sau mai multe familii se
întreŃin din muncă plătită (sau grădină până la 0,49 ha)1.
Cel de al-doilea tip cuprinde sate în care o treime sau mai multe
familii se întreŃin din munci plătite în afara fermei (dar nu lucrează
pentru vecini bogaŃi)2.
Tipul trei cuprinde „sate în care familiile de Ńărani şi cu o altă
ocupaŃie depăşesc o treime din locuitori”3.
Sociologii polonezi estimează că cele trei tipuri de sate
menŃionate anterior se referă la acele localităŃi rurale în care
activităŃile fermiere implică un număr considerabil de familii (peste o
treime) şi în care atare activităŃi – spun ei – reprezintă o sursă
secundară majoră, dar totuşi adecvată de întreŃinere în condiŃiile în
care munca plătită (în general, în afara satului şi a agriculturii) joacă
un rol de frunte sau cel puŃin important. Celelalte tipuri de sate în care

1
Idem, p. 59; cu privire la primul tip se menŃionează: „Sate în cea mai
mare măsură non-agrare, cu un număr mare de familii fără pământ, ce se întreŃin
mai ales din venituri obŃinute din alte domenii decât agricultura. Sunt mai ales
sate urbanizate, aproape de oraşe, cu mijloace convenabile de transport.
Majoritatea se află în sudul Poloniei. Fermele sunt în general mici, prost echipate
cu mijloace de producŃie şi axate pe creşterea animalelor. Apropierea de oraşe şi
de birourile guvernului local asigură beneficii sub forma facilitării vânzărilor de
produse, a mai bunei echipări a cercurilor agricole şi a disponibilităŃii creditelor,
mai ales în construcŃii” (op. cit., p. 73).
2
La capitolul Concluzii se notează: „Sate ai căror locuitori nu lucrează
în sat, cu un număr mare de ferme pitic (până la 2 ha) situate în jurul
regiunilor industriale din sudul Poloniei. Activitatea agricolă este slabă,
domină formele mici şi suprapopularea. De asemenea, activitatea cercurilor
agricole este slabă” (Ibidem).
3
„ ... sate cu fermieri având şi alte activităŃi, deşi cu un număr mare de
mici fermieri care-şi completează veniturile prin activitate în afara satului.
Acestea sunt situate în regiuni mai vechi, din centru. Acolo predomină fermele
mici, prost echipate cu mijloace de producŃie, cu productivitate scăzută şi axate
pe culturi tradiŃionale. Sunt mai departe de oraşe şi au o reŃea slabă de mijloace de
comunicaŃii. Există puŃine instituŃii şi cercuri agricole” (Ibidem).
72
majoritatea familiilor se întreŃin în exclusivitate sau aproape exclusiv
din activitatea la fermă sunt următoarele:
Tipul patru: „Sate formate în principal din ferme familiale, unde
două treimi dintre familii sau chiar mai mult sunt incluse în categoria
R, dar categoriile de mai sus nu sunt suficient de numeroase pentru ca
satul să fie inclus în unul din cele trei tipuri menŃionate”1.
Tipul cinci – „unde fermele familiale domină, dar nu în
totalitate, unde familiile de categoria R2 constituie peste o jumătate,
dar mai puŃin de două treimi din totalul familiilor. Ca la tipul
precedent, dar într-o măsură mai importantă, satul nu este privit ca în
cazul celor patru tipuri menŃionate anterior”3.
Tipul şase – „un caz particular, cu cel mai mic număr de grupuri
rurale, unde sistemul relaŃiilor de clasă este mai bine delimitat în
comparaŃie cu cazurile precedente. Acest lucru se exprimă prin
categoriile de familii proletare şi semiproletare – pe de o parte – şi
prin categorii de Ńărani care angajează mână de lucru – pe de altă
parte, constituind cel puŃin 5% din fiecare categorie”4.

1
Op. cit., p. 60; la capitolul Concluzii autorii adaugă „sate predominant de
fermieri mijlocii, mai ales în regiunea est-centrală, economic active în domeniile
contractării, investiŃiei şi cercurilor agricole. Indicii de producŃie sunt ridicaŃi şi
rezervele de forŃă de muncă favorabile” (op. cit., p.73).
2
Familiile de categoria R sunt cele care posedă ferme până la 0,50 ha,
care obŃin până la 10% din necesarul de consum, din ferme şi nu depăşesc 150 de
zile de muncă într-un an în interiorul ei (op. cit., p. 84).
3
Op. cit., p. 60; la Concluzii, B. Galeski şi A. Szemberg scriu:
„Caracteristici similare cu tipul 4, în afară de o structură diferenŃiată. Situate
în NV, acestor sate le lipsesc indici ridicaŃi în ceea ce priveşte activitatea
agricolă” (Ibidem).
4
Ibidem; la Concluzii se scrie: „Sate stratificate prin excelenŃă agricole, în
regiunile central-estice şi vestice. Fermele sunt relativ mari (peste 15 ha) şi au cei
mai mari indici ai activităŃii de producŃie şi investiŃie şi în sferele: fertilizare,
contractare şi cercuri agricole. Tipul acesta este reprezentat de sate tradiŃionale
care servesc drept centru pentru localităŃile adiacente şi ca sediu al instituŃiilor de
bază. Familiile au un venit relativ ridicat şi sunt foarte elastice din punct de
vedere economic” (op. cit., p. 60) .
73
 Tipul şapte – „sate cu o structură diferenŃiată, neincluse în nici
unul dintre tipurile anterioare în care categoria R constituie o treime
sau mai mult din numărul total de familii”1.
Tipul opt – „sate atât de diferenŃiate încât nu pot fi incluse în
nici unul dintre tipurile anterioare”.
Analiza sociologilor polonezi este permanent susŃinută de un
bogat şi sugestiv material faptic, făcându-se continuu referiri la
rezultatele obŃinute din cercetările de teren şi invocându-se experienŃa
îndelungată a specialiştilor pentru investigaŃiile ştiinŃifice în domeniu.
Totodată, studiile lor sunt urmarea unor programe constante ale
descinderilor în teren şi au o anumită repetabilitate în timp, astfel încât
să se poată stabili anume legităŃi de ordine rurală şi să se surprindă
tendinŃele de evoluŃie ulterioară a sistemului sătesc.
Din punctul de vedere al cercetărilor noastre, e de reŃinut faptul că
premisa teoretică şi metodologică de la care pornim este aceea a teoriei
interacŃionist-constructiviste a sistemelor autoregenerative. În acelaşi
timp, noi considerăm strategiile de dezvoltare rurală drept mijloace de
comunicare interzonale, în cadrul cărora o sursă sau un agent
vulgarizator al unei inovaŃii transferă şi implementează o tehnică, un
mesaj, ori un model dintr-o zonă cu un dotare superioară către o alta,
cu o dotare inferioară. François Peroux vorbea de „poli de creştere”,
înŃeleşi ca ansambluri de unităŃi motrice care exercită acŃiuni de
antrenare şi susŃinere a altora, spre a-i transforma. „Creşterea – arăta el
– nu apare pretutindeni în acelaşi moment, ci se manifestă în puncte
sau poli de creştere cu intensităŃi variabile şi se difuzează prin diferite
canale şi efecte terminale variabile”2 .
Într-un fel, dezvoltarea nu este lineară şi nici omogenă, ci este
contradictorie şi intermitentă. Pornind dintr-o sursă, ori dintr-un pol
(folosind termenul lui Fr. Peroux), un mesaj generează serii succesive
de tensiuni şi dezechilibre, care impun ceea ce sociologii numesc
strategii de intervenŃie, prin care agentul de schimbare este continuu

1
Ibidem; la Concluzii, se precizează: „Tipurile şapte şi opt: sate situate
în NV, cu caracter agricol şi structură diferenŃiată, relativ bine urbanizate, cu
activitate economică medie. Ele beneficiază de facilităŃi considerabile, mai
ales din partea cercurilor agricole bine echipate” (op. cit., p. 74).
2
„Economie appliquée”, nr. 1-2/1955, p. 309.
74
activ, adunând în jurul său specialişti din domenii complementare şi
decizând asupra a ceea ce urmează a fi făcut. De fapt, centrele de
iradiere sau „polii dezvoltării” implică două categorii de efecte: unele
de antrenare şi stimulare, iar altele de blocaj şi obstacol.
Efectele de blocaj şi de obstacol sunt determinate de anumite
reziduuri structurale sau de lipsa de suport infrastructural apt să
asimileze o noutate tehnică. Sunt cazuri de zone sau localităŃi
insuficient echipate din punctul de vedere al forŃelor de producŃie şi
care – prin urmare – nu posedă puterea necesară unei deschideri spre o
altă experienŃă. Modele trecute şi tradiŃii îndelung etalonate vin şi se
adaugă şi ele la obstacolele de ordin tehnic, impunând un alt tip de
strategii, pe care am fi înclinaŃi să le denumim „strategii de coabitare
şi reconstrucŃie”, prin care se impune să se inducă o atitudine
favorabilă schimbării şi în care rolul consultantului este major.
Unele blocaje survin în mediul rural şi datorită rigidităŃilor
administrative. Am întâlnit un primar, într-un judeŃ, care a refuzat atât
construirea unei întreprinderi de prelucrare pe teritoriul comunei, cât
şi trecerea în gestiune a unei microhidrocentrale de pe un râu
învecinat, pentru ca localitatea să nu fie trecută în altă categorie de
încadrare, iar el să nu-şi pericliteze funcŃia.
În cercetările de teren am consemnat, totodată, rezistenŃa la
înnoire în urma unor practici de ordin ecologic. Acestea nu sunt
întreprinse totdeauna de către profesionişti autentici şi nu peste tot cei
puşi în rol au competenŃe juridice şi mai ales de ordin biologic, cum
este cazul celor din Delta Dunării. Aici, după opinia noastră, se impun
strategii complementare şi strategii ale efectului la distanŃă, strategii
realizate interdisciplinar şi purtate în baza unor acŃiuni întemeiate pe
cercetări profunde, care să dezvolte habitatul rural în prelungire la
legile naturii, păstrând echilibrele biosferei şi formând pe rezidenŃii
zonei ca agenŃi ai înnoirii ruralului.
În cadrul abordării socialului prin prisma teoriei interacŃionist-
constructiviste a sistemelor autoregenerative şi prin considerarea
habitatului rural ca subsistem (evident, autoregenerativ) al societăŃii
integratoare, ne apar două aspecte complementare, şi anume: (1) rela-
tiva autonomie şi (2) dependenŃa de centru.
Fiecare spaŃiu socio-uman este un ansamblu unitar de elemente
interdependente, în care orice element constituent reprezintă un
75
subsistem relativ autonom, întregul nefiind altceva decât un ansamblu
al unui alt sistem mai cuprinzător care le cuprinde şi le presupune pe
celelalte. Orice modificare la nivel de sistem global determină
modificări corespunzătoare şi la nivelul părŃilor lui subiacente, tot aşa
cum schimbarea acestora din urmă sau a relaŃiilor dintre ele induce
anumite transformări şi la nivelul sistemului integrator.
Un fel anume de efect de interacŃiune – cum spun sociologii
domeniului – sau o consecinŃă a proceselor de antrenare pun în
evidenŃă necesitatea luării în seamă a dezechilibrelor dinamice şi a
corelării în egală măsură atât a programelor instituŃiilor centrale, cât şi
a iniŃiativelor locale. Sociologia dezvoltării ia în consideraŃie faptul
potrivit căruia, în condiŃiile societăŃii noastre actuale, este posibil de
corelat cele două niveluri. Astfel, elaborarea de strategii şi modele de
schimbare şi dezvoltare este cel mai bine gândită la nivel central, în
baza unei concepŃii unitare de organizare integrată şi în virtutea unei
politici naŃionale de perspectivă programată. Dar, se impune în acelaşi
timp, ca strategiile centrale să antreneze într-un efort cooperant cadrul
local, pentru a genera o atitudine favorabilă faŃă de atare strategii din
partea rezidenŃilor rurali şi pentru ca aceştia să simtă ei înşişi nevoia
de schimbare. În acelaşi timp, localnicii cunosc cel mai bine ce anume
poate fi realizat în spaŃiul lor habitaŃional şi pot contribui la
inventivitate în acest domeniu.
Mai trebuie însă adăugat un aspect deosebit de important pentru
cazul ce ne interesează, şi anume: dezvoltarea trebuie să fie în
concordanŃă atât cu valorile specifice, cât şi cu experienŃa trecută a
localnicilor, pentru a se preveni riscurile eşecului şi pentru a nu se
compromite programele de înnoire a ruralului.
Aceasta, deoarece, în cercetările efectuate în mai multe zone din
Ńară, am întâlnit situaŃii de blocaj în plan local datorate lipsei de
înŃelegere a planurilor de dezvoltare societală, precum şi lipsei
disponibilităŃilor psihologice care să stimuleze acel atât de dificil
proces de comprehensiune generală. Mai poate fi adăugat şi faptul că
problemele transformării şi dezvoltării în profil teritorial nu pot fi
soluŃionate utilizând doar resursele locale, şi nici prin simple declaraŃii
„de bună intenŃie”. De aici decurge importanŃa peremptorie a
cercetărilor interdisciplinare atât la nivel macro social, cât şi la nivel
micro social, în vederea elaborării de strategii, cu scenarii şi chiar cu
76
simulări pe calculator, pentru toate tipurile de comunităŃi rurale şi
pentru variantele de programe de dezvoltare.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât în Ńara noastră există o
diversitate aproape infinită de localităŃi săteşti şi, prin urmare, ne
confruntăm cu dificultăŃi reale ce Ńin de procesele de standardizare şi
tipizare, neputând întotdeauna să relevăm unitatea lor de conŃinut şi
nici să ne edificăm asupra acelor constante din care rezultă
similitudini arhetipale. În pofida acestor obstacole de ordin ontologic
şi dincolo de lipsa unui consens – fie el şi aproximativ – asupra
criteriilor de grupare a satelor, am procedat totuşi la schiŃarea unei
tipologii, elaborată după normative economico-geografice, care să ne
edifice asupra morfologiei spaŃiului locuit, iar apoi să putem înŃelege
profilurile economice care s-au format aici în decursul timpului.
Dintr-o primă tipologie, rezultată din folosirea operativă a
criteriului economico-geografic, a rezultat mai întâi o clasificare
dependentă de forma de relief, cuprinzând sate de munte, colinare şi
semicolinare, sau de depresiune, de luncă, de deltă şi sate de lagună.
Din cercetări rezultă că forma de relief, ca şi geomorfologia
spaŃiului ocupat sunt semnificative pentru profilul activităŃilor
economice ale locuitorilor din zonă şi, într-un fel, stau la baza
structurii socio-profesionale dezvoltate în timp. De aici, putem deduce
următoarele speŃe de comune:
a) comună cerealier-intensivă;
b) comună cerealier-mixtă;
c) comună cerealier zootehnic-mixtă;
d) comună zootehnic-mixtă
e) comună viti-pomicolă;
f) comună agro-industrială;
g) comună agro-turistică;
h) comună forestieră-zootehnică;
i) comună pescărească-zootehnică.

Tipologia de mai sus a rezultat din aplicarea fişei comunii în

toate localităŃile din treizeci şi două de judeŃe şi se caracterizează
printr-un înalt grad de cuprindere a tuturor speŃelor de sate din Ńara
noastră. Rolul ei este şi unul de factură metodologică – acela de a fixa
tabla de indicatori analitici, prin care să se poată elabora modele de
77
acŃiune umană şi, apoi, să se stabilească strategiile adecvate de
intervenŃie în spaŃiu.
O a doua clasă tipologică decurge din calităŃile autoregenerative
ale sistemelor sociale, care – în funcŃie de specificul productiv şi în
raport cu gradul de integrare – pot fi: (a) bi-integrate deschise, cum
sunt satele centru de comună şi care reprezintă un pol concentric –
administrativ, în jurul căruia gravitează celelalte sate care i se
subordonează şi prin care se face legătura socio-economică cu oraşul;
(b) mono-integrate deschise; avem în vedere localităŃile suburbane,
care au funcŃii economice impuse de către oraş; (c) semi-integrate
închise: deşi au o funcŃie economică dominantă, nu au capacitatea,
prin sine, de a încorpora mesaje înnoitoare şi nici de a se dezvolta
către modernitate; forŃa de muncă migrează în exterior, devenind cu
timpul localitate-dormitor şi cu tendinŃă de terŃiarizare; (d) comunitate
neintegrată închisă, fără o funcŃie economică dominantă şi fără un
potenŃial productiv impunător; resursele ei de regenerare sunt
epuizabile, iar ritmurile de dezvoltare sunt mai mult stagnante, ceea ce
implică fie intervenŃia forurilor centrale spre a le redresa, fie radierea
lor din programele de renovare rurală.
În fapt, tipologia pe care am elaborat-o nu are numai o funcŃie
analitică în sine şi nici nu se referă numai la planul teoretic al
cercetării. Dimpotrivă; asociată teoriei sistemelor autoregenerative şi
plasată în cadrul politicilor de dezvoltare socială, ea are un rol
constructiv, acela de a identifica alternativele posibile pentru o
creativitate specifică şi pentru valorizarea resurselor materiale şi a
resurselor umane din fiecare zonă în parte. Totodată, prin acest
procedeu, atât zonele, cât şi localităŃile nu mai realizează o dezvoltare
dependentă şi – prin urmare – nu se mai regăsesc într-un raport de
forma „centru – periferie”. Dimpotrivă, cele două elemente
menŃionate au o funcŃie instrumentală – dacă se poate spune aşa –
aceea de a realiza un echilibru între interior şi exterior, între
deschidere şi protecŃie de sine etc., fără efecte nivelatorii şi fără
anularea de funcŃii proprii la nivel local. Mai ales astăzi, când
gestiunea economiei familiale coincide cu o altă direcŃie de
reorganizare a vieŃii economice şi sociale din sate şi când se pune tot
mai accentuat problema alternativelor în dezvoltare, teoria sistemelor
autoregenerative şi tipologizarea localităŃilor rurale devin premise
78
benefice ale realizării neoruralismului ca mod de viaŃă şi indică o
evoluŃie la paritate valorică a satului şi a oraşului. Acest din urmă
aspect implică o altă gândire asupra ruralului şi necesită elaborarea
unor noi structuri conceptuale asupra strategiilor lor de evoluŃie
viitoare, printre care aceea pe care o numim neoruralism o considerăm
fundamentală.
Pentru precizarea indicatorilor de analiză a ruralităŃii în general,
dar şi a unui caz special pe care l-am cercetat, adăugăm ca un fel de
anexă modele de investigaŃie empirică şi aşteptăm sugestii şi
completări ale acestora din partea celor interesaŃi.
H.H. Stahl, uzând de tehnica monografică şi efectuând cercetări
în diferite zone ale Ńării, precum Nerej–Vrancea, Drăguş–łara Oltului,
Runcu-Gorj, Cornova – Ńinutul Orheiului, a formulat un aşa-zis model
de evoluŃie a satului românesc răzăşesc de tip arhaic – numit de el
satul devălmaş. În acest sens, el a elaborat o lucrare masivă, intitulată
ContribuŃii la studiul satului devălmaş, iar pentru argumentarea
faptică a modelului său, a scris lucrarea în limba franceză Nerej, un
sat arhaic de altădată.
Pornind de la cele cinci elemente care stau la baza comunităŃii
(1. teritorial; 2. tehnica de producŃie; 3. populaŃia; 4. producŃia şi
5. forul administrativ) şi considerând că acestea se intercondiŃionează
într-un echilibru de forma unui ecosistem, Stahl a elaborat o nouă
teorie asupra genezei şi dezvoltării satului românesc. În gândirea
istoriografică a existat teoria genealogiei satului, potrivit căreia satul
ar deriva dintr-o familie originară, folosind o proprietate în baza
aşa-zisei „spiŃe de neam”, şi în care funcŃionau relaŃii ereditare, de
transmitere a dreptului de proprietate. De aici, teoria „eroului
eponim”.
Stahl considera că satul iniŃial avea o organizare ce se asemăna
mai mult cu familia. Şi atunci, satul nu era o sumă de gospodării
individuale şi nici o juxtapunere de proprietăŃi private, care ar proveni
dintr-un act de „ocupaŃiune”. „Titularii de drepturi de proprietate –
scria el – sunt colectivităŃile organizate, iar nu gospodăriile
individuale. Acestea se constituie abia târziu, printr-un proces de
dezagregare a unor mari spaŃii şi prin trasarea unor limite despărŃitoare
între diverse colectivităŃi. Aceste teritorii determinate din punct de
vedere metric presupuneau existenŃa unui Sat sau măcar existenŃa unor
79
organizări «cvasi-statale» prin confederarea satelor unei regiuni. În
acest sens, el definea satul ca „ ... formă de convieŃuire socială, pe un
trup de moşie, a unui grup biologic închis, deseori legat prin rudenie
de ceată, trăind în gospodării familiale, asociate într-o obşte care, prin
hotărâri luate de adunările ei generale, are dreptul de a se amesteca în
viaŃa particulară a fiecărei gospodării, potrivit regulilor juridice ale
devălmăşiei şi conform mecanismului psihic al obştei pe bază de
tradiŃii difuze”.
Această formă de sociabilitate era caracteristică atât pentru
satele de răzeşi, cât şi pentru cele de clăcaşi.
În baza acestei idei, Stahl a formulat o tipologizare a satelor
româneşti având la bază două criterii esenŃiale:
– natura economică a ocupaŃiilor;
– formele de organizare socială.
În final, el consideră că teza trecerii omenirii prin cele trei faze
obligatorii: vânătoare – păstorit – agricultură nu se justifică: a
considera păstorul ca nomad primitiv, iar agricultorul ca sedentar
evoluat echivalează cu a separa activităŃi complementare şi deci
simplifică complexul comunităŃii umane: un sat de tip pastoral nu era
unul în care nu se practica decât creşterea de animale, după cum nici
satul agricol nu era unul în care nu se practica creşterea animalelor.
Conforma teoriei sale, într-un sat pastoral, obştea era cea care
reglementa colectiv creşterea animalelor, lăsând agricultura la
latitudinea fiecărei familii în parte. Exista un patrimoniu comun,
alcătuit din pădure, izlaz şi iazuri, supuse unui drept cutumiar, supuse
unei exploatări libere.
În satul agricol, obştea reglementa activitatea agricolă a
oamenilor, principala ei preocupare fiind folosirea totalului suprafeŃei
de teren = Ńarină.
În satul mixt pastoral-agricol, obştea oferea o reglementare
cutumiară a activităŃii agricole a gospodăriilor familiale, fixând
porŃiuni din teritoriul satului asupra cărora toŃi locuitorii aveau un
drept egal; satul devălmaş „reprezenta tocmai o formă de asociaŃie
egalitară a unor gospodării”, condusă de obşte sau adunarea în sfat a
tuturor capilor de gospodărie din comunitate.
În interiorul satului, diviziunea muncii era simplă, predominând
cea lineară, în care toate gospodăriile efectuau aceeaşi muncă, în
80
aceeaşi perioadă, cu reglementări de aceeaşi factură şi deci
supunându-se aceloraşi coduri. Desigur – scria Stahl –, există şi o
diviziune de atelier, adică o specializare productivă a unor gospodării,
în care, în afara economiei casnice închise, existau meşteşugari
specializaŃi lucrând pentru o clientelă redusă şi deci satisfăcând
cerinŃele curente ale localurilor.
Existau – spune Stahl – şi sate specializate în anumite
meşteşuguri, cum sunt satele de munte sau cele de şes care făceau
schimburi de produse meşteşugăreşti.
Diviziunea socială a muncii, care dă naştere categoriilor sociale
deosebite, apare abia în etapa de disoluŃie a satului devălmaş, când se
realizează şi trecerea la tipul satului liber, în care obştea gospodăriilor
deŃine totalitatea drepturilor patrimoniale şi administrative, la tipul
satului seniorial, în care un stăpânitor împarte cu obştea Ńăranilor săi
ansamblul de drepturi caracteristice obştilor libere. În acest proces de
trecere, de la o etapă istorică la alta, s-au format următoarele tipuri de
sate:
– satul unui grup de Ńărani liberi;
– satul unui grup de Ńărani, admiŃând în cadrul cetei străini,
cărora li se determină un regim special de dijmă;
– satul boieresc, în care, din vechime, obştea sătenilor s-a aflat
în mâna unui stăpânitor;
– satul colonie, înfiinŃat de un boier sub forma unei slobozii;
– satul cu dublă ceată devălmaşă – una boierească şi alta
Ńărănească;
– satul în care grupa boierească s-a contopit cu obştea
Ńărănească.

2.1. Tipologizarea comunităŃilor rurale în perspectiva

interacŃionist-constructivistă de esenŃă autoregenerativă.
NaŃional şi european în taxonomia ruralului
Tipologizarea comunităŃilor rurale apare dintr-o funcŃie a
sintezei, având o structură poliformă şi unificând input-ul sau
output-ul. Finalitatea ei însă, ca şi raŃiunea de a se regăsi printre
conceptele de bază ale sociologiei rurale, rezidă în aspectul lor
interacŃionist-constructivist. Datele atât naturale, cât şi umane se
81
regăsesc coabitând într-o formaŃiune interdeterminată, aceasta fiind
depozitar istoric de fapte şi experienŃe ireductibile, care impun un
management concret şi constituie premise ale unui model. Aici sunt
unificate proprietatea, gestiunea, munca sau, cu alte cuvinte,
producătorul şi consumatorul.1 Extinzând aria analitică şi depăşind
cadrul familial, ne plasăm în domeniul comunitar, adică în sat, înŃeles
ca tip de relaŃie economică între un grup organizat de oameni şi un
spaŃiu geografic delimitat şi închis.2 Identitatea între spaŃiul rezidenŃial
şi spaŃiul muncii face ca în satele agricole familiile să aibă o localizare
în teritoriu.3 Grupul sătesc se defineşte printr-un spaŃiu pe care-l
ocupă, pe care-l munceşte şi asupra căruia el îşi exercită un drept de
proprietate individuală sau colectivă4, motiv pentru care concepŃia sa
atât asupra muncii, cât şi asupra proprietăŃii este una spaŃială.
Concentrarea teritorială de populaŃie şi de întreprinderi, care în
modelele istorice cel mai adesea sunt agricole, ca şi adaptare la mediu
a mijloacelor de muncă, satul este produsul istoric al unei interacŃiuni
dintre o organizaŃie socială şi ecologie printr-o mediere de ordin
tehnic5. Ca ansamblu integrat de elemente naturale şi elemente
construite, precum şi ca tip de solidaritate interioară6, satul este o
unitate socială ireductivă. Lucruri şi fiinŃe impun ritmul lor celor care
trăiesc în sate, determinându-le comportamentele şi inducându-le
anume modele culturale. Fiecare obiect are denumirea sa şi conŃine o
funcŃie proprie.7 SemnificaŃia lor este una colectivă, rezultând „o
geografie lingvistică”8 sau un „spaŃiu fonetic”9, unde toŃi utilizează

1
Placide Rambaud, Le village dans la Société urbaine, Extrait de Travaux
du Parc National de la Vanoise, 1975, p. 147.
2
Placide Rambaud, Villages en developpement – contribution à une
sociologie villageoise, sous la direction de Henri Desroche – Pl. Rambaud, Paris,
1971, p. 18.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
Pl. Rambaud, op. cit., p. 15.
6
Ibidem.
7
Pl. Rambaud, op. cit., p. 19.
8
Expresia aparŃine lui Alfred Dauzat (cf. Essais de Geographic
lingvistique, nouvelle serie, Paris, 1938).
9
Pl. Rambaud, op. cit., p.31.
82
aceleaşi „denominări” şi unde există „isoglose”1, care facilitează
comunicarea în interior şi conservă „integritatea” grupului.
Prin terminologia comună şi sistemul de semne graŃie cărora
fiecare comunică cu semenii săi, comunitatea rurală îşi afirmă
caracterul ei ireductibil şi devine unicat. Realitatea ei este una
complexă, fiind alcătuită din subsisteme parentale, economice,
educative şi culturale determinate, care-i generează unitatea şi-i
conferă calitatea de a fi „un invariant”. Prin evoluŃie istorică şi prin
muncă asupra pământului se produc fizionomii concrete, care nu se
repetă la alte comunităŃi săteşti şi care durează într-o perpetuă
identitate de sine. Înscrierea comunităŃii în peisaj, ca şi raporturile pe
care ea le stabileşte cu natura au un caracter precis şi devin încărcate
de particularism.
Puncte distincte în spaŃiu, cu însuşiri proprii şi cu întocmiri
specifice, comunităŃile rurale se fixează în ontologii discontinue şi se
leagă de semne fixe, în baza cărora se plasează într-un fel de solitudine
fizică şi se aşază – parcă – unele lângă altele, fără a se confunda ele între
ele. Toponimiile, ca suport fundamental şi ca bază a habitatului, oferă
reperele semantice – dacă se poate spune aşa – în care se încadrează
fiecare comunitate sătească şi prin care ea se exprimă şi se recunoaşte.
La rândul său, cadastrul notifică şi – într-un fel – legalizează
această stare de fapt, ridicându-o la una de drept şi conferindu-i
caracter de unicat. Într-un fel, serviciul cadastral fixează exact
comunitatea rurală într-un perimetru dat şi-i conferă acesteia legalitate
şi consemn. Carte de bază a întocmirii locale şi document al
administraŃiei în profil teritorial, cadastrul este înscrisul de stat care
delimitează o zonă de alta şi stabileşte criteriul fiecăreia de realitate
solitară. Şi aici apare un interesant paradox al taxanomiei rurale, care
face inoperantă relaŃia dintre cele două principii enunŃate la începutul
acestui capitol, adică universalismul şi particularismul. Gândită
printr-o reprezentare individuală şi având o istorie compusă din
experienŃa ei proprie, o comunitate n-ar putea avea decât o
semnificaŃie ireductibilă, motiv pentru care e dificil – dacă nu chiar
imposibil – de stabilit grupări sau asocieri de variaŃii comune.

1
Ibidem.
83
 În acelaşi timp, impactul asupra satului al transformărilor produse
după evenimentele din decembrie 1989, ca şi lipsa unui orizont politic
bine elaborat, au făcut ca agricultura noastră şi, în general, ruralul
românesc să eşueze în marasm şi decrepitudine. Fiecare şi-a urmat
drumul său, „fără sistemă şi fără perspectivă”, mulŃumindu-se cu
randamente economice subliminale şi făcând dificilă o clasificare
operaŃională a comunităŃilor rurale. La acest impediment se adaugă încă
unul, rezultat din procesul dezvoltării şi având efect asupra metodologiei
de tipologizare atât a satelor, cât şi a oraşelor. Aşa cum menŃionează şi
alŃi cercetători1, unele localităŃi beneficiază de situaŃii mai avantajoase
şi au un ritm mai alert de progres şi modernizare, pe când altele se
menŃin în inerŃie şi conservatorism. Cele din prima categorie
evoluează către niveluri superioare de realitate socială şi îşi amplifică
resursele materiale şi culturale pe linia progresului social, pe când cele
din a doua categorie îşi continuă existenŃa în precaritate şi în stagnare.
În cercetările de teren, am constatat şi noi existenŃa şi a altor
situaŃii cu caracter de paradox, care complică în plus metodologia
procesului taxonomic şi fac depăşite anume criterii istorice care
plasează satul şi oraşul într-o relaŃie bipolară. Procedeul utilizat de
către Ferdinand Tönnies, acela de a situa „comunitatea şi societatea”
într-o ipostază dihotomică şi de a absolutiza discontinuitatea în
detrimentul continuităŃii este total depăşit. Industrializarea, ca şi
procesul urbanizării, ca să nu mai amintim de actuala „societate
informatizată” au produs transformări profunde în conŃinutul
mesajelor rurale şi al celor de origine urbană, iar în multe cazuri
devine imposibilă delimitarea fizică între sat şi oraş. În Europa
occidentală, ca şi în Statele Unite ale Americii sau Japonia se fixează o
unitate generală a societăŃii, fără o polarizare a ruralului şi urbanului
şi fără disocieri care opun una alteia două părŃi ale unui întreg.
Infrastructura, aproximativ aceleaşi tehnologii de executare a
producŃiei economice (uzine biologice, profesionalizarea forŃei de
muncă, experimente de laborator, investiŃii în capital etc.), precum şi
calitatea vieŃii determină o coabitare a celor două tipuri de
comunitate, impunându-le consens şi complementaritate.

1
Vezi M. Voicu, Bogdan Voicu, Satul românesc pe drumul spre Europa,
Editura Polirom, Iaşi, 2006.
84
 La noi, în schimb, localităŃile nu se subordonează unor criterii de
valoare apropiată şi nu urmează degajării unei serii a gradelor
ierarhice, care să indice cu precizie ce este un cătun, ce este un sat, ce
este o comună sau ce este un oraş. Ambiguitatea provine din aceea că,
în Ńara noastră, există comune care au sate cu un nivel elevat de viaŃă
modernă, dar concomitent, au şi sate de tip tradiŃionalist.1
De asemenea, se găsesc comune care, din punctul de vedere atât
al volumului demografic, cât şi al dotării materiale sunt la standarde
urbane, dar, sub aspect administrativ, sunt considerate ca aparŃinând
domeniului rural. În cercetările de teren, mai ales cele efectuate în
zona Slatina-Olt, am întâlnit sate devenite cartiere ale oraşului, dar,
sub aspect edilitar şi în general din punctul de vedere al infrastructurii,
n-a fost întreprins nimic pentru ca acestea să se încadreze într-un stil
de viaŃă urban şi deci să aibă o perspectivă de evoluŃie superioară.
Cea mai frecventă situaŃie constatată în teren, dar şi cea mai
deformată de realitate, este aceea în care s-au „înfipt” în centrul
comunei două sau trei blocuri care au fost „populate” cu persoane sau
familii „aluvionare”, dar care sunt lipsite de confortul elementar de
factură urbană, localitatea însă fiind gratificată cu emblema de oraş. În
fapt, în atare localităŃi, producŃia economică este aproape exclusiv
agrozootehnică, iar calitatea vieŃii nu se deosebeşte de una
tradiŃională. SituaŃia devine şi mai complicată pentru comunele din
hinterlandul urban, care-şi orientează producŃia economică, dar şi
activităŃile profesionale după cerinŃele oraşului în jurul căruia
gravitează, dezvoltându-se tot atâtea profiluri comunale câte tipuri de
oraşe există şi câte programe de dezvoltare se formulează. Dincolo
însă de aceste determinante, zonele periurbane au un pregnant conŃinut
agricol, iar gospodăriile rezidenŃilor din localităŃile periurbane
îndeplinesc aceleaşi funcŃii şi astăzi, ca şi cu un secol în urmă. Dar
atare activităŃi pot fi calificate drept negative? Nicidecum! Orice sursă
materială trebuie păstrată în stare de funcŃiune, iar gospodăriile săteşti,
indiferent de zonă şi indiferent de dimensiunile lor, e necesar să-şi
dezvolte valenŃele economice şi să nu-l transforme pe rural din
producător în consumator. Desigur, atare stări de lucruri adaugă un

1
Dumitru Sandu, Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie,
Editura Polirom, Iaşi, 2005, p.109.
85
element în plus de dificultate metodologică în efortul de tipologizare a
comunităŃilor rurale şi produc deruta analistului prin aceea că aceste
stări evidenŃiază un specific de identitate ireductibil în raport cu altele.
În cercetările de teren, dar şi în lucrările unor sociologi, s-a
consemnat şi situaŃia ciudată când unităŃi administrativ-teritoriale, cu
acelaşi număr de localităŃi incluse în registrul lor de cadastru, ca şi cu
un număr de rezidenŃi relativ apropiat, la care se adaugă acelaşi nivel
de dezvoltare şi o aceeaşi infrastructură, să fie considerate, unele,
oraşe, iar altele comune.
Desigur că mai există şi alte situaŃii care aduc un plus de
varietate şi care degajă serii cu grade de individualitate multiplă şi
care nu facilitează generalizarea şi nici tipologizarea de factură
clasică. Probabil că şi din aceste motive se insistă, de către unii
sociologi, asupra necesităŃii de a se „cunoaşte diversitatea” şi
„diferenŃierile”, nu numai dintre „rural şi urban” şi deci nu numai din
unghiul de vedere al polarităŃii, ci şi din acela al diferenŃierilor din
„interiorul mulŃimii oraşelor” sau al mulŃimii satelor, gândite ca
premise importante ale practicilor dezvoltării comunitare, având drept
scop formarea agenŃilor comunitari, care lucrează sau urmează a lucra
în procesul de dezvoltare rurală. Astfel, Dumitru Sandu stabileşte o
pluralitate de criterii taxonomice, în baza cărora încearcă să identifice
varietatea caracteristicilor ireductibile ale formelor comunitare şi prin
ele să ofere acestor agenŃi „materia primă” – dacă se poate spune aşa –
de elaborare a programelor dezvoltării satelor. În sensul celor
menŃionate, autorul procedează la o clasificare a localităŃilor rurale în
raport de patru criterii, şi anume: 1) cultura; 2) experienŃa de migraŃie
temporară în străinătate; 3) nivel de dezvoltare/sărăcie comunitară şi
4) localizare regională1.

1
În baza primului criteriu, adică a celui cultural, autorul enumeră trei
tipuri de sate, cu specificare de sub-tip, şi anume: sate tradiŃionale specificate
prin izolare şi prin stoc redus de educaŃie; sate moderne, specificate prin stoc
ridicat de educaŃie şi prin pondere mare de populaŃii imigrante; sate de
diversitate culturală, specificate prin pondere mare de minorităŃi etnice şi cu
minorităŃi religioase; în baza celui de-al doilea criteriu, autorul menŃionează
patru tipuri de sate: a) fără experienŃă de migraŃie; b) în baza incipientă de
integrare în spaŃii sociale transnaŃionale; c) cu grad mediu de integrare în
86
 Într-o intenŃie de exhaustivitate şi din grija de a nu omite anume
elemente definitorii pentru cazul în speŃă, Dumitru Sandu adaugă încă
alte două tipuri de sate, pe care le identifică după două criterii extrem
de diferite: unul în baza experienŃei migratorii, iar celălalt, după
criteriul etnic şi religios, ca apoi să adauge trei capitole cuprinzând
localităŃi grupate după criteriul cultural, după „scala sărăcie-
dezvoltare” şi – în fine – „Tipologia socială a comunităŃilor de romi
din România”. Finalitatea unei astfel de tipologii, realizată cu spirit
metodologic elevat, este una transformatoare. De fapt, în însuşi titlul
lucrării, precum şi în preambulul capitolului care tratează acest
subiect, sociologul precizează fără echivoc utilitatea practică a
demersului său ştiinŃific şi oferă agenŃilor dezvoltării rurale un plan
dinamic conceput şi conştient realizat. „AgenŃii comunitari –
animatori – facilitatori sau, şi mai general, antreprenori sociali – scrie
autorul – pot fi cu atât mai eficienŃi cu cât au o mai bună cultură a
tipului de situaŃie socială asupra căreia urmează să lucreze. Ideea că
este suficient să cunoşti un corp de reguli care rezumă cele mai bune
practici din domeniu şi pot aduce schimbările dorite este utopică.
Realitatea nu ascultă, de cele mai multe ori, de reŃete, ci de principii,
de reŃete în context, reguli adaptate cultural la mediul în care se
aplică.” Satul în general, cel românesc în speŃă – conchide Dumitru
Sandu – este un astfel de mediu.

spaŃii tradiŃionale (sate fără specificarea de sub-tip) şi d) integrate în sistemul

de migraŃie transnaŃională, cu specificarea de sub-tip: aproximativ un sfert,
dintre satele Ńării concentrau peste trei sferturi dintre persoanele cu experienŃă
de migraŃie din mediul rural în decembrie 2001;
– uzând de cel de al treilea criteriu, autorul indică două tipuri de sate,
fără specificări de sub-tip, şi anume: sate foarte sărace şi sate foarte
dezvoltate;
– în fine, cel de-al patrulea criteriu ne aduce patru tipuri de sate:
a) localizate în cadrul comunei, cu specificarea: centrale, periferice
(mult mai sărace decât cele centrale); b) în funcŃie de drumurile europene cu
specificarea: a) aproape; b) departe (mai sărace decât cele de la drum); c) în
funcŃie de graniŃa de judeŃ, cu specificarea: a) la margine de judeŃ; b) în
interiorul judeŃului; d) cel de-al patrulea tip de sat, este cel ,,în funcŃie de
forma de relief, cu specificarea: a) de câmpie; b) de câmpie-deal; c) deal;
d) deal-munte; e) de munte (Dumitru Sandu, op. cit., p. 110).
87
 Într-o altă lucrare, cu o problematică întrucâtva specială şi cu o
finalitate ce Ńine mai mult de asistenŃa socială, Dumitru Sandu
realizează o tipologizare, alta decât cea la care ne-am referit anterior şi
cu o altă finalitate, aceea de efect antreprenorial. Premisa analitică a sa
o constituie consemnarea unui „continuum”, „sărăcie-dezvoltare”,
gândit (acest continuum) atât în plan naŃional (la nivel de Ńară),cât şi în
profil teritorial, adică regiune, comună şi sat. Cuantificarea, ca şi
stabilirea gradului de intensitate a celor două fenomene menŃionate
sunt efectuate de către autor prin anumite seturi de indicatori de
calitate, prin care se atestă la ce nivel de performanŃă generală au
ajuns localităŃile rurale din Ńara noastră şi ce tipuri de politici sociale
sunt necesare pentru combaterea sărăciei.
Într-o directivă strict geografică, dar şi într-o alta, de factură
ierarhică, Dumitru Sandu determină fenomenul sărăciei prin referire la
trei macroregiuni, şi anume: 1) Moldova; 2) regiunile din Sud
(Muntenia, Dobrogea şi Oltenia) şi 3) Transilvania (cuprinzând
Transilvania propriu-zisă, Crişana, Maramureş şi Banatul)1. Luând în
considerare faptul că „macroregiunile” sunt prin ele însele factori de
condiŃionare a diverselor configuraŃii de sărăcie sau dezvoltare şi –
deci – din interiorul fiecăreia dintre acestea – pot să rezulte clasificări
de sate.
Dintr-o altă perspectivă şi – de fapt – în baza unei concepŃii
holist-istoriste, Traian Vedinaş2 realizează o tipologizare a
comunităŃilor rurale, pornind de la stadiile evoluŃiei economice a
societăŃii şi situând industria ca referenŃial de bază în interpretarea
obiectivă a indicatorilor pentru taxonomia sa. Astfel, „la nivelul
tipologiei ideale” şi cu accent pe „evoluŃiile proprietăŃii funciare”,
sociologul clujean precizează că „este necesar să dezvăluim mai întâi
componentele dominante ale celor care în sociologie se numesc
societăŃi preindustriale, societăŃi industriale şi societăŃi postindustriale”.
Revendicând conceptul de „industrie” în doctrina lui Auguste
Comte şi plasând geneza tipologizării, cu referire la macrosocial, în
perioada anilor ’60, Traian Vedinaş o foloseşte pe aceasta atât pentru a

1
Dumitru Sandu, op. cit., p. 138.
2
Traian Vedinaş, Introducere în sociologia rurală, Editura Polirom, Iaşi,
2001, p.78.
88
contrazice unele sociologii clasice, cât şi pentru a se delimita de unele
ideologii politice.
O formă de „reflecŃie sociologică” asupra „societăŃilor indus-
triale” ca şi a expectaŃiilor de ordin ideologic se regăseşte într-o critică
pertinentă a doctrinei marxiste, întreprinsă de către Ralph Dahrendorf,
concomitent cu critica „ideologiilor politice inspirate din teoria
conflictului social”. Ca prim argument şi ca primă referinŃă la o
doctrină, Traian Vedinaş invocă concepŃia lui Ralph Dahrendorf1,
care, printr-o formulă a contrastelor, ca şi printr-o percepŃie deli-
mitatoare, stabileşte trei teze juste, dar şi trei teze false la Karl Marx.
În prima categorie sunt cuprinse următoarele enunŃuri :
– conflictul se plasează în centrul schimbării sociale;
– conflictele sociale sunt opoziŃii de interese;
– societatea trebuie analizată pentru a măsura funcŃionarea ei.
În cea de-a doua categorie, aceea a tezelor false, Dahrendorf
include:
a) reducerea conflictului social la lupta de clasă;
b) conflictele sociale nu sfârşesc necesarmente în revoluŃie;
c) instrumentarea criteriului clasei sociale în legătura cu
„mijloacele de producŃie”, pe temeiul antinomiei: „proprietate-
nonproprietate” (Tripier, 1991, p. 78).2
Delimitându-se de Raymond Aron, care considera că „...lumea
sovietică şi lumea occidentală sunt faptele unei singure realităŃi:
civilizaŃia industrială”, iar cele două lumi sunt modalităŃi ale aceluiaşi
tip social: „societatea industrială progresivă”3, sociologul german
operează o distincŃie de fond între „revoluŃia socială”, pe care o
identifică cu „revoluŃia industrială” şi „revoluŃia politică” pe care o
identifică cu „revoluŃia franceză”. În continuarea acestei idei, Ralph
Dahrendorf departajează două revoluŃii europene, cea engleză de la
1688 şi cea franceză de la 1789, precizând că „...revoluŃia industrială

1
Ralph Dahrendorf, Class and Class Conflict in Industrial Societies; a se
vedea şi varianta în limba franceză, intitulată Classe et conflits de classes dans la
société industrielle, Paris, Monton, 1972.
2
Idem, p.78.
3
Raymond Aron, La lutte des classes. Nouvelles leçons sur les sociétés
industrielles, Paris, Gallimard, 1964.
89
din Anglia s-a produs mult după revoluŃia politică de la 1688, în
vreme ce revoluŃia politică din FranŃa nu a eliberat sub nici un aspect
forŃe economice puternice. Dimpotrivă, ea a blocat decenii întregi
procesul modern de dezvoltare economică din FranŃa”1.
În aceeaşi intenŃie „de a fixa structurile şi evoluŃiile proprietăŃii
funciare ... într-o analiza macrosocială”, Traian Vedinaş menŃionează
teoria „societăŃii postindustriale”, elaborată de către Daniel Bell în
cunoscuta sa lucrare The Coming of Post Industrial society, iar în
FranŃa de către Alain Touraine, care însă o denumeşte „societate
programată”2. La acestea, el adaugă o interesantă operaŃionalizare a
conceptelor de „preindustrial, industrial şi postindustrial” ce aparŃine
sociologului francez Henri Mendras3, ca apoi, printr-un procedeu de
recurenŃă metodologică, dar şi de selecŃie a unor noŃiuni, Traian
Vedinaş să-şi construiască propria-i tipologizare şi – într-un fel – să-şi
asigure premisele teoretice pentru justificarea tezei privind economia
antreprenorială. „În tipologia noastră – scrie sociologul clujean –
păstrăm conceptul de societăŃi industriale, dar renunŃăm la formulările:
«preindustrial» şi «postindustrial». În loc de «societăŃi preindustriale» –
adaugă autorul – vom utiliza noŃiunea de «societăŃi tradiŃionale»,
sugerată de «societăŃile agrare» ale lui D. Bell. Pentru societăŃi
postindustriale vom utiliza noŃiunea de „societăŃi informaŃionale”,
prezentă atât la D. Bell, cât şi la R. Dahrendorf. „OpŃiunea noastră –
conchide Vedinaş – se întemeiază pe realitatea, confirmată de
exemplul românesc, că, în anumite Ńări ale lumii, avem de-a face cu o
întâlnire între tradiŃional şi informaŃional, fără ca „societatea indus-
trială” să fi atins punctul ei de maximă dezvoltare4. Şi atunci, socio-
logul clujean îşi prezintă taxonomia pe care o construieşte începând cu:
a) „societăŃile tradiŃionale”, dominate de activităŃile sectorului
economic primar, agricultură şi industrie extractivă. Tehnicile de bază
sunt rudimentare, se operează cu unelte simple din lemn şi fier.

1
Ralph Dahrendorf, Conflictul social modern, Eseu despre politica
libertăŃii, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996, p.22.
2
Alain Touraine, La société post industrielle, Paris, Ed. Dendel, 1969.
3
Henri Mendras, Sociétés Paysannes, Elements pour une théorie de la
paysannerie, Paris, A. Colin, 1976.
4
Traian Vedinaş, op. cit., p.80.
90
Cultura societăŃilor tradiŃionale – adaugă autorul – este orală şi
magică, iar elitele au cultivat enciclopedismul şi spiritul speculativ,
încât ştiinŃele fundamentale din aceste societăŃi s-au constituit în jurul
filosofiei şi teologiei;
b) „societăŃile industriale”, dominate de activităŃile sectorului
economic secundar: activităŃi industriale pe specializări metalurgice,
chimice (şi, n.ns.) electronice. În societăŃile industriale, economia
agrară s-a modernizat prin tehnologii mecanice, prin industria îngră-
şămintelor chimice sau prin prelucrarea alimentelor în industrii
alimentare. Elitele societăŃilor industriale sunt formate din specialişti
în ştiinŃe exacte: fizică, matematică, biologie, genetică (şi, n.ns.), ci-
bernetică. Asistăm la un declin al filosofiei şi al ştiinŃelor uma-
nisto-clasice;
c) „societăŃile informaŃionale” dominate de activităŃile sectorului
economic terŃiar (serviciile) şi ale sectorului cercetare ştiinŃifică. La
nivelul elitelor domină informatica şi informatizarea, ştiinŃele comu-
nicării, fenomenul mediatic, conexiunile globale şi procesul hibri-
dizării dintre ştiinŃe, dintre ramuri ale ştiinŃelor. Se află în ofensivă
ştiinŃe umaniste precum: lingvistica economică, antropologia, psiho-
logia, sociologia şi politologia, cu o diversitate de ramuri, în care
actorul principal este expertul cât mai specializat. Pentru economia
comunităŃilor rurale – conchide autorul –, societatea informaŃională
„oferă agricultura durabilă”, agricultura ecologică şi activităŃi
alternative: turism şi agroturism1.
Având drept premisă o viziune macrosocială şi gândind
tipologia comunităŃilor rurale printr-o metodologie întrucâtva instru-
mentală, Traian Vedinaş coroborează universalul cu particularul, iar în
tabla de indicatori taxonomici pune pe prim plan „evoluŃia proprietăŃii
private”. Aceasta din urmă generează un complex de relaŃii atât în
interiorul comunităŃii, cât şi cu exteriorul acesteia, facilitând
schimbarea, dar şi structura ei ierarhică. Totodată, tipul de proprietate –
în concepŃia la care ne referim – conferă o anumită individualitate
fiecărei localităŃi, care însă se subordonează unor norme cu caracter
general şi poartă amprenta epocii sale istorice.

1
Op. cit., p.81.
91
 Scopul demersului atât istoric, cât şi sociologic al lui Vedinaş
este acela de a aduce analiza către ideea de economie antreprenorială,
distinctă de economia Ńărănească de tip clasic, cu conduite care nu mai
ies din obişnuinŃă şi stereotipie”. Economia antreprenorială – scrie
autorul – a transformat Ńăranul într-un mic capitalist, un întreprinzător
ce face calcule economice, mizează pe profit şi pe concurenŃă. În
economia agrară americană şi în cea a Ńărilor europene dezvoltate,
antreprenorul rural este fie numai agricultor, fie numai crescător de
animale, fermele fiind orientate spre producŃia de lapte sau producŃie
de carne. Fermele agricole mici, mijlocii şi mari au o organizare
modelată întrutotul după sistemul întreprinderii industriale, în care
relaŃia dintre lucrător şi proprietar este aceea dintre patron şi salariat,
de unde şi apariŃia în societăŃile industriale a sindicalismului agrar,
precum cel din unele Ńări ale Americii Latine. Există şi un sindicalism
al fermierilor ce apără interesele acestora faŃă de stat şi comunităŃile
economice multinaŃionale, cum este cazul sindicatelor agrare din
Comunitatea Europeană.”1
În perspectiva unui antreprenoriat agricol şi în ideea
transformării actorului principal din Ńăran în agricultor2, tipologizarea
comunităŃilor rurale va impune alte criterii comparativ cu cele clasice
şi va trebui introdusă funcŃiunea unei multitudini de factori materiali şi
culturali în delimitarea unei speŃe de alta. FuncŃia diferenŃierii nu este
una simplistă şi – prin urmare – nu mai este corespunzătoare vechii
dihotomii comunitare de forma „sat – oraş” şi nici expresiilor curente
de efect segregar, ca „tradiŃional versus modern”, deşi există sociologi
care operează cu asemenea paradigme. Astfel, într-o lucrare relativ
recentă şi cu o problematică de reală actualitate3, se realizează o
clasificare pe baza raporturilor de contradicŃie dintre sate „tradiŃionale
şi izolate” (pe de o parte) şi cele moderne şi de imigrare (pe de altă
parte).

1
Op. cit., p.97-98.
2
Formulată în termeni bipolari – notează Tr. Vedinaş – deosebirea dintre
economia Ńărănească şi cea antreprenorială este aceea că în economia Ńărănească
actorul principal este ,,Ńăranul”, iar în economia antreprenorială este
,,agricultorul” (op. cit., p.96).
3
M. Voicu, Bogdan Voicu, op. cit.
92
 Satele tradiŃionale – arată autorii lucrării citate – sunt în medie
cele mai îmbătrânite, cu o populaŃie slab educată şi intră rar în contact
cu oraşul; ca efect, locuitorii lor sunt săraci în relaŃii sociale, au puŃine
autoturisme şi citesc mai rar presa. Totodată, aceştia urmăresc puŃin
emisiunile T.V. şi manifestă o atitudine pesimistă în ceea ce priveşte
viitorul. În schimb, ei au mare încredere în biserica şi în guvern şi au o
rată ridicată de fertilitate demografică.
Complementar satelor tradiŃionale şi – deci – adăugând anumite
caracteristici celor deja consemnate, se situează satele izolate, puŃin
mai bogate atât material, cât şi uman comparativ cu satele tradiŃionale
şi cu o fertilitate mai ridicată; ele au mai puŃini navetişti şi intră la fel
de rar în contact cu oraşul.
În contradicŃie cu cele două tipuri de sate la care ne-am referit
mai sus şi chiar la polul lor opus se situează – după cei doi sociologi –
satele modeme şi de imigrare, caracterizate printr-un coeficient mai
crescut de modernitate în infrastructură, şi printr-un stoc de educaŃie
superior, la care se adaugă frecvente contacte cu oraşul atât pentru
cumpărături, cât şi pentru ocuparea în servicii a forŃei de muncă
disponibile.
Între cele două extreme la care plasează cele două tipuri de sate,
sociologii menŃionaŃi situează satele cu minorităŃi religioase, precum
şi pe cele cu minorităŃi etnice, fiecare dintre ele etalând conŃinuturi
distincte şi fiecare impunând un management aparte. Fiindcă, potrivit
cauzalităŃii înscrise de către cei doi autori, un sat tradiŃional, pe nume
Hăneşti, este prăfuit şi sărac, fără dotări, în afară de o biserică supra-
dimensionată, cu puŃin acces al enoriaşilor şi cu puŃină implicare în
viata comunităŃii. La acest tip de sat, care este „îmbătrânit” şi „cu
populaŃie slab educată”, se adaugă un altul, Trifeşti, care, deşi e
considerat a fi unul izolat, totuşi beneficiază de căi de comunicaŃie
accesibile şi deci poate veni în contact cu lumea exterioară. Dar, inefi-
cienta cultivare a cerealelor, ca şi stocul educaŃional redus îl plasează
printre satele sărace ale României şi – prin urmare – impune un antre-
prenoriat complex pentru înscrierea lui în trendul dezvoltării durabile.
În extrema cealaltă, aceea a modernului, cei doi sociologi
plasează satul Tomşani, sat cu deschidere către urban şi cu ocuparea
forŃei de muncă în afara agriculturii. Locuitorii de aici sunt mai bine
informaŃi şi posedă un grad mai înalt de pregătire şcolară.
93
 Din punctul de vedere al criteriului etnic, în lucrarea citată se
invocă satul Zerind, aşezat pe graniŃa vestică a Ńării şi beneficiind de
avantaje atât din România, cât şi din Ungaria. Acestuia i se alătură
satul Alinteş, cu reuşita lui de integrare etnică şi cu experienŃa pozitivă
dată de cei reveniŃi din migraŃia circulatorie.
Metoda cazuisticii utilizată de către M. Voicu şi Bogdan Voicu
este extrem de utilă, ea stabilind tipuri principale din infinitele aspecte
ale individualităŃilor săteşti, putând constitui premise de valoare în
elaborarea atlasului sociologic al României; s-ar oferi, astfel, forurilor
de resort „materia primă” pentru elaborarea strategiilor dezvoltării
durabile.
Din perspectiva standardelor Uniunii Europene, ca şi din
necesitatea de a ne integra creator în acest sistem, invocăm trei
deschideri de analiză taxonomică a comunităŃilor rurale, în ideea unei
noi filosofii asupra integrării României în Uniunea Europeană şi
pentru a arăta că a fi considerat ca existând în Uniune nu înseamnă a-Ńi
anula propria fiinŃă.
Mai întâi, invocăm relaŃia dintre convergenŃă şi coeziune, ca
principiu fundamental de proiecŃie socială în cadrul Uniunii Europene
şi ca finalitate a unei lumi unitare ce se vrea a fi construită într-un
spaŃiu echilibrat.
Un spectru de analiză a tipologiei comunităŃilor rurale şi deci o a
doua deschidere taxonomică o reprezintă raportul dintre regionalizare
şi procesul descentralizării, ca în cele din urmă să invocăm cel de-al
treilea trend de efectuare a clasificării comunităŃilor rurale, acesta
fiind cel referitor la dialectica relaŃiei dintre globalizare şi identitate
de sine.
E un truism să spunem că atât în trecut, cât şi în prezent, atât
între diversele regiuni şi zone, cât şi între Ńările Uniunii Europene au
existat şi există disparităŃi accentuate, referitoare la productivitate, la
ocuparea forŃei de muncă şi la venitul pe locuitor. Cauza o constituie
deficitele structurale, vizând factorii esenŃiali ai competitivităŃii,
precum: dotarea insuficientă cu capital material şi uman, lipsa
inovaŃiei şi a promovării eficiente a întreprinderilor, la care se adaugă
un capital redus în ceea ce priveşte mediul, un mediu natural şi/sau
urban permanent viciat. Regiunile în care există deficite structurale,
care le limitează efortul în creşterea competitivităŃii lor, diminuându-le
94
contribuŃia la dezvoltarea economică de perspectivă a Uniunii, sunt de
cele mai multe ori regiuni care se confruntă cu o productivitate scăzută
a comunităŃilor rurale şi urbane şi deci cu un nivel redus de ocupare a
forŃei de muncă, din care rezultă marginalizarea şi devalorizarea lor.
Există însă şi regiuni care dispun de dotare adecvată în
infrastructură şi capital uman, dar care nu desfăşoară o activitate
inovatoare susŃinută şi nu depun eforturi suficiente pentru obŃinerea
unei dezvoltări economice de perspectivă.
Pentru ca Uniunea să-şi finalizeze o dezvoltare durabilă şi pentru
a estompa disparităŃile interregionale, trebuie implicate toate zonele în
efortul de realizare a unor performanŃe notabile şi antrenaŃi toŃi factorii
care dispun de posibilităŃi a-şi aduce contribuŃia la sporirea
competitivităŃii comunitare.
În vederea consolidării coeziunii sociale şi a înlăturării
disparităŃilor dintre regiuni şi comunităŃi, se impun înlăturarea sărăciei
şi combaterea marginalizării. Totodată, într-o economie bazată tot mai
mult pe cunoaştere şi informaŃie, ca şi în condiŃiile creşterii schim-
bului de substanŃă şi energie cu mediile naturale şi sociale, inovaŃia
reprezintă elementul fundamental în promovarea competitivităŃii atât
în regiune, cât şi în comunitate. Dar şi posibilităŃile de accesare a
cunoaşterii şi valorificare a acesteia sunt diferite de la regiune la
regiune şi de la o localitate la alta. Există regiuni subdezvoltate, cu
deficienŃe în infrastructură şi în capital social şi care nu pot concura în
mod echitabil cu celelalte zone ale Uniunii. Creşterea lor economică
este prea puŃin semnificativă în raport cu cerinŃele modernizării, iar
P.I.B-ul lor pe locuitor se situează sub nivelul restului comunităŃii.
Atare situaŃii îndepărtează pe investitori, în special pe cei externi, şi
descurajează acŃiunile antreprenoriale. Este un truism a afirma că
investitorii externi nu sunt atraşi neapărat de zonele în care nivelul de
oportunităŃi este cel mai puŃin ridicat şi nici nu riscă să plaseze capital
fără a avea certitudinea obŃinerii de beneficii monetare. În realitate, o
parte disproporŃional de mare a investiŃiilor externe este dirijată spre
zonele puternic dezvoltate din punct de vedere economic şi evită
zonele anemice din cadrul Uniunii. În aria diferitelor Ńări, antreprizele
directe de capital se concentrează cu precădere în şi în jurul marilor
oraşe, în special al capitalelor de judeŃ sau la nivel de Ńară şi numai o
mică parte merge către zonele subdezvoltate. Or, atât investiŃiile
95
externe directe, cât şi implementarea de programe de tip zonal în
teritoriu deŃin un rol esenŃial în suprimarea disparităŃilor, atât în
economia regională, cât şi în cea local-comunitară, nu numai sub
aspect financiar şi deci nu numai ca sursă de venituri, ci şi ca transfer
de tehnologie şi de cunoştinŃe. Aceasta deoarece politica de coeziune a
Uniunii Europene urmăreşte să reducă sau chiar să anuleze decalajele
social-economice existente între diferitele regiuni, având drept scop ca
toate acestea şi toate comunităŃile să contribuie la dezvoltarea generală
a Uniunii, iar apoi, ele, la rândul lor, să beneficieze de efectele ei.
În baza unei distribuiri echitabile a fondurilor structurale şi în
virtutea unor programe raŃionale ce urmează a fi implementate în
profil teritorial, politica regională a UE contribuie la reducerea
presiunilor hipercentralizării şi impune o anume autonomie atât în
plan zonal, cât şi în altul, acela al comunelor şi oraşelor. Acestea din
urmă se angajează în acŃiuni care urmăresc satisfacerea unor cerinŃe cu
caracter local, antrenând resurse materiale şi umane existente aici şi
asumându-şi responsabilităŃi proprii, ceea ce face necesare
„autoorganizarea adaptivă”1 şi fundamentarea descentralizării.

2.2. Tipologizare, regionalizare şi descentralizare

Gândită de către specialişti ca un nou domeniu interdisciplinar al

ştiinŃelor sociale, centrată pe dimensiunea locaŃională a activităŃilor
umane şi vrând să redea semnificaŃia acestei dimensiuni în descrierea
formelor şi comportamentului social, regionalizarea a fost şi este
gândită ca o problemă de clasificare tipologică. În acest sens s-a
constituit o ştiinŃă a „regionalizării”, dar şi „o politică a dezafectării”
în raport cu hipercentralismul administrativ. Mai întâi, să invocăm
câteva dintre teoriile reprezentative asupra fenomenului menŃionat
anterior şi care, în afară de funcŃia lui metodologică şi dincolo de
„accesibilitatea generalizată” pe care o asigură actorilor sociali, a
determinat şi înfiinŃarea în anul 1954 a „AsociaŃiei ŞtiinŃei
Regionale”. Pe un prim loc e necesar să plasăm – cum e şi firesc – pe

1
M. Voicu, Bogdan Voicu, op. cit., p.78.
96
predecesori, adică pe Richard Cantillon1, William Petty2 şi James
Stenart3, care, într-o viziune „dinamică privind creşterea oraşelor şi
studiind „interrelaŃiile dintre sat şi oraş”, gândesc complexul social
într-o perspectivă „spaŃială”.
Fondatorii însă ai „teoriilor economice spaŃiale” şi, de fapt, cei
care au întreprins cercetări asupra proceselor regionalizării
comunităŃilor umane au fost Johann Heinrich von Thünen, Alfred
Weber, Ford Palander, August Lösch, William Reilly, Walter
Cristaller, Georges Kingsley Zipt, iar relativ mai recent, Walter Isard
şi Eshre F. Sherky; acesta din urmă a introdus în sfera analizelor
conceptuale noŃiunea de „arie socială” şi a realizat o nouă deschidere
în metodologia cercetărilor zonale.
Von Thünen4 a fost un „gentelmen prusac”5 din Meklemburg,
care a consacrat întreaga sa viaŃă agronomiei, exercitată pe propriul
său domeniu din Tellow, situat la 35 km Nord-Est de burgul Rostock,
din câmpia de coastă a Mării Baltice şi plasat în sfera de convergenŃă a
rutelor în sens maritim. Abordarea sa privind „sistemul localizării
optimale”, urmăreşte prin intermediul celor două tipuri de rentă
funciară, ca şi prin invocarea dublei forme de economie agrară
(economia naturală de subzistenŃă şi economia de piaŃă), să determine
„un spaŃiu perfect omogen” şi total „izotrop”6. În viziune „thüneniană”
– dacă se poate spune aşa – culturile se rânduiesc în „cercuri
concentrice” conform ierarhiei rentelor funciare, stabilite în funcŃie de
distanŃele faŃă de oraş şi în raport de costurile de transport7. Acestea
fac ca „pulsaŃiile” care pornesc de la oraş – după von Thünen – să

1
Richard Cantillon, Essai sur la nature du commerce general, Paris, 1775,
reedité á Paris, en 1952.
2
William Petty, Oeuvres complètes, reedition, Paris, 1905.
3
James Stenart, An inquiry into the principles of political economy,
London, 1789.
4
Johann Heinrich von Thünen, Der isolierte Staat în Beziehung auf Land
wirtschaft und Nationalekonomic, Hamburg, 1826.
5
Pierre Henri Derycke, Economie et planification urbaines, Paris, Press
Universitaires de France, 1979, p.100.
6
Idem, p.101.
7
Idem, p.105.
97
inducă tipuri de rentă şi să orienteze dispunerea culturilor. Depăşind
cadrul limitat al economiei agrare şi demonstrând că formarea
preŃurilor pe piaŃa urbană a produselor agricole determină renta
diferenŃială, fondatorul „economiei spaŃiale” structurează peisajul în
zone concentrice de culturi şi le plasează pe acestea sub impactul
oraşului. Ca debuşeu unic al produselor agricole şi ca model al unei
„noi economii”, oraşul este „punctul de focalizare” a spaŃiului
periurban şi concentrează toŃi potenŃialii cumpărători ai produselor
agricole. Din atare motive, structurarea spaŃiului rural depinde – după
von Thünen – de modul său de a se articula cu mediul urban1 şi de
maniera în care cererile acestuia din urmă rezonează cu ofertele celui
dintâi.
Fondată pe o „definiŃie dinamică asupra spaŃiului” economic şi
gândită cu referire la o analiză de tip regional, concepŃia lui von
Thünen a fost una de tip sistemic. Aşa cum au relevat Claude Ponsard2
şi Michel Mongeot3, cercetările lui von Thünen vizau „...un spaŃiu
perfect omogen şi isotrop, posedând facilităŃi de transport similare în
toate direcŃiile şi în centrul căruia se găseşte un oraş, prevăzut cu o
piaŃă şi redus la un punct. Pe această suprafaŃă, activităŃile agricole îşi
află localizarea lor optimă în funcŃie de renta funciară, obiect al
calcului maximizării”4.
Dacă opera lui von Thünen a fost elaborată în plină epocă de
dominare agricolă şi o cercetează pe aceasta din punctul de vedere al
specificităŃii ei, în schimb, teoria spaŃializării, conturată de către
Alfred Weber, aparŃine epocii industriale. Astfel, în anul 1909, când
şi-a publicat lucrarea sa intitulată Uber den Standart der Industrien5,
sectorul secundar devenise domeniu de activitate dominantă, iar piaŃa
se transformase în centru de convergenŃă regională. Două probleme
complementare – scria Pierre Henri Derycke – vin să orienteze

1
Idem, p.107.
2
Claude Ponsard, Economie et espace. Essai d'integration du facteur
spatial dans l'analise economique, Paris, 1955.
3
Michel Mongeot, Théorie et politique economique, preface de Claude
Ponsard, Paris, 1975.
4
Claude Ponsard, op. cit., p.l6.
5
Alfred Weber, Őber den Standart der Industrien, Tübingen, 1909.
98
cercetările Şcolii spaŃialiste germane din prima parte a secolului
al XX-lea: prima privea factorii care determină localizarea
întreprinderilor industriale (problemă abordată de către Weber) şi a
doua, industria fiind localizată, modul în care aceasta îşi circumscrie
aria ei de piaŃă (problemă tratată de către Palander1 prin intermediul
unei serii de modele).
Alfred Weber a fost preocupat de a releva în mod analitic cum
se implementează optim în spaŃiu o firmă industrială. Pentru aceasta,
el a invocat cinci condiŃii prealabile, şi anume:
1) un spaŃiu omogen şi isotrop pe care-l putem considera ca pe o
suprafaŃă de transport: transportul este posibil în toate direcŃiile, fără
obstacole, fără relief şi fără rupturi de greutate;
2) două locuri distincte de extracŃie a materiilor prime (de
exemplu, cărbune şi minereu de fier);
3) un loc unic de desfacere a produsului finit (oŃel);
4) fiind dată funcŃia de producŃie, combinarea tehnică – în acest
sens – a două input-uri pentru un volum dat de output-uri;
5) cererea şi preŃul produsului finit sunt considerate fixe.
Dintre aceste condiŃii – notează sociologul german – singurul
element variabil este costul transportului pentru dirijarea celor două
materii prime de la locul de extracŃie la locul de implantare a firmei şi
pentru ducerea produsului finit la centrul de consum. Aceste trei locuri
definesc ceea ce Al. Weber numeşte „triunghiul localizării”, în care
include distanŃele2, cheltuielile pentru procurarea materiilor prime şi
tariful transportului.
1
Ford Palander, Beitrage tur Standarts theorie, Upsala, 1935.
2
În ,,triunghiul localizării” în interiorul căruia se va determina
implantarea optima a firmei, minimizând preŃul total al transportului,
A. Weber include:
1) distanŃele dintre locul cercetat şi fiecare dintre cele trei vârfuri ale
triunghiului, fie D1, D2 şi D3;
2) cheltuielile celor două materii prime transportate uPl şi uP2 şi al
produsului finit P. F., dus către oraş: va fi uşor de a calcula tonajele
transportate de materii prime pe tona de produs finit: fie p1 şi p2 costurile
materiilor prime utilizate pe unitate de produs finit transportat, p3;
3) tariful transportului, care variază ca greutate şi ca distanŃă. Acest
tarif poate fi – acesta este cazul cel mai simplu – acelaşi pentru materiile
99
 Punctul corespunzător minimului de cost al transportului poate fi
aflat pe cale analitică sau pe cale geometrică.
SoluŃia analitică – după Alfred Weber – urmează unui calcul
matematic simplu, care porneşte de la coordonate necunoscute din
punctul de vedere al cercetării la coordonatele cunoscute ale celor trei
laturi ale triunghiului localizării1.
„SoluŃia geometrică” – relevă sociologul german – necesită
construirea (alături de triunghiul de localizare) a unui triunghi al
ponderilor în care se echilibrează forŃa de atracŃie a produsului finit cu
rezultanta celor două forŃe de atracŃie a materiilor prime (aplicaŃie a
regulei paralelogramului forŃelor)1.
Deşi există specialişti care consideră că „modelul localizării” lui
Alfred Weber este în mod dificil generalizabil, iar analizele sale cu
privire la extracŃia materiilor prime şi desfacerea produselor finite sunt
discutabile, totuşi se apreciază că atât „calea analitică”, precum şi cea
„geometrică” devin foarte repede funcŃionale şi câteodată trebuie să se
recurgă la „simulări prin analogie”2.
O teorie complementară celei ce aparŃine lui Alfred Weber a fost
şi este aceea elaborată de către Ford Palander. ContribuŃia acestuia la
„teoria economică spaŃială”, precum şi delimitarea sa atât de von
Thünen, cât şi de Alfred Weber rezidă în studiul configuraŃiei şi al
limitelor ariilor de piaŃă sau ale zonelor de influenŃă a producătorilor
în situaŃie de concurenŃă spaŃială. Or, atât pentru von Thünen, cât şi
pentru Alfred Weber, spaŃiul era redus la o simplă suprafaŃă de
transport, omogenă şi nediferenŃiată, iar consumatorii erau repartizaŃi
în mod uniform în areal3. Totodată, cei doi sociologi germani apreciau
„oraşul centru” ca punct gravitaŃional pentru regiunea sa economică,
precum şi ca loc unic către care se îndreaptă produsele agricole sau
industriale. Or, Ford Palander îşi elaborează concepŃia sa spaŃială prin

prime şi produsul finit. Dacă tarifele sunt proprii fiecărui produs, se poate
aduce această diferenŃă la o variaŃie fie de tonaje transportate, fie de distanŃe
parcurse (A. Weber, op. cit., p. 108-109).
1
Op. cit., p. 110.
2
Ibidem.
3
A. Weber, op. cit., p. 111.
100
definirea unui ansamblu de linii geometrice, dar şi prin soluŃia generală a
unei ecuaŃii cu efect într-un polinom cu patru grade în x sau în y.
Suita liniilor geometrice, precum şi ansamblul de indicatori ce
conturează cadrul fizic al zonei economice încep la Palander cu
„isoliniile” adică mărimile economice curente, precum (preŃ,
cheltuieli, costuri etc.), egale ca valoare, acestea fiind curbe ale
nivelului economic, continuându-se apoi cu „isodistanŃele” sau linii ale
punctelor pentru care distanŃele euclidiene la unul sau mai multe puncte
sunt egale; astfel, la un raport într-un punct 0, aceste familii sunt
constituite de către familia cercurilor concentrice, admiŃând 0 drept
centru; pe în al treilea loc, Ford Palander situează „isocronele” sau locul
punctelor pentru care timpii de transport sunt egali, la care adaugă
„isotimes”1, „isovectorii”2, „isostantele”3 şi încheie cu „isoadapanele”4.
August Lösch sau geneza peisajului economic5. Aşa cum au
constatat şi alŃi analişti, Lösch porneşte de la teoria „rentei” a lui
Thünen, pe care însă o rezumă, dar o şi corectează în câteva puncte
importante. El consideră că preŃurile de vânzare ale produselor, apoi
randamentele pe unitate de suprafaŃă, ca şi costurile de transport
variază după legi proprii, ceea ce complică schema lui von Thünen cu
privire la maximizarea rentei pe unitate de suprafaŃă.

1
„Isotimes”-urile sau locul al punctelor pentru care preŃurile unei mărfi
sunt egale printr-un acelaşi punct 0 şi cu un sistem de tarife liniarmente
proporŃionale la distanŃă, fără costuri fixe; ,,isotimurile” sunt cercuri
concentrice la centrul 0”.
2
„Isovectorii” sau locul punctelor pentru care cheltuielile de transport
pentru o marfă sunt egale.
3
„Isostantele” sau locul punctelor pentru care preŃurile la două sau mai
multe mărfuri sunt egale. În cazul a două mărfuri provenind din două locuri
diferite A şi B, isostantele corespund familiei elipselor, admiŃând pe A şi B
drept centre.
4
„Isoadapanele” sau locul punctelor în care suma cheltuielilor de
transport a mai multor mărfuri este egală. (MenŃionăm încă o dată că, în afara
lucrării lui Patard, am folosit pentru aceste sinteze pe Pierre Henri Derycke,
op. cit., p.111-112).
5
August Lösch, The Economics of Location, Yale University, 1954
(tradusă din limba germană, editată în anul 1940 sub titlul Die raumliche
Ordnung der Wirtschaft, 2 ed. 1954).
101
 Comparând producŃia agricolă cu cea industrială şi relevându-le
particularităŃile definitorii, sociologul german stabileşte o schemă
generală a interdependenŃelor spaŃiale şi indică două tipuri de
construcŃie regională: una este analitică şi echivalează cu „teoria
localizărilor”, iar cealaltă este „o construcŃie geometrică” şi
corespunde formarii regiunilor economice.
În ceea ce priveşte teoria localizărilor, Lösch o gândeşte ca
legături de elemente într-un sistem spaŃializat al unui echilibru
general. El porneşte cu „producŃia agricolă”, care – spune autorul – se
efectuează pe o anume suprafaŃă, dar se valorifică în locuri punctuale,
pe pieŃele urbane sau în oraşul centru, pe când producŃia industrială se
obŃine invers, într-unul sau mai multe locuri determinate, dar se
valorifică într-un mare număr de puncte de vânzare: cumpărătorii
rurali şi consumatorii urbani din numeroase oraşe. Rezultă, pe de o
parte, că localizarea agricolă este comandată mai ales de principiul
aprovizionării (oferta), în timp ce localizarea industrială depinde în
principal de debuşee (cererea); pe de altă parte, piaŃa agricolă,
punctiformă, se raportează la o situaŃie de concurenŃă completă, astfel
încât industria apare mai degrabă într-o situaŃie de cvasi-monopol
spaŃial1.
„Cealaltă construcŃie, cea geometrică, porneşte – după Lösch –
de la ideea după care, în spaŃiul omogen şi isotrop, aria naturală a
pieŃii pentru un produs determinat este de la început un cerc, unde
producătorul sau vânzătorul au interesul de a ocupa centrul”2. Prin
concurenŃă însă, alŃi producători vor intra în mod progresiv în spaŃiu,
care se va acoperi de cercuri, la început tangente, apoi secante, totul
orientându-se către o structură hexagonală regulată, care umple
întregul spaŃiu, iar hexagonul devine aria elementară a pieŃii3 de unde
şi denumirea de „construcŃie geometrică” a regiunilor economice.
Celelalte teorii asupra fenomenului regionalizării, precum cea a lui
William Reilly, a lui David Huff, a lui Georges Kingsley Zipf, a lui
Walter Isard, a lui Walter Christaller, a lui Harry Richardson şi aceea
a lui Vilfredo Pareto o vom tratat într-un volum, care cuprinde

1
A. Lısch, op. cit., p. 116.
2
Ibidem.
3
A. Lısch, op. cit., p. 118.
102
sociologia comunităŃilor urbane şi care implică alte strategii de
dezvoltare durabilă şi alte tipuri de competenŃe manageriale.
Descentralizarea nu este o altă organizare administrativă şi nici o
reinstituŃionalizare socială, ci este o „teritorializare” a intervenŃiei în
vederea dezvoltării1 comunităŃilor umane. EsenŃa ei rezidă în
„tematizarea” politicilor curente, punând în prim plan implementarea
noului model de dezvoltare regională a Europei, bazat pe reforme şi
strategii, dar şi pe elaborarea, adoptarea şi aplicarea politicilor
structurale şi a instrumentelor necesare acestora.
Industrializarea şi urbanizarea, precum şi fenomenul migraŃional
au determinat creşterea complexităŃii comunităŃilor, făcând imposibilă
rezolvarea problemelor prin procedee tradiŃionale.
Plecând de la realităŃile existente şi care se manifestă la nivel
local, judeŃean şi naŃional, dezvoltarea social-economică a Ńării noastre
presupune realocarea resurselor materiale şi umane în „termeni
individuali, sectoriali şi regionali”, Ńinând cont de caracteristicile
subsistemelor economice, de diversitatea cultural-istorică a regiunilor
de configuraŃia de mediu, dar şi de tradiŃiile zonale, de distribuŃia
inechitabilă a infrastructurii şi disparităŃile dintre comunităŃi. E de
reŃinut însă că obiectivele politicilor de dezvoltare regională pot fi
realizate numai cu structuri instituŃionale performante, dar şi cu
instrumente adecvate care să contribuie la conturarea de noi strategii
sociale.
Una dintre cele mai importante strategii de acest fel a fost cea
adoptată în anul 1976 de către OrganizaŃia InternaŃională a Muncii, iar
apoi însuşită şi de către „DeclaraŃia de la Alma Ata”, din anul 1981,
strategie ce se concentra pe satisfacerea trebuinŃelor de bază ale
oamenilor şi pe rolul pe care-l deŃine statul în acest sens. Guvernele –
se menŃiona în DeclaraŃie – sunt acelea care efectuează planificarea
economică şi tot ele sunt cele care urmăresc promovarea dezvoltării
sociale şi deci satisfacerea trebuinŃelor comunităŃii.
Criticile unei atare abordări însă au relevat faptul că guvernele
au creat aparate birocratice ineficiente, au risipit resurse materiale şi
umane şi au favorizat corupŃia. În schimb, au neglijat oamenii

1
Ion I. Ionescu, Sociologia dezvoltării comunitare, Institutul European,
Iaşi, 2004, p. 91.
103
obişnuiŃi şi le-au ignorat interesele. De aceea, exponenŃii acestei
orientări promovează ideea „participării şi împuternicirii”, dar şi
acordul între actorii implicaŃi în finalizarea de programe privind
dezvoltarea locală. Carta europeană, intitulată „ExerciŃiul autonom al
puterii locale”, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi
ratificată de Ńara noastră prin Legea nr. 199 din 1997, publicată în
„Monitorul Oficial” din 26 noiembrie 19971, insistă cu precădere asupra
rolului din prim ordin al colectivităŃilor locale2 şi notează că acestea
reprezintă unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim
democratic, considerând că dreptul cetăŃenilor de a participa la gestiunea
treburilor obşteşti face parte din principiile democratice comune ale tuturor
statelor membre ale Consiliului Europei. Convinşi că acest drept poate fi
exercitat în modul cel mai direct la nivel local, convinşi că existenŃa
colectivităŃilor locale împuternicite cu responsabilităŃi efective permite o
administrare eficace şi apropiată de cetăŃean, conştienŃi de faptul că
apărarea şi întărirea puterii locale în diferite Ńări ale Europei reprezintă o
contribuŃie importantă la edificarea unei Europe fondate pe principiile
democraŃiei şi ale descentralizării puterii, semnatarii DeclaraŃiei afirmă că
aceasta presupune existenŃa unor colectivităŃi locale dotate cu organe
decizionale constituite democratic, care beneficiază de o largă autonomie în
privinŃa competenŃelor, modalităŃilor de a le exercita şi mijloacelor necesare
pentru îndeplinirea misiunii lor3.

1
Vezi, pentru detalii, Ion. I. Ionescu, op. cit., p.83.
2
Idem, p. 83-84.
3
„Principiul autonomiei locale” – se precizează în Partea I articolul 2
al Cartei de la Strasbourg – trebuie să fie recunoscut în legislaŃia internă şi,
pe cât posibil, în ConstituŃie. „Prin autonomie locală se înŃeleg dreptul şi
capacităŃile efective ale colectivităŃilor locale de a rezolva şi de a gira, în
cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaŃiilor, o parte din
treburile publice”. „ColectivităŃile locale dispun în cadrul legii de toată
latitudinea de a lua iniŃiativă pentru orice chestiune care nu este exclusă din
câmpul competenŃelor lor sau care este atribuită unei alte autorităŃi”.
„ExerciŃiul responsabilităŃilor publice trebuie, de o manieră generală să
revină, de preferinŃă, acelor autorităŃi care sunt cele mai apropiate de
cetăŃeni”. „Competentele încredinŃate colectivităŃilor locale trebuie să fie în
mod normal depline şi întregi. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de
104
 Specialiştii estimează că structura administrativă a unei Ńări
aşezate pe mai multe paliere susŃine o guvernare mai democratică,
aceasta fiind un proces legal, care dă putere şi responsabilitate juridică
subunităŃilor teritoriale din Ńară. Atare zone pot fi considerate ca
subdiviziuni ale dezvoltării, dar, fiind în număr mare – în România,
41 de judeŃe, plus capitala Ńării – aceasta ar îngreuna procesul
optimizării raportului input – output şi ar anula caracterele particulare
în avantajul celor generale. Pentru prevenirea unor astfel de
distorsiuni, precum şi pentru operativitatea metodologică, s-a adoptat
cunoscuta „Cartă Verde a Dezvoltării Regionale”1 şi a fost votată
Legea privind dezvoltarea regională a României în baza cărora s-a
procedat la restructurarea teritoriului naŃional într-un număr mai mic
de regiuni de dezvoltare, în total opt, stabilindu-se şi instituŃiile, atât
cele deliberative, cât şi cele executive destinate să implementeze
programele de dezvoltare socială şi să supravegheze finalizarea lor.
Constituirea Regiunii de Dezvoltare se face printr-o convenŃie
semnată de reprezentanŃii consiliilor judeŃene şi, respectiv, ai
Consiliului Municipiului Bucureşti, cu avizul Guvernului, şi
reprezintă aria de plasare şi evaluare a proiectelor de inovare şi
ocupare a zonei2.
Ca organ central cu funcŃii deliberative a fost înfiinŃată Comisia
NaŃională de Dezvoltare Regională, al cărei preşedinte este prim-
ministrul Ńării, iar la nivel local au fost create Comisii locale, compuse
din preşedinŃii Consiliilor judeŃene şi conduse – prin rotaŃie – de către
fiecare preşedinte în parte. Aceste comisii – de la cele două niveluri –
au ca atribuŃii principale selectarea programelor de dezvoltare în profil
teritorial şi repartizarea fondurilor pe tipuri de proiecte.
Pe lângă aceste instituŃii deliberative s-au creat AgenŃia
NaŃională de Dezvoltare Regională şi AgenŃii Locale de Dezvoltare
Regională, care au rol executiv, fiind împuternicite cu derularea

către o altă autoritate centrală sau regională decât în cadrul legii” (Ion
Ionescu, op. cit., p. 85).
1
Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România. Guvernul României şi
Comisia Europeană, Bucureşti, 1997.
2
Paul Claval, Geopolitică şi geostrategie. Gândirea politică, spaŃiul şi
teritoriul în secolul al XX-lea, Ed. Corint, Bucureşti, 2001.
105
proiectelor asimilate de către cei în drept. AtribuŃiile lor sunt multiple,
începând cu îmbinarea planurilor guvernamentale cu eforturile
oamenilor la nivel local, continuând cu asigurarea fondurilor şi
identificarea grant-urilor, implicarea O.N.G-urilor şi cunoaşterea
potenŃialului iniŃial care să poată fi folosit în procesul dezvoltării
comunitare, oamenii şi structurile organizaŃionale, posibilele
parteneriate etc., toate cu incidenŃă în concretitudinea locală şi toate
vizând o dezvoltare a unui anume spaŃiu socialmente determinat.
Acesta cuprinde în sine o mulŃime de caracteristici ireductibile, care-i
conferă fiecărei comunităŃi individualitate absolută şi-i asigură un
aspect calitativ unic. ConŃinutul lui rezumă toate evoluŃiile succesive
care l-au precedat şi care-i conferă identitatea proprie, în baza căreia
se adoptă programe specifice şi se procedează la conservarea
capitalului uman din cadrul său.

2.3. Tipologizarea comunităŃilor rurale între globalizare

şi identitate de sine

Există o trilogie a realităŃii, a cărei dialectică de conŃinut o

regăsim şi în metodologia taxonomiei rurale şi care vizează raportul
dintre general-particular şi individual. Geneza acesteia se revendică
atât într-un „ontologic” istoriceşte determinat, cât şi într-un demers
gnoseologic, rezultat din procesul reflectării şi susŃinut de nevoia de a
fi „îndreptar al practicii umane”. În acelaşi timp însă, o atare trilogie
îndeplineşte şi o funcŃie „indicativă”, aceea de regulă instrumentală,
prin care se converteşte domeniul teoretico-enunŃiativ într-unul cu rol
normativ.
Un prim palier al existenŃei este cel de rang naŃional, care
cuprinde unitatea funcŃională a „întregului”, adică a „sistemului
societal”, care alcătuieşte statul şi care, de fapt, produce un model de
referinŃă general. SupremaŃia acestuia e una absolută, de ea depinzând
în mod esenŃial celelalte subsisteme care i se subordonează şi-i
asimilează legităŃile specifice.
La un palier imediat inferior se situează regiunea sau regiunile,
care au o bază atât naturală, cât şi una culturală relativ bine conturată
şi care, pe lângă legităŃile sistemului naŃional şi deci în afara
liniamentelor generale, prezintă o ordine, dar şi o diferenŃiere proprie.
106
Fiecare regiune este un subsistem cu o istorie ireductivă şi cu un
patrimoniu original care irupe dintr-o experienŃă trăită de către
colectivităŃi omogene şi exprimată prin caractere bine definite, cu
margini fizice fixe şi cu perimetre convenŃionale care să delimiteze în
spaŃiu o regiune de alta. Desigur că, în cadrul morfologiei regionale şi
deci în complexul său structural, primordial este elementul economic,
caracterizat prin amplasarea obiectivelor productive, prin mobilitatea
spaŃială a factorilor tehnici, prin gradul de ocupare a resurselor umane,
prin comportamentul agregatelor amplasate în teritoriu etc. În acelaşi
timp însă nu se poate face abstracŃie de modelele culturale, de
specificul spiritual, dar şi de o anume psihologie regională care
conferă identitate de sine unui areal social şi-i „dă” criteriul de a se
distinge de celelalte areale. Este de notorietate faptul că, sub aspect
psihologic, cele opt regiuni stabilite prin „Carta Verde”, dar şi prin
„Legea dezvoltării regionale”, se disting între ele şi în ceea ce priveşte
„complexul sufletesc” al celor ce locuiesc pe pământul acestor zone.
Am inclus între criteriile de tipologizare a regiunilor româneşti
şi pe acela al psihologiei oamenilor dintr-o geografie aproximativ
delimitată, considerând-o ca pe una dintre valenŃele organice ale unui
areal socio-uman şi ca pe un indicator de tip identitar al acestuia.
Nivelul imediat următor al trilogiei la care ne-am referit anterior
este acela al comunităŃii locale. Aceasta din urmă aderă la un profil
care-i este propriu şi care-i conferă identitate de sine. Fuziune de
elemente din natură şi de reificări ale acŃiunii omului, comunitatea
locală se dezvoltă într-un plan al realităŃii imediate, cu o infrastructură
proprie şi cu resurse umane provenite din interacŃiunea organizaŃiei
sociale şi ecologiei1.
Sinteză de elemente naturale şi de elemente construite2,
comunitatea rurală este o identitate între o unitate socială şi una
spaŃială. Originalitatea ei rezidă în tipul de solidaritate din interiorul
grupului, acesta din urmă ocupând un teren strict delimitat, în care
ruralul habitează, munceşte pentru a-şi obŃine cele necesare traiului şi
asupra căruia el exercită un drept de proprietate individuală sau

1
Placide Rambaud, Villages en developpement. Contribution à une
sociologie villageois, Paris, Monton, La Haye, 1971.
2
Idem, p. 31, 15.
107
colectivă1. Fişa de cadastru autentifică un atare drept şi conferă
identitate socială comunităŃii însăşi. Totodată, fiecare lucru şi fiecare
loc au o denominare proprie şi indică utilitatea lor efectivă.
Toponimiile, precum şi „isoglosele” reprezintă alte criterii identitare şi
concură la întărirea individualităŃii fiecărei comunităŃi în parte.
Cercetările de specialitate relevă rolul „antroponimelor”, ca
denominări cu rol identitar şi cu rol relaŃional între un grup organizat
şi un fragment al naturii. Fiecare comună uzează de un complex de
„denominări” în care fiecărui loc i se dă „un nume” şi fiecărui lucru i
se conferă o finalitate. Carta geologică, precum şi cadastrul
îmbogăŃesc expresiile lingvistice din arealul dat şi-i accentuează
individualitatea inconfundabilă. Simbolurile colective, ca şi structurile
semantice corespund cu exactitate localizării terenurilor în spaŃiu şi
contribuie la completarea unui atlas lingvistic istoriceşte elaborat,
aprofundând profilul de personalitate al fiecărei comunităŃi rurale şi
asigurându-i condiŃiile identitare.
În perioada actuală, când ne integrăm în structurile europene şi
ne confruntăm cu spectrul globalizării, apare tot mai pregnantă
necesitatea analizei interferenŃei dintre conceptele la care ne-am referit
mai sus şi nu putem ignora dialectica dintre globalizare şi valenŃele
identitare ale tipurilor de comunităŃi rurale.
În sensul intenŃiei noastre, am invoca mai întâi pe William
James, care, în cunoscuta sa lucrare Précis de Psychologie, citată de
către Mihai Ralea2, a selectat, din infinitele aspecte ale individualităŃii
sufleteşti două tipuri de realităŃi psihologice întrucâtva distincte, şi
anume: le moi şi le je.
Primul, adică „le moi” – după gânditorul american–comportă
două subdiviziuni: le moi material et social, pe de o parte, şi le moi
spiritual, pe de altă parte, subdiviziuni pe care, printr-o operaŃie de
extrapolare logică, le transferăm şi în metodologia tipologizării
comunităŃilor rurale. Aceasta cu atât mai mult, cu cât „perspectiva
cognitivă” de care a uzat William James în demersul sau taxonomic3

1
Idem, p. 18
2
Mihai Ralea, Formarea ideii de personalitate, în vol. Scrieri din trecut în
filosofie, E.S.P.L.A., Bucureşti, 1958, p, 103-104.
3
Idem, p. 108.
108
se regăseşte şi astăzi, atât în cercetările de psihologie socială, cât şi în
cele de sociologie. Şi în unele, şi în altele se află momentele cognitive
invocate de către gânditorul american, iar extrapolarea, pe care am
notat-o anterior, devine un referenŃial de bază în itinerarul nostru
metodologic.
O primă premisă a perspectivei cognitive – în viziunea lui
William James – o reprezintă reflectarea prin percepŃie. Aceasta din
urmă efectuează o împărŃire individuală a lucrurilor din univers pe
care le aşază în mod variat în spaŃiu şi dă fiecăruia un loc lângă
celelalte, fără a le confunda1. Dimpotrivă, un lucru e ceva propriu şi
ireductibil numai prin contrast cu ceea ce-l înconjoară şi prin
comparaŃie cu ceilalŃi. RelaŃiile cu lumea exterioară – după acest
gânditor – indică acel atât de caracteristic quid propriu şi-i arată
fiecărei entităŃi că e altceva decât restul lumii. „Individualizarea
perceptivă”2, precum şi „discriminarea disociativă” învestesc un
singur obiect (respectiv, o anumită comunitate sau o grupă de
comunităŃi) cu însuşiri aparte, care să dea naştere la senzaŃia de
diferenŃă3 şi să asigure reflectarea individualităŃii atât regionale, cât şi
comunitare.
Referindu-ne la raportul dintre „globalizare şi identitate”, pe de
o parte, şi „individualizarea perceptivă” şi „discriminarea disociativă”,
pe de altă parte, menŃionăm că acestea se efectuează atât la nivel
psihologic, cât şi la nivel sociologic.
Totodată, dialectica celor două cupluri şi impactul lor asupra
tipologizării comunităŃilor rurale au ca îndreptar atât „Carta
Europeană a SpaŃiului Rural” cât şi „Carta verde a dezvoltării
Regionale în România”, cea dintâi vizând dimensiunile generale în
sens gnoseologic, iar cea de-a doua indicând caracteristicile parti-
culare şi individuale în metodologia taxonomiei pe care o realizăm.
E de reŃinut că globalizarea şi deci aplicarea prevederilor
„Cartei” la nivel rural nu impun standardizarea satelor româneşti şi

1
În prezentarea ideilor lui William James cu privire la „clasificare” ne
folosim pe larg de exegeza lui Mihai Ralea dedicată acestui subiect (cf. Mihai
Ralea, op. cit., p. 108-117).
2
Expresia îi aparŃine lui Mihai Ralea, op. cit., p. 107.
3
Op. cit., p. 108.
109
deci nu determină anularea identităŃii de sine a acestora. Geostrategia,
ca şi aplicarea politicilor structurale şi a instrumentelor ce le sunt
necesare impun realocarea resurselor în termeni „individuali, sectoriali
şi regionali”, luând în considerare realităŃile existente la nivel local, în
contextul funcŃionării mecanismelor economiei de piaŃă şi al
caracteristicilor ce definesc sistemele şi subsistemele comunitare.
Totodată, luarea în calcul a disparităŃilor la care ne-am referit anterior,
adică distribuŃia inechitabilă a infrastructurii tehnice, ritmuri diferite
de dezvoltare comunitară şi a judeŃelor, ca şi impactul unor tradiŃii
specifice asupra modelelor de organizare în profil teritorial, trebuie să
orienteze managementul antreprenorial în primul rând către concret,
adică spre ceea ce defineşte sinele identitar. Şi, întrucât am folosit
acest concept în explicarea relaŃiei dintre general-particular şi
individual şi-l considerăm util în actul „identitar”, credem necesar a-i
specifica sensul. Astfel, în lucrările actuale de specialitate se invocă
cuplul conceptual asemănător celui elaborat de către William James,
dar cu o nuanŃă psihologizantă în plus şi cu o anume corespondenŃă
între „act” şi „agent”. E vorba de cuplul conceptual „eu” şi „mine”,
primul, adică „eu”, reflectând ipostaza de actor social a individului,
adică partea „spontană şi creativă” a „sinelui”, iar cel de-a doilea, cel
de „mine”, indicând efortul de asumare a rolurilor de către subiect1 şi
relevând un efect al lor de parteneriat activ.
Teoria identităŃii sociale defineşte mai întâi fenomenul
socializării, realizat prin conştiinŃa apartenenŃei la un grup şi întărit de
semnificaŃia valorii statusului de membru al acestuia2.
Identificarea socială, conform celor menŃionate, poate fi
efectuată – aşa cum scria şi William James3 – prin apartenenŃa
personajului la mai multe grupuri diferite. Avem atâtea euri sociale –

1
Kay Deaux, The Personalizing Identity and Socializing Selft, în Social
psychology of Identity and the Self concept (coord. Glynis M.), Breakwell, Surrey
University Press, 1922, p. 11.
2
David B. Brinkerhoff, Lynn K. White, Sociology, West Publishing
Company, St. Paul, 1988. p. l35-136.
3
William James – comenta Mihai Ralea – „a putut spune ca un om are
atâtea euri sociale câŃi indivizi cunoaşte, care-şi fac o anumită idee despre el”
(M. Ralea, op. cit., p. 113).
110
spunea gânditorul american – câŃi indivizi cunoaştem, care-şi fac o
anumită idee despre noi.
Identitatea colectivă, rezultată din compararea dintre grupuri,
poate fi definită drept capacitatea unui grup de a se recunoaşte în
specificitatea sa ireductibilă şi de a se diferenŃia în perspectiva mani-
festării sale autonome. Dintr-o atare diferenŃiere rezultă diversitatea
identităŃilor locale.
În cercetarea taxonomică rurală, precum şi în implementarea
programelor de management comunitar este necesară depăşirea
stereotipiilor metodologice impuse în special prin utilizarea – de
obicei – a trei criterii clasificatorii, adică ocupaŃional, ecologic şi
cultural şi prin care – de fapt – se eludează alŃi indicatori, cu ascendent
în metodologia tipologizării şi cu anume forŃă de expresie şi
reprezentativitate. De aceea – din punctul nostru de vedere – e mai
potrivit a se întrebuinŃa un pachet de indicatori sau, cu o altă
denumire, un „bloc identitar”, prin care să se contureze profilurile „de
personalitate socială” a existenŃelor rurale şi să se ofere
antreprenorilor modele pentru programele dezvoltării durabile.
În structura „blocului identitar”, ca şi în cadrul tehnicilor de
„reŃinere” a calităŃilor definitorii pentru o comunitate rurală, alcătuim
„un pachet” de indicatori cu funcŃii „exogene” şi un altul cu finalitate
„endogenă”, prin intermediul cărora să se obŃină plasarea incon-
fundabilă în spaŃiu a fiecărei comunităŃi în parte şi să se faciliteze
implementarea programelor de ajustare structurală propuse de forurile
europene.
Indicatorii exogeni vizează fenomenul regionalizării, acela al
plasării unei comunităŃi într-un areal socio-geografic istoriceşte
determinat, posibil de cercetat „multicriterial”, dar şi în perspectivă
funcŃională, adică în baza oportunităŃilor interdependente şi a unei
„cofinalităŃi” a acestora.
În conŃinutul „blocului identitar exogen” includem:
– indicatorul geografic, adică topografia fizică, din care să
rezulte formele de relief cu oportunităŃile de resurse naturale şi cu
facilităŃile (sau lipsa de facilităŃi) necesare dezvoltării durabile a
comunităŃilor din areal (a nu se detaşa omul de mediul său
înconjurător);

111
 – punctul gravitaŃional de atracŃie şi regula ierarhiei urbane
(K. Zipf); teoria locului central – von Thünen; comportamentul agre-
gatelor macroeconomice în relaŃie cu spaŃiul regional; protecŃia mediului;
– patrimonial demografic sub aspect prolific, al structurilor de
sex şi vârstă, al stării educaŃionale şi de sănătate, precum şi fluctuaŃia
forŃei de muncă sau, cu alte cuvinte, mobilitatea spaŃială a factorilor de
producŃie; măsurarea mişcărilor populaŃiei în funcŃie de atractivitatea
sau neatractivitatea economică şi culturală a regiunii;
– balanŃa spaŃială a sistemului regional (Lösch), ca model
general de cercetare regională, şi determinarea echilibrului spaŃial;
– metoda conturilor economiei regionale, a ocupării veniturilor
şi a creşterii regionale; modelele bazate pe cererea exterioară şi
modelele cauzalităŃii cumulative;
– patrimoniul financiar: resursele monetare şi modul lor de
alocare; rolul responsabilităŃilor în finalizarea programelor de
dezvoltare durabilă;
– patrimoniul simbolic: orientările de valoare şi capacitatea de
comunicare intraregională; credinŃele şi starea de spirit a actorilor;
psihologia colectivă în profil regional;
– patrimoniul cultural-educativ şi structura deciziilor la nivel
regional;
– rolul organizaŃiilor nonguvernamentale şi al „FundaŃiei pentru
Parteneriat” în implementarea programelor de dezvoltare regională.
La rândul său, „blocul endogen” de indicatori taxonomici pentru
comunităŃile rurale cuprinde:
– resursele naturale: calitatea terenurilor, inclusiv ape termale,
reŃele hidrografice, curenŃi eolieni, zăcăminte minerale şi gaze
naturale, petrol; patrimoniul forestier şi faună; resursele de materii
prime şi turismul;
– capitalul uman şi factorii de producŃie şi de dezvoltare
durabilă: ocupaŃie, etnie, segregare; fertilitatea naturală; morbiditatea
şi mortalitatea infantilă; identitatea ocupaŃională şi structurile sociale,
mobilitatea;
– patrimoniul cultural: ştiinŃa de carte şi analfabetismul;
capitalul simbolic şi conştiinŃa implicării în finalizarea programelor de
dezvoltare locală şi de răspuns la schimbările sociale cu care se
confruntă comunitatea;
112
 – infrastructura, ca parte a resurselor necesare pentru dezvoltarea
comunitară, cuprinzând: sistemele politice şi de conducere; legile şi
standardele necesare dezvoltării durabile; sistemele de comunicaŃie şi
management comunitar; reŃeaua de transporturi, de electricitate şi în
general dotările comunale;
– construirea capacităŃii „de efectuare”1 la nivelul comunităŃii şi
problema „sustenabilităŃii” programelor;
– creşterea interesului din partea tinerilor de a deveni viitori
„lideri”;
– capitalul pragmatic al comunităŃii, care vizează resursele
fizico-geografice ca bază de materii prime pentru industrie, turism şi
agricultură, precum şi potenŃialul uman, pentru a face faŃă schimbării;
– administrarea competentă a fondurilor structurale; programe
de parteneriat, concentrare şi adiŃionalitate, ca principii de bază ale
fondurilor structurale; identificarea deficitelor structurale şi abordarea
priorităŃilor;
– promovarea omului apt de restructurare; accent puternic pe
calitate şi prestaŃie; problema antreprenoriatului.
În sensul celor de mai sus, am considerat utilă includerea în
acest capitol a unor fragmente din articolul lui J. Gregory Dees,
intitulat „Sensul antreprenoriatului social”1, articol sugestiv pentru
ideea după care „tipologizarea” nu are un scop în sine şi nici nu se
plasează sub semnul gratuităŃii, ci are un impact profund asupra
programelor de dezvoltare comunitară.
Limbajul specific antreprenoriatului, menŃionează J. Gregory
Dees, poate fi nou, dar fenomenul nu. Întotdeauna au existat
antreprenori sociali, chiar dacă nu erau denumiŃi aşa. Ei se află la
originea construirii multor instituŃii pe care în prezent noi le luăm ca
atare. Oricum, noul termen este important, deoarece implică o
estompare a graniŃelor sectoriale. Pe lângă activităŃile non-profit
specifice, antreprenoriatul social, presupune şi activităŃi economice
profitabile orientate social, cum ar fi băncile comunitare de dezvoltare
şi organizaŃiile hibride care combină activităŃi non-profit, precum:
adăposturile sociale care dezvoltă programe pentru pregătirea

1
J. Gregory Dees, The Meaning of „Social Entrepreneurship”,
original Draft, October 31, 1998.
113
profesională a celor fără locuinŃe şi integrarea lor profesională. Noul
limbaj ajută la lărgirea terenului pentru „jocurile socio-economice”.
Antreprenoriatul social caută cele mai eficiente metode prin care să-şi
ducă la îndeplinire misiunile sociale.
Deşi conceptul de antreprenoriat social câştigă popularitate, el
are sensuri diferite pentru diferiŃi oameni. Acest lucru poate crea o
serie de confuzii. MulŃi asociază antreprenoriatul social exclusiv cu
organizaŃiile non-profit, unii cu organizaŃiile non-profit care pornesc şi
activităŃi economice în vederea obŃinerii de venituri, alŃii folosesc
termenul pentru a se referi la oamenii de afaceri care includ în sfera
lor de interes şi responsabilităŃi sociale. Dar ce reprezintă, de fapt,
antreprenoriatul social? Ce anume face ca o persoană să fie numită
antreprenor social? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să
ne uităm la rădăcina noŃiunii.

2.4. Originile termenului de „antreprenor”

Într-un sens comun, scrie Gregory Dees, cuvântul antreprenor

este asociat cu începerea unei afaceri, dar această accepŃie este una
care sărăceşte mult în sensuri un termen care are o istorie cu multe alte
semnificative înŃelesuri. Termenul de antreprenor îşi are originea în
limbajul economic francez din secolele 17 şi 18. În franceză, el
desemnează pe cineva care întreprinde ceva (inovator), nu doar în
sensul de antreprenor de pompe funebre, ci, în primul rând, de
persoană care întreprinde ceva nou într-un domeniu de activitate sau
care are un proiect. Mai exact, termenul de antreprenor desemnează o
persoană aventuroasă care stimulează progresul economic prin
identificarea unor moduri noi, mai eficiente, de a face ceva.
Economistul francez cel mai frecvent creditat în raport cu conferirea
acestui sens particular termenului de antreprenor este Baptiste Say. În
secolul 19, Jean Baptiste Say a dat termenului un sens specific:
„antreprenorul transformă resursele economice, prin transferarea
acestora dintr-o zonă slab dezvoltată economic într-o zonă de înaltă
productivitate economică”. Antreprenorul creează valoare.
În secolul XX, continuă J. Gregory Dees, economistul cel mai des
asociat cu termenul de antreprenor este J. Schumpeter. Acesta descrie
114
antreprenorii ca fiind persoanele care conduc procesele „creator-
distructive” ale capitalismului. În termenii săi, antreprenorul are ca
„principală funcŃie reforma şi revoluŃionarea pattern-urilor de pro-
ducŃie”. Antreprenorii pot face acest lucru în mai multe feluri: „prin
valorificarea invenŃiilor sau, mai general, prin utilizarea unor tehnologii
potenŃiale pentru producerea de noi bunuri sau pentru producerea unor
bunuri deja cunoscute pe noi căi, prin utilizarea unei noi surse de apro-
vizionare cu materiale sau identificarea unei noi pieŃe de desfacere
pentru produse, prin reorganizarea (restructurarea) unei industrii
ş.a.m.d.”. Din această perspectivă, antreprenorul reprezintă principalul
agent al schimbării în economie. Prin pătrunderea pe noi pieŃe sau crea-
rea unor noi moduri pentru a face ceva, el împinge economia înainte.

2.5. Teorii contemporane ale antreprenoriatului social

Autorii contemporani din domeniul managementului şi afa-

cerilor au prezentat o gamă largă de teorii ale antreprenoriatului. MulŃi
dintre reprezentanŃii în domeniu au rămas fideli tradiŃiei
Say-Schumpeter, teoriile lor reprezentând variaŃii pe această temă. De
exemplu, încercând să arate ce anume este definitoriu pentru
antreprenor, Peter Drucker începe cu definiŃia lui Say, dar accentuează
importanŃa oportunităŃii. El nu consideră antreprenorul un agent al
schimbării, dar îl vede ca element care poate exploata oportunităŃile de
schimbare tehnologică, preferinŃele consumatorului, normele sociale
etc. P. Drucker spune: „Aceasta defineşte antreprenorul şi
antreprenoriatul – antreprenorul caută tot timpul schimbarea, este
receptiv la ca şi o valorifică în termini de oportunitate”. NoŃiunea de
„oportunitate” a devenit definitorie pentru multe dintre teoriile
contemporane ale antreprenoriatului. Este calea prin care teoreticienii
contemporani din domeniul managementului utilizează noŃiunea lui
Say de valorificare a resurselor prin aducerea lor în arii de înaltă
productivitate economică. O oportunitate, după câte s-ar putea
presupune, înseamnă oportunitatea de a crea valoare pe calea arătată
de Say. Antreprenorii au pregătirea de a vedea mai degrabă poten-
ŃialităŃile decât problemele generate de schimbare.

115
 Pentru Drucker, a începe o afacere nu este nici necesar, nici
suficient pentru antreprenoriat. El clarifică acest lucru spunând: „Nu
orice nouă mică afacere este antreprenorială sau reprezintă
antreprenoriatul”. Drucker dă ca exemplu „un soŃ şi o soŃie care
deschid un nou magazin de delicatese sau un alt restaurant mexican
într-o suburbie americană”. Nu este nimic inovativ sau centrat pe
schimbare în acest fapt. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul unei
organizaŃii nonprofit. Nu oricare nouă organizaŃie de acest tip este şi
antreprenor. Drucker, de asemenea, precizează că antreprenoriatul nu
implică o motivaŃie orientate spre profit. În lucrarea sa Inovation and
Entrepreneurship, el subliniază: „Nu putem găsi un exemplu mai
concludent pentru Istoria Antreprenoriatului decât crearea
universităŃilor moderne şi în special a universităŃilor americane”.
Howard Stevenson, teoretician de frunte al antreprenoriatului de
la Harvard Bussines School, a introdus termenul de inventivitate în
definiŃia noŃiunii de oportunitate cu scopul de a determina diferenŃele
dintre managementul antreprenorial şi alte forme de management
„administrativ”. După ce a identificat mai multe criterii de diferenŃiere,
Stevenson defineşte esenŃa managementului antreprenoriatului ca
„orientarea către oportunităŃi fără a Ńine cont de resursele deŃinute la
un moment dat”. El consideră că antreprenorii nu doar văd oportu-
nităŃile care depăşesc managementul antreprenorial, ci, mai mult, ei nu
se lasă limitaŃi în opŃiunile lor de resursele deŃinute la un moment dat;
împrumutând o metaforă de la Elizabeth Barrett Browning, ei obŃin
„mai mult decât înşfacă”. Antreprenorul mobilizează resursele
celorlalŃi pentru a-şi atinge obiectivele antreprenoriale. Avem încă o
dată o definiŃie a antreprenoriatului care nu se limitează la începerea
unei afaceri.

2.6. DiferenŃe între antreprenori de afaceri

şi antreprenori sociali
Pentru antreprenoriatul social, misiunea socială este explicită şi
centrală, determinând modul în care aceştia evaluează oportunităŃile.
Impactul generat de obiectivele stabilite reprezintă criteriul central,
dar nu şi obŃinerea bunăstării economice. Pentru antreprenorul social,
bunăstarea economică este doar un mijloc în vederea atingerii
116
scopului, în timp ce pentru antreprenorii de afaceri bunăstarea
economică reprezintă măsura valorii create. Aceasta, deoarece omul
de afaceri este subiect al regulilor pieŃei, cele care determină măsura
în care un astfel de antreprenor creează valoare. Dacă nu valorifică
resursele în sensul productivităŃii economice, conchide J. Gregory
Dees, el riscă să dea faliment.

2.7. Definirea antreprenoriatului social

Orice definiŃie a antreprenoriatului social trebuie să reflecte

necesitatea unui substitut pentru regulile pieŃei care funcŃionează în
cazul antreprenorilor economici. DefiniŃiile de mai jos combină noŃiu-
nile de disciplină şi contabilitate cu cea de valoare creată, propusă de
Say, inovaŃie şi agenŃi ai schimbării din teoria lui Schumpeter.
Antreprenorii sociali joacă rolul de agenŃi ai schimbării în
sectorul social, prin:
• Adoptarea misiunii de a crea şi susŃine valorile sociale (nu
doar valorile private);
• Identificarea noilor oportunităŃi care servesc la îndeplinirea
misiunii sociale;
• Angajarea într-un proces continuu de inovare, adaptare şi
învăŃare;
• A acŃiona curajos fără a fi limitat de resursele deŃinute.
Fireşte, este o definiŃie idealizată. Sectoarele sociale de vârf
exemplifică aceste caracteristici în diferite moduri şi în diferite grade.
Cu cât o persoană satisface mai bine aceste condiŃii, cu atât ea se
apropie mai mult de modelul antreprenorului social. Cei care sunt
inovatori în munca lor şi generează îmbunătăŃiri sociale semnificative
vor fi priviŃi în mod natural ca antreprenori.
AgenŃii schimbării în sectorul social. Din perspectiva lui
Schumpeter, antreprenorii sociali sunt reformatori şi revoluŃionari, cu
semnificative misiuni sociale. Ei atacă mai degrabă cauzele funda-
mentale ale problemei în loc să trateze simptomele. Ei urmăresc rea-
lizarea unor schimbări sistematice şi a unor îmbunătăŃiri durabile. Deşi
aceştia se manifestă la nivel local, acŃiunile lor pot genera schimbări
globale în: educaŃie, sănătate, economie, mediu, artă sau în alte
domenii sociale.
117
 Adoptarea misiunii de a crea şi susŃine valorile sociale.
Aceasta este nucleul care deosebeşte antreprenorul social de antre-
prenorul de afaceri, chiar când acesta din urmă îşi asumă respon-
sabilităŃi sociale. Pentru un antreprenor social, misiunea socială este
fundamentală, neputând fi redusă doar la obŃinerea unor beneficii
private individuale. ObŃinerea de profit şi satisfacerea nevoilor consu-
matorului pot reprezenta aspecte ale modelului, dar acestea reprezintă
mijloace pentru o finalitate socială, nu o finalitate în sine. Profitul şi
satisfacerea consumatorului nu reprezintă măsuri ale valorii create.
Impactul social este singura măsură. Antreprenorii sociali nu-şi pro-
pun să dea lovitura rapid, ci vor să genereze îmbunătăŃiri sociale
durabile.
Identificarea şi căutarea neîncetată a noilor oportunităŃi care
servesc la îndeplinirea misiunii sociale. Unde alŃii văd probleme,
antreprenorii sociali văd de fapt oportunităŃi. Aceştia nu sunt conduşi
de percepŃia asupra nevoilor sociale sau de compasiune, ci de o
viziune despre modul în care pot fi realizate îmbunătăŃiri sociale, ei
fiind determinaŃi să-şi realizeze viziunile. Modelul elaborat şi modul
de abordare, de cele mai multe ori, produc schimbări în social, în felul
acesta antreprenorii învăŃând ce este şi ce nu este funcŃional. Când
întâmpină vreun obstacol, antreprenorul social se întreabă: „Cum
înving acest obstacol? Cum fac să funcŃioneze?”
Angajarea într-un proces de inovare, adaptare şi învăŃare
continuă. Antreprenorii sunt inovatori, dezvoltă noi modele şi sunt
pionierii noilor concepŃii. Aşa cum sublinia Schumpeter, inovaŃia
poate lua diferite forme, nepresupunând inventarea a ceva cu totul
nou, ci aplicarea unei idei existente într-o nouă formulă şi într-o altă
situaŃie. Creativitatea constă în aplicarea ideilor pe care le-au elaborat
alŃii. Antreprenorii sociali caută diferite modalităŃi prin care să se
asigure că vor avea acces la resurse pe termen lung pentru a putea crea
valori sociale. DorinŃa de a inova este un element definitoriu pentru
modelul antreprenorial. BineînŃeles, inovaŃia poate genera incertitudini
şi riscul de a eşua.
A acŃiona curajos fără a fi limitat de resursele deŃinute.
Deoarece regulile pieŃei nu elimină în mod automat acŃiunile sociale
ineficiente sau ineficace, antreprenorul social se asigură că
întreprinzătorii creează valoare. Aceasta înseamnă că ei caută acele
118
înŃelesuri solide ale clientelei pe care o servesc. Ei se asigură că au
înŃeles corect nevoile şi valorile celor la dispoziŃia cărora stau şi ale
comunităŃilor în interiorul cărora acŃionează. Ei înŃeleg aşteptările şi
valorile celor care „investesc”, aici avându-se în vedere acele persoane
care investesc bani, timp şi expertiză pentru a-i ajuta. Ei urmăresc
asigurarea unor reale îmbunătăŃiri sociale pentru beneficiari şi
comunităŃile la nivelul cărora activează, atractive pentru cei care au
investit în proiectele propuse şi finalizate de antreprenorii sociali.
Crearea unei legături între valorile investitorului şi nevoile comunitare
reprezintă una dintre cele mai importante provocări. Când proiectele
sunt realizabile şi realizate, antreprenorul social creează un mecanism
de feedback la nivelul pieŃei pentru reîntărirea surselor de finanŃare. Ei
evaluează progresele în termeni de efecte sociale, financiare şi
manageriale, şi nu în termeni simpli de mărime, producŃie sau proces.
Aceste informaŃii sunt folosite pentru a realiza corecŃii atunci când
este necesar.
Am reprodus cu mici modificări articolul lui J. Gregory Dees,
întrucât l-am considerat util atât sub aspect teoretic, cât şi din
perspectivă metodologică. Aceasta, întrucât, în viziune neoruralistă şi
în ideea finalităŃii tipologiei comunităŃilor rurale, antreprenoriatul şi
antreprenorul reprezintă baza pentru asigurarea dezvoltării durabile a
acestora. Totodată, lucrarea lui J. Gregory Dees ne relevă rolul
taxonomiei, în baza căreia se elaborează modele antreprenoriale,
adaptându-se acŃiunea de transformare a comunităŃii la specificul
acesteia – adequatio cum rei.

119
 3. FENOMENUL COOPERATIST ŞI RAłIONALITATEA
LUI SOCIALĂ, ECONOMICĂ ŞI CULTURALĂ
ÎN CONSTRUCTIVISMUL MEDIULUI RURAL

„Haret şi-a dat seama că vuetul valurilor care începe

să se audă în depărtare putea fi fatal Ńării şi de aceea prin
cooperaŃie el dă Ńărănimii posibilitatea să se simtă şi mai
legată de pământul şi vatra strămoşească pe care în curând
avea să fie chemată să le apere şi să-şi verse sângele pentru
ele.”
Dr. O. Angelescu

Organizarea cooperatistă n-a fost produsul politicii comuniste,

cum au considerat la noi autorii demolării cooperativelor agricole de
producŃie, dar n-a rezultat nici dintr-un anume principiu moral sau
juridic, ci a fost efectul atât al unor condiŃionări istorice, cât şi al unor
determinări social-economice.
Ca teorie însă – şi deci – ca doctrină privind raŃionalitatea
întemeierii acestei întreprinderi, se impune să menŃionăm numele
utopiştilor, printre care, cel mai influent a fost Charles Fourier. Dintre
lucrările acestuia dedicate mişcării socialiste şi dintre cele care au
tratat fenomenul cooperatist, două trebuie reŃinute, şi anume Théorie
des quatre mouvements, apărută la Paris în anul 1803, şi Traité de
l’association domestique agricole, Paris, 1822.
Precursor al cooperaŃiei în FranŃa şi iniŃiator al unui curent de
anvergură europeană, Fourier punea la baza sistemului său utopic „o
lege naturală supremă”, legea newtoniană „a atracŃiei universale”,
care, „prin jocul ei liber” şi prin tendinŃa pe care o dezvoltă, duce
omenirea către o „asociaŃie deplină” şi generează „solidaritatea
organică”. Pentru ca această solidaritate să se „efectueze” şi pentru ca
ea să fie „eficientă”, spunea Fourier, este necesar ca omul să fie lăsat
să-şi exercite liber aptitudinile cu care a fost înzestrat de la natură şi să
nu fie supus vreunei coerciŃiuni. Armonia socială – după gânditorul

120
francez – este consecinŃa „dragostei de aproape” şi se finalizează prin
cultivarea vocaŃiei pentru muncă.
Unitatea fundamentală de organizare a societăŃii cooperatiste o
reprezintă „falanga”.
O societate cooperatistă – după Fourier – putea să cuprindă
3-400 de familii, cu până la 1800 de membri, care-şi produceau în
comun cele necesare traiului şi distribuiau între ei rezultatele muncii,
proporŃional cu cota de participare în capital, în muncă şi în talent.
La baza economiei de tip falanster stătea agricultura, considerată
drept „cea mai morală” muncă şi deci cea mai conformă cu legile firii.
În schimb – spunea el – industria şi maşinismul sunt în contradicŃie cu
aptitudinile şi aspiraŃiile omului şi – prin urmare – restrâng
capacităŃile creative ale omului.
Ch. Fourier a avut o mulŃime de adepŃi, care au încercat să-şi
urmeze maestrul şi să-i aplice ideile socialiste. Astfel, în SUA, s-au
înfiinŃat 34 de colonii fourieriste, iar în FranŃa 15. În Ńara noastră, prin
iniŃiativa lui Theodor Diamant şi cu ajutorul material al boierului
Bălăceanu, s-a organizat – după multiple insistenŃe la forurile oficiale –
falansterul de la Scăeni, care însă a eşuat la scurt timp şi a demonstrat
caracterul inaplicabil al fouriernismului şi în România.
O altă experienŃă şi o altă motivare a întemeierii cooperaŃiei au
fost aceea a pionierilor din Rochdale. Aici, în acest oraş englez,
avuseseră loc concedieri masive din întreprinderile locale şi
rămăseseră fără nicio perspectivă sute de familii de şomeri. Pentru a
veni în sprijinul acestora şi pentru a le oferi o şansă spre a supravieŃui,
s-a întemeiat o cooperativă de producŃie şi consum, înscrisă în
registrul de firme din Anglia la data de 28 octombrie 1844, sub denu-
mirea de „Rochdale Society of Equitable Pioneers”, având ca obiect să
realizeze un beneficiu bănesc şi să amelioreze condiŃiile familiale şi
sociale ale membrilor săi, prin acumularea unui capital divizat în
acŃiuni de o liră sterlină fiecare, pentru a se realiza planul următor:
− societatea va cumpăra sau va arenda un teren care va fi
cultivat de către membrii lipsiŃi de lucru;
− ea va începe fabricarea acelor mărfuri pe care societatea le
va hotărî, pentru a fi ocupaŃi membrii care s-ar găsi fără de lucru, ori
cei care ar suferi din pricina repetatelor reduceri de salariu;

121
 − va cumpăra sau va construi un număr de case destinate
membrilor care doresc să se ajute reciproc pentru îmbunătăŃirea stării
lor economice şi sociale;
− va deschide un magazin pentru vânzarea de articole
alimentare, de îmbrăcăminte şi de utilităŃi casnice1.
Deşi „pionierii din Rochdale” au avut ca bază doctrinară
utopismul lui Robert Owen şi cu toate că programul lor iniŃial îşi
propunea scopuri de tip „owen-ian”, totuşi, pe parcurs, ei au intuit
carenŃele de doctrină „ale maestrului” şi au dezvoltat o cooperaŃie
modernă autentică2.
Considerăm util a menŃiona – pentru cazul care ne interesează –
cele două modele germane, unul provenit din orăşelul Delitzsch şi
iniŃiat de către magistratul Hermann Schulze, celălalt, apărut tot într-
un orăşel german, pe nume Hamm, şi elaborat de către economistul
Friederich W. Raiffeisen.
Terminând studiile juridice la Leipzig şi intrând în magistratură,
Hermann Schulze a revenit în oraşul natal, unde s-a distins prin acte
filantropice, dar şi prin activităŃi organizatorice determinate de starea
de foamete apărută în anii 1846-1847.
Adept al şcolii economice liberale şi dominat de principii
realiste, acest eminent jurist porneşte de la premisa după care
realităŃile vieŃii economice sunt acelea care impun normele de
funcŃionare a sistemului cooperatist, şi nu invers. În acest sens, el
considera că modelul pe care l-a elaborat este adecvat nevoilor
specifice ale meseriaşilor, comercianŃilor şi micilor patroni, fiind
admisă, şi chiar necesară, participarea capitaliştilor. În schimb, se
recuza intervenŃia filantropică a statului şi nu se accepta centralismul.
Fără a avea un caracter de clasă şi fără a se constitui după
principii de breaslă, cooperativa de tip Schultze-Delitzsche îşi
desfăşura activitatea pe baza ajutorului reciproc. Capitalul propriu,
precum şi fondul de rulment se angrenau prin răspundere solidară, dar
şi prin împrumuturi.

1
Gr. Mladenatz, Istoria gândirii cooperative, Bucureşti, 1946, p. 79.
2
I. Popescu-Popa, Virgil Neculescu, Istoria echitabililor pionieri din
Rochdale, Bucureşti, 1924, p. 63.
122
 În statut, însă, se preconiza că unitatea cooperatistă trebuie să
păstreze o proporŃie convenabilă între fondurile proprii şi cele de
împrumut, această proporŃie descrescând de la 1/10, cât se estima a fi
în momentul demarării activităŃii, la ½.
Statutul prevedea ca fiecare unitate cooperatistă să-şi realizeze
propriul capital financiar, pe care să-l mărească permanent şi să
prevină contabilitatea frauduloasă. Acest capital era format din părŃi
sociale subscrise şi vărsate de către membrii asociaŃi, iar unii dintre
aceştia puteau să depună părŃile lor, subscrise, şi din dividendele
convenite în urma încheierii bilanŃului anual. Beneficiul realizat – se
preciza în statut – se împărŃea membrilor asociaŃi, iar capitalul reŃinea
pentru sine un dividend, motivat şi justificat prin faptul că asociaŃii îşi
asumă riscul întreprinderii şi – prin urmare – au datoria de a preveni
crahul monetar.
Celălalt model care s-a răspândit şi în afara Germaniei, şi-l vor
agrea şi saşii din Transilvania, a fost cel al lui Raiffeisen.
Crescut în spirit religios şi cu afecŃiune pentru agricultură,
Friederich Raiffeisen s-a implicat total în ajutorarea locuitorilor din
regiune în timpul foametei din anii 1847-1848, aprovizionându-i cu
pâine prin brutăria pe care o conducea şi percepând două categorii de
preŃuri: un preŃ pentru cei înstăriŃi, iar un altul pentru cei săraci.
În lucrarea sa Die Darlehnsk essen – Vereine apărută în anul
1866, Friederich Raiffeisen a expus principiile de bază ale sistemului
său cooperatist şi a lansat drept formule emblematice „ajutorul
propriu” şi „iubirea aproapelui”.
Ca iniŃiativă particulară şi ca instituŃie de asistenŃă socială,
cooperativa se adresa celor interesaŃi, neexcluzând intervenŃia
filantropică a statului şi agreând chiar anumite donaŃii de ordin
economic din partea marelui capital.
Ca arie teritorială, cooperativa de tip Raiffeisen se extindea în
limitele unei parohii şi cuprindea un număr restrâns de membri, între
600 şi 3000, ceea ce permitea o bună cunoaştere a acestora şi facilita
controlul activităŃii curente.
O atare cunoaştere era necesară, întrucât intrarea în cooperativă
era condiŃionată de analiza calităŃilor de caracter ale aderentului,
fiindcă el – aderentul – punea în contul cooperativei atât personalitatea
lui morală, cât şi pe cea economică. De aceea, orice rezident care
123
îndeplinea exigenŃele statutare şi subscria anumite părŃi sociale,
impuse de legea germană a cooperativei, putea deveni membru cu
drepturi depline de asociat.
Baza financiară a întreprinderii era dezvoltată prin fondul de
rezervă, calculat şi format din excedentul operaŃiilor curente, ca şi din
anumite dividende neconsumate. Aceasta, întrucât cooperativa nu
urmărea nici obŃinerea de beneficii materiale, şi nici practicarea
împrumuturilor cu dobândă fixă. Se acordau credite pe diferite ter-
mene şi practica creditul imobiliar cu garanŃii ipotecare, toate însă
pentru „propăşirea morală şi intelectuală a asociaŃilor” şi pentru „aju-
torarea nevoiaşilor”1, şi nu pentru a realiza vreun surplus financiar.
Este de reŃinut că, spre deosebire de sistemul Schultze-
Delitzsche, care acŃiona pentru întemeierea de unităŃi asociate
puternice şi pentru centralismul administrativ, sistemul Raiffeisen
susŃinea necesitatea unei „cooperative centrale”, dar şi a unei „bănci
centrale”, care să constituie un mijloc de „compensare” a fondurilor
disponibile din diferitele cooperative afiliate şi să controleze
corectitudinea întrebuinŃării acestora.

3.1. Cooperativa în Ńara noastră

Deşi structuri de tip cooperatist au existat pe tot teritoriul dacic
sub formă de obşti, iar după anii 105-106 au apărut cunoscutele
„romanii”, vom începe prin a releva apariŃiile – prin transfer – ale unor
tipuri de formaŃiuni cooperatiste în Transilvania, precum şi efectele lor
segregaŃionale în raport cu elementul românesc.
Astfel, la saşi, cu spiritul lor de ordine şi cu psihologia lor
instrumentală, întâlnim „instituŃii cu caracter de prevedere şi ajutor
reciproc”, întemeiate pe baza vecinătăŃilor în comunitatea lor,
susŃinute printr-un efort de întrajutorare reciproc. Filip Himberger, în
lucrarea sa CooperaŃia tip Raiffeisen la saşii din Transilvania, definea
vecinătatea ca „o unitate vie care cuprinde pe toŃi vecinii dintr-o stradă
sau cartier şi-i obligă la ajutor reciproc”.
În virtutea principiilor organizatorice cuprinse în sistemul
„Raiffeisen” şi în scopul „de a satisface nevoile de credit ale

1
Gr. Mladenatz, op. cit.
124
populaŃiei săseşti”, s-au înfiinŃat, la diferite intervale de timp, „Casa
generală de economii din Braşov” (1835), „Casa generală de economii
din Sibiu (1841), „Reunirea agricolă a saşilor din Ardeal” (instituŃie de
credit înfiinŃată în anul 1845) etc. Ulterior însă, cum menŃionează Filip
Himberger, s-au înfiinŃat şi sisteme cooperatiste tip Schultze-
Delitzsche şi s-a urmărit atragerea spre acestea şi a saşilor orăşeni, dar
fără prea mari reuşite manageriale şi, deci, fără rezistenŃa lor în timp.
În schimb, datorită iniŃiativei unui alt exponent al fenomenului
cooperatist din Transilvania, e vorba de Carl Wolff, s-a transplantat –
pur şi simplu – modelul Raiffeisen în „Fundus Regies”, iar
„vecinătăŃile săseşti” au devenit realmente prospere prin răspândirea
acestui sistem. Wolff a desfăşurat o vastă propagandă în mediul rural,
înfiinŃând cooperative de tip Raiffeisen în mai multe localităŃi din
Transilvania, iar el a devenit directorul „Casei generale de economii
din Sibiu”.
Este de reŃinut însă că, după instaurarea dualismului austro-
ungar şi după ce privilegiile saşilor înscrise în „Unio Trium Nationen”
s-au restrâns până la anulare, „vecinătăŃile” au fost supuse unor
puternice presiuni de ordin etnic, autorităŃile maghiare urmărind să
suprime specificul german al acestor instituŃii şi să le poată generaliza
pe cele ungureşti. Într-un atare scop s-a înscris acŃiunea centralei
„Hangy” din Budapesta, care finanŃa toate unităŃile cooperatiste de tip
maghiar din Ardeal şi urmărea folosirea lor ca instrument economic de
maghiarizare forŃată a românilor ardeleni. În consecinŃă, în intervalul
de timp dintre 1867 şi 1915, au apărut 702 cooperative de credit cu
220.646 de asociaŃi şi 655 de cooperative de consum cu 180.000 de
asociaŃi, ca în anul 1918 să se consemneze existenŃa a 1357 de
cooperative cu 404.046 de asociaŃi1, toate susŃinute şi finanŃate de
către centrala „Hangy” şi toate având menirea să le concureze pe cele
de altă factură etnică decât cele ungureşti. Într-o atare tendinŃă se
plasau şi cele 29 de unităŃi „Hangy” înfiinŃate în sate româneşti, care,
printr-o finanŃare excesivă din partea Budapestei, dar şi prin acordarea
de credite extrem de avantajoase, vroiau să discrediteze iniŃiativele

1
A se vedea, pentru detalii, EvoluŃia şi realizările cooperaŃiei în
Basarabia şi Transilvania, Bucureşti, 1940.
125
românilor şi să-i atragă pe aceştia în structurile economiei maghiare,
spre a-i deznaŃionaliza.
În ceea ce priveşte partea românească, aceasta a suportat cu
dârzenie acŃiunile de segregaŃie rasială desfăşurate în mod sistematic
de către guvernanŃii de la Budapesta şi a căutat să instituie acele forme
de cooperaŃie prin care să prezerve caracterele noastre etnice.
Printre corifeii procesului de iniŃiativă cooperatistă îl menŃionăm
pe Visarion Roman, care, trecând prin satul „Apoldul Mare” şi
cercetând experienŃa băncii „Grospolder Hohschutzvereine” din
localitate, i-a copiat statutele de ordine interioară şi apoi a înfiinŃat la
Răşinari, lângă Sibiu, „Societatea de păstrare şi împrumut”1.
Deşi cunoştea în detaliu cele două modele germane de cooperaŃie
şi cu toate că era avizat de faptul că modelul Schultze-Delitzsche e
aplicabil în special în mediul urban, Wisarion Roman a optat pentru
acesta din urmă, iar „Societatea” din Răşinari a fost prima unitate
cooperatistă a românilor din Transilvania2.
Dar, deşi era absolut majoritară în Voievodat şi cu toate că ea
exista în acest teritoriu din timpuri imemoriale, populaŃia românească
era sub interdicŃie în a-şi organiza propriile-i unităŃi cooperatiste şi era
forŃată să se maghiarizeze şi prin sistemul centralei „Hangy”. Astfel,
dacă la sfârşitul anului 1918 existau 1357 de cooperative maghiare, cu
23.792, de membri, românii aveau doar 113 cooperative, cu numai
12.000 de membri, deşi reprezentau 57,8% din totalul populaŃiei
existente în teritoriul arcului carpatic, faŃă de numai 24% cât
reprezentau ungurii.
După actul marii Uniri de la 1 decembrie 1918, românii şi-au
dobândit statutul de naŃiune predominantă în principat şi s-au
manifestat în virtutea drepturilor lor istorice, ceea ce s-a reflectat atât
în procesul înfiinŃării de unităŃi economice cooperatiste , cât şi în
atitudinea populaŃiei româneşti faŃă de acestea.
Din atare motive, în anul 1928, funcŃionau deja 942 de
cooperative româneşti, iar 10 ani mai târziu, adică în 1938, existau
1049 de unităŃi asociate, cu un efectiv de 152.239 de membri,

1
N. Ghiulea, AsociaŃiile Ńărăneşti, Bucureşti, f.a., p. 14.
2
Op. cit.
126
reprezentând 47% din totalul cooperativelor înfiinŃate în Transilvania,
ceea ce exprima mai just raportul interetnic din voievodat.
Dar şi mişcarea cooperatistă a saşilor a marcat o ascensiune
accentuată, ajungând în anul 1928 să numere 241 de cooperative,
adică 14,1% din totalul formaŃiunilor asociate din Transilvania, şi
devansând pe cele ungureşti, care au intrat într-un declin de potenŃial
material, iar numărul lor a scăzut în mod dramatic, cu toate că statul
român n-a impus nicio regulă restrictivă şi, nici n-a limitat dreptul de
organizare şi iniŃiativă cooperatistă al minorităŃilor etnice.
În ceea ce priveşte Vechiul Regat, sunt de menŃionat, în primul
rând, „formele istorice” de asociere comunitară, prin care se
circumscria un areal în spaŃiul fizic ce devenea – prin dreptul întâiului
venit – posesiunea grupului, iar acesta din urmă se organiza după
regulile lui interne pentru exploatarea aptitudinilor mediului şi ale
oamenilor. Forul suprem de organizare şi conducere a colectivităŃii era
obştea, care decidea atât în ceea ce privea folosirea pământurilor, cât
şi modurile de desfăşurare a producŃiei sociale în baza unor reguli de
ordin cutumiar. Obştea era aceea care reglementa relaŃiile dintre
sistemul trebuinŃelor alimentare pe de o parte, şi suprafaŃa de teren ce
urma a fi lucrată de către fiecare familie, pe de altă parte.
De fapt, aşa cum preciza H.H. Stahl, „…… regula era că aveai
dreptul să cuprinzi oricât teritoriu voiai, cu condiŃia totuşi de a o face
doar în marginile nevoilor gospodăriei tale, nu mai mult”1. Aceasta,
întrucât membrii obştei nu erau proprietarii pământului ocupat de către
comunitate şi – prin urmare – nu puteau dispune în mod individual de
suprafeŃe mai mari de teren decât necesarul familial. Într-o atare
perspectivă analitică vorbea H.H. Stahl de „stăpânirile locustreşti”.
Date fiind, pe de o parte, puŃinătatea relativă a oamenilor şi, pe de altă
parte, caracterul ruinător al defrişărilor periodice – scria Stahl –
pământul satului era socotit a fi „devălmaş”, adică bun al întregii obşti
a Ńăranilor. Dar pe acesta obşteanul nu căpăta un drept de proprietate
privată asupra pământului, ci doar pe acela de a folosi netulburat
pământul. De fapt, era stăpân doar pe munca pe care o făcuse asupra

1
H.H. Stahl, P.H. Stahl, CivilizaŃia vechilor sate româneşti, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978, p. 27.
127
pământului, asupra căruia avea „o proprietate de brazdă” sau o
„stăpânire locustrească”1.
În evoluŃia istorică a comunităŃii rurale au apărut cel puŃin trei
procese care au afectat profund structurile de unitate ale obştei şi care
au impus trecerea treptată către forme economice individualizate.
Astfel, primul proces, care face parte dintr-un tip primar de diviziune
socială a muncii, îl reprezintă dezvoltarea meşteşugurilor, care nu se
identifică nici cu dezvoltarea artizanală şi nici cu confecŃionarea de
podoabe pentru castelane. E vorba de meşteşugari specializaŃi – dacă
se poate spune aşa – în a confecŃiona unelte de muncă destinate pieŃei
şi care, de fapt, au constituit primele premise ale relaŃiilor de schimb
ale comunităŃii rurale cu societatea integratoare. Aceasta, întrucât
obiectele realizate de către meşteşugari condiŃionau organizarea de
ateliere în plan local şi determinau acŃiunea de „ucenicie” şi calificare
în „meserii”, iar produsele realizate erau destinate pieŃei.
De aici a descins cel de-al doilea proces semnificativ care s-a
produs în comunitatea rurală şi care i-a afectat caracterul de monolit,
şi anume comerŃul: „….. din ce în ce mai mult, satul începe a avea
venituri de pe urma pământului său ...” – notau H.H. Stahl şi Paul
Stahl; se naşte totodată o altă formă de organizare internă a relaŃiilor
de proprietate din sânul „cetei de neamuri”2.
ComerŃul cu obiecte meşteşugăreşti a constituit forma
embrionară a producŃiei de piaŃă, adică producŃia oferită unor
întrebuinŃări extralocale şi supusă principiilor efectului monetar.
DestinaŃia ei era aceea de a fi vândută, dezvoltând un tip incipient de
„relaŃie de schimb” şi începând să pună pe rol raportul dintre „cerere
şi ofertă”. EsenŃa acestui raport constă în „obŃinerea de câştig”, care
anticipează ideea de „profit” şi prelimină „o elementară” raŃionalitate
economică. Fiindcă meşteşugarul, în procesul de producŃie, lua în
calcul valoarea materiilor prime şi materialelor, precum şi anumite
cheltuieli de transport, în perspectiva „dimensionării preŃului de
desfacere” şi a obŃinerii de „beneficii”. Toate însă validau – cum va
spune Max Weber – „prin intermediul pieŃii, ideea după care
germenele economiei capitaliste”, precum şi „acumularea primitivă a

1
H.H. Stahl, P.H. Stahl, op. cit., p. 27.
2
Ibidem.
128
capitalului” îşi află originea în „munca meşteşugărească”, cea care a
generat un nou mod de producŃie şi a anticipat marile tranzacŃii
comerciale.
În felul acesta, producŃia meşteşugărească nu mai Ńinea de
raportul dintre regimul trebuinŃelor alimentare şi sistemul culturilor
agricole1 şi nu folosea nici tehnicile economiei agro-zootehnice pentru
realizarea propriilor obiecte, desprinzându-se parŃial de gestiunea
domestică şi – cu timpul – devenind relativ autonomă. Mai mult,
printr-un mod anume de extindere şi intensificare a procesului de
producŃie, ca şi prin diversificarea acestuia, economia meşteşugă-
rească s-a subsumat tot mai mult unor reguli de rentabilitate materială
şi s-a orientat fără încetare după principiul eficienŃei.
Or, producŃia agro-zootehnică, organizată şi susŃinută pentru a
asigura autosubzistenŃa alimentară a familiei săteşti, se subordona
unor altor norme de ordine interioară şi viza principiul „cantităŃii de
muncă fizică”. Aici nu contau nici tehnica de muncă, nici unele
îmbunătăŃiri funciare, ci totul se reducea la volumul de efort depus
pentru cultivarea organismelor biologice şi la încadrarea lucrărilor în
intervalul de sezon optim.
Cu o plasare într-un spaŃiu determinat şi cu o funcŃionare
autarhică, economia agricolă se dezvolta într-o direcŃie endogenă şi,
prin urmare, avea un caracter de „sistem închis”, pe când producŃia
meşteşugărească comporta o finalitate „exogenă”, având destinaŃia
pieŃii, adică destinaŃia societăŃii integratoare, supusă unor raporturi
circulante. De aceea, spre deosebire de alŃi autori2, noi considerăm că

1
Ilie Bădescu, Satul contemporan şi evoluŃia lui istorică, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1981, p. 53.
2
Aici avem în vederea opinia lui Ilie Bădescu, care consideră că,
„economia de artizanat se bazează tot pe o economie Ńărănească, pentru că ea
trăieşte pe cheltuiala economiei Ńărăneşti” (Satul contemporan şi evoluŃia lui
istorică, p. 59). De fapt, noi nu identificăm producŃia artizanală cu economia
meşteşugărească. Ele se deosebesc atât ca motiv, cât şi ca destinaŃie. De
asemenea, nu acceptăm nici opinia sociologului francez H. Mendras, care
înclină spre ideea după care „aceste grupuri (de meşteşugari, n.ns.) sunt o
simplă extensiune a economiei domestice” (Sociétés Paysannes. Elements
pour une théorie de la paysannerie, Paris, A. Colin, 1976, p. 12).
129
economia meşteşugărească – în primele ei etape – nu se baza decât
parŃial pe economia Ńărănească, ea purtând în sine germenele
producŃiei capitaliste şi – pentru aceasta – instrumentând condiŃia
primordială a dezvoltării acesteia, adică piaŃa.
Cel de-al treilea proces care a apărut atât în structurile de
obşte, cât şi în mediile săteşti, în general, a fost cel migraŃional.
Acesta a avut şi are o determinare obiectivă, rezultând din decalajul
produs între volumul populaŃiei dintr-o comunitate rurală şi cantitatea
(dar şi calitatea) resurselor de hrană din mediu. Este ştiut faptul că
ruralii se caracterizează printr-o prolificitate demografică mai mare
decât locuitorii din urban, dar mijloacele lor de subzistenŃă materială
rămân aceleaşi, motiv pentru care excedentul de oameni trebuie să
emigreze. Şi atunci, migraŃia – indiferent de etapa istorică şi dincolo
de forma în care s-a efectuat şi se efectuează – a constituit şi constituie
o tehnică de reglare a echilibrului intercomunitar şi a reprezentat şi
reprezintă un mijloc de comunicare a societăŃii rurale cu societatea
integratoare. Prin intermediul său s-a diminuat întrucâtva factura
autarhică a satului tradiŃional şi a-a creat o oportunitate pentru
dezvoltarea lui economică şi socială.
Organizarea în obşte a economiei agrare a luat o extindere de
mari proporŃii în Vechiul Regat, mai ales în secolul al XIX-lea şi în
primele decenii ale secolului al XX-lea, când a şi beneficiat de o
legislaŃie adecvată, precum „Legea obştilor săteşti” din anul 1904,
lege anticipată de întemeierea „Creditului Funciar Rural”, în anul
1873, şi a „Creditului Agrar”, în 1881. Din iniŃiative particulare
româneşti şi fără sprijinul statului, s-au înfiinŃat mici instituŃii
financiare, mai întâi la oraşe sub forma de „Cooperative de credit şi
ajutor mutual”, iar apoi, după 1893, şi în mediul rural, – „Bănci
Populare Săteşti”.
Constatând că mijloacele „Creditului Agrar” sunt insuficiente,
iar rezultatele „Băncilor Populare” sunt încurajatoare, în 1908, statul a
hotărât să intervină, prin ministrul şcolilor, şi înfiinŃând apoi „Centrala
Băncilor Populare”, ca instituŃie oficială.
Întemeierea doctrinară a fenomenului cooperatist, precum şi
propaganda ce i s-a făcut au aparŃinut mai întâi economistului
P.S. Aurelian şi publicaŃiei sale „Revista ştiinŃifică”, prin care s-a

130
formulat chemarea programatică potrivit căreia „cei interesaŃi să
apeleze la solidarizarea lor, iar nu la intervenŃia statului”.
ConcepŃia lui P.S. Aurelian, şi iniŃiativa lui cooperatistă vizau în
special mediul urban şi aveau în vedere pe salariaŃii sectoarelor
secundar şi terŃiar, motiv pentru care rezultatele au fost subliminale,
iar valoarea lor a rămas una de simbol. Totuşi, mai ales „Revista
ŞtiinŃifică”, dar şi conferinŃele pe tema „mişcării cooperatiste” au avut
rolul de a difuza ideile de asociere şi de a pregăti spiritul pentru
legiferarea cooperaŃiei în „Codul de ComerŃ” din anul 1887.
Cu totul alta era situaŃia în mediul rural unde atitudinea de
„întovărăşire”, ca şi virtuŃile asocierii libere aveau un caracter
ancestral. Organizarea tradiŃională a muncii, precum şi felul „cum se
folosesc mijloacele de producŃie”, la care se adaugă „dreptul la
producŃie”, dar şi dreptul la „consum”, făceau din „omul pământului”
„un agent” apt de activităŃi colective. Familia rămâne cel mai însemnat
factor în întreŃinerea acestor activităŃi; „membrii familiei, prinşi într-o
disciplină riguroasă şi îndemnaŃi de un scop comun, produc şi
consumă laolaltă. Comunitatea de muncă a familiei ….. e temelia
însăşi a economiei săteşti”1
Dar, relaŃiile de muncă nu se reduc la sfera familiei, întrucât sunt
munci pe care le depun grupuri de familii sau vecinătăŃi, fiecare în
împrejurări precise şi cu sens obştesc. Fiindcă aici funcŃionează o
tradiŃie şi stăruie o mentalitate care dau orientare colectivă sforŃărilor
individuale2.
łăranul lucrează pentru sine, dar nu împotriva obştii, obşte care
urmăreşte un echilibru social cât mai stabil. łăranul român din cadrul
oştii satului e copărtaş la creaŃie, după cum e cointeresat în producŃie.
De altfel, însăşi proprietatea în acelaşi sat are un regim variabil, după
natura sa3. Dar, deşi organizarea economiei săteşti avea un profund
caracter comunitar şi cu toate că în cadrul ei domină „reprezentările
colective”, totuşi aici nu poate fi vorba nici de „colectivism de turmă”,
şi nici de „comunism primitiv”. A fi în colectiv nu înseamnă a fi într-o
structură gregară şi nici a proceda la suprimarea fiinŃei individuale, ci,

1
E. Berea, CivilizaŃia română sătească, Bucureşti, 1944, p. 98.
2
Ibidem.
1
E. Berea, op. cit., p. 98.
131
dimpotrivă. Spre o atare concepŃie au înclinat doctrinarii de seamă ai
cooperaŃiei de la noi din Ńară şi spre ideea de respect faŃă de om şi de
munca lui s-au străduit ei să orienteze mişcarea cooperatistă din toate
regiunile României.
Să evocăm în acest sens pe învăŃătorul C. Dobrescu Argeş, care
l-a premers atât ca doctrină, cât şi ca acŃiune pe Spiru Haret şi care,
într-o viaŃă scurtă, a făcut istorie. A profesat ca învăŃător în satul său
natal, Muşeteşti, încă de la terminarea cursurilor şcolii normale, sat în
care a înfiinŃat un centru de popularizare a cunoştinŃelor ştiinŃifice şi a
editat o revistă, „Gazeta łăranului”, prin, care se propagau ideile coo-
peratiste şi se urmărea formarea unor agenŃii de iniŃiativă în acest
domeniu.
Sub aspect didactic, el pornea de la premisa după care
„învăŃătura” constituie condiŃia primordială de propăşire a satului
românesc şi prin ea urmau Ńăranii să înŃeleagă rostul asocierii în
producŃia agricolă. De aceea, Dobrescu-Argeş învăŃa pe copii „iubirea
pământului” şi „dragostea de muncă”. Într-un atare scop, învăŃătorul
din Muşeteşti a introdus în cadrul activităŃii şcolare „lucrări practice
de agricultură” şi a înfiinŃat o bibliotecă şcolară, pregătind pe elevi
pentru „muncă şi viaŃă” şi introducând şcoala în resorturile organice
ale satului. El şi-a continuat proiectul său şi la un alt nivel, acela al
comunităŃilor de breaslă. Astfel, la Congresul didactic din 1-4 iulie
1898, organizat de „Societatea Institutorilor din România”, a rostit un
interesant discurs1, în care a insistat asupra necesităŃii de a se înfiinŃa
şcoli de agricultură şi silvicultură, şcoli de meşteşuguri şi măiestrie,
precum şi şcoli comerciale, pentru ca cei din mediul rural să deprindă
tehnicile avansate de muncă şi să înveŃe a fi comercianŃi. Şi în
Parlament, ca deputat, unde a fost ales de sătenii din judeŃ, datorită
prestigiului dobândit, dar şi felului său de a fi apropiat de cei „mulŃi şi
exploataŃi” şi a veni în ajutorul „celor nevoiaşi”, a susŃinut cu pasiune
ideea dezvoltării învăŃământului, în general, şi a celui rural, în
particular, precum şi necesitatea formării spirituale şi economice a
poporului şi – mai ales – a săteanului. Dar – spunea el – pentru a se
împlini atare deziderate şi pentru ca activismul didactic să se
generalizeze, se impunea ca „întreaga învăŃătorime să participe la
2
A se vedea „Gazeta łăranului”, nr. 14 din septembrie 1898.
132
efortul dezvoltării şcolii româneşti” şi să o transformă pe aceasta
dintr-un mediu al „comunicării de cunoştinŃe” într-o instituŃie a
„transformării omului şi a societăŃii”.
Este de reŃinut însă că Dobrescu-Argeş a fost permanent
preocupat de a se cultiva sub aspect doctrinar cu tot ce era avansat în
epocă, mai ales în doctrina socialistă din Europa, plecând la Bruxelles
în anul 1893, unde s-a înscris la doctorat în drept şi de unde s-a întors
cu o bogată experienŃă practică, dar şi cu o vastă cultură în domeniu.
Moartea sa prematură a fost o pierdere imensă pentru mişcarea
cooperatistă din Ńara noastră, dar şi pentru „activismul cultural” ce
urma a fi împlinit prin şcoală şi prin corpul ei didactic.
Mişcarea cooperatistă de la noi din Ńară a continuat relativ pe
aceeaşi direcŃie iniŃiată de către C. Dobrescu-Argeş, dar cu alte
mijloace şi într-o altă perspectivă. Astfel, e de menŃionat modelul lui
Spiru Haret, care, atât în calitatea sa de ministru al şcolilor, în trei
legislaturi, cât şi ca mentor spiritual atât al învăŃătorilor şi preoŃilor,
cât şi al Ńărănimii, a promovat un spirit cooperatist de largă anvergură
naŃională şi a dat credibilitate morală instituŃiilor de credit şi formelor
obşteşti de asociere productivă. Alături de numele lui Spiru Haret şi în
completare la munca lui plină de har şi de bună-credinŃă, se impun
adăugate alte două nume, tot atât de reputate în plan social şi tot atât
de ataşate cauzei Ńăranului român. Este vorba de I.G. Duca şi Fotin
Enescu, acesta din urmă decedând în Basarabia, în timp ce
întreprindea o campanie de edificare a Ńăranului asupra avantajelor pe
care le oferea munca asociată în cooperative.
Primele organizaŃii cooperatiste din Vechiul Regat s-au
constituit sub forma băncilor populare şi au rezultat din efortul plin de
sacrificiu al învăŃătorilor şi preoŃilor.
Lucrările de istorie a cooperaŃiei din România consemnează ca
întâia unitate de acest gen Banca Populară „Dumitra” din comuna
Dara, jud. Buzău, întemeiată, la data de 20 octombrie 1891, iar ca a
doua, pe cea înfiinŃată în Pucioasa (Şerbăneşti-Poduri), jud.
DâmboviŃa, la 10 martie 1893.
Cu referire la aceste începuturi, cunoscutul cercetător al primelor
forme cooperatiste de la noi, N. Ghiulea menŃiona că „Prin experienŃa
românească se verifică adevărul că o cooperativă nu reuşeşte decât
acolo unde se îndeplineşte o funcŃie reală şi satisface trebuinŃe bine
133
simŃite. Întâia cooperativă – adaugă N. Ghiulea – a fost întemeiată
într-un judeŃ de munte; aceasta înseamnă că o cooperativă nu poate
reuşi nici în regiuni prea sărace, nici prea inculte, ştiut fiind că în
zonele de munte nivelul economic şi cultural era mai ridicat decât la
şes”.1 Şi apoi conchide: „Cooperativa nu poate trăi fără credinŃa
deplină întrânsa, indiferent dacă s-au întovărăşit în ea mai mulŃi sau
mai puŃini, dacă au adunat capital mic sau mare. Totul depinde de
sufletul care o stăpâneşte”2.
Un moment important în dezvoltarea fenomenului cooperatist l-a
reprezentat acŃiunea învăŃătorului Grigore Rădulescu din comuna
Bezdead, jud. DâmboviŃa, care, în anul 1898, a organizat cooperativa
agricolă de producŃie „Malul din Răsure” şi a demonstrat o altă
ipostază a învăŃătorului decât aceea de om al şcolii, adică aceea de
„manager social-economic”. ÎnvăŃătorul a fost reclamat ministrului
instrucŃiunii – care, din fericire, era Spiru Haret3 – că a întreprins o
acŃiune cu caracter socialist, considerată „subversivă” şi afectând
„securitatea statului”.
Spre şansa cazului în speŃă, dar şi spre aceea a neamului
românesc, Spiru Haret şi-a dat imediat seama „ce mijloc important
pentru ridicarea satelor noastre este organizarea cooperatistă”4,
punându-se „cu tot sufletul în slujba ei şi susŃinând cu marea lui
autoritate pe cei ce propagau ideea cooperaŃiei”5
IniŃial, această mişcare a fost asociată curentului socialist şi con-
siderată ca periculoasă pentru ordinea naŃională. Astfel că mulŃi dintre
învăŃătorii şi preoŃii care s-au implicat în realizarea ei „au plătit …. cu
martiriul lor şi al familiilor lor acest act de curaj, ei fiind învinuiŃi de
socialism şi anarhism şi mutaŃi forŃat în alte zone ale Ńării”6.

1
N. Ghiulea, AsociaŃiile Ńărăneşti, Editura VoinŃa NaŃională,
Bucureşti, 1907, p. 32.
2
Ibidem.
3
I. Mihalcea, Scurt istoric asupra dezvoltării cooperatiste în Ńările din
Apus şi la noi, Bucureşti, 1928, p.16.
4
Ibidem.
5
N.D. CornăŃeanu, ConferinŃă rostită la radio în seara zilei de
1 martie, 1939, Imprimeria NaŃională, Bucureşti, 1939, p. 3.
6
I. Mihalcea, op. cit., p. 17.
134
 Or, prin intervenŃia impunătoare a lui Spiru Haret, ca şi prin
implicarea ministerului pe care-l conducea în mişcarea cooperatistă,
aceasta n-a mai fost considerată ca fiind subversivă şi „a primit dreptul
la viaŃă”1.
În contextul relaŃiilor capitaliste, cercetarea de specialitate a fost
preocupată de a releva existenŃa atât a unor asemănări, cât şi a unor
distincŃii între diferite organizaŃii cooperatiste. Astfel, A.C. Galan,
relevând diferenŃa dintre „organizaŃiile cooperatiste şi cele similare
capitaliste”, arăta că acestea, „pe latura economică a producŃiei, sunt
mai puŃin sensibile, căci cooperaŃia adoptă şi păstrează tehnica de
producŃie şi forma proprietăŃii capitaliste, îmbunătăŃind pe una şi
democratizând pe cealaltă. Dar din punct de vedere social, al repartiŃiei
bunurilor, diferenŃa e mai tranşantă, cooperaŃia inaugurând un nou
sistem de repartiŃie a bunurilor sau veniturilor obŃinute între factorii de
producŃie”2
CooperaŃia, ca şi capitalismul – în viziunea acestui analist –,
consideră că munca şi capitalul privat trebuie respectate. „Deosebirea însă
se declară atunci când e vorba de a stabili modul de remunerare a
serviciului social promovat de cei doi factori. Capitalismul consideră
persoana umană, respectiv, munca, drept un element inferior, subordonat
finanŃei, ca atare, îl remunerează cu un salariu fix, păstrând partea cea mai
mare a beneficiului pentru capital; cooperaŃia – din contră – în fapt
desfiinŃează salariatul, subordonează capitalul muncii, păstrează pentru
aceasta din urmă beneficiile şi remunerează capitalul cu dobândă fixă”3.
CooperaŃia înlătură „câştigul la capital” şi înlătură specula şi pe
intermediari, realizarea de beneficii fiind un accesoriu „al mijlocului
concret care este întreprinderea”. Scopul economic al asociaŃiei
cooperatiste – după A.C. Galan – îl reprezintă satisfacerea trebuinŃelor
diverse ale membrilor săi, „emancipând pe cei slabi economiceşte de
sub tutela celor tari”4 şi „repartizând societarilor” profitul de la finele
anului în raport cu „operaŃiunile din bilanŃ”.

1
Fr. Oliva, Privire asupra raportului dintre Stat şi Mişcarea
cooperatistă, în „Curierul cooperaŃiei române”, nr. 1/1945.
2
A.C. Galan, De la feudalism la cooperaŃie. Naşterea şi dezvoltarea
cooperaŃiei moderne, Imprimeria NaŃională, Bucureşti, 1926, p. 285.
4
A.C. Galan, op. cit., p. 287.
135
 Şi faŃă de ordinea socialistă s-au formulat anumite delimitări de
doctrină şi s-au făcut clarificări de atitudine. Astfel, s-a reŃinut
precizarea potrivit căreia cooperaŃia nu întrevede soluŃia ameliorării
situaŃiilor economice prin „socializarea capitalului” sau prin
desfiinŃarea proprietăŃii private. Dimpotrivă, cooperatorii „… iau
poziŃie activă şi caută să dezvolte capitalul, răspândind şi adâncind
sentimentul şi dreptul de proprietate în masele naŃionale”1.
În concepŃia lui A.C. Galan, „Socialismul aşteaptă o ordine nouă
de lucruri, în care proprietatea capitalistă şi salariatul vor fi, dacă nu
complet desfiinŃate, cel puŃin, din ce în ce mai limitate. CooperaŃia nu
urmăreşte desfiinŃarea proprietăŃii private, căci ştie că aceasta e strâns
legată de punerea în valoare a personalităŃii umane”2. Totodată,
cooperaŃia n-a comis eroarea socialismului de a despărŃi revendicările
materiale de aspiraŃiile morale. „Adevărul, pe care numai după decenii
de cercetări ştiinŃifice sociologii aveai să-l formuleze, potrivit căruia
categoriile economice şi sufleteşti ale unei societăŃi formează la un loc
substratul vieŃii sociale (D. Gusti), cooperatorii aveau să-l afle pe cale
intuitivă şi să-l pună de la început la temelia aşezământului lor social”3.
În viziunea lui A.C. Galan, cooperaŃia îmbrăŃişează „viaŃa
socială în complexul ei, lucrând adânc şi străbătând straturile şi
armonizând activitatea lor”, pe când socialismul, „… privind
unilateral societatea umană, lucrează la suprafaŃă, nevăzând decât
liniile economice orizontale”.
Şi în prezent se desfăşoară discuŃii aprinse asupra relaŃiei dintre
socialism şi individualism, din cadrul structurilor cooperatiste, cu
implicaŃii asupra programelor de organizare economică şi cu referire
la un sistem „centralizat” care afectează iniŃiativa privată. Astfel,
cunoscutul economist F.A. Hayek, într-o lucrare tradusă şi în limba
română,4 înclină să creadă că socialismul e de preferat a fi numit

1
A.C. Galan, op. cit., p. 287.
2
Op. cit., p. 288.
3
Ibidem.
4
F.A. Hayek, Drumul către servitute, Editura Humanitas, Bucureşti,
1993.
136
„idealul de dreptate socială”, precum şi „epoca unei mai mari egalităŃi
şi securitate socială”1.
Metodele preconizate de către Hayek pentru realizarea acestor
obiective ar fi desfiinŃarea proprietăŃii private şi crearea unui „sistem
de economie planificată”, unde antreprenorul (care munceşte pentru a
avea un anumit profit) e înlocuit „printr-un organism central cu funcŃii
planificatoare, ambele putând fi subsumate termenului de
colectivism”, iar socialismul să fie considerat „o specie a acestui gen”.
Colectivismul – în concepŃia lui Hayek – reprezintă „... acel gen
de planificare necesară pentru a realiza orice idealuri date de
distribuŃia veniturilor”. Pentru aceasta însă – spune Hayek – sunt
obligatorii „un plan unic” şi „o conducere centralizată a activităŃii
economice”, care să dirijeze „conştient” resursele societăŃii, pentru a
sluji anumite Ńeluri, într-un anumit mod. De fapt, după Hayek,
colectivismul înseamnă „previziune şi gândire sistematică în
planificarea treburilor noastre comune”2.
În ceea ce priveşte individualismul, acesta a fost evaluat de către
Hayek în perspectivă liberală. El susŃine că liberalii pledează pentru o
cât mai bună folosire a forŃelor concurente, ca mijloc de a coordona
strădaniile „omeneşti” şi „de ghidare a eforturilor individuale”. De
aici, cunoscutul economist deduce „superioritatea concurenŃei”, care e
„singura metodă prin care activităŃile noastre pot fi adaptate unele
altora, fără o intervenŃie coercitivă sau arbitrară a autorităŃilor”3.
În optica lui Hayek, competiŃia nu implică numai organizarea
adecvată a unor instituŃii necesare efectuării ei şi nici numai
implementarea de canale de transmitere „a informaŃiei şi existenŃa
unui sistem juridic corespunzător, cu rolul de a menŃine concurenŃa în
stare viabilă şi deci să joace un rol benefic”4.
Dar, acest economist extinde aria analizei şi la nivelul statului,
căruia – spune el – îi este rezervat un vast câmp de activitate socială şi
care are un rol esenŃial în crearea condiŃiilor în a asigura pentru ca ea,
competiŃia să fie cât mai eficientă cu putinŃă”, „suplinirea ei acolo

1
Idem, p. 45.
2
Idem, p. 46-48.
3
Idem, p. 49.
4
Idem, p. 51.
137
unde nu poate fi făcută eficientă”1. Astfel, statul – după Hayek – intră
în „raporturi de alternanŃă” între „conducerea centralizată” şi
„concurenŃă”, pe care le consideră ca principii care furnizează aceleaşi
probleme2 şi soluŃii alternative.
În gândirea românească despre cooperaŃie, problema concurenŃei,
ca şi aceea a relaŃiei cu statul s-au pus în moduri diferite în raport de etapa
istorică şi de regimul politic existent. Dar şi cuplul categorial exprimat
prin individualism şi colectivism a continuat a fi obiect de referinŃă
analitică, fie pentru a-i releva dialectica ce îl defineşte, fie pentru a preciza
predominanŃa unei relaŃii faŃă de cea opusă ei.
În sensul celor menŃionate, e de consemnat opinia lui I. G. Duca, un
mare animator al fenomenului cooperatist şi un fervent apărător al clasei
Ńărăneşti care a formulat enunŃul, cu valoare de axiomă, potrivit căruia
„statul să ajute, dar să nu se amestece” (în treburile cooperativelor, n.ns.).
În aceeaşi lucrare, în care întâlnim principiul neutralităŃii statului, dar şi
pe cel privitor la raporturile democratice pe care le instituie cooperativa,
se fac precizări şi cu privire la ipostaza partidelor politice. „Ideile
principale care i-au călăuzit pe conducătorii acestei mişcări – scria marele
om politic – au fost: o organizare democratică, conducerea idealistă
(scopul cooperaŃiei îl constituia ridicarea morală şi materială a membrilor
asociaŃi), o activitate autonomă faŃă de puterea executivă a statului şi
neutralitatea faŃă de partidele politice”3.
La rândul său, Gr. Mladenatz se pronunŃa şi el pentru autonomie,
dar adăuga şi principiul raŃionalităŃii economice. Mişcarea coo-
peratistă – nota el – are la bază două principii; raŃionalizarea (aspectul
tehnico-economic) şi autonomia (aspectul social-cooperatist)4.
AlŃi doctrinari însă au considerat ca necesară intervenŃia statului
şi au invocat anumite situaŃii conflictuale existente în structurile
agricole care impuneau o autoritate superioară spre a fi soluŃionate.
Atare situaŃii conflictuale erau izvorâte atât din cauze istorice,
cât şi din carenŃele celor două reforme agrare înfăptuite, una de către

1
F. A. Hayek, op. cit., p. 51.
2
Ibidem.
3
I.G. Duca, apud A.G. Galan, Rolul şi situaŃia cooperaŃiei în România,
Bucureşti, 1927, p.3.
4
Gr. Mladenatz, Referat, Chişinău, 1926, p. 1.
138
Alex. I. Cuza, iar cealaltă edictată după Primul Război Mondial.
Aceste reforme – spuneau analiştii – au fost lipsite de o anumită logistică
şi au creat adevărate blocaje în mecanismele producŃiei economice.
Astfel, unul dintre aceşti doctrinari, P. NiŃescu, menŃiona că
„defectuozitatea reformei de la 1864, se evidenŃiază prin aceea că
nesocoteşte principiul după care rezolvarea problemei agrare nu constă
numai în faptul de a avea proprietăŃi Ńărăneşti, ci ca ele să fie menŃinute şi
mai departe în asemenea întinderi în stare de a satisface nevoile unei
culturi raŃionalizate, fără ca loturile de împroprietărire să fie divizate la
nesfârşit”. „Această diviziune a făcut ca proprietatea să fie fărâmiŃată şi
redusă la loturi nepracticabile faŃă de exploatarea extensivă de la noi”1.
În ceea ce priveşte reforma de după Primul Război Mondial,
aceasta este şi mai sever criticată de către P. NiŃescu, fiind evaluată
drept „o lege retrogradă”; „... dezastrul economic de astăzi – scrie
autorul – îl datorăm ei; „proprietatea în loc să fie completată şi
comasată acolo unde nu forma un întreg economic, sau să fie redusă în
părŃile unde terenurile cultivabile prea întinse nu conveneau unei
exploatări raŃionale, dimpotrivă, intervenŃionismul statului a contribuit
şi mai mult la pulverizarea terenului de cultură, în aşa fel încât România
a evoluat în sens invers faŃă de celelalte Ńări cultivatoare de cereale”.
La acestea s-au adăugat „lipsa de finanŃare a exploatărilor
Ńărăneşti”, precum şi ignorarea efectelor socio-economice provocate de
actul împroprietăririi. De aceea, depăşirea momentului de criză rezultat
din consecinŃa celor două reforme agrare, precum şi transformarea
gestiunilor familiale în gestiuni rentabile impuneau înfiinŃarea de
asociaŃiuni cooperatiste, precum şi intervenŃia competentă a statului2.

1
P. NiŃescu, Proprietatea parcelară şi raŃionalizarea agricolă,
Tipografia NaŃională, Cluj, 1931, p.5.
2
În sensul celor menŃionate, P. NiŃescu scria: În prezent, în toate părŃile se
fac eforturi pentru ca să se ajungă la o regrupare parcelară şi toŃi oamenii de
ştiinŃă agrară sunt de acord că numai exploatarea agricolă prin cooperaŃie poate să
conducă la o cultură raŃională” După alte precizări, autorul adaugă: „Fiecare
cooperativă trebuie să constituie celula regeneratoare a organismului nostru
economic, fiecare regiune economică trebuie să-şi reunească energiile de care
dispune, să le coordoneze prin mijlocul ştiinŃei creatoare, punându-le în serviciul
forŃei productive. Pentru aceasta – conchide economistul – se impune să se
cerceteze regiunile şi să se caute fiecăreia formele proprii de organizare, în
funcŃie de condiŃiile economice şi sociale ale mediului” (op. cit.).
139
 Un alt doctrinar al fenomenului cooperatist, Nicolae Ghiulea1
pornea şi el în proiecŃia sa cooperatistă atât de la necesitatea
reformelor agrare, cât şi de la modul de instrumentare a acestora.
În acest sens, el considera ca ineluctabilă reforma de după Primul
Război Mondial şi – prin urmare – efectuarea ei era una prioritară.
Ca urmare a acestei reforme „a dispărut marea proprietate” şi
s-a „prefăcut viaŃa noastră economică şi socială”2. Dar, dispărând
marea proprietate şi deci dispărând „marele producător agrar”, s-au
schimbat metodele de producŃie, natura producŃiei (şi, n.ns.),
caracterul comerŃului cu cereale”3.
Un prim efect al acestei transformări – spunea acelaşi doctrinar -
„a fost împuŃinarea producŃiei” – ne-a lipsit pâinea din Ńară, nu am
trimis nimic peste hotare”, iar „calitatea producŃiei a scăzut în acelaşi
timp”4. E drept – spune Ghiulea – i s-a dat pământ Ńăranului şi s-a
creat „un nou regim agrar”, acela al micii proprietăŃi, lucrată de către
proprietar, dar cu „mijloace şi metode primitive, fără scule şi fără
ştiinŃă”5.
Dar şi din punctul de vedere al valorificării produselor obŃinute
au apărut distorsiuni şi blocaje. Fiindcă – după cum relevă autorul –
Ńăranii nu aveau loc „ ... de a depozita grânele pentru a aştepta
momentele favorabile” vânzării acestora şi pentru a evita acŃiunea
speculanŃilor6. Ei erau presaŃi să-şi vândă imediat recolta, neputând
„veni în contact cu negustori mari care plătesc preŃ mai bun”7, şi nici
nu cunoaşteau cererea şi oferta de pe piaŃă; autorul relevând şi cu acest
prilej că „împroprietărirea, cum s-a făcut nu a adus Ńărănimii” nici
„efectul economic scontat”, nici pe cel social. Desigur, N. Ghiulea nu
recuza reforma agrară ca atare şi nici nu-i diminua în nici un fel
semnificaŃia ei socială. Dimpotrivă, el îi recunoştea oportunitatea

1
N. Ghiulea, AsociaŃiile Ńărăneşti, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1926, p.3.
2
Ibidem.
3
N. Ghiulea, op. cit., p. 56.
4
Ibidem.
5
N. Ghiulea, op. cit., p. 58.
6
Ibidem.
7
N. Ghiulea, op. cit., p. 57.
140
„pozitivatoare” şi-i releva urgenŃa „înfăptuirii ei de sarcină” – dacă se
poate spune aşa. Reforma agrară – susŃinea Ghiulea – nu mai putea să
„fie amânată” şi nici nu se putea recurge la un substitut de moment.
Dar metodologia aplicării ei, precum şi lipsa unei strategii complexe
care să cuprindă toŃi factorii recurenŃi din cadrul comunităŃii rurale au
fost deficitare.
Reforma agrară – scria economistul – a fost făcută fără un
program bine gândit. „ConsecinŃele sale, pe care le observăm, nu sunt
ale reformei care trebuia făcută, care nu putea fi întârziată şi care nu
putea decât să aducă bine, ci ale căilor şi mijloacelor care s-au folosit,
ale metodelor ei de realizare şi de aplicare”1.
Luând în calcul deficienŃele de metodă, dar şi pe cele de concepŃie
care au afectat reforma de după Primul Război Mondial şi încercând să
schiŃeze o soluŃie la starea de criză în care se află agricultura românească
din perioada interbelică, N. Ghiulea invocă necesitatea unui regim
individual al proprietăŃii agrare alături de cel al asocierii libere a
proprietarilor de terenuri. Această situare complementară a celor două
forme de proprietate funciară implica, după autor, o nouă organizare a
muncii şi afirmarea întreprinderii cooperatiste ca tip de raŃionalizare a
producŃiei. „Cheia rezolvării chestiunii agrare – scria el – e în organizarea
muncii”, iar cheia organizării muncii e asociaŃia.
„Organizarea muncii agricole se referă la organizarea
întreprinderii, la deciziunea muncii şi la concentrarea producŃiei
„Munca agricolă – insista în continuare N. Ghiulea – nu poate fi făcută
fără un program. ... Organizarea întreprinderii presupune: economie de
materiale, de braŃe, de timp, folosirea de metode de lucru eficiente, a
seminŃelor rentabile, folosirea maşinilor şi uneltelor, alegerea unui
personal destoinic, toate acestea vizând reducerea preŃului de cost”2.
N. Ghiulea nu ignora nici rolul statului în susŃinerea cooperaŃiei
şi nu făcea abstracŃie nici de intervenŃia forurilor financiare, care să
crediteze avantajos unităŃile cooperatiste, atestând o concepŃie
cuprinzătoare asupra acestui fenomen şi demonstrând de acum o
anume experienŃă atât doctrinară, cât şi de organizare practică.

1
Ibidem.
2
N. Ghiulea, op. cit., p. 42.
141
 Să adăugăm un alt punct de vedere, de data aceasta formulat
chiar de către un ministru al agriculturii din acea perioadă,
N.D. CornăŃeanu, care percepea fenomenul rural printr-o perspectivă
mai largă de sistem, plasându-l în contextul economiei Ńării şi
conferindu-i valoare naŃională. Astfel, în cadrul conferinŃei susŃinute
la postul de radio al României în seara zilei de 1 martie 1934, acest om
de stat arăta că „…în raport cu economia noastră naŃională, Ńărănimea
a fost un factor neglijabil”1. Ea a fost considerată altfel decât ca aliat
de profit şi de exploatare. ExistenŃa Ńărănimii nu i-a aparŃinut ei, iar de
vreun drept ce i s-ar fi cuvenit nu se menŃiona în niciun document al
vremii. De aceea (l-am parafraza noi pe autor), nicio reformă socială şi
niciuna economică n-au avut ca bază de pornire existenŃa Ńărănească în
ceea ce ea resimŃea ca definit de realitate, şi nici anumite aspiraŃii
apărute imediat după primul război mondial; „…lotul Ńărănesc nu a
fost ocrotit” iar „agricultura noastră a avut de suportat creditul cel mai
scump din Europa” – spunea N. CornăŃeanu.
De asemenea, „lipsa de organizare a economiei de valorificare a
produselor a micşorat rentabilitatea plugăriei româneşti” şi a menŃinut
„caracterul ei extensiv, ceea ce constituie un paradox pentru o Ńară cu
o populaŃie rurală deasă şi cu loturi pulverizate”. Remediul unor atare
precarităŃi, precum şi înscrierea satului pe linia progresului
economico-social se regăseau – după demnitarul român – în
organizarea de unităŃi cooperatiste sau alt tip de asociere, chiar dacă ar
trebui să se recurgă la procedee coercitive; în războiul economic care
are loc între popoare – spunea el –, cele mai multe Ńări au înlocuit
domnia individului prin domnia organizaŃiilor profesionale: sindicat,
cooperativă sau asociaŃie agricolă. Chiar Ńările în care democraŃia nu e
vorbă goală … au venit cu măsuri coercitive prin care producătorul
izolat a fost supus unei serii întregi de obligaŃii şi încadrat în unităŃi
mari de luptă economică2.
Dar, în concepŃia lui N. CornăŃeanu, organizarea acŃiunilor de
asociere implică iniŃiativă şi coordonare din partea statului. Acesta,
prin autoritatea, dar şi prin mandatul cu care era învestit de către

1
N.D. CornăŃeanu, ConferinŃă rostită la radio în seara zilei de 1
martie 1939, Imprimeria NaŃională, Bucureşti, 1939.
2
Idem, p. 4.
142
societate, trebuia să iasă din starea de expectativă pe care o manifesta
în acel moment şi să „încurajeze sănătoasele iniŃiative particulare”1.
La partea organizatorică propriu-zis, ca şi la funcŃia coordonării
iniŃiativelor particulare, autorul adăuga o dimensiune de ordin
subiectiv, şi anume formarea spiritului de asociere. În afară de Bănci
Populare – sublinia el – avem nevoie de o asociaŃie agricolă pentru
Ńăran, asociaŃie cu o rază de activitate şi un număr de membri relativ
redus, care să poată întrebuinŃa în comun maşini şi unelte şi vinde în
comun. Aceasta va fi prima fază de organizare a asociaŃiilor agricole.
În faza a doua, când spiritul de asociere al Ńăranilor se va fi dezvoltat,
s-ar putea păşi la asocierea loturilor pentru a ara şi semăna împreună şi
pentru a practica un asolament mai bun.
Dezvoltarea spiritului de asociere al Ńăranilor şi trezirea
iniŃiativei particulare „trebuie să formeze idealul generaŃiei ce urmă-
reşte transformarea agriculturii româneşti”, continua N. CornăŃeanu şi
apoi conchidea în mod imperativ: „Statului îi revine rolul de a stimula,
organiza şi încadra toată această uriaşă putere a iniŃiativei particulare.
Înregimentarea obligatorie a producătorului în asociaŃii şi sindicat sau
cooperative trebuie să domine unul din scopurile la care să cârmim toŃi
cei care vrem binele agriculturii. Iată de ce, pentru cei ce deŃinem
puterea, ideea asocierii libere a Ńăranilor s-a transformat într-una de
„înregimentare obligatorie”2.
Ştiind că viaŃa săteanului e strâns legată de o întocmire
individualistă, în baza căreia şi-a format şi o psihologie a solitudinii,
unii dintre doctrinarii fenomenului cooperatist au căutat strategii
adecvate de atenuare a spiritului egocentric şi au invocat chiar
procedee speciale cu caracter coercitiv în vederea organizării de
unităŃi colective. Fiindcă acestea presupun un model care iese dincolo
de domeniul privat. Individul intră în relaŃii cu alŃii în baza unui obiect
al muncii comune şi trebuie să realizeze un acord stabil între el şi
grupul de apartenenŃă de acum constituit.

1
„Statul – nota Nicolae CornăŃeanu – trebuie să înceteze de a face
operă de asistenŃă socială, el trebuie să încurajeze sănătoasele iniŃiative
particulare” (op. cit.).
2
N.D. CornăŃeanu, op. cit.
143
 Or, atare efecte – considerau doctrinarii acestui fenomen – nu se
produc spontan şi nici nu se dezvoltă de la sine. FuncŃia lor este una
prin excelenŃă socială, dar pentru a fi însuşită de către indivizii
particulari şi pentru ca aceştia s-o „primească”, ea trebuie „să se
potrivească” cu anume interese ale lor personale şi să le favorizeze
economia lor familială.
Şi – de fapt – aşa şi trebuia să se întâmple. Numai că actul
conştientizării unei astfel de funcŃii, precum şi practicarea ei efectivă
cereau intervenŃia unei instanŃe cu autoritate care să clarifice
conştiinŃele, dar să le şi antreneze şi să le determine să se implice în
iniŃierea şi dezvoltarea unor unităŃi cooperatiste.
Aceasta ne arată că ideea de coerciŃie administrativă, precum şi
intervenŃia prin mijloace care aparŃin direct acŃiunii întreprinse nu sunt
caracteristice numai politicii comuniste şi – deci – nu sunt de dată
relativ recentă.
După 23 august 1944, s-au schimbat radical atât strategia, cât şi
concepŃia de înfiinŃare şi funcŃionare a cooperativelor agricole de
producŃie. Din atare schimbări de fond au provenit şi situaŃii pozitive,
dar şi situaŃii negative.
Mai întâi, e de menŃionat că, după încheierea celui de-al Doilea
Război Mondial, s-a urmărit mai întâi redresarea economiei naŃionale,
cu toate acele jafuri sistematic practicate de către Uniunea Sovietică
asupra resurselor noastre materiale şi cu toată ingerinŃa moscovită în
treburile interne ale României.
În al doilea rând, executivul s-a preocupat de refacerea
circulaŃiei bunurilor dintre sat şi oraş şi de „reglementarea
aprovizionării şi consumului” în cele două comunităŃi umane,
stimulând dezvoltarea „cooperativelor de aprovizionare şi desfacere la
sate şi a celor de consum la oraşe”1.
Atare unităŃi şi-au dovedit totala lor utilitate, iar populaŃia rurală
şi urbană a fost beneficiara acestor iniŃiative. Dar, odată cu depăşirea
momentelor precare şi după ce cauzele care au impus atare tipuri de
cooperaŃie au dispărut, autorităŃile au adoptat alte forme, care Ńineau
de esenŃa orânduirii socialiste şi aduceau un spor de autoritate noii
puteri de stat. Astfel, încă în primii ani postbelici, au fost organizate
1
Întărirea şi dezvoltarea cooperaŃiei în RPR, Bucureşti, 1948, p. 15.
144
cunoscutele asociaŃii simple, în care se comasau – temporar sau
permanent – terenurile, în vederea folosirii în comun a maşinilor puse
la dispoziŃie de către stat, a vitelor sau a inventarului de muncă etc.
Formele de asociere simplă au variat în funcŃie de profilul activităŃii
economice, dar, mai ales, în raport cu mijloacele necesare procesului de
producŃie şi care nu puteau fi procurate decât în comun. Astfel, au fost
întemeiate asociaŃii pentru cultivarea legumelor şi care solicitau instalaŃii
de irigare ce nu puteau fi cumpărate individual, depăşind, deci,
posibilităŃile financiare de care dispunea fiecare asociat.
În aceste forme de cooperare, proprietatea asupra mijloacelor de
producŃie, inclusiv asupra pământului rămânea, privată, dar ele au
constituit premisele pentru organizarea unor tipuri mai avansate de
asociere, precum întovărăşirile permanente.
La Plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949, s-a hotărât începerea
procesului de colectivizare a agriculturii, proces care s-a încheiat în
aprilie 1962 şi pe care noi îl evaluăm sub o dublă perspectivă, şi anume:
a) o perspectivă pozitivă, prin care apreciem că s-a realizat
comasarea terenurilor parcelare, act care a facilitat introducerea
tehnicii moderne în practicile agricole şi a însemnat începutul trecerii
de la extensiv la intensiv în acest sector. E drept că atare efecte s-au
produs sub presiune politică şi, prin urmare, au afectat anume principii
metodologice de organizare a unităŃilor agricole colective. Dar în
acele condiŃii, exista o altă formulă ?
Un al doilea aspect pozitiv pe care-l consemnăm cu referire la
procesul colectivizării este acela al ipostazei, alta decât cea tradi-
Ńională, dobândite de către sectorul agrozootehnic în cadrul economiei
naŃionale. Astfel, pentru prima dată, acest domeniu a devenit obiect de
referinŃă precisă al politicii de stat şi a fost inclus ca un capitol de sine
stătător în planurile anuale şi apoi în cele cincinale de dezvoltare
economico-socială a Ńării1.

1
„Fiecare organizaŃie cooperatistă – se preciza în Tratatul de drept
cooperatist de către Ernest Lupan – se încadrează organic în sistemul economiei
naŃionale ca parte componentă a acesteia. Activitatea economică a cooperativelor
se desfăşoară în conformitate cu normele legale de planificare şi conducere a
economiei naŃionale, precum şi cu normele statutare adoptate în baza şi în
executarea legilor, ceea ce fixează cu o rigurozitate ştiinŃifică locul organizaŃiilor
cooperatiste în sistemul economiei noastre naŃionale” (Ernest Lupan, Drept
cooperatist, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 79).
145
 Se recunoştea – în cele din urmă – rolul de reală importanŃă
naŃională al satului şi se acorda atenŃia cuvenită agriculturii în cadrul
sistemului economiei româneşti, ceea ce era un mare câştig.
În al treilea rând, statul se constituia ca un garant în susŃinerea şi
dezvoltarea cooperativelor de producŃie1 şi a înfiinŃat organisme
abilitate în acest sens2. Astfel, în cadrul Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Apelor, a funcŃionat o direcŃie de profil, iar la nivel de
judeŃ a existat, de asemenea, în cadrul consiliului popular, o direcŃie
de specialitate. Prin intermediul lor se efectua un fel de monitorizare a
unităŃilor cooperatiste şi se proceda la determinarea programelor de
funcŃionare în siguranŃă a acestora.
b) Sub aspect negativ, am reŃine ca un moment faptul că acest
proces n-a avut la bază un proiect desprins din realitatea noastră
românească şi nici n-a urmărit să finalizeze un scop cu conŃinut
absolut autohton. În mod deliberat s-au ignorat atât tradiŃiile locale din
regiunile Ńării, cât şi factura naŃională a mişcării cooperatiste din prima
jumătate a secolului XX. Acea mişcare îşi avea geneza în diversitatea
condiŃiilor de loc, fiind constitutivă structurii unor spaŃii variate şi
exprimând diversitatea unor cerinŃe concrete.
Din atare motive, nu erau oportune nici uniformizarea şi nici
absolutizarea modelului aplicat. Punctul lui de plecare trebuia să fie
acolo primar, exact situat din punct de vedere geografic şi total
distinct de altele.
Fiecare unitate era un unicat şi – prin urmare – nu putea fi
supusă standardizării; procesul de creare a unităŃilor care trebuia să se

1
Ne vom referi la cel mai important aspect al garantului realizat de
către stat în raporturile sale cu cooperativele agricole de producŃie, şi anume,
cel financiar. „Ajutorul acordat de stat constituie o altă sursă de formare a
mijloacelor financiare cooperatiste, când statul pune la dispoziŃia cooperativei
sume de bani nerambursabile sau când renunŃă la datoriile cooperativelor”
(Ernest Lupan, op. cit., p. 160).
2
„Cu toate că organizaŃiile cooperatiste nu se înfiinŃează prin voinŃa
statului, ci a viitorilor membri ai acestora, lui nu-i este totuşi indiferent în ce
condiŃii, cum şi în vederea realizării căror scopuri se organizează ele. Prin
urmare, în actele normative sunt stabilite rolul şi atribuŃiile organelor statului
în crearea organizaŃiilor cooperatiste ca persoane juridice” (Ernest Lupan,
op. cit., p. 80).
146
efectueze gradual, pornind de la individual şi particular către general,
iar desfăşurarea lui se cerea să aibă loc după condiŃiuni cuprinse în
însăşi natura tradiŃiilor cooperatiste, şi nu invers.
Or, datorită caracteristicilor sistemului politic instaurat şi, mai
ales, presiunii exercitate din afară asupra Ńării noastre, acest proces s-a
derulat invers decât era necesar, pornindu-se de la general spre
particular, adică de la niveluri centrale la localităŃile din teritoriu,
forŃându-le pe cele din urmă să „intre” în structura de model dictat de
către sovietici şi să dea curs unui program de esenŃă străină. Pentru
aceasta, s-au creat – de către forurile de stat – anumite instrumente
coercitive pentru a se pune în practică un tip unic de asociaŃie agricolă
şi a-l determina să „lucreze” în direcŃia cerută de către forurile
superioare, exercitându-se presiuni dure asupra Ńărănimii, pentru a se
colectiviza şi creându-se – în rândul acesteia – o adevărată psihoză
anticooperatistă. Mai mult chiar, în unele zone au izbucnit revolte de
masă, accentuându-se contradicŃia dintre putere şi Ńărănime şi
demonstrându-se caracterul neadecvat la realităŃile noastre româneşti
al modelului preconizat.
Un alt aspect negativ al procesului colectivizării agriculturii a
fost şi acela al naŃionalizării, de fapt, a pământului, prin care s-au
extins prerogativele administrative ale statului asupra unităŃilor
agricole şi s-a limitat astfel sfera autonomiei de decizie a consiliilor
de conducere ale acestora. În multe situaŃii, preşedintele cooperativei
devenea un executant docil al unor dispoziŃii transmise pe linie
guvernamentală şi trebuia să ajusteze profilurile productive ale unităŃii
respective la anume programe impuse de la centru. În multe cazuri,
atare dispoziŃii aveau un caracter arbitrar, ducând în mod inevitabil la
un eşec productiv general, la grave pagube economice.
Mai mult, ingerinŃele statului în funcŃionarea unităŃilor
cooperatiste nu exprimau numai rolul dominant al centralismului
politic şi nu vizau numai un conformism total faŃă de planul naŃional,
ci aveau şi o finalitate limitativă. Fiindcă, acestor unităŃi le era
interzis să înfiinŃeze sectoare productive altele decât cele
agrozootehnice şi nici să aibă unităŃi de prelucrare a produselor
obŃinute de către ele. Se contractau şi se livrau statului bunuri în stare
brută, aşa cum erau ele recoltate de pe câmp, fără a mai fi supuse

147
vreunui proces ulterior de transformare şi diversificare şi fără a putea
apoi să fie valorificate pe piaŃa liberă.
Astfel, unităŃile cooperatiste erau menŃinute în situaŃia de
„furnizor de materii prime”, diminuându-se în mod sensibil asimilarea
tehnicilor industriale în sectorul primar şi menŃinându-se în continuare
decalajele tradiŃionale existente între sectorul primar şi cel secundar.
Şi mai trebuie adăugat un aspect care decurge din cele relatate anterior
şi care accentua decalajele dintre cele două sectoare, şi anume:
menŃinerea producŃiei agrozootehnice la standarde de tehnologie
scăzute, precum şi imposibilitatea de a dezvolta subramuri sau chiar
ramuri ale industriei în acest domeniu, ceea ce a redus considerabil
diviziunea socială a muncii şi, practic, a anulat necesitatea trecerii de
la ocupaŃie la profesie în sectorul primar.
După evenimentele din decembrie 1989 şi după înlăturarea
dictaturii comuniste, au fost desfiinŃate cooperativele agricole de
producŃie şi s-a produs un haos în ruralul românesc. În loc de a se fi
reorganizat sistemul cooperatist pe principii ale economiei de piaŃă şi
în loc de a se fi restabilit – pe baze juste – raporturile între stat şi
cooperative, s-a procedat – în mod absurd – la demolarea unui întreg
sector productiv şi s-a revenit la starea proprietăŃii parcelare din
perioada interbelică, fără mijloace tehnice de a lucra pământul şi fără
asistenŃă financiară pentru a-şi asigura seminŃe de calitate şi a proteja
culturile împotriva dăunătorilor.
Actualmente, asistăm la iniŃiative disparate, în acest domeniu,
fără ordine şi fără sistemă, neexistând un cadru juridic precis structurat
şi fără o anume concepŃie care să proiecteze clarviziune asupra
desfăşurării fenomenului cooperatist. Acestea sunt necesare cu atât
mai mult, cu cât de acum există o îndelungată experienŃă istorică şi se
cunosc atât reuşitele, cât şi eşecurile fostului tip de cooperaŃie.
După această relativ îndelungată prezentare istorică şi după ce
s-au relevat unele avataruri ale fenomenului cooperatist, se impune
să-i relevăm caracterele sale specifice şi să-i precizăm valenŃele
sociale, economice şi – chiar – pe cele naŃionale.
Mai întâi, se impune a menŃiona sfera juridică în limitele căreia
îşi desfăşoară activitatea cooperativele agricole de producŃie şi prin
care acestea se relaŃionează atât cu statul, cât şi cu societatea
integratoare. Fiindcă, pentru a pune în relaŃie dirijată grupuri de
148
oameni cu o tehnică productivă este necesară totodată o legislaŃie
adecvată, adică un cadru normativ clar, care să reglementeze ra-
porturile cooperatiste existente1 atât în plan intern, cât şi în plan
extern. Rolul acestei legislaŃi este unul producător de efecte juridice
valabile pentru toŃi cei cuprinşi în sistemul cooperatist2, ea fiind des-
tinată să prescrie acestora o normă de conduită cu întemeiere în drept.
Metodele de conducere şi organizare, ca şi planificarea şi
criteriile de retribuire a muncii se valorifică după conotaŃiile acestei
legislaŃii şi dobândesc o condiŃionare formală.
Înseşi relaŃiile cu statul se determină tot după prescripŃii ale unei
legislaŃii în vigoare, ca şi după acte normative care previn arbitrarul în
activitatea cooperatistă şi fundamentează deciziile luate.
Uniuni de persoane şi activităŃi comune, cooperativele agricole
de producŃie au avut în trecut şi vor avea în continuare o esenŃă
comună cu celelalte organizaŃii cooperatiste, ceea ce se exprimă,
printre altele, în faptul că structura organizatorică, precum şi funcŃio-
nalitatea lor corespund relaŃiilor bazate pe proprietatea de grup3.
Pentru a putea să apară în circuitul juridic ca subiect de sine
stătător şi pentru a fi înscrisă în registrul comercial, cooperativa
agricolă de producŃie trebuie să îndeplinească anumite condiŃii
formale şi să aibă o unitate organizatorică4. Prin aceasta din urmă se
precizează structura internă a cooperativei agricole de producŃie,
modul de constituire a organelor ei de conducere, competenŃele şi
atribuŃiile acestora, precum şi obiectivul în virtutea căruia s-a
constituit ca subiect cu drepturi şi obligaŃii distincte de calitatea de
subiect de drept al fiecărui membru luat separat.
Prin modul de constituire, competenŃa şi atribuŃiile ce le revin,
organele de conducere ale cooperativei agricole de producŃie

1
Ernest Lupan, op. cit., p. 20.
2
Daniela Păunescu, Drept cooperatist, Tip. UniversităŃii din Bucureşti,
1974, p. 66.
3
Parafrazare după Salvador Brădeanu, Tratat de drept cooperatist
agricol, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1974, p. 46.
4
S. Brădeanu şi colab., Statutul CAP, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1967, p. 355.
149
funcŃionează şi colaborează într-un mod care asigură unitatea de
voinŃă a colectivului de cooperatori.
Totodată, tratatele de drept cooperatist, precum şi statutele
acestor unităŃi menŃionează că actele organelor de conducere ale
cooperativei, prin care se asigură realizarea unei voinŃe unitare, se
întregesc şi se condiŃionează reciproc, toate aceste acte fiind
determinate de cerinŃa înfăptuirii unui rezultat unitar, adică a scopului
cooperativei agricole ca persoană juridică.
Prin sistemul organelor de conducere se realizează unitatea
manifestărilor cooperativei agricole ca subiect de drept şi se determină
consensul în proiectele stabilite, astfel încât colectivul de cooperatori
acŃionează ca un tot unitar, şi nu ca o entitate gregară.
O altă dimensiune esenŃială, considerată a fi o condiŃie juridică
de fond în întemeierea cooperativei agricole de producŃie, este unitatea
ei organizatorică. Aceasta se reflectă în sistemul, în structura, în
competenŃa şi în atribuŃiile unor organe proprii de conducere1 prin
intermediul cărora cooperativa se înscrie în circuitul economic şi intră
în raporturi juridice ca subiect de sine stătător de drepturi şi obligaŃii2
proprii.
Unitatea organizatorică se stabileşte în funcŃie de scopul statutar
ce stă la baza înfiinŃării unităŃii şi se concretizează prin denumire, prin
sediu şi prin organele ei interne. Ea, însă, nu are un caracter static şi,
prin urmare, nu rămâne la nivelul unei stări, una şi aceeaşi în decursul
timpului, ci este supusă transformării şi reflectă în sine efectele
progresului tehnic şi ale modernizării economice.
În fine, pentru a dobândi personalitate juridică şi, deci, pentru a
intra în legalitate, cooperativa agricolă de producŃie trebuie să aibă
independenŃă patrimonială. Orice unitate cooperatistă, în general, şi
cea agricolă, în particular, pentru a-şi îndeplini scopul în baza căruia
s-a înfiinŃat şi pentru a avea în nume propriu drepturi şi obligaŃii
conforme cu acel scop, se impune să aibă gestiune economică proprie
şi deci să posede un complex de bunuri, un plan propriu de venituri şi
cheltuieli, ca şi dreptul de a deschide conturi în bănci. Toate acestea

1
Statutul, p. 356.
2
E. Lupan, op. cit., p. 81.
150
implică existenŃa unui bilanŃ al său, ca şi organe executorii care să
gospodărească patrimoniul1 în vederea contabilizării lui.
Odată stabilit cadrul juridic în sfera căruia poate funcŃiona
cooperativa agricolă de producŃie şi odată elaborată legislaŃia care
previne arbitrarul şi susŃine coerenŃa, se dezvoltă celelalte componente
ale ei şi intră în rol alŃi factori necesari procesului dezvoltării acestei
instituŃii.
Sub aspect economic, cooperativa agricolă de producŃie
înseamnă o gospodărire raŃională a mijloacelor materiale şi băneşti,
precum şi aprofundarea bazei ştiinŃifice a organizării şi conducerii ei.
De fapt, cei ce aderă la structurile cooperatiste se implică dintr-o
motivaŃie economică, ei dorind să-şi crească venitul întreprinderii lor
familiale prin punerea în comun a uneia sau a mai multor operaŃii şi
efectuând pentru aceasta anume prestaŃii productive2.
Ca întreprindere distinctă de gospodăriile individuale şi ca
gestiune a unui patrimoniu propriu, cooperativa se constituie totuşi ca
o prelungire în plan socio-economic a fermelor familiale şi deci îşi
găseşte o justificare de sine prin aportul şi susŃinerea acestora din
urmă. Dar tot atât de adevărat este faptul că efortului direct pentru
autosubzistenŃă i-a luat locul întreprinderea legată de condiŃia de
marfă, trecându-se astfel de la artizanal la industrial şi de la gândirea
mitică la gândirea ştiinŃifică3. Economia de piaŃă a modificat total
spiritul economic al agricultorului şi a impus stabilirea unor relaŃii
constante între unităŃile agricole şi unităŃile industriale.
EvoluŃia cooperativei agricole de producŃie are ca efect
dezvoltarea relaŃiilor sale economice într-o arie atât teritorială, cât şi
productivă din ce în ce mai extinsă, unitatea stabilind contacte în
amonte şi în aval4, pe orizontala şi pe verticala societăŃii5.

1
E. Lupan, op. cit., p. 81-82.
2
Giovanni Hoyois, Sociologie rurale, Paris, Edition Universitaires,
1968, p. 254.
3
Bernard Rosier, Structures agricoles et développement économique,
Paris, Mouton – La Haye, 1968, p. 87.
4
G. Hoyois, op. cit., p. 44.
5
B. Rosier, op. cit., p. 106.
151
 În amonte, cooperativa (şi însuşi cooperatorul) intră în relaŃii cu
furnizorii de tehnică modernă şi de soiuri superioare de plante şi rase
superioare de animale, cu unităŃi bancare şi cu instituŃii de învăŃământ
mediu şi academic, precum şi cu centre de cercetare şi de expe-
rimentare ştiinŃifice, toate fiind destinate să augmenteze randamentele
producŃiei proprii şi să obŃină bunuri la standarde calitative înalte.
În aval, producătorii – deveniŃi în mod principal valorificatori de
produse – şi-au creat o întreagă reŃea de relaŃii comerciale pentru
desfacerea propriilor bunuri şi au devenit dependenŃi de cererea şi
oferta de pe piaŃă.
Managerul din interiorul cooperativei este continuat şi completat
cu managerul comercial. Acesta din urmă trebuie să contacteze firme
industriale de prelucrare a materiilor prime de origine agro-zootehnică
şi să stabilească legături contractuale, subscrise şi datate, cu alte
unităŃi, intrând astfel într-o filieră de obligaŃii şi constrângeri1 şi
supunându-se unor condiŃii impuse de către consumator. Astfel, a
apărut un sistem de producŃie integrat în economia globală. Instrument
de legătură cu planificarea generală şi levier de propagare a
progresului tehnic, cooperativa agricolă de producŃie se dezvoltă după
un model întrucâtva centralizat. EvoluŃia ei este una oarecum
standardizată, atât ca urmare a corelării ei cu un plan al dezvoltării
naŃionale, cât şi prin introducerea unui complex de echipamente
tehnice generatoare de operaŃii omogene.
Înlocuind tracŃiunea animală cu energia mecanică şi modelul
poliproductiv cu un tip de specializare economică, cooperativa
agricolă de producŃie se îndreaptă spre un fel de „agrobussiness”.
Acesta nu este numai efectul asimilării unui complex de tehnici
moderne şi nici numai progres în organizare şi sistem, ci şi aplicarea
în producŃie a unor metode ştiinŃifice rezultate din cercetările
pedologiei, chimiei agricole, biologiei vegetale, fitotehniei şi mai ales
geneticii. Astfel, concomitent cu folosirea composturilor naturale şi –
de fapt – în completarea fertilizatorilor de origine animală, s-au impus
ca necesare elemente de factură minerală, dar s-a relevat şi rolul unor
factori minori, în particular „al oligoelementelor”, mărind potenŃialul

1
G. Hoyois, op. cit., p. 45.
152
fiziologic al organismelor vii şi ducând la creşterea randamentelor
biologice pe unitate productivă.
SelecŃia genetică, precum şi „industria de alimente energetice de
bază” (proteine, săruri minerale, vitamine)1 impun operaŃii mai
elaborate şi chiar „standardizate”, reducând treptat „jocul
incertitudinii” şi limitând influenŃa factorilor aleatori.
Cele de mai sus trebuie corelate şi completate cu alte reuşite de
ordin ştiinŃific şi cu alte funcŃii economice, precum protecŃia sanitară a
organismelor agro-zootehnice, precum şi „crearea de convertizori
neanimaŃi” cu adaptare la producŃia agricolă2, „diminuând aşadar
partea reziduală a necunoscutului”3 din acest domeniu şi punând
bazele „noii revoluŃii agrare”4. Nu pot fi, desigur, ignorate
însămânŃările artificiale şi nici introducerea „tehnicii programării”,
care au facilitat apariŃia marilor combinate agro-zootehnice şi au scos
dezvoltarea organismelor de sub influenŃa factorilor pedo-climatici.
Serele constituie practicarea agriculturii fără sol5, precum şi în
afara anotimpurilor dintr-un an, şi „cultivarea într-o atmosferă complet
controlată”, ceea ce nu se poate efectua nici de către fermieri
individuali şi nici cu mijloace tradiŃionale.
Costurile ridicate ale procesului de producŃie, precum şi
încorporarea în produs, în proporŃii crescânde, de servicii diver-
sificate6 impun mari investiŃii bancare şi determină implementarea de
unităŃi agro-zootehnice în jurul unor complexe industrializate, care au
la bază mijloace de informaŃie, de credit şi de contract7 şi pe care nu le
posedă gestiunea economiilor familiale. Acestea din urmă au

1
G. Hoyois, op. cit., p. 88.
2
Idem, p. 91.
3
Idem, p. 35.
4
În cercetările actuale s-a renunŃat cu prea mare uşurinŃă la acest
concept, considerându-l ca fiind de origine comunistă şi, deci, având o
conotaŃie politică. În fapt, el este un produs european şi-l întâlnim în lucrări,
mai ales, franceze şi italiene, încă de la începutul deceniului şapte al secolului
trecut.
5
G. Hoyois, op. cit., p. 98.
6
Idem, p. 102.
7
G. Hoyois, op. cit., p. 110.
153
capacităŃi subliminale, neputând introduce maşinismul în exploatările
agro-zootehnice şi, deci, nerealizând o creştere a productivităŃii
muncii.
Or, pentru ca „operaŃia să fie rentabilă” şi „pentru ca produsul
brut” să aibă o creştere notabilă, este evident necesar ca
„productivitatea netă a muncii să crească”1, iar efectul să fie „mărirea
în cuantum a profitului”, ceea ce este posibil numai pentru
exploataŃiile dotate cu tehnică modernă, şi nu pentru cele care folosesc
tracŃiunea animală. De aceea, spunem noi, cooperativa agricolă
constituie singura strategie aptă să facă eficient sectorul primar şi
singura întreprindere prin care organizarea ştiinŃifică a muncii o face
pe aceasta mai productivă, mai bine remunerată şi mai puŃin penibilă2.
Sub aspect sociologic, cooperativa agricolă de producŃie a
însemnat instituŃionalizarea structurilor economice din sectorul primar
şi trecerea de la gestiunea resurselor familiale la organizarea şi
gestiunea resurselor comunităŃii rurale. Fiindcă, prin esenŃa ei,
cooperaŃia implică exigenŃe de interacŃiune şi de integrare, întrucât,
prin intermediul ei, s-a realizat trecerea persoanei de la o situaŃie
individuală la o alta, colectivă3. Familia Ńăranului necooperatist se
întreŃinea solitar, producând în stare de autonomie şi având prea puŃine
prelungiri economice în exteriorul comunităŃii rurale.
Întemeiată numai pe vecinătate şi întreŃinând legături de
întrajutorare nesubscrise şi nedatate în mod oficial, familia
necooperatistă devine acum, dintr-o dată, supusă unui sistem riguros
de obligaŃii sociale şi nu i se mai lasă deplina latitudine de a decide
asupra activităŃilor curente4. Desigur, delegarea pentru a decide a
acelora care erau obişnuiŃi cu independenŃa completă a întreprinderii
lor constituie o dificultate5.
Fiind o întreprindere distinctă de întreprinderea familială, dar
având o anume preponderenŃă faŃă de aceasta, cooperativa agricolă de

1
J. Chombart de Lauve, J. Poilevin et J.C. Tirel, Nouvelle Géstion des
Exploitations agricoles, Paris, Dunod, 1963, p. 190, 191.
2
Idem, p. 167.
3
G. Hoyois, op. cit., p. 252.
4
Idem, p. 253.
5
G. Hoyois, op. cit., p. 257.
154
producŃie subordonează acŃiunii colective pe cea individuală şi o
determină pe aceasta din urmă să se socializeze. Din atare motive, unii
analişti vorbesc de apariŃia unui tip anume de „frustrare”1 psiho-
sociologică, iar actul „transferului de putere” asupra conducerii
cooperativei îl consideră ca fiind unul al „depersonalizării”.
FracŃionarea procesului decizional – scriau sociologii maghiari
Hegedus Andras şi Rocgony Tomas – duce la depersonalizare,
creându-se situaŃii care, în anumite împrejurări, semnalează lipsa de
răspundere faŃă de sistem2.
În condiŃiile gestiunii familiale, decizia avea specificitatea
posesorului de patrimoniu şi, prin urmare, reprezenta valoarea lui de
prestigiu şi de completitudine de sine. De fapt, fiecare fermier şi orice
Ńăran fac din proprietatea personală scopul existenŃei lor. Ei strâng
mijloace materiale pentru a-şi dezvolta şi pentru a-şi întări gestiunea
economiei familiale, dar şi pentru a-şi creşte puterea morală. Întreaga
lor personalitate este măsurată după cantitatea, dar şi după calitatea
bunurilor adunate în timp. Orice apreciere asupra lor, ca şi orice
judecată de valoare emisă asupra ei au drept criteriu de bază mărimea
avuŃiei pe care o deŃin. Aceasta le dă drepturi şi tot ea le stabileşte
rangul în comunitate. De aici decurg implicarea totală, dar şi o
afecŃiune care se elaborează şi se întreŃine cu privire la rolul pe care-l
are patrimoniul familial pentru existenŃa şi pentru poziŃia lor socială.
Patrimoniul este o probare de merite şi de competenŃă
personală şi tot el este un simbol de apartenenŃă la o tagmă sau alta.
Ruralul, ca persoană, iese în lume – dacă se poate spune aşa –
cu „virtuŃile” posesiunilor sale gospodăreşti. Acestea îl definesc şi-i
conferă un status social inconfundabil, producându-i o stare psihică de
satisfacŃie absolută şi determinându-i o imagine de sine elevată. Dar,
trecerea de la situaŃia de proprietar individual la cea de cooperator

1
„Agricultorul independent – scria G. Hoyois – decide nu numai
independent asupra totalităŃii exploatării sale, dar el comandă şi ajutoarele
sale. El nu este obişnuit să renunŃe la o parte a guvernării sale. A se desesiza
de o putere de care el dispunea în mod personal, aceasta îi cauzează un
sentiment de frustrare” (op. cit., p. 257).
2
Hegedus Andras, Rocgony Tomas, Sistemul de decizie din punctul de
vedere al sociologului, Budapest, „Dalosag”, nr. 7/1969.
155
induce ideea pierderii propriei identităŃi. La nivelul realităŃii colective,
individul nu-şi mai manifestă totala gamă de potenŃialităŃi lucrative şi
nici nu se mai percepe ca persoană singură în drept de a decide asupra
întregii complexităŃi de componente ale gestiunii familiale. El trăieşte
senzaŃia „limitării”, contopindu-se cu „persoana” celorlalŃi şi având
sentimentul pierderii „propriului Eu”. În felul acesta apare situaŃia de
„frustrare” la care ne-am referit anterior şi tot de aici decurge
atitudinea de reŃinere şi chiar de opoziŃie faŃă de fenomenul
cooperatist, aspect care n-a fost luat în seamă nici de către doctrinarii
cooperativismului şi nici de programele politice de transformare
cooperatistă a agriculturii. În loc de a se vedea în ea, adică în
economia familială, o dimensiune pozitivă, de forŃă şi de iniŃiativă şi
fără a i se reŃine calitatea ei de a fi experienŃă trăită, s-a procedat
oarecum mecanic, stigmatizându-i-se însemnele ei ireductibile şi
devalorizându-i-se tendinŃele de menŃinere în ordinea firii şi în
stabilitate.
În multe cercetări de specialitate, ca şi în diverse estimări
politice s-a identificat în mod nedrept respectul ruralului faŃă de regula
practicată în grup cu mentalitatea rutinieră şi refractară la schimbare şi
la progres. De asemenea, în majoritatea lor, studiile sociologice au
exagerat spiritul „achizitiv” al Ńăranului şi au plasat în absolut opoziŃia
dintre el şi colectivitate. Chiar şi o anume înclinare a ruralului spre
economisirea resurselor gospodăriei sale, precum şi reacŃia sa
retractilă faŃă de inovaŃii încă nevalidate au fost calificate a fi
„stigmate de tip egocentric” şi, prin urmare, „necompatibile” cu esenŃa
relaŃiilor cooperatiste.
Trebuie menŃionat însă că psihologia ruralului nu se reduce la
porniri egocentriste şi la stereotipie în conduite şi nici nu înclină spre
proba repetată a uneia şi aceleiaşi experienŃe. Orizontul său de
percepŃie şi de manifestare este cu mult mai variat şi mai dinamic,
opunându-se însă gratuitului şi improvizaŃiei.
Într-o viziune realistă, orizontul ruralului merge pe acelaşi plan
cu viaŃa, fără suspendarea actelor creatoare şi fără a ignora nicio
provocare a mediului său social. Conduita lui nu este numai una de
„limitare” în percepŃie şi în opŃiune şi nici numai una de existenŃă într-
un spaŃiu închis şi secŃionat. E drept că, în orice decizie, ruralul are în
vedere experienŃa trecutului şi în baza acesteia va elabora prognoza
156
viitorului său, dar acestea au un conŃinut şi se întemeiază pe o sinteză
îndelungată a interiorului cu exteriorul. În conŃinutul unei atare sinteze
este depozitată o întreagă istorie de muncă şi de reflecŃie, care exprimă
calcul, prevedere, chiar prudenŃă şi atitudine ponderată atunci când
este vorba de investiŃii sau de trecere de la gestiunea economiei
unifamiliale la gestiunea economiei plurifamiliale. De aceea, la
înfiinŃarea noilor cooperative agricole de producŃie, bazate pe liberă
aderenŃă şi organizate pe principiul economiei de piaŃă, este necesar a
se lua în calcul toate componentele acestui fenomen, de la partea
juridică până la cea economică, de la dimensiunea psihologică până la
cea social – culturală, inclusiv cea religioasă. Există, de asemenea,
elemente ale tradiŃiei locale şi elemente de mentalitate de grup, care se
constituie ca variabile cu conŃinut empiric şi pe care orice unitate
cooperatistă le cuprinde în sine ca pe nişte condiŃiuni primare.

3.2. Fenomenul cooperatist în actualitatea sa

românească şi europeană
Ca parte integrantă a politicii agricole atât în plan naŃional, cât şi
în cel al Uniunii Europene, cooperativa agricolă de producŃie este una
din cele mai fiabile soluŃii ale dezvoltării durabile a societăŃii
contemporane. Denumită „Hasienda” în America Latină, „Kibutti” în
Israel sau „Comuna” în China, cooperativa agricolă de producŃie ră-
mâne singura şansă pentru o „raŃionalitate economică” în sectorul primar.
Pentru Ńara noastră, însă, problematica actuală a fenomenului
cooperatist se pune în alŃi termeni tehnici decât în alte Ńări, atât din
Uniunea Europeană, cât şi din afara ei, ca, de pildă, din Statele Unite
ale Americii, cu care se fac de multe ori comparaŃii gratuite.
Există un specific românesc, care nu poate fi ignorat şi care
trebuie luat ca sistem de referinŃă absolută în elaborarea de programe
pentru dezvoltarea integrată a sectorului primar, fiindcă, aşa cum
atestă documentele de arhivă şi după cum ne relevă biografiile marilor
oameni care s-au implicat în efectuarea cooperativizării, noi avem o
întinsă tradiŃie istorică, dar avem şi o anume experienŃă din perioada
comunistă şi care s-a caracterizat (cum deja s-a menŃionat) atât prin
valenŃe pozitive, cât şi prin însemne negative. Acestea din urmă se
perpetuează sub formă de structuri „mnezice”, fiind sechele rezultate
157
dintr-un sistem opresiv şi inuman, care a generat o „psihoză” acută în
rândul Ńărănimii şi care se resimte şi acum sub forma unor atitudini ostile
faŃă de organizarea cooperatistă a agriculturii. În acelaşi timp, însă,
actuala situaŃie, fără sistemă şi fără perspectivă de dezvoltare a
agriculturii, a accentuat sentimentul retractil faŃă de iniŃiativa de stat sau
privată şi a determinat un fenomen ciudat de negativitate în raport cu
orice program de comasare ori concentrare a producŃiei sectorului primar.
În ceea ce priveşte relaŃia noastră cu Uniunea Europeană şi
acceptarea rigorilor pe care aceasta le impune, considerăm necesar,
mai întâi, să invocăm anumite precizări de ordin istoric referitoare la
obiectivele, principiile, mecanismul şi prevederile bugetare vizând
politicile agricole comunitare şi dezvoltarea rurală.
Este cunoscut faptul că, după cel de-al Doilea Război Mondial, a
avut loc înfiinŃarea „ComunităŃii Europene”, devenită ulterior „Uniunea
Europeană”. De asemenea, Comisia pentru agricultură din cadrul
ComunităŃii a convocat, în aprilie 1958, conferinŃa de la Roma, prezidată
de către Comisarul pentru agricultură, dr. Sicco Mansholt, specialist
olandez, care a prezentat un „Memorandum” cuprinzând obiectivele de
finalizat de către „Comunitatea Europeană”, dezvoltate ulterior în
cunoscutul „Plan Mansholt” , plan ce cuprinde şase mari capitole2 şi „o
1

cantitate” imensă de tabele statistice privitoare la situaŃia agriculturii

Ńărilor care aderaseră, până în acel moment, la respectivul organism
continental. „Acest document – se notează în partea sa introductivă –
preconizează măsuri cu caracter economic şi social, de ordin global sau
regional, care trebuie să antreneze modificări importante în structurile
de producŃie şi care implică sarcini financiare grele”3.

1
Le Plan Mansholt, Communautés Européennes, Bruxelles, Presse et
Information, 1969.
2
Cele şase capitole cuprinse în „Planul Mansholt”, sunt intitulate:
A. Agricultura în 1980. Memorandum asupra reformei agriculturii în
Comuniunea Economică Europeană; B. Anexe; C. Măsuri pe termen mediu
privind diferitele pieŃe agricole; D. Raport asupra situaŃiei agriculturii şi a
pieŃelor agricole; E. Propuneri ale Comisiei Consiliului privind fixarea
preŃurilor pentru unele produse agricole; F. Raport privind politicile naŃionale
referitoare la structurile agricole în comunitate.
3
Le Plan Mansholt, p. 9.
158
 Anticipat şi pregătit încă de la ConferinŃa de la Roma, planul lui
Sicco Mansholt stabilea liniile directoare pentru perspectiva apro-
piată, medie şi îndepărtată a programului dezvoltării agriculturii,
indicând obiectivele politicii agricole ale ComunităŃii Europene, dar şi
ale etapelor materializării lor.
Reforma agriculturii1 pe care o anvizaja încă de la început
„Planul Mansholt”, precum şi „bilanŃul politicii agricole” au ca drept
premisă ideea potrivit căreia „agricultura este o problemă a societăŃii”2
şi în consecinŃă ea trebuie plasată printre priorităŃile programelor
comunitare. ,,Ca problemă a societăŃii”, dar şi a „individului”, Planul
reŃine „angoasa crescândă” pe care o resimt agricultorii atunci când se
gândesc la ce le rezervă lor viitorul. Există o şansă – se întreabă ei –
cel puŃin pentru copiii lor, dacă ei vor fi agricultori, să spere la un
venit şi la un mod de viaŃă comparabile cu acelea care se vor prevedea
în societate3? De decenii – notează Mansholt – agricultorii înşişi,
organizaŃiile lor şi cele guvernamentale sunt preocupate de problema
viitorului agriculturii. Niciun răspuns clar n-a putut fi formulat şi n-a
fost posibil să se amelioreze în mod suficient situaŃia agricultorilor4.
Planul Mansholt, într-o viziune de sistem şi într-un consens de
principiu al Ńărilor semnatare cuprinde politici care vizează în primul rând
„piaŃa unică”.
,,Unitatea pieŃei” implică libera circulaŃie a tuturor produselor
agricole provenite din Ńările membre ale ComunităŃii, anulându-se
taxele vamale şi renunŃându-se la anumite prevederi de ordin
protecŃionist în plan naŃional5. Acestea presupuneau – în viziunea

1
Ibidem.
2
Op. cit., p. 23.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
În capitolul intitulat „Agricultura o problemă a societăŃii”, Planul
Mansholt menŃiona cu privire la preŃuri: „Politica pieŃei şi a preŃurilor care
constituie baza pieŃei comune a produselor agricole şi care va trebui să fie
extinsă la celelalte produse, în mod cert va trebui să tindă la o specializare şi
la o raŃionalizare mai puternică şi care să aducă o contribuŃie mai largă la
ridicarea nivelului general de prosperitate în Comunitate. Aceasta nu va fi
posibil decât dacă structurile producŃiei şi, mai ales, structurile exploataŃiei
vor fi adaptate. Din păcate, piaŃa comună agricolă va pune grave probleme
acelor agricultori care, pe baza structurii exploataŃiei lor, nu se vor putea
adapta la această piaŃă şi mai puŃin încă să aibă profit” (op. cit., p. 23-24).
159
Memorandumului – o gestiune centralizată, fixarea, pe baza unor
decizii politice comune şi a principiului unicităŃii, a aceloraşi preŃuri
pe produs în întreaga Uniune, iar acestea să fie evaluate în euro.
Specialiştii însă au luat în calcul şi decalajele existente între nivelurile
de dezvoltare agricolă în diferite Ńări şi au decis – în consecinŃă – să
instituie „Sumele monetare compensatorii”.
Un alt principiu de ordin funcŃional instituit de către Comisia
Europeană a fost acela al „preferinŃei comunitare”. Acest principiu
este organic legal de cel privind „unicitatea pieŃei”.
În cadrul relaŃiilor comerciale, se practică o diversitate de forme
de schimb, inclusiv cele care folosesc preŃuri de „dumping” şi care
dereglează raporturile de piaŃă, în ceea ce priveşte cererea şi oferta
internă. Or, „preferinŃa comunitară” asigură protejarea produselor
„autohtone” împotriva importurilor la preŃuri mai mici şi a fluctuaŃiilor
de preŃ. Cu mijloace operative şi cu mecanisme de protecŃie adecvată,
iniŃiatorii politicii agricole comunitare au decis folosirea practicii
prelevărilor şi au indicat necesitatea restituirilor faŃă de „terŃi” în cazul
importurilor.
Cu prelevări variabile la import şi cu dublă natură – tarifară şi
netarifară –, experŃii au stabilit ca, la importul de produse agricole din
afara „ComunităŃii Europene”, să se perceapă o taxă vamală, iar la
marea majoritate a acestora au fost impuse „taxe de prelevare”, taxe
estimate ca diferenŃă între preŃul unei pieŃe reprezentative şi nivelul
maxim al preŃurilor comunitare, scăzându-se cheltuielile de transport.
O componentă importantă a practicilor de protecŃie financiară a
agriculturii comunitare o reprezintă „sistemul taxelor de restituire”.
În situaŃia realizării unor surplusuri de produse agricole, care
nu-şi găsesc imediat desfacere pe piaŃa internă şi se recurge la export,
se practică aşa-zisa „taxă de restituire”, adică „subvenŃia directă de
export”, care constă în diferenŃa dintre nivelul taxelor de prelevare
evaluat ca diferenŃă între preŃul de export, pe de o parte, şi nivelul
preŃului comunitar de intervenŃie, pe de altă parte. În acest context, se
aplică practica numită „preferinŃă comunitară”, care constă în
stimularea comerŃului intracomunitar în vederea dezvoltării
economice integrate şi a realizării politicii de coeziune interregională.
O funcŃie deosebit de importantă a ComunităŃii cu privire la
agricultură o reprezintă „solidaritatea financiară”.
160
 Încă în anul 1962, Consiliul ComunităŃii a decis crearea unui
fond monetar unic, care provine atât din contribuŃia fixă stabilită anual
pentru fiecare Ńară în parte, cât şi din taxele de prelevare.
Ca organism specializat în finanŃarea politicii agriculturii
comunitare şi ca „instrument de realizare” a programelor de
perspectivă s-a creat Fondul European de Orientare şi Garantare, fond
care subvenŃionează agricultura Ńărilor membre şi finanŃează stocarea
produselor, atunci când oferta depăşeşte cererea.
Cu referire la acest ultim element, menŃionăm că „Fondul”
susŃine, sub aspect monetar, exportul de produse agricole în afara U.E.
şi tot cu acest fond sunt compensaŃi din punct de vedere material
exportatorii comunitari atunci când produsele lor sunt vândute la un
preŃ mai mic pe pieŃe extracomunitare.
Garantarea (ca acŃiune de acoperire a cheltuielilor privind piaŃa,
dar şi politica preŃurilor agricole), pe de o parte, şi orientarea (ca
susŃinere a reformelor de politică socială şi sprijin pentru dezvoltarea
zonelor rurale), pe de altă parte, se impun ca sprijin şi devin tratament
la crize cu care se confruntă agricultura.
La summitul de la Edinburg, Ńinut în luna decembrie 1992,
destinat să precizeze garanŃiile agricole şi să cuantifice costurile
bugetare de tip nominal, s-au stabilit nivelurile maxime ale
cheltuielilor politicii agricole comunitare, precum şi plata serviciilor
către statele membre, servicii care s-au diversificat continuu şi care au
solicitat şi solicită susŃinere financiară1.
Un nou mecanism financiar de susŃinere a agriculturii, precum şi
un nou model agricol european au fost fundamentate în „Acordul de la
Berlin” din luna martie 1999, prin care s-a urmărit să se echilibreze
sistemul de alocare a fondurilor structurale europene şi să plaseze
aceste fonduri pe două baze de susŃinere, şi anume: piaŃa agricolă şi
dezvoltarea rurală.
De fapt, dezvoltarea rurală este o acŃiune integrată, care implică
o metodologie interdisciplinară, dar şi o viziune teritorială de tip
regional.

1
Vezi Iulia Zamfirescu, Costuri şi beneficii ale aderării la Uniunea
Europeană pentru Ńările candidate din Europa Centrală şi de Est, Institutul
European din România, Bucureşti, 2000.
161
 Cadrul oficial în care s-a abordat cercetarea ştiinŃifică în
domeniul dezvoltării rurale şi s-au indicat orientările politicilor rurale
din Europa comunitară a fost ConferinŃa internaŃională de la Cork,
intitulată „Europa Rurală – perspective de viitor”.
Calificată de către specialişti drept cea mai importantă
manifestare cu privire la dezvoltarea rurală organizată vreodată în
Europa1, ConferinŃa de la Cork a lărgit problematica aplicării practice
a dezvoltării rurale şi a stabilit coordonatele ei viitoare, precum
stabilizarea populaŃiei în spaŃiul rural, prin diminuarea sau chiar
estomparea exodului rural, combaterea până la eradicare a sărăciei
prin stimularea şi sporirea forŃei de muncă, promovând egalitatea de
şanse pentru toŃi locuitorii rurali, ridicarea calităŃii vieŃii şi a bunăstării
generale prin conservarea, protejarea şi îmbunătăŃirea calităŃii
mediului şi a peisajului rural.
Totodată, conferinŃa de la Cork s-a încheiat cu o DeclaraŃie finală,
care cuprinde zece puncte şi pune în centrul acestora un principiu
fundamental, acela al dezvoltării durabile, şi indică principalele obiective
ale politicii comunitare ce trebuie finanŃate, precum:
1) InvestiŃii în fermele agricole, care vizează, cu precădere,
ameliorarea calitativă a produselor, reducerea costurilor – inclusiv a
consumurilor materiale (în primul rând, a cantităŃilor de îngrăşăminte
şi pesticide), protejarea mediului şi ameliorarea peisajului (agrosilvic),
asigurarea bunului tratament şi a bunăstării animalelor, încurajarea
pluriactivităŃii. Este de observat că, prin Agenda 2000, investiŃiile în
fermele agricole vizează descurajarea intensificării producŃiei şi
susŃinerea tehnologiilor mai prietenoase cu mediul, cu peisajul şi cu
animalele de producŃie;

1
La Cork s-au întrunit peste 500 de specialişti, oameni de ştiinŃă,
politicieni şi manageri ai domeniului agricol din U.E., din Ńările O.P.C.C.,
din S.U.A., Japonia şi Canada, care şi-au propus să răspundă marilor
provocări ale epocii contemporane, şi anume: mondializarea economiei,
inclusiv a agriculturii: introducerea monedei unice europene şi lărgirea
Uniunii Europene.
162
 2) Cheltuieli pentru resursele umane, cu trei componente: susŃi-
nerea fermierilor tineri1,2,încurajarea pensionării anticipate213şi
stimularea formării profesionale1. Constatându-se fenomenul îmbătrâ-
nirii fermierilor, şefi de exploataŃii, U.E. a stimulat – prin măsuri
financiare concrete – întinerirea acestora prin schimbul de generaŃii;
3) FinanŃarea fermierilor din zonele defavorizate şi cu restricŃii
de mediu, constând în plăŃi compensatorii pentru un management al
fermei adecvat programului de protecŃie a mediului înconjurător; în
cadrul acestei măsuri intră şi compensarea pierderilor de recoltă sau a
cheltuielilor suplimentare generate de programul „Natura 2000”;
4) FinanŃarea măsurilor de agromediu, care constă în plăŃile
efectuate către fermierii care se angajează în acorduri de mediu pentru
protejarea mediului agricol, respectarea tehnologiilor prietenoase cu
mediul, conform standardelor cuprinse în acquis-ul comunitar;
5) FinanŃarea investiŃiilor în procesarea şi marketingul
produselor agricole. Sunt eligibili, pentru această acŃiune, agenŃii
economici din spaŃiul rural, cu statut de fermieri sau procesatori agro-
alimentari, care sporesc calitatea produselor, acordă atenŃie protecŃiei
mediului şi au ca obiectiv desfacerea produselor pe noi pieŃe;
6) FinanŃarea măsurilor forestiere concretizate în înfiinŃarea de
noi suprafeŃe împădurite, investiŃii în acest demers;
7) FinanŃarea măsurilor de dezvoltare a unor zone rurale, prin
comasarea, reparcelarea şi reorganizarea terenurilor unor ferme;

1
„Văzând gradul ridicat al îmbătrânirii populaŃiei active agricole şi
mai ales a şefilor de exploataŃie care constituie de acum grupul cel mai
important al acestei populaŃii – nota Mansholt – este indispensabil a face un
efort particular pentru a favoriza încetarea activităŃii agricultorilor în vârstă, a
căror mobilitate profesională este în mod natural foarte redusă”. „În acest
scop, şefii de exploataŃii în vârstă de 55 de ani şi peste vor putea să
beneficieze de o indemnizaŃie anuală complementară venitului lor” (Le Plan
Mansholt, p. 42).
2
„Agricultura – se notează în acelaşi Plan Mansholt – va beneficia în
mod egal de măsuri care facilitează accesul la studii mai avansate al rezervei
de elemente dotate de care dispune mediul rural. De aici vor proveni cadrele
de care agricultura are atâta nevoie, ca oricare alt sector al societăŃii noastre
industriale” (op. cit., p. 43).
163
 8) Stimularea fermelor care practică pluriactivitatea şi diversi-
ficarea producŃiei agricole, de la care se obŃin produse agricole cu
desfacere asigurată, măsuri de protejare a mediului şi de asigurare a
bunăstării animalelor, dezvoltarea şi îmbunătăŃirea echipării tehnice a
localităŃilor şi teritoriului rural, conservarea, renovarea şi moder-
nizarea localităŃilor rurale, cu respectarea tradiŃiilor şi arhitecturii
specifice, prin folosirea de materiale locale, extinderea serviciilor de
toate felurile pentru grupurile de producători agricoli;
9) Preocuparea pentru finalizarea obiectivelor menŃionate constă în
consolidarea modelului agricol european în cadrul unei politici din ce în
ce mai orientate către piaŃă, pentru a evidenŃia simultan trei funcŃii impor-
tante ale agriculturii (care se împletesc şi cu economia rurală neagricolă) –
funcŃia economică, funcŃia de amenajare a teritoriului şi funcŃia de mediu
(deci, funcŃiile economică, rural-peisagistică şi ecologică):
– funcŃia economică se referă la rolul tradiŃional al agriculturii
de producere de alimente pentru consumatori şi materii prime pentru
industrie, contribuind la creşterea economică, crearea de locuri de
muncă şi îmbunătăŃirea balanŃei comerciale;
– funcŃia de amenajare a teritoriului (peisagistică) este fundată
pe diversificare, agricultura fiind completată de alte activităŃi
industriale, servicii comerciale sau turistice;
– funcŃia de mediu (ecologică) se referă la rolul de conservare a
spaŃiului natural, apărare a biodiversităŃii şi protecŃie a peisajului pe
care-l are agricultura durabilă, care promovează practici agricole
prietenoase cu mediul1;
10) zonele agricole care trebuie să intre în programul de
susŃinere financiară sunt de două feluri: zone defavorizate (ecologic şi
geografic), zone rămase în urmă (nedezvoltate din punct de vedere

1
Pentru documentele conferinŃei de la Cork, a se vedea P. Philips şi
colab., Politica Agricolă Comună, consecinŃe asupra României, Studiul nr 2,
Institutul European din România, Bucureşti, 2002.
164
economic) şi zone rurale în dificultate1. Un document important
adoptat de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în
scopul reglementării raporturilor socio-economice în mediul rural, a
fost Recomandarea nr. 1296 din 1996, cu privire la Carta Europeană
a spaŃiului rural, document-cadru politic şi juridic privitor la
dezvoltarea şi amenajarea rurală în Europa şi care a fost inclus şi în
politica României de aderare la Uniunea Europeană.
În perspectiva anilor 2007-2013, Uniunea Europeană şi-a impus
reformarea politicii ei de coeziune, pentru a fi aptă să finalizeze
obiectivele stabilite la Lisabona şi Göteborg, şi să dea, deci, curs
economiei competitive, bazată pe cunoaştere, pe cercetare, pe
dezvoltare sustenabilă şi pe ocuparea forŃei de muncă. În sensul celor
proiectate şi pentru ca politica de coeziune să se poată realiza integral,
au fost puse în funcŃiune trei instrumente cu rol bancar, prin
intermediul cărora să se reducă decalajele economice dintre regiunile
geopolitice ale Ńărilor Uniunii, ca şi pentru a susŃine autorităŃile
naŃionale în implementarea programelor de dezvoltare integrată.
Acestea sunt: „Fondul European pentru dezvoltare Regională”,
„Fondul de Coeziune” şi „Fondul Social European”.
Proiectul politic de coeziune şi dezvoltare durabilă urmăreşte —
în esenŃă – să finalizeze convergenŃa, competitivitatea regională şi de
ocupare a forŃei de muncă, precum şi cooperarea teritorială
(transfrontalieră şi interregională).
łara noastră, încă în perioada de preaderare la Uniunea
Europeană, a elaborat „Planul NaŃional de Dezvoltare 2007-2013” ca
document oficial de planificare strategică şi programare financiară,
1
Însuşi Planul Mansholt delimitează regiunile agricole cu regim
favorabil de cele cu regim defavorabil: ,,Această tipologie a regiunilor este,
de altfel, reevaluată printr-un număr oarecare de elemente specifice de care
trebuie să se Ńină cont în elaborarea măsurilor necesare. Aceasta, întrucât
unele regiuni sunt în mod natural favorizate privind clima şi natura solului
pentru anumite culturi specializate (culturi de vie, de flori, precum şi unele
fructe şi legume). Din contră, unele regiuni sunt în mod natural defavorizate,
prin constituŃia şi relieful solului, cum ar fi – de exemplu - pământurile care
nu permit decât cultura forestieră cu ciclu lung de creştere sau creşterea de
animale pe bază de păşuni insuficient productive” (Le Plan Mansholt, p. 48).
165
care să orienteze dezvoltarea economică şi socială a României şi să
fundamenteze accesul la „Fondurile Structurale” din bugetul U.E. În
esenŃă, Planul NaŃional avea şi are ca obiectiv reducerea decalajelor
sectoriale faŃă de Ńările U.E. şi nominalizarea direcŃiilor de alocare a
finanŃelor publice pentru investiŃii, atât din surse interne (buget de stat,
bugete locale, sponsorizări etc.), cât şi din surse externe (fondurile
structurale şi de coeziune, fonduri ale U.E. pentru dezvoltare rurală şi
piscicolă, credite externe etc.). Ca atare, prin strategia pe care a
prefigurat-o şi în baza unei analize cuprinzătoare a situaŃiei socio-eco-
nomice a României de astăzi, dar proiectată şi în viitor, Planul
NaŃional de Dezvoltare a stabilit domeniile de referinŃă şi a relevat
ordinea lor de prioritate operaŃională, precum:
− creşterea competitivităŃii economice şi dezvoltarea
economiei bazate pe cunoaştere;
− dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;
− protejarea şi îmbunătăŃirea calităŃii mediului;
− dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a
incluziunii sociale şi întărirea capacităŃii administrative;
− dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităŃii în
sectorul agricol;
− diminuarea disparităŃilor de dezvoltare între regiunile Ńării.
Structura pe capitole a Planului NaŃional de Dezvoltare (P.N.D.)
cuprinde tot şase secŃiuni, şi anume:
− Analiza situaŃiei economice şi sociale;
− PriorităŃile de dezvoltare pe perioada de programare;
− Strategia pentru realizarea priorităŃilor stabilite;
− Programarea financiară multianuală;
− Prezentarea mecanismelor de implementare a P.N.D.;
− Descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea P.N.D.
Ca adjuvant al Planului NaŃional de Dezvoltare şi ca instrument
operativ de finalizare a obiectivelor din program, s-a înfiinŃat ,,Cadrul
Strategic NaŃional de ReferinŃă”, cadru cu rol organic, care să
„monitorizeze” strategia politicilor economice de coeziune socială şi
de unitate regională, ca apoi, pe această bază, să se stabilească
legăturile de consens cu politicile Comisiei Europene, în principal, cu
Strategia de la Lisabona.
166
 Ca resort al „Planului NaŃional de Dezvoltare” şi ca strategie a
dezvoltării durabile, „Cadrul Strategic NaŃional de ReferinŃă”
urmăreşte stimularea unor intervenŃii eficiente în anume domenii în
care se impune implicarea avizată a unor competenŃe autentice, pre-
cum: dezvoltarea infrastructurii, competitivitatea economică, capitalul
uman, capacitatea administrativă şi dimensiunea teritorială.
Dezvoltarea infrastructurii, un prim domeniu al Cadrului,
vizează reŃeaua rutieră, feroviară, aeriană şi navală, precum şi sistemul
de canalizare, de apeducte şi de colectare a deşeurilor – toate acestea
fiind evaluate în termeni negativi şi toate reprezentând obstacole în
procesul integrării noastre în U.E. La acestea se adaugă nivelul scăzut
al cunoştinŃelor referitoare la mediul înconjurător, precum şi utilizarea
dezordonată a resurselor energetice.
Competitivitatea economică, al doilea domeniu, se referă la
tehnicile industriale depăşite atât fizic, cât şi moral, la echipamentele
în general învechite, precum şi la lipsa unei infrastructuri necesare
mediului de afaceri. De asemenea, în Ńara noastră, există încă un slab
acces la sursele financiare, dar şi o subliminală susŃinere a cercetării şi
a învăŃământului.
Capitalul uman este un al treilea domeniu extrem de important
şi căruia „Cadrul Strategic” nu poate să nu-i acorde importanŃa
cuvenită, mai ales în ceea ce priveşte partea lui labilă; fiindcă forurile
de resort au constatat un insuficient accent pus pe procesul instructiv-
educativ are repercusiuni negative atât în ceea ce priveşte calificarea
profesională a lucrătorilor din diferite ramuri ale economiei naŃionale,
cât şi în ceea ce priveşte învăŃământul continuu, considerându-se că
acestea nu răspund adecvat cerinŃelor mediului de afaceri şi – prin
urmare – nu ar stimula propensiunile concurenŃiale. Se adaugă
inegalitatea de şanse pentru femei, dar şi pentru persoane cu
dizabilităŃi şi pentru etnia rromă. O parte a personalului din şcolile de
toate gradele are o pregătire de specialitate subliminală, neasigurând
baza de cunoştinŃe corespunzătoare cerinŃelor epocii informatizate şi
neputând forma competenŃe comparabile cu ceea ce se cere pe piaŃa
U.E.
În ceea ce priveşte cel de-al patrulea domeniu, cuprins în
„Cadrul Strategic NaŃional de ReferinŃă”, numit capacitatea
administrativă, acesta vizează, în primul rând, serviciile publice, care
167
sunt depăşite şi nu satisfac cerinŃele publicului consumator. Calitatea
lor este una neatractivă, iar modul sau modelele întrebuinŃate în
relaŃiile cerere-ofertă Ńin de epoci trecute. Aceasta se datorează
nereciclării continue a lucrătorilor angajaŃi în sectorul terŃiar, precum
şi unei mentalităŃi de efect inferior care caracterizează marea
majoritate a personalului încadrat în serviciile publice. Or, pentru
gestionarea eficientă a fondurilor provenite de la U.E., ca şi pentru
adaptarea unor conduite de nivel european, se impune aplicarea unui
management calificat şi de asemenea, se cere un ,,autocontrol” sau o
„autoresponsabilitate”. Şi atunci s-ar estompa şi actele de corupŃie,
care afectează grav corpul social românesc şi generează disfunc-
ŃionalităŃi generale.
În fine, ,,Cadrul Strategic NaŃional de ReferinŃă” cuprinde şi
dimensiunea teritorială. Este ştiut că, după decembrie 1989, s-a
procedat la o „dezafectare iraŃională” a unor mari întreprinderi
industriale şi s-a recurs la disponibilizarea unui imens număr de
muncitori, producându-se dezechilibre considerabile între regiunile
Ńării şi apărând un fenomen grav, necunoscut anterior în Ńara noastră,
acela al „şomajului în masă”. MulŃi dintre cei concediaŃi s-au orientat
către sate, care însă nu i-au putut asimila decât parŃial, iar ele, satele,
au devenit la rândul lor, mediu de tensiuni şi de conflicte. Fiindcă,
aici, în mediul rural, atât infrastructura, cât şi serviciile de sprijin
pentru afaceri au un nivel precar de relevanŃă, totul sau aproape totul
depinzând de agricultură, în special de agricultura de autosubzistenŃă
familială, practicată însă cu o tehnică tradiŃională şi folosind terenuri
dispersate în spaŃiu, dar şi reduse ca suprafaŃă. Din atare motive,
decalajele dintre diferite zone ale Ńării s-au adâncit semnificativ, iar
relaŃiile de complementaritate dintre rural şi urban au fost supuse unor
disparităŃi de fond; fiindcă excedentul de forŃă de muncă din sate nu a
mai fost atras în unităŃile din oraşe, iar oraşele – la rândul lor – nu mai
au acelaşi impact urbanizator asupra satelor. Toate acestea măresc
decalajele social-economice dintre România şi celelalte Ńări din
Comunitatea Europeană şi afectează extinderea parteneriatelor în
programele operaŃionale.
Integrarea Ńării noastre în U.E., ca şi compararea satului
românesc cu cel occidental constituie o opŃiune strategică, însuşită de
clasa politică, precum şi de societatea civilă.
168
 Pentru noi, românii, aderarea la U.E. a însemnat, mai întâi,
confirmarea (dacă mai era nevoie) a statutului său de Ńară europeană
iar în al doilea rând, atestarea faptului că ne-am îndepărtat de
comunism, dar şi de sorgintea lui „moscală”. Totodată, privită prin
perspectiva unor criterii politice, dar şi a unei alegeri raŃionale,
integrarea în U.E. a însemnat şi „instaurarea” democraŃiei în Ńară şi
trecerea de la dictatură la libertate.
În ceea ce priveşte „alegerea raŃională”, aceasta priveşte
„raŃionalitatea economică”, dar şi cea socială şi care într-un fel
reabilitează rolul observaŃiei critice ce elaborează acŃiunea şi redă
omului demnitatea de a gândi. Dar, aderarea României la Comunitatea
Europeană implică sporirea costurilor pentru mediul rural, precum şi
obligativitatea introducerii standardelor Uniunii în domeniul
producŃiei agricole, atât sub aspect legislativ, cât şi sub altul, cel
tehnic. În consecinŃă, agricultorii români vor trebui să abandoneze
modelele tradiŃionale de a cultiva pământul, precum şi pe cele de
întreŃinere a animalelor. Practicile productive, precum şi cele de
procesare şi desfacere a mărfurilor vor fi supuse unor restructurări de
fond, având un impact negativ asupra micului agricultor şi scoŃând din
uz pe cei care nu se vor adopta la noul trend managerial.
Format în spirit tradiŃionalist şi nepregătit să facă faŃă
solicitărilor generate de programele comunitare, micul gospodar
devine vulnerabil, iar perspectiva falimentului e una certă. De fapt,
introducerea standardelor europene în structurile agricole, precum şi
deciziile care trebuie luate în raport cu acestea nu sunt numai variabile
dependente de „bunăvoinŃă” şi nici numai efectul unor reacŃii
psihologice, ci sunt un aspect ce Ńine de bani, ca şi de capacitatea
fizică de a moderniza procesul producŃiei. Or, în foarte multe cazuri,
micile unităŃi din sate nu dispun nici de resursele financiare şi nici de
resursele umane pentru a se conforma noilor metode productive.
Aflate în imposibilitate de a-şi valorifica produsele pe piaŃă, iar
accesul fiind condiŃionat de un certificat care să ateste faptul că
gospodarul are calificarea profesională pentru munca prestată, multe
exploataŃii vor fi eliminate de relaŃiile concurenŃiale.
Desigur, sunt şi alte criterii care concură la formarea unei
atitudini favorabile integrări în U.E. şi care nu pot fi ignorate în
evaluarea reacŃiilor celor din rural faŃă de actul acestei integrări. Avem
169
în vedere, mai întâi, „stocul educaŃiei” şi „vârsta medie a adulŃilor”;
fiindcă gospodăriile cu adulŃi mai educaŃi şi mai tineri sunt mai
favorabile integrării, educaŃia mai elevată favorizând cunoaşterea şi
înŃelegerea reglementărilor U.E., dar şi logica funcŃionării instituŃiilor
acesteia. Cercetările de specialitate1 au relevat un fapt aparent
paradoxal, potrivit căruia ruralii cu exploataŃii agricole mai mari şi cu
grade de şcolaritate mai ridicate sunt mai bine informaŃi şi cunosc
exact, din experienŃă proprie, costurile şi sarcinile pe care le impune
integrarea, motiv pentru care ei sunt mai reticenŃi şi se manifestă cu
prudenŃă faŃă de un atare act. Aceleaşi cercetări atestă însă că jumătate
din gospodăriile cu potenŃial material apărute pe piaŃă şi supuse
investigării sociologice sunt dispuse să-şi schimbe activitatea în
conformitate cu noile standarde, iar altele, aproximativ 21%, declară
că vor încerca să găsească o cale de mijloc.
Dar, atât reuşita, cât şi eşecul diferiŃilor producători agricoli pe
piaŃă sunt determinate de nivelul competitivităŃii, nivel asigurat atât
prin performanŃele „actorilor” implicaŃi, cât şi prin cele ale mediului
economic în care acŃionează aceştia2. Într-un atare context, în care se
perpetuează o tradiŃie a contraperfomanŃelor economice3, dar şi a
mentalităŃilor antediluviene la Ńărănimea noastră, se pune întrebarea:
„Cât de pregătit este producătorul agricol român să reziste la
concurenŃa de pe piaŃa unică europeană?”
Mai întâi, se impune să consemnăm „un dezastru” resimŃit de
agricultura noastră imediat după evenimentele din decembrie 1989.
Dintr-un „instinct al răului”, ca şi dintr-o pornire sălbatică a
distrugerii, au fost „decimate” cooperativele agricole de producŃie şi

1
Cf. M. Voicu, Bogdan Voicu, Satul românesc pe drumul spre
Europa, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
2
Sistemul determinanŃilor competitivităŃii naŃionale, cunoscut şi sub
denumirea de „diamantul lui Porter”, cuprinde următoarele variabile: starea
factorilor, cererea internă, industriile pe orizontală, strategia şi structura
întreprinderilor, concurenŃă, climatul internaŃional şi acŃiunea guvernamentală
(cf. Porter Michael, The Competitive Advantage of Nations, The free Press,
A Division of Mac Millan Inc. New York, 1990).
3
Gh. Dobre şi colab., Economia României în context european,
Editura FundaŃiei ŞtiinŃifice „Memoria Economică”, Bucureşti, 1996.
170
s-a înstrăinat un imens „patrimoniu realizat” timp de aproximativ trei
decenii, cu efecte dintre cele mai nocive pentru Ńară şi cu amputări
iremediabile în corpul social. Un segment important din sistemul
economiei naŃionale a fost anulat, iar în locul lui n-a fost aşezat nimic
care să-i egaleze aportul la avuŃia naŃională. Un imens inventar mobil
şi imobil a făcut obiectul unui jaf de proporŃii inimaginabile şi a dus
economia Ńării aproape la un colaps generalizat. Şi măcar dacă ar fi
fost Ńăranii cei care să fi beneficiat de pe urma unui astfel de
„carnagiu” – dacă se poate spune aşa; din păcate, de bunurile agonisite
cu sacrificii de către membrii cooperatori şi de truda lor incalculabilă
au profitat „tagmele” de „răufăcători”.
Această cădere, însă, dintr-o fază superioară într-o alta,
inferioară a produs un profund deficit de performanŃă în tot sectorul
primar şi a generat o accentuată criză de eficacitate agricolă pe tot
parcursul perioadei de tranziŃie. Astfel, din fost „grânar al Europei” şi
din fostă mare exportatoare de produse agro-alimentare (cu toate
sacrificiile şi cu toate restricŃiile la care a fost supusă populaŃia),
România a ajuns în ipostaza ridicolă de importatoare a strictului
necesar pentru consumul curent şi a fost de multe ori în situaŃia
jenantă de a i se oferi spre livrare ceea ce refuzau alŃii.
E de reŃinut însă că, în afară de acest întârziat „rezonator al
luptei de clasă” şi concomitent cu un soi neavenit de recul al istoriei
care s-a petrecut într-un moment „tulbure”, generat de grupuri
anarhice, cercetarea de specialitate a indicat şi alte cauze ale
deficitului de performanŃă a producătorului agricol şi a relevat efectul
precar pe care-l generează lipsa de implicare a forurilor de stat în
managementul acestui deosebit de important subsistem al economiei
naŃionale. Astfel, specialiştii menŃionează, printre acestea, structura
deformată a exploataŃiilor agricole sub raportul potenŃialului lor
productiv, adăugând resursele reduse în formarea capitalului rulant,
precum şi absenŃa în mediul rural a unui sistem de service pentru
agricultori sau a unor unităŃi bancare – un fel de credit agricol – care
să achite facturile curente şi să asigure un fond de rulment operaŃional;
acestea se completează cu perpetuarea unui mediu concurenŃial
distorsionat, care nu are nicio regularitate (fie ea şi stohastică) şi nu
favorizează calitatea superioară a unor întreprinderi performante
comparativ cu cele neperformante, la care se adaugă structura difuză a
171
drepturilor de proprietate, precum şi criza de identitate atât
economico-socială, cât şi juridică a formelor asociate, toate acestea
reprezentând alte determinante ale căderii în inferior a sectorului
nostru primar. Lipsind o legislaŃie corespunzătoare cerinŃelor actuale
de management şi fără statute etalon de ordine interioară, formele
asociative, precum şi formele cooperatiste nu au la bază modele
moderne de dezvoltare şi nu vor putea beneficia de investiŃii care să
schimbe starea factorilor de producŃie şi să micşoreze distanŃa faŃă de
alte Ńări ale U.E.1
Lipsa unui anume cadru juridic, inexistenŃa unei strategii
unitare, acceptată – cel puŃin în ceea ce priveşte coordonatele ei
principale – de către întregul spectru politic, au generat o stare de
confuzie generalizată, cu inevitabile consecinŃe asupra procesului de
redresare a sectorului primar şi cu ezitări în acŃiunea de ajustare
structurată a acestuia, în cele două componente esenŃiale: reforma
întreprinderii, pe de o parte, şi formarea şi dezvoltarea pieŃelor
concurenŃiale, pe de altă parte. Dar, e de notat că liberalizarea pieŃelor
şi proprietatea privată sunt numai condiŃii necesare, dar nu şi
suficiente pentru a depăşi stările de declin productiv. Ele nu conduc în
mod mecanic la o creştere a eficienŃei economice şi nici la randamente
durabile. Teoriile incipiente ale tranziŃiei au fost dominate de o astfel
de opinie. După mai mulŃi ani care au trecut de la înlăturarea
economiei centralizate, realitatea o infirmă. Numai trei dintre Ńările
care au pornit pe calea tranziŃiei au reuşit să realizeze un nivel de P.I.B
pe locuitor mai ridicat în anul 1999, comparativ cu cel din 1989.
Limitele sau precarităŃile abordării de tip „proprietate privată”,
„liberalizarea pieŃelor” s-au manifestat relativ trepidant, prin faptul că

1
Aşa cum relevă analizele economice, valoarea consumurilor
intermediare în U.E. este de 2,4 ori mai mare comparativ cu Ńara noastră.
DistanŃări semnificative se constată şi în privinŃa mijloacelor tehnice utilizate.
Ne-am referi la un singur indicator, acela privitor la numărul de tractoare la
100 de ha: 2,7 – pentru Spania: 14,4 – pentru Austria etc. (vezi Marin
Popescu, LecŃii ale tranziŃiei. Agricultura 1990-2000, Editura Expert,
Bucureşti, 2001; a se vedea şi studiul statistic comparativ, Czech, Slovak,
Polish, Slovenian, Romanian, Latvian and Hungarian. Agricultura in
Comparison with E.U. Countries, Editor V.U.Z.E., Prague, 2000).
172
au generat „schimbarea”, dar au antrenat dezordinea şi decăderea
economică, fără perspectivă de redresare într-un anume viitor şi fără
un orizont metodologic de revenire la un optim social şi economic. De
fapt, pe tot parcursul tranziŃiei au fost promovate politici agricole de
tip conjunctural, în detrimentul unei proiecŃii sistemice de natură să
asigure luarea în considerare a perspectivei apropiate şi a celei
îndepărtate.
Aici apare o altă delimitare între Ńările care au traversat în mod
pozitiv perioada de după căderea comunismului şi cele care au eşuat în
dezorientare şi conjuncturism. Primele au realizat o reformă
cuprinzătoare în toate sectoarele economiei naŃionale şi pe toate
pieŃele factorilor de producŃie, care s-a completat cu un cadru
legislativ modern şi cu instituŃii care au gestionat eficient fenomenele
şi procesele perioadei de tranziŃie, favorizând egalitatea şanselor
tuturor categoriilor sociale şi descurajând frauda în managementul
social. Din atare motive, s-a format un mediu de încredere în
mecanismele pieŃei şi au fost stimulate interesele investiŃionale în
toate sectoarele activităŃii sociale.
În schimb, în România, după decembrie 1989, s-a instalat o
pernicioasă criză de identitate şi s-a recurs la un gest proletcultist de
recuzare a tot ceea ce s-a realizat în cea de-a doua jumătate a secolului
al XX-lea. Nihilismul devenise regulă, el atingând cote absurde în
momentul în care grupuri anarhice şi iresponsabile solicitau demolarea
„Casei Poporului” şi „incendierea” locuinŃei familiei Ceauşescu. Nu
pot fi ignorate acele exaltări paroxiste ale unor grupuri gregare ce
„tropăiau” prin amfiteatrele universitare spre a perturba cursurile
profesorilor care le respingeau manifestările lor malefice, precum şi
scoaterea din biblioteci a mii de cărŃi considerate de sorginte
comunistă şi duse la incinerare, exact cum procedaseră şi legionarii în
anul 1939, iar mai apoi, comuniştii în anii 1950, 1951, 1952.
În ceea ce priveşte domeniul pe care-l analizăm, acela al
agriculturii, e de menŃionat că, şi aici, datorită actului de anulare a
identităŃii noastre naŃionale, ca şi datorită acelei atât de nocive
dereglări de sistem, în anul 1990, nu s-a procedat la strângerea de pe
câmp a recoltei, mai ales, de grâu, iar apoi, nu s-a organizat campania
de însămânŃări de toamnă (considerate a fi practici de sorginte
comunistă), producându-se o gravă fractură în corpul societăŃii
173
româneşti şi care, din păcate, nici până astăzi n-a fost vindecată.
Fiindcă, în tot acest interval de timp, au fost promovate politici ce au
favorizat anumite categorii de agenŃi economici care şi-au făcut legea
lor „malefică” stimulând corupŃia şi generând conflicte dure, dintre
care unele nici până astăzi n-au fost soluŃionate. Din atare motive,
agricultura nu s-a transformat într-o zonă atractivă pentru plasament
de capital privat şi, implicit, n-a creat posibilităŃi de orientare a
resurselor bugetare către nevoile curente ale producătorilor din
sectorul primar. Starea mediului concurenŃial1 a rămas în continuare
subliminală, iar deficitul de competitivitate a subminat mecanismele
pieŃii de capital în detrimentul unui imens număr de producători
autohtoni, care au trebuit să practice în continuare o agricultură
autarhică de subzistenŃă familială, Ńara noastră devenind o piaŃă de
desfacere pentru agricultorii din Ńările U.E. Regresul acestui subsistem
al economiei naŃionale a continuat mai departe, aprofundând
dezechilibrele structurale din mediul rural şi accentuând starea de
sărăcie din sate2. E drept, au fost adoptate legi şi ordonanŃe de urgenŃă,
cu scopul reorganizării subsistemului rural şi al depăşirii situaŃiei de
criză pe care îl traversează acesta. Astfel, la sfârşitul perioadei de
planificare centralizată a economiei naŃionale şi după desfiinŃarea
cooperativelor agricole de producŃie, s-a votat „Legea fondului
funciar” nr. 18/1991, prin care s-a ratificat „punerea în posesie” a
celor în drept şi care reglementa modul în care urma să se efectueze
împroprietărirea, şi anume:
− restituirea în limita a 10 hectare în echivalent arabil pentru o
gospodărie Ńărănească;
− posibilitatea ca foştii membri cooperatori, care nu
posedaseră teren înainte de colectivizare, să primească pământ în
limitele existenŃei unui surplus; de asemenea ea, legiuitorul, într-o
viziune mai largă şi cu tentă mai nuanŃată, prevedea ca funcŃionarii

1
I. Davidovici, D. Gavrilescu (coord.), Economia creşterii
agroalimentare, Editura Expert, Bucureşti, 2002, în special cap. IV.
2
Vezi, pentru acest fenomen, C. Chirică, D.H. Teşliuc (coordonatori),
De la sărăcie la dezvoltare rurală, Banca Mondială şi Comisia NaŃională
pentru Statistică, Bucureşti, 1999.
174
publici locali sau cei care doreau să practice agricultura să fie
împroprietăriŃi.
Considerându-se că Legea nr. 18 este incompletă şi, deci
pasibilă de îmbunătăŃiri substanŃiale, în anul 1997, s-a votat Legea
nr. 169 şi a fost modificată şi completată Legea nr. 18, republicată,
precizându-se ideea restitutio in integrum şi punerii în posesie
imediată, pe vechile amplasamente, a proprietarilor de drept. Începând
cu anul 1997 şi în urma unor conflicte deosebit de acute în spaŃiul
rural, guvernul a început aplicarea unui pachet concret de reforme în
agricultură, printr-un program de transformări radicale. Acest program
a fost susŃinut şi, am putea spune, completat cu un împrumut de
ajustare acordat de către Banca Mondială. Deşi programată a se
finaliza într-un interval de timp de un an şi gândită ca antidot la starea
de criză în care se afla domeniul agricol, realizarea acestor reforme a
fost grav afectată de gestionarii în concurenŃă şi de încălcări grave ale
legii, amânându-se până în 1999-2000. Astfel de reforme vizau, în
fapt, anumite obiective, precum:
− crearea unor „condiŃii egale” pentru toŃi producătorii agricoli
din România;
− liberalizarea şi apoi continua îmbunătăŃire a funcŃionării
pieŃei pământului;
− privatizarea, restructurarea sau desfiinŃarea întreprinderilor
agricole de stat (I.A.S.-urile), ca şi a serviciilor de mecanizare, a celor
de producere a seminŃelor certificate şi a depozitelor de cereale;
− schimbarea rolului Ministerului Agriculturii, transformarea
sa într-un minister al tuturor producătorilor agricoli, inclusiv al micilor
producători, care au fost deseori ignoraŃi.
În esenŃă, programul de reforme se referea la liberalizarea
preŃurilor1 şi la o nouă politică de subvenŃionare a domeniului agricol.
Totodată, în cadrul pachetului de reforme aplicate în anul 1997 s-au
inclus şi reducerea subvenŃiilor, precum şi liberalizarea preŃurilor
produselor, prin eliminarea preŃurilor fixate în mod administrativ. Ca
urmare, s-a decis desfiinŃarea măsurilor protecŃioniste în comerŃul cu

1
Vezi N. Sută, ComerŃ internaŃional şi politici comerciale, Editura All,
Bucureşti, 2000.
175
produse agricole şi a restricŃiilor la export şi a fost adoptată
propunerea de comerŃ liber pentru seminŃe certificate.
La sfârşitul verii anului 1997, s-a instituit un sistem de cupoane
agricole prin care cea mai mare parte a subvenŃiilor destinate
cheltuielilor din agricultură (70%) au fost transferate proprietarilor
privaŃi. În acelaşi timp, a încetat refinanŃarea de către Banca NaŃională
a creditelor preferenŃiale, iar fondurile pentru creditele din agricultură
au fost incluse în buget, concurând în mod transparent cu alte
destinaŃii ale unor resurse bugetare limitate1. De asemenea, statul a
încetat să mai garanteze împrumuturile pentru agricultură, iar băncile
au fost avertizate să-şi selecteze solicitanŃii pe baza capacităŃii
acestora de rambursare a creditelor. Se impune să mai notăm că,
începând tot cu anul 1997, statul ca principal fac-tor de achiziŃie şi
vânzare, şi-a încetat intervenŃia, aprobând privatizarea depozitelor de
cereale şi a unor subsectoare, ca cele avicole, etc.
AbsenŃa însă a unor reforme structurale, ca şi unele reforme,
neinspirate, de privatizare (metode M.E.K.A) au descurajat investiŃiile
de capital şi au accentuat decalajele în continuă creştere dintre
resursele de muncă şi cele de capital din acest sector.

3.3. Orizonturi şi trenduri ale agriculturii

şi ale ruralului românesc în context european

Analizele, studiile ştiinŃifice relevă cât de actuală este

problematica agriculturii şi cât de dificile sunt soluŃiile ce se impun
atât pe plan naŃional, cât şi din punctul de vedere al procesului
integrării satului românesc în programele Uniunii Europene. Aceasta,
întrucât, atât prin dimensiunea spaŃiului rural, exprimată prin suprafaŃa
deŃinută, cât şi prin ponderea populaŃiei ocupate în activităŃi
productive, de servicii, de habitat şi de turism, subsistemul rural are o
importanŃă fundamentală pentru Ńara noastră. Dar, şi în sfera de
preocupări ale ComunităŃii Europene se regăsesc aceiaşi indicatori de
referinŃă. Astfel, în Raportul asupra Cartei Europene a SpaŃiului Rural,
Comisia de agricultură şi dezvoltare rurală a Consiliului Europei

1
Vezi Dinu Gavrileseu, Emil Teşliuc, Agricultura românească în
tranziŃie, Editura I.R.L.I, Bucureşti, 2000.
176
apreciază că spaŃiul rural european reprezintă 85% din suprafaŃa totală
a Europei şi antrenează direct sau indirect mai mult de jumătate din
populaŃia continentului. Tocmai de aceea, tot mai multe Ńări, Consiliul
Europei şi Uniunea Europeană însăşi au ridicat problema spaŃiului
rural la nivel de politică europeano-comunitară, iar Adunarea
Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea nr. 1296
din 1996, cu privire la Carta Europeană a SpaŃiului Rural,
document-cadru, politic şi juridic al dezvoltării şi amenajării rurale pe
continentul nostru.
Aceste procese ale dezvoltării şi amenajării rurale sunt dintre
cele mai complexe din lumea contemporană şi generează perpetuu
fenomene contradictorii, printre care menŃionăm, în primul rând,
necesitatea conservării caracterelor specifice spaŃiului rural, pe de o
parte, şi cerinŃa ineluctabilă a modernizării lui, pe de altă parte. În
al doilea rând, dezvoltarea şi amenajarea ruralului se plasează,
contradictoriu, la confluenŃa dintre tendinŃa de expansiune a oraşului
(adică exurbaŃia) şi a mişcării agresive a industriei – într-un sens – şi
imperativul menŃinerii ruralului în dimensiunile lui fizice şi culturale
autentice, în sens opus. În fine, în al treilea rând, complexitatea
acestui proces trebuie evaluată şi prin prisma integrării României în
U.E., întrucât de la acest nivel, care poate fi considerat unul central, se
emit către Ńările membre, anumite standarde de conformitate şi
consens şi se impun parametri comuni de proiectare în spaŃiu, dar care
întâlnesc atitudinea potrivnică a fiecărei Ńări, aceea de a menŃine şi
conserva caracterul ei naŃional şi deci ireductibil al cadrului său, iar
acolo unde s-au produs grave deteriorări prin hiperindustrializare (cum
este cazul unor Ńări din Occident) sau prin restructurări abuzive, cum
s-a întâmplat în unele foste Ńări comuniste, se propun programe
realiste de reabilitare fizică şi se încearcă soluŃii moderne de restaurare
a ruralităŃii sub aspect socio-cultural specific.
Dacă însă ne situăm în sfera concepŃiei noastre despre societate
şi intenŃionăm a aduce ruralul românesc la parametri comparabili cu
cei din Ńările avansate ale U.E., atunci e necesară o strategie
,,interacŃionist constructivistă de sistem autoregenerativ”, în care să se
stabilească ordinea de prioritate a obiectivelor ce urmează a fi
înfăptuite şi să fie indicate responsabilităŃile în gestionarea optimă a

177
resurselor materiale şi umane destinate a realiza performanŃe economico-
sociale şi a-i reda ruralismului prestanŃa sa istorico-socială.
În sensul unui atare demers şi în scopul unei raŃionalităŃi
manageriale, se cer o ajustare structurală de fond a sectorului
agroalimentar, care să pună pe deplin în valoare potenŃialul productiv
conferit de aptitudinile naturale1 de care dispune mediul rural, din
fiecare localitate, precum şi dezvoltarea preponderentă a agriculturii,
atât pe baza propriilor resurse, cât şi a alocării de capital privat din
Ńară şi din străinătate. În felul acesta se poate crea un mediu economic
favorabil pentru desfăşurarea eficientă, pe baze concurenŃiale, a
activităŃilor agricole, inclusiv a relaŃiilor de parteneriat, care să
faciliteze formarea unei structuri agricole competitive, cu exploataŃii
rentabile, sprijinite pe o infrastructură modernă şi pe un sistem
funcŃional de servicii specifice. Într-un atare context, se impun
dezvoltarea şi diversificarea activităŃilor economice, în măsură să
genereze venituri alternative în spaŃiul rural şi să stimuleze „factori
variabili”, în ideea unei diviziuni sociale a muncii şi a obŃinerii de
profit din surse multiple. Paleta sortimentală ar putea creşte în mod
considerabil dacă s-ar stimula „mica industrie”, cu materie primă
existentă în plan local şi cu mână de lucru, de asemenea, aflată în sate
şi care, în majoritatea timpului, e disponibilă. Un număr mare de
femei e folosit numai pentru activităŃi casnice, iar mulŃi disponibilizaŃi
din mediul urban şi reveniŃi în zonele de origine ar putea fi un extrem
de util potenŃial lucrativ, restrângându-se numărul celor rămaşi în
afara câmpului muncii şi întărindu-se – în schimb – aria rurală.
Şi aici revenim la „teoria factorilor variabili”, ca elementul cel
mai suplu şi cel mai uşor de modificat, cum menŃionează specialiştii2,
şi care începe cu „aparatul producŃiei exploatării agricole3 şi continuă
cu capitalul financiar, cu rentabilitatea şi viteza lui de circulaŃie, ca şi

1
Conceptul de „aptitudini” ale mediului natural îi aparŃine lui Pierre
George, La Campagne – Le fait rural à travers la monde, Paris, P.U.F, 1956,
p. 5.
2
J. Chombart de Lauwe, J. Poitevin et J.C. Tirel, Nouvelle géstion des
exploatations agricoles, Paris, Dunod, 1963, p. 131.
3
Op. cit., p. 132.
178
cu beneficiarul şi cu ordinea de prioritate în investiŃii1. Totodată,
specialiştii, după ce invocă importanŃa ,,complexului muncii
materiale” şi relevă avantajul utilizării raŃionale a factorilor variabili,
fac un fel de taxonomie a exploataŃiilor agricole în funcŃie de
varietatea factorilor materiali2 pe care-i deŃin şi indică metodele de
gestiune şi de intervenŃie, printre care „programarea lineară”3 şi
„programul planning”4.
Pe aceeaşi temă şi în beneficiul atât al teoriei, cât şi al practicii
specifice, e util a reveni la predecesori şi a reconsidera o experienŃă
care poate fi deosebit de benefică pentru elaborarea de modele
adecvate specificului nostru naŃional. În acest sens, l-am invoca pe
renumitul specialist Gh. Ionescu Siseşti, care, într-o viziune holistă şi
cu un simŃ al practicului „ştientizat” – dacă se poate spune aşa –,
susŃinea ideea conlucrării tuturor factorilor politici, sociali şi
economici în vederea redresării domeniului agricol şi a relevării atât a
determinantelor favorabile, cât şi a celor defavorabile în procesul
dezvoltării acestui sector. În lucrările de specialitate, cât şi în
discursurile rostite în Parlamentul Ńării, Ionescu Siseşti argumenta
necesitatea ineluctabilă a egalei antrenări a tuturor surselor şi a tuturor
factorilor din mediul rural în perspectiva unui optim agricol ce poate fi
realizat anual. „Pentru realizarea celui mai mare succes în agricultură,
deci a celei mai favorabile rentabilităŃi – scria marele expert în
domeniu – se cere o conlucrare egală a tuturor factorilor. Insist asupra
acestei egalităŃi, pentru că se uită prea adesea în practica agricolă şi în
politica agrară că un singur factor defavorabil influenŃează în mod
defavorabil întreaga exploatare. Întocmai după cum nutriŃia plantelor,
vegetaŃia rezultată atârnă de elementul care se găseşte în cantitate
minimă..., tot aşa în organismul exploatării agricole, rentabilitatea
depinde de factorul cel mai defavorabil... De pildă, dacă toate
elementele unei exploatări sunt perfecte, dar conducerea e rea,

1
Idem, p. 156.
2
Idem , p. 203.
3
Idem, p. 248.
4
Idem, p. 376.
179
rezultatul va fi negativ, dacă exploatarea funcŃionează bine, însă nu
există desfacere, de asemenea”1.
Referindu-se la rolul aparatului funcŃionăresc în implementarea
de programe pentru dezvoltarea agriculturii şi invocând utilitatea
„caracterelor devotate domeniului”, Ionescu Siseşti, cu aproape opt
decenii în urmă, spunea, adresându-se parcă celor de azi: „Programele
vânturate în fiecare clipă sunt ca acele baghete ale prestidigitatorilor
care dau oamenilor o iluzie după care nu se ascunde o realitate. O lege
este un plan de muncă pentru ministru, pentru guvern, pentru
societate. Dar nu e munca însăşi; munca însăşi începe după ce se
votează legile. Nu trebuie să ne iluzionăm, aşa cum se iluzionează unii
oameni politici, că dacă s-a votat legea, a început fericirea Ńării. O lege
votată este ca un plan de casă. Poate să fie foarte frumos planul, dar nu
este casa însăşi, casa ca să fie făcută trebuie multă muncă şi multă
perseverenŃă”2.
Într-o expectaŃie vizionară de precursor şi, parcă, adresându-se
contemporanilor noştri, marele om de ştiinŃă şi de acŃiune avansa ideea
formării – înainte de toate – a omului de vocaŃie al agriculturii, a
omului „ca măsură a tuturor lucrurilor” (cum ar spune Protagoras) din
mediul rural: „Trebuie să începem cu factorul om – cerea el – fără de
care toate sacrificiile pentru îmbunătăŃiri de ordin material vor rămâne
fără valoare. Trebuie înviorată energia umană, trebuie iluminată
munca agricultorului rutinar, trebuie făcut totul pentru a mări
încrederea şi a întări spiritul de solidaritate. Numai atunci mijloacele
materiale prevăzute în programele noastre de lucru... vor da roadele pe
care le nădăjduim”3.
În aceeaşi perioadă şi cu aceeaşi voinŃă de performanŃă pentru
agricultură, s-a impus o altă personalitate, înalt reprezentativă şi cu
conştiinŃa responsabilităŃii ce-i revenea şi în calitatea sa de demnitar
– Marin ChiriŃescu-Arva.

1
Gh. Ionescu Siseşti, Politica agrară cu privire specială la România.
Bucureşti, (f.a.), p. 31.
2
Gh. Ionescu Siseşti, Discurs rostit cu prilejul modificării Legii
Camerelor de Agricultură, Bucureşti, 1931, p. 3.
3
Gh. Ionescu Siseşti, Criza agricolă, în revista ,,ViaŃa agricolă”,
nr. 9-12 din 1931, p. 17.
180
 Ca şi contemporanul său menŃionat anterior, ChiriŃescu-Arva
considera agricultura ca pe un complex de factori, care, în perspectivă
modernă, se dezvoltă printr-o trilogie, şi anume: ştiinŃă, tehnică şi
producŃie. Totodată, aşa cum s-a consemnat, acest distins agronom a
militat cu patos pentru organizarea de cooperative agricole de
producŃie şi dezvoltarea industriei mici în mediul rural: Trebuie să se
pună de la început problema valorificării, în condiŃiuni mai bune, nu
numai a pământului cultivabil, dar şi a tuturor braŃelor de muncă, în
mod cât mai raŃional şi în tot timpul anului. Pentru a preveni sau chiar
împiedica fuga braŃelor de muncă de la Ńară la oraş într-o măsură prea
mare – sublinia el –, va trebui în viitor să se încurajeze organizarea de
industrii de morărit, fabrici de frânghii, de Ńesături de cânepă şi in, de
cărămidă, de var, de ulei, de împletituri de răchită etc.1
Din literatura românească de specialitate, am reŃinut – dintre mai
multe opinii privitoare la domeniul agricol – una care a avut o anume
rezonanŃă între specialişti în momentul lui de apariŃie, dar care ulterior
a fost complet ignorată. Este vorba de formula interesantă denumită
„procesul circular activ”2, prin care se urmăreşte să se reconsidere
dialectica relaŃiilor dintre procesele economice şi mediul natural3, pe
de o parte, iar pe de altă parte, să se estimeze cât din resursele
materiale şi energetice utilizate în procesul de producŃie se regăsesc în
produsul finit. „Procesul circular activ, depăşind subiectele şi
considerentele teoretice tradiŃionale, ca specializare, structură de
ramură etc., încearcă să definească un concept de ansamblu care ia în
considerare intrările şi ieşirile, sursele, adică materiile intrate în
producŃie şi produsele în care se regăsesc şi se înglobează acestea,
„fluxurile” de producŃie pe care le generează şi funcŃiile pe care le
poate îndeplini4.

1
Marin ChiriŃescu-Arva, Omul, opera, epoca, Editura Academiei,
Bucureşti, 1969, p. 255.
2
Vezi Maria D. Popescu, Un posibil răspuns la dilemele dezvoltării.
Procesul circular activ, Editura Politică. Bucureşti, 1985.
3
Op. cit., p. 274.
4
Op. cit., p. 241.
181
 Pornind de la cerinŃa „ieşirii din epoca risipei”1, precum şi a
depăşirii „maldezvoltării”2, noua metodă de proiectare a activităŃilor
productive porneşte de la resurse şi ajunge la cerinŃe. În consecinŃă, la
baza stabilirii profilului unei activităŃi productive – menŃiona autoarea
acestei noi metode – trebuie să se situeze analiza corectă a
potenŃialului de resurse şi a posibilităŃilor de prelucrare a acestora – cu
consumuri energetice minime – în vederea realizării unei multitudinii
de produse şi servicii şi a evitării oricăror pierderi de materie şi de
energie3.
În perspectiva finalizării unui atare deziderat şi pentru ca
proiectele să beneficieze de o reală fundamentare ştiinŃifică, autoarea
precizează premisele metodologice în baza cărora se poate ajunge la
produse în care să se regăsească întreaga cantitate de materie şi de
energie intrate în procesul de fabricaŃie. În sensul celor menŃionate, ea
enumeră cinci condiŃii, şi anume:
1) Analiza condiŃiilor geografice – pedologice locale în vederea
valorificării corecte a întregului potenŃial productiv;
2) Analiza disponibilului şi componenŃei resurselor şi
investigarea tuturor posibilităŃilor de prelucrare integrală a lor;
3) Conceperea fluxurilor productive astfel încât, concomitent cu
realizarea produsului (produselor principale), să se prelucreze, pe loc,
toate produsele secundare, terŃiare;
4) Intercorelarea fluxurilor productive, astfel încât să permită
utilizarea în trepte a energiei primare, secundare (şi, n.ns) terŃiare;
5) Principiul de bază al acestui concept teoretic şi mod practic de
organizare este: „Nimic nu se pierde, totul se transformă”, iar activi-
tăŃile productive nu se organizează pe criteriul strict al specializării
producŃiei4.

1
Cf. cel de-al IV-lea Raport către Clubul de la Roma, intitulat Să ieşim
din epoca risipei (D. Gabor, U. Colombo, A. King, R. Gall), Editura Politică,
Bucureşti, 1983.
2
Termenul aparŃine Mariei D. Popescu, op. cit., p. 142.
3
Maria D. Popescu, Circuit activ productiv. Pentru valorificarea
superioară a resurselor regenerabile, în vol. Noua revoluŃie agrară în
România, Editura Politică, Bucureşti, 1982, p. 126.
4
Ibidem.
182
 Pornind de la aceste premise de principiu şi urmărind să
deceleze efectele „procesului circular activ, comparativ cu organizarea
strict specializată”, autoarea relevă că acest proces: ,,a) asigură
folosirea tuturor componentelor din materiile prime şi materialele
intrate în circuitul productiv (permite refolosirea şi reciclarea); b) per-
mite utilizarea energiei în trepte pentru cele mai diverse cerinŃe
productive sau utilizări casnice; c) evită risipa şi poluarea mediului cu
agenŃi nocivi şi, ca atare, elimină cheltuielile pentru neutralizarea
agenŃilor nocivi şi pentru purificarea apelor; d) elimină multe din
posibilităŃile de degradare a terenurilor agricole şi de scoatere a
acestora din circuitul productiv; e) previne şi înlătură transporturile pe
distanŃe mari şi multiplele manevrări şi depozitări ale produselor;
f) permite valorificarea superioară a tuturor resurselor şi avantajelor
decurgând din particularităŃile geografice locale; g) contribuie la
autoaprovizionarea raŃională şi eficientă a zonelor atât cu resurse
agroalimentare, cât şi cu resurse energetice; h) stimulează orientarea
progresului tehnico-ştiinŃific în direcŃia reducerii consumurilor
energetice, a recuperării căldurii, a diversificării surselor energetice,
îndeosebi, prin valorificarea resurselor regenerabile şi în direcŃia
recuperării şi refolosirii tuturor materiilor şi materialelor”1.
Am reprodus acest lung inventar de indicatori din care ar
decurge un model practic de eficienŃă nu numai economică, şi, deci,
nu numai sub aspect productiv, ci şi din punct de vedere al resorturilor
sociale şi ecologice. Totodată, „procesul circular activ”, ca şi modelul
propus de către noi, acela al „Teoriei interacŃionist constructiviste a
sistemelor autogenerative”2, reprezintă contribuŃii româneşti realiste la
dezvoltarea spaŃiului rural, fără să mai recurgem la „import de raŃio-
nalitate managerială” şi fără ca elementul autohton să fie devalorizat.
La asemenea formule se recurge deseori şi prin analogii
disproporŃionate, care înclină să prezinte satul european ca „unul
bogat”, dotat cu supermarketuri şi cu infrastructură modernă, în care
oamenii au un nivel de trai superior şi în care li se oferă condiŃii de

1
Maria D. Popescu, op. cit., p. 126-127.
2
MenŃionăm şi aici că acest subiect l-am tratat în volumul
Enciclopedia Marilor Descoperiri. InvenŃii, Teorii şi Sisteme, Editura
Geneze, Bucureşti, 2004, p. 266-272.
183
viaŃă asemănătoare celor din oraş.1 Standardul de viaŃă al ruralilor
europeni este apreciat a fi ridicat, iar veniturile lor sunt stabile şi de
mărime consistentă. Totodată, ruralii Europei de Vest beneficiază de
informaŃii curente despre proiectele Uniunii şi cunosc relativ exact
raportul dintre cerere şi ofertă de pe piaŃă. În fine, dincolo de resurse şi
dincolo de bunăstare, ruralii occidentali – potrivit opiniilor curente –
beneficiază de locuri de muncă sigure şi bine remunerate, cu un
coeficient de şomaj redus şi cu oferte de locuri de muncă în continuă
creştere, ceea ce nu este cazul cu ruralul românesc. Acesta din urmă –
se spune în unele lucrări de specialitate – este acela al tradiŃiei şi
rutinei, cu o lume închisă în sine şi dominată de stereotipuri agricole
prin care se păstrează un model de acŃiune repetată şi conservatoare.
Din atare motive, satul românesc actual nu este apt de a realiza
inovaŃii tehnice şi nici de a dezvolta sectoare productive adiacente
agriculturii. Morfologia socială rămâne aceeaşi, iar o dinamică a
diviziunii sociale a muncii nu e posibilă. Cercetările de specialitate
mai adaugă însă şi alte trei cauze care plasează ruralul românesc în
ipostaze inferioare faŃă de satele din celelalte Ńări europene.
Prima dintre acestea se referă la populaŃia activă implicată în
agricultură.
Potrivit Eurostat, Oficiul de Statistică al ComunităŃii Europene,
pe anul 2005, în societăŃile din Vestul Europei există o distribuŃie, am
putea spune, graduală a mâinii de lucru în sectorul primar, începând cu
1% în Marea Britanie, continuând cu 7% în Islanda, iar în Portugalia
cu 12%. În majoritatea Ńărilor din această zonă, coeficientul de
concentrare a populaŃiei în mediul rural gravitează undeva în jurul
procentului de 4-5%, dar o parte a ei nu are un rol agricol, ci unul de
factură peisagistică.
Astfel, în ElveŃia, fermierii sunt subvenŃionaŃi de către autorităŃi
nu pentru a produce şi nici pentru a fi sursă directă în venitul naŃional,
ci pentru a păstori celebrele vaci, care oferă turiştilor o imagine rustică
aparte despre păşunile alpine şi măresc coeficientul de atractivitate a
peisajului.

1
M. Voicu, Bogdan Voicu, Satul românesc pe drumul spre Europa,
Editura Polirom, Iaşi, 2006.
184
 În ceea ce priveşte Ńările din fostul spaŃiu comunist, trebuie să
operăm o delimitare de fond între un grup de patru Ńări (printre care
Cehia, Ungaria, Estonia şi Slovacia), pe de o parte, şi celelalte foste
Ńări socialiste, pe de altă parte. Grupul celor patru urmează modelul
vestic, adică au între 4 şi 5% populaŃie activă ocupată în agricultură1.
În schimb, celelalte Ńări, aparŃinând fostului sistem socialist
comportă anume distincŃii identitare din punctual de vedere al acestui
indicator. Astfel, Slovenia foloseşte în agricultură 9% din populaŃia
activă, Letonia 12%; în cazul Lituaniei avem o uşoară creştere, 14%,
CroaŃia 17%, iar Polonia are o situaŃie aparte: oficial, conform
Eurostatului, această Ńară foloseşte în sectorul primar 19% din totalul
forŃei de muncă; în realitate, însă, dacă luăm în calcul „agricultura de
timp parŃial”, adică pe cei care practică agricultura ca pe o a doua
ocupaŃie, procentul se ridică la 25%.
Din perspectiva aceluiaşi indicator, aplicat însă Bulgariei, vom
constata ambiguităŃi notorii. Astfel, Eurostat indică o pondere a
ocupării în agricultură, în anii 1998-2005, între 8 şi 13%, pentru ca, în
cel de-al treilea trimestru al anului 2005, să indice un procent de 10%.
Alte surse însă indicau creşteri notabile ale acestui indicator,
corectând cifrele relevate anterior. Atare creşteri se desfăşurau de la
19%, în anul 1989, la 25-26%, în anul 2003.
În ceea ce priveşte Ńara noastră, e de menŃionat că – potrivit unor
date relativ recente – actualmente, în agricultură, ar activa 40% din
forŃa de muncă lucrativă, cu precizarea că şi la noi, ca şi în Polonia,
există încă 15-20% din totalul familiilor care practică agricultura „de
timp parŃial”.
Trebuie adăugat însă că acest considerabil volum de forŃă de
muncă existent în agricultură nu practică o producŃie de schimb şi,
prin urmare, nu-şi orientează produsele către piaŃă, ci practică o
producŃie de autosubzistenŃă familială. Profitul este minim, dar
siguranŃa economică este maximă, motiv pentru care aceşti rurali se
menŃin în continuare „ca producători” şi nu devin simpli consumatori;

1
Reducerea rapidă a populaŃiei agricole, scria Mansholt, constituie una
din faptele caracteristice ale epocii noastre. ,,Diminuarea populaŃiei agricole
active a fost datorată de la început separării lucrătorilor salariaŃi, apoi a
mâinii de lucru familiale” (S. Mansholt, op. cit., p. 25).
185
în consecinŃă, gestiunea economiei lor familiale comportă o
complexitate de componente, începând cu creşterea păsărilor de curte
şi terminând cu posedarea unor animale, inclusiv animale de tracŃiune,
ceea ce conferă peisagisticii rurale din Ńara noastră o notă aparte
comparativ cu satele Europei de Vest, dar care e necesar a se menŃine.
Un al doilea indicator identitar în baza căruia se compară satul
românesc cu cel din U.E. este cel cu privire la dimensiunile loturilor
pe care se practică agricultura şi care sunt extrem de mici la noi.
Astfel, Eurostatul din anul 2003 prezenta date edificatoare pentru
cazul în speŃă, atât în ceea ce priveşte România, cât şi unele Ńări din
Comunitatea Europeană.
O mărime medie a unui teren agricol din România, exceptându-l
pe cel din jurul casei, era, în sensul menŃionat, de 3,1 ha, cifră similară
celei înregistrate în Cipru şi de trei ori mai mare decât în Malta. În
schimb, Ńări din imediata noastră vecinătate, precum Polonia, Bulgaria
sau Ungaria, au loturi agricole care, în medie, sunt duble ca mărime în
raport cu ceea ce se constată la noi.
Continuând referinŃele comparative şi invocând cazul Austriei,
Eurostatul relevă că aici mărimea medie a unui lot este de 6 ha, iar în
Slovacia, de 9,6 ha; în Suedia, suprafaŃa unui lot e cu mult mai mare,
ea atingând 14,8 ha. În fine, se invocă, printre altele, cazul Cehiei,
unde fiecărei ferme agricole îi revin 25,5 ha şi unde se practică o
agricultură performantă.
SituaŃia din România este consecinŃa, în primul rând, a unei
întregi serii de reforme incomplete, ultima dintre ele fiind cea
referitoare la retrocedările terenurilor, de după anul 1991, în care însă
fostul model agrar nu a fost dublat de un altul, superior.
DesfiinŃarea cooperativelor agricole de producŃie, ca şi a
întreprinderilor agricole de stat a condus la fragmentarea excesivă a
exploataŃiilor agricole şi a accentuat neconcordanŃa dintre dotarea
acestora cu pământ şi forŃă de muncă, pe de o parte, şi capital, pe de
altă parte.
În fine, cel de-al treilea indicator prin care ne raportăm la Ńările
ComunităŃii Europene este acela referitor la gradul de încărcătură cu
suprafaŃă de teren a utilajelor productive.
Aşa cum indică cercetările de specialitate, la un tractor, ca şi la o
combină de secerat şi treierat revin cantităŃi de teren extrem de mari,
186
exprimând şi în acest caz distanŃele care ne separă de nivelul tehnic
din Comunitatea Europeană şi atestând necesitatea implementării de
programe de aliniere a structurilor agricole româneşti la standardele
europene1.

3.4. Management monitorizat

şi sistem rural autoregenerativ integrat
Sectorul agricol prezintă o particularitate legată de importanŃa
majoră atât din punctul de vedere al U.E., cât şi al României.
Mai întâi, e de menŃionat că Ńara noastră este cea mai agrară Ńară
din zonă, cea mai agricolă fiind Polonia. Este Ńara cea mai agrară
întrucât deŃine cea mai mare suprafaŃă agroturistică din totalul
arealului natural şi, deci, oferă posibilităŃi infinite de implementare a
unor uzine biologice sau combinate agrozootehnice etc. Toate însă
bazate pe o dialectică inextricabilă a „input”-ului şi „output”-ului şi
toate rezultând din punerea în funcŃiune a resurselor locale prin
procesarea mesajelor asimilate din exterior de către mecanismele
interioare.
O altă premisă ce stă la baza caracterului agrar al României o
reprezintă şi volumul extrem de mare de forŃă de muncă existent în
sectorul primar, la care ne-am referit anterior, 40%, precum şi
ponderea veniturilor medii de familie alocate cheltuielilor pentru
consum alimentar, aproximativ 58%, cea mai mare din regiune.
Aceşti indicatori, raportaŃi la omologii lor din U.E., indică
distanŃele care separă încă România de Ńările occidentale şi, de
asemenea, impun necesitatea asimilării neîntârziate a unor programe
de management agroindustrial, prin care să înlăturăm blocaje şi să
recuperăm rămânerile în urmă. Dar, dacă ne raportăm la standarde
europene, şi nu putem să n-o facem, e imperios a nota o serie de
avantaje pe care ni le oferă caracterele aparte ale sectorului primar
românesc.

1
Vezi atât lucrarea lui Marin Popescu (LecŃii ale tranziŃiei. Agricultura
1999-2000, Editura Expres, Bucureşti, 2001), cât şi studiul statistic citat
anterior.
187
 Mai întâi, sunt de notat ponderea extrem de mare a acestuia în
cadrul economiei naŃionale, precum şi contribuŃia, de asemenea, mare
a agriculturii la crearea produsului intern brut (P.I.B), circa 15%.
În al doilea rând, mediul rural din Ńara noastră a constituit şi
constituie un cadru de sprijin strategic deosebit de important. Astfel,
dacă ne-am referi numai la perioada de tranziŃie şi am invoca
dezafectările structurale din economia naŃională, s-ar impune a
recunoaşte rolul unei „rezerve” benefice sau al unei „zone de
plasament strategic” care să compenseze anumite precarităŃi extinse la
nivel naŃional în urma trecerii de la sistemul social hipercentralizat la
cel al concurenŃei libere.
De fapt, tranziŃia, în urma retrocedărilor, potrivit legilor în
vigoare, a adus cu sine creşterea frecvenŃei practicării agriculturii de
autosubzistenŃă familială şi revenirea la un model de producŃie
tradiŃional. Ca alternativă la situaŃia de criză şi ca debuşeu esenŃial
pentru un mare număr de disponibilizaŃi din industrie, agricultura s-a
fragmentat, iar gospodăriile au fost lipsite de unelte şi de asistenŃă
tehnică. În foarte multe cazuri, noii proprietari erau de vârstă înaintată,
iar sursele financiare ale multora dintre ei erau subliminale. Efectele,
atât economice, cât şi sociale au fost şi sunt dintre cele mai negative.
SuprafeŃe întinse de teren au rămas nelucrate, iar dintre cele lucrate,
extrem de multe s-au caracterizat printr-o productivitate scăzută,
nerealizând decât randamente mediocre.
Analizând însă managementul agricol din Ńara noastră şi
raportându-l atât la standardele Uniunii Europene, cât şi la specificul
nostru naŃional, am menŃiona mai întâi că atitudinea investitorilor în
acest important sector de producŃie este grevată de două cauze
obiective, şi anume: gradul înalt de risc, asociat cu imposibilitatea
contracarării unor vitregii ale naturii şi, în al doilea rând, fluctuaŃia sau
chiar eşecul pieŃelor de credit, de materii prime, funciară şi a
produselor agricole. În fine, am adăuga la cele de mai sus încă un
aspect ce defineşte acest domeniu şi pe care am fi înclinaŃi a-l numi
„timpul agricol”. Agricultura, se ştie, este o activitate epuizantă din
punctul de vedere al muncii şi al timpului. În mediul rural, timpul

188
înseamnă muncă1, iar „...durata muncii este adevărata măsură a
timpului”2. Aici, în sat, „...timpul nu este nici compartimentat, nici
măsurat cu un etalon permanent identic, ci redus la conŃinutul său
productiv”. „Timpul este muncă, iar munca „...e trăită ca un scop în
sine”3. „Loisir”-ul este exclus, ceea ce face ca cei din mediul rural să
acorde mai puŃin timp (sau chiar deloc) activităŃilor culturale sau celor
de îngrijire personală. De multe ori, chiar supravegherea şi
socializarea copiilor sunt trecute în subsidiar, ceea ce afectează nivelul
de trai şi calitatea vieŃii.
După intrarea României în Uniunea Europeană şi după însuşirea
de către Ńara noastră a orientărilor „Politicii Agricole Comunitare”
(P.A.C), au apărut ceea ce am numi „dilemele agriculturii” sau, mai
cuprinzător, „dilemele ruralului românesc”.
În managementul programelor operaŃionale, se impune înainte
de toate o concepŃie pragmatică de tip „sistem autoregenerativ”, în
care „interacŃionismul constructivist” să aibă o finalitate în profil
teritorial, iar „localul şi extralocalul”, ca şi „interiorul şi exteriorul” să
coabiteze într-un demers creator de social. Totodată, deşi în ultimul
timp devine din ce în ce mai evident că zona rurală nu se mai
identifică cu zona agricolă, iar profilul de azi al satului românesc nu
mai este „unisectorial”, totuşi agricultura rămâne elementul central în
jurul căruia gravitează întregul complex de relaŃii sociale, iar aderarea
la U.E. înseamnă o restructurare profundă a modului de a produce, de
a procesa şi a desface produsele. Şi aici apar dilemele agriculturii sau
dilemele utilizării pământului.
Atât din cercetările de teren, cât şi din lucrări de specialitate, au
rezultat atitudini contradictorii cu privire la fenomenul cooperatist din
perioada postbelică. Astfel, unii dintre subiecŃi, care nu sunt deloc
puŃini şi pe care noi nu-i etichetăm drept „nostalgici”, considerau şi
consideră în continuare că „era mai bine cu C.A.P.-ul”; „munca era
organizată, iar toamna te alegeai cu ceva”; „cum era, cum nu era,
C.A.P.-ul, totuşi, nu mureai de foame”; „dacă te Ńineai de treabă şi

1
Placide Rambaud, Societé rurale et urbanisation, Editions du Seuil,
Paris, 1976, p. 60.
2
Op. cit., p. 54.
3
Op. cit., p. 53.
189
adunai norme, era bine etc.” – sunt unele dintre răspunsurile
subiecŃilor din eşantionul nostru de lucru. AlŃii, dimpotrivă, califică
fără rezervă fostele C.A.P.-uri drept „uzurpare de proprietate”. În
reprezentările colective (uzând de conceptul durkheimian), ca şi în
referirile la structurile agricole anterioare, înfiinŃarea gospodăriilor
agricole colective (G.A.C) a echivalat cu exproprierea.
Statul şi administraŃia erau şi sunt considerate ca elemente
comuniste în sate, care „au naŃionalizat” pământul şi au numit acest
act drept „colectivizare”. Mai mult, acelaşi stat şi-a creat aparatul său
opresiv şi şi-a format oameni care să practice delaŃiunea, lăsând
amprente adânci în psihologia maselor şi generându-le o atitudine
retractilă celor solicitaŃi să devină membri cooperatori. Nu sunt
ignorate nici acele contracte oneroase „prin care se lua tot la nişte
preŃuri de nimic” şi nici acele atât de nocive practici de însuşire
nemeritată de bunuri de către cei „superpuşi”. Reluarea structurilor
cooperatiste şi dezvoltarea lor în acord cu principiile de funcŃionare în
Ńările vest-europene sunt condiŃionate de adoptarea „Legii cooperaŃiei
rurale”, ca şi de acordarea unui sprijin financiar în etapa de început în
vederea creării infrastructurii necesare procesului de producŃie şi de
comercializare. TrebuinŃele investiŃionale sunt presante şi ele vizează
tractoare şi maşini agricole, înzestrarea cu utilaje pentru mecanizarea
lucrărilor în zootehnie, achiziŃionarea de animale de rasă superioară,
precum şi formarea infrastructurii pentru prelucrarea produselor
agrozootehnice, în vederea comercializării lor. În aceeaşi concepŃie
integralistă şi cu luarea în calcul a tuturor părŃilor din sistem, se
impune „fluidizarea” tranzacŃiilor pe pieŃele de cereale şi, implicit, a
fluxurilor monetare de la producătorii agricoli la silozuri şi, în final, la
comercianŃi şi la bursele de mărfuri prin crearea condiŃiilor necesare
„implementării certificatelor pentru depozitarea produselor
cerealiere”. Intrând în Uniunea Europeană şi „întâlnind” pe pieŃele
comunitare oferta agroalimentară a celorlalte Ńări, România este
obligată să acŃioneze şi să dezvolte infrastructura de comercializare,
pornindu-se de la acŃiuni de control al originii produselor, raportate la
standardele de calitate stabilite de către Uniunea Europeană, dar şi la
indicatori sanitari, în vederea promovării produselor româneşti pe
pieŃele internaŃionale şi a rezistenŃei lor la concurenŃa cu produsele
altor Ńări.
190
 Totodată, formarea şi dezvoltarea pieŃelor financiare în mediul
rural, prin extinderea ariei băncilor comerciale şi prin elaborarea
tehnologiilor de furnizare a serviciilor financiare către exploataŃiile
agricole, constituie o altă cerinŃă a adaptării agriculturii româneşti la
exigenŃele Europei. Nu se pot ignora nici necesitatea susŃinerii pieŃei
„leasing”-ului pentru bunurile de capital şi nici iniŃierea creditului
mutual agricol. De asemenea, credem că sporirea fluxului de capital
prin crearea cadrului legal de reglementare, ce oferă posibilitatea
implicării intermediarilor financiari nonbancari în oferta de resurse
producătorilor agricoli, ar diversifica piaŃa de capital şi ar preveni sau
combate practicile cămătăreşti din sate. Dar, pentru înlăturarea
opreliştilor de intrare a noilor operatori privaŃi pe piaŃă şi în vederea
corijării deformărilor apărute în perioada de tranziŃie, se cer acŃiuni
destinate să asigure creşterea transparenŃei pieŃelor, notificând date
care să fie puse în mod sistematic la dispoziŃia producătorilor agricoli
şi, după necesitate, făcându-se apel şi la „AgenŃia NaŃională de
ConsultanŃă Agricolă”.
O altă expresie a dilemelor agriculturii noastre o reprezintă
„asociaŃiile”. Considerate ca un „complement” al modelului
„colectivist de sorginte bolşevică” şi gândite ca un experiment social,
„asociaŃiile agricole” sunt încă în faza „încercărilor”. Fără o tradiŃie în
domeniu şi lipsite de modele de referinŃă, asociaŃiile reprezintă, în
opinia noastră, o soluŃie viabilă pentru redresarea sectorului primar.
Fiindcă, aşa cum rezultă din cercetările de teren, dar şi din literatura
de specialitate, fenomenul asociativ în producŃia primară este puŃin
dezvoltat atât în Ńările Uniunii Europene, cât şi în S.U.A. Rolul
asociaŃiilor este unul marginal în producŃia economică, iar ca aport la
inversarea cursului descendent al agriculturii, nu poate fi luat în
calcul.
Un aspect important pe care l-am reŃinut din investigaŃiile
noastre sociologice şi care confirmă ideea anterioară se referă la zona
potenŃială de recrutare a membrilor virtuali ai asociaŃiilor, puŃin
extinsă în prezent. În multe situaŃii, aceştia fac parte din cercul de rude
şi de apropiaŃi ai unui lider, ideea de asociere neavând o aderenŃă de
masă şi neextinzându-se la arii mari din sat. Şi aici mai apare un
impediment, care nu poate fi în niciun caz neglijat, acela al
comasărilor. Aşa cum s-a notat în paginile anterioare, desfiinŃarea
191
cooperativelor agricole de producŃie, precum şi legile de retrocedare
edictate de către statul român după decembrie 1989 au generat o
fragmentare excesivă a suprafeŃelor de teren, precum şi o disipare a lor
excesivă în spaŃiu. Sunt situaŃii când un proprietar are loturi în
localităŃi diferite şi care ar trebui înscrise în asociaŃii separate, ceea ce
este irealizabil mai ales din punctul de vedere al participării la
activităŃile productive cerute de statut, ca şi din punctul de vedere al
capitalului de exploatare, acesta fiind şi el, la rândul lui, fărâmiŃat şi
disipat.
În cercetările sociologice am mai consemnat o situaŃie care Ńine
de dificultăŃile comasării şi care e extrem de dificil de soluŃionat, şi
anume: există proprietari care şi-au arondat terenurile unor exploataŃii
agricole organizate pe principiul firmei private şi care nu acceptă alte
arondări decât cele operate de ele. În fine, sunt proprietari de „parcele
intercalate” şi care nu doresc să intre în asociaŃii, făcând imposibilă
comasarea şi stânjenind alcătuirea solelor mari. Din atare motive,
avantajul preliminat de a executa cu mijloace mecanice lucrările
agricole şi de a creşte productivitatea muncii nu poate fi valorificat
decât parŃial.
În cadrul dilemelor agriculturii româneşti şi al variantelor de
structurare a sectorului primar, am constatat o anumită orientare a
politicii agricole spre „exploataŃiile comerciale”, care sunt susŃinute de
antreprenori ce au acumulat resurse financiare consistente şi încearcă
să achiziŃioneze loturi puse în vânzare de către proprietari care fie nu
le pot lucra, fie locuiesc în alte zone. În ultima vreme însă, mobilitatea
pământului prin vânzare-cumpărare s-a redus, iar „percepŃia” asupra
acestuia ca „un bun de mare valoare” a redevenit întrucâtva actuală.
Nu manifestarea unui „pattern” tradiŃional şi nici efecte tardive ale
unor structuri de tip „mnezic” determină o atitudine de efect teluric, ci
sentimentul de siguranŃă economică creat de proprietate, precum şi
semnul de prestigiu pe care îl conferă ea reprezintă motivele benefice
care fac ca omul să Ńină atât de mult la parcela lui de teren.
În fine, în cadrul structurilor din sectorul primar – şi, de fapt, ca
o componentă strategică a economiei agrare – un rol esenŃial îl are
exploataŃia familială. Domeniu cu mare încărcătură istorică şi cu
valoare social-economică inestimabilă pentru sătean şi familia sa,
gospodăria celui din sat a reprezentat şi reprezintă axul în jurul căruia
192
gravitează atât viaŃa sa publică, cât şi viaŃa sa privată. Unitate de bază
a producŃiei şi a consumului, precum şi stoc de tehnică de muncă, dar
şi adăpost pentru animale, menajul este o amenajare a mediului natural
în concordanŃă cu resursele materiale, dar şi cu anumite modele de
esenŃă culturală. VoinŃa fiecărui menaj, atitudinea sa fundamentală
sunt acelea de a fi proprietar, proprietatea fiind principalul agent de
identitate pentru fiecare menaj1, ca şi mediatorul de relaŃii sociale. El,
menajul, perpetuează tehnici şi conservă „finalităŃi”2. Prin el, fiecare
caută să-şi satisfacă trebuinŃele fundamentale –de muncă, de hrană, de
protecŃie şi, în general, trebuinŃa de a trăi3.
Cu totul surprinzător însă şi chiar nejustificat, această
componentă de bază a subsistemului rural este prea puŃin sau chiar
deloc cuprinsă în politica de transformare şi dezvoltare social-
economică a Ńării. Or, atât din date statistice, cât şi din cercetări de
specialitate, rezultă că, în ultima vreme, tot mai mulŃi investitori,
străini şi autohtoni, încep să se orienteze către zonele rurale, fiind
descurajaŃi de costurile ridicate ale terenurilor pentru construcŃii din
mediul urban, dar, în schimb, fiind atraşi de forŃa de muncă ieftină
existentă în zonele din afara oraşelor, la care se adaugă preŃul accesibil
al terenurilor. Ca atare, în cadrul satelor, creşte numărul de mici antre-
prenori rurali, care întemeiază ferme de dimensiuni reduse şi achi-
ziŃionează echipamente tehnice pentru a presta „servicii suport”.
După aderarea României la U.E. şi după ce Ńara noastră s-a
aliniat la standardele agriculturii comunitare, situaŃia gospodăriilor
Ńărăneşti nu este periclitată în totalitate. Aceasta se datoreşte faptului
că „Politica Agricolă Comună (P.A.C)” vizează atât fermele mari, cât
şi pe cele mici4, gospodării Ńărăneşti, astfel că aderarea Ńării noastre la
U.E. nu determină automat dispariŃia celor din urmă. Dimpotrivă,
fermele mici beneficiază – ca şi cele mari – de sprijinul financiar
oferit de către Uniune în cadrul P.A.C; mai exact, plăŃile directe (cum

1
P.I. Rambaud, op. cit., p. 47.
2
P.I. Rambaud, Le village dans la societés urbaine, Extrait de
Travaux scientifiques du Parc NaŃional de la Vanoise, 1945, p. 146.
3
Ibidem.
4
Of Centrul Info Europa, http://w.w.w.infoeuropa.ro/docs – Sat
românesc 2006, pdf.
193
se numesc subvenŃiile acordate fermierilor de către Comunitatea
Europeană) se pot acorda începând chiar cu suprafaŃa de 0,3 ha/fermă.
Fermele de „subzistenŃă parŃială” (adică fermele care produc, în
primul rând, pentru consumul propriu, dar produc şi pentru piaŃă)
beneficiază de un sprijin financiar în plus, adică de 1500 Euro pe
fermă/an, pentru cel mult 5 ani, cu condiŃia ca fermierul să propună un
plan de transformare a fermei sale într-una comercială, adică într-una
care să producă pentru piaŃă şi să obŃină profit din comercializarea
produselor.
Aici, revenim la arhidezbătuta temă a pieŃelor care continuă să fie
fragmentate, iar în cea mai marc parte sunt preponderent locale şi
lipsite de legătură cu cele naŃionale sau internaŃionale. Neexistând
reŃele funcŃionale de cunoaştere a cererii de desfacere a produselor ( în
special, în cazul ofertei disipate a marii majorităŃi a gospodăriilor
Ńărăneşti) şi neavând semnale privind organizarea ofertei, gospodăriile
individuale nu au forŃa necesară de a se opune presiunii angrosiştilor
şi, deci, nu pot estompa „dictatul cumpărătorilor”. În cazul unei
recolte normale, şi care trebuie imediat valorificată, aceasta nu-şi
găseşte plasament în perioada critică a recoltării şi – inevitabil – e
supusă unui acut proces de degradare fizică. Nu sunt rare împrejurările
în care unele produse agricole sunt deturnate de la scopul lor firesc şi
orientate spre alte utilităŃi decât acelea pentru care au fost pregătite.
Astfel, cantităŃi importante de grâu pentru panificaŃie sunt folosite ca
bază furajeră pentru animale, ceea ce accentuează lipsa resurselor
financiare ale producătorilor şi-i pun în imposibilitate de a-şi achita
obligaŃiile contractuale faŃă de furnizorii comerciali. În cercetările pe
care le-am efectuat, am întâlnit cazuri când produsele agricole erau
subevaluate, sub presiunea lipsei de alternativă, şi când expresia:
„Dacă-Ńi convine, bine; dacă nu... ” era utilizată cu sens coercitiv, ceea
ce restrânge posibilităŃile formării capitalului în unităŃile agricole
individuale şi reduce interesul producătorilor pentru reluarea ciclului
de activităŃi agrozootehnice. Pentru contracararea unor atare
„malpractici” şi în vederea apariŃiei unei „mase” de „autentici
angrosişti”, se impune – aşa cum precizează specialiştii în finanŃe –
dezvoltarea pieŃei leasing-ului pentru bunurile de capital. În felul
acesta, s-ar forma pieŃele concurenŃiale ale produselor agroalimentare
şi, în general, ale input-urilor necesare fermierilor.
194
 O influenŃă benefică ar putea-o exercita acordarea de garanŃii
guvernamentale, în anumite limite (care să nu afecteze stabilitatea
macroeconomică), pentru proiecte de investiŃii în zonele rurale, ce ar
putea fi realizate şi cu parteneri străini, în vederea dotării cu utilaje şi
implementării unei infrastructuri moderne. De asemenea, aşa cum
menŃionează şi alŃi cercetători, ar fi extrem de utilă edificarea unui
mecanism de alocare a resurselor bugetare, care ar favoriza
propensiunea spre creditul pe termen mediu şi termen lung, destinat
investiŃiilor, în detrimentul creditelor curente destinate producŃiei.
Accesul la alocaŃiile bugetare destinate investiŃiilor trebuie să fie
asigurat în mod nediscriminatoriu, pe baze concurenŃiale transparente,
la care să vină producătorii agricoli în raport cu performanŃele
obŃinute şi în funcŃie de potenŃialul de participare pe piaŃă. La acestea
este obligatoriu să adăugăm faptul că relansarea procesului
investiŃional a fost şi este susŃinută prin oportunităŃile create de către
programul Sapard.
Peste tot însă e ineluctabil un sistem legislativ coerent şi
cuprinzător, elaborat într-o viziune holistă, care să cuprindă generalul
şi individualul, părŃile şi întregul, fără modele de import şi fără alinieri
forŃate. În diferitele experimentări, ca şi în căutările lui „identitare”,
satul românesc trebuie să rămână „satul participativ”, valorificându-şi
plenar resursele materiale şi umane şi stimulând „interacŃionismul
constructivist” de tip autoregenerativ. Indiferent ce tip de gestiune se
adoptă şi dincolo de forma de structură la care aderă, macro sau micro
(ori ambele deopotrivă), esenŃiale sunt valorificarea ştiinŃifică a tuturor
oportunităŃilor, precum şi antrenarea tuturor actorilor la modernizarea
ruralului românesc. Utile şi necesare sunt cooperativele agricole de
producŃie, deci marile gospodării, dar tot atât de utile şi necesare sunt
şi gospodăriile personale, făcând actuală celebra maximă a lui Ion
Ionescu de la Brad: „LăudaŃi moşiile cele mari, dar cultivaŃi-le pe cele
mici” (Laudate ingentia rura, sed exegetum colita).

195
 4. FAMILIA RURALĂ ŞI URBANĂ ŞI GESTIUNEA
RESURSELOR EI ECONOMICE,
SOCIALE ŞI FORMATIVE

„...acolo unde poporul nu are

simbolul căsniciei şi al vieŃii de
familie, puteŃi prevesti decăderea lui”.
Titu Maiorescu

Familia – în general – şi cea rurală şi urbană în particular au fost

şi sunt atât o instituŃie, cât şi o instanŃă. Au fost şi sunt o instituŃie
impusă mai întâi de originea lor tribală şi consfinŃită de dogmatismul
practicilor religioase.
În al doilea rând, structurile de rudenie şi, în general,
genealogiile în linie paternă au stat la baza întemeierii familiei
patriarhale şi au întărit-o prin aşa-zisa „religie casnică”. Sorokin,
Zimmerman şi Galpin, în cunoscuta lor trilogie1, îl invocă mai întâi
pe Platon, care releva că „înrudirea” presupune „comunitatea aceloraşi
zei casnici”, iar apoi pe Plutarh (care scria că „doi fraŃi … sunt doi
bărbaŃi ce au datoria de a săvârşi aceleaşi jertfe, de a avea aceiaşi zei
paterni şi de a împărŃi acelaşi mormânt) şi – în fine – pe Demostene
(care urmărea să dovedească faptul că doi bărbaŃi sunt înrudiŃi dacă
practică acelaşi cult şi aduc ofrandă aceluiaşi mormânt)2.
După cei trei sociologi, dreptul de sacrificiu pentru „vatra sacră”
era unul „patriliniar” şi – prin urmare – revenea în exclusivitate
bărbaŃilor. Fiul îl moştenea numai pe tată şi nu avea nicio altă religie
şi nicio altă vatră sacră3 în afară de cea moştenită de la tată. În schimb,
„femeia nu transmitea nici existenŃa, nici cultul”, ci era o simplă anexă
a familiei şi se afla acolo numai pentru a procrea. După autorii
americani, femeia, după ce se efectuau ritualurile sacre ale căsătoriei
şi, deci, se integra într-un nou cămin, oferea masa funebră străbunilor

1
P.A. Sorokin, C. Zimmerman, Ch. Galpin, A Systematic Source Book
în „Rural Sociology”, Minneapolis, 1930-1932, vol. I-III.
2
Op. cit.
3
Digesta, c. 50, apud A Systematic Source Book.
196
soŃului său şi renunŃa total la familia ei de origine, de care se despărŃea
în mod mecanic.
Aceasta arată în plus că principiul înrudirii, precum şi stabilirea
spiŃei de neam nu se bazau „pe actul biologic al naşterii” şi deci nu
erau produsul unui ciclu ereditar, ci erau efectul reprezentărilor
mitologice. Acestea din urmă impuneau anumite sisteme de
ceremonial al spiŃei de neam care nu puteau fi exercitate decât de către
bărbat şi consfinŃeau încrengătura de tip patriliniar. Săvârşirea „mesei
funebre”, precum şi ocrotirea „vetrei sacre” erau tot de resort masculin
şi deci puneau în evidenŃă „relaŃii fundamentale între modul de
rezidenŃă şi modul de filiaŃie” (folosind expresia lui Claude Levy
Strauss1) şi în care „înrudirea prin femei nu putea fi admisă”.
SituaŃii similare celor din Orient s-au constatat şi în lumea de vest,
cea romană. Aşa cum rezultă din dezbaterile vechilor jurisconsulŃi romani
şi din literatura istorică, şi în Occident exista un sistem de înrudire recu-
noscut a fi cel în linie paternă; şi aici, ca şi în Orient, stabilirea unui
termen de înrudire, care corespunde unei conduite prescrise, se revendică
în religia casnică şi se dezvoltă tot după un principiu antropologic, de
efect patern.
Treptat însă, acest principiu şi-a redus din rolul său atotputernic,
iar înrudirea prin cult n-a mai fost singura formulă funcŃională.
Vechile practici religioase şi-au erodat treptat din puterea lor empatică
şi şi-au restrâns aria de aplicare. Tinerele generaŃii, dar nu numai, se
dovedeau tot mai reŃinute în a nu recunoaşte valoarea principiului
matern în structurarea nomenclaturii de neam şi nu-şi mai ignorau
mama pe motiv de cult. Dimpotrivă, se dorea ca în încrengăturile de
rudenie, ca şi în ceremonialul de sanctificare a strămoşilor să fie
incluse şi femeile. În consecinŃă, înrudirea matriliniară a fost
recunoscută de drept, iar romanii o numeau cognatio2.
Familia însă a fost şi a rămas o instituŃie, dar ea a devenit şi o
instanŃă. Regulile ei de ordine şi de funcŃionare interioară „au devenit
în timp adevărate cadre de referinŃă” comportamentală, dar şi un
cadru „punitiv”, cu limitări în alegeri şi cu respect pentru norme din
datorie.

1
Antropologia structurală, Editura Politică, Bucureşti, 1973, p. 75.
2
cf. A Systematic Source Book.
197
 Referindu-ne la relaŃia de alianŃă între anumite entităŃi care
funcŃionează într-un singur sens, menŃionăm situaŃia societăŃii greceşti
şi a celei italice, unde – aşa cum notează Sorokin, Zimmerman şi
Galpin – s-au instituit din cele mai vechi timpuri trei entităŃi
complementare, şi anume: religia casnică, familia şi dreptul de
proprietate. Efectele unei atare alianŃe, ca şi atitudinile exprimate
printr-un sistem de tabuuri devenite istorice au persistat până în zilele
noastre în unele dintre satele româneşti şi – într-un fel – s-au instituit
într-un ceremonial săvârşit în ocazii specifice. Astfel, în Antichitatea
celor două Ńări menŃionate, religia casnică sfinŃea atât familia, cât şi
dreptul de proprietate. Aceasta, întrucât fiecare familie îşi avea vatra
ei sacră, cu zeităŃi proprii, care nu o ocroteau decât pe ea şi nu
primeau ofrande de cinstire decât din mâinile ei.
Vatra sacră la antici era altarul familiei, aşezat pe o piatră
aproape intransportabilă şi asociat zeului ei protector.
Familia – notează cei trei sociologi americani – se orânduia în
jurul vetrei sacre, pe care o venera prin focul pe care-l întreŃinea
necontenit şi prin intermediul căruia se stabilea o strânsă şi profundă
legătură cu pământul pe care se întemeia căminul. Omului îi era inter-
zisă mutarea pietrei în alt loc decât cel binecuvântat şi nici nu i se ac-
cepta să-şi construiască locuinŃa decât acolo unde se fixase vatra sacră.
Zeul familiei – în gândirea antică – „trebuia să aibă o reşedinŃă
stabilă”, unde se instala pentru o perioadă infinită şi strângea pe toŃi
din aceeaşi familie în jurul „vetrei sacre”, care era sanctuarul lui. Dar,
nu numai persoanele din acelaşi arbore de neam se aranjau în jurul
„simbolului de cult” şi, deci, nu numai oamenii beneficiau de protecŃia
totală a zeului sub a cărui pronie trăiau, ci şi anexele gospodăreşti,
precum şi turmele şi păşunile şi câmpul cultivat se orânduiau în mod
metodic în perimetrul de iradiere a sfinŃeniei din partea divinităŃii casnice.
Prin puterea de dominaŃie, ca şi printr-un fel de poruncă dată
celor ce se aflau în acelaşi perimetru, de a fi mereu împreună, se
realiza o coeziune lăuntrică inextricabilă a „blocului familial”1 şi se
producea o atracŃie de afinitate absolută. Mai mult chiar!, străinilor nu
li se permitea să se apropie de focul sacru şi nici să-şi însuşească ceva

1
André Leroi-Gourhan, Gestul şi cuvântul, Editura Meridiane,
Bucureşti, vol. I, p. 155.
198
din ceremonialul cultului religios al altei familii. Legile de ordine
interioară erau deosebit de severe din acest punct de vedere. CondiŃia
de intimitate, precum şi individualitatea inconfundabilă a domeniului
familial erau asigurate fie prin împrejmuirea lor cu un zid delimitator,
fie printr-un „gard” care înconjura atât „vatra sacră”, cât şi toate
construcŃiile gospodăreşti, la care se adăugau câmpul cultivat şi
păşunile. De fapt, însăşi această îngrădire în spaŃiu avea un caracter
sacru, iar familia – cum spun Sorokin, Zimmerman şi Galpin –
rămânea mereu adunată în jurul vetrei sale sfinte. De aici a apărut
ideea de domiciliu, care nu era unul efemer şi nici unul cu caracter
improvizat, ci avea o durată în timp nelimitată şi nu putea fi părăsit
decât din motive de forŃă majoră, adică în caz de inundaŃii, de invazie
a unor seminŃii străine sau epuizare a surselor de hrană.
Diodor, citat de Sorokin, Zimmerman şi Galapin, menŃionează
că atât religia, cât şi faptul de a rămâne peste timp în spaŃiul sfinŃit
prin „piatra sacră” i-au inspirat locuitorului ideea de a-şi clădi o
construcŃie rezistentă, dar, mai ales, o casă care să fie destinată spre
folosire mai multor generaŃii de-a rândul, şi nu uneia singure. Pentru a
rezista în timp şi pentru a efectua legătura dintre un număr cât mai
mare de generaŃii, atât grecii antici, cât şi romanii au procedat la
folosirea succesivă a unor materiale de construcŃii, care le erau la
îndemână, pornind de la materia primă cea mai obişnuită, dar şi cea
mai fragilă, adică lutul, şi ajungând până la cea mai dură şi rezistentă
André Leroi-Gourhan1 menŃiona, ca prime tipuri de habitaŃie,
colibele2, iar Gordon Childe scria că locuitorii pădurilor construiau
cabane din trunchiuri de copac3, dar foloseau şi lutul pentru a-şi ridica
un adăpost.
Dar, din nou, intervine factorul de cult, care i-a conferit şi
locuinŃei atribute divine şi le-a impus oamenilor să înalŃe case cu
caracteristici identice „pietrei sacre”. De aceea, Sorokin, Zimmerman
şi Galpin – citându-l pe Diodor – înclină să creadă că „religia l-a

1
André Leroi-Gourhan, Gestul şi cuvântul, Editura Meridiane,
Bucureşti, vol. I, p. 156.
2
Op. cit.
3
Gordon Childe, De la preistorie la istorie, traducere de Florica-
Eugenia Condurachi, prefaŃă şi îngrijirea ştiinŃifică de acad. Em. Condurachi.
199
învăŃat pe om să ridice case”, iar după adăpostul de pământ sau după
coliba întocmită din trunchiuri de copac a urmat curând „casa de
piatră”.
Cu timpul însă, aceasta din urmă, pe lângă caracterele ei fizice,
acelea de „tărie” şi de „durabilitate” în timp, a dobândit şi o conotaŃie
morală, aceea ca grupul conjugal să rămână permanent unit şi să aibă
rezistenŃa pietrei din care se ridicase adăpostul lui. Astfel, „Casă de
piatră” a devenit un precept de ordin etic ce se adresează şi astăzi cu
ocazia căsătoriei unei perechi de tineri, urându-se ca tăria pietrei să se
transfere şi la nivelul familiei ce urmează să se întemeieze.
Familia, dar şi casa erau asistate de zei şi „erau consacrate” de
prezenŃa perpetuă a divinităŃii specifice acestora. Sacralitatea zeilor
conferea şi casei un caracter sacru, ea devenind un fel de templu sfânt
şi fiind „inviolabilă”, ca însăşi sanctitatea templului însuşi. Cicero, în
cunoscuta sa Pro domo, indica fără echivoc factura sacră a casei şi
conferea familiei dreptul unic de a o poseda, ca drept sfânt. „Ce poate
fi pe lume mai sacru – se întreba marele orator roman – decât locuinŃa
fiecărui om? Aici se află altarul; aici arde focul sacru; aici se află
lucrurile sfinte şi religia”, şi tot aici se află şi duhul ei păzitor.
Dar, nu numai casa şi nici numai spaŃiul de habitaŃie pentru cei
vii, ci şi locurile de odihnă pentru cei morŃi erau privegheate şi se
aflau sub binecuvântarea aceloraşi forŃe sfinte. Religia celor vechi
prevedea datoria expresă a urmaşilor de a întreŃine un cult al
strămoşilor, iar mormântul acestora era locul unde se oficia „masa
funebră”. Familia avea mormântul încrengăturii sale de neam,
mormânt care era atât indivizibil, cât şi inalienabil. El nu putea fi
folosit de către două familii distincte şi nici nu se permitea mutarea lui
dintr-un loc într-altul. Aceasta, întrucât morŃii erau consideraŃi zeii
familiei şi numai aceasta din urmă avea dezlegare să-i revendice şi
să-i pomenească din generaŃie în generaŃie. Mai mult chiar, atât la
vechii greci, cât şi la romani, înmormântarea nu se săvârşea nici în
cimitire şi nici la marginea drumului, ci se efectua pe pământul pe
care-l poseda familia respectivă. Cel decedat continua să-şi ducă mai
departe viaŃa sub mica movilă de Ńărână în care-l aşezaseră urmaşii,
aceasta făcând parte din dreptul său inalienabil de posesiune, drept ce
era imprescriptibil şi pe timp nelimitat.

200
 InterdicŃii aspre, precum şi cultul neŃărmurit al străbunilor
apărau mormântul familiei de orice atingere din afară şi, o dată cu
aceasta, îi confereau ei drept de proprietate perpetuă. Şi atunci, se
poate spune că proprietatea privată era o instituŃie religioasă şi îşi
finaliza rolul social printr-o împuternicire divină. Astfel, religia
casnică unea cerul cu pământul şi dădea indicaŃii asupra felului cum se
cerea să fie orânduită existenŃa. Însăşi Biblia cuprindea versete prin
care se sanctifica relaŃia dintre „cel de sus” şi „cel de jos” şi prin care
omul era împuternicit să moştenească pământul cu care învrednicise
Domnul. „Eu care sunt Domnul care te-a scos din Urul Chaldeei, ca
să-Ńi dau pământul acesta de moştenire” – se adresa Dumnezeu lui
Abraham –, iar lui Moise îi spunea acelaşi lucru: „Te voi face să intri
în Ńara pe care am jurat să i-o dăruiesc lui Abraham şi Ńi-o voi da (Ńie)
moştenire”1.
Ulterior conscrierii religioase a dreptului de proprietate şi după
ce divinităŃile domestice apărau proprietatea împotriva oricărei
intruziuni, a apărut şi o conotaŃie juridică a acestui drept. S-au edictat
legi şi s-au stabilit norme prin care se stipulau condiŃiile de stăpânire a
patrimoniului conjugal şi se indicau tehnici prin care se delimita – prin
semne însfinŃite – domeniul unei familii de domeniile celorlalte. Cato,
în De re rustica, citat de Sorokin, Zimmerman şi Galpin, arăta că,
pentru a se şti exact perimetrul fizic al unei posesiuni şi pentru a se
preveni orice atingere din afară asupra ei, se stabileau linii precise de
apărare şi demarcaŃie între posesiuni şi linii, pe care se aşezau pietre
grele sau trunchiuri mari de copaci, care se numeau „termos” şi care se
fixau în teren printr-un ceremonial plin de pietate2 şi prin sacrificări de
vieŃuitoare. Atare modalităŃi de „grăniŃuire” a unei proprietăŃi – dacă
se poate spune aşa –, precum şi utilizarea unor obiecte cu rol
delimitator s-au perpetuat în timp până în zilele noastre, purtând nume
diferite, dar având acelaşi conŃinut.
Astfel, la noi, în Transilvania, erau cunoscute din vremi
imemoriale haturile, iar în Muntenia şi Oltenia s-au păstrat până astăzi
aşa-zisele majdini, fixate şi întărite cu ajutorul unor „pari” (cum li se
spune) sau al unor pietre aşezate exact acolo unde terenurile se

1
P. Sorokin, C. Zimmerman, Ch. Galpin, op. cit., capitolul despre familie.
2
Op. cit.
201
separau între ele. Şi astăzi, ca şi în Antichitate, încălcarea domeniului
unei familii s-ar fi făcut numai prin mişcarea din loc a pietrei de hotar
sau prin „atingerea termei” cu brăzdarul plugului, iar pedeapsa era una
de apocalips. Legea etruscă – citată de către Sorokin, Zimmerman şi
Galpin –, invocată ca temei în blestemul ce i se dădea răufăcătorului,
preciza la ce „pagube” se putea aştepta acesta şi până unde putea
ajunge „mânia divină” când legea era nesocotită: „Cel ce va atinge
sau va muta din loc o piatră de hotar va fi condamnat de către zei; casa
lui va dispărea, iar grindina, rugina grâului şi arşiŃele îi vor distruge
recoltele; membrele vinovatului se vor acoperi de bube şi vor cădea
sleite”1.
Festus adăuga şi el la cele cuprinse în legea etruscă alte anateme
la adresa acelora care nesocoteau relicva casnică şi perturbau
rânduiala stabilită de către zei: „Dacă a atins Terma cu brăzdarul
plugului, omul ce-a făcut astfel şi boii săi să fie daŃi zeilor infernului”.
Şi Platon, în Legile, formulează un fel de „imperativ categoric”
referitor la respectarea limitelor de hotar şi cerea şi el ca oamenii să
aibă condescendenŃă faŃă de prescripŃiile legii. „Prima noastră lege –
spunea marele filosof grec – trebuie să fie următoarea: nimeni să nu se
atingă de piatra de hotar ce desparte câmpul său de cel vecin, căci ea
trebuie să rămână nemişcată. Nimeni nu trebuie să îndrăznească să
mute piatra ce desparte prietenia de duşmănie, piatra pe care ne-am
legat prin jurământ s-o lăsăm la locul ei”2.
O aceeaşi cerinŃă cu caracter punitiv o întâlnim formulată şi în
legea ateniană, care se alătura gândirii filosofice a vremii şi care
dovedea o concordanŃă absolută între opiniile privitoare la
individualizarea proprietăŃii: „Nu depăşi piatra de hotar!”, poruncea
instanŃa juridică, inhibând orice tentativă de „însuşire ilicită” de avere
şi avertizând – implicit – asupra efectelor ce decurgeau din comiterea
unui act ilegal.
Sintetizând, am putea spune că, încă în gândirea antică, şi chiar
în preistorie, cea care a impus ordinea în societate, în general, şi în
familie, în particular, a fost religia. Simpla prezenŃă a indivizilor în
grup nu a fost niciodată suficientă pentru a forma o comunitate unitară

1
P. Sorokin, C. Zimmerman, Ch. Galpin, op. cit., capitolul despre familie.
2
Platon, Legile VII, apud Sorokin, Zimmerman, Galpin, op. cit.
202
şi nici pentru a genera acel atât de necesar spirit de „confrerie” şi de
consens întru „supravieŃuire”. Era necesară o forŃă cu puteri infinite,
care să se situeze deasupra tuturor şi deasupra fiecăruia în parte,
pentru a-i aduce la ascultare şi a-i domina întru făurirea unui destin
comun. Prin religie, se structurau anume forme stabilite şi se desenau
prin funcŃionare, norme, la început nescrise şi nedatate, într-un cod
juridic sancŃionat de un for de specialitate.
Odată însă constituită şi, în acelaşi timp, dobândită valoarea de
semnificaŃie comportamentală, treptat, atare reguli au dobândit o
conotaŃie juridică şi au fost necesare alte mijloace şi alte mecanisme
pentru a le aplica. Exercitarea lor, ca şi raŃionamentele de întemeiere şi
de întrebuinŃare au implicat existenŃa unor instituŃii specializate şi
autorizate de către un for statal, care să le dea forŃă şi să contracareze
tendinŃe opuse. Atare instituŃii funcŃionau la nivel suprastructural şi
făceau cunoscută puterea unei anumite clase sociale, dar, în acelaşi
timp, aveau şi un suport profund religios, prin care-şi revendicau
puterea imperativă şi excludeau orice abatere de la regulă prin teama
„de zei”. Într-un fel, legea aparŃinea divinităŃii, căreia îi aparŃineau şi
pământul, şi casa, şi turmele etc., pe când omul era un simplu
mandatar al voinŃei divine şi – prin urmare – nu se putea manifesta
nici ca stăpân şi nici ca antreprenor pe cont propriu – dacă se poate
spune aşa. Într-un fel, individul – luat în sine – nu avea niciun fel de
ascendent, nici istoric, nici ereditar, asupra pământului, motiv pentru
care el nu putea să formuleze nicio intenŃie de posesiune asupra
acestuia. Individul avea numai drept de utilitate viageră conferit de
către zeul casei, drept întărit şi perpetuat prin ritualuri tradiŃionale şi
prin sacrificii ocazionate de anumite momente aniversare. În schimb,
familia, ca grup organizat şi ca celulă de bază a societăŃii, era
împuternicită să-şi instituie propria voinŃă şi să-şi exercite rolul de
tutore colectiv, dar şi să se delimiteze de celelalte cămine conjugale.
Printr-un fel de delegare de putere, provenită de la zeul ei protector, ca
şi printr-o asimilare a însemnelor divine, familia făcea corp comun cu
pământul cu care o dotase zeul şi de care nu se putea despărŃi
niciodată. A o face (aşa cum deja s-a mai menŃionat) echivala cu un
sacrilegiu, deoarece acolo, în acel pământ, odihneau seriile de
strămoşi care au precedat-o şi tot acolo urmau să-şi doarmă somnul de

203
veci generaŃiile viitoare. Fiecare îşi avea dreptul său şi avea locul ce i
se cuvenea şi pe care nu i-l putea lua nimeni.
De aici decurgeau dificultăŃile de partaj, precum şi cele de
expropriere sau deposedare de teren, aşa încât a apărut nevoia edictării
de reguli, altele decât cele religioase, reguli care să stipuleze ceea ce
era permisiv, dar şi ceea ce era punitiv, şi totodată să delimiteze ceea
ce putea să i se cuvină omului de ceea ce rămânea în seama zeului.
Într-o solidaritate de funcŃii şi într-o asociere de roluri întrucâtva
specializate (dacă termenul nu este prea licenŃios), două categorii de
norme cu două semnificaŃii distincte au început să asigure atât
permanenŃa relaŃiei de proprietate, cât şi permisiunea înstrăinării ei,
mai puŃin a mormântului. Religia casnică stăpânind atât casa, cât şi
câmpul, numai ea era autorizată să dea legi sau să precizeze condiŃiile
în care se puteau face înstrăinări de terenuri şi tot ea era aceea care
trebuia să efectueze împărŃirea proprietăŃii între fraŃi. Aşa s-a instituit
un alt tip de normă, cu o conotaŃie socio-umană, dar cu o finalitate
juridică.
Astfel, au apărut Legile lui Manu, Codul lui Hamurapi, iar la
romani a fost edictată Legea celor Douăsprezece Table, în aceasta din
urmă stipulându-se cadrul, dar şi instanŃele publice menite să
convertească anume prescripŃii religioase în prescripŃii juridice.
În consecinŃă, interdicŃia ca terenul să fie divizat sau înstrăinat a
fost întrucâtva rectificată, acceptându-se schimbarea titularului de
proprietate şi, deci, reducându-se, oarecum, supremaŃia absolută a
zeului casnic asupra patrimoniului conjugal. Spunem întrucâtva,
întrucât orice „mutaŃie de proprietate” nu se putea efectua decât prin
autorizarea expresă a religiei şi printr-o operaŃie numită „mancipatio”,
adică îndeplinirea unor formalităŃi solemne şi aducerea de jertfe zeilor
pentru ca aceştia (cum ar spune Aristotel) „să dezlege ceea ce înainte
fusese legat” şi să „lege” ceea ce de acum înainte urma a fi legat. Aici,
de fapt, îşi află sorgintea primară dreptul privat şi tot aici observăm că
între familie, religie şi proprietate au existat raporturi de condiŃionare
reciprocă. Acestea însă nu derivau din reglementări ale cetăŃii şi nici
din efortul vreunui legiuitor, ci au fost impuse de către credinŃele în
divinitate, iar familia a fost aceea care a cultivat stările de echilibru şi
statornicie, invocând speŃe de obiceiuri şi de cutume, care au fost apoi
asimilate şi convertite în principii de drept.
204
 În capitolul intitulat „Autoritatea în familie” şi care continuă pe
cel „Despre înrudire”, Sorokin, Zimmerman şi Galpin relevă că
vechiul drept n-a fost opera unui legiuitor şi, de fapt, n-a fost produsul
cetăŃii. El a decurs din vechile „credinŃe religioase”, care „erau
universal admise” şi care se practicau cu stricteŃea obiceiului şi a
„datinii”. Nefiind admisă nicio abatere de la regulă şi fiind permanent
repetate în toate împrejurările stabilite de tradiŃie, unele dintre
credinŃele religioase au fost preluate şi transcrise în dreptul privat, iar
cadrul prim şi cadrul cel mai în măsură unde să se exercite credinŃele
convertite în norme juridice a devenit familia.
Ca grup organic şi ca tip de comunitate istoriceşte constituită,
familia avea nevoie de o ordine interioară şi trebuia să-şi fixeze
ierarhia rolurilor. Cărui membru din familie îi revenea autoritatea
supremă şi cum sacrul susŃinea profanul în precizarea unui atare fapt?
Pentru clarificarea rangului de prestanŃă al membrilor din
familie, precum şi pentru a releva gradul de responsabilitate pe care-l
avea fiecare dintre cei ce alcătuiau un nucleu domestic, s-a recurs tot
la un temei de natură mitică. În fiecare casă se afla „zeul vetrei sacre”
şi care era o divinitate interioară şi constituia „credinŃa din sufletul
omenesc”, fiind entitatea de legătură a eurilor ce aparŃineau aceluiaşi
cămin conjugal. Această divinitate sacră fixa calitatea tatălui de
„mandatar” al ei, conferindu-i responsabilitatea de „a aprinde” focul
sfânt, de a tăia animalul destinat sacrificiului ritual şi de a rosti
„formula de rugă” prin care implora pronia zeului şi-l ruga pe acesta
să alunge duhurile rele din preajma atât a casei, cât şi a turmelor sale.
Ca „pater familias” – cum apărea la romani – şi ca „exponent al
divinităŃii casnice”, tatăl continua cultul „familiei” şi reprezenta
întregul lanŃ al seriilor de generaŃii ascendente. Prin el se asigura
continuitatea de neam şi tot prin el se inducea la toŃi membrii grupului
familial conştiinŃa unui conformism riguros la religia casnică. De fapt,
tatăl este cel pe care urmaşii îl vor invoca după moarte ca pe o fiinŃă
divină şi-i vor ipostazia în absolut personalitatea. Dar, aceeaşi religie
casnică – aşa cum menŃionează Sorokin, Zimmerman şi Galpin – nu
acorda un rang similar şi femeii, întrucât ea nu era stăpâna vetrei sacre
şi, deci, nu poseda o religie prin naştere. Rugăciunea pe care o rostea
cu ocazia ceremoniilor tradiŃionale, precum şi gesturile prin care se
adorau forŃele divine ea le învăŃa tot de la soŃul ei, acesta din urmă
205
fiind un fel de pontifax maximus şi având prerogative nelimitate
asupra soŃiei sale.
În Legile lui Manu se stipulează expresis verbis că „femeia în
timpul copilăriei, depinde de tatăl ei; în timpul tinereŃii (depinde,
n.ns.), de soŃul ei; dacă îi moare soŃul (depinde, n.ns.) de fiii săi; dacă
nu are fii, de rudele apropiate ale soŃului ei; fiindcă o femeie nu
trebuie niciodată să se conducă după bunul ei plac”1.
Dreptul roman, ca şi acela al Greciei antice, ambele provenite şi
constituite din credinŃele religioase ale comunităŃii, situau şi ele
femeia într-un rang ierarhic inferior bărbatului. Ea poseda titlul de
mater familias numai atât cât trăia soŃul ei, numit pater familias, dar
nu era niciodată liberă şi nici stăpână pe sine (sui juris). Demostene, în
Despre Coroană, nota că „femeia, înainte de căsătorie, se supunea
tatălui ei, iar dacă acesta deceda, atunci era trecută sub autoritatea
fraŃilor sau rudelor din partea tatălui; căsătorindu-se, femeia se
subordona voinŃei soŃului, şi, în caz de moarte a acestuia, devenea
supusă fiilor lui sau rudelor soŃului, în cazul în care fii lipseau”2.
Şi la romani, autoritatea bărbatului asupra soŃiei era nelimitată.
Dar, aşa cum menŃionează Tacit în Anale, femeia care nu se căsătorise
prin oficierea riturilor sacre şi care, deci, nu-şi însuşea însemnele
cultului casnic, nu se subordona puterii maritale. Acelaşi Tacit spune
însă că mezalianŃa o subordona total pe femeie bărbatului şi o priva de
acea atât de importantă sui juris, dar, în acelaşi timp, căsătoria îi
conferea „demnitate” şi-i asigura protecŃie. Şi atunci, s-ar putea spune
că autoritatea bărbatului în familie, precum şi rangul cel mai înalt ce i
se acorda nu decurgeau din forŃa fizică mai mare a acestuia şi nici din
baza materială pe care el o deŃinea, ci din prescripŃiile religiei casnice,
precum şi din legile dreptului privat, care irup din credinŃele
strămoşeşti şi s-au aplicat sub presiunea necesităŃii ca familia să se
menŃină ca unitate funcŃională.
Fiindcă, aşa cum deja s-a mai notat, încă din Antichitate, familia
constituia „celula” de bază a societăŃii umane, iar aceasta din urmă
persistă şi, deci, supravieŃuieşte, prin întărirea şi dezvoltarea celei

1
Apud Sorokin, Zimmerman, Galpin, op. cit.
2
Demostene, Despre Coroană, Apud Sorokin, Zimmerman şi Galpin,
op. cit.
206
dintâi. Într-un fel, familia era „o miniatură” a societăŃii globale.
Modelul ei de ordine şi de dezvoltare era o reproducere la nivel micro-
social a structurilor existente în plan macrosocial. Una avea o aderenŃă
la cealaltă, posedând în conŃinutul său intern relativ aceleaşi tendinŃe
şi chiar aceleaşi orientări latente. Sensurile lor de valoare erau relativ
corespondente, fiind respectate reguli similare şi vizând scopuri
identice.
De aici a decurs dialectica profundă atât în conŃinut, cât şi în
dezvoltare a celor două entităŃi sociale, impunându-le susŃinere
reciprocă şi determinându-le a fi continuu solidare. E de la sine înŃeles
că deşi societatea globală, adică macrosocialul, a dictat modelul de
ordine şi de faptă al microsocialului, acesta din urmă îşi avea logica
lui proprie şi îşi asigura o autonomie relativă prin conservarea
achiziŃiilor sale istorice şi prin procesul împlinirilor de sine realizate în
decursul timpului. Elementele nou apărute au fost dispuse în complexe
asociative concret determinate, intrând în raporturi de interdependenŃă
cu cele deja existente şi formând cu acestea sinteze organice profund
relaŃionate. Într-un fel, aranjarea lor se efectua în sensul unei
preformări, însuşindu-şi finalitatea întregului şi devenind parte a lui
intrinsecă.
ExperienŃe noi, precum şi schimbări care apar în societate
datorită proceselor de producŃie şi celor culturale se repercutează şi
asupra structurilor familiale, realizându-se atât o continuitate, cât şi o
discontinuitate în evoluŃia acestora. FuncŃionarea lor a generat
elemente stabile, rezistente la schimbare, care se regăsesc în fiecare
din etapele evoluŃiei familiale şi asigură păstrarea identităŃii ei în timp,
repetându-se în toate momentele şi formând „nuclee” de condensare şi
de „unitate”. Unele dintre determinările ei se conservă de-a lungul
vremii şi produc cunoscutele „permanenŃe” socio-umane, care se
situează dincolo de orânduiri şi devin un fel de constante într-o
succesiune de trepte evolutive. În ultimă instanŃă, asemenea
permanenŃe constituie axul pe canavaua căruia se rânduiesc noile
achiziŃii dobândite în procesul dezvoltării şi, de fapt, ele sunt un fel de
substrat care stă la baza oricărei creativităŃi ulterioare. Aşa se explică
persistenŃa peste milenii a unor caracteristici ale familiei din perioada
207
antică şi tot aşa se motivează tendinŃa de conservatorism şi de a se
raporta la societate după criteriul lor de substructură pe care se
întemeiază şi se dezvoltă aceasta. Grupurile şi instituŃiile mai largi se
revendică, în ultimă instanŃă, tot în realitatea familială, iar sistemul
societal însuşi s-a dezvoltat pe baza structurilor conjugale.
Geneza şi succesiunea cauzalităŃii generale au ca punct de
origine comunitatea familială şi îşi găsesc autenticitatea în funcŃiile şi
în legităŃile unităŃilor habitaŃionale. Însăşi identitatea etnică, precum şi
modul de trai şi calitatea vieŃii se revendică în orizontul acestei
comunităŃii şi dobândesc consistenŃă, conservându-şi caracteristicile lor
ireductibile prin ea. Atare premise le-a avut în vedere Henri de Tourville
atunci când a elaborat cunoscutul său Nomenclator al ştiinŃei sociale, în
care plasa familia pe primele trepte ale ierarhiei stabilite de către el.
Astfel, pe primul loc, sociologul francez aşeza familia, sub aspectul
„geografiei sale fizice”, ca pe cel de-al doilea să fie situată tot familia, dar
estimată din punctul de vedere al resurselor ei de existenŃă, adică
„ocupaŃia familiei”; se continuă, pe locul trei, tot cu familia, de această
dată însă privită din perspectiva posesiunii şi a transmiterii acesteia
(proprietatea familiei, care poate fi numită şi „proprietate imobiliară”).
După alte trei niveluri ale ierarhiei nomenclatorului şi după ce
adaugă elemente adiacente familiei, Henri de Tourville revine cu
relevarea tipurilor de familie: patriarhal, pseudo-patriarhal, particularist şi
instabil, adăugând cea de a opta treaptă, numită „Fazele vieŃii familiale”,
care cuprindea evenimentele importante ale acesteia: naştere, educaŃie,
ceremonii, alianŃe, întreprinderi, mariaje, moşteniri, adopŃii, donaŃii etc.
Aşa după cum se notează în Nomenclator şi după cum
consemnează şi P. Sorokin, ultimele trepte erau rezervate societăŃii
integratoare, fiind numite Expansiunea societăŃii şi SocietăŃi străine1.
În baza principiilor de structurare a Nomenclatorului, şi anume,
acela „cauzal-ierarhic” şi, deci, al trecerii de la simplu la complex1, se

1
Vezi, pentru detalii, P. Sorokin, Les Théories sociologiques
contemporaines, Paris, Payot, 1938, p. 77-78.
208
relevă „… cum şi în ce mod factorii se condiŃionează reciproc”.
„Locul, mai ales în ceea ce priveşte societăŃile simple – preciza
P.A. Sorokin, referindu-se la acest raport cauzal-ierarhic – determină
metodele de obŃinere a mijloacelor de subzistenŃă – munca, formele de
proprietate şi celelalte încasări ale familiei; aceste condiŃii determină
tipul de organizare şi funcŃionare familial; acesta determină tipul
poporului care iese dintr-o atare familie şi acesta, la rându-i,
condiŃionează tipul organizaŃiilor familiale”2.
Nomenclatorul lui Tourville – unul dintre membrii şcolii lui
Fr. le Play – a structurat un adevărat lanŃ cauzal în devenirea relaŃiilor
maritale şi a facilitat studiul monografic atât al familiei, cât şi al
diverselor popoare europene, asiatice şi din Americi3. Aceasta întrucât, în
punctul iniŃial, sociologul francez a plasat familia, ca unitate socială de
cercetat, iar în punctul final a fixat societatea globală. RelaŃia dintre una şi
cealaltă, precum şi demonstrarea schimbărilor care se produc în
conŃinutul lor pe diferite trepte de evoluŃie au fost facilitate prin tehnica
bugetelor de familie. De fapt, întreaga gândire a lui Frederic le Play
(1806-1882), ca şi a tuturor colaboratorilor săi a gravitat în jurul metodei
monografice şi a tehnicii ei operative, adică a bugetelor de familie, cum
vom avea prilejul să consemnăm în continuare.

4.1. Familia rurală între tradiŃie

şi modernitate
„Familia este doar sâmburele societăŃii”.
Henrik Ibsen
Este ştiut faptul că Auguste Comte, referindu-se la cele trei forŃe
sociale (materială, intelectuală şi morală) şi relevând că trăsăturile
definitorii ale unei formaŃiuni istorice depind de preponderenŃa uneia

1
Ilie Bădescu, Istoria sociologiei, Editura Porto-Franco, 1994, GalaŃi,
p. 115-116.
2
P.A. Sorokin, op. cit.; vezi şi Ilie Bădescu, op. cit., p. 117.
3
Ilie Bădescu, op. cit., p. 118.
209
din aceste forŃe asupra celorlalte, identifică puterea comunitară a
familiei cu forŃa morală ca atare şi consideră că aceasta din urmă este
cea care conferă energie legăturilor sociale. Clasa bogaŃilor – relevă
Auguste Comte – este clasa puterilor materiale, la care se adaugă clasa
speculativă („sacerdoŃiul”) şi care este clasa puterii intelectuale, iar
familia este „instanŃa” puterii morale1. Într-un fel, după sociologul
francez, societatea globală îşi are temeiul ei real, atât ca substanŃă, cât şi
ca energie în structura de familie, iar funcŃiile ei reglatorii şi le află în
forŃa morală a acesteia. Nu se poate gândi o comunitate căreia să-i
lipsească o instanŃă cu rol ordonator şi care să nu ajungă la constituiri de
forme care să realizeze un echilibru între părŃi. Coeziunea societăŃii,
precum şi puterea ei de consens rezidă – după Auguste Comte – în
comunitatea morală, iar spaŃiul ei de exerciŃiu îl reprezintă familia.
Frederic le Play a reluat tema familiei, abordată de către
compatriotul său francez, dar o cercetează printr-un alt criteriu de
specialitate şi-i relevă alte valenŃe decât cele notate în sistemul de
politică pozitivă. Fiindcă, întemeietorul şcolii monografice de la Paris
nu mai invoca criteriul moral în definirea familiei şi, prin urmare, nu
mai considera drept operaŃional un referenŃial de esenŃă spirituală.
Pornind de la substratul substanŃial empiric al structurilor
familiale şi raportându-le la existenŃa socială, Frederic le Play estima
că familia reprezintă o sinteză a caracteristicilor mediului uman şi –
prin ea coabitează inextricabil o diversitate de trăsături fizico-empirice
ale societăŃii integratoare2.
În faŃa unui imens material faptic şi în ideea unei interde-
pendenŃe concomitente între nivelurile formaŃiunii sociale, Frederic
le Play a precizat că familia nu este numai o realitate morală – cum
considerase Auguste Comte – şi, prin urmare, nu trebuie evaluată
numai după norme ale binelui şi ale răului. Familia – după sociologul
francez – este mai întâi o existenŃă socio-naturală, asimilând în
conŃinutul ei concretul sensibil şi reproducând determinările de
conŃinut ale mediului concret istoric. În ea coabitează toate elementele
de origine societală şi prin funcŃionarea lui se realizează unitatea
diversităŃii. De aici a decurs la sociologul francez ideea de a cerceta

1
Vezi Ilie Bădescu, op. cit., p. 102.
2
Op. cit., p. 103.
210
familia printr-o perspectivă integralistă şi de a folosi pentru aceasta
metoda monografică, cu tehnica ei principală, bugetul de familie.
Lucrarea sa fundamentală Clasele muncitoare europene, redactată în
şase volume şi elaborată pe baza unui imens material de teren, a
consacrat metoda monografiei de familie în sociologie şi a oferit
forurilor de decizie un instrument ştiinŃific de cunoaştere şi de
conducere a vieŃii sociale.
În anul 1854, apărea lucrarea lui Frederic le Play intitulată
Muncitorii europeni, rezultată din douăzeci de ani de muncă
monografică şi la care se cuvine să adăugăm cartea Reforma socială în
FranŃa.
Nu se pot ignora nici iniŃiativele organizatorice ale lui Le Play
pe linie instituŃională, aşa cum nu se poate face abstracŃie de marele
său spirit reformator. Într-o atare perspectivă, se înscriu organizaŃiile
întemeiate de el, precum „Societatea internaŃională pentru studii
aplicate ale economiei sociale” (1856), având sucursale în toată Ńara şi
„Uniunea pentru pacea socială (1872)1.
Concomitent cu cercetările lui Frederic le Play, dar independent
de ele, s-au efectuat monografieri în mediul rural din România, atât în
Moldova şi Oltenia, cât şi în Transilvania.
În Moldova şi Oltenia (dar şi în Dobrogea) sunt cunoscute
monografiile de tip zonal întocmite de către Ion Ionescu de la Brad, iar
în Transilvania au rămas de referinŃă lucrările elaborate de către
învăŃători şi preoŃi, în cadrul SocietăŃii culturale „Astra” din Sibiu.
În ceea ce priveşte cercetările lui Ion Ionescu de la Brad, e de
menŃionat că acestea au avut o finalitate instrumentală, deoarece ele
s-au produs în urma unei ordonanŃe domneşti, emisă de Alexandru
Ioan Cuza, care voia să se informeze asupra modului de aplicare a
legii reformei agrare, edictată de el.
Savantul patriot a întreprins investigaŃii ştiinŃifice asupra
judeŃelor Putna, Dorohoi şi MehedinŃi (precum şi asupra Dobrogei),
insistând asupra relaŃiilor de proprietate, asupra natalităŃii, a stării de
sănătate şi morbiditate, a resurselor alimentare şi a bolilor de nutriŃie
etc., toate cu impact asupra familiei din mediul rural şi toate vizând
ridicarea Ńăranului la rang de cetăŃean prin împroprietărire.
1
A.P. Sorokin, op. cit., p. 72; vezi şi I. Bădescu, op. cit., p. 116.
211
 În cealaltă parte a Ńării, în Transilvania, Societatea „Astra” era
preocupată de întocmirea de monografii săteşti în vederea combaterii
procesului de maghiarizare forŃată a românilor ardeleni şi a susŃinerii
elementului românesc din Arcul carpatic1.
ReŃinând tradiŃia reuşitelor lui Le Play şi relevând valoarea
cercetărilor şcolii monografice pe care a iniŃiat-o şi condus-o, subliniem
totodată rolul şcolii monografice româneşti, care a cercetat comunitatea
familială printr-o metodologie interdisciplinară şi a folosit tehnici dintre
cele mai variate. Aceasta a fost Şcoala monografică de la Bucureşti,
fondată şi condusă prestigios de către Dimitrie Gusti, care s-a impus în
plan mondial prin originalitatea cercetărilor desfăşurate în toate regiunile
Ńării şi prin învestirea sociologiei cu o funcŃie organică, aceea de a fi
ştiinŃa reformei sociale şi de a realiza Atlasul naŃiunii române.
În cadrul Şcolii monografice de la Bucureşti, a existat o
preocupare aparte pentru cercetarea familiei din mediul rural, iar
numele Xeniei Costa Foru rămâne unul de referinŃă pentru contribuŃia
sa la studiul specificului familiei din satele româneşti.

4.2. Universal şi individual în cercetarea „fenomenului familial”

Societatea informatizată, precum şi procesul globalizării care se
desfăşoară în plan mondial au determinat schimbări de fond în
funcŃionalitatea comunităŃii familiale, impunând forurilor mondiale,
dar şi celor regionale sau naŃionale să elaboreze anumite strategii de
protejare şi de susŃinere a familiei, precum şi să stabilească politici
sociale menite să fixeze norme şi să consacre principii care să ateste
rolul şi valoarea familiei pentru durabilitatea societăŃii şi pentru
prevenirea evenimentelor care să o deterioreze.
Astfel, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite a procedat – prin diferite
mijloace – la multiple studii asupra familiei2.
1
Vezi, pentru analize detaliate, Pamfil Matei, Astra, AsociaŃiunea
transilvană pentru literatură română şi cultura poporului român,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.
2
Cf. Nations Unies, revista „La Famille, nr. 2, Le rôle de la famille
dans le processus de développemente, New York, 1986; menŃionăm că, pe
aceeaşi temă, NaŃiunile Unite au editat şi primul număr al revistei „La
Famille”, intitulat: „Modèle a suivre pour assurer de services complets de
protections de la famille et de l’enfance”.
212
 Totodată, documentul menŃionat conscrie că familia nu trebuie
considerată ca un element „fix”, ci ca „o celulă în devenire”,
prezentând o flexibilitate deosebită şi având o capacitate de adaptare
considerabilă nu numai privind existenŃa sa proprie, ci şi atunci când
este antrenată în procese, ca şi în tehnici, valori şi structuri sociale1.
De fapt, încă mai demult, Societatea NaŃiunilor Unite a elaborat
programe speciale cu privire la rolul femeii atât în mediul rural, cât şi
în cel urban, în acelaşi scop, de a înlătura segregările de sex, şi de a
repune în drepturile ei fireşti o mare parte a societăŃii umane: femeile.
Astfel, în Preambulul DeclaraŃiei ONU din 7 noiembrie 1967,
privind eliminarea segregaŃiei feminine, se precizează că „…
discriminarea care se exercită contra femeilor este incompatibilă cu
demnitatea umană şi cu bunăstarea familiei şi aceea a societăŃii şi
împiedică femeile să participe la viaŃa politică, socială, economică şi
culturală a Ńării lor şi a umanităŃii în întreaga măsură a posibilităŃilor
lor”; „… dezvoltarea completă a unei Ńări, a bunăstării lumii şi a
cauzei păcii – continuă Preambulul – cere participarea maximă a
femeilor, ca şi a bărbaŃilor în toate domeniile”2.
Referindu-se la rolul femeii în societăŃile rurale şi relevând că
actuala explozie demografică creează trebuinŃa unei mai mari
producŃii de bunuri alimentare3, DeclaraŃia subliniază că atâta timp cât
activităŃile agricole vor reprezenta principalul mijloc de subzistenŃă,
iar recoltele vor servi în totalitatea lor la consumul familiei, „va trebui
ca femeia să-şi asume o mare parte a muncii în acest domeniu, fie în
perioadele de vârf ale sezonului, fie în tot timpul anului, în unele
cazuri, efortul depus de către femei fiind mai mare decât acela al

1
Op. cit., p. 3. Tot la această pagină sunt menŃionate declaraŃiile,
rezoluŃiile şi programele adoptate de către NaŃiunile Unite cu privire la
dezvoltarea familiei şi contracararea formelor de discriminare a femeii şi a
copilului.
2
Preambule à la Declaration sur l’elimination à l’egard des femmes,
7 november 1967; apud Ester Bosarup et Christina Liljen Crantz, Integration
de la femme au développement – Pourquoi, Quand, Comment – Programme
des Nations Unies Pour le Developpement, 1945.
3
Op. cit., p. 13.
213
bărbaŃilor”1. Totodată, DeclaraŃia relevă existenŃa unui decalaj între
veniturile femeilor din zonele agricole şi veniturile celor din regiunile
urbane, motiv pentru care se produce migraŃia tinerelor dinspre sat
spre oraş şi apar dezechilibre atât în zonele de provenienŃă, cât şi în
cele de destinaŃie. De aceea, DeclaraŃia cuprinde prevederi cu privire
la educaŃie şi profesionalizare, la sănătate şi folosire a forŃei de muncă
feminine din mediul rural, precum şi cu privire la participarea femeii
la prelucrarea produselor agricole, în serviciile rurale etc.
Complementar, NaŃiunile Unite au elaborat programe
cuprinzătoare de formare profesională a femeilor atât din mediul rural,
cât şi din mediul urban, de comunicare şi informare etc.
Prevederi similare sunt consemnate în DeclaraŃie şi pentru
femeile şi familiile din mediul urban2.
Şi în programele Uniunii Europene sunt prevăzute acŃiuni de
susŃinere şi ocrotire a familiei, indiferent de zona geografică în care se
situează şi dincolo de mediul urban sau rural în care se află. Astfel,
constatându-se discriminarea în funcŃie de sex şi urmărindu-se a se
institui principiul democraŃiei în ceea ce priveşte egalitatea şanselor,
în cadrul forumului european, au fost adoptate directive, dar şi tratate
în care s-a dezvoltat o normă fundamentală a dreptului comunitar,
aceea privitoare „la egalitatea de remunerare între lucrătorii de sex
feminin şi cei de sex masculin”3. De altfel, încă în Tratatul de la
Roma, din 1957, se află stipulată recomandarea egalităŃii de tratament
în ceea ce priveşte formarea şi promovarea profesională şi în ceea ce
priveşte condiŃiile de muncă, vizând eliminarea oricărei discriminări
atât directe, cât şi indirecte în domeniul muncii şi prevăzând
posibilitatea unor acŃiuni pozitive; aplicarea progresivă a egalităŃii de
tratament în materie de sisteme legale de securitate socială; egalitatea
între femeile şi bărbaŃii care exercită o activitate independentă,
inclusiv o activitate agricolă; ameliorarea sănătăŃii şi securităŃii la

1
Op. cit., p. 12-13.
2
Op. cit., p. 28.
3
A se vedea, pentru toate aceste precizări, Uniunea Europeană.
Egalitatea şanselor între femei şi bărbaŃi, de Victoria Tândaveanu, Svetlana
Baciu şi Tudor Prelipceanu, în „Buletin de informare legislativă”, nr. 1/2002.
Consiliul legislativ al parlamentului, România.
214
locul de muncă al lucrătoarelor gravide sau care au născut recent1,
„concilierea” între viaŃa familială şi cea profesională (concediu
parental)2.
Directivele Consiliului European, în perspectiva integrării în
U.E. a Ńărilor continentului, insistă asupra necesităŃii aplicării în
practică a principiului tratamentului egal pentru persoanele angajate în
activităŃi independente, inclusiv cele din agricultură, şi pentru
protecŃia femeilor însărcinate şi a celor care au dat naştere recent unor
copii, angajate în asemenea activităŃi.
Consiliul Uniunii Europene insistă, de asemenea, şi asupra
noŃiunii de „lucrători independenŃi”, în scopul de a cuprinde în sfera
acesteia şi pe fermieri şi, deci, şi familiile acestora. „Directiva
Consiliului Uniunii Europene nr. 86/613 CEE din 11 decembrie 1986
include în definiŃia dată (noŃiunii, n.ns.) de „lucrători independenŃi” orice
persoană care desfăşoară o activitate pe cont propriu în vederea obŃinerii
unui venit, incluzându-i şi pe fermieri (subl. ns.) şi pe cei ce exercită
profesiile liberale. Directiva – se menŃionează în studiul citat – le are în
vedere şi pe soŃiile acestora, care participă la activităŃile lucrătorului
independent. Principiul egalităŃii de tratament implică absenŃa
discriminării legate de apartenenŃa sexuală. „Statele membre – conchide
documentul – trebuie să elimine toate prevederile contrare principiului
tratamentului egal, în special în ce priveşte lansarea sau extinderea unei
afaceri sau a oricărei forme de activitate independentă”.
Adoptând rezoluŃii şi formulând recomandări cu privire la
egalitatea de şanse între bărbaŃi şi femei, Consiliul Uniunii Europene
cerea să se ia măsuri vizând participarea femeilor la procesele

1
Toate aceste prevederi sunt reproduse din studiul mai sus citat, p. 24.
2
În ceea ce priveşte concediul parental, Consiliul European precizează:
Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996, privind acordul-cadru
asupra concediului parental, încheiat de UNICEF, CEEP şi CES, modificată
prin Directiva 97/75/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997, stabileşte
prevederi minimale privind concediul paternal şi absenŃa de la locul de
muncă, pentru motive de forŃă majoră, ca mijloc important de conciliere a
vieŃii profesionale şi familiale şi promovarea egalităŃii de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaŃi (op. cit., p. 34).
215
decizionale, precum şi integrarea egalităŃii de şanse în politica
comunitară, inclusiv pentru femeile care lucrează în agricultură1.
Şi în legislaŃia română, precum şi în politicile noastre naŃionale
există precizări valoroase cu privire atât la normele de întemeiere şi
funcŃionare a familiei, în general, cât şi referitor la familia rurală, în
particular.
În ceea ce priveşte aceasta din urmă, sunt de reŃinut sublinierile
care se fac cu privire la rolul tradiŃiilor şi al mentalităŃilor în
întemeierea unui cămin conjugal, punându-se în evidenŃă atât latura
universală, cât şi cea particulară în structurarea acestuia.

4.3. Specificul familiei rurale comparativ

cu familia urbană
Gândită ca „unitate socială de exploatare”2, precum şi ca „model
(care) funcŃionează ca un creuzet unde se elaborează în colectiv
conduite şi unde tradiŃiile sunt menŃinute şi reinterpretate (şi) unde
iniŃiativele îşi găsesc inspiraŃia lor”3, familia din mediul rural a fost şi
a rămas şi astăzi o unitate a spaŃiului muncii şi a spaŃiului rezidenŃei.
Ca grup social unitar şi ca entitate implementată într-un spaŃiu fizic,
familia rurală s-a identificat cu gospodăria sau, mai exact, s-a
identificat cu ferma. În felul acesta, familia coincide cu întreprinderea.
Orice cămin din sat a fost şi este o unitate productivă unde se obŃin
bunuri în vederea consumului propriu şi unde comunitatea economică

1
Comunicarea Comisiei Europene din 27 februarie 1997 a avut ca scop
să propună acŃiuni şi politici generale în vederea realizării egalităŃii de şanse
între bărbaŃi şi femei. Această abordare implică un efort de mobilizare în
special în domeniile: ocuparea forŃei de muncă şi piaŃa muncii; politica de
cooperare în vederea progresului economic al Ńărilor în curs de dezvoltare şi
femeile; femeile care dezvoltă o afacere, inclusiv soŃiile colaboratoare în
Sistemul Monetar European, între altele în sectoarele din agricultură şi
pescuit. Comisia Europeană îşi propune să aplice măsurile în favoarea
femeilor în cadrul Sistemului Monetar European (op. cit., p. 27).
2
Giovanni Hoyois, Sociologie rurale, Paris, Editions Universitaires,
1968, p. 128.
3
Placide Ramburd, Le village dans la société urbaine, Travaux
scientifiques du parc national de la Vanoise, 1975, p. 145.
216
este şi o comunitate de muncă, ceea ce nu se întâlneşte în familia
urbană. Aici, adică la oraş, familia a fost şi este o entitate dominant
consumatoare1, în timp ce mijloacele creatoare de bunuri de
subzistenŃă sunt situate în afara ei. Căminul nu este şi un „loc de
muncă” şi, prin urmare, nu îmbină întreprinderea cu locuinŃa.
FuncŃionalitatea lui ca grup era şi este întemeiată atât pe un suport
juridic, cât şi pe o relaŃie afectivă, dar nu şi pe scopuri de producŃie
materială. Partenerii nu lucrează împreună într-un cadru domestic şi
nici nu dezvoltă un patrimoniu conjugal care să faciliteze activităŃi
productive.2 Fiecare persoană din cămin are o altă calificare şi deci
răspunde unor solicitări distincte de pe piaŃa muncii. Din atare motive,
bărbatul şi femeia petrec împreună un interval de timp mai redus, ceea
ce nu e cazul partenerilor din mediul rural.
În primul rând, în mediul rural, viaŃa economică e total
subordonată organizării colective a vieŃii de familie3. „łăranul – scria
George Marica – stăpâneşte o exploatare proprie, împreună cu toŃi
ceilalŃi ai lui, cu familia, şi nu el, … ca individ. De aceea, putem vorbi
mai bine de familism”4. De fapt, în mediul rural, grupul familial, şi nu
individul, a fost şi este „celula primă” sau „unitatea care posedă,
munceşte şi consumă” ceea ce produce5. „Proprietatea pământului” ar
fi în mod esenŃial familială, individul – scria George Marica – fiind
numai un administrator temporar. Dreptul de posesie individuală e o
excepŃie, şi nu o regulă. Drepturile şi obligaŃiile individului cu privire
la proprietate sunt în funcŃie de natura relaŃiilor sale cu grupul.
Organizată pe criterii autarhice şi producând cu mijloace proprii cele
1
George Em. Marica, op. cit., p. 167.
2
Op. cit., p. 181.
3
Op. cit., p. 148; George Em. Marica evidenŃiază în acest sens lucrarea
lui W. I. Thomas şi Fl. Znaniecki (The Polish Peasant in Europa and
America), New-York, vol. I, 1927): „Date fiind originalitatea şi temeinicitatea
consideraŃiilor celor doi autori îmi voi permite să le rezum cât mai amplu;
socotesc că ceea ce urmează va justifica deplin aceasta, cu atât mai mult cu
cât opera lui Thomas şi Znaniecki nu e aşa uşor la îndemâna tuturor” (op. cit.,
p. 147).
4
Op. cit., p. 162.
5
Placide Ramburd, în vol. Villages en developpement, Paris, Monton,
La Haye, 1971, p. 17.
217
necesare consumului membrilor ei, gospodăria Ńărănească este atât o
comunitate de avere, cât şi una de muncă. Orice cămin este totdeauna
o gospodărie, iar aceasta din urmă e legată de locuinŃă1. Stând laolaltă,
dar şi muncind permanent împreună2, se creează o puternică unitate
sufletească şi se întemeiază „familismul” gospodăriei. CondiŃia
materială a întemeierii şi a existenŃei grupului familial o constituie
proprietatea în comun asupra pământului, acesta reprezentând atât o
valoare economică, cât şi una socială. Cantitatea de teren deŃinută şi,
deci, întinderea latifundiului stăpânit conferă familiei un status social
elevat şi situează capul de familie în ierarhia superioară a ordinii
comunitare. Acesta este perceput ca o personalitate marcantă,
întreprinzător şi inteligent, bun „manager” şi posesor al unei
raŃionalităŃi economice impunătoare. Werner Sombart, referindu-se la
pătrunderea capitalului în agricultură şi relevând că proprietarul este
conducătorul întreprinderii sale, scria că „…un Ńăran… e omul care
conduce întreprinderea agricolă, adunând grâul sau ceea ce recoltează
el în hambarele sale şi mergând el însuşi înapoia plugului”.
„Gospodăria Ńărănească – conchidea sociologul german – e acea
întreprindere agricolă pe care o conduce acest om cu familia sa”3.
Fiind atât proprietar, cât şi lucrător al întreprinderii, capul de
familie este în acelaşi timp şi şeful acesteia, trăind în cea mai mare

1
George Em. Marica, op. cit., p. 167.
2
În sensul celor de mai sus, Sorokin, Zimmerman şi Galpin
menŃionează: „Trăind în aceeaşi casă, lucrând la acelaşi pământ, având
posesiunea în comun, punând veniturile împreună şi plătind de aici
cheltuielile lor, membrii familiei rurale sunt în acelaşi timp membrii unui
ansamblu de lucru, ai unei unităŃi economice, câştigând şi consumând
împreună, ataşaŃi de acest pământ. Comunitatea de locuinŃă, pământul şi
funcŃiile economice comune sunt componentele a ceea ce se numeşte
gospodăria Ńărănească. Pe lângă că e o cumulare de aceste legături,
gospodăria Ńărănească e cumulată şi cu familia Ńărănească (considerată) ca
uniune de soŃ şi soŃie, părinŃi şi copii şi rude şi, în consecinŃă, gospodăria
Ńărănească familială e o grupă socială cu o cumulare mai mare şi mai
complexă decât familia urbană (A Systematic Source Book, în „Rural
Sociology”, vol. II, p. 12, după George Marica, op. cit., p. 168).
3
Werner Sombart, Der moderne Kapitalismus, München, 1928,
vol. III, p. 967, apud George Marica, op. cit., p. 157.
218
parte a activităŃii sale viaŃa profesională şi viaŃa de familie într-o
totalitate indisociabilă1. În acelaşi timp însă, el este şi cultivator,
precum şi director comercial, este contabil şi experimentator, crescător
de animale şi maistru de ucenicie pentru fii săi, realizând un cumul de
roluri2 şi efectuând o sinteză de funcŃii3.
Într-un fel, capul de familie îşi asumă toate atribuŃiile care altfel,
ar trebui să fie încredinŃate mai multor persoane specializate4 şi în
acelaşi timp asigură de lucru tuturor membrilor grupului familial, în
funcŃie de vârsta şi de aptitudinile fiecăruia. Energia sa fizică, precum
şi cea intelectuală sunt centrate pe un obiectiv unic, acela de a conferi
întregului grup matrimonial resursele necesare subzistenŃei sale şi de a
face munca fiecărui membru din familie mai rentabilă şi mai eficientă.
Reuşitele sau eşecurile în decizii ale acestuia se repercutează direct şi
pe diferite termene atât asupra stării materiale, cât şi asupra
standardelor de prestigiu ale menajului său. Deoarece o investiŃie
falimentară, ori un calcul eronat în relaŃiile comerciale duceau şi duc
şi astăzi la diminuarea mijloacelor de trai ale familiei şi generau şi
generează şi astăzi acea atât de precară prezumŃie de credit.
Poate că n-ar fi lipsit de interes ştiinŃific să invocăm, pentru
evaluarea trăsăturilor de personalitate ale ruralului, anumite opinii de
esenŃă neoromantică, ce prezintă pe Ńăran şi familia lui, în comparaŃie
cu ceea ce se dezvoltă în mediul urban. Astfel, germanul Hans
Günther5, citat de către George Marica, spune că Ńăranul e un om

1
Henri Mendras, Sociologia mediului rural, studiu apărut în vol.I,
Sociologia franceză azi, Editura Politică, Bucureşti, 1971, p. 562.
2
H. Mendras vorbeşte de „confuzia de roluri”, pe când noi optăm
pentru expresia de „cumul de roluri”.
3
G. Hoyois foloseşte expresia „identificare de funcŃii”, în timp ce noi
ne pronunŃăm pentru formula „sinteză de funcŃii” (vezi G. Hoyois, op. cit,
p. 134). În sociologia poloneză am întâlnit expresia „joncŃiune a rolurilor”,
dar care exprimă un sens similar cu expresiile notate anterior (cf. Franciszek,
Les Fonctions de la Famille Rurale, în vol. Les Transformations de la
campagne polonaise, sous la direction de Hyszard Turski, Wroclaw,
Warszawa, Krakow, 1970, p. 383).
4
G. Hoyois, op. cit., p. 129.
5
Vezi Hans Günther, Das Baucentrum als Lebens und
Gemeinschaftsform, Ed. a II-a, Verlag und Druk, Berlin, 1941.
219
chibzuit şi prevăzător şi nu trăieşte de azi pe mâine: „... Un Ńăran
harnic nu poate fi conceput fără o anume prevedere; la Ńară nu există
trai de pe o zi pe alta”1. Personalitatea Ńăranului este una calculată, iar
caracterul manifestărilor sale este absolut unitar. La acestea, Günther
adaugă alte trăsături, precum spontaneitatea şi originalitatea, dar şi
faptul că Ńăranul e un om ordonat şi econom. Logica lui social-
psihologică e una de tip pragmatic, rezultată dintr-o îndelungată
experienŃă productivă, ca şi din cunoaşterea reuşitelor, dar şi a
nereuşitelor celorlalŃi membri ai comunităŃii rurale. Pe această din
urmă linie se înscrie şi opinia lui, W. Thomas şi Fl. Znaniecki 2 , care,
într-o viziune holistă şi printr-un procedeu analist-comparativ, relevă
că „Ńăranul gândeşte în scheme de origine colectivă”, iar „judecata lui
e judecata satului”3. Gândirea Ńăranului, menŃionează cei doi sociologi,
e mai intuitivă şi e dominată de situaŃii concrete. Determinat însă a se
plasa într-un plan mai abstract sau de a se folosi de structuri cu
caracter mai teoretic – relevă Thomas şi Znaniecki – Ńăranul e mai
neîndemânatec comparativ cu orăşeanul, iar judecăŃile lui pot fi mai
eronate faŃă de cele ale citadinului. Delimitându-se în special de
concepŃia lui Hans Günther şi aderând total la punctul de vedere
formulat de către C. Rădulescu-Motru, sociologul clujan George
Marica înclină să creadă că Ńăranul este „o fiinŃă a obişnuinŃei”,
dominat de „impulsuri naturale şi având o atitudine mai spontană”. El
lucrează „fără un plan” şi are o „motivaŃie mai redusă”4.
DeterminaŃia lui principală – scria sociologul clujan – „este
tradiŃia”, iar acŃiunea sa este „legată de situaŃia dată”5. Deşi e o fiinŃă a
1
H. Günther, op. cit, p. 83, apud George Marica, op. cit, p. 76.
2
Cf. The Polish Peasant in Europa and America, New-York,
Ed. a II-a, vol. I, 1927; vol. II, 1928.
3
În sensul celor de mai sus, C. Rădulescu-Motru scria: „łăranul e un
muncitor fără încredere în experienŃa şi judecata sa personală… Organizarea
muncii agricole … e bazată nu pe iniŃiativă personală, ci pe exemplul dat de
toată lumea. Munca este o datorie, iar izvor de bogăŃie şi putere e numai prin
întâmplare sau prin noroc ” (C. Rădulescu-Motru, Etnicul românesc.
Comunitate de origine, limbă şi destin, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1942,
p. 78).
4
George Em. Marica, op. cit., p. 54.
5
Idem, p.75.
220
concretului şi – prin urmare – se afirmă prin orientare realistă, totuşi –
relevă Marica – „nu se poate spune că Ńăranul e un om practic”. „Aici
rezidă tot paradoxul situaŃiei sale: acest om al concretului e, totuşi, o
fiinŃă nepractică, fiindcă nu ştie să folosească, aşa cum ar trebui,
posibilităŃile materiale, ca şi cele spirituale, exterioare, ca şi interioare,
pe care le are la dispoziŃie pentru a avea o existenŃă mai bună”1.
Analiza autorului merge mai departe şi se referă la spiritul de
ordine al Ńăranului care a intrat sub incidenŃa influenŃelor citadine, prin
analogie cu Ńăranul autentic şi care – arată Marica – nu e nici ordonat
şi nici econom: „… lipsa de ordine în gospodăria Ńărănească… se
poate verifica oricând”2; „Ńăranul – scrie el – nu e un om prea activ sau
cu iniŃiativă, el nici nu ştie cum să-şi organizeze viaŃa”. „Lucrează
cam de mântuială, fără prea multă tragere de inimă, aşa cum se
comportă un primitiv”, „e lipsit de un spirit de întreprindere mai
susŃinut” şi „e un om lăsător şi chiar nepăsător”3.
George Marica îşi corectează însă întrucâtva evaluările negative
cu privire la psihologia Ńăranului şi pune în evidenŃă unele dintre
trăsăturile lui de personalitate, inclusiv cele de natură practică.
„InteligenŃa săteanului – scria sociologul în alt capitol – nu e, în
medie, mai redusă decât a orăşeanului, ea are numai altă direcŃie şi alt
interes . Lucrează cu alt material – cel legat de viaŃa sa în mijlocul
naturii şi de ocupaŃia sa agricolă – şi, în strânsă legătură cu aceasta, în
alt spirit.” E o inteligenŃă mai intuitivă, care excelează şi se complace
în învăluirea situaŃiilor concrete; se poate spune chiar, până la un
punct, o inteligenŃă mai practică4. Sociologul clujan recunoaşte în

1
Idem, p.77, unde G.E. Marica mai notează: „Cu un cuvânt românesc,
care însumează bine lipsa de prevedere, ordine şi economie, Ńăranul nu ştie să
se chivernisească. Nu ştie chiar să-şi aranjeze munca, aşa că de multe ori face
o treabă de două ori sau se cheltuieşte în activităŃi inutile”. „Datorită lipsei de
organizare, eficienŃa sa e mult redusă şi, cu toată puŃinătatea mijloacelor de
care dispune, se poate spune că el – dacă ar fi mai socotit – ar putea să
trăiască mult mai bine”.
2
G.E. Marica, op. cit., p.76.
3
Ibidem. Marica adaugă: „Dar, pe lângă că Ńăranul nu e un om prea
activ sau cu iniŃiativă, el nici nu ştie cum să-şi organizeze viaŃa”.
4
Op. cit., p. 66.
221
Ńăran „un prea al pământului” şi al „realităŃii, care caută să activeze în
lumea aceasta concretă”1. George Marica se ralia punctului de vedere
formulat de către Thomas şi Znaniecki şi releva împreună cu aceştia
că Ńăranul are o natură „eminamente practică”; însăşi viaŃa estetică şi
intelectuală a ruralului are un caracter practic şi, deci, exprimă
„orientarea realistă a acestuia”2.
De fapt, am spune noi, un „şef de familie” şi, în acelaşi timp,
„patron de unitate productivă” nu poate fi decât un spirit calculat şi
dotat cu aptitudini lucrative. Munca lui e supusă ritmurilor biologice
de creştere a fiecărei specii de plante şi animale3 şi este extrem de
sensibilă la efectele fenomenelor din natură. Totodată, întreŃinerea şi
supravegherea unor sectoare vegetale sau zootehnice, precum şi
adaptarea sistemului său de producŃie la potenŃialităŃile locale
presupun o implicare totală a fermierului la gestionarea tuturor
condiŃiilor care asigură securitatea, dar şi care determină insecuritatea4
în funcŃionalitatea gospodăriei familiale. În fine, distribuirea sarcinilor
exploatării pe fiecare membru al căminului conjugal, precum şi
preocuparea permanentă de a mări randamentul pe unitate productivă
accentuează spiritul de căutare şi de utilizare a acelor mijloace care
încorporează mai puŃine ore de muncă, de pildă, la tona de cereale,
determinându-l pe rural să adopte o conduită cât mai aproape de
„lucruri”. Într-un fel, am putea spune că şi aceste aspecte sunt
relevante în intenŃia de a distinge familia rurală de familia urbană.
Thomas şi Znanieski, precum şi Sorokin, Zimmerman şi Galpin au
întreprins o analiză minuŃioasă a caracteristicilor ce definesc familia
rurală în comparaŃie cu cea urbană şi indică atât notele ce le sunt
comune, cât şi cele care le delimitează.
În sensul celor de mai sus, lucrările de specialitate relevă mai
întâi premisele de principiu în baza cărora s-au întemeiat şi se
întemeiază şi astăzi cele două tipuri de familie.

1
Idem, p. 75.
2
Ibidem.
3
G. Hoyois, op. cit., p. 70.
4
În sensul celor menŃionate, a se vedea capitolul 5 al lucrării lui Frank
Ellis, Peasant Economics, Farm Houselholds and Agrarian Development,
Cambridge, New-York, New-Rochelle-Melbourne-Sidney, 1988.
222
 Astfel, una dintre ele, cea rurală, se consideră a fi efectul unui
consens de grup, unde relaŃiile afective au un rol secundar în
alcătuirea unui cuplu marital, iar norma care reglează raporturile
dintre parteneri o reprezintă respectul rolurilor ce urmează a fi
îndeplinite de către aceştia. Femeia se cere să acorde ascultare
bărbatului şi să se îngrijească de buna lui stare1, să-i fie fidelă şi să
manifeste spirit gospodăresc.
Bărbatul, la rândul lui, trebuie să-şi protejeze soŃia, să-i asigure
mijloace de existenŃă şi să nu încalce jurământul de credinŃă consfiinŃit
prin taina cununiei. Ambii parteneri au însă datoria de a nu întreprinde
acŃiuni care să determine devalorizarea prestigiului – atât cât este el –
al familiei şi care ar duce spre inferior poziŃia socială atât a bărbatului,
cât şi a femeii. De fapt, însăşi alegerea partenerului de viaŃă nu este
urmarea unei opŃiuni a celor care urmează a se căsători şi, de multe
ori, acestora nici nu li se cere vreun acord oarecare în legătură cu un
atare eveniment. Demersurile iniŃiale, precum şi preparativele care
preced momentul oficierii şi deci al finalizării acŃiunii mariajului revin
celor două familii ai căror copii îşi unesc destinele2. Ele decid asupra
zestrei ce li se oferă tinerilor la început de căsnicie şi tot ele sunt
garantul în fundarea „casei de piatră” a acestora. Mai mult chiar, cele
două familii ce „se încuscresc” (cum se spune la sate) exercită un anume
control moral asupra tânărului cămin matrimonial, corectându-i conduita
atunci când împrejurările o impun şi implicându-se fără nicio reticenŃă în
întărirea relaŃiilor dintre partenerii tânărului cuplu conjugal.
ImplicaŃia la care ne-am referit – aşa cum relevă George Marica –
nu este „nici tiranie” şi nici „solicitudine” din partea părinŃilor, ci
(este, n.ns) o consecinŃă logică a situaŃiei individului într-un grup
favorabil sub aspect valoric. Acesta – continuă sociologul clujan –

1
George Marica, op. cit., p. 174.
2
George Marica, citând pe Thomas şi Znaniecki şi reŃinând ideea
acestora după care trăirea afectivă are un impact secundar asupra întemeierii
unei familii în mediul rural, notează: „Iubirea ca idealizare şi individualizare
a atracŃiei sexuale nu există în viaŃa Ńărănească, în forma unei atitudini
recunoscute şi apreciate social (ceea ce înseamnă că ea nu există uneori ca
fapt individual, mai ales la perechile tinere). Atitudinea fundamentală a
tinerilor nu ar fi la început plăcerea reciprocă” (op. cit.).
223
prin faptul că e membru al familiei, care-l ajută, trebuie să Ńină seama
nu numai de propriile sale interese, ci şi de cele ale grupului1. Acest
grup se extinde până la nivel de comunitate sătească. Thomas şi
Znaniecki, referin- du-se la acest aspect şi definind funcŃia de
integrare a colectivităŃii rurale, consideră că elementul esenŃial al
structurii vieŃii săteşti nu-l constituie grupul familial restrâns şi nici
autonomia gospodăriei individuale, ci configuraŃia obiectivă largă2.
Este ştiut faptul că la sate, atunci când încep tratativele în
vederea întemeierii unui cămin familial, intervin şi „neamurile” din
partea ambelor direcŃii, evaluând alegerea partenerului şi stabilind
gradul ei de compatibilitate (sau, dimpotrivă, de incompatibilitate) cu
aşteptările lor de rang, fiecare căutând să facă o partidă cât mai
corespunzătoare pretenŃiilor sale şi fiecare vrând să aibă „de rudă”
persoane „de neam” elevat. De fapt, în cercetările de teren am întâlnit
nenumărate situaŃii în care „neamurile” erau acelea care iniŃiau
preparativele premergătoare actului cununiei şi tot ele se implicau în
a-i face pe tineri „să se accepte”3.
Solidaritatea comunităŃii devine una generală atunci când se
săvârşeşte „nunta”4 şi când aproape întreaga comunitate participă la
împlinirea ei, exercitând astfel un tip de control asupra cuplului
marital şi contribuind la consolidarea mediului familial, ceea ce nu se
întâmplă în mediul urban. Aici, în oraş, datorită eterogeneităŃii
demografice rezultate din diviziunea socială a muncii, ca şi
instabilităŃii rezidenŃiale, relaŃiile de rudenie sunt mai reduse sub
aspect numeric, iar comunitatea are un rol nesemnificativ în
întemeierea unei noi familii. De aici decurg o mai mare doză de
libertate în alegerea reciprocă a partenerilor de cununie şi o extrem de
scăzută presiune din partea ,,clanului de neam”. Decizia de mariaj
aparŃine în exclusivitate celor ce intenŃionează a-şi realiza împreună

1
George Marica, op. cit., p. 177.
2
W. Thomas, Fl. Znaniecki, op. cit., vol. I, p. 87.
3
Expresia unanim întâlnită era „să se placă” şi ea, de fapt, exprima
ideea de „a se accepta”, deoarece erau situaŃii în care viitorii parteneri de
mariaj nu avuseseră anterior între ei niciun dialog.
4
Vezi, pentru descrierea acestui eveniment, Simeon Florea Marian,
Nunta la români.
224
un cămin conjugal şi urmează a-şi uni destinele. Acceptarea sau
inacceptarea din partea spiŃei de neam, precum şi o eventuală
imixtiune din partea comunităŃii nu sunt aici de reŃinut şi – prin
urmare – nu determină vreo schimbare de atitudine sau amânare în
oficierea căsătoriei. De aici decurg anumite caracteristici care definesc
familia urbană comparativ cu cea rurală şi care au atras atenŃia
cercetării sociologice.
Astfel, specialiştii, descinzând în cele două comunităŃi, rurală şi
urbană, şi consultând însă şi documente de arhivă, au dedus că, în
oraşe, familia este mai puŃin integrată şi are o stabilitate mai fragilă1.
Ea este mult mai mult predispusă la discontinuităŃi şi la abandonări,
iar tendinŃa de a transforma o relaŃie matrimonială într-un gest de
aventură este un fenomen frecvent întâlnit. Nefiind o unitate
productivă, şi deci gestiunea economică desfăşurându-se în afara
familiei, cei doi parteneri de viaŃă nu-şi înŃeleg reciproc munca şi –
prin urmare – nu întotdeauna au interese comune. Hans Günther2 –
citat de către George Marica – mai adaugă alte câteva caracteristici
care disting cele două tipuri de familii şi fac ca direcŃia lor de acŃiune
să fie de sens contrar. Astfel, spunea sociologul german, la sate,
izolarea este cu mult mai mare, în comparaŃie cu mediul urban, motiv
pentru care familia e mult mai necesară atât din punct de vedere
psihologic, cât şi sub aspectul relaŃiilor intime. În rural, legătura ,,de
credinŃă” se respectă cu sfinŃenie. Poate că şi din cauza densităŃii scăzute
a populaŃiei şi a posibilităŃii intercunoaşterii generalizate, dar şi a unui
accentuat sentiment de pudoare, se respectă cu mai multă stricteŃe
caracterul sacru al căminului, care este situat dincolo de orice păcat.
În acelaşi timp, adăugăm, împreună cu Hans Günther, că
,,lucrurile care pot separa pe bărbat de femeie, la Ńară, au mai puŃină
importanŃă decât cele care îi pot uni”3. Din atare motive, gradul de
toleranŃă reciprocă este ridicat, iar tensiunile sunt în limita
acceptabilităŃii. Ele nu au persistenŃă în timp şi nici virulenŃă cu

1
Încă o dată precizăm că aici rezumăm punctele de vedere exprimate
atât în Systematic Source Book, în „Rural Sociology”, cât şi în Polish Peasant
in Europa and America şi sintetizate de către George Marica.
2
H. Günther, op. cit; vezi şi George Marica, op. cit, p. 182.
3
Op. cit.
225
deznodământ fatal, motiv pentru care familia rurală se impune prin
echilibru şi durabilitate în vreme.
În schimb, în oraş, viaŃa publică fiind separată de viaŃa privată,
iar mediul urban fiind unul al competiŃiei şi al concurenŃei, actorii sunt
antrenaŃi continuu în activităŃi de afaceri sau în acŃiuni sociale diverse,
care sunt exterioare căminului conjugal şi fac ca partenerii de viaŃă să
se manifeste centrifug în raport cu acesta. Mai mult, oraşul oferă o
multitudine de situaŃii atractive, care fascinează pe oameni şi reduc
puterea lor de stăpânire de sine şi de autocontrol. TentaŃiile devin,
uneori, irezistibile, iar dorinŃa de a le încerca anulează efectul legăturii
de credinŃă a celor doi soŃi şi îi împing spre o conduită adulteră.
PersistenŃa întru infidelitate şi ,,păcat” (dacă se poate spune aşa),
ca şi scăderea gradului de afecŃiune între cei doi soŃi duc la
deteriorarea atmosferei familiale şi stimulează tensiunile dintre ei.
Aceştia îşi adresează acuze din ce în ce mai grave şi nu fac economie
de suspiciuni şi de provocări, făcând imposibilă continuarea mariajului
şi anunŃând dezintegrarea familiei. Comunitatea nu intervine spre
atenuarea animozităŃilor apărute şi nici familiile celor doi nu au vreun
ascendent în aplanarea tensiunilor apărute între partenerii conjugali.
De fapt, în oraşe, nici în alegerea partenerilor de mariaj şi nici în
decizia de cununie, neamurile n-au avut vreun rol major şi nu s-au
implicat decât în limite reduse. Autoritatea lor a fost şi este una
subliminală, iar de vreun drept al lor de control nici nu poate fi vorba,
ceea ce nu e cazul pentru mediul rural. Aici, diviziunea socială a
muncii fiind scăzută, iar toŃi membrii familiei participând împreună la
aceleaşi munci, se întăreşte coeziunea internă a mariajului familial şi
trec în subsidiar stările conflictuale. În atenuarea pornirilor pătimaşe,
precum şi în prevenirea situaŃiilor deviante, un rol de rang înalt îl au
naşii. Aceştia sunt aleşi dintre familiile ,,de vază” ale satului şi sunt
învestiŃi cu autoritatea ,,cununiei’’, manifestându-se atât în baza unei
norme morale, cât şi sub împuternicirea unei taine evanghelice. Năşia
nu este un sistem de rudenie spirituală – cum considera H.H. Stahl1 –
şi nici nu este o rudenie religioasă – cum înclina să creadă George

1
„În afară de sistemul de rudenie, care se creează în jurul biologic al
înrudirii de sânge – scria H.H. Stahl, referindu-se la situaŃia din Drăguş –
există încă un altul, de natură spirituală şi care izvorăşte din faptul năşiei”.
226
Marica1. Din punctul nostru de vedere, năşia este ,,o instituŃie” care
şi-a obŃinut un rang înalt în tabla de valori sociale şi a validat funcŃia
de respect absolut pentru o altă instituŃie, ,,instituŃia familiei”. Rostul
ei este unul de fixare şi de protecŃie, de întărire şi de asumare a unor
sarcini atât de sorginte sacră, cât şi de efect profan. Fiindcă cei doi
naşi sunt părtaşi la oficierea religioasă a sfintei cununii şi devin
solidari cu destinul noului cuplu marital. În acest context, ei
beneficiază de ,,o delegare de putere” pe care o exercită în virtutea
unor prerogative nescrise şi nedatate, dar care au puteri de lege şi de la
care nimeni nu poate să se abată.
Un fel de ,,imperativ nescris” – dacă putem spune aşa – precum
şi o ,,acceptare” din trebuinŃă a unor reguli considerate a fi ,,date de la
Dumnezeu” sunt folosite de către naşi în scopuri preventive ori
curative referitoare la familia pe care – în anumite limite – o
monitorizează. Într-un fel, năşia este o instanŃă cu funcŃii sacrosante,
care intervine atât într-un exerciŃiu punitiv, cât şi în altul, restitutiv
(folosind concepte durkheimiene) în existenŃa unui cuplu marital, iar
acesta din urmă se lasă consiliat şi – deci – ascultă de sfaturile naşilor
ca de nişte porunci divine.
Cu tot caracterul lor conservator şi cu toată puterea tradiŃiei,
relaŃiile de familie, mai ales cele din mediul rural, au fost grav afectate
de două procese majore ale epocii contemporane: industrializarea şi
urbanizarea. Acestea au determinat mutaŃii profunde în structura de rol
al cuplurilor maritale şi au dus la deteriorarea unor norme validate în
timp, favorizând abandonul familial şi stimulând comportamentul
deviant la tinerele generaŃii. Mai mult chiar, urbanizarea şi
industrializarea au avut un profund impact asupra mecanismului

1
Năşia – adăuga H.H. Stahl – capătă un caracter de relaŃie permanentă,
care leagă două grupe familiale între ele; iar sistemul de rudenie spirituală,
izvorât din năşie, ajunge să reglementeze sfere cu mult mai largi şi cu totul
altfel decât cum prevăd canoanele bisericeşti cu privire la botez şi cununie
(H.H. Stahl, Rudenia spirituală din năşie la Drăguş, în „Sociologie
românească”, nr. 7-8, 1936, p. 25).
227
ofertei şi în „diviziunea muncii în gospodăria familială modernă”1.
Galbraith, pornind de la sistemul neoclasic, care susŃinea amplificarea
la maximum a consumului, iar apoi citând lucrarea lui Thorstein
Veblen, The Theory of Leisure Class, reproduce ideea acestuia după
care „doamna casei este servitoarea şefă a gospodăriei”2.
Industrializarea – după Galbraith – le-a scutit pe femei de a presta
munci casnice de tip tradiŃional şi le-a oferit în schimb posibilitatea de
a efectua „munci de administrare şi conducere a consumului”.
Folosirea venitului – după economistul american – este legată în
mod obişnuit de încasarea lui, iar aceste două operaŃii aparŃin bărbatului.
În schimb, administrarea consumului, menŃionează el, revine
femeii3, aceasta consimŃind „să-şi asume cu naturaleŃe funcŃiile de
cripto-servitoare”; autorul priveşte aceasta„ ca obligaŃie naturală a
sexului slab”4. Fericirea este în funcŃie de procurarea bunurilor şi
serviciilor consumate, iar femeia contribuie mai bine la fericirea ei şi a
familiei pe care o iubeşte „devotându-se administrării eficiente şi
energice a consumului în familie”5. „ContribuŃia pe care o aduce
femeia la dezvoltarea economiei – adaugă Galbraith – „este vehiculată
de simŃul datoriei şi de capacitatea ei afectivă. ContribuŃia femeii este
exprimată prin virtutea … care pune la loc de cinste pe soŃia care se
dedică prosperităŃii familiei sale, care este o bună tovarăşă de viaŃă, o
bună administratoare sau care, la niveluri mai puŃin pretenŃioase, este o
bună gospodină, sufletul căminului”. „În felul acesta – conchidea el –
femeile, în rolul lor de cripto-servitoare administratoare, fac posibil un
consum care se poate dezvolta indefinit”6.
Aşa cum se poate observa, Galbraith analizează familia şi
rolul femeii în cadrul societăŃii de consum, în care societatea este

1
John Kenneth Galbraith, ŞtiinŃa economică şi interesul public,
traducere din limba engleză, Florica Enescu; studiu introductiv şi control
ştiinŃific, Vasile Pilat, Editura Politică, Bucureşti, 1982, p.52.
2
Thorstein Veblen, The Theory of Leisure Class, Boston, Houghton
Mifflin, 1973, p. 128.
3
J. K. Galbraith, op. cit., p. 53.
4
Idem, p. 553.
5
Idem, p. 53.
6
Idem, p. 54.
228
dominată de ,,vindere” şi de ,,cumpărări” şi în care familia, prin
intermediul femeii, este supusă presiunii consumului cu orice preŃ.
Dar, folosirea tehnicilor de persuasiune în relaŃiile comerciale, precum
şi supralicitarea femeii în rol ,,de cântec de sirenă” în atragerea
publicului ,,pentru a cumpăra” orice pot genera false trebuinŃe şi pot
determina conduite deviante în relaŃiile de familie.

4.4. Tipologizarea structurilor familiale

Preocuparea pentru a stabili tipurile de bază ale familiilor,
precum şi intenŃia de a găsi anumite criterii taxonomice necesare
cercetării şi elaborării de politici care să susŃină această instituŃie au
fost şi sunt frecvente atât în plan mondial1, cât şi în plan naŃional.
Astfel, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, prin comitetul său de profil,
pornind atât de la cercetările efectuate în Ńări africane2 şi în Asia3, cât
şi de la DeclaraŃia asupra progresului şi dezvoltării în domeniul
social, stabileşte următoarele tipuri de familii:
a) familia lărgită, care comportă în general două familii nucleare
sau mai mulŃi părinŃi, trăind împreună fie sub acelaşi acoperiş, fie pe
aceeaşi bucată de pământ, în orice caz, într-o proximitate imediată unii
de alŃii. Una dintre principalele caracteristici ale familiei lărgite este
capacitatea ei de a răspunde în mod esenŃial trebuinŃelor sociale şi
economice ale membrilor săi;

1
Vezi Organization des Nations Unies, Seminaire interrrégional sur la
famille dans un monde en mutation: Problèmes et responsabilités de ses
membres, Londre, 18-31 juillet, 1973; Rapport de la Conférence mondiale
des Nations Unies sur la population, Bucharest, 19-30 août, 1974; Rapport
de l´assemblée mondiale sur la vieillissement, Vienne, 26 juillet-6 août,
1982.
2
Constantina Safilios-Rothschild, Family and development in Sub-
Saharan Africa.
3
Man Singh Das et Panos D. Bardis (eds), The Family in Asia,
London, George Allen and Unwin, 1978; Kantes Gupta, Structure ad
Organization of Indian Family: The Emerging patterns, în „International
Journal of Contemporary Sociology”, nr. 4, 1973; A. M. Shah, Changes in
the Indian Family: An examination of some assumptions, în „Economic and
Political Weekly”, vol. 3, 1984.
229
 b) familia lărgită, limitată sau modificată, care tinde a fi mai
restrânsă şi de o talie mai redusă, cuprinzând una sau, eventual, două
familii nucleare. Ea poate fi caracterizată prin faptul că unul sau mai
mulŃi dintre membrii săi o părăsesc pentru a-şi construi propriile
cămine.
O altă caracteristică a acestui tip de familie este faptul că,
uneori, existând o mare distanŃă în plan geografic între diferitele sale
părŃi, se acordă o mare importanŃă vizitelor şi menŃinerii unor relaŃii
strânse între aceste părŃi.
În aceste împrejurări, familia lărgită, limitată sau modificată,
oferă membrilor săi mai multă libertate şi arată, de asemenea, că
familia lărgită nu constituie cel mai puternic element central al
oricărei activităŃi economice şi sociale;
c) familia nucleară, considerată adesea ca forma cea mai curentă
a vieŃii familiale, care se compune din părinŃi, în general căsătoriŃi, dar
nu, în mod obligatoriu, şi din descendenŃii lor. ExistenŃa şi locul ei de
rezidenŃă sunt în general independente de cele ale altor unităŃi
familiare de care pot fi legate;
d) un tip de familie din ce în ce mai curent întâlnit în Ńările
dezvoltate şi în Ńările în curs de dezvoltare este familia cu un singur
părinte, cunoscută şi sub denumirea de familie compusă dintr-un adult
şi unul sau mai mulŃi copii. Unul dintre factorii cei mai favorabili
creşterii numărului de familii cu un singur părinte este rata
divorŃialităŃii, care creşte cu regularitate. În unele regiuni, această rată
reprezintă o treime sau jumătate din toate mariajele. Totuşi, familia cu
un singur părinte este considerată adesea ca o familie de tranziŃie, dat
fiind faptul că un divorŃ poate să dea loc la cea de-a doua familie cu un
singur părinte din care, ca urmare a unui dublu remariaj, pot dispărea
ambii soŃi;
e) alt tip posibil de familie este familia comunitară compusă din
diferite componente neparentale, care trăiesc în aceeaşi locuinŃă sau
într-o proximitate a unora cu alŃii. Astfel de familii sunt întemeiate în
general din motive ideologice, filosofice şi alte raŃiuni de aceeaşi
natură şi pot reprezenta, din partea membrilor de familie, o tentativă
de a recrea o formă familială de viaŃă colectivă şi de existenŃă
partajată de trecut;

230
 f) o altă formă de familie este familia poligamă. În numeroase
regiuni ale lumii, poligamia reprezintă şi astăzi un aspect important al
vieŃii familiale şi care s-a explicat mai ales prin următoarele raŃiuni:
existenŃa unei populaŃii feminine în mod sensibil mai numeroase decât
cea masculină (situaŃie câteodată legată de existenŃa unui curent de
emigraŃie a muncitorilor de sex masculin), ameliorarea nivelului de
viaŃă, care permite bărbaŃilor să satisfacă trebuinŃele a două sau mai
multe soŃii.
În fine, conchide documentul ONU menŃionat, se mai pot
descrie alte două forme de familie, mai mult sau mai puŃin diferite:
a) S-a recurs la noŃiunea de menaj, adesea utilizată în locul celei
de familie. Această noŃiune implică existenŃa unei rezidenŃe comune.
Se consideră adesea familiile – chiar familiile nucleare – ca
ansambluri compuse, de asemenea, din alte persoane decât cele care
trăiesc împreună. Şi invers, noŃiunea de menaj poate include persoane
care nu sunt considerate ca membri ai aceleiaşi familii. ,,Conceptul de
rezidenŃă comună nu implică, în mod necesar mai mult, existenŃa unor
limite geografice în realizarea funcŃiilor reproductive, productive, de
consum, educative şi sexuale’’.
b) Categoria de menaj, având în fruntea sa o femeie, o întâlnim
în Africa subsahariană şi poate fi rezultatul exodului rural sau al unei
rate de divorŃialitate ridicate sau al unei diferenŃe considerabile de
vârstă între soŃi şi implică un coeficient ridicat de văduvie1.
Am reprodus exact – cuvânt cu cuvânt – din documentul ONU,
această clasificare, întrucât ea poate fi un îndreptar util pentru analize
particulare, dar şi pentru a cunoaşte şi alte experienŃe care să fie
relevante atât sub aspect teoretic, cât şi sub altul, metodologic.
E potrivit pentru aprofundarea analizei, dar şi pentru a semnala
şi cu acest prilej valoarea ştiinŃifică a cazului în speŃă, să menŃionăm,

1
Pentru a preveni orice neclaritate sau suspiciune referitoare la
clasificarea de mai sus, menŃionăm că ea a fost integral reprodusă din revista
„La Famille”, nr. 2, 1986, p. 10-11. Un atare procedeu nu urmează nici
tehnica colajului şi nici cea a juxtelor; am procedat în mod premeditat la
reproducerea unei clasificări universal acceptate, pentru a nu afecta cu nimic
nici spiritul, nici litera în care organismul mondial şi-a dezvoltat punctul de
vedere cu privire la instituŃia „familie”.
231
fie şi enumerativ, rezultatele cercetărilor Şcolii lui Le Play, care,
considerând familia ca ,,matrice a tipului social” şi uzând de metoda
,,cartografierii suprapuse’’, a identificat următoarele tipuri familiale:
a) familia patriarhală;
b) familia tulpină;
c) familia particularistă;
d) familia instabilă.
În sociologia românească avem mai multe clasificări, unele fiind
obŃinute din documente istorice1, pe când altele au rezultat din cer-
cetări de teren2. Astfel, H.H. Stahl, cercetând vechile forme voievo-
dale din łările Române şi consemnând structurile de proprietate de
după reforma agrară, identifică cinci tipuri de familii de boieri:
Tipul I: un singur titular, fără îndoială, şef al unei familii, mai
mult sau mai puŃin restrânse.
Tipul II: diverse forme de familii simple (soŃie şi copii
necăsătoriŃi). ,,Aceste două tipuri – scria H.H. Stahl – pot fi consi-
derate ca neformând decât unul singur, acela al familiilor simple”.

Semnul grafic al tipului II:

Tipul III: diverse forme de familii largi, cuprinzând colateral,

fraŃi şi surori, căsătoriŃi, având propriile lor familii restrânse.
Semnul grafic al tipului III:

Tipul IV: diverse forme de familii complexe, cuprinzând, de

asemenea verişori, având femei şi copii.

1
H. H. Stahl, Les Anciennnes Communautés villageoises Roumaines,
asservissement, pénètration capitaliste, Ed. de L'Academie de la Republique
Socialiste de Roumanie, Bucureşti, 1969.
2
Xenia Costa Foru, op. cit.
232
 Semnul grafic al tipului IV:

Tipul V: grupuri patrimoniale formate din şefi de familie, a

căror linie comună nu ne este indicată (în documente, n.ns.), putând
chiar să nu existe, grupul nefiind decât pastişa formelor de familii
complexe propriu-zise1.
Semnul grafic al tipului V:

Clasificarea ştiinŃifică a structurilor familiare din comunităŃile

rurale şi urbane, precum şi a stărilor de criză pe care le traversează
acestea datorită informatizării şi urbanizării impun analize
interdisciplinare şi relevă cerinŃa elaborării unor strategii de
adaptabilitate pentru dezvoltarea mediilor familiale.

4.5. Modele şi teorii actuale de analiză a structurilor

maritale în mediile rural şi urban
Şi în cazul cercetării structurilor maritale, ca şi în cazul întregii
problematici de sociologie rurală, vom uza de aceeaşi concepŃie
„interacŃionist constructivistă a sistemelor autoregenarative”, teorie
total diferită atât de „structuralismul funcŃionalist” al lui Talcot
Parsons şi Claude Levy Strauss, cât şi de concepŃia morfogenetică

1
H. H. Stahl, op. cit., p. 194.
233
elaborată de către Valter Bukley1, George Homans, într-un fel de către
David C. Spear2.
Talcot Parsons – definind sistemul drept „pluralitate de actori
individuali, care interacŃionează reciproc într-o situaŃie ce are cel puŃin
un aspect fizic sau enviromental, actori care sunt motivaŃi în termenii
unei tendinŃe spre «optimizarea gratificării» şi a căror relaŃie faŃă de
situaŃiile lor este definită şi mediată în termenii unui sistem de
simboluri împărtăşite şi cultural structurate”3 şi corelând unitar
valorile comune cu internalizarea celor instituŃionalizate – consideră
că atunci când interesele colectivităŃii coincid cu cele private, sistemul
social este „înalt integrat”. O astfel de viziune însă (asupra sistemului)
este una restrictivă, deoarece contradicŃiile, tensiunile şi disfunc-
ŃionalităŃile nu au o condiŃie de părŃi ale sistemului şi nici nu au un rol
determinant în dezvoltarea acestuia. TendinŃele către deviaŃie – după
Parsons –, ca şi abaterile de la structurile arhetipale pun în funcŃiune
mecanisme de control homeostatic şi declanşează resorturi care
contracarează orice tentativă de nonconformism. Finalitatea acestora este
de „reacŃie”, menită să estompeze tot ce se află în planul realităŃii orga-
nice şi tot ce nu se fixează într-un aspect stabil de continuitate al acestuia.
Din atare motive, sistemul – în concepŃia sociologului american – se
reduce ineluctabil la bidimensionalitate, existând numai în actual şi – prin
urmare – eludând tridimensionalitatea.
În opoziŃie cu doctrina structuralist funcŃionalistă a lui Parsons şi
în contrast cu teoria sistemelor de echilibru, se situează orientarea
„morfogenetică” sau teoria sistemelor „complex adaptive”, consi-
derate a fi „deschise şi negentropice” şi dezvoltând relaŃii informaŃionale
atât cu exteriorul (heteroraporturi), cât şi cu interiorul (antoraporturi).
În baza unei atare idei şi pornind de la o viziune „evoluŃionistă” –
dacă se poate spune aşa –, se estimează că familia este un sistem supus
unor tendinŃe în continuă schimbare, iar pe parcursul întregului său
itinerar suferă, ceea ce Parsons denumea „presiunea de reŃea”. Fiindcă,

1
William Bukley, Society, as a complex adaptive system in modern
systems research for behavioral scientist, Chicago, Aldonie, 1968.
2
David C. Spear, Family systems: morphostasis and morphogenesis or
is homeostasis enough, în revista „Family process”, nr. 9/1978.
3
Talcot Parsons, The Social System, New-York, The Free Press, 1951.
234
parafrazându-l pe Durkheim şi reŃinând teza acestuia după care familia
este „un produs al unei cauzalităŃi sociale”, am putea spune că ea este
„o creaŃie a societăŃii” şi, prin urmare, este strâns legată de structurile
economice, spirituale şi politice ale acesteia.
Ca unitate de tip comunitar şi ca structură concretă a realităŃii
obiective, familia întreŃine relaŃii cu alte unităŃi, fără a-şi pierde
identitatea proprie, dar şi fără a fi reberbativă la transformare.
În teoria modernă a sistemelor s-a formulat observaŃia empirică
potrivit căreia sistemul marital este frecvent izolat de perturbările atât
ale subsistemului ascendenŃilor, cât şi ale celui al descendenŃilor.
Există multiple constatări în care se manifestă ceea ce William J.
Goode numea „eschivare de la real” şi „tensiune de rol”1.
În fond, familia este un subsistem ce-şi păstrează limitele
istoriceşte determinate şi are atât răspunsuri retroactive la presiuni ale
mediului, dar şi reacŃii la satisfacerea unor trebuinŃe ale propriilor săi
membri. Tocmai de aceea, consideră Goode, cei care au formulat
conceptul de „sistem închis” cu privire la familie au folosit în mod
necritic anumite teze „structural-funcŃionaliste” şi au aplicat forŃat în
domeniul pe care-l analizăm concepte din fizica clasică, precum cel de
„energie”, de echilibru mecanic, de entropie etc.
În literatura de specialitate s-a relevat şi un alt aspect cu privire
la domeniul familial, potrivit căruia familia ca sistem social îşi
menŃine (şi chiar îşi apără) caracterul privat cu mai multă tenacitate
decât oricare alt sistem social, aceasta realizându-se în baza
funcŃiunilor intime îndeplinite într-un cadru autonom, precum şi în
virtutea unui complex juridic cu rol protector care intervine ori de câte
ori există pericolul ca ,,sanctitatea sa domiciliul” să fie violată ,,....
despre domiciliul cuiva – menŃiona sociologul american Reuban Hill –
se spune că el este cetatea sa, pe care este împuternicit să o apere
împotriva intruşilor2. Într-un atare context ideatic se vorbeşte tot mai
mult de familie ca de un „...sistem ce-şi caută continuu echilibrul şi

1
William J. Goode, A Theory of straim, în „American Sociological
Review”, nr.25/1979.
2
Reuben Hill, Teoria modernă a sistemelor şi familia, o confruntare,
în vol. SocietăŃi prezente - societăŃi viitoare, Editura Politică, Bucureşti,
1973, p. 31.
235
încearcă să răspundă noilor trebuinŃe ale membrilor săi, dar şi
schimbărilor din mediul uman1.
Din aceste motive, familia este considerată ca o structură care
asimilează într-însa o imensă varietate de elemente, făcând din „starea
de echilibru” un fenomen efemer, cu un centru gravitaŃional de scurtă
durată şi cu un „criteriu” de ierarhizare a valorilor perisabil.
Ca remediu la frecventele perturbări la care este supus sistemul
familial şi ca antidot al decreptitudinii pe care o suportă, Reuben Hill
invoca o aşa-zisă „terapie exogenă”, considerând că fiecare rol marital
este apt de schimbare în ceea ce priveşte conŃinutul său normativ şi
este capabil de modificări ca „efect al relaŃiilor de reciprocitate cu
celelalte roluri din sistem”.
De-a lungul existenŃei sale – menŃiona acelaşi Hill – familia
trebuie să fie în măsură să reziste la modificările provocate mai ales în
fazele de tranziŃie, în care schimbările sunt bruşte, iar vechile reguli şi
vechile coduri cad, fără ca altele să se instituie şi să asigure ordinea
necesară unui climat de certitudine.
Teoria interacŃionist-constructivistă a sistemelor autoregenera-
tive pledează pentru ideea după care un sistem cu un înalt potenŃial
adaptiv şi cu puternice resurse de integrare implică un nivel optim atât
al stabilităŃii, cât şi al flexibilităŃii, care asigură o anumită continuitate
a fundamentelor socio-psihologice privind relaŃiile interpersonale,
precum şi a codurilor ierarhiei de valori. Acestea au o finalitate
unificatoare, aceea de a strânge pe toŃi membrii grupului menajer
într-un acelaşi univers de acŃiune, dar şi de a-i face apŃi de iniŃiativă şi
creativitate. Urmarea firească a unui atare fapt este asigurarea
mecanismelor de acces la valorile sociale, în baza cărora să se elaboreze
programe de dezvoltare care să asigure condiŃiile adaptării sistemului
familial la tendinŃele de evoluŃie a mediului uman şi – prin aceasta – să
devină sursă de energie şi de aport pentru transformări viitoare.
Nivelul de atitudine al sistemului familial este unul procesual, cu
o nevoie organică de ascendenŃă socială şi cu efort adecvat spre
depăşirea tensiunilor sau a blocajelor obiective sau subiective. De
aceea, în cercetările de specialitate se vorbeşte de o anume

1
Cf. David C. Speer, Family systems morphostasis and morfogenesis
or is homeostasis enoug, în „Family Process”, Sept, vol.91, 1978.
236
„perspectivă procesuală”1 în evaluarea complexului familial şi care
cuprinde patru mari „componente şi procese”, anume: perceperea,
evaluarea, luarea deciziilor şi spaŃializarea.
Perceperea este procesul prin care se recepŃionează informaŃiile
din mediu, iar apoi se organizează acŃiuni în funcŃie de semnificaŃie,
aceste acŃiuni fiind pregătite pentru utilizări necesare dezvoltării
grupului conjugal. E posibil însă ca fiecare persoană să perceapă
mediul în mod diferit de ceilalŃi semeni ai săi, dar atare percepŃii sunt
interconectante şi – prin intermediul lor – familia se impune mediului.
Pentru a trece la nivel macrosocial şi a se implica în mişcarea de
„înnoire socială”, fiecare familie se impune în lumina propriului
trecut, a predispoziŃiilor şi a interacŃiunii înclinaŃiilor individuale2.
Evaluarea. Există anumite standarde prin intermediul cărora se
percepe, se selectează şi se foloseşte informaŃia din mediu. Ca valori şi
ca niveluri criteriale de judecat acŃiunile plănuite atât pentru sine, cât
şi pentru public, standardele utilizează datele realităŃii pentru
autodirecŃionarea „ecosistemului familial”. Scopul nu este doar
adaptarea şi nici numai echilibrul, ci maximizarea valorilor3, adică un
Ńel ce poate stimula schimbarea, dar şi reducerea conflictelor şi a
dizarmoniei. Evaluarea ca proces structurează relaŃiile dintre membrii
familiei, iar familia – ca sistem relativ independent de mediul extern –
îşi decantează tranzacŃiile prin valori. InfluenŃele mediului însă pot
schimba prompt valorile familiei, dar, în acelaşi timp, impactul
acestuia asupra ei se efectuează tot prin mijlocirea standardelor de
valoare, adică prin evaluare.
Luarea deciziilor. Ca sistem deschis şi ca subsistem interactiv,
familia efectuează neîncetat schimburi de mesaje cu exteriorul, fiind
condusă în funcŃie de Ńeluri. De fapt, asimilarea informaŃiei este
totdeauna pentru ceva, întrucât intrările – adică inputurile – generează
outputurile, adică ieşirile, care nu sunt altceva decât comportamente
sau reacŃii la stimuli din mediu. Luarea deciziilor echivalează cu actul

1
Vezi, pentru acest aspect, Gail Freedman Melson, Family and
environment. An ecosystem perspective, Burgess Publishing Company, 1980,
p.23.
2
Op. cit., p.24.
3
Ibidem.
237
prin care informaŃia, filtrată prin procesele perceptual şi evaluativ, este
transformată în acŃiune. Aceasta din urmă însă este un proces continuu,
caracterizat de evaluarea şi reevaluarea potenŃialului risc, a potenŃialelor
beneficii şi a posibilelor alternative (Lazarus, Averile, Opton)1.
La nivel microcosmic, luarea deciziilor este o problemă centrală
a interacŃiunii din cadrul familiei, influenŃând şi fiind ea însăşi
influenŃată de modele de putere, de autoritate, de comunicare şi de
rezolvare a conflictelor. Stilurile individuale de luare a deciziilor –
notează Melson – sunt puternic influenŃate de viaŃa în familie.
La nivel macro, când familia – unitate este luată ca sistem,
adaptarea deciziilor de către familie se face în funcŃie de folosirea
resurselor din mediu, când este scoasă în evidenŃă implicarea unor mai
largi şi mai impunătoare sisteme2.
SpaŃializarea. Acest concept vizează importanŃa aranjamentelor
spaŃio-temporale în reglarea distanŃelor şi a contactelor dintre membrii
familiei şi exteriorul ei.
În principal, spaŃializarea se referă la procesul prin care
autonomia şi sentimentul echilibrului sunt menŃinute separat prin
neconectare.
În procesul de spaŃializare – spune acelaşi Melson – sunt impor-
tante autodirecŃionarea şi autocontrolul. Autonomia, însă, impusă din
afară devine izolare forŃată (Lanfer, Psoshanski şi Wolfe, 1975).
Sentimentul de autonomie este înrădăcinat în ceea ce s-a numit
„loc de identificare” (Psoshanski, 1973). „Familia” ca unitate are şi ea
sentimentul de sine. Ca şi individul, ea este motivată faŃă de alte
sisteme şi menŃine distanŃarea faŃă de acestea atâta vreme cât rămâne
implicată în lumea din afară. Aşa cum „libera alegere” este un concept
important pentru spaŃialitatea individuală, tot aşa este
„autodirecŃionarea” pentru familie. Expresia spaŃială a autonomiei
familiale este cea mai vie ca importanŃă pentru familia din clasele
sociale mijlocii, ea reprezentând expresia identităŃii de sine şi
autoconştientizării. ImportanŃa simŃului psihic al controlului asupra
propriei locuinŃe începe să fie apreciată3 concomitent cu trecerea

1
Gail Freedman Melson, op. cit., p. 26.
2
Ibidem.
3
Gail Freedman Melson, op. cit., p.24-25.
238
identităŃii. Cele patru procese - conchide Melson – atât pentru individ,
cât şi pentru familie, pot fi văzute împreună ca stimulare a respectării
regulilor de control asupra mediului. De asemenea, cele patru procese
împreună se referă la modul în care sistemul familial sau cel
individual schimbă în manieră activă mesaje şi transformă stimulii din
mediu în vederea evoluŃiei continue a sistemului în condiŃiile efortului
pentru adaptare.
De fapt, familia acŃionează în funcŃie de anumite decizii şi în
funcŃie de anumite situaŃii neprevăzute, în funcŃie de dezvoltarea
membrilor ei care formulează noi cerinŃe etc. În funcŃie de felul cum
reacŃionează şi acŃionează familia asupra mediului în contactul cu
banalităŃile zilnice, ori în momente de criză majoră, ea obŃine răspuns
(feedback) referitor la efectele acŃiunilor întreprinse. În fond, oamenii
se apropie de evenimente cu anumite planuri, căutând anumite
informaŃii, evitând stimulii nedoriŃi şi rămânând deschişi şi pentru
schimbări în direcŃie.
InteracŃiunile familiei atât în interior (autoraporturi), cât şi în
afară (heteroraporturi) sunt axate mai degrabă pe modele de reînnoire,
care au fost denumite „strategii” şi prin care toate comportamentele ei
sunt iterate de un scop. Nicio strategie – spunem noi — nu se
efectuează sub semnul gratuităŃii. Printr-un complex de forŃe proprii,
ca şi printr-un soi de energie activă, strategiile implică o finalitate ce
se dedică dezvoltării familiei şi serveşte interesele durabilităŃii.
Conchizând, Melson precizează că autonomia şi identitatea sunt
forŃe motivaŃionale importante ale familiei şi – prin urmare – se
constituie într-o directivă întrucâtva conservatoare. Fiindcă, prin
„identitate” şi „autonomie”, familia se afirmă prin delimitare de
celelalte subsisteme şi îşi revendică semnificaŃia ireductibilă. Ea are o
istorie compusă din experienŃa de sine şi din prelungirile ei în trecut.
Datele eredităŃii, precum şi relaŃiile genealogice suportă acea lege a
„introversiunii” şi asigură individualitatea cadrului familial. Aceasta
însă nu plasează familia într-o pasivitate receptivă de mesaje din
mediu şi nici nu o închid într-un determinism mecanic cu efect
restrângător. Într-o inextricabilă Ńesătură de forŃe care o înconjoară şi
în permanentă legătură cu viaŃa şi conŃinutul ei, familia este antrenată
în toate mişcările de transformare socială şi este supusă unui presant
proces de aferentaŃie inversă.
239
 Într-un atare moment, familia „reacŃionează” la provocările din
ambianŃa existenŃei sale şi încearcă să evolueze în consens cu aceasta
din urmă.
Dar, reŃinând ideea de evoluŃie, ca şi pe aceea de transformare,
suntem presaŃi să ne întrebăm despre sensul devenirii sistemului
familial, despre direcŃia pe care i-o dictează actuala metamorfoză a
„deschiderii selective” impuse de dinamica istoriei. Către ce tip de
model se îndreaptă acest sistem şi ce „forme arhetipale” vor intra în
rol în condiŃiile societăŃii globalizate? Care va fi ceea ce Antony
Giddens numea „faŃa nevăzută a familiei”1 şi ce criterii vor mai sta la
baza definirii „gen-rolurilor” în condiŃiile noilor „espectaŃii” create de
către societate?
Cercetările din domeniu, atât străine, cât şi autohtone men-
Ńionează – în principiu – trei direcŃii sau trei orientări care s-au impus
în orizontul ştiinŃific cu privire la actuala situaŃie a sistemului fa-
milial2, determinate de anumite mutaŃii produse în societatea modernă.
Referindu-se la atare mutaŃii şi urmărind a le decela
semnificaŃiile lor umane, Talcot Parsons3 consideră că „... procesul
industrializării a fragmentat familia lărgită” şi a scos cuplul conjugal
din reŃeaua lui de parentalitate4. În acest context, clanul spiŃei de neam
devine o entitate neglijabilă în raport cu familia nucleară, întrucât
bărbatul, în rolul lui instrumental5 – după Parsons – trebuie să asigure
resursele existenŃei membrilor săi conjugali şi – deci – e obligat a se
angaja într-o unitate din sectoarele secundar sau terŃiar. Astfel –

1
Antony Giddens, Sociologie, traducere de Radu şi Silvia Săndulescu,
Ed. Bic All, Bucureşti, 2001, p.175.
2
Aceste trei orientări sunt menŃionate de către Petru IluŃ, după cum
urmează: „...o orientare structurală interesată de legăturile dintre familie şi
societate; orientarea comportamentalistă preocupată de fenomenele şi
interacŃiunile (de rol) din interiorul familiei şi orientarea acŃionalistă,
urmărind studierea comportamentelor familiale faŃă de evenimente şi situaŃii
date” (Petru IluŃ, Socio-psihologia şi antropologia familei, Ed. Polirom, Iaşi,
2005, p.33).
3
Talcot Parsons, Family, Socialisation and Interaction Process, Free
Press, Glencoc, New-York, 1955.
4
Petru IluŃ, op. cit.
5
Ibidem.
240
adaugă Parsons – societatea integratoare, prin resorturile ei multiple şi
prin continuul proces al diviziunii muncii, atrage din ce în ce mai
multe persoane în activităŃile sale productive şi le desprinde din
contextul original de relaŃii familiale.
Într-o altă lucrare1, editată înaintea celei citate mai sus,
T. Parsons a fundamentat ca principiu de bază teza în consens cu care
familia lărgită n-ar putea fi compatibilă cu schimbările sociale şi cu
dezvoltarea economică. Fiindcă – menŃionează el – procesul creşterii
productive, precum şi cerinŃa continuu amplificată de mâna de lucru în
industrie şi comerŃ determină o largă mobilitate geografică şi generează
cel puŃin două situaŃii contradictorii, şi anume: a) indivizilor puternic
ataşaŃi de familiile lor le repugnă ideea de a-şi părăsi căminele pentru a
ocupa funcŃii mai înalte; b) ar fi dificil, din punct de vedere financiar
vorbind, de a deplasa în altă localitate o mare familie sau clanul în
întregime şi de a oferi servicii tuturor membrilor care-l compun2.
Un cercetător autorizat atât al structurilor familiale, cât şi al
concepŃiei lui Parsons, l-am numit pe Eugene Litwak3, estimează că
ipoteza acestuia, adică a lui Parsons, n-ar privi decât familia lărgită de
tip clasic, poate şi pe aceea din societăŃile aflate în primul lor stadiu de
modernizare, dar nu şi tipul actual.
În societăŃile industriale, cele mai avansate4, precum şi în urma
procesului mobilităŃii în spaŃiu, adaugă Litwark, familia lărgită îşi
păstrează caracteristicile ei generice, acelea pe care le-a avut şi înainte
şi deci devine compatibilă cu industrializarea avansată. Mai mult -
continuă Litwark –, persoanele separate de familiile lor de origine
conservă adesea aceleaşi orientări cu acelea ale familiei lărgite, iar
aceasta din urmă pare a constitui „o structură de asistenŃă ideală” pe

1
Talcot Parsons, The Social Structure and the Family, în Ruth
N. Anshen, The Family, Its Functions and Destiny, Harper, New-York, 1949.
2
Vezi şi revista „La Famille”, nr. 2/1986, p.12.
3
Eugene Litwak, Geografic mobility and extended family cohesion, în
„American Sociological Review”, nr.1/1960 (vezi şi revista „La Famille”,
nr. 2/1986, p. 12).
4
Eugene Litwak, Ocupational mobility and the extended family
cohesion, 1960; vezi „La Famille”, nr. 2/1986.
241
tot parcursul perioadelor de separare de familiile lor, a celor angajaŃi
în unităŃi altele decât cele locale.
La rândul său, George Conklin1, în urma unor cercetări
sistematice întreprinse în anumite zone din India, operează anumite
comparaŃii de ordin statistic între aceste zone cercetate şi aduce în
prim plan alŃi factori care au incidenŃă asupra dinamicii structurilor
maritale. Astfel, analizând datele stocate în bănci de date şi
delimitându-se de opinia lui Parsons, el conchide că „nu se poate
spune...că educaŃia şi urbanizarea contribuie la declinul menajului
complex. Dimpotrivă, ele par să contribuie la modificarea conŃinutului
de roluri în cadrul menajului hindus”2.
Cercetând factorii de compoziŃie ai menajelor din statul
Karnatako, George Conklin a ajuns la concluzia că menajul complex era
foarte răspândit în India în cvasitotalitatea comunităŃilor – adică atât a
castelor de bază3, cât şi a celor superioare, atât la sate, cât şi la oraşe.
Fără îndoială – preciza Conklin –, urbanizarea n-a suscitat o schimbare
a mentalităŃilor în favoarea menajului nuclear şi – prin urmare –
menajul complex constituie o formă de existenŃă foarte practică4.
Singurul mijloc susceptibil de a limita influenŃa menajului
complex în zonele urbane ar fi angajarea într-o muncă necesitând
deplasări. Conklin a dedus că nu există o relaŃie directă şi simplă între
urbanism, folosirea într-un sector modern, educaŃie şi un declin
oarecare al menajului complex. De fapt, estima Conklin, dacă acesta
din urmă ar putea să frâneze în mod considerabil evoluŃia sacrală, în
practică, el contribuie adesea la procesul modernizării5.
1
George H. Conklin, Emerging conjugal rol patterns in a joint family:
Corelates of Social Change in Darwar, India, în „Journal of Marriage and the
Family”, november, 1973, p.747; vezi şi „La Famille”, nr. 2/1986, p. 13.
2
Ibidem.
3
„La Famille”, nr. 2/1986, p.12.
4
Ibidem.
5
George Conklin, The H. House hold in urban India, în „Journal of
Marriage and the Family”, nov. 1976; vezi şi La Famille, nr. 2/1986, p.12;
după mai multe precizări referitoare la relaŃia dintre structurile maritale şi
dezvoltare industrială, sociologul conchide: „Nimic nu arată că familia
extinsă n-ar fi în măsură să-şi ajute în mod veritabil membrii ca să-şi rezolve
problemele puse de urbanizare şi modernizare”.
242
 Există însă şi cercetări care atestă declinul familiei lărgite şi
afirmă substituirea acesteia cu familii nucleare, ori conjugale.
Printre dovezile probatorii de procesului de diminuare a
numărului familiilor lărgite şi printre argumentele pe care le invocă
analiştii pentru a demonstra că totuşi se constată un declin al acestor
structuri, se menŃionează în primul rând slaba rată a nupŃialităŃii şi – ca
efect imediat - micşorarea fecundităŃii şi deci a prolificităŃii naturale.
La acestea se adaugă practicarea asiduă a procedeelor contraceptive,
ca şi mariajul „amânat”, ceea ce duce la afectarea ciclurilor biologice
de reproducere organică şi reduce potenŃele fertilităŃii prin atracŃie de
„gen”. Fiindcă în dezvoltarea corporală, a oricărei persoane, există
anumite perioade de maximă „tensiune vitală”, când pornirile reflexe,
însoŃite de o stare de conştiinŃă plăcută a relaŃiei intime, impun acte
„conceptive” şi întreŃin treze facultăŃile fiziologice de reproducere de
specie. Or, atare perioade sunt trecătoare şi ireversibile, iar rolul lor
este fixat de legi obiective şi nu de convenŃii sau voinŃă.
Cea de-a doua cauză a reducerii ratei menajelor în general o
constituie divorŃialitatea. Un astfel de fenomen a luat o amploare fără
precedent, iar perspectiva scăderii ratei lui anuale este minoră.
În legătură însă cu extinderea acestei „anomii” (i-am spune noi)
şi cu privire la cauzele care o generează, cercetările de specialitate pun
în evidenŃă un paradox interesant, care nu poate fi ignorat şi nici nu
trebuie să i se diminueze efectele. Această anomie se referă la
ameliorarea progresivă a condiŃiilor de viaŃă în numeroase Ńări şi care
a determinat o „distanŃare” a femeii faŃă de bărbat şi a generat o
destabilizare din ce în ce mai sporită a relaŃiilor maritale. Ciudat, dar
real, deoarece augmentarea bazei materiale, precum şi spectrul
siguranŃei economice ne-am aştepta să genereze o atmosferă benignă
în mediile conjugale şi deci să concureze la producerea stabilităŃii
căsniciei. În realitate, lucrurile stau invers.
Căsătoria azi – scria Anthony Geddes –, cu excepŃia unei mici
proporŃii de oameni înstăriŃi, nu mai este legată de dorinŃa de a
perpetua proprietatea şi nici de a transmite statusul personal din
generaŃie în generaŃie.

243
 Pe măsură ce femeile au devenit independente economic (şi deci
îşi pot asigura subzistenŃa prin mijloace proprii), căsătoria a căpătat tot
mai puŃin decât înainte forma unui parteneriat economic necesar1.
La rândul său documentul editat sub egida OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite cu privire la ,,Rolul familiei în procesul dezvoltării”,
menŃionează şi el că diminuarea gradului de dependenŃă economică a
femeilor faŃă de partenerii lor conjugali le permite să întrerupă mai
uşor şi fără întârziere o experienŃă matrimonială nereuşită2. Luarea
deciziei de către femeie, ca şi dorinŃa ei de a-şi afirma personalitatea
în raport cu ceilalŃi nu mai sunt variabile dependente de ,,opinia”
altora şi nici nu mai sunt considerate ca un act faŃă de care trebuie să
trăieşti un sentiment de jenă. ,,Majoritatea iniŃiatorilor (adică a
acelora care declanşează acŃiunea de divorŃ, n.ns.) - scria acelaşi
Anthony Geddes — se conving că responsabilitatea faŃă de sine însuşi
este mai importantă decât devoŃiunea faŃă de celălalt”.
Revenind la cercetările efectuate sub egida OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite şi care au devenit de acum de referinŃă în domeniu,
acestea adaugă alte trei cauze care se constituie ca premise ale
restructurărilor conjugale şi de care e util să se Ńină cont în strategiile
de asistenŃă socială a familiei. În acest sens, documentul invocat
evidenŃiază, ca o primă cauză, migraŃia. Acest factor – se notează în
lucrarea indicată mai sus – a influenŃat adesea integritatea structurii şi
funcŃiilor familiale, datorită incapacităŃii membrilor săi de a se reuni
din nou decât poate după o lungă perioadă de absenŃă din cămin şi în

1
În acelaşi context ideatic, Anthony Geddes adaugă: ,,Prosperitatea
generală sporită înseamnă că este mai uşor să-Ńi faci o gospodărie separată, în
caz de eşec matrimonial, decât se credea în trecut; faptul că acum nu mai este
ataşat un stigmat divorŃului este în parte urmare a acestor evoluŃii, dar le
conferă şi un mare impuls. Un alt factor (al divorŃialităŃii, n.ns.) este creşterea
accentuată a tendinŃei de a evalua căsătoria prin prisma nivelului de
satisfacŃie personală pe care-l oferă. Rata în creştere a divorŃului – conchide
Geddes – nu pare să indice o profundă satisfacŃie în cadrul căsătoriei ca atare,
ci o hotărâre sporită de a o transforma într-o relaŃie compensatorie şi
satisfăcătoare” (op. cit.).
2
„La Famille”, nr. 2/1986, p.16.
244
condiŃii sensibil diferite de cele care caracterizau comunitatea de
origine1.
Celălalt element de impact asupra relaŃiilor maritale şi pe care-l
indică documentul O.N.U. este cel referitor la continua extindere a
„remariajelor” sau a „mariajelor multiple”, care „fărâmiŃează” relaŃiile
dintre parteneri şi reduc norma stabilităŃii şi a încrederii în durabilitate.
Remariajul – în opinia unor cercetători – produce un grad ridicat
de incertitudine afectivă şi diminuează sentimentele de fidelitate
reciprocă ale partenerilor conjugali. Trecutul familiei anterioare, ca şi
anumite „ritualuri” care au însoŃit-o în decursul timpului se vor
constitui ca nişte „sechele psihologice” şi vor perturba noile relaŃii din
căminele conjugale actuale. Pentru a le contracara efectele şi pentru
a-şi dezvolta propria-i învestire, noului cuplu îi sunt necesare
convenŃii, altele decât cele anterioare, şi-i trebuie empatii prin care să
se realizeze unitatea şi consensul. La acestea se mai adaugă un factor
dificil, care afectează atmosfera recentului cuplu şi care vizează
relaŃiile cu proprii parteneri conjugali: părintele adoptiv – dacă se
poate spune aşa – devine obligat de a lua în sarcină protejarea,
creşterea şi educarea copiilor consoartei sale prezente, ceea ce nu
totdeauna e o situaŃie agreabilă. Fiindcă şi copiii, la rândul lor, sunt
înclinaŃi să respingă cerinŃa ce li se adresează de a iubi pe înlocuitorul
părintelui lor natural2 şi de a-l recunoaşte ca atare.
Cercetările monitorizate de forumul mondial mai consemnează
un alt factor cu incidenŃă în dinamica relaŃiilor maritale şi care a fost
denumit „uniune consensuală”. Atare tipuri familiale sunt produsul
„strategiilor de supravieŃuire” în care se descoperă o formulă de „...a
se adapta unor situaŃii precare de natură – cel mai adesea –
economică”3, dar şi socială.

1
„La Famille”, nr. 2/1986, p.16.
2
Kenneth N. Walter and Lillian Messinger, Remarriage after divorce:
Dissolution and reconstruction of family boundaries, în revista „Family
Process”, vol. 18, iunie 1979; vezi şi „La Familly”, nr. 2/1986, p.33.
3
Tony L. Whitehead, Residence, kinship and mating as survival
strategies: A West Indian exemple, în „Journal of Marriage and the Family”,
November, 1978, p. 823-825 (vezi şi „La Familly”, nr. 2/1986, p.17).
245
 Tony L. Whitehead arată că „mariajele consensuale” par să
autorizeze o oarecare supleŃe din punctul de vedere al rezidenŃei, al
parentalităŃii şi al modalităŃilor de asociere care permit punerea în
comun a unor resurse limitate, în scopul de a depăşi împrejurările
dificile şi a asigura securitatea materială a mamei1.
În fine, studiile de sociologia familiei (fără însă a se exclude
observaŃiile empirice) au completat registrul factorilor de impact
exercitat asupra structurilor maritale şi pe care l-au denumit
„individualismul”.
Sursele producerii acestuia, precum şi posibilele lui întrebuinŃări
viitoare se revendică în trei procese „postfeudale” care au determinat
mutaŃii profunde în ierarhiile sociale şi au marcat iremediabil
ipostazele de personalitate ale gen-rolurilor maritale. Lawrence
Stone2, citat de către Anthony Geddes, indicând trei faze de evoluŃie a
familiei şi numind diferenŃele de criterii dintre ele, consideră că în
cadrul celei de a treia faze3, adică în cea contemporană, familia
funcŃionează pe baza unor „legături emoŃionale puternice”, practicând
un grad sporit de intimitate şi manifestând o deosebită preocupare
pentru „creşterea copiilor”.

1
Ibidem.
2
Lawrence Stone, The Family, Sex and Mariage in England – 1500-
1800, London, Weidenfeld and Nicolsen, 1977, din care Anthony Geddes
reproduce caracteristicile celor trei faze succesive de evoluŃie a familiei:
prima fază s-ar defini prin forma familiei nucleare, rezidentă în gospodării
mici şi dezvoltând relaŃii puternice în interiorul comunităŃii, inclusiv cu alte
rude. În această fază, nucleul familial nu era clar separat de celelalte structuri
comunitare şi se afirma ca „o instituŃie deschisă”, neemoŃională, dar şi fără
repere.
Cea de a doua etapă a evoluŃiei familiei este plasată la sfârşitul
secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, ea caracterizându-se
după acelaşi Lawrence Stone, prin aceea că familia nucleară a devenit o
entitate distinctă, atât faŃă de comunitate, cât şi faŃă de structurile de rudenie.
Această entitate era răspândită mai mult în păturile superioare ale societăŃii,
unde predomina dragostea părintească şi se accentuau relaŃiile maritale.
3
La cea de a treia fază a evoluŃiei familiei ne-am referit în textul de
mai sus.
246
 Legăturile maritale – după Lawrence Stone – se întemeiază pe
bază de alegeri personale libere şi decurg dintr-o puternică „atracŃie
sexuală” sau dintr-o dragoste romantică trăită îndelung de către cei doi
protagonişti. Totodată, în perioada la care ne-am referit mai sus –
notează autorul – se multiplică locurile de muncă şi se desparte treptat
funcŃia de consum de cea de producŃie din cadrul familial, accen-
tuându-se astfel individualismul afectiv şi extinzându-se libertatea de
opŃiune personală.
Acelaşi Anthony Geddes îl citează şi pe John Boswell1, care,
cercetând la rândul lui evoluŃia în timp a familiei şi încercând să
contureze o imagine adecvată pentru fiecare etapă descoperită de către
el, vorbeşte de două etape distincte, şi anume: etapa premodernă şi
etapa modernă. Prima etapă, cea premodernă, se caracterizează prin
aceea că, de regulă, căsătoria era precedată de aranjamente ce priveau
proprietatea, adică precizarea dotei şi în general a zestrei materiale, la
care se adăuga creşterea copiilor şi numai în ultimă instanŃă între cei
doi protagonişti se punea şi problema dragostei.
Existau – spune autorul – şi cupluri care se întemeiau pe motive
erotice şi – prin urmare – se invocă şi o anume vibraŃie emoŃională,
atare vibraŃii declanşându-se pe parcurs, prin activităŃi gospodăreşti
efectuate împreună şi prin creşterea şi educarea în comun a copiilor.
În opoziŃie cu situaŃiile perioadei premondene şi în contrast cu
predominanŃa regulii proprietăŃii, în Occidentul modern – după
Boswell – căsătoria se întemeiază mai întâi pe dragoste între parteneri,
ca pe această bază să se procedeze la creşterea şi educarea copiilor
(acolo unde există), şi numai după aceea să apară şi referiri predilecte
la aspectele materiale, respectiv la proprietate. Numai că, în cadrul
acestui ultim moment, conchide sociologul, dragostea se va atenua în
mod sensibil odată cu trecerea timpului sau se va manifesta doar „ca o
amintire îndepărtată”2 ori ca un ecou tardiv al unei trăiri romantice de
mult apuse.
Factorul „atracŃie sentimentală” sau acela al „trăirii romantice”
au făcut obiectul unei interesante investigaŃii comparative din partea

1
John Boswell, The Marriage of Likennes, some-sex Unions in Pre-
modern Europe, London, 1995.
2
John Boswell, op. cit., p. XXI; A. Anthony Geddes, op. cit., p.157.
247
unor sociologi, în special americani; ne vom referi succint la William
Goode1, dar vom invoca şi lucrarea lui James W. Vander Zanden,
intitulată ExperienŃa socială2 în care se relevă modul aparte de
afirmare a acestui fenomen în diferite zone ale lumii şi se rataşează
practicile afective la tradiŃia unor zone geografice distincte. Astfel,
William Goode, în cercetările sale efectuate în diferite părŃi ale lumii,
a constatat că dragostea romantică este mai accentuată în unele Ńări
faŃă de altele. Americanii din clasa mijlocie, de pildă, tind spre polul
aprobării fără rezerve a manifestărilor erotice, în timp ce China
secolului al XIX-lea se orienta exclusiv spre polul opus, acela al
dezaprobării totale a comportamentului romantic şi deci al respingerii
„conduitelor amoroase”. În schimb, grecii de după Alexandru
Macedon, ca şi Imperiul roman au ales calea de mijloc, neagreând în
mod absolut nici polul acceptării totale, nici polul ignorării exhaustive
a dragostei. William Goode oferă şi unele explicaŃii cu caracter istoric
pentru aceste diferenŃe, precizând că, în China, reŃeaua de rudenie
fiind extinsă, dar funcŃionând împreună cu economia patriarhală, fac
ca valorile tradiŃionale să aibă cea mai mare autoritate în actul de
întemeiere a diadei maritale şi să conserve moştenirea socială ce i s-a
transmis prin naştere.
Acestea contrastează profund cu caracteristicile familiei ameri-
cane, care îndeplineşte şi alte funcŃii decât cele atestate oficial sau prin
tradiŃie. Aici, adică în S.U.A., dragostea se impune ca un fenomen
necesar, acceptat şi însuşit de către toŃi şi de către fiecare în parte.
Rolul ei este unul funcŃional, acela de a Ńine familia unită şi de a
preveni disoluŃia ei.
Din această cauză, dragostea este apreciată în termeni deosebit
de favorabili din partea celorlalŃi semeni, ea fiind un principiu de
morală publică.

1
William Goode, The theoretical importance of love, în „American
Sociological Review”, nr.24/1959.
2
James W. Vander Zanden, The Social Experience, New-York, 1990,
p. 375.
248
 Într-o altă lucrare editată mai târziu1 şi plasată într-un context
ştiinŃific elevat2, sociologul american analizează spaŃiul familial aflat
sub impactul actualului, adică al modernizării, analiză realizată
printr-un set compact de cinci criterii, precum: 1) o fecunditate
controlată de către individ sau de către cuplu este puternic influenŃată
din exterior; 2) o tendinŃă de creştere a structurilor familiale simple;
3) separarea familiei „trunchi” de familia nucleară; 4) relaŃii intra-
familiale „nonautoritare” şi 5) un grad slab de integrare a familiei.
În fine, tot William Goode, într-o carte foarte răspândită3,
adaugă un alt criteriu sau o altă perspectivă de reflecŃie, şi anume,

1
William Goode, The theory and measurement of family Change, în
vol. Eleonor Bernet Sheldom and Wilbert W. Moore, Indicatory of Social
Change: Concepts and Measurement, New-York, Russel Sage Fundation, 1968.
2
Contextul ştiinŃific la care ne-am referit mai sus îl reproducem după
revista „La Familie”, nr. 2/1986, p.3, unde se menŃionează că o altă lucrare în
care au fost studiate problemele modernismului şi ale comportamentului
familiei este aceea a lui Alex Inkeles şi David H. Smith, Becoming Modern
Individual Change in Six Developing Countries, Cambridge, Massachussetts,
Harward University Press, 1974; lucrarea lui Inkeles şi Smith – notează revista
citată – se referă în mod exclusiv la modernizarea omului. Acest aspect a fost
comentat de o serie de autori: Tamara K. Hareven, Modernisation and Family
History, Perspectives on Social Change, Signs, „Journal of Women in Culture
and Society”, nr.1/1976; Hana Papanela, Comment on Gusfield’s review essay
on Becoming Modern, în „American Journal of Sociology”, nr.61/1978; Karen
A. Miller, Women and Modernity: A. Respons to Papanek (Ibidem).
3
William Goode, World Revolution and Family Patterns, New-York,
Free Press, 1970 (carte publicată pentru prima dată în anul 1963). Petru IluŃ,
subliniind valoarea lucrării respective şi scoŃând în evidenŃă partea de
contribuŃie a autorului la cercetarea domeniului la care ne referim, notează:
„Servindu-se de un bogat material istoric şi etnografic, autorul (adică
W. Goode, n.ns.) pune în circulaŃie câteva fapte şi idei marcante, relativ noi,
printre care: familia şi parentalitea, ca forŃe cauzale ale istoriei, argumentând
că nu numai industrializarea a determinat nuclearizarea familiei, ci şi invers;
distincŃia dintre modelele ideale de familie şi configuraŃia efectivă a
familiilor în diferite contexte familiale; varietatea modelelor de interacŃiune
dintre familie şi alte instituŃii în schimbarea socială. Studiile lui Goode –
conchide P. IluŃ – au contribuit la orientarea sociologiei americane a familiei
către redescoperirea unei dimensiuni, o dimensiune lăsată în umbră, cea
dinamică”.
249
aceea dinamică. În cadrul acesteia, autorul plasează unele dintre
efectele generate atât de procesul industrializării, cât şi de cel al
urbanizării şi care exercită o presiune continuă asupra structurilor
maritale de tip tradiŃional şi le relevă consecinŃele atât pozitive, cât şi
negative.
Un prim proces menŃionat de către sociolog şi considerat a
decurge din fenomenul industrializării este acela al migraŃiei, adică al
deplasării (sub diferite forme şi la diferite distanŃe) a forŃei de muncă
dintr-o zonă în alta, care reduce contactele dintre membrii unui menaj,
deşi acestea (contactele) pot fi facilitate prin tehnologii mo-derne la
distanŃă, precum telefonul mobil, automobilul, internetul etc.
Un al doilea domeniu de impact al industrializării asupra
relaŃiilor de familie vizează – după William Goode – diferenŃele de
mobilitate socială dintre fraŃi şi surori, ca şi dintre membrii aceleiaşi
reŃele de clan; e posibil ca unul sau mai mulŃi dintre aceştia să
cunoască o ascensiune de status mai accelerată în raport cu alŃii, ceea
ce determină diferenŃe de venit, ca şi de nivel de trai sau diferenŃe de
gusturi etc.
Un alt fenomen care are influenŃă asupra complexului familial
(alături de cel al industrializării) îl reprezintă sistemul urban şi
fenomenul urbanizării.
După câte este ştiut, procesul urbanizării, cu instituŃiile şi cu
serviciile pe care le-a creat, a dereglat marile grupuri familiale şi a
operat mutaŃii de fond în ceea ce priveşte rezolvarea unor cerinŃe
casnice care, înainte de urbanizare, erau de resortul exclusiv al fiecărui
cămin în parte.
Un penultim sistem de referinŃă indicat de către Goode ca
afectând relaŃiile de familie ar fi crearea de către industrializare a unei
scale de valori care plasează realizările individuale deasupra celor de
grup şi care arată că cel mai potrivit lucru este ca fiecare persoană să
îşi facă ceea ce are ea de făcut, fără a mai consulta pe cei în linie
parentală şi fără a-şi corela decizia sa cu a celorlalŃi.
Această situaŃie – remarca sociologul american – încurajează o
altă atitudine decât cea tradiŃională cu privire la relaŃionarea în grup,
generând individualismul. Astfel, întreprinderea personală şi reuşita de
sine sunt valori extrem de agreate, iar voinŃa realizării prin efort
propriu devine una dominantă.
250
 În fine, un ultim palier în care industrializarea afectează
structurile maritale – după W. Goode – este acela al specializării forŃei
de muncă, prin care un individ devine autonom, fiind dominat de
propriile lui probleme şi îndepărtându-se de clanul parental. De aceea,
el va fi dispus în mai mică măsură să-şi ajute părinŃii şi va privi viaŃa
după criteriile lui personale1.
Tezele formulate de către William Goode şi intrate de acum în
registrul contemporan de specialitate au întâmpinat o severă opoziŃie
atât din partea celor care au cercetat familia sud-americană, cât şi a
acelora care au descins în zone sud-africane2.
Cercetările de specialitate au mai relevat un aspect extrem de
important şi pe care l-am întâlnit şi noi în cercetările efectuate în două
zone, şi anume: remunerarea executată la intervale de timp exacte, ca
şi „gratificarea” atât materială, cât şi morală, concură la „iruperea”
unui sentiment de bunăstare şi împlinire, diminuând astfel efectele de
1
MenŃionăm că cele cinci enunŃuri formulate pe baza lucrării lui
William Goode le-am reprodus din revista „La Famille”, nr. 2/1986, p. 41.
2
E vorba de studiul lui Manuel L. Carlos şi Lois Sellers, Family Kinsip
structure and modernisation in Latin America, apărut în „Latin American
Research Review”, nr.2/1972. Pentru partea sud-africană, se citează studiul
lui Pius Okigbo, intitulat Social consequences of economic developpement in
West Africa, apărut în „Annuels”, nr.305/1956, precum şi Diane Kayongo –
Male et Philista Onyango, The Family and the development process – 1972 (a
se vedea „La Famille”, nr. 2/1986, unde se reproduc prin operaŃionalizare
replicile formulate de către cercetătorii menŃionaŃi mai sus la tezele lui
William Goode precizându-se că cea mai mare parte a studiilor realizate în
America Latină arată că mobilitatea fizică nu antrenează „un relaş” în sfera
reŃelei familiale; în al doilea rând, se notează: „DiferenŃele de mobilitate
socială apărute datorită noilor pieŃe ale muncii nu provoacă o divizare a
membrilor familiei în grupuri socio-economice contradictorii; în al treilea
rând, sistemele urbane moderne, cu asistenŃa lor socială şi cu serviciile oferite
populaŃiei, nu sunt în măsură să înlocuiască funcŃiile economice şi sociale
specifice familiei tradiŃionale; în al patrulea rând: industrializarea nu plasează
reuşitele individuale deasupra celor dobândite prin moştenire şi din care să
rezulte un raport contradictoriu între individ şi familie; în fine, în al cincilea
rând, industrializarea nu produce în mod peremptoriu un proces accelerat de
specializare profesională care să perturbe relaŃiile familiale („Le Famille”,
nr. 2/1986, p.41-42).
251
stres şi reducând tensiunile din cadrul căminului conjugal. În acelaşi
sens se înscrie şi faptul că activităŃile profesionale au şi o importantă
funcŃie socializatoare, prin care se „contactează” valori din mediul
social internalizate şi practicate apoi şi în afara timpului afectat muncii
uzinale1. Din atare motive, mentalităŃile individuale sunt dominate de
un fel de „lege a participaŃiei”, cu impact profund asupra „structurilor
maritale” şi cu efecte în ceea ce priveşte relaŃia dintre „exterior şi
interior”. Fiindcă, aşa cum rezultă şi din investigaŃiile repetate pe care
le-am efectuat în mai multe zone ale Ńării, dar mai ales în judeŃele
Argeş şi Olt, procesul industrializării a atras – în resorturile uzinale –
un mare număr de persoane din mediul rural, pe care însă nu le-a
„domiciliat” în oraşe şi deci nu le-a desprins total din aria mediului de
origine. Acele persoane continuau să locuiască în sate, dar practicau şi
activităŃi situate în urban, susŃinând navetismul şi stimulând relaŃia de
complementaritate între industrie şi agricultură. BărbaŃii (dar, mai
ales, capii de familie) devin muncitori în fabrici, înlocuind parŃial
munca din sectorul primar cu „o slujbă plătită” şi dezvoltând un
„comportament de salariat”.
Totodată însă, în orarul lor diurn erau înscrise şi activităŃi de tip
agrozootehnic, efectuate într-un cadru natural şi presupunând modele
de esenŃă organică. Pendulându-se permanent între menajul din rural
şi slujba situată în urban, s-a creat o nouă categorie socială, aceea a
persoanelor cu „duble statusuri ocupaŃionale” – adică a „muncitorilor
Ńărani”. Aceştia se mişcă între două lumi, lumea satului şi lumea
oraşului, dar nu aparŃin total niciuneia dintre ele. Nominal, ei sunt
muncitori, în realitate însă sunt Ńărani. În mediul urban ei sunt
întrucâtva segregaŃi, iar mediul rural nu-i mai recunoaşte ca
aparŃinându-i integral, situaŃii care se repercutează şi asupra relaŃiilor
de cuplu marital. Specializarea profesională, pătrunzând profund în
sate, a operat reconvertiri şi în raporturile dintre „gen-rolurile”
conjugale. Fiindcă bărbatul, în funcŃia lui „instrumentală”, aceea de a
asigura sursele de subzistenŃă pentru membrii familiei sale (cum
spunea Parsons), absentează din cămin un interval de timp de 12 până
la 14 ore zilnic, transferând atribuŃiile sale menajere – din această
secvenŃă diurnă - în contul soŃiei sale şi schimbând astfel registrul de
1
„Revue Roumaine des Sciences Sociales”, Sociologie, 1975, Tome 19.
252
activităŃi specifice acesteia. Cunoscutul „cumul de roluri” al bărbatului
din familia tradiŃională este supus unei modificări de substanŃă.
„Regimul de gen”, întemeiat pe tipuri cutumiare bine ştiute, îşi
menŃine „asumpŃia” modelului autoritar numai sub aspect simbolic,
adică numai ca semn al unei consacrări de „prestigiu”. Aceasta,
întrucât „bărbatul” a fost şi rămâne „cap de familie”, având calitatea
de a decide şi de a conduce, fiind persoana învestită cu „dominanŃă” şi
„putere”, adică fiind „lider”, atribute pe care însă nu le mai exercită în
mod nemijlocit; totodată, el nici nu mai participă efectiv la executarea
şi dirijarea tuturor treburilor gospodăreşti. Bărbatul revine în căminul
conjugal după terminarea programului din uzină, adică seara târziu,
când i se prezintă „raportul de gardă” al menajului – dacă se poate
spune aşa – cu privire la cele ce s-au petrecut în timpul zilei şi la
modul în care s-au folosit resursele materiale şi umane pentru
finalizarea treburilor gospodăreşti, dar şi referitor la apariŃia de situaŃii
neprevăzute.
Bărbatul, ca „instanŃă supremă” a grupului domestic şi ca nivel
de „raŃionalitate” înalt decizională, evaluează datele comunicate de
către soŃie, stabilind apoi orarul „sarcinilor” pentru ziua următoare, şi
distribuindu-le pe numele fiecărui membru din familie. În funcŃie de
vârstă şi în raport de sex, toŃi ai casei participă la efectuarea
activităŃilor acesteia şi contribuie la sporirea resurselor materiale de
care toŃi au nevoie. Aici însă apare fără echivoc fenomenul
„segregării” de roluri. „Decuplarea” din angrenajul de activităŃi gos-
podăreşti ale bărbatului pe timpul zilei şi rămânerea unor atribuŃii fără
cel căruia îi revenea obligaŃia de a le executa determină „transferul”
lor în contul soŃiei, suplimentându-i numărul de „treburi” casnice şi
restructurându-i ceea ce sociologii numesc „regimul de gen”.
Persoana ei este „încărcată” cu „obligaŃii” care – de fapt – nu-i
aparŃin şi – în consecinŃă – îşi asumă răspunderi specifice altui gen,
celui masculin. OportunităŃile materiale, dar şi spiritul de solidaritate,
însă, o determină să se implice fără rezerve în acceptarea şi realizarea
tuturor exigenŃelor asumate. Chiar dacă „supraîncărcarea de rol” pre-
supune renunŃarea la activităŃi distractive sau implică „neglijarea” per-
soanei sale, femeile ce aparŃin familiilor cu structuri socio-pro-
fesionale mixte nu-şi evaluează propria situaŃie în termeni de „pierderi
şi câştiguri”. Din cercetările noastre organizate în mediul rural, am
253
constatat că în toate cazurile, fără excepŃie, cele care îi stimulau pe
bărbaŃi să se angajeze ca lucrători în unităŃi din sectoarele nonagricole
şi să devină salariaŃi erau femeile. Motivele consemnate de către
operatorii de anchetă gravitau ineluctabil în jurul elementului
economic, dar nu lipseau indicatori de ordin psiho-sociologic, precum
prestigiul familiei, relevanŃa personală, „presiunea de reŃea” etc. N-am
reŃinut la nicio persoană intervievată angajarea în discurs a vreunui
calcul „mercantil” de tipul „costuri – beneficii” şi nici „negocierea
sarcinilor”1 de rol.
De asemenea, în analizele de conŃinut, precum şi în convorbirile
nondirective nu s-a invocat niciodată termenul de „inechitate” şi nici
acela de „compensaŃie” ca urmare a multiplicării sarcinilor casnice
care-i revin soŃiei. Noul ideal marital – al cazului în speŃă – nu erau
egalitarismul „gen-rolurilor” şi nici ideea de „emancipare” – tip
„mişcarea feministă”, ci modelul tradiŃional, construit pe „stereotipia
de roluri”2 şi devenit axiomă comportamentală. Persoanele din
eşantionul nostru de lucru se simŃeau într-un fel de „confort
psihologic” respectând „datina comunitară” şi considerându-se a fi
ceea ce de fapt „natura le-a făcut”, adică „femei”. Totodată, cercetările
au relevat că femeile din menajele cu structuri de venituri mixte
„acceptă” fără niciun fel de reŃinere departajarea rolurilor maritale şi
nu resping „complementaritatea” de origine ancestrală. Sarcinile
domestice, specifice genului feminin, precum şi cele adăugate din
partea soŃului care merge zilnic în uzină sunt preluate de către soŃie în
manieră mutuală şi-i revin acesteia în virtutea infuzării adânci în
psihologia ei a stereotipiilor „antediluviene”.
Aici nu se practică în niciun fel „calculul de sarcini” şi nici nu se
resping „espectaŃiile” create de către societate. Angajarea femeii în
finalizarea întregului complex de treburi gospodăreşti, precum şi
extinderea sferei de competenŃe dincolo de ceea ce însemna „rol
feminin” constituie o regulă intrată în conştiinŃa comună şi reprezintă
un fel de „etalon de valoare” în raport de care se stabilesc „vrednicia”,
dar şi devoŃiunea faŃă de căminul conjugal; „e o femeie de casă”; „e o
femeie de nădejde”, „poŃi pleca liniştit la lucru, când treburile

1
Pentru aceste concepte, vezi Petru IluŃ, op. cit., p.130.
2
Expresie preluată de la P. IluŃ prin „resemnificare” (op. cit., p.131).
254
gospodăreşti rămân pe mâini pricepute” – sunt doar câteva din
extrasele reŃinute din chestionarele aplicate eşantionului nostru de
lucru şi care arată că în mariajul rural funcŃionează o singură normă,
aceea a „cutumei”. Aceasta are putere de lege şi fiecare în parte, dar şi
toŃi laolaltă se supun prescripŃiilor ei atât „punitive”, cât şi
„restitutive” (uzând de terminologia durkheimiană) şi-i respectă cu
stricteŃe „dictatele” cu care istoria a învestit-o. Orice abatere de la
model sau eventuale „desconsiderări” ale unor „dogme” declanşează
afrontul comunităŃii şi oferă ,,materia primă” pentru aceea ce se
cheamă „gura satului”. Aceasta din urmă funcŃionează precum „un
moloh” implacabil, care însă, în mod ciudat, constituie şi un fel de
„barometru” al valorilor comunitare, sau un criteriu în raport de care
se percepe fiecare pe sine şi toŃi laolaltă.
Din cercetările noastre de teren, dar şi din lectura de specialitate,
s-au mai desprins câteva aspecte, unele care Ńin de stres şi de climat,
iar altele care se referă la starea de sănătate a familiei şi la atitudinea
grupului faŃă de gestiunea resurselor sale economice.
În ceea ce priveşte elementul „de climat”, de mediu, cercetările
atât străine, cât şi ale noastre au relevat cum existenŃa unor conflicte la
locul de muncă, indiferent de originea lor şi dincolo de ce se urmăreşte
prin ele, generează stări psihice apăsătoare şi se repercutează în mod
negativ şi asupra cadrului familial. Volens-nolens, ducem cu noi acasă
detaliile unor „dihonii” din zona extrafamilială şi ne transformăm în
„mesageri” ai unor situaŃii deviante din timpul serviciului, care încarcă
sufletul omului cu elemente „alterate” şi aduc în familie o viciată tablă
de valori. O afinitate personală perturbată de un eveniment nociv se
extinde endemic la întregul grup conjugal şi cuprinde neîntârziat şi
sufletele celorlalŃi membrii din familie. Efectele lui sunt multipli-
catoare de „energie negativă”, asociindu-i pe toŃi „ai casei” la un „viciu de
relaŃii” şi supunându-i la un abominabil disconfort psihologic.
Totodată, o insatisfacŃie profesională, resimŃită ca frustraŃie şi
devenită „obsesivă”, conduce la un fel de „stres colectiv” şi statuează
aici (în colectiv) o atmosferă deprimantă şi de încordare. Fiecare
devine părtaş la trăirea precară a celuilalt şi, printr-un interesant
fenomen empatic, se situează pe sine în ipostaza aceluia care este
victimă, mărind doza de alteraŃie, atât fizică, precum şi psihică.

255
 Am consultat registrele de la unităŃile sanitare din localităŃile rurale
cercetate şi am intervievat medical de acolo, reŃinând frecvenŃa unor boli
inexistente anterior în sate, dar care au tendinŃa de a se extinde în mod
endemic în continuare. Nevrozele astenice, ulcerele gastrice, chiar şi
forme de manifestare psihopată, fără să mai vorbim de afecŃiuni cardiace,
de boli profesionale (cum era cazul hemoroizilor la tractorişti) constituie
situaŃii maladive apărute în special la „navetişti”. Aceştia sunt cei mai
predispuşi la îmbolnăviri variate, resimŃindu-se de pe urma „pendulării
zilnice” între domiciliu şi fabrică şi acuzând condiŃiile mai mult decât
precare privind în special transportul.
Cercetarea noastră însă a adăugat încă un element cu
repercusiuni asupra stării de sănătate a celor cu duble statusuri
ocupaŃionale şi cu impact asupra relaŃiilor de familie, şi anume: timpul
de odihnă. Orele de somn sunt „pe apucate” (cum se exprimau aproape
toŃi cei intervievaŃi), iar „malnutriŃia” nu mai surprinde pe nimeni. La
acestea se adaugă în multe cazuri consumul excesiv de alcool, ca şi
neglijarea unor elementare cerinŃe de igienă personală, care generează un
fel de criză de adaptare la noul mediu social şi care impun implementarea
unor servicii speciale de asistenŃă şi consiliere familială, care să susŃină
programe de educaŃie maritală şi să ofere anumite modele de
comprehensiune a noilor situaŃii de dezvoltare socială.
Înainte însă de a consemna un program ales pentru cazul în speŃă
şi înainte de a invoca anume terapii rezultate din metodologii de
cercetare a familiei contemporane, ne vom referi succint la celălalt
aspect menŃionat anterior, şi anume, atitudinea grupului familial faŃă
de gestiunea resurselor sale economice.
În viziune sociologică, familia rurală este atât o unitate de
producŃie, cât şi principalul consumator al produselor realizate de
către membrii săi. Majoritatea lor, adică a familiilor nespecializate, nu
produc pentru piaŃă şi, prin urmare, nu dezvoltă o economie de
schimb, deosebindu-se de cele care fac acest lucru în două privinŃe:
1) suprafaŃa de teren deŃinută şi calitatea solului şi 2) cheltuielile
directe de investiŃii şi de muncă. În acelaşi timp, ferma individuală nu
este doar o întreprindere şi nici numai o sursă de bunuri de consum, ci
este o economie domestică, satisfăcând trebuinŃele unei familii şi
tinzând a se regla raportul dintre ceea ce se consumă şi ceea ce se
câştigă (în favoarea acestuia din urmă). Fiindcă exploatarea agricolă
256
este o unitate economică în care „managerul” practică un sistem de
producŃie în care intră muncă, terenuri, maşini, animale şi capital,
pentru a-şi mări profitul. Omul, familia, exploatarea, progresul tehnic
şi capitalul constituie bazele metodei de gestiune, aceasta din urmă
nefiind altceva decât ştiinŃa sau arta combinării rentabile a resurselor
disponibile în vederea creşterii profitului1. J. Chombart de Lauwe, J.
Poitevin şi J.C. Tirel au tratat metoda gestiunii ca mijloc de
creştere a profitului exploatării graŃie unei utilizări raŃionale a
progresului tehnic, agri-cultorul putând să-şi perfecŃioneze mijloacele
de producŃie ca să-şi poată plăti mai bine muncitorii, să stabilească
tranzacŃii cu firmele producătoare de echipament şi de consiliere
managerială pentru a-şi mări averea sa şi a familiei sale2.
De fapt, agricultura modernă este o agricultură ştiinŃifică3,
presupunând cooperarea „antreprenorului” cu „laboratorul”, substi-
tuind alŃi factori ai producŃiei cu capitalul şi mâna de lucru a omului
cu tehnica. Prin intermediul specialistului, ca şi cu ajutorul „vulga-
rizatorilor” agricoli, exploatarea nu mai este o întreprindere a cărei
economie să fie dublată de munca în gospodărie şi nici nu mai dez-
voltă o producŃie polimorfă, munca mutându-se din „casă” în birou, în
fabrică, în institute specializate etc. şi necesitând o dublă consiliere:
una privind gestiunea raŃională a resurselor fermei, iar alta referitoare
la situaŃia „gen-rolurilor” maritale în contextul societăŃii moderne.

4.6. Consiliere familială şi terapii ale „gen-rolurilor”

Există atât o experienŃă, cât şi o cultură vastă cu privire la acest
subiect, el devenind unul de referinŃă pentru sociologi, psihologi,
medici şi antropologi, toŃi sau aproape toŃi cei ce abordează
problematica gen-rolurilor inventând tehnici de consiliere, dar şi
terapii de „prezervare” a relaŃiilor de cuplu. Nu vom căuta să repetăm
ceea ce deja este cunoscut în domeniu şi nici să recurgem la analiza
disparităŃilor de pe „piaŃa maritală”, ci vom invoca „o culegere de

1
Chombart de Lauwe, J. Poitevin, J.C. Tirel, Nouvelle gestion des
exploitations agricoles, Paris, Dunod.1963, p. 15.
2
Op. cit., p.2-5.
3
Op. cit., p.2.
257
studii”1 în care se află expuse „tehnici terapeutice” îndelung testate2,
dar şi unele principii ale dezvoltării unor relaŃii optime între partenerii
cuplului conjugal. Din multitudinea studiilor cuprinse în volumul
menŃionat, vom reproduce, fie prin rezumare, fie integral atât
principiile, cât şi „competenŃele necesare pentru o viaŃă de familie
sănătoasă”. Autorii acestui capitol (Jon Carlson şi Dan Fullmer) indică
mai întâi „barometrul naŃional de sănătate mentală”, considerat a fi în
scădere accelerată, pe măsură ce oamenii devin victime ale
stres-ului, dar şi datorită lipsei programelor de intervenŃie preventivă
sau curativă din partea instituŃiilor sanitare. Familia – menŃionează cei
doi autori – este principala sursă de stabilitate şi ,,bunăstare mentală”,
dar şi domeniul în care încolŃeşte „patologia psihică”. Bunăstarea în
sensul de dezvoltare integrală a personalităŃii – după cei doi autori –
„înseamnă mai mult decât simpla supravieŃuire”, întrucât familia are
un rol esenŃial în formarea personalităŃii. Familia nucleară – scriu ei –
este primul şi cel mai important sistem educativ al copiilor şi totuşi,
din „motive greu de înŃeles”, statul american nu acordă sprijinul
necesar pentru ca aceasta să-şi îndeplinească misiunea cu care a fost
învestită.

4.7. RaŃiuni ale consilierii familiei

Consilierea familiei – după cei doi autori – este o necesitate,
întrucât „individul nu poate fi făcut răspunzător pentru toate
problemele pe care le întâmpină, multe dintre ele datorându-se
mediului familial şi celui social”. Nu de puŃine ori, situaŃiile precare

1
Robert L. Smith, Ph.D. Patricia Stevens – Smith Ph.D., Family
Conseling and Therapy, Major Issues and Topics, With an Introduction by
Samuel T. Gladding, Ph.D., Ed. The University of Michigan Ann Arbor,
1992.
2
Vom reproduce câteva titluri ale unor capitole şi studii din volumul
citat, pentru a atrage atenŃia specialiştilor spre a-l utiliza The Genogram as
Process; Marriage and Family Therapy; The Practice of Marriage and
Family Counsel; Gender Issues in Training; Implications four Counsel
Training Programs; Teaching Family Therapy in an Academic Counsel
Training Program, A Productive Paradox etc.
258
ale copilăriei sunt urmarea modalităŃilor de relaŃionare din cadrul
societăŃilor, dar şi efectul unor influenŃe inadecvate din familie.
Copilul e supus unor presiuni din aria parentală şi, prin urmare,
introduce în datele percepŃiei sale stările de relaŃionare existente „în
casă” – dacă se poate spune aşa, motiv pentru care consilierea a
devenit tratamentul pentru care s-a optat în atare contexte şi care
devine unul imperativ. Dar cei doi autori atrag atenŃia că în practica
terapeutică nu pot fi folosite modele „standard”, iar proiectarea
consilierii nu poate fi gândită în manieră uniformă.
Deşi invocă cerinŃa ineluctabilă a funcŃionării unor „principii” şi
nu recuză rolul teoriilor generale în exerciŃiul terapeutic, totuşi –
notează ei – abordările sunt individualizate, depinzând de proble-
matică, de condiŃiile favorizante şi de orientarea teoretică a consi-
lierului însuşi.

4.8. Principii folosite în consilierea familiei

Pentru cei doi sociologi, temeiul oricărui comportament poate fi
exprimat în principii care reprezintă componentele cheie ale modelului
de consiliere familială şi includ motivele, trebuinŃele, comunicarea,
identitatea şi puterea.
Prin înŃelegerea principiilor pe care le enumeră în continuare,
consilierii – spun cei doi sociologi – află cum să înŃeleagă, cum să
comunice şi cum să faciliteze funcŃionarea în cadrul contextului
familial.
Principiul nr.11: Contextul este indispensabil înŃelegerii.
Acest principiu – scriu J. Carlson şi D. Fullmer – poate fi ilustrat
în cadrul unui context familial în care copilul este încurajat să se bată

1
Pentru a preveni orice eventuală „prezumŃie de vinovăŃie”, dar şi
pentru a ne menŃine atât în spiritul, cât şi în litera gândirii celor doi sociologi,
menŃionăm că vom reproduce atât cele zece principii, cât şi subcapitolul
intitulat: „CompetenŃe necesare pentru o viaŃă familială sănătoasă”. Totodată,
menŃionăm că acest capitol, intitulat The Practice of Mariage and Family
Counseling, semnat de Robert L. Smith şi Patricia Stevens – Smith, se află în
volumul citat, între paginile 179 şi 187. În consecinŃă, nu vom mai indica
numărul fiecărei pagini de unde s-a preluat alineatul.
259
acasă, şi nu la şcoală. Aceleaşi comportamente dobândesc înŃelesuri
diferite, în funcŃie de context.
ÎnŃelesul este legat de sistemul emoŃional, dar şi de baza
structurilor relaŃionale. Ceea ce simŃim este traducerea felului în care
se efectuează comunicarea în contextul nostru familial. Analizându-ne
sentimentele, ajungem să detectăm sensurile evenimentelor. Ele sunt
legătura între sistemul emoŃional (eu) şi sistemul relaŃional (ceilalŃi).

Principiul nr.2: RelaŃia este substanŃa, iar comportamentul este

forma.
Conceptul de relaŃie este ilustrat de sentimentele complexe pe
care le are cineva atunci când vine în relaŃie fie cu un duşman, fie cu
un prieten. RelaŃia inamică – scriu cei doi sociologi – presupune
răceală şi teamă, pe când cea prietenească presupune căldură şi
libertate. Prin comportament exprimăm sentimentul pe care-l avem în
fiecare situaŃie, iar forma acestei expresii poate varia, dar cu
certitudine va apărea un model de comportament cu o singură
dimensiune variabilă. „Cauza sentimentelor este definiŃia dată
relaŃiei”. Tipul relaŃiei este dat de natura mesajului. Când cineva face
ceva pentru un altul, mesajul poate fi „Ńin la tine” sau „te domin şi te
manipulez”. „RelaŃia este substanŃa, iar comportamentul este forma”.

Principiul nr.3: Modelele comportamentale sunt reluate ciclic.

J. Carlson şi D. Fullmer evaluează modelele comportamentale
drept derivate din redundanŃa comunicării, în măsura în care oamenii
se repetă şi privesc reacŃii de acceptare. LaureaŃii premiului Nobel,
K. Lorenz (1965) şi Nikko Tinbergen (1951), au observat că o mare parte
a comportamentului fiecărei specii poate fi descris numai indicând câteva
modele de acŃiune fixă. Orarul fiecăruia dintre noi este o dovadă de
modele comportamentale redundante. „Ceea ce este stabil – conchid cei
doi sociologi – este previzibil. Ceea ce este instabil este imprevizibil.
RedundanŃa modelelor înseamnă un mod de viaŃă previzibil”.

Principiul nr.4: LanŃul acŃiunilor exprimă definiŃia şi relaŃia.

Hall – spun Carlson şi Fullmer – a formulat conceptul de „lanŃ
de acŃiuni”, care decurge din „observarea comportamentelor la baza
cărora se află un stimul dat. Totodată, comportamentele sunt
260
constituite din lanŃuri de comportamente, care, la rândul lor, pot fi
„segmentate în altele mai mici, iar acestea din urmă sunt supuse unor
alte subdiviziuni, şi aşa la infinit. „Suntem înlănŃuiŃi propriei noastre
rutine de acŃiune”. „Fiecare comportament din înlănŃuire – se
menŃionează în lucrare – are o dublă funcŃie, servind atât ca întărire a
reacŃiei precedente, cât şi ca stimul pentru cele care urmează. LanŃul
acŃiunilor – conchid sociologii americani – depinde de sensul pe care
individul îl dă situaŃiei cu care se confruntă”.

Principiul nr.5: Familiile de o anumită cultură vor avea

comportamente similare într-un context dat.
Pentru cei doi sociologi, contextul echivalează cu manifestarea
normelor culturale în modul în care acestea se aşteaptă să se obiec-
tivizeze. „Ceea ce faci este natural, deoarece este corect din punct de
vedere cultural”. „Ceea ce faci este incorect, întrucât este incorect
cultural”.
Carlson şi Fullmer subliniază că familia îşi educă copiii în
spaŃiul culturii din care ea face parte. De fapt – spun ei – însăşi familia
este o „microcultură”, ea – adică familia – reprezentând un model unic
în cadrul culturii globale”. Într-un fel, accentuând anumite simboluri şi
conformându-se unor modele ireductibile, sfera microcosmosurilor
este egală cu numărul familiilor culturii respective. Totuşi – notează
sociologii americani –, în cadrul aceleiaşi culturi, fiecare familie se
aseamănă cu alta din punctul de vedere al dimensiunilor globale,
precum: limbă, valori, atitudini şi modele fundamentale de conduită.
Fiindcă, o familie sănătoasă este aptă să se adapteze unui larg interval
de diferenŃe întâlnite la alte familii, fără a-şi pierde unitatea proprie şi
fără a înceta a fi identică cu sine.
În calitatea sa de concept – notează cei doi autori –, contextul
defineşte sensul pe care individul îl desprinde dintr-o situaŃie dată.

Principiul nr.6: Comportamentele sociale sunt învăŃate în bloc,

nu separat.
În conduita socială – notează cei doi sociologi americani –
contextul poate fi mai important decât specificul a ceea ce urmează a
fi deprins. La rândul lor, condiŃiile în care se achiziŃionează cunoştinŃe
şi deprinderi pot fi mai importante decât contextul învăŃării:
261
„Important nu e ceea ce faci, ci felul în care o faci”. Contextul – scriu
Carlson şi Fullmer – poate imprima multe valori în plus faŃă de
conŃinutul central al experienŃei de învăŃare. Atitudinea consilierului
faŃă de familie stabileşte tonul pentru ceea ce urmează a se întâmpla.
Primele minute de contact determină de obicei dacă relaŃia ce se va
naşte va fi benefică sau nu. PrejudecăŃile consilierului faŃă de valori,
convingeri şi atitudini influenŃează profunzimea interacŃiunilor
următoare.

Principiul nr.7: Familia sănătoasă rezolvă problemele oferind

suport şi încredere în interiorul grupului.
În studiul lor, cei doi sociologi consideră că „legătura familială
rezistă întrucât familia are puterea de a-şi absorbi membrii săi”.
Niciun alt grup uman – spun ei – nu a avut această caracteristică a
familiei. Puternica legătură emoŃională este baza familiei sănătoase –
legătura familială ajută la rezolvarea problemelor, întrucât este sursă
de sprijin şi de încredere. Folosind această bază emoŃională, familia
poate apela la cele mai eficiente mijloace de soluŃionare a problemelor
sau de detensionare a conflictelor. Cel mai eficient dintre toate este
redefinirea legăturii familiale ca sursă a problemei. Aceasta se poate
face depăşind contextul în care apare problema. ExperŃii în
comunicare numesc acest lucru metacomunicare. În mod esenŃial,
acest proces cere ca fiecare participant să-şi depăşească propriul cadru
şi să perceapă contextul general al problemei. PercepŃia din afară este
diferită de percepŃia dinăuntru. Procesul de consiliere – conchid
Carlson şi Fullmer – se concentrează pe ajutarea familiilor de a
deprinde această metodă în încercarea de a se autotesta.

Principiul nr. 8: Încurajarea este fundamentală în

comportamentul creativ.
Carlson şi Fullmer pornesc de la ideea potrivit căreia adoptarea
unui comportament nou trebuie să fie precedată de curajul individului
de a-şi ignora propriile reguli. „ÎnvăŃarea este plăcută dacă riscul este
acceptabil”. Dacă riscul este prea mare, rezultatul este traumatic.
Patologia comportamentală este adesea generată de anxietate sau
teama de a greşi. A risca, a merge dincolo de ceea ce ştii şi poŃi
prevedea solicită încălcarea propriilor reguli de siguranŃă. Dacă încalci
262
aceste reguli şi depăşeşti patologia generată de aceasta, înveŃi
semnificativ din experienŃa acumulată. Consilierii – se notează în
studiu – trebuie să modeleze comportamentul de încurajare, să
identifice forŃele existente în familie şi să faciliteze activităŃi care
măresc posibilitatea unor comportamente de încurajare în viitor. În
sinteză la cele expuse mai sus, cei doi autori notează: „Nu trebuie
făcut uz în mod frecvent de confruntare: a nu se confrunta persoanele
cu greşelile lor, ci, dimpotrivă, cu punctele lor tari”.
Principiul nr.9: Accentuarea exagerată a performanŃelor
individuale duce la eroziunea suportului familial.
„Un sistem social – scriu autorii – care i-a produs pe Howard
Hughes, pe Albert Einstein, pe Henry Ford, B.F. Skinner, William
Douglas, Tom Dooley şi pe Mohammed Ali, are o mare preŃuire
pentru performanŃele individuale. PreŃul plătit de societate pentru
performanŃele individuale de nivel excepŃional este o lovitură dată
sistemului social şi grupului familial”. „Consilierii – conchid autorii –
trebuie să fie conştienŃi de nevoia de a păstra echilibrul între
performanŃele individuale şi cele familiale”.

Principiul nr.10: Oamenii nu se schimbă, ei devin din ce în ce

mai mult ei înşişi.
Pentru a reda modul autodevenirii omului şi pentru a releva rolul
familiei în dezvoltarea personalităŃii, John Carlson şi Dan Fullmer
invocă trei concepte fundamentale, şi anume: mediul sănătos, mediul
tradiŃional şi paradigma creşterii familiale.
„Într-un mediu sănătos – arată autorii – acest principiu este
adevărat”. Într-un mediu tradiŃional, el trebuie citit prin modificare:
oamenii se schimbă, devenind din ce în ce mai mult ei înşişi.
Paradigma corectării şi a evaluării duce la reducŃionism. Persoana în
cauză poate simŃi această stare de lipsă de putere şi de sens.
În contrast cu această paradigmă se află aceea a creşterii
familiei, care încurajează persoanele spre a deveni din ce în ce mai
mult ele însele.
În final, cei doi sociologi conchid parcă în mod paradigmatic,
subliniind: „Fericirea înseamnă a descoperi din ce în ce mai mult,
acolo unde găseai din ce în ce mai puŃin”.
263
 CompetenŃe necesare pentru o viaŃă familială sănătoasă
Pentru menŃinerea unităŃii familiale în stare de sănătate, se
invocă anume competenŃe, serii de competenŃe sub formă de variabile:
„Nu sunt variabile izolate – spun cei doi sociologi –, ci mai curând ele
formează constelaŃii, precum şi lanŃuri dinamice şi fluide, variabile
interrelaŃionate şi variate în diferitele etape ale ciclului vieŃii
familiale”.

Seria de competenŃe
• Unicitatea fiecărui membru al familiei să fie lăsată să se
dezvolte;
• Folosirea constructivă a puterii este permisă, iar fiecare
membru al familiei învaŃă să se afirme intelectual, social şi emoŃional;
• Flexibilitatea şi un raport creativ cu mediul înconjurător
dinamic sunt o necesitate. Abilitatea de adaptare reciprocă creează o
atmosferă de colaborare;
• Comunicarea corectă între toŃi membrii trebuie urmărită cu
scrupulozitate;
• Este esenŃial sentimentul de apartenenŃă. Familia trebuie să
reprezinte o legătură puternică, prin care trebuie întâmpinate schim-
bările, un sistem în care problemele individuale pot fi rezolvate în
comun;
• Un climat securizant pentru membrii familiei este esenŃial;
• Trebuie să existe o conducere a familiei bazată pe principii
democratice;
• Folosirea frecventă a feedback-ului, dar şi a anticipărilor (feed
forward) vine în sprijinul afirmării membrilor familiei;
• Rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor sunt procese
necesare ale unei vieŃi familiale sănătoase;
• Utilizarea consecinŃei şi a consecvenŃei în interacŃiunile
familiale cotidiene este, de asemenea, percepută ca o competenŃă.
H.A. Otto (The Use of family strengths concepts and methods in
family life education, Beverly Hills, CA: Holistic Press, 1975)
propune câteva „serii primare” de acŃiuni ce trebuie dezvoltate şi
extinse de-a lungul vieŃi familiale:

264
 • Capacitatea de a oferi dragoste, afecŃiune şi sprijin unul
celuilalt;
• Comunicarea deschisă şi capacitatea de a asculta;
• Capacitatea de a încuraja;
• Disponibilitatea fiecărui membru al familiei de a-l ajuta pe
celălalt în afirmarea potenŃialului său unic;
• Capacitatea de înŃelegere;
• Sensibilitatea unuia faŃă de celălalt;
• Empatie;
• Curiozitate de a explora, creativitate, spirit de aventură.

Cei doi sociologi americani pun în seama consilierului familial

competenŃa de a învăŃa să stimuleze „aceste serii primare sau lanŃurile
de acŃiuni pozitive şi să faciliteze dezvoltarea lor continuă” şi
învăŃându-i pe membrii familiei acest lucru.
Încurajând desprinderea anumitor segmente ale acestor lanŃuri, este
influenŃată întreaga serie şi sunt create „sindromurile” de putere familială.
Tabelul următor demonstrează cum trebuie încurajate comportamentele
specifice şi cum acestea sunt legate de lanŃuri mai mari de acŃiune.

Încurajarea lanŃurilor de acŃiuni

Comportament pozitiv Principii de sănătate Răspunsul facilitat
mentală sau serii lărgite de
acŃiune
A împlini o sarcină ce îŃi A manifesta interes social „Îmi place felul în
revine sau grijă pentru ceilalŃi care percepi sarcina şi
o îndeplineşti”
A te trezi cu un zâmbet şi a A-i încuraja pe alŃii şi a „Pari să ştii foarte
face o remarcă pozitivă demonstra abilitatea şi bine cum să mă faci
disponibilitatea de a să zâmbesc!”
coopera

A cere opiniile celorlalŃi Luarea deciziilor în mod „E plăcut să faci parte

membri ai familiei
democratic dintr-o familie şi să
ştii că ceea ce spui
este luat în seamă de
ceilalŃi”
265
 4.9. Modelul educativ orientat spre putere
John Carlson şi D. Fullmer consideră că folosirea unui model
„orientat spre putere în educaŃie şi în viaŃa familială” are numeroase
implicaŃii, iar cel „mai important element în schimbarea
comportamentală a unui individ este o nouă situaŃie de viaŃă”.
„Cel de-al doilea element – relevă cei doi autori – este
încurajarea”, aceasta cu atât mai mult, cu cât noile „situaŃii de viaŃă
provoacă anxietate”, care „trebuie combătută prin speranŃă”, iar
aceasta din urmă vine „din curajul de a risca”.
„În contrast cu actualul model orientat spre slăbiciunile familiale
de tip individual, modelul de faŃă nu solicită eforturi de schimbare:
„Eşti bine aşa cum eşti, încearcă doar să acŃionezi”. Sarcina este de a-l
determina pe celălalt să acŃioneze într-o situaŃie nouă. „Slăbiciunea –
conchid Carlson şi Fullmer – ne face să pierdem. Puterea ne face să
câştigăm. În acest model, relaŃiile sunt concepute şi menŃinute o durată
de timp lungă”.
Am reprodus aproape integral modelul celor doi sociologi nu din
comoditate de analiză şi nici din „genuflexie” în faŃa unei „gândiri
străine”, din intenŃia, în primul rând, de a nu afecta „logica de sistem”
a unei experienŃe, iar în al doilea rând, pentru a nu deruta pe cei care
doresc să folosească în practica de consiliere familială modelul
orientat spre putere propus de John Carlson şi Dan Fullmer şi care este
adaptabil atât pentru familia rurală, cât şi pentru cea urbană.

266
 5. ECOLOGIA RURALǍ

„Ecologia era încă până nu de mult un Ńinut

„necunoscut” şi de aici tatonările, incertitudinile
şi, trebuie sǎ spunem, greşelile înregistrate în
trecut. ŞtiinŃa protejării este nouǎ: ea impune
cunoştinŃe multiple. Nu este deloc de mirare cǎ
avem încă multe de învăŃat.”

Eduard Bonnfous

5.1. Preocupări şi acŃiuni privind relaŃia omului cu natura

E un adevăr de acum autentificat cǎ preocuparea pentru
protejarea şi apărarea mediului înconjurător, ca şi acŃiuni de eliminare
a surselor de perturbare a echilibrelor naturale au existat încă din
Antichitate. Ritualizarea unor obiceiuri, ca şi metamorfozarea unor
plante sau animale în totemuri au relevat faptul cǎ omul arhaic
înŃelegea bine funcŃia naturii, aceea de a fi temei pentru supravieŃuirea
lui şi, în acelaşi timp, de a constitui cadru sau protector în raport cu
fenomenele atmosferice. Plantele şi animalele – în gândirea arhaicǎ –
aveau aceeaşi esenŃǎ spiritualǎ cu omul1, formând împreunǎ o unitate
genericǎ de bazǎ şi beneficiind de aceleaşi drepturi la existenŃǎ. În
virtutea unor instituŃii empirice, ca şi în urma experienŃei trăite ca
acŃiune, primitivul cultiva „armonia între el şi biosferă”2. Astfel, în
gândirea hindusă, sufletul (dharma) se plasa la scara întregului univers
şi se postula principiul iubirii naturii ca unul intrinsec fiinŃei omului.
Acestuia i se interzicea cu stricteŃe a efectua vreo acŃiune care ar
deteriora procesele biologice şi nu i se permitea să folosească obiecte
din mediu decât în limite absolut necesare, fără nicio tendinŃă de risipă
şi fără a priva pe alŃii de la un drept al lor, acela al întrebuinŃării de
obiecte din mediu.

1
Gheorghe Iancu, Drepturile fundamentale şi protecŃia mediului,
Editura „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1998, p. 65.
2
Ibidem.
267
 Şi în China, atât în cea preistorica, cât şi în cea istorică, omul era
considerat ca parte intrinsecă naturii şi era legat – atât biologic, cât şi
spiritual – de pământ şi de cer1. Dao era principiul fundamental plasat
la baza întregului univers şi realiza unitatea organică a omului cu
natura. Legătura de esenŃă dintre cele două existenŃe era una de
origine, asimilate de un gen proxim şi funcŃii unificatoare şi având la
bază o aceeaşi substanŃă.
Un caz interesant în ceea ce priveşte relaŃia omului cu natura îl
găsim tot în Extremul Orient, şi anume, în Japonia. Aici se întâlnesc
două credinŃe întrucâtva distincte, dar cu o finalitate comună şi cu un
spirit complementar: religia şintoistă şi psihologia ancestrală, devenită
cu timpul samuraică.
Şi una, şi alta postulează teza după care atât arhipelagul nipon,
cât şi omul acestui pământ îşi au originea într-un act de creaŃie
catastrofică. În gândirea niponă, Ńara lor („łara Soarelui Răsare”) este
rezultată dintr-o erupŃie vulcanică şi deci are o apariŃie regăsită într-un
cataclism natural, din care apoi au irupt o floră şi o faună aparte şi s-au
constituit condiŃiile unei civilizaŃii devenite de excepŃie. Într-un atare
context, însuşi omul era considerat a fi o creaŃie a naturii şi, prin
urmare, moştenea modelul efectiv al acesteia. Mai mult, în concepŃia
şintoistă, peisajul uman este un fel de alter ego al peisajului natural,
reproducându-l cu fidelitate pe acesta din urmă şi integrându-se total
în ritmurile lui lăuntrice. Unul este cauza, iar celălalt este efectul2.
Ca „operă de artă produsă de către natură” (cum consideră
şintoismul pe om) şi ca fiinŃă rezultată dintr-un lanŃ cauzal, omul
datorează mediului nu numai geneza, şi, prin urmare, îi recunoaşte nu
numai paternitatea, ci şi faptul că trăieşte pe seama ei. CondiŃia
primordială a existenŃei lui, ca şi resursele supravieŃuirii se află tot în
realitatea naturală şi, deci, depind de ea. Dispărând natura, adică
dispărând cauza, implicit dispare şi efectul. În consecinŃă, sub
impactul unor dogme religioase, ca şi prin presiuni de ordin psihologic,
niponii dedicau naturii un profund şi neŃărmurit cult mistic,
atribuindu-i un spirit al ei inalienabil şi divinizându-o. Pentru aceasta,
ei uzează de tehnici artistice deosebit de ingenioase şi extind estetica –

1
Op. cit, p. 66.
2
Gheorghe Iancu, op. cit., p. 66.
268
sub diferite forme – la nivel de mediu. Ykebana, deşi este un simplu
aranjament floral şi lasă impresia a fi o practică destinată unor
evenimente importante, exprimă o concepŃie şi relevă o atitudine faŃă
de natură. De fapt, am fi înclinaŃi a crede că şi astăzi întreaga Japonie
este „o artă aplicată naturii”, demonstrând grija profundă pentru
transformarea metodică a mediului fizic şi pentru a-i identifica
formele sale geometrice.
În Grecia antică, s-au manifestat succesiv două etape istorice,
relativ distincte şi exprimând reacŃii întrucâtva opuse faŃă de natură.
Una dintre ele, şi care este şi cea dintâi, a fost epoca preclasică,
dominată de caractere homerice, acelea ale războiului, dar şi ale
păstoritului şi agriculturii. Spiritul acestei epoci a fost cel dionisiac, cu
propensiune pentru lucrul câmpului şi înmulŃirea turmelor de animale,
dar şi cel al luptătorului.
Atât în Iliada, cât şi în Odiseea se preamăreau curajul şi
iscusinŃa soldatului şi se anatemizau frica şi laşitatea. În schimb,
Hesiod, în cunoscutul său poem Munci şi zile, elogiind munca şi
aducând laudă cinstei, arată cum trebuie folosite condiŃiile din mediu
pentru a creşte cantitatea de cereale ce se doreşte a fi obŃinută şi cum
să fie pregătit pământul pentru a creşte fertilitatea.
Cea de a doua epocă, cea clasică, poartă denumirea de epoca
apolinică, fiind epoca marilor sisteme filosofice şi manifestându-se ca
susŃinătoare a cercetărilor matematice şi a celor astronomice.
CivilizaŃia umană avansase impetuos, iar ordinea cetăŃii şi fenomenul
urban înlocuiseră păstoritul şi activitatea agricolă. În secolul IV î.H.
apăruse primul megalopolis din istoria omenirii, iar agora devenise
condiŃia expansiunii urbane1. Unul dintre efectele acestor procese care
vor continua şi ulterior au fost defrişarea fără nicio regulă a pădurilor
Greciei preclasice şi accentuarea degradării mediului înconjurător.
Platon deplângea transformarea solului într-un „trup scheletic…ros de
boală”, „solul fertil fiind cărat în mare de ploi”. În sistemul său
filosofic, care l-a prefigurat şi l-a anticipat cu peste două mii două sute
de ani pe cel hegelian, Platon elogia armonia naturii şi demonstra că
lipsa acesteia produce suferinŃa. Cu apariŃia filosofiei lui Epicur şi de
fapt cu toŃi acei filosofi care şi-au intitulat scrierea, cu o formulă
1
Gheorghe Iancu, op. cit., p. 68.
269
generică, Peri fizeos („Despre lucruri”), au început şi interogările cu
privire la efectele acŃiunii omului asupra mediului înconjurător, dar a
fost formulată şi ideea conservării acestuia. Autorul „ataraxiei” şi, în
acelaşi timp, exponent al „hedonismului” cerea supunerea faŃă de
natură, relevând că aceasta se păstrează „prin bine”, dar e „distrusă
prin durere”1.
Ca de obicei, şi în acest caz, punctul de referinŃă, dar şi de
delimitare doctrinară, se realizează prin Aristotel Stagiritul; uzând de
o concepŃie determinist-geograficistă şi fiind preocupat de legătura
dintre cele două tipuri de cauzalităŃi, cea fizică şi cea umană, acesta
stabileşte existenŃa unui anume impact al regimului climateric asupra
caracteristicilor unui popor şi asupra politicii sale. El considera că
popoarele ce locuiesc în climate reci sunt mai pline de curaj decât
celelalte, dar sunt inferioare ca inteligenŃă şi mai nedisciplinate politic,
neputând niciodată să cucerească teritorii vecine 2 . De asemenea,
Stagiritul arăta că oraşele – cetăŃi fortificate sunt preferate de către
oligarhie şi monarhie, pe când politica democratică preferă şesul,
adică deschiderea în spaŃiu3 şi comunicarea cu exteriorul.
Nu din lipsă de surse documentare şi nici din intenŃia de a ignora
o epocă istorică, ci din lipsă de spaŃiu grafic, precum şi prin faptul că
am depăşi întrucâtva cadrul analitic al subiectului în speŃă, vom trece
peste perioada medievală şi ne vom referi la doctrina lui Montesquieu,
similară celei aristotelice şi cu rezonanŃă în politicile de mediu. În
lucrarea sa devenită clasică 4 , gânditorul francez susŃine că zonele
climaterice ale Terrei generează profiluri psihologice corespunzătoare.
Astfel, în viziunea sa, globul pământesc se împarte în trei mari fâşii
intercontinentale, care se regăsesc în trei tipuri atmosferice distincte, şi
anume: caldă, temperată şi rece.
Fiecare dintre acestea – în concepŃia lui Montesquieu –
generează profiluri psihologice distincte şi determină caractere de

1
Aristotel, Politica, Editura Cultura NaŃională, Bucureşti, 1924, p. 158-
160.
2
Op. cit., p. 167-170.
3
Charles Montesquieu, Despre spiritul legilor, traducere din limba
franceză de Dan Bădărău, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1964, p. 287.
4
Ibidem.
270
personalitate aparte; Indienii – scria filosoful francez – sunt de la
natură lipsiŃi de curaj, chiar şi copii europenilor născuŃi în India pierd
curajul propriu climei din Ńările lor”1. Istoria indiană – după gânditorul
francez – este una statică. „Dacă îmbinaŃi această gingăşie a
organelor ....cu o anumită lene a minŃii (legată în mod firesc de cea a
corpului), care face ca această minte să nu fie capabilă de nici o
încordare, veŃi înŃelege că sufletul care a încercat odată anumite
impresii nu le mai poate schimba. Aceasta este cauza datorită căreia
legile, moravurile şi obiceiurile, chiar cele care par indiferente,
bunăoară felul de a se îmbrăca, sunt astăzi în Orient cum erau şi acum
o mie de ani”2. Din contră – continuă Montesquieu –, în „Ńinuturile
reci” oamenii „au …mai multă vigoare” şi au „mai multă încredere în
sine, adică mai mult curaj: o mai bună cunoaştere a propriei
superiorităŃi”3. „Popoarele din Ńările calde – adaugă el – sunt fricoase
ca bătrânii; cele din Ńările reci sunt curajoase ca tinerii”4.
În schimb, locuitorii zonelor temperate – după Montesquieu – se
vor defini prin conduite instabile. Suferind influenŃe de temperatură
variată şi plasându-se sub impactul dur al unor fenomene climaterice
extrem de diverse, ei sunt superficiali şi nestatornici. „În Ńările
temperate – scria gânditorul francez – veŃi vedea popoare nestatornice
în comportările lor, chiar în viciile şi în virtuŃile lor, deoarece acolo
clima nu este destul de stabilă pentru a le imprima statornicia”5.
Enciclopediştii francezi – în special d’Holbach şi Helvetius – au
remarcat ca tendenŃioasă doctrina de esenŃă „geograficistă” a lui
Montesquieu, relevându-i factura neştiinŃifică şi contestându-i baza de
argumentare. Helvetius, în lucrarea sa Despre spirit, 6 pune în prim
plan analitic rolul factorilor istorici în dezvoltarea umană.
Să cercetăm istoria – scrie Helvetius – şi-i vom vedea pe huni
părăsind Palus-Meotides pentru a subgrupa popoarele din Nordul Ńării

1
Charles Montesquieu, op. cit., p. 288.
2
Charles Montesquieu, op. cit., p. 288.
3
Ibidem, p. 283.
4
Ibidem.
5
Op. cit., p. 286.
6
Claude-Adrien Helvetius, Despre Spirit, traducere şi note de I. Firu,
Studiu introductiv de Florica Neagoe, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1959.
271
lor. Vom vedea pe sarazini coborând puzderie din nisipurile arzătoare
ale Arabiei, năpădind pământul, supunând naŃiunile, înfrângându-i pe
spanioli şi semănând pustiul, până în inima FranŃei; vom vedea pe
aceiaşi sarazini sfâşiind victorioşi steagul cruciaŃilor, iar popoarele
Europei le vom vedea, după încercări repetate, sporindu-şi în Palestina
înfrângerile şi ruşinea lor. Dacă îmi întorc privirile asupra altor regiuni
– continuă Helvetius – văd din nou cum adevărul părerii mele este
confirmat şi de victoriile lui Tamerlan, care coboară în Ńinuturile
îngheŃate ale Siberiei, şi de cuceririle incaşilor, şi de vitejia egiptenilor,
care, socotiŃi în timpul lui Cyrus drept poporul cel mai curajos, s-au
arătat în bătălia de la Tembreia atât de demni de renumele lor, în
sfârşit de romanii care-şi purtară oştile biruitoare până în Sarmantia şi
insulele britanice. Şi atunci, dacă victoria a zburat de la Sud la Nord şi
de la Nord la Sud, dacă toate popoarele au fost pe rând cuceritoare şi
cucerite, dacă, aşa cum ne arată istoria, popoarele nordice nu sunt mai
puŃin sensibile la arşiŃa Sudului decât popoarele sudice la asprimea
frigului nordic, şi dacă duc războaie cu dezavantaje egale în regiuni
mult diferite de ale lor, este limpede că toate cuceririle nordicilor sunt
cu desăvârşire independente de temperatura deosebită a Ńinuturilor lor
şi că în zadar ar căuta cineva în condiŃiile fizice cauza unui fapt despre
care morala ne dă o explicaŃie simplă şi naturală1.
Filosoful francez însă merge mai departe şi relevă că o atare
teorie nu are un scop în sine şi prin urmare nu se situează dincolo de
anumite întrebuinŃări politice. ReŃinând practicile de tip colonialist
dezvoltate de către Ńările occidentale şi observând exploatarea la care
erau supuşi băştinaşii, Helvetius surprinde rolul politic al teoriei
„geograficiste” a lui Montesquieu, acela de a justifica relaŃiile de
dominaŃie asupra unor Ńări din Asia şi Africa şi de a descuraja orice
intenŃie de eliberare din partea celor aflaŃi în sclavie. „UimiŃi în
aceeaşi măsură de povara despotismului oriental şi de răbdarea
îndelungată şi laşă a popoarelor supuse acestui jug odios – scria
filosoful francez –, occidentalii, mândri de libertatea lor, au recurs la
cauze fizice spre a explica acest fenomen politic. Ei au susŃinut că
destrăbălata Asiei nu dă naştere decât unor oameni fără vlagă, fără
virtute şi care cad pradă dorinŃelor brutale, nu puteau fi decât sclavi.
1
Op. cit., p. 347-348.
272
Ei au adăugat că Ńinuturile sudice nu au putut să adopte în consecinŃă
decât o religie senzuală.
Presupunerile lor sunt dezminŃite de experienŃă şi de istorie. Se
ştie că în Asia au trăit naŃiuni foarte războinice, că dragostea nu
moleşeşte câtuşi de puŃin curajul; că popoarele cele mai sensibile la
plăcerile dragostei, aşa cum remarca Plutarh şi Platon, au fost adesea
cele mai destoinice şi mai curajoase; că dorinŃa arzătoare de femei nu
poate fi socotită niciodată ca o dovadă de slăbiciune a
temperamentului asiaticilor”1. După alte precizări, Helvetius adaugă:
„SiliŃi să renunŃe la această teorie şi să le restituie asiaticilor, dacă pot
spune astfel, sufletul şi trupul, unii au căutat cauza servituŃii
popoarelor orientale în poziŃia lor geografică. Drept urmare au socotit
Sudul ca o uriaşă câmpie a cărei întindere oferea tiraniei mijloacele
prin care să menŃină popoarele în robie. Dar, această presupunere nu
este confirmată de geografie. Se ştie – conchide filosoful – că partea
de Sud a pământului e plină peste tot de munŃi; că, dimpotrivă, Nordul
e cel care poate fi socotit ca o câmpie uriaşă, pustie şi acoperită de
păduri, după cum foarte probabil au fost odinioară şi câmpiile Asiei”2.
Tezele lui Montessquieu au fost reluate în special în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea,
dar într-o perspectivă predominant politică şi în sensul justificării unor
tendinŃe expansioniste. În acest sens, s-a elaborat o nouă disciplină cu
privire la relaŃia „om-mediu” şi s-au conferit alte semnificaŃii
condiŃiilor de mediu. Rudolf Kjellén şi Frederich Ratzel, comparând
statul cu un organism biologic (pleonastic exprimându-ne) şi
considerându-l într-o viziune evolutivă, înclinau spre teza aşa-zisei
„trebuinŃe de spaŃiu vital” (Lebens Raum). „SpaŃiul vital”, în
concepŃia lui Ratzel³, era „un organism agregat” care-şi realizează
unitatea prin „…forŃe morale şi spirituale”3 şi apoi obŃine spaŃii prin
extinderea frontierelor sale. NaŃiunile puternice – după antropograful
german –, în urma unor războaie de supunere a altor naŃiuni, îşi
satisfac nevoia de spaŃiu şi-şi asigură supravieŃuirea.

1
Op. cit., p. 349-350.
2
Idem, p. 350
3
Frederich Ratzel, Antropogeographie, Stuttgart, 1899.
273
 Doctrina lui Frederich Ratzel, susŃinând teza „celui mai bine
dotat” şi justificând expansiunea acestuia pentru dobândirea de noi
teritorii, a devenit sursă de inspiraŃie doctrinară pentru politica nazistă
a Germaniei, iar Karl Haushofer, un continuator al antropogeografiei
lui Ratzel, a fost consilierul lui Hitler.

5.2. Elaborarea ecologiei ca ştiinŃă

În cele prezentate până acum, nu s-a intenŃionat să se realizeze o

preistorie a acestei discipline şi nici să se releve cât de complex este
conŃinutul ei, ci să se sublinieze, şi într-un atare context, că orice
domeniu de specialitate nu apare precum „Minerva din capul lui
Jupiter” şi, prin urmare, nu este posibilă construirea unui sistem
ştiinŃific printr-un act spontan de creaŃie momentană. Dimpotrivă,
orice construcŃie doctrinară şi, de fapt, orice domeniu al ştiinŃei au fost
precedate de acumulări treptate şi au devenit ceea ce în realitate sunt
prin adăugiri – de multe ori imperceptibile – de conŃinuturi create fie
prin experienŃa vieŃii, fie prin cercetări mai restrânse. De aceea,
suntem surprinşi câteodată să constatăm că teorii de un anume rang de
profunzime sau tehnici dintre cele mai complicate se regăsesc în
practici curente cu caracter antediluvian şi au avut la bază activităŃi
productive desfăşurate în virtutea satisfacerii trebuinŃelor vitale. Este
cunoscut faptul că ştiinŃa hidraulicii îşi are sorgintea în turbinele
morilor de apă existente pe teritoriul carpato-danubiano-pontic încă de
pe vremea dacilor, iar în unele cazuri, îmbunătăŃirile, ori
perfecŃionările aduse acestora de către meşterii populari au constituit
prilej de reflecŃie ştiinŃifică pentru specialiştii din domeniu şi au
determinat deschideri de orizonturi creatoare către zone încă
necunoscute.
Noi însă n-am intenŃionat întocmirea unui istoric sau a unei
preistorii a acestui atât de important domeniu al ştiinŃei şi al existenŃei
omului, ci am urmărit să relevăm că niciodată omul nu a fost
indiferent faŃă de mediul său ambiant şi niciodată gândirea n-a ocolit
acest subiect. Dimpotrivă, s-a derulat un lanŃ de momente succesive şi
s-au adunat în timp date faptice şi reflecŃii ale percepŃiei, care au
impus apariŃia unei ştiinŃe de profil, numită ecologia.

274
 Cel care i-a dat denumirea, şi deci a consacrat conceptul, a fost
biologul german Ernet Haekel, care, pornind de la etimologia
cuvântului, aceea de OIKIO = casă, gospodărie, şi sub influenŃa mai
ales a lui Darwin, în discursul rostit cu ocazia deschiderii cursului său
de botanică la Universitatea din Yena, 1866, definea ecologia ca fiind
„…studiul relaŃiilor reciproce dintre organismele vii şi mediul lor
biotic şi abiotic” 1 . Acest moment culminant însă a fost nu numai
precedat şi deci nu a avut numai anteriorităŃi de rând, dacă se poate
spune aşa (precum acele concepŃii provenite din lumea interioară a
visului şi a mitului şi denumite concepŃii ale religiei naŃiunii2), ci a
rezultat şi din gândirea de specialitate. Al von Humbold (1805),
Lamarque (1809), Durrean de la Malle (1852), F.Unger(1836),
E.Forkes (1843), J. Thurmann (1849), J.G.Cooper (1859) 3 etc. sunt
numai o parte din seria de savanŃi care au pus bazele noii ştiinŃe şi care
pot fi consideraŃi drept „premergători” ai acestui domeniu. E de reŃinut,
însă, că deşi gânditorii menŃionaŃi anterior au aparŃinut unor Ńări
diferite, iar cercetările lor s-au desfăşurat în mod independent unele de
celelalte, totuşi, atât la sfârşitul secolului al XIX-lea, cât şi la începutul
celui de al XX-lea, au apărut sinteze notabile, care au elaborat
principii şi au creat concepte ce au devenit clasice.
Printre aceste sinteze, cea mai relevantă este aceea elaborată de
către profesorul de botanică de la Universitatea din Copenhaga, J.E.B.
Werming, împreună cu asistentul său Schimper, intitulată
Plantesamfund, care, în anul 1902, a fost tradusă în limbile rusă şi
engleză şi care este considerată drept primul manual de ecologie din
istoria acestei ştiinŃe. O astfel de perioadă este cunoscută şi sub
denumirea de perioadă „premergătoare”.

1
Dezvoltarea durabilă, vol. II, Mecanisme şi instrumente, Editura
UniversităŃii din Bucureşti, 1999, p. 170.
2
Gheorghe Iancu, op. cit., p. 65.
3
În lucrarea Dezvoltarea durabilă, vol. II, la paginile 170-171, se
prezintă un tabel cronologic cu principalii gânditori care au avut contribuŃii
notabile la apariŃia ecologiei ca ştiinŃă autonomă, precum şi cu referire la partea
lor de contribuŃie originală.
275
 Înainte însă de a ne opri asupra aşa-zisei „perioade de
fundamentare”, iar apoi să le abordăm succint pe celelalte1, e util să
consemnăm anume conscrisuri apărute pe teritoriul Ńării noastre şi să
arătăm cum atât foruri legiuitoare, cât şi instituŃii administrative s-au
îngrijit de protecŃia mediului natural şi au stabilit reguli de utilizare a
resurselor din teren. Astfel, din documentele de arhivă, se constată că
în „Statutele Tării Făgăraşului, care datează din secolele XIII-XIV, se
stipulează necesitatea ocrotirii naturii în folosul omului, iar din
vremea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt ne-a rămas legiuirea braniştei, care
confirma un spaŃiu forestier cu caracter de rezervaŃie, şi se interziceau
tăierea arborilor, păşunatul, vânătoarea şi pescuitul fără autorizarea
expresă a proprietarului”2.
Legiuiri şi hrisoave, ca şi pravile domneşti, precum cele ale lui
Vintilă Vlad (1533), Ştefan Tomşa (1621) şi Matei Basarab, Hrisovul
lui Radu Voievod din 1612 şi Pravila lui Vasile Lupu (1646),
Aşezământul lui Constantin Mavrocordat dat în anul 1740 şi Legea din
1653 din Transilvania pentru reglementarea tăierilor de păduri,
Urbariul terezian din 1769 şi Orânduirea pădurilor, editată de
împăratul Iosif al II-lea la 1781, Urbariul Banatului din 1781 şi

1
În literatura de specialitate, sunt menŃionate alte perioade, precum: (1)
perioada acumulării factorilor negativi pentru natură (Cf. Mircea DuŃu, Dreptul
mediului, Bucureşti, 1993); (2) perioada dezvoltării imprevizibile, (Gheorghe
Iancu, op. cit., p. 95); (3) perioada concepŃiilor utilitariste (Cf. Gheorghe Iancu
şi Daniela Marinescu, Tratat de drept al mediului, Editura All Beck, Bucureşti,
2003); (4) perioada deschiderii spre o veritabilă perspectivă ecologică
(Gh. Iancu, op. cit., p. 98); (5) perioada conştientizării necesităŃii protecŃiei
mediului înconjurător (Gh. Iancu); (6) perioada recunoaşterii concordanŃei dintre
dezvoltarea economico-socială şi protecŃia mediului înconjurător (op. cit.,
p.98-99).
2
Pentru aspectele de ordin istoric, a se vedea: C.C.Giurăscu, Istoria
pădurii, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1971; Dumitru Ivănescu, Din istoria
silviculturii româneşti, Editura Ceres, Bucureşti, 1972; Vladimir Hanga,
Istoria dreptului românesc, Editura Academiei,Bucureşti, 1989; Mircea DuŃu,
Dreptul mediului, Bucureşti, 1993; Daniela Marinescu, Tratat de dreptul
mediului, Editura All Beck, Bucureşti, 2003; Gheorghe Iancu, Drepturile
fundamentale şi protecŃia mediului etc.
276
Pravila de Codru, în Bucovina, dată de acelaşi Iosif al II-lea etc.1, sunt
doar câteva dintre legiuirile prin care se urmărea să se reglementeze
relaŃiile omului cu mediul din Ńara noastră, precum şi să se protejeze
resursele de regenerare a factorilor naturali.
Secolul al XIX-lea a reprezentat o acumulare însemnată de
conŃinuturi negative2 în natură care a dus la dezvoltarea imprevizibilă3
a economiei, comerŃului, dar şi accentuarea poluării, depăşindu-se
limita capacităŃii de suport a naturii şi afectându-se astfel echilibrele
biosistemelor. SituaŃia a scăpat întrucâtva de sub control şi a dus la o
accentuată degradare a mediului. Din atare motive, s-a impus
elaborarea unor legi cu caracter protector, care să ocrotească aşa-zisele
specii rare şi să reducă fenomenele globalizării cu efecte distructive –
juriştii numesc această perioadă aceea a concepŃiilor legislative
utilitariste4, în timp ce naturaliştii şi sociologii îi spun „perioadă de
fundamentare”5.
Din punctul de vedere al juriştilor, dar şi din perspectivă
utilitaristă, se menŃionează pentru respectiva perioadă ConvenŃia de la
Paris din 19 martie 1902, prin care se decidea protejarea „păsărilor
utile”, în special a celor insectivore, urmată imediat de două acorduri
internaŃionale: unul între SUA şi Marea Britanie, la 7 februarie, 1911,
iar altul între Japonia şi Rusia, la 7 iulie 1911, ambele stipulând
„contingentările naŃionale” în vânarea focilor şi controlul comerŃului
internaŃional în acest domeniu.
În schimb, naturaliştii şi sociologii consideră pentru aceeaşi
perioadă, numită de către ei „perioadă de fundamentare”, extinderea
ideilor formulate de către botanişti şi la nivelul altor discipline,
precum arheologia, antropologia, geografia, psihologia şi sociologia.
Totodată, în aceeaşi perioadă s-au înfiinŃat cunoscutele societăŃi de

1
Gh. Iancu, op. cit., p. 94-95.
2
Specialiştii în dreptul mediului numesc această etapă ca fiind cea a
„acumulării factorilor negativi pentru natură” şi îi fixează începuturile în
secolul al XVIII-lea (Gh. Iancu, op. cit., p. 91).
3
Denumirea formulată de către jurişti este aceea de „perioada dezvoltării
imprevizibile” (Ibidem).
4
Gh. Iancu, op. cit., p. 96.
5
Dezvoltarea durabilă, p. 171.
277
ecologie în America de Nord şi Anglia: British Ecological Society
(1913) şi Ecological Society of America (1916), care au premers
apariŃia şcolii de sociologie urbană de la Chicago (1918), fondată de
către Robert Park, Rodrique Mckenzie şi Ernest Burgas şi care a dat
prima definiŃie sociologică a ecologiei1.
Şi la noi în Ńară s-au adoptat legi şi s-au stabilit normative
privitoare la protecŃia mediului înconjurător şi care se situau în
consens cu ceea ce se realiza în plan european. Astfel, în anul 1906, a
apărut Legea pentru exercitarea vânătorii, iar patru ani mai târziu s-a
adoptat Codul silvic şi s-a înfiinŃat Casa Pădurilor, devenită ulterior
Casa Autonomă a Pădurilor Statului. Nu sunt de neglijat nici aşa-
zisele „InstrucŃiuni de amenajare a pădurilor”, din 1928, şi nici „Legea
pentru administrarea pădurilor” (apărută şase ani mai târziu). Tot în
Ńara noastră au fost promulgate „Legea pentru protecŃia vânatului” din
1921, Legea apelor din 1924 (printre primele din lume), Legea pentru
administrarea generală a pescăriilor statului şi ameliorarea regiunilor
inundabile2, precum şi Legea pentru protecŃia monumentelor naturii
(iulie 1930), demonstrând că România s-a preocupat de protejarea
ambientului său fizic atât în virtutea valorii lui pentru om, cât şi pentru
valoarea lui intrinsecă. Mai mult, deşi aceste legi au pus în evidenŃă o
concepŃie „sectorială” asupra mediului şi au relevat faptul că forurile
de resort acordau prioritate anumitor părŃi, precum ape, păduri, fond
cinegetic etc., totuşi acestea au fost atât acumulări cantitative, cât şi
calitative, care au dus la ceea ce juriştii numesc Perioada deschiderii
spre o veritabilă perspectivă ecologică3, care se plasează aproximativ
între 1930 şi 1960-19634.
Fenomene naturale, ca şi descoperiri ştiinŃifice (mai ales cele
referitoare la fisiunile nucleare) au determinat extinderea orizontului

1
DefiniŃiile ecologiei urbane date de către R. Park şi Rodrigue Mckenzie
vor fi menŃionate în Sociologia comunităŃilor urbane (lucrare în pregătire a
autorului).
2
Daniela Păunescu, op. cit., p. 26; Gh. Iancu, op. cit..
3
Mircea DuŃu, op. cit., p. 136.
4
„Anii 1930 – scria Mircea DuŃu – au deschis o nouă perioadă,
caracterizată prin depăşirea concepŃiei strict utilitariste şi cristalizarea unor
elemente de vădită dimensiune ecologică” (op. cit., p. 137).
278
de reflecŃie umană atât extensiv, cât şi intensiv şi au impus colaborări
pe plan internaŃional în vederea contracarării efectelor poluării şi
pentru a păstra situaŃia sub control. În consecinŃă, s-au iniŃiat acŃiuni
extinse de combatere a poluării mărilor şi de „conservare a zonelor
biologice din marea liberă” 1 , precum şi cu privire la deversarea
deşeurilor radioactive. Pentru aceasta, la Londra, în anul 1954, s-a
adoptat ConvenŃia destinată a preveni poluarea mării cu carburanŃi,
pentru ca cinci ani mai târziu, adică în 1959, să aibă loc la Geneva
„ConferinŃa de codificare” privind dreptul mării şi întârzierea poluării
marine cu hidrocarburi şi deşeuri radioactive. Tot în acelaşi an, la
1 decembrie, s-a semnat „Tratatul asupra Antarcticii”, ca în anul 1963
să se ratifice, la Moscova, Tratatul de interzicere a experienŃelor
atomice în spaŃiul extra-atmosferic şi de oprire a transferului de arme
nucleare către Ńări terŃe sau grupuri teroriste.
Atât pericolele exploziilor atomice, cât şi avertizările oamenilor
de ştiinŃă cu privire la dereglarea echilibrelor din atmosferă au
determinat o „conştientizare” din ce în ce mai cuprinzătoare 2 a
posibilelor catastrofe ecologice şi au dus la ideea de globalizare a
deteriorării mediului ambiant. „Fauna ameninŃată”, „Marea mizerie a
faunelor endemice”, „Spectacolul dezolant al râurilor”, „Pesticidele –
elixire ale morŃii”, „InfluenŃa agenŃilor cancerigeni” etc. sunt doar
câteva dintre avertismentele alarmante ale oamenilor de ştiinŃă şi prin
ele se solicitau „reglementări internaŃionale”3 menite să contracareze
efectele nocive ale acestor fenomene.
Într-un atare context s-a trecut la o nouă etapă în ceea ce priveşte
atitudinea omului faŃă de natură, etapă denumită „…a conştientizării
necesităŃii protecŃiei mediului înconjurător”4 şi în care s-a efectuat o
schimbare radicală de concepŃie asupra acestuia.
Atât perturbări ecologice majore, cât şi presiunea opiniei publice
de pretutindeni au determinat guvernele să fie tot mai mult preocupate

1
Gh. Iancu., op. cit., p. 99.
2
Vezi Eduard Bonnefous, Omul sau natura, Editura Politică, Bucureşti,
1976, p. 260.
3
Idem, p. 279..
4
Gh. Iancu, op. cit., p. 99.
279
de starea generală a ambientului fizic1 şi de considerarea acestuia ca
întreg. Totodată, în perioada la care ne referim, a fost formulată o
nouă paradigmă, aceea „de patrimoniu comun al umanităŃii”2, gândit
ca avuŃie naturală terestră şi extraterestră, care să constituie un bun de
utilitate generală şi, deci, să fie menŃionat în convenŃiile şi tratatele
internaŃionale.
Etapa conştientizării se dezvoltă în două subetape corelative,
care se disting între ele, dar şi interferează una cu cealaltă.
Prima etapă a fost aceea de până la ConferinŃa mondială de la
Stockholm din anul 1972 (5 – 12 iunie), iar cea de a doua etapă este
cea care a urmat Stockholmului şi a pregătit un alt eveniment de talie
mondială, respectiv „ConferinŃa de la Rio de Janeiro”, Ńinută douăzeci
de ani mai târziu şi considerată a fi una de referinŃă atât pentru
guvernele naŃionale, cât şi pentru organismele internaŃionale.
Revenind la „perioada conştientizării” şi consemnându-i
punctele specifice, menŃionăm pe cel mai important, şi anume,
ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra mediului, Ńinută la Stockholm şi
care s-a finalizat prin cunoscuta DeclaraŃie asupra Mediului
Înconjurător, elaborată în baza „unei concepŃii integriste” 3 asupra
omului şi a mediului său şi structurată pe principii de tip proiectiv.
Statuând „paradigma” noii etape – aceea a „patrimoniului
comun al umanităŃii” – şi demonstrând că „protecŃia mediului şi
dezvoltarea socială” sunt două „faŃete ale aceleiaşi medalii”,
DeclaraŃia finală a ConferinŃei a subliniat răspunderea specială a
omului în ceea ce priveşte „apărarea şi administrarea înŃeleaptă a
1
Alexandre Kiss, La protection de l’environnement et le droit
international, Boston, 1973, p. 5.
2
Al Kiss, op. cit., p. 16, citat şi de către Gh.Iancu, op. cit., p. 101 şi
unde se notează: Patrimoniul comun al umanităŃii este format din bunuri şi
spaŃii terestre şi extraterestre, care prezintă importanŃă deosebită sub raport
ştiinŃific, estetic şi care presupun conservarea lor în interesul întregii
umanităŃi. (A se vedea ConvenŃia cu privire la patrimoniul mondial cultural şi
naŃional, adoptată la ConferinŃa generală U.N.E.S.C.O., la 16 noiembrie,
1972 şi acceptată de România prin Decretul nr.187/1990, „Monitorul Oficial”
nr.46/31, 1990, art. 2. De asemenea, a se vedea art.136 şi 137 din ConvenŃia
O.N.U. asupra mării, Montegu Bay, 1982) (Op. cit., p. 101).
3
Idem, p. 102.
280
patrimoniului constituit din flora şi fauna sălbatică şi de mediul lor
înconjurător”1, precum şi dreptul omului de a beneficia de resursele
unui mediu nepoluant. Într-un spirit „restitutiv” – dacă ne putem
exprima astfel – şi într-o viziune de perspectivă unitară, DeclaraŃia
asocia – pentru prima dată – protecŃia mediului înconjurător cu cea a
drepturilor omului2, printre care cel mai important este dreptul la viaŃă,
căruia i se adaugă dreptul la libertate, dreptul la egalitate şi la condiŃii
de viaŃă satisfăcătoare într-un mediu înconjurător a cărui calitate să-i
permită să trăiască în demnitate şi bunăstare3. În acelaşi timp, într-o
formulă de perspectivă şi în baza unor prevederi de drept natural, la
Stockholm s-a decis ocrotirea mediului natural şi în legătură cu
integritatea fizică şi psihică a generaŃiilor viitoare. Acestea, deşi nu
există în prezent şi, prin urmare, nu-şi pot revendica în mod direct
calitatea de persoane îndreptăŃite să trăiască4, totuşi se consideră că ele
„au un anumit drept în prezent, şi anume «dreptul de a se naşte fără
nici o deficienŃă fizică sau psihică»5 faŃă de descendenŃii noştri”. E de
la sine înŃeles că generaŃiile viitoare nu au interese în prezent, „dar

1
Principiul IV din DeclaraŃia de la Stockholm, 1972, apud Gh. Iancu,
op. cit., p. 132.
2
Gh. Iancu, op. cit., p. 102.
3
Ibidem.
4
„…cei care încă nu există şi se vor naşte în viitor au dreptul la un
mediu înconjurător protejat, cel puŃin în aceleaşi condiŃii de care s-au bucurat
generaŃiile prezente, motiv pentru care contemporanii au anumite obligaŃii de
comportare, în sensul ca activitatea lor să nu ducă la degradări ale mediului
înconjurător atât de profunde încât să pună în pericol dreptul la viaŃă al
generaŃiilor viitoare, chiar dacă nu există pericole pentru generaŃiile prezente
sau chiar dacă vătămarea letală se va produce în timp” (Op. cit., p. 131). În
literatura de specialitate, se menŃionează – în sensul celor de mai sus –
Adunarea Generală O.N.U. din 30 octombrie, 1980, care proclama
„…responsabilitatea istorică a statelor pentru protejarea naturii în interesul
generaŃiilor prezente şi viitoare” (Alexandre Kiss, Droit international de
l’environnement, Paris, Ed. A. Pedone, 1990, p. 309; vezi şi Gh. Iancu, op. cit.,
p. 108).
5
Rondall R. Dipert, Reflections on the rights of future generations,
Pacific Institute for public policy research, San Francisco, California, 1983,
p. 203; vezi şi Gh. Iancu, op. cit., p. 130.
281
natura intereselor vitale, pe care acestea le vor avea, este o bază validă
pentru pretenŃia lor faŃă de noi de a şti cum să ne comportăm în
prezent”1.
ConŃinuturile documentelor ConferinŃei de la Stockholm,
precum şi metodologia aplicării lor în practică s-au regăsit atât într-un
plan internaŃional, cât şi în planuri, la nivel naŃional. Planul
internaŃional se referă la aceea că „toate constituŃiile adoptate după
samitul suedez conŃin dispoziŃii referitoare la mediul înconjurător”2,
iar apoi întâlnirile şi conferinŃele de pretutindeni în lume aveau ca
bază de pornire articolele cuprinse în DeclaraŃia finală adoptată în
capitala Suediei.
În plan naŃional, referindu-ne la România, putem consemna, în
primul rând, edictarea, la 20 iunie 1973, a primei legi privitoare la
protejarea mediului, situând astfel Ńara noastră printre primele din
lume care dispuneau de un astfel de act normativ şi reflectând
disponibilitatea guvernanŃilor de atunci de a-şi însuşi decizii luate de
către foruri mondiale3.
În al doilea rând, şi în Ńara noastră s-a procedat la punerea în
aplicare a recomandărilor adoptate în capitala Suediei şi se simŃea
necesitatea unei legislaŃii exhaustive cu privire la conservarea naturii.
În al treilea rând, atât în metodele interne, cât şi în manifestările
româneşti peste hotare, referenŃialul nostru de principiu îl constituia
„summitul” de la Stockholm, aceasta dovedind importanŃa acordată
evenimentului respectiv.

1
Cf. Rolf Sartorius, Government regulation and intergenerational
justice, în Right and regulation, unde se mai adaugă: „Noi suntem într-o poziŃie
de a viola drepturile membrilor generaŃiilor viitoare în aceeaşi măsură în care
putem viola drepturile celor care trăiesc în prezent. Ca miez al problemei
trebuie să recunoaştem că un act comis de un individ care trăieşte în prezent ar
putea prezenta un înalt grad de risc de vătămare a intereselor vitale ale celor
care încă nu există şi o violare a drepturilor acestora” (Op. cit., p. 197); vezi şi
Gh. Iancu, op. cit., p. 130.
2
Pascale Kromarela, Le Droit à un environnement sain et equilibré,
Ciudad de Mexico, 1980, p. 145.
3
A se vedea Daniela Marinescu, op. cit., p. 29-30 (este vorba de Legea
nr.9/1973 publicată în „Buletinul Oficial”, nr. 91/ din 23 iunie, 1973).
282
 În fine, lucrările de specialitate menŃionează o ultimă perioadă
de efort atât diplomatic, cât şi de specialitate în ceea ce priveşte
mediul înconjurător şi care începe aproximativ în deceniul al IX-lea al
secolului trecut şi Ńine până în prezent. Această perioadă e denumită
aceea a „…recunoaşterii concordanŃei dintre dezvoltarea economico-
socială şi protecŃia mediului înconjurător”1 şi ea a impus noi concepte
şi a lansat o nouă paradigmă. Astfel, dacă perioada anterioară viza
zone naŃionale sau Ńări şi, prin urmare, avea o sferă segmenŃială, noua
perioadă se referă la întregul sistem planetar.
Bazându-se pe ideea după care sursele cu caracter poluant au
extensie la nivel general, dar şi pornind de la constatarea potrivit
căreia bogăŃiile Terrei sunt împărŃite inechitabil între oameni,
cercetarea a impus alte concepte decât cele tradiŃionale, precum
„ecozone”, „ecofilosofie”, „comunicarea impactului de mediu”,
„resurse finite”, „managementul de mediu”, „capital natural”, „etica
pământului”, „diagnostic de mediu”, „drepturile animalelor”,
„standarde ecologice” etc., precum şi o paradigmă corespunzătoare
etapei de mondializare a fenomenelor distinctive ale mediului. Astfel,
s-a înlocuit paradigma „cuceririi naturii” cu cea numită „contractul cu
natura”2, aceasta din urmă (adică natura) fiind considerată de acum nu
ca simplu obiect destinat exploatării ei de către om şi nici ca un
depozitar de bunuri în stoc care pot fi consumate fără nicio reŃinere, ci
ca un partener cu drepturi egale la existenŃă (în primul rând) şi cu
datorii reciproce. Prin aceasta se atestă ideea utilă potrivit căreia nu
numai oamenii şi nici numai proiectele umane pot fi purtătoare de
valori, ci şi celelalte părŃi ale universului3. Mai mult chiar, aşa cum
arată experienŃa curentă şi aşa cum o atestă cercetarea ştiinŃifică,
mediul conŃine o valoare esenŃială şi mai importantă decât cea
rezultată din raporturile fiinŃelor umane cu mediul³. Aldo Leopold,
întemeietorul aşa-zisei „etici a pământului”, menŃiona că „un lucru
este corect atunci când tinde să conserve integritatea, stabilitatea şi
frumuseŃea comunităŃii biotice şi este incorect dacă are alte orientări”,
iar „Etica pământului pur şi simplu extinde graniŃele comunităŃii

1
Gh. Iancu, op. cit., p. 104.
2
Idem, p. 182.
3
Ibidem.
283
pentru a include şi solurile, apa, plantele sau întreg pământul în
general”1.
Depăşindu-se tema clasică a „valorii unice” şi excluzându-se
ideea biblică a „grijii faŃă de aproapele” de la nivel uman la cel natural,
s-a trecut de la antropocentrism la ecocentrism. În baza acestei treceri,
omul nu mai este estimat a fi singurul „Centru al Universului” – dacă
se poate spune aşa şi, prin urmare, relaŃiile dintre oameni nu mai sunt
considerate că ar epuiza întregul complex de relaŃii din mediu. Teza
lui Marx după care „omul este unica fiinŃă care dezvoltă relaŃii” se
constată a fi una inactuală.
PopulaŃiile neumane, atât flora, cât şi fauna, pământul însuşi la
rândul său impun o constelaŃie de relaŃionări şi de influenŃe reciproce,
fiind exterioare intereselor umane. În acelaşi timp, însă, acŃiunile
omului, precum şi ordinea pe care el a întemeiat-o sunt o componentă
intrinsecă a sistemului planetar, justificând ideea „biocentrismului”2 şi
susŃinând întemeierea aşa-numitei „ecologii de profunzime”3.
Filosoful norvegian Arne Naess4, pornind de la postulatul după
care „umanitatea este inseparabilă de natură” şi amintind că
prejudiciile pe care omul le aduce naturii vor fi şi prejudicii aduse lui
însuşi, conchidea că natura ca întreg este cea care conŃine valoare
morală, şi nu indivizii umani sau alte organisme vii5, care sunt entităŃi
în cazul întregului cosmic.

1
Gh. Iancu, op. cit., p. 183 (Lucrarea lui Aldo Leopold se intitulează: A.
Sound Country Almanac, with other essays on Conservation from Round River,
Oxford University Press, 1949).
2
Idem, p. 184. „Principiul central al acestor tendinŃe (e vorba de
carenŃele din cadrul „eticii mediului”, n.n.) arată că biosfera ca întreg este în
primul rând demnă de respect, înaintea omului, animalelor sau a altor
organisme vii, omul fiind o componentă inseparabilă a unei viziuni mai largi
asupra naturii” (Caldwell, 1975; Callicot, 1986, citaŃi în Dezvoltarea durabilă,
p. 184).
3
Gh. Iancu, op. cit.
4
Arne Naess, A Defence of the Deep ecology Movement, în
Environmental Ethics, 1984, p. 265-270, citat în Dezvoltarea durabilă, p. 194.
5
Ibidem.
284
 Fiecare unitate şi mai ales fiecare om vor avea un rol benefic
numai în măsura în care se manifestă în avantajul ecosistemului şi în
cazul în care nu afectează drepturile altor entităŃi. Nu numai omul şi –
deci – existenŃa trebuie tratată nu numai într-o viziune homocentrică
ca existenŃă (cum ar spune Aristotel), ci şi într-o viziune holistă,
întemeiată pe „principii ecologice de profunzime” şi de relevanŃă.
Gândită printr-o ierarhie „dublu piramidală” şi analizată cu
ajutorul „ecosofiei” (teoria spaŃiului de locuit), „ecologia de
profunzime” susŃine „egalitarismul biosferic”1 şi acordă toată atenŃia
posibilă „complexităŃii şi simbiozei” ca modalităŃi de creştere a
biodiversităŃii. Planeta noastră, potrivit acestei concepŃii, dezvoltă o
reŃea extrem de variată de forme de viaŃă şi păstrează un anumit nivel
de diversitate, care asigură capacitatea de reacŃie faŃă de influenŃe
exterioare şi faŃă de baza dezvoltării viitoare2, care în fond trebuie să
fie una durabilă. Acest din urmă concept a constituit şi constituie în
continuare sistemul fundamental de referinŃă al politicilor de mediu3 şi
se asociază perfect atât cu Strategia mondială a conservării naturii
(1980), cât şi cu Carta mondială a naturii (1982).
Axioma „dezvoltării durabile” – dacă putem să ne exprimăm
astfel –, precum şi iniŃierea unor noi discipline ştiinŃifice care să
reflecte acest proces vizează (pentru primul aspect) paradigma
„securităŃii ecologice”, iar pentru cel de-al doilea aspect
„macroecologia”4 (căreia noi i-am adăuga „megaecologia” sau, şi mai

1
Op. cit., p. 185.
2
Ibidem. J. Schutz, în 1996, referindu-se la dezvoltarea durabilă şi
urmărind să-i operaŃionalizeze determinările de conŃinut, stabileşte un număr de
şapte indicatori, după cum urmează: (1) Protejarea biodiversităŃii; (2) VieŃuirea
în cadrul biodiversităŃii; (3) Minimizarea interferenŃei cu ecosistemele; (4)
Creşterea şi menŃinerea unor externalităŃi pozitive; (5) Organizarea societăŃilor
umane în conformitate cu punctele 1 – 4; (6) Evaluarea nevoilor individuaale (J.
Schutz, What has Sustainability to do with Ethics?, în L. Hens, B.Nath,
D.Devuyst (E.D.S.), Sustainable Development, Brussels: Vub-Press, 1996, citat
după Dezvoltarea durabilă, p. 187).
3
Op. cit., p. 185.
4
Conceptul de „macroecologie” aparŃine cercetătorilor francezi Luc
Gaynon et Yvès Guérard, care au scris lucrarea intitulată La macroècologie,
une nouvelle science, Paris, 1988.
285
cuprinzător, „ecumenoecologia”) şi care se adaugă organic celei
menŃionate anterior, adică „ecologiei de profunzime” şi-i completează
determinările specifice. Una („macroecologia”) se referă dominant,
dar nu exclusiv la sferă şi, prin urmare, se exercită la nivel extensiv,
pe când „ecologia de profunzime” – cum o arată şi numele – se
desfăşoară intensiv, mişcându-se către interior şi cuprinzând
elementele de conŃinut ale mediilor natural şi uman. „Megaecologia”
(sau „ecumenoecologia,” cum i-am spune noi) tratează fenomenele din
mediu nu la nivel de Terra şi deci nu la scară planetară, ci la nivel
galactic, cuprinzând sistemul nostru solar şi, într-un fel, supunându-se
paradigmei kepleriene, aceea numită „harmonices mundi”.
Lovelock vorbea metaforic de „nava cosmică numită pământ”1,
abordată într-o viziune holistă şi considerată ca „un organism viu”,
„…cel mai mare organism cu capacitate de autoreglare şi
autovindecare,” şi deci „ca fiinŃă planetară totală”, care asigură
menŃinerea condiŃiilor ce fac posibilă viaŃa şi presupun „cooperarea şi
sinergismul”. Potrivit teoriei lui Lovelock, numită de el „Gaia”,
pământul este un „supra-organism”, sau „o geofiziologie” („sângele şi
fibrele nervoase ale Terrei”), care se constituie „ ca sistem
biocibernetic universal” şi „…acŃionează pentru optimizarea
condiŃiilor necesare propriei supravieŃuiri” 2 . Tot teoria „planetei
pământ” şi deci tot „Gaia” lui James Lovelock relevă că vieŃuitoarele,
prin acŃiuni desfăşurate în concordanŃă cu anumite modele de
cooperare, „reacŃionează la schimbări şi regularizează mediul planetar,
astfel încât asigură supravieŃuirea comună” 3 şi facilitează
funcŃionalitatea ecosistemelor în ansamblul lor. Teoria „planetei
pământ” sau pe numele dat de către autorul ei, „Gaia”, completează
teoria „dezvoltării durabile” 4 şi ea trebuie să fie inclusă în toate

1
James Lovelock, Gaia: A new look at Life on earth, Oxford University
Press, 1979; J.Lovelock, The world as a liaing organism, în „New Scientist”,
nr.112/1986, p. 25-28, apud Dezvoltarea durabilă , p. 188-189.
2
Op. cit., p. 188.
3
Op. cit., p. 187.
4
Termenul de „dezvoltare durabilă” a fost cuprins în raportul „Viitorul
nostru comun”, publicat în anul 1987 de World Commision on Environment
and Development aparŃinând premierului norvegian Gro Hailem Brundtland şi
286
„politicile de mediu”. În acelaşi timp, „Gaia” este pasibilă de a coabita
cu „etica pământului” şi de a se asocia „mişcării pentru drepturile
animalelor” .
Din punctul nostru de vedere, acela al „megaecologiei” (sau, şi
mai cuprinzător, al „ecumenoecologiei”), planeta „Pământ” este parte
integrantă a sistemului heliocentric şi, prin urmare, trebuie privită ca
parte a galaxiei care-l cuprinde şi-i influenŃează funcŃionalitatea.
PoziŃia ei în Univers, precum şi mişcările celorlalte planete ale
sistemului îi determină modificări de stare sau produc fenomene
resimŃite ca perturbări fiziologice. De asemenea, exploziile de pe
Soare, precum şi acele vârtejuri interplanetare nu sunt fără efecte
asupra „biodiversităŃii” şi nici nu pot să nu fie resimŃite în mişcările
tectonice.
În ceea ce priveşte situaŃia legislaŃiei din Ńara noastră cu privire
la mediu, în afară de datele menŃionate anterior, se impune a releva că
în ConstituŃia României, din 1991, există articole în care se prevede
expres – printre obligaŃiile statului – şi aceea de „refacere şi ocrotire a
mediului înconjurător”, precum şi „menŃinerea echilibrului ecologic”,
în vederea „creării condiŃiilor necesare pentru creşterea calităŃii vieŃii”.
La doi ani distanŃă şi după adoptarea unor legi şi normative
internaŃionale, s-a edictat Legea nr.82/1993, cea cu privire la
constituirea „RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării”, urmată de
Hotărârea Guvernului nr.547/1994, referitoare la anumite măsuri ce
trebuie luate pentru protecŃia socială a locuitorilor „Ńării dintre ape” –
adică „Delta Dunării”.
Un moment de seamă în jurisdicŃia românească privind protecŃia
mediului natural a fost adoptarea de către Parlamentul României, iar
apoi publicarea în „Monitorul Oficial”, a Legii nr.137/1995 privind
protecŃia mediului, concomitent cu ratificarea unor documente
internaŃionale în acest domeniu şi cu aderarea la organisme de profil,
atestând înaltul grad de receptivitate a Ńării noastre faŃă de iniŃiative ale

care definea durabilitatea ca „rearanjarea resurselor tehnice, ştiinŃifice,

ecologice, economice şi sociale de o asemenea manieră încât sistemul literogen
rezultat să poată fi menŃinut în stare de echilibru spaŃio-temporal”. Dezvoltarea
durabilă este înŃeleasă ca fiind „consistentă atât cu nevoile prezente, cât şi cu
cele viitoare” (apud Dezvoltarea durabilă, vol. II, p. 182).
287
unor organisme zonale sau mondiale, ca şi deschiderea sau acordul
faŃă de noi recomandări privind protecŃia mediului înconjurător1.
În perioada la care ne referim a avut loc un eveniment de prim
rang în domeniul ecologiei, iar rezonanŃa lui în timp a crescut
continuu: este vorba de ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra Mediului
Înconjurător şi Dezvoltării din 13-14 iunie, 1992, de la Rio de Janeiro,
care a preluat şi dezvoltat atât prevederile Cartei Mondiale a Naturii,
cât şi pe cele din Strategia Mondială a Conservării Naturii, toate însă
revendicându-se în DeclaraŃia de la Stockholm şi toate acceptând
ideea potrivit căreia este „necesar de a salva mediul înconjurător şi de
a integra metodele pentru protecŃia sa în procesul de dezvoltare”.
Totodată, ConferinŃa de la Rio a realizat un avans sensibil faŃă de cea
de la Stockholm şi a plasat conceptele atât pe cele din Strategia
Mondială a Conservării Naturii, cât şi pe cele cuprinse în Carta
Mondială a Naturii într-un alt context de referinŃă şi le-a situat în
ranguri ierarhice diferite. Astfel, reŃinând din documentele la care
ne-am referit ideea de „dezvoltare durabilă” şi preluând principiul
după care „poluatorul plăteşte”, DeclaraŃia de la Rio accentuează în
mod deosebit dreptul pe care-l are omul la o viaŃă sănătoasă şi

1
În sensul celor notate mai sus, consemnăm: ConvenŃia privind
conservarea vieŃii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, Berna,
19 septembrie, 1979 (ratificată prin Legea nr.13/1993, publicată în „Monitorul
Oficial”, nr. 62 din 25 martie, 1993); ConvenŃia privind protecŃia patrimoniului
mondial, cultural şi natural, U.N.E.S.C.O., 16 noiembrie, 1972 (Decretul
nr.187/1990, publicat în „Monitorul Oficial”, nr.46 din 31 martie, 1990);
ConvenŃia privind protecŃia stratului de ozon, Londra, 27-19 iunie, 1990
(ratificată prin Legea nr.84/1993 şi publicată în „Monitorul Oficial”,
nr.292/1993; ConvenŃia europeană pentru protecŃia animalelor în transport
internaŃional, Consiliul Europei, 1969 (H.G. nr.267/1991, publicată în
„Monitorul Oficial”, nr.111/22 mai, 1991); ConvenŃia asupra zonelor umede,
de importanŃă internaŃională, în special ca habitat al păsărilor acvatice,
Ramsar, 2 februarie, 1971 (ratificată prin Legea nr.5/1991 şi publicată în
„Monitorul Oficial” nr.18/26 ianuarie, 1991); ConvenŃia privind comerŃul
internaŃional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariŃie,
Washington, 3 martie, 1973 (la care România a aderat prin Legea nr.69/1994,
publicată în „Monitorul Oficial”, nr.211 din 12 august 1994). Toate aceste
informaŃii sunt reproduse din Gh. Iancu, op. cit., p. 114).
288
productivă în armonie cu natura1. În acelaşi timp, reŃinând procesul
evident de „distrugere a stratului de ozon” şi insistând asupra
„prevenirii” dezechilibrelor din mediu, DeclaraŃia a lansat „principiul
precauŃiei” şi a acordat prioritate explicită Ńărilor în curs de dezvoltare.
Nu s-a mai invocat „explozia demografică”, apreciată altă dată ca fiind
una din cauzele care perturbă echilibrele ecologice, şi nici nu s-a mai
făcut referire la „planificare în domeniul mediului înconjurător”, aşa
cum s-a procedat în DeclaraŃia de la Stockholm. De asemenea, nu s-a
ezitat în a se trece în afara legii „orice ingerinŃă” în politica internă şi
externă a vreunui stat din partea altuia şi nici nu s-a ignorat rolul
popoarelor indigene care trăiesc în strânsă legătură cu mediul lor
natural şi au drepturi asupra acestuia. În schimb, s-a susŃinut
„principiul suveranităŃii asupra resurselor proprii” şi s-a considerat
sărăcia ca o cauză a unui mediu înconjurător neadecvat. În fine, în
DeclaraŃie se solicită creşterea rolului femeii şi al tineretului în
protecŃia mediului, precum şi dezvoltarea funcŃiei educative pentru
aceştia, astfel ca ei să poată avea acces la informaŃie şi să se implice în
actele decizionale2.
Managementul de mediu, precum şi politicile care i se aplică se
efectuează în momentul de faŃă atât sub impactul unor hotărâri ce se
iau la nivelul unor foruri mondiale, aşa cum s-a consemnat mai sus,
cât şi prin Uniunea Europeană. „Gândirea mediului în termeni globali”
(Thinking globally), ca şi perceperea acestuia în perspectiva unei
atitudini holiste nu înseamnă ignorarea părŃilor care alcătuiesc întregul
şi nici absolutizarea universalului în detrimentul particularului.

5.3. Ecologia rurală românească în contextul prevederilor

Uniunii Europene

Programul U.E. cu privire la mediu, precum şi politica de

implementare în Ńările membre a unui mănunchi de norme şi de
reglementări –punitive sau permisive – au fost iniŃiate începând cu
anul 1973.

1
Gheorghe Iancu, op. cit., p. 109.
2
Op. cit., p. 109-110.
289
 După deliberări multiple şi în urma unor confruntări
parlamentare, Consiliul de Mediu al ComunităŃii Europene a aprobat,
în martie 1985, Directiva nr. 85/337-E.E.C., cunoscută şi sub numele
de Evaluarea Impactului asupra Mediului (E.I.M.) şi intrată în vigoare
la data de 27 iunie 1985.
Directiva urmărea să evalueze efectele asupra ambientului atât
ale unor proiecte publice, cât şi ale celor private, incluzând şi factorii
vizaŃi spre protejare, precum: populaŃia umană, flora şi fauna, sol, apă,
aer, peisaj, bunurile materiale şi moştenirea culturală1, toate intrând în
sfera politicilor de mediu şi toate vizând o utilizare raŃională a
resurselor naturale pentru o dezvoltare durabilă. Totodată, Directiva
cerea forurilor de decizie să comunice cu publicul larg şi să-şi
justifice, în faŃa acestuia, iniŃiativele pe care le iau. Dar, este de reŃinut
că prevederile Directivei au un caracter general şi – prin urmare –
standardele lor de evaluare impactului sunt identice. Or, statele
europene nu le puteau în niciun fel ignora şi – prin urmare – niciuna
dintre Ńările membre ale Uniunii nu avea cum să se considere
absolvită, sau să i se ofere „dispensă” de Directivă. În acelaşi timp,
însă, autorităŃile naŃionale sunt determinate să ia în calcul specificul
localizării în spaŃiu a Ńării respective şi să reŃină ceea ce este propriu şi
ireductibil acesteia. Un proiect, pentru a fi implementat, trebuie să se
ataşeze la anumite linii directoare, obligatorii pentru toate Ńările
Uniunii Europene, şi să se situeze în trendul stabilit de către Consiliul
de Mediu al ComunităŃii, în concordanŃă cu prerogativele
organismului european şi în consens cu anumite legi generale; se
impune totodată a se reŃine condiŃiile specifice fiecărei Ńări în parte.
E ştiut însă că Uniunea Europeană „nu este un guvern” şi nici nu
posedă putere executivă absolută, dar ea poate adopta măsuri
legislative cu caracter „discreŃionar” faŃă de încălcările unor prevederi
statutare sau poate recurge la retragerea unor finanŃări pentru proiecte
în derulare.
Totodată politica de mediu a Uniunii Europene trebuie să se
realizeze în baza unor raŃiuni de ordin funcŃional, care să faciliteze
cooperarea între Ńări şi să justifice luarea unor decizii echitabile în
ceea ce priveşte mediul înconjurător.
1
Dimitri Devuyst, în Dezvoltarea durabilă, vol. II, p. 53-54
290
 Printre raŃiunile care stau la baza politicii de mediu a Uniunii
Europene se menŃionează raŃiunea etică, raŃiunea economică şi
raŃiunea de bunăstare.
RaŃiunea de ordin etic1 – aşa cum deja s-a menŃionat anterior –
se întemeiază pe argumente de ordin social şi cere includerea mediului
ca parte integrantă într-o comunitate morală supraordonată. Natura –
în perspectiva acestei raŃiuni – are propria sa valoare, iar speciile au
dreptul la viaŃă.
„Etica pământului”, elaborată de către Aldo Leopold – sau
drepturile animalelor”, cercetate de către A.Singer, au determinat
extinderea cadrului de referinŃă etic dincolo de zone dominate de către
om. În felul acesta, oamenii nu mai reprezintă unicul obiect de ordin
moral, cum deja s-a mai spus, şi nici nu se mai consideră că proiectele
lor vor fi totdeauna mai valoroase decât celelalte componente ale
lumii 2 . Faptul că omul este dotat cu un „echipament intelectual”
superior şi că e o fiinŃă faber nu constituie o premisă pentru drepturi
independente de celelalte organisme din mediu şi nici nu justifică
ideea după care interesele sale trebuie să fie predominante în raport cu
finalităŃile naturii 3 . Toate speciile şi toate felurile de vieŃuitoare au
drepturi egale la existenŃă, promovându-se astfel „biocentrismul” şi
cerându-se ca nivelul de intervenŃie a omului asupra naturii să se
reducă sub cel actual. Un fel anume de „egalitarism biosferic” sau, cu
un concept sintetic, „ecocentrism” justifică viziunea holistă asupra
universului cosmic şi dau temei „eticii solidarităŃii”, şi nu celei „a
luptei pentru existenŃă exclusivă”.
RaŃiunea etică, deci, implică o dublă egalitate în drepturi, şi
anume:
1) egalitatea biodiversităŃii în dreptul la existenŃă;
2) egalitatea tuturor fiinŃelor în ce priveşte dreptul de a beneficia
liber de resursele din natură.

1
Vezi, pentru toate aceste aspecte, E.U. Accesion and the Environment:
An Introduction, Bruxelles, 1998.
2
Duc Hens, Charles Guzanne, Etica ecologică, în Dezvoltarea durabilă,
p. 183.
3
Ibidem.
291
 Cealaltă raŃiune privind politica de mediu a U.E. este raŃiunea
economică. Potrivit acesteia, Uniunea consideră necesară formarea
unei pieŃe unitare, cu investiŃii în tehnologii nepoluante şi cu mijloace
care să elimine efectele unor surse generatoare de substanŃe nocive. În
virtutea Directivei cunoscute şi sub numele de Evaluarea Impactului
asupra Mediului (E.I.M.), Consiliul de Mediu al ComunităŃii
Europene evaluează efectele anumitor proiecte publice şi private
asupra naturii, cerând, pe de o parte, armonizarea, în spaŃiul
continental, a legislaŃiei de mediu, iar pe de altă parte, satisfacerea
cerinŃelor majorităŃii statelor membre de a-şi păstra libertatea de
acŃiune la nivel naŃional. În cazul însă al unor proiecte majore de
dezvoltare economică, în general, şi a celei rurale, în particular (care
cer finanŃare de la Banca Mondială), este obligatoriu ca ele să urmeze
anumite linii directoare şi să se integreze funcŃional în procesul de
planificare şi de management economic.
O altă raŃiune invocată în politica europeană cu privire la mediu,
este aceea a bunăstării, care cuprinde, la rândul ei, starea de
„sănătate” publică şi solidaritatea între Nord şi Sud.
Componenta de sănătate priveşte calitatea resurselor din mediu
raportată la starea de funcŃionalitate normală a organismului uman, dar
şi a celorlalte organisme biologice. În acest sens, reglementările U.E.
menŃionează „calitatea reŃelei hidrografice”, care, afectată de substanŃe
poluante sau în contact cu depozite de deşeuri de orice natură,
produce boli sau distruge vieŃuitoare.
O atitudine responsabilă din partea statelor membre se cere şi în
ceea ce priveşte protecŃia unor bunuri comune, precum stratul de ozon,
care, subŃiindu-se şi producându-se cunoscutele „găuri cosmice” 1 ,
generează ciudate modificări climaterice şi produc maladii dintre cele
mai severe în organismele biologice.

1
Strategia ProtecŃiei Mediului, România, Ministerul Apelor, Pădurilor şi
ProtecŃiei Mediului, Bucureşti, 1996, în care la capitolul intitulat „Programe,
ConvenŃii şi Acorduri InternaŃionale” (p. 191), se menŃionează, la litera d),
ConvenŃia de la Viena privind protecŃia substraturilor de ozon, Protocolul de
la Montreal privind substanŃele care afectează stratul de ozon, Amendamentele
de la Londra privind Protocolul de la Montreal (p. 194).
292
 În fine, se menŃionează necesitatea stringentă a dezvoltării unor
relaŃii unitare între Ńările industrializate, adică Nordul, şi cele în curs
de dezvoltare, adică Sudul. „Lumea industrializată, inclusiv statele
membre ale Uniunii Europene – se subliniază în Accesion and The
Environment 1 – au responsabilitatea principală de a practica
solidaritatea cu Ńările mai sărace din Sud, care cad victime
problemelor de mediu şi pierderilor aferente cauzate de activităŃile
industriale ale statelor nordice”2.
În ceea ce priveşte principiile U.E., acestea sunt fixate în
Programul de AcŃiune de Mediu, publicat în anul 1992, înainte de
ConferinŃa de la Rio de Janeiro şi înainte de a se stabili un consens
general în problematica de mediu.
În unele lucrări se menŃionează doar două principii ale ecologiei
promovate de Uniunea Europeană3, când, în realitate, atât Accesion,
cât şi Strategia ProtecŃiei Mediului vorbesc de un număr de şapte
principii. Dar, deşi între cele două programe ar trebui să existe nu
numai o concordanŃă terminologică, dar şi o unitate de concepŃie,
totuşi între ele apar unele deosebiri, care impun „aduceri la un numitor
comun”, iar în ultimă instanŃă, chiar o „denominare” identică. Noi
însă le menŃionăm ca atare, pentru a reda cu exactitate conŃinutul celor
două programe.
În Accesion and Environment se consemnează ca prim principiu
acela al „precauŃiei”, prin care se urmăreşte să se evite, pe cât este
posibil, practici care afectează negativ mediul înconjurător şi se
recomandă „utilizarea tehnologiilor integrate”, pentru a preveni

1
Op. cit, în care se menŃionează ConvenŃia Cadru a NaŃiunilor Unite de
la Rio de Janeiro, asupra schimbărilor climaterice, p. 201.
2
Accesion and Environment, p. 32.
3
„Uniunea Europeană – notează Dimitri Devuyst – a stabilit două
principii fundamentale cărora trebuie să li se subordoneze toate măsurile
acesteia de politică a mediului. Conform primului principiu, trebuie să se
plătească pentru costurile de control al emisiilor şi pentru măsurile
antipoluante. Cel de-al doilea principiu, adoptat în mod explicit de către U.E.,
este acela că «mai bine previi decât să vindeci»” (Dezvoltarea durabilă, p. 53).
293
„crearea de substanŃe potenŃial dăunătoare” 1 şi a anticipa efectele
nocive ale unor compuşi chimici.
Corelat cu primul principiu şi, de fapt, completându-i conŃinutul,
cel de-al doilea principiu se numeşte de „prevenire”, referindu-se la
teza experŃilor în domeniu, potrivit căreia între cauză şi efect trebuie
stabilită o anume relaŃie, astfel încât efectele trebuie prevenite prin
identificarea sursei care le produce şi prin estomparea fenomenului
poluant.
Cel de-al treilea principiu formulat de către Uniune este
„principiul responsabilităŃii” sau, cu o expresie folosită în
documentele curente: „Cine poluează plăteşte”. Cum însăşi titulatura o
spune, acest principiu stipulează că cel ce produce poluarea trebuie să
suporte costurile efectelor pe care le-a cauzat. Un astfel de principiu
însă e dificil de aplicat, deoarece relaŃiile dintre om şi mediu nu sunt
relaŃii de tip linear şi nu au forma unui lanŃ cauzal. Ele sunt relaŃii cu
caracter cumulativ 2 , astfel că nu s-a putut elabora o metodologie
adecvată pentru punerea sa în practică.
Principiul al patrulea este acela al „integrării”, iar aplicarea lui în
practică reprezintă premisa unei politici de mediu de natură holistă şi
stă la baza introducerii unei „legislaŃii verzi” în tot cuprinsul U.E.
Urmând anumite linii directoare şi sub presiunea mişcărilor
ecologiste, acest principiu tinde să realizeze un consens în „evaluarea
impactului asupra mediului” şi să protejeze calitatea acestuia, ca
prioritate naŃională.
Un alt principiu consemnat în documentul U.E. este denumit
„principiul subsidiarităŃii”. Acesta întră în funcŃiune când o iniŃiativă
comunitară ar fi mai eficace decât acŃiunea individuală a statelor
membre. De fapt, protecŃia mediului poate fi efectuată cel mai bine
prin cooperarea la diferite niveluri3, poate chiar la toate nivelurile, şi a
tuturor standardelor.
Penultimul principiu stabilit de către U.E. în vederea protejării
mediului este numit „al dezvoltării durabile”, care cuprinde

1
Accesion and Environment, p. 32.
2
Ibidem.
3
Op. cit., p. 33.
294
conŃinuturi multiple: sociale, economice, culturale, ecologice, juridice
etc.
Dezvoltarea durabilă este un concept multivalent şi se distinge
de ceea ce juriştii numesc „utilizare durabilă” 1 . Aceasta din urmă
vizează însuşirea de către om a elementelor diversităŃii biologice într-o
manieră calculată, astfel încât să nu producă epuizarea resurselor
regenerabile din mediu şi nici să reprezinte o cauză a unor mutaŃii
genetice cu efecte malformante.
Un ultim principiu promovat de către Uniunea Europeană este
acela al „parteneriatului”, care prevede ca subiecŃii dezvoltării
durabile să întreŃină un permanent dialog informaŃional şi să
coopereze în vederea stabilirii soluŃiilor adecvate pentru protejarea
mediului înconjurător şi pentru a determina dezvoltarea unor relaŃii
eficiente între sectorul public şi sectorul de afaceri.
I. În lucrările cu caracter oficial, mai exact, în Strategia
ProtecŃiei Mediului, sunt prezentate altfel principiile de protecŃie şi
conservare a cadrului natural, insistându-se cu precădere asupra
elementelor de prevedere şi precauŃie, fără însă a se ignora măsurile de
ordin punitiv care se impun în urma unor încălcări ale legii. Astfel,
lucrarea mai sus citată începe cu principiul conservării şi
îmbunătăŃirii condiŃiilor de sănătatea oamenilor. Acesta este
considerat „principiu suprem” căruia trebuie să i se subordoneze atât
activitatea economico-socială, cât şi strategia de ocrotire a mediului
natural2. Se ştie că, în zonele cu poluare înaltă, speranŃa de viaŃă s-a
diminuat cu 5-10%, iar sursele poluante deteriorează continuu
1
Gh. Iancu, op. cit., p. 51, unde se notează : „În ceea ce priveşte
utilizarea durabilă, art. 2 din ConvenŃia privind diversitatea biologică (1992)
prevede că aceasta înseamnă utilizarea componentelor diversităŃii biologice
într-un mod şi un ritual care să nu ducă la slăbirea pe termen lung a
diversităŃii biologice, menŃinându-i astfel potenŃialul de a răspunde
necesităŃilor şi aspiraŃiilor generaŃiilor prezente şi viitoare.
Potrivit anexei nr.1 la Legea română a protecŃiei mediului nr. 137
(1995), utilizarea durabilă reprezintă «folosirea resurselor regenerabile într-un
mod şi cu o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora,
menŃinând potenŃialul lor în acord cu necesităŃile şi aspiraŃiile generaŃiilor
prezente şi viitoare»”.
2
Strategia ProtecŃiei Mediului, p. 144.
295
organismele biologice. Pentru corectarea impactului negativ produs de
unele activităŃi şi pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă, se impun
introducerea unor tehnologii „curate”, precum şi luarea unor măsuri de
prevenire a infestării mediului cu substanŃe nocive.
II. Dezvoltarea durabilă 1 . Este vizibilă epuizarea resurselor
naturale prin exploatarea lor intensivă şi tot atât de vizibilă este
reducerea potenŃialului existent de regenerare a naturii. Totodată,
modificările biosferei, precum şi diminuarea posibilităŃii de refacere a
factorilor de mediu (uscarea pădurilor, atacarea arborilor din cauza
stresului acid, deteriorarea calităŃii apelor, atât a celor terestre, cât şi al
celor subterane etc.) fac necesare intervenŃii energice ale forurilor de
resort în scopul stopării procesului degradării mediului şi al
conservării resurselor lui, astfel încât generaŃiile viitoare să se poată
folosi de însuşirile lor vitale, iar apoi să le transmită urmaşilor.

III. Evitarea poluării prin măsuri preventive. În unele lucrări,

pornindu-se de la tezele ConferinŃei NaŃiunilor Unite de la Rio şi
reŃinându-se una dintre consecinŃele ei, şi anume aceea a proclamării
„unui drept al omului la o viaŃă sănătoasă şi productivă în armonie cu
natura”, se vorbeşte de „principiul precauŃiei”2. De fapt, aşa cum s-a
menŃionat, însăşi lucrarea „Uniunii” notează primul principiu cu
aceeaşi expresie, în timp ce documentul românesc vorbeşte de
prevenŃie, precizându-se că este „mai uşor şi mai puŃin costisitor să

1
„Dezvoltarea durabilă” – se menŃionează în Strategia ProtecŃiei
Mediului – înseamnă, în plan material, menŃinerea posibilităŃilor şi condiŃiilor
de viaŃă pentru generaŃiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile,
cel puŃin la nivelul celor existente pentru generaŃia actuală, precum şi
redresarea factorilor de mediu afectaŃi de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea
durabilă înseamnă mult mai mult; înseamnă conservarea faptelor de cultură,
realizate în trecut şi de cei de azi, şi dezvoltarea capacităŃilor de creaŃie în viitor
ale elitei celor care urmează. Conform definiŃiei date de Comisia pentru Mediu
şi Dezvoltare (Viitorul nostru comun, 1987), dezvoltarea durabilă implică
faptul că volumul total al capitalului, format din capitalul fizic (maşini, fabrici,
drumuri ş.a.), capitalul uman (sănătatea oamenilor, cunoştinŃele şi calificarea
lor) şi capitalul natural (pădurile, aerul, apa şi solul fertil), rămâne constant sau
creşte în timp” (op. cit., p. 145).
2
Gh. Iancu, op. cit., p. 109; vezi şi Accesion and Environment.
296
previi poluarea, decât să repari, respectiv să redresezi echilibrul
ecologic”1 în urma unor deteriorări fizice şi chimice. Pentru aceasta, în
Strategie se indică necesitatea introducerii de tehnologii nepoluante,
precum şi a generalizării unor procedee raŃionale de exploatare a
resurselor din mediu.

IV. Conservarea biodiversităŃii. Aşa cum atestă cercetarea

ştiinŃifică şi menŃionează şi lucrările de profil, datorită poluării au
apărut grave rupturi în lanŃurile trofice şi s-au constatat mutaŃii
genetice cu efecte malformante. De asemenea, prin remanenŃă şi prin
cumulare, unele substanŃe nocive se depozitează în organism şi se
transmit din generaŃie în generaŃie, ducând la dispariŃia unor specii şi
la generarea de specii dăunătoare, cu consecinŃe dure pentru viaŃă, în
general. De aceea, principiul conservării biodiversităŃii impune
eliminarea poluanŃilor, menŃinerea capacităŃii dereglării prin
adaptabilitate, precum şi creşterea productivităŃii2.

V. Cel de-al cincilea principiu menŃionat în Strategie este acela

al conservării moştenirii valorilor culturale şi istorice. Poporul
nostru – se menŃionează în documentul citat – are monumente istorice,
culturale, artistice şi chiar naturale, care sunt supuse deteriorării
chimice şi mecanice, distrugându-se astfel componente ale
patrimoniului naŃional şi privându-se poporul român de o parte din
istoria sa3.
VI. Penultimul principiu inclus în acŃiunea de protejare a
mediului înconjurător este de largă finalitate, fiind intitulat: Cine
poluează plăteşte. Acest principiu este însoŃit de două corecŃii 4 ,

1
Strategia ..., p. 145.
2
Idem, p. 145-146.
3
Strategia ...., p. 145-146.
4
„Acest principiu – se notează în Strategie – stă la baza strategiei de
mediu în multe Ńări. El trebuie să se aplice şi în Ńara noastră cu două tipuri de
corecŃii:
a) corecŃia în perioada de tranziŃie, când plata pagubelor produse de
poluare din partea unor întreprinderi şi organizaŃii de stat în funcŃiune ar
conduce la desfiinŃarea acestora (cu consecinŃe grave sociale şi economice);
297
dincolo de care însă se aplică legea potrivit căreia costurile poluării, şi
deci ale redresării ecologice, trebuie suportate de cel care le-a produs.
VII. În fine, ultimul principiu menŃionat în Strategie,
Stimularea activităŃii de redresare a mediului, precizează că orice
activitate întreprinsă de agenŃii economici de refacere şi redresare a
calităŃii factorilor de mediu trebuie stimulată şi susŃinută atât de
administraŃia centrală, cât şi de cea locală1.

5.4. Conceptele şi legităŃile ecologiei rurale

Pornim de la elementul fundamental, acela numit „celula vie”, a
cărei asociere cu altele de esenŃă vitală alcătuiesc organismul ca atare
şi stau la baza funcŃionalităŃii chinestezice. Cu cât mulŃimea obiectelor
care formează un sistem este mai mare, cu atât mai mult apare o
tendinŃă naturală mai mare de realizare a unei funcŃiuni determinate.
La speciile evoluate, se produce o specializare genetică, aceasta
fiind un efect ereditar şi urmând unor structuri precodificate, astfel
încât atât conceptele, cât şi legităŃile care le definesc esenŃa sunt tot
mai precise şi mai circumscrise.
Conceptele ecologiei rurale E de la sine înŃeles că cel mai
important concept al ecologiei rurale (şi nu numai) este acela de
mediu, acesta având un conŃinut polisemic şi dobândind conotaŃii
diferite în funcŃie de disciplina care îl foloseşte. Astfel, Kurt Levin
vorbeşte de „spaŃiu psihologic”, pe când Pitirim Sorokin menŃionează
numele de „spaŃiu socio-cultural”; Talcot Parsons i-a dat numele de
„spaŃiu de acŃiune”, iar G. Mead i-a spus „spaŃiu comportamental” etc.
În ceea ce priveşte domeniul nostru de analiză, sensul
conceptului de mediu priveşte două dimensiuni definitorii şi se referă
la: a) „datul” şi b) „construitul”.

b) corecŃia de inadmisibilitate, când consecinŃele poluării, fiind atât de

grave, nu pot fi plătite nicicum, de exemplu accidente care conduc la
pierderea vieŃii omeneşti sau la rezultate ireparabile, cum este accidentul
nuclear de la Cernobâl. În acest caz trebuie aplicat principiul „poluatorul este
inacceptabil”.
1
Strategia ..., p. 147.
298
 În ceea ce priveşte „datul”, se consideră că mediul reprezintă
„ …tot ceea ce vine în contact cu învelişul unei fiinŃe vii, exercită un
anumit efect asupra sa”1.
Dintr-o altă perspectivă, am numi-o pe cea geografică, mediul
este gândit ca fiind „…..toate aspectele (fizice) care n-au fost create de
către om şi nu sunt rezultatul activităŃii umane”2.
Similar punctului de vedere exprimat de către soŃii Theodorson,
dar formulând titulatura completă de „mediu înconjurător”,
cercetătorul român Ernest Răzvan îl consideră pe acesta ca fiind
constituit dintr-un „complex de condiŃii fizice şi biochimice care au
permis şi au favorizat apariŃia şi dezvoltarea vieŃii, a omului, a
comunităŃii omeneşti”3.
În ce ne priveşte, înclinăm a concepe mediul înconjurător ca pe
un complex de factori, fenomene şi procese fizice, chimice şi
biologice interdependente care afectează existenŃa umană şi-i
condiŃionează evoluŃia.
Referindu-ne la elementul construit, acesta este denumit în unele
lucrări „environment”, el fiind rezultatul acŃiunii umane asupra
ambianŃei fizice şi reprezentând efectul calităŃii omului de a fi „faber”
şi raŃional. Într-un fel, „construitul” este o proiecŃie materializată şi
introdusă de către om în natură. Există sociologi care au urmărit să
efectueze o tipologizare a formelor „environmentale” în funcŃie de
progresele tehnice înregistrate de către forŃele productive în evoluŃia
lor istorică. Astfel, Georges Friedmann, într-un studiu dedicat muncii
sociale, pe care o corelează cu tipul tehnicii utilizate, distinge un
mediu natural definitoriu pentru perioada premaşinistă şi un altul,
apărut după revoluŃia industrială din secolul al XIX-lea, numit de el
„mediu tehnic”4.

1
Cf. Fr. Iacob, Logica Eului, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti.
2
G.S. Theodorson, A.G. Theodorson, A Modern Dictionarry of
Sociology, New-York, London, Toronto, 1969, p. 136.
3
Ernest Răzvan, Mediul înconjurător sub impactul tehnologiilor
contemporane, în „Forum –ŞtiinŃe Sociale”, nr. 4/1973, p. 38.
4
Georges Friedmann, Încotro se îndreaptă munca omenească?, în
antologia intitulată Sociologia franceză contemporană, Editura Politică,
Bucureşti, 1971, p. 390.
299
 Dintr-o altă perspectivă, aceea a teoriei sistemelor, sociologul
belgian Hanri Janne, având drept criteriu de tipologizare a mediilor
sociale evoluŃia tehnicii şi uzând de concepte durkheimiene în
dezvoltarea acestora, găseşte în evoluŃia omenirii trei categorii de
medii, numite de către el „natural, antroponatural şi tehnic”.
Primelor două – în concepŃia lui H. Janne – le-ar corespunde
erele „litotehnică şi antropotehnică”, iar ultimei, era „maşinotehnică”,
cu etapele: eotehnică, paleotehnică şi neotehnică.
Am mai adăuga încă un punct de vedere referitor la „mediul
construit”, care a fost elaborat în raport atât cu „geneza statului”, cât şi
cu „geneza naŃiunii”. „Omenirea – scria Ernest Gellner – a parcurs în
istoria sa trei stadii fundamentale: preagricol, agricol şi industrial”1.
Stadiul preagricol – după acest sociolog – se compunea din
grupuri prea mici de vânători şi culegători, care n-au stimulat
diviziunea politică a muncii şi, prin urmare, n-au permis constituirea
statului. Ordinea socială nu se menŃinea prin intermediul instituŃiei de
stat şi nici prin existenŃa unor unităŃi politice, ci era una de la sine
înŃeleasă.
În schimb – preciza Gellner – stadiul agricol s-a definit prin
ordine şi prin opŃiunea pentru stat. În viziunea autorului, au existat
mai multe societăŃi agricole, dar nu toate şi-au întemeiat un stat.
„Unele dintre aceste state – scria sociologul – au fost puternice, altele
slabe, unele au fost despotice, iar în altele a dominat legea. Ele diferă
imens în formă. Faza agricolă a omenirii este perioada în care, pentru
a spune aşa, însăşi existenŃa unui stat reprezintă o opŃiune. Mai mult,
forma statului este foarte variabilă. De-a lungul stadiului de vânătoare
(şi, n.ns.) cules – conchidea el – opŃiunea (pentru stat, n.ns.) nu era
posibilă”2. „Organizarea statală agro-alfabetizată – după Gellner – este
tipul de societate care a fiinŃat vreme de vreo cinci milenii şi care, în
ciuda diversităŃii formelor sale, are câteva trăsături comune. Astfel,
marea majoritate a cetăŃenilor săi sunt producători agricoli, trăind în
comunităŃi introvertite şi dominate de o minoritate ale cărei principale
atribute distinctive sunt gestionarea violenŃei, menŃinerea ordinii şi

1
Ernest Gellner, NaŃiuni şi naŃionalisme, traducere de Robert Adam,
Editura Antet, Bucureşti, 1994, p. 18.
2
Ernest Gellner, op. cit., p. 15.
300
controlul ştiinŃei de către instituŃiile oficiale ale societăŃii, care aici
este înregistrată în scripte”1.
În fine, Gellner se referă la stadiul industrial, definit de către
Adam Smith printr-o „diviziune complexă şi rafinată a muncii, iar de
către Max Weber „prin birocraŃie centralizată” şi prin „raŃionalitate”.
Acesta din urmă, în doctrina weberiană – notează Gellner –, conŃine
două elemente complementare, şi anume: coerenŃa sau „tratarea
similară a cazurilor similare” şi „eficienŃa”. „Ordinea şi eficienŃa –
după sociologul american – ar putea fi într-adevăr privite drept
contribuŃia birocratică, respectiv antreprenorială la un atotcuprinzător
spirit al raŃionalităŃii” 2 . Totodată, în societatea industrială – după
Gellner – „rolurile devin opŃionale şi instrumentale”, iar „funcŃiile
sunt de resortul unui specialist”. „Panteonului” culturii moderne îi
corespund „idealul alfabetizării” şi „dreptul la educaŃie”. Acestea două
sunt voite şi respectate atât de către oamenii politici, cât şi de către
funcŃionarii de stat, astfel că „…suntem condamnaŃi să suferim de
Sindromul Diplomei” şi, deci, munca să nu mai conste „în
manipularea lucrurilor, ci în manipularea conceptelor”3.
În optica lui Gellner, mediul construit dobândeşte în decursul
timpului trei ipostaze distincte: una este cea naturală, o alta este de
esenŃă „antroponaturală”, iar cea de a treia, integral instrumentală.
Din unghiul nostru de vedere, prin mediu construit înŃelegem
acel complex de obiecte, fenomene şi procese materiale şi spirituale
rezultate din acŃiunea omului desfăşurată asupra naturii, cât şi asupra
sa şi prin care s-a realizat un cadru nou în raport cu cel cosmic.
Un concept de maximă generalitate al ecologiei este acela de
biosferă, alcătuit din două subsisteme distincte, unul anorganic (fizic),
iar altul biologic.
Subsistemul anorganic – numit şi biotop – cuprinde rocile, apa,
aerul şi energia radiantă şi are funcŃia de substrat pentru subsistemul
biologic, numit şi biogeneză, alcătuit din populaŃii de virusuri, bacterii,
ciuperci, plante şi animale.

1
Idem, p. 28.
2
Idem, p. 37.
3
Ernest Gellner, op. cit., p. 55.
301
 Un alt concept de largă utilitate ştiinŃifică este acela de
ecosistem.
Introdus în ştiinŃă de către botanistul englez Arthur G. Tansley şi
destinat să înlocuiască un concept mai vechi, acela de „biom”, care
aparŃinea lui Clements, ecosistemul este considerat a fi un concept mai
cuprinzător şi cu valenŃe euristice mai profunde. „Am expus deja
motivele mele pentru respingerea termenilor de «organism complex»
şi de «comunitate biotică»” – scria Arthur Tansley în lucrarea sa
Folosirea şi abuzul (în folosire a) conceptelor şi termenilor privind
vegetaŃia, apărută în anul 1935. Termenul mai vechi al lui Clements
de „biom” pentru întregul complex de organisme care trăiesc într-o
regiune dată – continuă autorul – nu ridică obiecŃii şi, pentru unele
scopuri, este convenabil. Dar, conceptul mai fundamental – după câte
mi se pare – este întregul sistem (în sensul fizicii), incluzând nu numai
organismele complexe, ci, de asemenea, întregul complex de factori
fizici în sensul cel mai larg. Deşi organismele pot să reŃină interesul
nostru primar, totuşi, când încercăm să gândim profund, nu le putem
separa de mediul lor special cu care ele formează un sistem fizic. …Se
constituie astfel sisteme, care, din punctul de vedere al ecologiei, sunt
unităŃile de bază ale naturii de pe suprafaŃa pământului. …Aceste
ecosisteme – cum le mai putem numi – sunt cele mai variate
dimensiuni. Ele formează o categorie din mulŃimea sistemelor fizice
ale universului, de la întregul univers, până la atomi”1.
Arthur Tansley a gândit ecosistemul ca pe o entitate de bază a
naturii înconjurătoare, ce cuprinde într-un singur tot comunitatea vie,
împreună cu mediul fizic sau cu nişa trofică.
Ulterior, biologul Raymond Lindeman a relevat, în anul 1942,
una dintre caracteristicile de esenŃă ale oricărui ecosistem, şi anume,
existenŃa unui ciclu constant desfăşurat între organic şi neorganic al
substanŃelor nutritive, ciclu determinat de scurgerea unui curent de
energie şi de asimilare a acesteia de către fiecare organism în parte.
Astfel, Lindeman consideră ecosistemul ca „sumă obŃinută prin
integrarea proceselor active fizico-chimice şi biologice care se petrec
în interiorul unei unităŃi spaŃio-temporale de orice mărime. Aceste

1
Apud Ioan Puia-Viorel Soran, Agroecosistemele şi alimentaŃia omenirii,
Editura Ceres, Bucureşti, 1981, p. 21-22.
302
procese integrate de natură fizică, chimică şi biologică leagă orice
comunitate biotică de mediul ei abiotic”1.
La rândul său, E.P.Odum, în anul 1971, încerca să completeze
elementele de conŃinut ale conceptului de „ecosistem”, orientându-le
sensul către teoria informaŃiei şi către geofizică: „Orice unitate care
include toate organismele (adică comunitatea) de pe un teritoriu dat şi
care interacŃionează cu mediul fizic în aşa fel încât curentul de energie
să conducă la o anumită structură trofică, o diversitate de specii şi un
circuit de substanŃe (adică un schimb de substanŃe dintre partea biotică
şi abiotică) în interiorul sistemului – scria ecologul american –
reprezintă un anumit sistem ecologic sau un ecosistem”2.
Prin urmare, ecosistemul natural reprezintă o entitate funcŃională
a biosferei, care „foloseşte constructiv, sub raport dinamic şi structural,
curentul de energie” 3 existent în mediu şi-l transformă după legile
termodinamicii.
În legătură cu structura şi funcŃionalitatea ecosistemelor, se
vorbeşte de „o raŃionalitate a naturii” (la care ne-am referit şi în câteva
pasaje anterioare), raŃionalitate exprimată, în primul rând, printr-un
principiu al „optimalităŃii”, stabilit de către biologul R. Rosen (1867)
şi care relevă că, în decursul evoluŃiei îndelungate a lumii vii,
transferurile neîncetate de substanŃă şi de energie s-au perfecŃionat
continuu, prin procese succesive de „încercare (şi) eroare”, precum şi
prin „învăŃare din eroare şi competiŃie”, încât actualmente toate
sistemele vii supraindividuale procesează şi deci convertesc energia pe
care o primesc din mediu, într-un mod optim. Aceasta înseamnă că
mesajele asimilate de către sistemele vii sunt utilizate „ponderat”, fără
consumuri excesive, dar şi cu pierderi minime, astfel că un atare
proces se efectuează în limitele „principiului optimalităŃii” şi vizează
o finalitate care să contracareze „disoluŃia” acestora. De aici, biologii
au dedus un alt aspect al „raŃionalităŃii naturii”, acela care priveşte
efectele forŃării mecanismelor metabolice, forŃări ce denaturalizează
„cenestezia de corp propriu” – dacă se poate spune aşa – şi produc

1
Op. cit., p. 22.
2
E.P. Odum, Fundamentals of Ecology, W.B. Saunders and Co.,
Philadelphia, 1971, p. 75.
3
Vezi Ioan Puia, Viorel Soran, op. cit., p. 23.
303
alterări ale calităŃii sistemului sau îl deteriorează sub aspect
morfogenetic. Cu alte cuvinte, ori de câte ori se vrea să se mărească
randamentele productive ale unui organism, iar pentru aceasta se
administrează suplimentar substanŃe energizante, se ajunge la
vulnerabilitatea acestuia. Fiindcă, atunci când se depăşesc limitele
naturale de funcŃionare şi creştere a unui sistem viu apar retroacŃiuni
de efect negativ. Metabolismul său este grav perturbat, iar calitatea
produsului este devalorizată.
Un concept mai recent introdus în ecologie este acela de
ecozonă, considerat a fi de o cuprindere ideatică mai mare în raport cu
conceptul de „ecosistem” şi reflectând mai nuanŃat modificările ce
survin într-un complex spaŃial extins şi variat sub aspectul elementelor
de conŃinut. „Ecozona – scrie C. Negrei în capitolul „Contabilitatea
Mediului” din Dezvoltarea durabilă, vol. II, – este o noŃiune mai
cuprinzătoare decât ecosistemul; ea se defineşte ca „un macrosistem
identificabil pe un teritoriu semnificativ prin stabilitate suficient de
mare, justificând statutul unei unităŃi pentru furnizarea şi asamblarea
datelor. O pădure, un lac, un segment de râu (omogen din punct de
vedere al debitului şi biocenozei), o zonă de crâng de un anumit tip, o
câmpie sau un ansamblu de câmpii, un oraş sau o zonă industrială sunt
ecozone”1.
ApariŃia agriculturii în neolitic (apariŃie cunoscută şi sub numele
de revoluŃie neolitică2) a echivalat cu introducerea în mediul natural a
altor tipuri de lanŃuri trofice şi de energie, total distincte de cele
cosmice şi generatoare de noi structuri cauzale. Ea (adică agricultura),
întemeind „agroecosistemele” şi implementând o nouă realitate în
Univers, a scos pe om din reŃeaua relaŃiilor trofice ale ecosistemelor
naturale3 şi l-a plasat în alte complexe asociative decât cele anterioare.
Dintr-un element inclus în agregatele biofizice şi biochimice ale
mediului, omul a devenit producător de ecosisteme, adică

1
Ioan Puia, Viorel Soran, op. cit., p. 149.
2
Bernard Rosier, Structures agricoles et developpement économique,
Paris, Mouton la Haye, 1968, p. 12, unde se menŃionează că expresia îi aparŃine
lui Gordon Childe (cf. What Happened in Histoy, Penguin Books
Harmondsworth), 1952
3
Ibidem
304
agroecosisteme, care au stat la baza diviziunii sociale a muncii şi au
condiŃionat apariŃia viitoarelor meşteşuguri, precum ceramica,
confecŃionarea de unelte etc. Într-un atare context, au fost abandonate
vechile modalităŃi de obŃinere a hranei (prin cules şi prin vânat) şi au
fost puse în rol uneltele confecŃionate de către om în scopul obŃinerii
energiei exosomatice.
E de reŃinut însă că omul a construit „agroecosistemele” după
principii similare ecosistemelor naturale, şi anume: producŃia,
acumularea, circulaŃia sau distribuŃia şi consumul1.
În cazul ecosferei, aceste patru procese vizează producerea,
acumularea, distribuŃia şi consumarea substanŃei organice, pe când, în
cazul ecosistemelor sociale, apar alte tipuri de componente funcŃionale
şi care sunt de esenŃă culturală.
Unele similitudini între cele două categorii de ecosisteme apar
nu numai la nivelul producŃiei, adică nu numai la nivelul de bază, ci şi
la nivelul numit „piramida specializărilor” 2 . În natură, marea
majoritate a componenŃilor celui dintâi nivel o constituie plantele
verzi sau „producătorii primari”. Pe suportul acestora (adică al
substanŃelor organice) se ridică un alt nivel, acela al ierbivorelor
(consumatori de ordinul I), urmând apoi carnivorele, considerate a fi
consumatori de ordinul al II-lea.
În ecosistem sunt plasate şi bacteriile, micro şi mezofauna din
sol, care remineralizează substanŃa din pământ şi produc azotul pe cale
naturală.
O piramidă similară celei din natură s-a constituit şi în societate.
Un prim nivel piramidal e considerat a fi acela al economiei naturale,
când producŃia de bază era agricultura, dublată de creşterea animalelor
şi realizată prin sedentarism. Un procent imens din populaŃia
comunităŃilor, aproximativ 78-94%, activa în acest sector şi asigura
hrana pentru întreaga societate.
La un al doilea palier de specializare – potrivit cercetărilor de
profil – se situau meşteşugarii, într-o proporŃie mai redusă, de 5 până
la 12 procente, cu o activitate complementară celei agricole şi cu un
accent deosebit pe diviziunea socială a muncii.

1
Op. cit., p. 37.
2
Ibidem.
305
 În fine, la ultimul nivel, adică la cel suprastructural, într-o
proporŃie subliminală, de 0,01 %, se cuprind persoane cu rol public şi
guvernamental1.
E de reŃinut că similitudinile dintre cele două ecosisteme,
precum şi învestirea lor cu o funcŃie pentru om s-au regăsit şi în legile
ecologiei rurale. Prin acestea, se pun în evidenŃă interferenŃa naturii şi
a societăŃii, ca şi calitatea omului de a fi într-un perfect
acompaniament dialectic cu mediul înconjurător.
Legile ecologiei rurale. Specialiştii în ecologie 2 consideră că
chimistul german Justus von Liebig (1803-1873) este omul de ştiinŃă
care a cercetat, nutriŃia minerală a plantelor, întemeind o nouă
disciplină, numită „agrochimia”, şi formulând prima lege a ecologiei
rurale, numită „legea minimului”.
Investigând sub formă experimentală dezvoltarea plantelor şi
urmărind să determine rolul diferitelor elemente chimice în
funcŃionalitatea organismului vegetal, Liebig a constatat că lipsa unui
mineral dintre cele mai importante stânjeneşte sau chiar blochează
dezvoltarea plantei, chiar dacă celelalte elemente chimice – necesare
creşterii organismului respectiv – se află în proporŃii suficiente.
E.P. Odum formulează concis această lege, notând că „…fiecare
factor esenŃial pentru existenŃa unui sistem, scăzând sub aspect
cantitativ, limitează creşterea şi dezvoltarea sistemului, chiar dacă alŃi
factori importanŃi acŃionează în mod normal”. Extinderea cercetării pe
această direcŃie a condus la adăugarea unui principiu secundar al
interacŃiunii factorilor, la teoria lui Justus von Liebig. Potrivit acestuia
– conchidea Odum – organismele pot substitui o substanŃă care există
în cantităŃi insuficiente în mediu, cu o alta, care este foarte apropiată
din punct de vedere al funcŃionalităŃii lor organice.
Această lege ar putea fi tot atât de corect denumită şi „lege a
compensaŃiei”.

1
Viorel Soran, Mihai E. Şerban, op. cit., p. 55.
2
Vezi, pentru toate legile, E. P. Odum, Fundamentals of ecology, 3end,
Philadelphia, 1971, precum şi Viorel Soran, Mihai E. Şerban, Bioeconomia –
O nouă ştiinŃă de graniŃă, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988,
p. 53-60.
306
 Cercetările de specialitate însă relevă că legea minimului nu
acŃionează numai la nivel biologic şi, în consecinŃă, nu priveşte numai
mecanismele metabolice ale plantelor şi animalelor, ci se regăseşte şi
la nivel mai înalt, cum ar fi populaŃiile umane, sistemele economice,
structurile organizaŃionale etc. ProducŃia economică – din perspectiva
acestei legi – poate fi afectată negativ de cantitatea insuficientă a unui
mijloc de producŃie 1 sau prin lipsă de forŃă de muncă suficient
calificată, ca şi plin aplicarea unui management neadecvat, motiv
pentru care se impune un fel de „tablou de evidenŃă” şi de control,
care să supravegheze dezvoltarea unitară a unui sistem şi să prevină
situaŃiile în care factorii esenŃiali ai procesului de producŃie să devină
deficitari.
Legea minimului acŃionează şi la nivelul comunităŃilor rurale,
aceasta cu atât mai mult, cu cât atare sisteme sunt construcŃii de
impact, adică „natură-cultură”. Astfel, defrişarea necontrolată a
pădurilor, precum şi lipsa unui program adecvat de reîmpădurire în
zonă au determinat distrugeri parŃiale sau chiar totale ale unor
localităŃi săteşti. Dar şi unele iniŃiative administrative pot genera
efecte negative şi determina disfuncŃionalităŃi de sistem. Ne-am referi
numai la „Legea sistematizării teritoriale”, edictată în anul 1974 şi
care prevedea curioasa măsură a dezafectării satelor şi a „organizării
zonelor de convergenŃă” prin „consiliile unice agroindustriale”.
Sintetic, conŃinutul „legii minimului” este redat precizându-se că
procesul de „creştere şi dezvoltare pe multiple planuri a unui sistem
material (indiferent de nivelul de organizare a materiei) depinde de
acel factor sau grup de factori (fie aceştia de ordin intern sau de ordin

1
Viorel Soran şi Mihai E. Şerban notează că „…legea minimului nu se
limitează numai la organisme, la indivizi, ei acŃionează cu aceeaşi
promptitudine şi în cazul sistemelor vii supraindividuale (populaŃii, biocenoze,
biosferă, inclusiv populaŃia umană). Dacă îşi manifestă rigoarea şi în cadrul
populaŃiei umane, ea trebuie să influenŃeze şi procesele economice. Cu alte
cuvinte, nivelul producŃiei trebuie să fie în permanenŃă controlat de acel
element al procesului economic care, în anumite condiŃii, se dovedeşte a fi
deficitar” (op. cit., p. 54).
307
extern) care acŃionează în cadrul acelui sistem în cantitatea cea mai
mică”1.
O altă lege a ecologiei rurale, rezultată şi ea din cercetări de
specialitate şi devenită de referinŃă atât în ştiinŃele despre organismele
vii, cât şi în „sociologia rurală”, poartă denumirea de „legea
toleranŃei”. Sfera ei de cuprindere este una nelimitată în cazul tuturor
structurilor organice. Creatorul acestei legi a fost zoologul
U.E.Schelford, care a studiat agregatele de mamifere din preerii, în
special pe cele de bizoni, relevând că orice biosistem se poate dezvolta
numai în anumite limite, rezultate din procesul evoluŃiei sale biologice
şi care se situează între o limită minimă şi o limită maximă.
Un factor din mediu poate să se afle într-un spaŃiu fizic în
proporŃii graduale, numite „praguri de intensitate”2. Limita de la care
se face simŃită prezenŃa sa într-un cadru natural poartă denumirea de
„prag inferior”, iar cea de la care devine perturbant poartă denumirea
de „prag superior”. Între aceste două extreme se află „o zonă optimă”,
în care acŃiunea unui factor asupra sistemului viu din care face parte se
caracterizează printr-un randament major de substanŃă şi energie. Din
atare motive, factorii sistemului trebuie supravegheaŃi şi chiar
monitorizaŃi, pentru a fi menŃinuŃi în limite benefice de creştere şi a
avea ritmuri normale de producŃie şi dezvoltare.
Odum enumeră caracteristicile definitorii ale legii menŃionate,
precizându-i sfera unităŃii funcŃionale, precum şi contextul de situaŃii în
care acŃionează ea. Astfel, ecologul american menŃionează că:
– un organism poate avea o toleranŃă mare faŃă de un factor
şi o toleranŃă scăzută fată de altul;
– organismele cu toleranŃă crescută la majoritatea factorilor
sunt, probabil, cel mai larg distribuite;
– dacă un anumit factor ecologic nu oferă condiŃii optime
pentru dezvoltare, atunci limitele de toleranŃă ale

1
Viorel Soran, Mihai E. Şerban, op. cit., p. 571
2
Op. cit., p. 55: „Asupra unui sistem viu nu acŃionează un singur factor,
ci un complex de factori: din această cauză, limitele minime şi maxime suferă
importante oscilaŃii. Factorii care se află sub limita inferioară influenŃează
dinamica unui sistem viu prin carenŃă, cei care se află dincolo de zona optimă
prin intensitatea lor prea mare”
308
 organismului pot fi reduse în ce priveşte alŃi factori
ecologici;
– limitele toleranŃei şi condiŃia optimă pentru un factor fizic
variază de cele mai multe ori „geografic” în cadrul
aceleiaşi specii. Deci, organismele îşi ajustează de cele
mai multe ori reacŃiile la condiŃiile locale;
– uneori, organismele nu trăiesc în condiŃii optime datorită
unui anumit factor fizic. În aceste cazuri, unui alt factor i
se va acorda o mai mare importanŃă;
– perioada reproducerii este de obicei o perioadă critică în
care factorii de mediu este foarte probabil să fie limitaŃi
limitele toleranŃei sunt în general mai scăzute pentru
organismele reproducătoare, precum: ouă, seminŃe,
embrioni etc., decât pentru plantele sau animalele adulte
nereproducătoare1.
Aşa cum relevă cercetările de specialitate, efectele acŃiunii legii
toleranŃei se regăsesc atât în cadrul agro-ecosistemelor, cât şi în cadrul
societăŃii umane. Astfel, dacă am încerca să completăm lipsa unor
elemente chimice în sol, cum ar fi cazul azotului, şi am administra o
cantitate mică din această substanŃă la ha, efortul ar fi inutil, deoarece
numai 50 de kg la ha, de pildă, nu influenŃează în niciun fel
randamentul producŃiei. Dar şi invers; folosirea unei cantităŃi prea
mari de substanŃă activă, care ar depăşi cu mult capacitatea
organismelor de a asimila şi de a prelucra substanŃa azotoasă, ar
compromite recolta, producând grave arsuri culturilor din teren şi
mortificând microorganismele din sol2.
Dar, şi în mediul social există situaŃii de „intoleranŃă” la anumiŃi
factori din mediu. Procesul „hiperindustrializării” poate să determine
epuizarea resurselor de materii prime şi poate crea, ceea ce
naturalistul Al. Borza numea „deşerturi culturale”3. De fapt, cel mai
mare avertisment în acest caz şi cea mai elocventă respingere a tezei
după care „Terra” conŃine bogăŃii inepuizabile ni l-a oferit cunoscutul
Raport al Clubului de la Roma , intitulat Limitele creşterii.

1
Toate aceste enunŃuri sunt reproduse după E.P. Odum, op. cit., p. 47.
2
Viorel Soran, Mihai Şerban, op. cit., p. 54.
3
Op. cit., p. 56.
309
 Sintetic, definiŃia legii toleranŃei poate fi formulată pornind de la
funcŃia şi rolul factorilor din mediu în prezervarea sistemelor vii:
cunoaşterea şi dezvoltarea optimă a organismelor biologice şi sociale
se pot efectua numai în spaŃiul optim de acŃiune atât a factorilor
interni, cât şi a celor externi, în concordanŃă cu legile specifice fiecărui
sistem viu1.
Cea de-a treia lege a ecologiei rurale este cea „a diminuării
crescânde a acŃiunii favorabile a unui factor asupra creşterii şi
dezvoltării odată cu mărirea dozelor”. Această lege a fost formulată de
către E. A. Mitscherlich (1874-1956), naturalist german, format la
şcoala lui Justus von Liebig şi devenit de notorietate prin propriile-i
studii şi cercetări. Astfel, omul de ştiinŃă german a investigat „acŃiunea
combinată a diverşilor factori din mediu” şi a funcŃiei pe care o are
„dozarea crescândă a unei substanŃe energizante” asupra creşterii
recoltei2. El a constatat că efectul dozelor crescânde în zona optimă de
acŃiune a unui factor oarecare nu este direct proporŃional cu doza
aplicată. Dublând cantitatea de îngrăşământ într-o anumită solă, fără
studii de „fezabilitate” şi fără o anumită experienŃă rezultată din
practici anterioare3, nu se obŃine dublarea recoltei, ci numai o creştere
a ei nesemnificativă. În felul acesta, se pune în evidenŃă efectul
negativ al retroacŃiunii factorilor care în sine sunt favorizanŃi atunci
când se folosesc în doze necorespunzătoare, atrofiind mecanismele de
absorbŃie metabolică (în loc de a le augmenta) şi generând regresul sau
– în cel mai fericit caz – determinând un spor de producŃie subliminal.
De aceea, administrarea de substanŃe energizante, precum şi
introducerea unor structuri trofice, altele decât cele proprii fiecărui
sistem viu în parte, trebuie să fie precedate de experimente minuŃioase
şi de investigaŃii ştiinŃifice de durată, pentru a preveni disfuncŃiile şi
pentru a proteja calitatea originală a fiecărui organism biologic sau
social. Fiindcă, şi în societate întâlnim situaŃii similare celor constatate
în natura organică. Astfel, în cercetările de teren, am întâlnit cazul
unor excese de „urbanizare a unor localităŃi rurale”, cu efecte precare

1
EnunŃul legii toleranŃei formulat de către Viorel Soran şi Mihai E.
Şerban, l-am luat în considerare, dar l-am apreciat limitativ (op. cit., p. 56).
2
Op. cit., p. 57.
3
Ibidem.
310
pentru echilibrele ecologice ale ecosistemelor respective şi cu
incidenŃă asupra proceselor economice şi sociale.
Într-o încercare de sinteză asupra legii menŃionate se poate
conchide că orice sistem organic, în dezvoltarea sa unitară, ieşind din
zona creşterii benefice şi care este proporŃională cu efortul învestit,
după atingerea nivelului optim, cade sub incidenŃa diminuării
crescânde a efectelor, în pofida dublării factorilor favorizanŃi1.
Cea de-a patra lege a ecologiei rurale, provenită tot din domeniul
biologiei, este cea formulată de către geochimistul rus U.I. Vernadski,
care, atât în perioada Primului Război Mondial, cât şi în perioada
interbelică, a întreprins cercetări minuŃioase de factură geochimică
asupra biosferei. În baza acestora, el a formulat teza potrivit căreia
„…la scara timpului geologic şi la nivelul întregii planete, cantitatea
totală de biomasă existentă în biosferă rămâne constantă”2, deoarece
retroacŃiunea unor factori limitativi, precum dimensiunea planetei
noastre, distanŃa ei până la Soare, intensitatea radiaŃiilor solare,
cantitatea relativ aceeaşi a elementelor chimice esenŃiale, hidrosfera şi
atmosfera planetei noastre”3, determină menŃinerea biomasei în aceiaşi
parametri cantitativi. Vernadski a denumit această lege, „lege a
constantei substanŃei vii”, relevând că planeta noastră posedă „multe
resurse”, dar care se pot epuiza printr-o exploatare iraŃională sau
printr-un consum excesiv, fără o compensare prin producerea de
înlocuitori sau prin monitorizarea relaŃiei dintre producŃie şi consum.
Într-un fel, legea lui Vernadski constituie o replică la actuala
„societate de consum” şi e un avertisment sever, potrivit căruia şansele
supravieŃuirii omului, ca şi conservarea în parametrii normali a
ecosistemului planetar impun stimularea factorilor cu impact favorabil
asupra creşterii cantităŃii şi calităŃii biomasei, precum şi estomparea
resurselor poluante, cu efecte distorsionante asupra omului şi a
mediului său ambiant.
În fine, în lucrările de specialitate se mai adaugă o lege, care este
o completare a celei formulate de către Vernadski şi, într-un fel,
vizează noi zone de utilităŃi umane. Aceasta a fost denumită de către

1
Viorel Soran, Mihai E. Şerban, op. cit., p. 57.
2
Idem, p. 57.
3
Idem, p. 58.
311
specialişti legea „dependenŃei echilibrate a ecosistemelor şi sistemelor
bioeconomice de volumul resurselor materiale (substanŃiale,
energetice şi informaŃionale) capabile să le susŃină creşterea,
dezvoltarea şi continuitatea existenŃei”1.
Sistemele vii sunt condiŃionate şi susŃinute în existenŃa şi
evoluŃia lor de anume oportunităŃi din mediu care privesc resursele
energetice şi informaŃionale şi vizează, de asemenea, distanŃele în timp
şi spaŃiu care le separă. Cercetarea ştiinŃifică, precum şi experienŃa
practică au stabilit situarea unor atare resurse în anumite limite de
distanŃă, care să fie favorabile exploatării lor şi, deci, să fie supuse
unor costuri financiare accesibile. Dincolo însă de aceste limite şi –
prin urmare – depăşindu-se spaŃiul optim de obŃinere a materiilor
necesare procesului de producere şi reproducere a sistemului, cresc
cheltuielile de transport, iar în unele situaŃii ele devin de-a dreptul
costisitoare. Mai mult chiar, specialiştii au stabilit că, în raportul
dintre distanŃă şi cost, se stabileşte o ecuaŃie matematică relativ exactă,
precizând că mărimea acestuia (adică a costului) creşte exponenŃial cu
pătratul distanŃei2.
Din atare motive, materiile prime descoperite recent pe acele
planete pe care omul le-a explorat nu pot fi – deocamdată – introduse
în circuitul economic al Terrei din cauza preŃului exorbitant de
extracŃie şi transport. Neexistând tehnici de prelucrare în Cosmos şi
nici măcar posibilitatea fixării unor releuri de transmitere a lor către
pământ, aceste oportunităŃi constituie perspective de producŃie extrem
de îndepărtate, sau chiar imposibil de asimilat în fluxul productiv.
Insistând asupra realităŃii fenomenelor de ecologie rurală şi
relevând impactul lor asupra existenŃei omului, se impune a sublinia
necesitatea formării unei autentice conştiinŃe în „domeniu”, care să
reflecte continuu procesele şi fenomenele din natura înconjurătoare şi
să contribuie la elaborarea unui comportament corespunzător
„raŃionalităŃii naturii”, astfel încât „raŃionalitatea omului” să fie un
„alter ego” al celui din mediul înconjurător şi să se constituie ca

1
Viorel Soran, Mihai E. Şerban, op. cit., p. 58-59.
2
Op. cit., p. 59.
312
rezonator al acestuia. „O nouă paradigmă a mediului” 1 , după unii
autori – sau „paradigma contractului cu natura”2, după alŃii – implică o
atitudine de coabitare a omului cu mediul său exterior şi relevă
necesitatea, în primul rând, a cunoaşterii profunde a legităŃilor sale
specifice. Fiindcă, „….numai un cetăŃean sensibilizat, un responsabil
avizat, conştient de degradarea mediului înconjurător este în stare să
concureze la salvarea sa” 3 , mai ales că „…se poate spune despre
libertatea de informaŃie că este chiar baza tuturor libertăŃilor pe care
constituŃiile le garantează”.
Dreptul la informaŃie sau, cu o expresie mai sugestivă, „dreptul
de a şti” 4 facilitează posibilitatea cetăŃeanului de a se pronunŃa în
cunoştinŃă de cauză asupra fenomenelor ecologice, dar şi de a se
implica în acŃiunile de protejare a naturii. De aici, în special, juriştii au
formulat ideea „dreptului la conservarea mediului înconjurător”5, în
temeiul căruia cetăŃeanul încetează de a fi un simplu „executant” al
unor dispoziŃii elaborate de către alŃii şi, deci, el nu mai este
considerat un obiect prin intermediul căruia se aplică decretele
forurilor superioare, ci devine subiect. Prin informaŃie, dar şi prin
„educaŃia şcolară” se produce o intensificare a participării populaŃiei la
luarea unor măsuri eficiente de protecŃie a naturii, dar şi de reducere a
efectelor crizei ecologice6, creându-se astfel drepturi, ca şi obligaŃii, şi
nu numai pentru stat şi nici numai pentru specialişti, ci pentru toŃi
cetăŃenii. Şi atunci, titularul unor atare atribute (fie drepturi, fie
obligaŃii) sunt atât individul, cât şi colectivitatea, iar după alte opinii,

1
W.R. Catton junior, R.R. Dunlap, Environmental Sociology: A new
paradigm, în G.L.Young (E.D.S.T. Origins of Human Ecology, Standsbourg,
Pennsilvania, Houtchinsen Ross Publishing Company, 1983).
2
M.K. Tolba, Sustainabile Development: Constants and Opportunities
Guilford, Survey, Butterworth Scientific, 1987.
3
M.A. Mekonar, Le droit à l’environnement dans ses rapports avec les
autres droits de l’homme, U.N.E.S.C.O., 1987, p. 99; vezi şi Gheorghe Iancu,
op. cit., p. 131.
4
Michel Bélanger, La reconnaissance d’un droit fondamental à un
environnement de qualité, Université de Montréal, 1990, p. 48, apud
Gh. Iancu, Op. cit.
5
Alexandre Kiss, op. cit., p. 26.
6
Gh. Iancu, op. cit., p. 144.
313
sunt popoarele1 sau, în ultimă instanŃă, chiar Terra. De aceea, actele
reparatorii sau cele de prevenire a fenomenelor care deteriorează
echilibrele biosferei sunt facilitate atât de implementarea în mediu a
unor politici raŃionale, cât şi de optimizarea capacităŃii de gestionare a
patrimoniului geografic.
Doctrina de specialitate, precum şi DeclaraŃia de la Rio
consideră ca ineluctabile pentru reuşitele ecologice, informarea şi
educaŃia (insistăm încă o dată asupra acestui aspect). Fiindcă, prin
informare, individul dobândeşte un orizont de precizie şi de claritate,
iar prin educaŃie se formează o etică şi un comportament favorabile le-
gităŃilor pentru o dezvoltare durabilă. „EducaŃia – se arată în Agenda
21 din DeclaraŃia de la Rio – poate da populaŃiei conştiinŃa ecologică
şi etică, atitudinile, cunoştinŃele şi comportamentul necesar pentru o
dezvoltare durabilă. În acest scop, „la nivel naŃional fiecare individ
trebuie să aibă acces larg la informaŃiile privitoare la mediul
înconjurător, pe care le deŃin autorităŃile publice şi, bineînŃeles, la
informaŃiile referitoare la substanŃele şi activităŃile periculoase în
colectivitatea lor”2.
ÎnŃelegerea strategiilor de mediu, ca şi conştientizarea
responsabilităŃilor ce revin fiecăruia şi tuturor decurg din impactul
educaŃiei asupra grupurilor sociale, precum şi din antrenarea instruită
a acestora în practicile de tip ecologic. De aceea, sunt în eroare acei
pedagogi care consideră necesară intervertirea în ierarhia tradiŃională a
obiectivelor învăŃământului, situând pe primul loc atribuŃiile, iar pe cel

1
Andrzy Makarewicz, La protection internationale du droit à
l’environnement, U.N.E.S.C.O, 1987, p. 82, apud Gh. Iancu, op. cit., p. 175.
2
Cf. Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului, Oficiul de
Informare şi Documentare (O.I.D), „Buletin de informare curentă”, număr
special, ConferinŃa de la Rio, nr. 2/1993. Agenda 21 cuprinde un program vast,
pentru secolul XXI, privind protecŃia mediului înconjurător, în legătură cu care la
ConferinŃa de la Rio de Janeiro s-a înregistrat un larg consens între statele
participante. „Acest program urmăreşte punerea de acord a existenŃei unui mediu
înconjurător de calitate ridicată cu cea a unei dezvoltări durabile. El se adresează
tuturor celor care trăiesc pe Pământ” (apud. Gh.Iancu, op. cit., p. 144).
314
din urmă, cunoştinŃele, când, în realitate, ordinea optimă în structurile
formative rămâne cea istorică1.
Din cele menŃionate, se poate conchide că efortul omului de a
controla agroecosistemul se efectuează în scopul contracarării
fluctuaŃiilor produse atât de către factorii fizici din mediu, cât şi de
către organisme cu funcŃii dăunătoare.
Fiindcă, aşa cum relevă cercetările din domeniul biochimiei,
toate biosistemele sunt entităŃi integrate. Caracterul integrităŃii lor este
dat de diferenŃierea, dar şi de interacŃiunea subsistemelor care le
alcătuiesc.
Mediul înconjurător acŃionează asupra biosistemelor – prin
intermediul factorilor fizici şi chimici – în direcŃia anulării integrităŃii
şi, deci, a destabilizării lor dinamice2. Pentru ca biosistemele să poată
contracara acŃiunea perturbatoare a factorilor din mediu şi pentru a-şi
menŃine integritatea, dar şi dinamismul specific, acestea trebuie să-şi
stimuleze mecanismele de asimilare şi procesare a informaŃiei captate
din mediu şi să-şi întărească efectul reglării prin retroacŃiune.
Un alt aspect subliniat de cercetarea de specialitate vizează
faptul potrivit căruia lanŃurile trofice prin care omul produce şi obŃine
bunurile alimentare păstrează, atât sub aspectul legilor termodinamice,
cât şi al celor biologice, aceleaşi caracteristici ca oricare alt lanŃ trofic
din natură. Specificitatea lor însă rezidă în aceea că ele sunt construite
de către om şi sunt gestionate în baza legităŃilor producŃiei
economice 3 . Astfel, finalitatea acestor lanŃuri trofice, precum şi
organizarea de structuri spaŃiale devenite habitate specifice
trebuinŃelor de existenŃă ale omului sunt definite prin perspectiva
obŃinerii unor randamente ridicate din punctul de vedere al eficienŃei

1
Vezi Petru Lisievici, Capitalul uman în contextul dezvoltării durabile,
în vol. Dezvoltarea durabilă, vol. II, p. 165: „Specialiştii în domeniul educaŃiei –
notează autorul – au remarcat necesitatea unei răsturnări a ierarhiei tradiŃionale
a obiectelor învăŃământului, astfel încât atitudinile să treacă pe primul loc în
ordinea importanŃei, fiind urmate de «savoir-faire», lăsând astfel «cunoştinŃele»
pe ultimul loc: absolut fals”.
2
Maria Rabega, Constantin Rabega, Biochimia, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 42.
3
Op. cit., p. 43.
315
economice şi prin ideea ridicării calităŃii vieŃii. Un atare rezultat se
efectuează prin convertirea energiei cinetice a soarelui, a apei, a
bioxidului de carbon, a nutrienŃilor minerali, transformaŃi în dietă
zilnică adecvată sub aspect nutritiv, netoxică şi acceptată din punct de
vedere social 1 . EsenŃa acestui rezultat este una de sinteză, în el
cuprinzându-se o mulŃime de factori, precum energia solară, condiŃiile
climatice, sursele nutriŃionale, structurile biologice şi acŃiunea
programată a omului, toate supunându-se celei de a doua legi a
termodinamicii şi toate urmărind o bioeconomie rentabilă.
În fine, în tratarea problematicii economiei rurale, un spaŃiu
special se impune a se acorda „sistematizării rurale”. Ca proces de
implementare în spaŃiu a unui model de ordine şi restructurare a
componentelor comunităŃii, sistematizarea armonizează elementele
naturii cu cele tehnice prin direcŃionarea omului în perspectiva unui
habitat optim pentru acesta din urmă, aşa cum se va demonstra în
continuare.

5.5. Sistemul de monitorizare sau „monitoringul naŃional

integrat”2 al fenomenelor ecologice
Am putea corela sistemul de monitorizare integrată cu
problematica „auditului de mediu”.
Gândit ca metodologie prin care se evaluează o stare în raport cu
anumite standarde de referinŃă, auditul este un „instrument al

1
Cf. A.N. Duckam, J.G.Jones şi E.H. Roberts, Food Production and
Consumption, North Holland, Publ Comp., Amsterdam-Oxford, 1976 (apud I.
Puia, Viorel Soran, Agroecosistemele, p. 63).
2
Daniela Marinescu, în al său Tratat de dreptul mediului, încheie analiza
problematicii juridice, atât naŃionale, cât şi internaŃionale a mediului cu
capitolul intitulat „Sistemul de monitoring naŃional integrat” (op. cit., p. 515),
în care, indicându-se geneza latină a termenului: „moneo-ere” şi invocându-se
adjectivul latinesc „monitorius”, care semnifică „avertizare”, se defineşte
conceptul de „monitoring” în următorii termeni: „Termenul de monitoring
defineşte supravegherea sau controlul de ansamblu al unor elemente sau
fenomene. Cel mai adesea, această expresie se întâlneşte în domeniul mediului
înconjurător, unde defineşte sistemul de supraveghere a factorilor de mediu”
(op. cit., p. 515).
316
managementului” 1 organizat, prin care se stabileşte performanŃa
măsurilor aplicate în scopul de a proteja mediul înconjurător2 şi pentru
a determina raportul dintre sistemul socio-tehnic, pe de o parte, şi
cadrul natural, pe de altă parte.
Auditul de mediu – sau eco-auditul – reprezintă o analiză
sistematică şi exhaustivă atât a reuşitelor manageriale în raport cu
mediul, înscriindu-se „….într-o politică coerentă de promovare a
mijloacelor, instrumentelor (şi) metodelor” 3 de conservare „a
capacităŃii de suport a mediului”, cât şi o „variabilă spaŃio-temporală”4
dată.
Într-un fel, auditul de mediu cuprinde un complex de factori şi
de activităŃi, precum şi o suită de atitudini şi conduite care vizează
impactul pe care-l au tehnicile şi echipamentele utilizate în producŃie
asupra naturii, precum şi efectele lor asupra omului însuşi. Obiectivele
sale, dar şi sistemul de „management environmental” urmăresc să
analizeze funcŃionarea la parametrii stabiliŃi a instalaŃiilor şi a
tehnicilor aferente lor, în baza reglementărilor de mediu şi a legislaŃiei
în materie de prevederi ecologice. Nu se omit din protocolul de audit
nici responsabilităŃile ce se impun a fi asumate atât de către anumite
componente specializate, cât şi de către fiecare individ sau colectiv în
parte. În contul tuturor şi al fiecăruia în parte stă datoria armonizării
întregului complex de activităŃi economico-sociale cu restricŃiile de
mediu, în perspectiva cunoaşterii „parametrilor de control” şi a
identificării obiectivelor politicii de environment. Acestea, în urma
distincŃiunii şi a denominării lor trebuie urmărite şi controlate, precum

1
Camera de ComerŃ InternaŃională defineşte auditul de mediu ca pe un
„…instrument al managementului care constă într-o evaluare sistematică,
documentată, periodică şi obiectivă a mediului în care funcŃionează structurile
organizatorice, cu atribuŃii în managementul mediului, precum şi a
echipamentului ecologic, facilitând pentru aceasta controlul managerial asupra
diferitelor practici şi estimarea măsurii în care se încadrează în politica ecologică
a întreprinderii şi legislaŃia din domeniu” (apud Costel Negrei, Hildegard de
Weerdt, Auditul de mediu, în Dezvoltarea durabilă, vol. II, p. 112).
2
Dezvoltarea durabilă, p. 112.
3
Idem, p. 113.
4
Ibidem.
317
şi „popularizate” – dacă se poate spune astfel –, adică transmise şi
comunicate în plan atât intern, cât şi extern.
În plan intern, comunicarea urmăreşte informarea constantă a
publicului cu privire la diagnosticul „punctelor forte” şi al celor
vulnerabile 1 , pentru un „eco-management” eficace şi pentru un
„biocentrism integral”. Rolul ei (al comunicării) este unul cognitiv,
acela de a asimila de către cei vizaŃi mesajele despre natură şi de a
conştientiza faptul că nimeni nu este absolvit de efortul de a menŃine
echilibrele ecologice în stare de funcŃionare normală. Controlul
poluării, precum şi atitudinea de a interveni în situaŃii de ignorare a
legii referitoare la calitatea mediului, constituie elemente de protocol
relevante pentru susŃinerea strategiilor „dezvoltării durabile” şi pentru
un audit ca instrument managerial.
Dar, un buget destinat acoperirii costurilor de control al poluării, ca
şi resurse financiare destinate realizării unor proiecte de cercetare a unor
factori2 reprezintă baza planificării de mediu, dar şi sursa, în perspectivă,
a unor performanŃe ecologice remarcabile. Nu este de conceput iniŃierea
unui „Environmental Audit Act” şi nici să se elaboreze anumite politici
de mediu fără un fond monetar alocat de către forurile de resort. AgenŃii
protectori ai naturii, precum şi programele de finanŃare ştiinŃifică pentru
protejarea biodiversităŃii implică surse bancare alocate pe termen lung şi
solicită asistenŃă instituŃională. Într-un atare context, se poate organiza
sistemul de monitoring naŃional integrat.
Prevăzut şi sancŃionat în „Legea protecŃiei mediului” 3 ,
„monitoringul naŃional” constituie o concepŃie, dar şi o acŃiune
planificată de cuantificare a standardelor care definesc fenomene,
1
Dezvoltarea durabilă, p. 115.
2
„Fără îndoială, înregistrarea unor rezultate semnificative în spaŃiul
menŃinerii funcŃionalităŃii ecosistemelor naturale este strâns legată de
resursele financiare necesare acoperirii costurilor de control ale poluării şi
realizării proiectelor de corectare a unor factori de mediu sau reconstrucŃie
ecologică. Întrebarea care se naşte este legată însă de modalitatea de
finanŃare” (op. cit., p. 124).
3
„Legea protecŃiei mediului” menŃionează că monitorizarea mediului
reprezintă „…un sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenŃie în
vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale
factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaŃiei
ecologice a acestora, a evoluŃiei şi implicaŃiilor sociale ale schimbărilor
produse, urmate de măsurile ce se impun”.
318
procese şi evenimente din natură, care determină modificări în
ecosistem şi afectează calitatea naturii. Desfăşurarea sa este una
metodică. Începând cu înregistrarea de date referitoare la consemnarea
surselor emanatoare de poluanŃi, ea continuă cu vectorii de propagare
şi vitezele de dispersie în mediu a noxelor şi a substanŃelor nocive, ca
şi a concentraŃiilor nespecifice. InformaŃia se completează cu
adăugarea interferenŃelor de contact 1 , ,,în care se include solul,
ponderea principală revenind fenomenelor fizico-chimice, cu
parametrii de caracterizare: timpul de retenŃie şi indicii retenŃiei”2. În
fine, în balanŃa informaŃională a ,,monitoringului” se consemnează
mediile de acumulare şi procesele de ,,transformare” , ce se referă la
,,ecologia acvatică şi cea terestră”3, cu standardele lor specifice şi cu
ratele de ,,bioacumulare”4.
E de reŃinut că ,,sistemul de monitoring integrat” se efectuează
atât în plan naŃional, cât şi în altul, de factură internaŃională.
În plan naŃional, acest sistem este cuprins în ConstituŃia Ńării
noastre, iar prevederile juridice cu caracter permanent, precum şi cele
cu finalitate punitivă sunt consemnate în ,,Legea protecŃiei mediului”.
În baza acestor două acte normative şi în consens cu prevederile
conferinŃelor internaŃionale referitoare la mediu, Ministerul Mediului
organizează sistemul naŃional de monitorizare integrată de fond şi de
impact pentru toŃi factorii de mediu, precum şi sistemul de inspecŃie
privind mediul, coordonând activitatea acestora şi asigurând
informarea autorităŃii centrale pentru sănătate cu privire la rezultatele
monitorizării contaminării radioactive a mediului 5.
1
Daniela Marinescu, op. cit., p. 516.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
,,Din punctul de vedere al modului de organizare a Sistemului de
Monitoring Integrat – se arată în lucrarea Danielei Marinescu – pornindu-se
de la natura şi tipul parametrilor ce trebuie urmăriŃi prin acest sistem, se
disting următoarele elemente specifice: a) reŃele destinate supravegherii
emisiilor; b) controlul poluării de emisie; c) evaluarea şi controlul eficienŃei
globale a măsurilor de protecŃia mediului. Structura organizatorică a acestui
obiectiv cuprinde ecozone, zone de reconstrucŃie ecologică” (op. cit.,
p. 516-517).
5
Daniela Marinescu, op. cit., p. 517.
319
 Prin DirecŃia de control ecologic a Ministerului de resort, ca şi
prin funcŃionarea ordonanŃelor de guvern, s-a procedat la întocmirea
de protocoale şi convenŃii cu alte autorităŃi publice, ca şi cu unităŃi din
teritoriu specializate1 pentru a se obŃine informaŃii curente cu privire la
calitatea unor factori de mediu şi a pragurilor de alertă şi de
intervenŃie atunci când împrejurările o cer. Totodată, în scopul
realizării unui management eficient privind protecŃia şi dezvoltarea
durabilă a mediului înconjurător, pe baza legislaŃiei în vigoare şi
pentru monitorizarea fenomenelor poluante, s-au înfiinŃat organisme
atât guvernamentale, cât şi neguvernamentale cu scopul extinderii
ariei de cunoaştere, dar şi de antrenare a publicului la soluŃionarea
situaŃiilor ecologice. Astfel, în sistemele de competenŃe ale
autorităŃilor puterii şi administraŃiei naŃionale sunt prevăzute obiective
pentru Parlament2, pentru Guvern3 , pentru autorităŃile administraŃiei
publice centrale 4 , pentru organismele naŃionale autonome şi
organismele aflate în subordinea directă a guvernului sau autorităŃilor
publice centrale de specialitate5, precum şi pentru autorităŃile publice

1
Op. cit., p. 521.
2
,,Parlamentul adoptă legi constituŃionale, legi organice şi legi ordinare.
IniŃiativa legiferării revine deputaŃilor şi senatorilor, care pot face propuneri
legislative cu privire la păstrarea şi protejarea mediului, conservarea resurselor şi
a dezvoltării durabile” (Daniela Marinescu, op. cit., p. 486).
3
Guvernul este competent să promoveze iniŃiative legislative primite
din partea autorităŃii publice pentru protecŃia mediului, precum şi a celorlalte
autorităŃi publice centrale interesate, pe care le supune aprobării
Parlamentului. În exercitarea atribuŃiilor ce-i revin, Guvernul are competenŃă
să emită hotărâri de organizare şi funcŃionare a ministerelor, precizând şi
atribuŃiile ce revin acestora.
4
Potrivit art. 65 din Legea protecŃiei mediului, Ministerul Mediului, ca
organ al administraŃiei publice centrale de specialitate, are, printre obligaŃiile sale
cu caracter general, următoarele: reactualizează periodic strategia protecŃiei
mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevăzute de lege;
elaborează recomandările şi acŃionează pentru integrarea politicilor de mediu în
strategiile şi politicile sectoriale; corelează planificarea de mediu cu cea de
amenajare a teritoriului şi urbanizare; impune măsuri de reconstrucŃie de mediu
ş.a.m.d.” (Op. cit., p. 486-487).
5
Daniela Marinescu, op. cit., p. 490-495.
320
locale în domeniul protecŃiei mediului1. Concomitent cu organizaŃiile
guvernamentale şi împreună cu competenŃele autorităŃilor naŃionale în
domeniul protecŃiei mediului, funcŃionează şi organizaŃii nongu-
vernamentale (ONG), dar acŃiunea de protejare a ,,environmentului” şi
participarea la adoptarea şi aplicarea deciziilor în domeniu, sunt de
resortul tuturor persoanelor fizice şi juridice, iar sistemul ,,monitoring
naŃional integrat” reprezintă o necesitate ineluctabilă.
Un sistem general de monitoring integrat funcŃionează şi la nivel
mondial.
Crescând în mod alarmant proporŃiile poluării naturii şi
extinzându-se efectele ei dincolo de perimetrul planetei ,,Pământ”,
ConferinŃa ONU, de la Stockholm (1972), a hotărât înfiinŃarea
,,Sistemului Global de Monitoring al Mediului Înconjurător”(GEMS -
SGMM), ca parte componentă a Programului Observarea Planetei şi
ca acŃiune de supraveghere a calităŃii mediului pe plan internaŃional.
Doi ani mai târziu, în 1974, la Nairobi, s-a Ńinut ,,Consfătuirea
Interguvernamentală”, convocată de Programul NaŃiunilor Unite pentru
Mediul Înconjurător, unde s-au inventariat şi ierarhizat substanŃele
poluante ce trebuie supravegheate prioritar şi care se impune a fi supuse
monitorizării 2 . Totodată, la ,,summitul” menŃionat s-au formulat
recomandări referitoare la principiile de funcŃionare a Sistemului Global
de Monitorizare a Mediului Înconjurător şi s-a indicat rolul fundamental
pe care-l are respectivul ,,sistem”, acela de a stabili ,,actualul fond al stării
biosferei”3.
Sistemul de ,,monitoring integrat” devine categoria curentă a
cunoaşterii şi acŃiunii atât a individului, cât şi a societăŃii. El
avertizează, dar şi oferă soluŃii, făcând responsabili pentru calitatea
mediului înconjurător pe toŃi şi pe fiecare în parte. Toate fiinŃele au un
drept la existenŃă, dar au şi datorii faŃă de cadrul în care trăiesc, iar
managementul ,,environmental” face cunoscute concluziile ce se
desprind atât sub raport teoretic, cât şi sub raport practic, în vederea
unor finalizări prin ,,monitoringul integrat”.

1
Op. cit., p. 496.
2
Op. cit., p. 523.
3
Ibidem.
321
 6. CULTURA POPULARĂ CA VOCAłIE
A CREATIVITĂłII PERMANENTE

„Datinile, poveştile, muzica şi poezia sunt

arhivele popoarelor. Cu ele se poate oricând
reconstitui trecutul îndelungat. Din studiul lor ne
vom lămuri despre originea limbii noastre, de
naşterea naŃionalităŃii române, de plăcerile naturii
cu cari este înzestrat poporul, şi de luptele ce le-au
susŃinut coloniile romane pân-a nu se preface în
locuitorii de astăzi ai vechei Dacii”.
Alecu Russo

Gândită, printr-o viziune retrospectivă, drept o cultură

„Ńărănească tradiŃională”1, iar dintr-o alta, de factură „spaŃială”, drept
„o geografie cutumiară”2, cultura populară unifică într-un „întreg”
sufletul satului şi-l plasează în anumite „complexe asociative”, care
durează în „memoria colectivă”3 şi se transmit auditiv sau vocal atât
între oameni, cât şi între generaŃii. CreaŃiune perpetuă şi ilustrare de
înŃelepciune şi de înŃelesuri indicibile, cultura populară se adresează în
primul rând trăirii sensibile şi aduce cu sine semnificări utile pentru
comunitate şi pentru om. Herder, în cunoscuta sa antologie intitulată
„Glas al popoarelor”, arată că „… spiritul cântecului (popular) …
singur stăpâneşte sufletele … Cântecul (popular) nu se vede, ci se
ascultă; se ascultă cu urechea sufletului, care nu ştie să numere, să

1
Kazimierz Dobrowolski, La culture paysanne traditionelle, în vol.
Les Transformations de la Campagne Polonaise, sous la direction de Ryszard
Turki, Wroclaw, Warzawa, Ksaboni, Wydawnichwo, Polskiey Akademii
Nauk, 1970, p. 497.
2
Am preluat – prin resemnificare – expresia lui J. Yver (Egalité entre
héritiers et exclusion des enfants dotés. Essai de geographie coutumière,
Paris, Sirey, 1966).
3
Cf. M. Halbwachs, La memoire collective, Paris, PUF, 1950; vezi, de
acelaşi autor, Les cadres sociaux de la memoire, Paris, PUF, 1952.
322
măsoare şi să cumpănească silabele izolate, ci se pătrunde de răsunetul
lor general şi răpit de dânsul, înoată cu el înainte” 1.

6.1. Cultura populară între genul proxim

şi diferenŃa ei specifică

Etimologic, termenul de cultură provine din latinescul cultura –

culturae şi însemna la vechii romani cultivarea pământului, adică
cultura agri. Mai târziu, mai exact, în perioada iluminismului francez,
i s-a conferit o semnificaŃie spirituală, aceea de cultivare a minŃii şi –
într-un fel – de purificare a sufletului. Astfel, conceptul de cultură a
fost substituit cu acŃiunea de organizare a complexului de valori care –
odată asimilate şi devenite uzuale – duc la dezvoltarea fiinŃei umane şi
la afirmarea personalităŃii însăşi.
Din punct de vedere genetic, cultura s-a datorat – aşa cum
spunea istoriologul englez Arnold Toynbee2 – unei „provocări a
mediului de către om”, iar axiologul german Max Scheler,
referindu-se şi el la relaŃia contradictorie dintre om şi mediu, menŃiona
că omul nu ascultă numai de un impuls total şi prin urmare, nu este
fiinŃa numai a reacŃiei imediate, ci este „singura fiinŃă care ştie să
spună nu”.
Într-o atare relaŃie, omul nu se foloseşte numai de corpul său
fizic şi nici nu uzează de instincte, care sunt limitate şi se află fixate în
organismul său biologic, ci creează instrumente, prelungiri puternice
şi sigure ale propriilor sale membre şi, manifestând atitudini, se
desprinde de natură şi produce cultura. Un astfel de act a făcut posibilă
trecerea de la aşa-zisa „economie de pradă” la „economia de
producŃie” şi de la consumul direct al obiectelor din mediu la
„procesarea lor”.

1
Stimmen der Völker in Liêdern, gesammelt, geordnet und Zum Theil
übersetzt von Johannes Gottfrued Harder (apud Alexandru Odobescu,
Cântecele poporane, în vol. Elogiu folklorului românesc, E.P.L., Bucureşti,
1969, p. 71).
2
A. Toynbee, A study of History, London, 1854, vol. I, p. 71.
323
 Unealta, devenind premisă primordială a producŃiei1 şi
impunând efectele ei mecanice asupra acesteia, a făcut ca homo
arhaicus să devină homo faber, iar datele din mediu să se transforme
„din momente naturale în momente istorice”2. În acel punct, omul a
activat asupra mediului înconjurător nu numai fizic, adică nu numai
„consumându-l”, ci şi ca fiinŃă gânditoare, adică – altfel spus -, ca
„fiinŃă proiectivă”, intrând în contact atât cu natura, cât şi cu semenii
săi. În consecinŃă, ca „fiinŃă generică”, omul s-a reprodus în plan real
într-o triplă ipostază, şi anume: în obiectele create de către el, în
sistemul de relaŃii sociale şi – în fine – în planul reprezentărilor ideale,
afirmând specificitatea sa ireductibilă în raport cu evoluŃia biologică şi
luându-o înaintea acesteia. Desprinzându-se de instincte şi devansând
natura, omul i-a adăugat cultura.
E de reŃinut însă că, producând pentru a-şi satisface anumite
trebuinŃe materiale sau spirituale, el a produs nu numai obiecte şi deci
nu numai lucruri, ci a produs şi modalităŃi de a produce, creând
structuri şi relaŃii „transindividuale” sau „stiluri”, „ca mănunchi de
stigme şi de motive” – după expresia lui Lucian Blaga3. Filosoful
clujean sublinia că „apariŃia culturii, în genere, este identică cu
apariŃia unui nou mod de existenŃă”4, adică existenŃa întru mister şi
pentru revelare; aceasta realizându-se – după Blaga – nu printr-o
simplă mutaŃie biologică şi nici prin apariŃia de noi „configuraŃii
vitale”, ci „printr-o mutaŃie de esenŃă ontologică”.
Afirmarea omului într-o altă ipostază decât cea în serie de
filogeneză biologică face ca el să existe într-un alt plan, acela al
semnificaŃiei de sine,5 şi să fie menit unui alt destin, acela al creaŃiei şi
al stilizării6. E de reŃinut că actul de creaŃie, care, în fond, e un act de

1
Gordon Childe, Făurirea civilizaŃiei, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966,
p. 101.
2
K. Marx, Capitalul, vol. I, în K. Marx, Fr. Engels, Opere, vol. 23,
Editura Politică, Bucureşti, 1962, p. 345.
3
Lucian Blaga, Trilogia culturii, E.L.U, Bucureşti, 1969, p. 368.
4
Op. cit., p. 379.
5
Vezi Henri Wald, Limbaj şi valoare, Editura Enciclopedică Română,
Bucureşti, 1966, p. 101.
6
Expresia aparŃine lui Lucian Blaga, op. cit., p. 381.
324
cultură – nu reprezintă o elaborare spontană şi necontrolată şi nici o
stereotipie pragmatică cu scop exclusiv utilitar, ci e valoare şi e
normă, e scop şi e mijloc, e model şi e lucru produs de om.
Orice produs cultural e o sinteză profundă de sensuri şi mesaje,
în sinea lui, care coabitează organic o dimensiune materială şi o alta
spirituală. Niciun produs nu este numai substanŃă sau numai idee.
Cultura este în fondul ei bidimensională1, deoarece prin creaŃie
materia accede la idealitate, iar spiritul se materializează.

6.2. Definirea conceptului de cultură

Acest concept a devenit unul dintre cele mai disputate, atât sub
aspect semantic, cât şi sub altul, de factură structurat-funcŃională. Aşa
se explică faptul că A. L. Kroeber şi Clyde Kluckhom găseau în anul
1952 un număr de 164 de definiŃii ale culturii2, ca apoi Abraham
Moles, cu peste un deceniu mai târziu, să descopere 200 de enunŃuri
ale respectivului3 concept. De aceea, e dificil, dacă nu chiar imposibil
de reprodus sau chiar numai de sintetizat toate aceste formule. Ar
trebui mai întâi să fie stabilite criterii taxonomice, care să faciliteze o
anume aşezare a lor într-o ordine valorică, iar în al doilea rând, să se
descopere semnificaŃia în raport cu înŃelesul lor social, ori chiar
convenŃional. Din atare motive, vom proceda în manieră reductivă,
simplificând demersul analitic şi recurgând la o simplă invocare de
nume de autori sau de curente de exegeză fără vreun scop de analiză
comparativă şi fără a formula vreo judecată de valoare asupra
vreunuia dintre ele. În sensul celor menŃionate, vom invoca şcolile
antropologice – americană şi engleză -, care l-au avut ca întemeietor
pe F. Boas şi care au pus la baza efortului de explicare a culturii
raporturile dintre societate şi personalitate.
IniŃial, concepŃia antropologică a fost una unitară, dar ulterior s-a
produs o sciziune de concepŃie prin care s-au structurat două curente

1
Henri Wald, op. cit., p. 59.
2
A.L. Kroeber, Cl. Kluckhom, Culture – A Critical Review of Concept
and Definitions, New-York, 1952.
3
Abraham Moles, Sociodinamica culturii, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti
1973.
325
distincte, unul numindu-se „culturologic”, iar celălalt intitulându-se
„psihologic”.
Curentul culturologic a fost dezvoltat de o pleiadă remarcabilă
de specialişti în domeniu, precum B. Malinowski, A. White,C. Wisler,
R. Brown şi L. Mumford, şi considera cultura ca pe un „supraorganic”
obiectiv, care există independent de om şi având atât un caracter
structural, cât şi un altul, funcŃional.
Cel de-al doilea curent, numit curentul psihologic, a fost
reprezentat de Margaret Mead, R. Benedict, A.L. Kröeber,
Cl. Kluckhom, precum şi de către Ralf Linton. Aceştia explicau
fenomenul cultural prin referinŃă exclusivă la individul particular,
înŃeles ca fiinŃă singulară şi considerat a fi „conştientul funcŃional”. El,
individul, în perspectiva acestui curent, este o sinteză activă a tuturor
elementelor sufleteşti şi asimilează în sine toate percepŃiile venite din
afară. Rolul său este unul reactiv, acela de a fi un rezonator faŃă de
ceea ce se întâmplă în mediu şi de a lua atitudine atunci când
împrejurările o cer. De aceea, curentul psihologic a pus accent pe
comportament, gândit ca relaŃionare cu lumea şi ca acela care implică
o mişcare de efort creator.
În ceea ce priveşte primul curent, cel culturologic, aici îl
menŃionăm mai întâi pe Bronislaw Malinowski, care considera cultura
ca „un tot integral constituit din bunuri de consum, din drepturi
constituŃionale acordate grupurilor sociale, din idei şi mesteşuguri, din
meserii, credinŃe şi din obiceiuri. Indiferent dacă examinăm o cultură
foarte simplă (şi) primitivă sau o cultură foarte complexă şi dezvoltată,
ne lovim de acest mecanism, în parte material, în parte spiritual cu
ajutorul căruia omul îşi poate rezolva problemele specifice cu care
este confruntat.”1 Pentru Bronislaw Malinowski, cultura este un
produs al muncii şi un mijloc pentru realizarea scopurilor, precum şi
un răspuns dat de către om mediului natural, răspuns care-l duce pe
acesta la crearea unui mediu artificial, acest mediu artificial fiind
însăşi cultura.
Pentru Pitirim A. Sorakin, exponent şi el al curentului obiectivist
în sociologia americană, cultura (pe care el o identifică cu civilizaŃia)

1
Bronislaw Malinowski, Ascentif Theory of Culture and other Essays,
New York, 1950, p. 36.
326
reprezintă totalitatea valorilor, normelor şi semnificaŃiilor care sunt ale
indivizilor în acŃiunea lor reciprocă, precum şi totalitatea instituŃiilor
care materializează, socializează şi transmit aceste semnificaŃii1.
Sociologul american este unul din promotorii expresiei de „socio-
cultural”, prin care înŃelege o sinteză a creaŃiei şi a existenŃei umane,
precum şi ai teoriei despre cultură privită ca „ansamble” şi „sisteme”
create de către om. Fără distincŃia ce se impune a fi făcută între sistem
şi ansamblu socio-cultural nu putem înŃelege constantele culturii. De
asemenea, fără o concepŃie adecvată despre civilizaŃia întreagă a unui
popor şi fără o înŃelegere profundă a „conglomeratelor de sisteme şi
suprasisteme” – adăuga sociologul american – nu accedem la
elementele particulare specifice culturii.
Cealaltă orientare, adică orientarea comportamentistă sau
psihologică, consideră cultura ca pe un sistem de manifestări înŃelese
ca reacŃii ale omului faŃă de fenomenele din mediu. M. Mead, R.
Benedict, R. Kardiner şi R. Linton au uzat de această explicaŃie în
cercetările lor de teren, atât asupra triburilor africane şi americane, cât
şi asupra societăŃilor moderne.
Ralph Linton, sub influenŃa lui Kardiner, defineşte cultura ca
fiind „configuraŃia comportamentelor învăŃate şi a rezultatelor lor, ale
căror elemente componente sunt împărtăşite şi transmise de către
membrii unor societăŃi”2.
InteracŃiunea individului, atât cu societatea, cât şi cu formele
culturale, constituie – după R. Linton – izvorul manifestărilor
comportamentale şi generează anumite mobiluri, bazate pe
sentimentul particularităŃilor de sine şi pe funcŃiuni pozitive care
orientează conduita şi asigură stări de reuşită în timp. Modelul – după
Linton – este întemeiat pe comportament şi chiar el însuşi este un
anume gen de comportament; „un comportament (un răspuns la
mediu) care obŃine întotdeauna rezultatul dorit – nota Linton – este
învăŃat mult mai repede şi devine un răspuns standardizat, pentru că
individul care aderă la asemenea răspunsuri standardizate se

1
P.A. Sorakin, Comment la civilisation se transforme (ediŃie franceză a
lucrării Social and Culture Dynamics), Paris, PUF, 1964, p. 245.
2
Ralf Linton, Fundamentul cultural al personalităŃii, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968, p. 73.
327
integrează mai bine… Asemenea standarde de comportament sunt
numite de către antropologi modele culturale. Cultura ca ansamblu –
conchide autorul – este un agregat mai mult sau mai puŃin organizat de
atare modele”.
Ceea ce considerăm a fi o reuşită pentru culturologie şi – prin
urmare – reprezintă o premisă favorabilă studiului acestui subiect se
referă la caracterul explicit atât al definiŃiilor, cât şi al descrierilor de
care uzează antropologii, ceea ce facilitează înŃelegerea sensurilor pe
care le exprimă, fără a forŃa tradiŃia lingvistică şi fără a recurge la
construcŃii sofisticate.
E util să menŃinem sensul conceptului de cultură în limitele unor
formule de nivel mediu, care să evite atât înŃelegerile extensive, care
identifică cultura cu societatea, cât şi pe cele restrictive, care reduc
domeniul său specific la acŃiunea de perfectare a spiritului uman şi –
deci – îi limitează sfera exclusiv la una dintre aplicaŃiile ei. Petre
Andrei avea dreptate atunci când spunea că „… natura unită cu valoarea,
natura pusă în valoare, este cultura”, iar Dimitrie Gusti vorbea de o
cultură obiectivă (în care includea codurile de legi, cultul, religia,
descoperirile ştiinŃifice), ce constituie sistemul de bunuri din care rezultă
stilul unei epoci; cultura instituŃională, ce cuprinde statul, biserica,
familia, şcoala, organizaŃiile economice, precum şi obiceiurile, tradiŃiile şi
cultura individuală (care priveşte atitudinile persoanei în raport cu valorile
create şi implicarea ei în crearea de noi valori)1.
Sintetizând, considerăm cultura ca un ansamblu unitar de valori
materiale şi spirituale, precum şi totalitatea instituŃiilor, obiceiurilor,
normelor şi tradiŃiilor prin care omul prelucrează natura şi transformă
societatea, transformându-se pe sine, pentru un mod de trai suficient
supravieŃuirii şi pentru o calitate superioară a vieŃii.

6.3. Sistemul culturii: cultura naŃională

şi subsistemele ei constituente
Între sistemul culturii şi sistemul naŃional există o relaŃie de
complementaritate dialectică, întemeiată pe o serie de afinităŃi

1
Dimitrie Gusti, Pagini alese, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1965,
p. 252.
328
substanŃiale, printre care cea mai importantă este aceea că naŃiunea
constituie un produs cultural, iar la rândul ei, ea însăşi este producătoare
de cultură.
Cultura naŃională este un sistem socio-uman deosebit de activ,
care sintetizează în sine întreaga experienŃă istorică a unui popor şi
exprimă pregnant specificul ireductibil al acestuia. De aceea, se
vorbeşte de cultură naŃională sau cultura naŃională a unui popor.
În perioada revoluŃiei ştiinŃifico-tehnice contemporane, precum
şi – în general – în stadiul dezvoltării industriale, sistemul culturii
naŃionale cuprinde trei specii distincte (trei subsisteme), cu modele
proprii de exprimare şi cu mijloace aparte de a-şi elabora mesajul.
Aceste trei subsisteme sunt: cultura populară, cultura înaltă sau
conceptualizată şi cultura de masă sau mass-media.
E de reŃinut însă că cele trei specii ale sistemului culturii
naŃionale nu se plasează disparat una faŃă de alta în cadrul sistemului
culturii naŃionale şi nici nu împart cu exactitate matematică spaŃiul
acestuia. Cu alte cuvinte, ele nu fragmentează corpul unui întreg
cultural şi nici nu-l prezintă în segmente de sine stătătoare, ci îl
compun şi-l structurează „în forme şi în modele unitare”, impuse de
finalităŃile sistemului integrator, şi „legate” una de alta printr-un fel de
„cenestezie” problematică – dacă se poate spune aşa. De aceea, ele
pot fi evaluate ca „stări” şi „ipostaze” echivalente ale întregului
cultural, mai ales dacă se are în vedere situaŃia operei.
Ideea conceperii celor trei specii ale culturii naŃionale drept
„forme echivalente” ale unui tot organic se întemeiază pe un set de
aserŃiuni deosebit de relevante pentru cazul în dezbatere. Astfel, atât
sub aspect genetic, cât şi ca finalitate creatoare, subsistemele
menŃionate anterior sunt „cosubstanŃiale”. Originea lor, aceeaşi pentru
toate, le apropie şi chiar le leagă, iar scopul lor este acelaşi, de a
înnobila fiinŃa umană.
La unitatea genetică a celor trei specii ale culturii, precum şi la
finalitatea lor comună se adaugă omogenitatea lor de conŃinut, precum
şi solidaritatea lor etnică. Fiindcă, aşa după cum este cunoscut,
naŃiunea, prin puterea de care dispune în monitorizarea dezvoltării
sociale, ca şi prin rolul ei reglator pe care-l are asupra culturii, îi
imprimă acesteia un determinism singular şi acordă celor trei specii o
aceeaşi importanŃă. Totodată, mecanismele circulaŃiei produselor
329
culturale, precum şi capacitatea mesajului acestora de a adopta diferitele
forme de expresie fac extrem de dificilă delimitarea creaŃiilor care
aparŃin concomitent culturii înalte, culturii folclorice şi culturii de masă.
Ele uzează de referenŃialuri comune, dobândind un caracter izomeric şi
devenind mai degrabă intersectante, astfel încât întregul îşi
subordonează părŃile, iar generalul se situează dincolo de particular.
La cele de mai sus, am fi înclinaŃi a mai adăuga încă un
argument în favoarea ideii de unitate a celor trei specii ale culturii
naŃionale, raportându-ne de această dată la consumatorul de creaŃii
culturale, adică la cel căruia îi sunt ele destinate. În cele mai multe
situaŃii, subiectul care recepŃionează mesajul cultural manifestă o
atitudine de indiferenŃă şi neutralitate în raport cu apartenenŃa operei
la unul dintre subsistemele culturii naŃionale. Criteriile de apreciere şi
deci alegerea pentru însuşirea de către subiect a operei le constituie
valoarea şi consistenŃa mesajului, şi nu situarea ei în sistem.

6.4. Subsistemul culturii rurale

Cercetată ab origine şi gândită în devenirea ei în timp, cultura
populară s-a produs în stadiile arhaice ale ciclului primar al istoriei
omului şi a reprezentat întâiul semn al libertăŃii antropice. Strâns
legată de procesul muncii şi produsă în relaŃie directă cu natura, ea a
fost actul reflex al creaŃiei etnografice şi a constituit momentul în care
fiinŃa „hominină” a trecut din stadiul de obiect în acela de subiect.
Definitorii pentru acea perioadă sunt caracterul puternic
comunitar al vieŃii sociale şi funcŃionarea unor norme dominant
colective de organizare în grup. ProducŃia era obştească, iar schimbul
era unul cel mult de troc. Legătura reciprocă dintre indivizi se baza pe
solidaritatea de opinie, iar finalitatea acesteia era aceea a supravieŃuirii
întregului. Nu individul în particularitatea lui ireductibilă, şi nici o
voinŃă a vreunui om luat separat constituiau cadrul specific de
manifestare în aceste colectivităŃi, ci viaŃa dusă într-un comunism
primitiv absolut reprezenta trăsătura definitorie a acestei perioade.
Paradoxală, dar efectivă – pentru cazul în speŃă – era predominanŃa
exclusivă a calităŃii asupra cantităŃii, adică a întregului asupra părŃilor
sale. O similitudine interindividuală perfectă, precum şi „conştiinŃa de
speŃă comună” făceau ca realitatea persoanei în cadrul grupului să fie
330
nesemnificativă, în raport cu aceasta din urmă, iar gândirea tuturor să
se manifeste prin reprezentări colective, şi nu şi prin cele individuale.
Totodată, omul trăind în natură şi depinzând de elementele ei
concrete, s-a elaborat o gândire de efect tehnic şi s-au construit
arhetipuri de origine „onomatopeică”. ImitaŃia, ca şi „articularea”
omului cu lucrurile din mediul lui de viaŃă realizează interferenŃa
dintre două lumi, în care una (adică, aceea a omului) trebuia şi trebuie
s-o reprezinte pe cealaltă. Idealizarea (atât cât era ea cu putinŃă în
epoca arhaică, şi atât cât s-a manifestat în mediul sătesc) a fost
impregnată cu sensuri şi cu imagini ale naturii, iar creaŃia culturală a
fost şi este una de tip „naturalist”. Logica datului concret sau „logica
viului” – uzând de binecunoscuta expresie a lui Jacobs – s-au
transformat şi se transformă în conŃinuturi ale reflecŃiei creative. Ca
om al naturii şi ca fiinŃă care trăieşte pe seama acesteia, omul
coabitează cu elementele ei materiale şi dezvoltă o atracŃie de afinitate
cu resursele existente aici. AcŃiunea sa trebuia să se desfăşoare într-un
perfect consens cu toate fenomenele din exteriorul fiinŃei sale, iar
produsele culturii lui erau şi sunt ecoul impactului de mediu trăit de
către el.
Principiul naturii, implementându-se adânc în structurile
existenŃei omului şi înscriindu-se în formaŃiunea sa genetică, îi
„dictează” (dacă se poate spune aşa) un set de reguli ductile şi-i
impune norme care să orienteze fapta şi s-o organizeze în felul forŃelor
naturii1. Ele, adică normele, introduc în cauzalitatea socio-umană
determinări ale cauzalităŃii cosmice, impunând reproducerea
modelului fizic de către opera omului. Grete Dirks2, într-o mai veche
lucrare de analiză a culturii populare, se referea la ceea ce Al. Dima

1
Nu putem rezista tentaŃiei de a nu invoca – pentru ideea de mai sus –
enunŃul, devenit paradigmă, al lui Fr. Bacon, potrivită căruia „ŞtiinŃa şi
puterea omului sunt unul şi acelaşi lucru, fiindcă necunoaşterea cauzei face să
dea greş efectul. Natura nu este învinsă decât ascultând de ea; ceea ce în
teorie este cauză, în practică este regulă” (Noul Organon, traducere
N. Petrescu, M. Florian, Studiu introductiv, Al. Posescu, Editura Academiei,
Bucureşti, 1957, p.25).
2
Grete Dirks, Schopherische Gestaltung der deuschen Volkskunst,
Berlin, 1935, p. 40.
331
numea „indicaŃie” sau „contraindicaŃie a materialului”1 şi făcea
observaŃii subtile privitoare la prelungirea principiilor naturii în
conŃinuturile acŃiunii subiectului. „Admirăm în această artă casnică –
scria Grete Dirks – fina sensibilitate pentru materialul – lemn, întrucât
modelul urmăreşte în linii mişcătoare structura lemnului. Un motiv se
supune deci frumuseŃii şi putinŃei de expresie a materiei şi se
încorporează datului. Modelul – conchide Dirks – primeşte de la
material inspiraŃia şi rămâne constrâns în el, motiv şi material
alcătuiesc un acord armonic”2. Continuând ideea şi accentuându-i
anumite sensuri ale ei de conŃinut, am putea spune că, în cadrul unui
atare acord, ca şi în orice efort de relaŃionare a spiritului cu lucrurile,
intervin ineluctabil anumite arhetipuri obiectiv determinate, care
modelează acŃiunea şi în baza cărora două fiinŃări total distincte se
îngemănează într-un tot organic şi-şi dau un fel interesant de sens
comun3. Atare norme (care, în fapt, au rolul de a itera atât producerea
de obiecte, cât şi modalitatea de a le produce) nu au un caracter
arbitrar şi nici nu sunt de esenŃă strict subiectivă. Dimpotrivă, aşa cum
deja s-a menŃionat şi cum logica lucrurilor ne-o spune, temeiul lor şi
rolul pe care-l au de îndeplinit, acela de a raŃionaliza acŃiunea umană,
se regăsesc total înscrise în interstiŃiile naturii exterioare şi devin
judecăŃi de conversiune ale acestora. Un astfel de proces are loc
întrucât, din ordinea de aşezarea elementelor naturii, ca şi din valoarea
ce o au ele pentru om decurg în mod firesc codurile normei şi se
fixează repere materiale de reflectare spirituală. Immanuel Kant,
referindu-se la relaŃia dintre geniu, considerat a fi „dar al naturii”, şi
1
Al. Dima, Arta populară şi relaŃiile ei, Editura Minerva, Bucureşti,
1971, p. 10.
2
Grete Dirks, op. cit., p. 41.
3
Ne-am folosit aici de o idee a lui Nicolai Hartmann, care, referindu-se
la cele două moduri de a fi ale existenŃei, urmărea să surprindă relaŃionarea
lor posibilă şi să verifice ipoteza cu datele realităŃii oferite de reprezentări:
„Unitatea lumii – scria filosoful german – nu este sfâşiată prin dualitatea
felurilor de a fi ale existentului, ale realului şi ale idealului: două moduri de a
fi ale existentului nu înseamnă două lumi independente” (Der Aufbau der
realen Welt, Grundriss der algemeinen, Kategorienlehre, Berlin, 1964, p. 58;
vezi şi studiul semnat de către Alexandru Boboc, Estetica, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1985, p. XVI).
332
„regulile creaŃiei artistice”, formula teza realistă după care „natura
prescrie reguli artei”: Întrucât talentul însuşi, ca facultate productivă
înnăscută a artistului, aparŃine naturii, am putea spune că geniul este
dispoziŃia înnăscută a sufletului (ingenium) prin care natura prescrie
reguli artei1.
Ca liant dialectic între om şi univers şi ca măsură a oricărui efort
şi gest, norma este un orizont al convergenŃei materiei cu forma –
cum ar spune Aristotel -, adică este o zonă în care arhetipul uman
realizează o convertire a datului natural într-o expresie socio-culturală.
Finalitatea ei e una rezultată dintr-o recurenŃă a structurii asupra
conŃinutului. Din atare motive, am putea spune că „indicaŃiile” sau
„contraindicaŃiile” la care ne-am referit anterior se „traduc” şi se
„transpun” în „indicatori” pentru conduita omului. În subtilele lui
Satire, Juvenal spunea că „Nunquam ahud natura, ahud sapientia
dicit”, iar HoraŃiu, în Epistola a X-a, era şi mai sugestiv scriind:
„Înlătură naturalul cu furca şi mereu va reveni în galop: «Naturam
expelles furca, tamen usque recurret»”.
Cu mult mai târziu, adică în secolul al XIX-lea, Schelling vorbea
de „spiritualizarea instinctului creator al naturii în persoana artistului”
şi de faptul că acesta din urmă, ca spirit conştient şi ca voinŃă proprie,
este profund înrădăcinat în natură.
La rândul său, Alois Riegle, în cunoscuta sa lucrare
Meşteşugurile artistice în perioada romană târzie, dezvoltând ideea
„voinŃei de artă” şi corelând-o cu aceea a „conceptului de stil”,
conchidea şi el că există o unitate intrinsecă între creaŃia artistică şi
universul existenŃei omului: „Orice vrere umană – scria gânditorul
austriac – este îndreptată spre alcătuiri mulŃumitoare ale raporturilor
sale cu universul (în sensul cel mai larg al cuvântului: universul
interior sau exterior al omului). VoinŃa formativă de artă reglează
raportul omului cu acea înfăŃişare a lucrurilor care poate fi receptată
pe calea simŃurilor; în felul acesta, ajunge să exprime modul cum,
după caz, doreşte omul să vadă în forma şi culoarea lucrurilor
(asemănător felului cum, în voinŃa poetică de artă, doreşte să aibă o
reprezentare clară a obiectelor). Omul însă nu este o fiinŃă dotată doar

1
Immanuel Kant, Critica facultăŃii de judecare, studiu introductiv,
Mircea Florian, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p.202.
333
cu simŃuri ale receptării (pasive), ci (este, n.ns.) şi o făptură care
solicită (activă), care de aceea vrea să-şi tălmăcească universul după
cum răspunde dorinŃei sale… în chipul cel mai deschis şi potrivit cu
putinŃă”1.
Ca „făptură” activă însă şi ca fiinŃă care operează în peisaj, omul
transformă domeniul realului într-un domeniu de „realizare”. „Nu
simpla contemplare a lucrurilor şi nici consumul direct şi brut al
acestora, ci acea trudă îndelungată şi stăruitoare, acea atitudine de
apropiere şi de neîncetată activitate de prelucrare a obiectelor din
natură prin care s-a creat cultura, constituie originea dintâi a acesteia
şi – de fapt – tot aici se află originea dintâi a creaŃiei populare, când
peisajul natural a fost transformat în peisaj rural, iar plăsmuirile
spirituale sunt încărcate cu un conŃinut teluric. Atât formele de
expresie, cât şi tipurile de reprezentare ale diferitelor specii de creaŃie
comportă o esenŃă de factură „naturistă” – dacă se poate spune aşa – şi
se plasează ineluctabil sub semnurile rosturilor cosmice.

6.5. Sens şi finalitate în analiza culturii populare

IniŃiativa de punere în valoare a creaŃiei populare aparŃine
englezului Thomas Percy, care, în anul 1765, atrăgea luarea aminte
asupra produselor provenite din credinŃe, din mentalităŃi şi din
superstiŃii, iar puŃin mai târziu, adică în anul 1776, Johan Gottfried
Herder, într-un spirit romantic, ridica produsele culturii populare la
rang de „glas al popoarelor”.
Este însă meritul arheologului englez Williams Thomas, în anul
1846, de a fi combinat două vocabule ale limbii sale, respectiv „folk”,
care înseamnă „popor”, şi „lore”, care semnifică „înŃelepciune”,
înlocuind astfel două expresii ambigue, precum: „popular antiquiles”
şi „popular literature” şi formulând un concept nou, acela de „folclor”.
Ceva mai târziu, adică în anul 1878, s-a înfiinŃat şi o societate de
specialitate în Anglia, la Londra, numită „The Folclore Society”, care
definea folclorul drept „ştiinŃă a tradiŃiei”. De fapt, folclorul cuprinde

1
A se vedea Alois Riegle, Spätromische Kunstindustrie, Wien, 1927,
p. 401-402, Vezi, de asemenea, Lorenzo Dirtmann, Stil-Simbol-Structură,
Editura Meridiane, Bucureşti, 1989, p. 34-35.
334
creaŃiile muzicale, coregrafice şi literare, dar şi credinŃele, obiceiurile
şi miturile unui popor, privite ca expresii ale afectivităŃii naturale a
acestuia şi purtând amprenta specificităŃii sale etnice.
Într-o încercare taxonomică de tipologizare a formelor culturii,
s-ar putea stabili cel puŃin una care ar corespunde fenomenului care
s-a convenit să se numească folclor şi care n-a încetat a fi obiect de
analiză şi chiar de dileme în rândul specialiştilor. Astfel, Greimas şi
Lotman au delimitat două tipuri de societăŃi, operaŃie efectuată în
funcŃie de modul de utilizare a limbii naturale comune. În opinia lor,
în societăŃile arhaice, există limbaje ce corespund unor grupuri
determinate sub aspect funcŃional, şi anume: limbajul bărbaŃilor,
limbajul femeilor, limbajul sacru şi limbajul profan.
În societăŃile moderne şi industriale – arătau cei doi autori – se
remarcă o totală libertate de utilizare individuală a limbii comune.
Între cele două categorii de cultură – după Greimas şi Lotman –, adică
între cultura arhaică şi cea modernă – s-ar situa cultura folclorică.
Greimas extinde sfera conceptului de folclor, înglobând în ea
toate elementele relevante dintr-o anume creaŃie şi incluzând aici chiar
practici de esenŃă ocultă, cum ar fi „incombustia trupului deasupra
unei mase de jăratec” sau legendele despre „levitaŃiune” (ridicarea
corpului uman în aer) etc. Nu sunt excluse credinŃele în duhuri bune şi
duhuri rele şi nici practicile populare cu rol medical ca: descântece,
farmece etc. La acestea se adaugă scrierile hagiografice, care prezintă
miracolele sfinŃilor şi care ne relatează „stări misterioase” sau chiar
„demonice” şi care conduc la procese de conştiinŃă obscură sau la
trăiri abulice. Încercarea de a releva natura fenomenului prin analiză
sau prin simpla intuiŃie reprezintă o inutilitate, întrucât faptele se iau
ca atare şi deci li se constată doar existenŃa.
Mircea Eliade, referindu-se la originea faptică a produselor
folclorice şi recuzând ideea de act reflexiv al creaŃiei culturii populare,
urmărea să demonstreze că la baza credinŃelor din faza primitivă a
popoarelor, dar şi a folclorului din zonele civilizate stau faptele, iar nu
creaŃiile fantastice. Verificând experimental unele dintre credinŃele şi

335
superstiŃiile ştiute, precum cryptesthesia pragmatică1, levitaŃiunea,
incombustibilitatea corpului omenesc etc., avem dreptul să emitem
supoziŃia că şi la baza celorlalte credinŃe populare stau fapte concrete,
şi nu structuri imaginative.
E de reŃinut însă – în consens cu Mircea Eliade – că nu se pot
trece cu vederea toate acele procese de exagerare sau chiar de alterare
a realităŃii de către mentalitatea arhaică. ProducŃia folclorică însăşi
modifică – de multe ori fundamental – orice „dat real”, acordându-i
semnificaŃii noi sau reevaluându-l în baza unor finalităŃi contextuale
distincte. Totuşi, premisa iniŃială – pleonastic exprimându-ne – este o
experienŃă de viaŃă, iar procesul comunicării atât intrageneraŃional, cât
şi transgeneraŃional este esenŃial în cultura populară. Într-o atare
perspectivă, folclorul este un document lingvistic al psihismului
colectiv al unui grup etnic. Cântecele, jocurile populare, costumul
naŃional etc. – toate sunt expresii perfecte ale unei anumite forme de
psihologie colectivă şi toate se revendică într-un fel de viaŃă
sufletească de la nivel de simŃuri. Într-un fel, izvorul generator de
produse folclorice este expresia experienŃei iraŃionale, o trăire intuitivă
de către om a fenomenelor naturii, dar şi a celor ce privesc ciclurile
vieŃii. Desfăşurarea lor are un caracter animist. E de menŃionat însă că,
o dată cu dezvoltarea capitalismului şi concomitent cu procesul de
afirmare a caracteristicilor naŃiunii ca tip emblematic de manifestare
etnică, folclorului i s-a descoperit o semnificaŃie înalt reprezentativă,
iar preromantismul, cât şi romantismul l-au transformat în simbol al
identităŃii de neam. Ascendentul lui faŃă de toate celelalte creaŃii
culturale era acela de origine. Fiindcă, marele şi unicul său principiu îl
reprezenta acel adânc de istorie şi de lucrare a unui agent statornic,
care se cheamă „Ńara reală” – după expresia lui Eminescu –, iar
„creaŃia acestei Ńări” constituie „înŃelepciunea ei”, care este şi
„morală”, dar şi „frumoasă”.
„Poezia populară – scria Montaigne – are simplităŃi şi graŃii prin
care se poate potrivi cu cea mai însemnată frumuseŃe a poeziei

1
E vorba de facultatea unor anumitor oameni de a „vedea” persoane,
obiecte sau chiar „episoade întregi” în momentul în care se atinge un lucru
purtat multă vreme de cel în cauză.
336
desăvârşite”1. El distingea alături de o „poezie perfectă, după artă” şi o
„poezie populară pur naturală”.
La rândul său, romanticul Johan Gottfried Herder, deşi a
formulat judecăŃi de valoare dintre cele mai contradictorii despre
poezia populară, totuşi lui îi datorăm prima antologie a poeziei
populare din mai multe Ńări şi tot el a formulat una dintre cele mai
fascinante caracterizări ale creaŃiei acestui gen de cultură: „Aibă chiar
un cântec de felul celor bune mai multe greşeli însemnate, greşelile i
se pierd, strofele rele se trec cu cântarea; dar spiritul cântecului, care
singur stăpâneşte sufletele, acel spirit e nemuritor şi poartă mintea
înainte. Cântecul – continua filosoful german – nu se vede, ci se
ascultă (subl.ns.); se ascultă cu urechea sufletului, care nu ştie să
numere, să măsoare şi să cumpănească silabele izolate, ci se pătrunde
de răsunetul lor general şi răpit de dans, învaŃă cu el înainte”2.
În aceeaşi lucrare, intitulată semnificativ Glas al popoarelor şi
devenită una clasică în domeniul folcloristicii, Herder adăuga alte
sensuri definitorii pentru creaŃia populară: „Ea (adică poezia populară,
n.ns.) vieŃuia în urechea poporului, pe buzele şi pe harpele cântăreŃilor
de atunci, ea cânta istoria şi felurite întâmplări, tainele şi minunile şi
semnele prevestitoare; ea era floarea prin care se caracterizează
poporul cu limba şi Ńara sa, cu îndeletnicirile şi prejudecăŃile, cu
patimile şi cu trufiile, cu muzica şi chiar şi sufletul său”3.
În optica herderiană şi, în general, în perspectiva romantismului,
creaŃia populară este una dintre permanenŃele spiritului etnic.
Într-însa afluează concentric trăiri de viaŃă şi de muncă şi tot
într-însa îşi dau întâlnire secole de istorie şi de producere de social. Ea
vine de departe, din vremuri demult apuse, dar fără să omită nimic din
ceea ce constituie semn revelator al dăinuirii unui popor într-o
geografie a sa şi fără să nu „consemne” momentele lui de cumpănă,
dar şi de „existenŃă” în dreptatea lui.

1
Essais de Michel Montaigne, Livre I, chap. 64; vezi şi
Al. Odobescu, Cântece poporane, în vol. Elogiu folclorului românesc,
antologie realizată de Octav Păun, E.P.L., Bucureşti, 1969, p. 71.
2
Vezi Al. Odobescu, op. cit.
3
Ibidem.
337
 Parafrazându-l pe Herder şi relevându-i încă o dată accentele de
valoare ale analizelor sale, menŃionăm şi noi că în poezia populară
trăiesc „tainele şi minunile” unei etnii, iar în alcătuirile ei vibratorii
stau „învăŃăturile sale de minte” şi „învăŃăturile sale de inimă”. Din
atare motive – cum spunea Herder – cântecul popular „nu se vede”, ci
„se ascultă”, se ascultă cu „urechea sufletului” şi cu sensibilitatea
gândului”, fiindcă aici, în acest „cântec”, se află depozitate
„îndeletnicirile” şi „prejudecăŃile” unui popor şi tot aici se găseşte
„limba” în care au fost rostite feluritele lui „împliniri” şi „neîmpliniri”.
Dezvoltând ideile lui Herder şi extinzându-le şi pe alte planuri,
se impune să notăm că „folclorul” n-a fost şi nu este o simplă „stare
spirituală” a unei colectivităŃi şi nici nu s-a elaborat în mod
conjunctural, ci s-a format într-o ambianŃă socială dată, ca o necesitate
a acesteia. De fapt, procesele productive impun ineluctabil o materie şi
o tehnică – aşa cum nota Leroi-Gourhan1 –, dar impun şi un anumit
model intelectiv, care se concretizează în etosul muncii şi devine un
produs cultural.
Totodată, „cultivând natura” şi trăind cuprins în ritmurile ei
organice, grupul caută să le înŃeleagă şi să deprindă modurile lor de
întrebuinŃare, proiectându-le în diferite reprezentări simbolice şi
concretizându-le în trăiri de esenŃă „naturistă” – dacă se poate spune
aşa. Un proces productiv generează şi un complex de atitudini şi de
reacŃii faŃă de evenimentele şi fenomenele din mediul cosmic,
plămădindu-se mentalităŃi şi apărând treptat „cutuma”. Toate la un loc
determină ceea ce Lucian Blaga numea „matrice stilistică a unui
neam” sau „model de personalitate etnică”, în care se structurează o
ambianŃă spirituală comună şi se strânge într-un mănunchi bine
închegat pluralitatea fenomenelor sufleteşti. Unitatea eurilor, ca şi
acea atât de interesantă „memorie colectivă” conservă identitatea de
sine a fiecărei grupări etnice şi oferă criterii prin care să se distingă de
altele, iar unul dintre acestea îl reprezintă creaŃia folclorică. Hegel, în
prelegerile sale de estetică, preciza cu exactitate această idee: ,,Cu
deosebire în poezia populară se manifestă particularităŃile variate ale
naŃionalităŃilor, motiv pentru care ne dăm atâta osteneală să adunăm,

1
André Leroi-Gourhan, Milieu et technique, Paris, Ed. Albin, Michel,
1945, p.16.
338
în interesul universal al epocii noastre prezente, tot felul de cântece
populare şi să învăŃăm a cunoaşte, a simŃi şi a retrăi modul specific de
a fi al tuturor popoarelor”1.
În spirit hegelian, dar şi în acela al romantismului european, şi la
noi, atât preromantismul, cât şi romantismul au conferit folclorului
valoare profund patriotică şi l-au învestit cu valenŃe etnice înalt
semnificative. Nu e vorba de cântecul de lume, care e o specie
semicultă2, şi nici de improvizaŃiile lăutăreşti pe motive folclorice şi
care aveau un caracter ocazional, ci de acel patrimoniu popular ridicat
la rang de întemeietor de fiinŃă naŃională şi potenŃat cu conŃinuturi de
efect istoric.
Rolul lui e unul catalitic – cum ar spune Lucian Blaga –, acela
de a aduna într-un orizont adânc marcat de legea firii etnice toate acele
elemente care exprimă un sens „de neam” şi au o tendinŃă centripetă.
Fără să minimalizeze aportul culturii înalte la propăşirea Ńării şi fără a
ignora funcŃia ei superioară de dezvoltare spirituală, exponenŃii
romantismului situează folclorul în clasa valorilor cu indice maxim de
reprezentativitate etnică. Pentru ei, acest gen de cultură nu se
orientează către „arhaic” şi, prin urmare, trendul său de mişcare nu
este unul de efect primitiv. Dimpotrivă, pentru romantici, creaŃia
populară se situează în istoria de seamă a unui destin care-şi
dobândeşte legitimitate printr-însa şi-şi dovedeşte dreptul său la
fiinŃare în acel loc. Ca alcătuire proteică de mituri, de legende şi de
ritualuri, cultura populară nu este o oarecare prelungire decorativă de
creaŃii din trecut şi nici nu apare ca fiind compusă din relicve ce-şi
aşteaptă – mai devreme sau mai târziu – aşezarea în rafturi de muzeu.
Bază de istorie şi spaŃiu al începuturilor unei anumite comunităŃi, ea
(cultura populară) se devotează „cauzelor dintâi ale facerii” şi
motivează acel atât de imperativ „L’Eternel Retour” al lui Mircea
Eliade. Întoarcerea la „izvoare”, ca şi contopirea cu „obiceiul

1
Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Prelegeri de estetică, traducere
D.D.Roşca, Ed. Academiei, Bucureşti, 1966, vol. II, p.523.
2
Paul Cornea, Originile romantismului românesc, Ed. Minerva,
Bucureşti, 1972, p. 509.
339
pământului” conduc la „reintegrare în timpul mitic”1 şi la regăsirea
„identităŃii” naŃionale. Am fi înclinaŃi a considera că nu „prestigiul
magic al originilor”, cum considera acelaşi Mircea Eliade2, şi nici
retrăirea „timpului în care lucrurile s-au manifestat pentru prima oară3
reprezintă cauzele care determină întoarcerea la origini.
Desigur că acolo se află „mitul cosmogonic” şi tot acolo se
plasează „miracolul facerii”4, care ar coincide într-un fel cu „cartea
genezei” şi ar impune „cultul strămoşilor”. Dar, cultura populară este
efectul unei istorii de o evoluŃie firească, aşa cum ar spune Lucian
Blaga, care are caracterul propriei sale firi şi nu este alterată prin
pseudomorfoză, de care vorbea Oswald Spengler. ConfiguraŃia ei
nativă, precum şi conŃinutul ontic al unei exprimări care s-a produs
prin creaŃie liberă s-au înălŃat pe „un duh” de lucrare românească, iar
chemarea acestuia reprezintă „un imperativ categoric”, cum ar spune
Kant, şi de la care nu se putea abate nici un cărturar; mai mult, atât
preromanticii, cât şi, mai ales, romanticii au considerat că „întoarcerea
la origini” a întreŃinut credinŃa întăritoare în posibilitatea înnoirii
continue a comunităŃii5 umane şi a atestat teza continuităŃii în timp şi
în spaŃiu a acesteia. Şi am mai adăuga faptul că „trezirea conştiinŃei
de neam”, precum şi potenŃarea spiritului în lupta pentru realizarea de
idealuri patriotice se efectuează tot prin orientarea spre „tărâmul
originilor” şi prin „descoperirea” în mituri a specificului etnic. În acea
atmosferă de renaştere şi dreptate era nevoie de un criteriu istoric care
să vină din îndepărtarea adâncă a timpurilor până în zilele noastre şi să
străbată cu obstinaŃie toate secolele pentru a înlătura injustiŃia şi
pentru a spune adevărul, fiindcă, din fiecare loc, irupe o zeitate şi din
orice bucată de pământ se deduce un mit care poartă în sine un semn
al identităŃii, care se regăseşte în toate lucrurile şi în toate obiectele
produse în acea zonă. Nicolae Densusianu, sub influenŃa latinismului

1
Dumitru Pop, Cultura populară şi viaŃa modernă, în revista „MioriŃa,
nr. 4-5, 1998, p. 7.
2
Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti, 1978,
p. 33.
3
Ibidem.
4
Dumitru Pop, op. cit.
5
Op. cit., p. 8.
340
„Şcolii Ardelene” şi prin canonul „ortodox – român” al preotului
Bizantin Pop din Maceu-HaŃeg, adică al tatălui său, reda cu multă
acuitate, în Chestionarul despre tradiŃiunile istorice şi antichităŃile
Ńărilor locuite de români, importanŃa şi rostul pentru Ńară al
„tradiŃiilor” şi al „istoriei nescrise”.
„În casa Ńăranului român – nota distinsul cărturar ardelean –
există încă până astăzi o mulŃime de suveniruri istorice din secole
îndepărtate, un fel de istorie necesară despre originea sa, despre
vechile sale credinŃe şi instituŃii, cum şi despre sentimente prin care a
trecut poporul român. Fiecare sat, fiecare munte, fiecare vale, fiecare
cetate îşi are legendele şi tradiŃiile sale istorice. Aşa că parte
însemnată din istoria noastră naŃională – conchidea acela pe care-l
considerăm şi noi drept cel dintâi cercetător al creaŃiei noastre
populare – trăieşte numai în formă de legende şi de tradiŃii istorice,
povestite din gură în gură, din generaŃiune în generaŃiune, lângă
căminul Ńăranului român”1.
Corifeii „Şcolii Ardelene” au folosit folclorul drept dovadă mai
întâi filologică, iar apoi istorică şi ştiinŃifică a originii române a
poporului nostru. În acelaşi timp, ei au invocat acest gen de cultură şi
pentru a demonstra continuitatea noastră în Ardeal şi deci pentru a
contracara efectele psihice ale pseudo-teoriei „spaŃiului vid”.
Gheorghe Şincai, Petru Maior, Timotei Cipariu acordă o mare
semnificaŃie naŃională valorii „materialului poporan”, iar Ion Budai
Deleanu „întrupează” artistic – dacă se poate spune aşa –, pentru
prima dată, folclorul românesc într-o epopee genială.
La rândul său, Gheorghe BariŃiu, în „Foaie pentru minte, inimă
şi literatură”, îndemna la culegerea cântecelor „oşianilor şi barzilor
români, originale, neschimbate, neatinse, cum se află în gura
poporului, în munŃi, în văi, în şesuri şi oriunde. Să vedem care naŃie ne
va întrece cu acestea.”
În alcătuirea programului de activitate al societăŃii „Astra” din
Sibiu, din 1861, Gh. BariŃiu solicita, în cadrul punctului 5, publicarea

1
Din revista „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, 24 dec. 1838,
apud Elogiu folclorului românesc, Antologie şi prefaŃă de Octav Păun, text
îngrijit de Maria Mărdărescu şi O. Păun, Editura pentru Literatură, Bucureşti,
1969, p. 7.
341
unora dintre cele mai frumoase cinci balade din Transilvania, iar la
inaugurarea expoziŃiei organizate la Braşov, cu ocazia primei adunări
generale a aceleiaşi societăŃi, BariŃiu rostea un amplu discurs intitulat
Despre artele frumoase cu aplicarea lor la carenŃele poporului
român, în care vorbea cu multă admiraŃie de „aptitudini artistice ale
Ńărănimii” şi de o importanŃă deosebită a portului şi produselor de
industrie casnică ale acesteia. Latiniştii însă, în obsesia lor
„iluministă” şi sub presiunea timpului de recuperat, nu-şi desfăşurau
demersul lor cultural de jos în sus, adică de la clasa Ńărănească spre
anume programe de cultivare spirituală1 a maselor, ci porneau de la
modele desprinse din literatura clasică, iar cei mai invocaŃi scriitori ai
literaturii clasice erau Vergiliu şi Ovidiu.
Cu emblema „strămoşilor romani care au cucerit lumea2 şi cu
„fanatismul” lor latinist, exponenŃii curentului „antislavon” n-au intuit
valoarea noului trend întruchipat în „preromantism”, iar apoi în
romantism şi nici n-au sesizat că ardelenii aveau un itinerar al lor
ireductibil, care irupe din truda ostenitoare a secolelor şi din lupta
românilor împotriva maghiarizării forŃate..

1
„Atitudinea pe care cele trei generaŃii de scriitori latinişti – scria Ion
Breazu – au avut-o faŃă de izvoarele populare n-a avut însă darul de a
dezlănŃui apele legate ale acestora, pentru a le revărsa pe câmpul însetat al
libertăŃii. Ei nu se apropiau de Ńăran pentru a-i cunoaşte patrimoniul spiritual,
ci pentru a-l ridica din mizeria morală, politică şi economică în care se găsea.
Procedând astfel, ei erau discipoli fideli ai filosofiei luminării care ... a făcut
cuceriri însemnate între numeroasele popoare ale imperiului austriac. Potrivit
acestei filosofii, trebuia răspândită cât mai multă învăŃătură, până în
adâncimile maselor populare, pentru a risipi de acolo superstiŃiile şi
ignoranŃa. Drumul spre popor a fost descoperit deci, am plecat însă pe el
pentru a duce darurile ştiinŃei şi ale raŃiunii şi nu a primi în schimb nimic.
Poezia, credinŃele, obiceiurile lui nu numai că erau admirate, dar nu erau
înŃelese şi uneori erau atacate cu asprime” (Ion Breazu, Temeiurile populare
ale literaturii române din Transilvania, lecŃie de deschidere, rostită la
Universitatea din Cluj – Sibiu, în ziua de 10 martie, 1943; citat după Elogiu
folclorului românesc, antologie şi prefaŃă de Octav Păun, Editura pentru
Literatură, Bucureşti, 1969, p. 567-568).
2
Ion Breazu, op. cit., p. 568.
342
 Imitând eclogele lui Vergiliu sau prelucrând ori traducând din
„antichitatea romană”, ei voiau să etaleze o instanŃă de rang superior,
un fundament istoric care să confere românilor nu numai legitimitate
şi nici numai drept de a fi consideraŃi egalii celorlalte naŃionalităŃi din
voievodat, dar şi prestigiu, adică o emblemă a unei seminŃii cu merite
inegalabile şi care le sunt strămoşi. Mai mult chiar, în cercetările
întreprinse asupra culturii populare, precum şi în culegerile de folclor1,
se urmărea cu obstinaŃie să se descopere semne ale latinităŃii, ca şi
imagini ale strămoşilor noştri romani. Timotei Cipariu, Atanasie
Marinescu sau profesorul universitar Grigore Siliaşi se orientau nu
către mişcările preromantice sau romantice şi nici către cunoaşterea
patrimoniului spiritual specific Ńăranului, ci către modelele clasice,
acelea ale greco-latinilor2. În ea (adică în literatura populară, n.ns.) –
scria Grigore Siliaşi (fost profesor de Limba Română la Universitatea

1
E un paradox la care nu putem să nu facem trimitere atunci când ne
referim la această opoziŃie a unora dintre latinişti faŃă de autenticul actual din
„eposul” nostru popular. Aceasta cu atât mai mult, cu cât primele culegeri de
produse folclorice de pe teritoriul românesc s-au efectuat în Ardeal, iar
studenŃii în teologie, dar şi elevi de la diferite licee erau îndemnaŃi să
consemneze creaŃiile populare din localităŃile de origine. Astfel, întâia
antologie a spiritualităŃii Ńărăneşti aparŃine preotului BizanŃiu Pop din
Densus-Măceu, descoperită în biblioteca judeŃeană de către I.G. Bibicescu şi
trimisă către fiul său, Nicolaie Densusianu, sub titlul ColecŃiune de cântece a
prea bunului şi neuitatului meu părinte BizanŃiu P. Densusianu de Măceu
scrisă încă pe vremea când se afla teolog în Blasiu (1821). Prin aceasta se
corectează afirmaŃia lui Ion Breazu, care menŃiona ca primă culegere a
poeziei noastre populare aceea a poetului Nicolae Pauletti din Roşia
Secaşului: „Credem – scria profesorul clujean – că cea dintâi culegere de
poezie populară care se cunoaşte la Români făcută în 1838 de poetul Nicolae
Pauletti din Roşia Secaşului şi publicată abia în 1927 de regretatul Al.
Lupeanu, s-a făcut la îndemnul învăŃatului filolog de la Blaj”, iar la subsol se
notează: „De pe Secaş. Cântece şi strigături româneşti de care cântă fetele şi
feciorii şi strigă la joc”, culese de Nicolae Pauletti din Roşia Secaşului, în
anul 1838. Date la tipar de Al. Lupeanu din Blaj, 1927. Manuscrisul lui
Pauletti este înregistrat în Biblioteca Centrală din Blaj la nr. 93. La sfârşitul
filei 1, Pauletti scrie: „Cu aceasta împlinind pofta şi porunca D-tale ... rămân
... şi semnează. El a făcut deci colecŃia după indicaŃiile cuiva. Acesta nu poate
fi decât Timotei Cipariu”.
2
Ion Breazu, op. cit., p. 569.
343
din Cluj) – trăieşte în adevărata lume suprapământeană, ideală, trăieşte
şi azi lumea mitologiei antice, are de-a face cu zei, zeiŃe şi titani,
durează punŃi peste munŃi, invită la nuntă soarele, luna şi stelele etc.,
întrucât la lectura produselor literare poporale româneşti vrând-
nevrând îŃi vine în minte poezia clasică latină şi elină, care precum
ştim aşişderea e purtată de nenumărate fiinŃe religioase şi idealuri ale
mitologiei”1.
Sub presiunea criticilor antilatinişti, precum şi prin acea
„monumentală” RevoluŃie naŃională de la 1848, s-a produs o mutaŃie
fundamentală în concepŃia generală atât asupra „maselor populare”,
cât şi asupra „culturii folclorice”. Fiindcă, prin discursul fulminant al
lui Simion BărnuŃiu, rostit în catedrala de la Blaj la data de 2/14 mai
1848, se invocau „datinile” şi „cântecele naŃionale”, iar „păstrarea” lor
era considerată esenŃială pentru existenŃa fiinŃei noastre româneşti.
Doctrinarul revoluŃionarilor ardeleni invoca „limba” „ca o problemă
de viaŃă pentru naŃionalitatea noastră” şi chema pe toŃi „învăŃaŃii să se
întoarcă la popor”, care nu se abate de la destinul său: „łineŃi cu
poporul ca să nu rătăciŃi – striga cu rară energie BărnuŃiu –, fiindcă
poporul nu se abate de la natură”2.
„Strigătul” lui BărnuŃiu, ca şi „marile fapte ale poporului român”
în „focul cumplitei revoluŃii”3 au generat efecte benefice nu numai sub
aspect politic şi nici numai din punct de vedere naŃional, ci şi în ceea
ce priveşte orientarea literară.
„Poporul acesta de care ne-am cam ruşinat (înainte de revoluŃie,
n.ns.) – scria Ion Breazu – a săvârşit fapte ce s-au înscris definitiv în
istoria noastră”4, iar spiritualitatea lui n-a mai fost ignorată şi nici nu
s-au mai aplicat etichete care s-o plaseze în zone cu caracter inferior.
Dimpotrivă, cultura folclorică, precum şi cei ce se consacrau culegerii
de produse literare din mediul sătesc au dobândit un fel interesant de
aură mesianică. Afirmarea lor se impunea ca un fenomen necesar,
întrucât istoria Transilvaniei în acea etapă atinsese cote de încordare
insuportabile, iar depăşirea lor cerea agenŃi care să aibă putere să

1
Idem, p. 575.
2
Idem, p. 571-572.
3
Expresia aparŃine lui Ion Breazu, op. cit., p. 572.
4
Ion Breazu, op. cit., p. 570.
344
„răzbată”, şi nu să se „abată” de la „porunca timpului”. Istoria
începuse să „strige”, prin strigătul lui BărnuŃiu, că sosise timpul
marilor împliniri româneşti, care însă nu trebuia amânate, dar nici nu
se efectuau de la sine. Erau absolut obligatorii elite energice, care să
„resuscite spiritul poporului” – dacă se poate spune aşa – şi să-l
transforme în subiect de împliniri naŃionale.
Aceste perspective au fost favorizate mai întâi de rezistenŃă faŃă
de opresiunea şovină exercitată de către autorităŃile maghiare asupra
românilor ardeleni, iar mai apoi de presiunea curentului democratic
european ale cărui conŃinuturi au ajuns până în Transilvania1.
La aceste două evenimente esenŃiale pentru schimbarea atitudinii
faŃă de cultura populară din Ardeal mai trebuie adăugat încă unul, pe
cât de important, pe atât de controversat: este vorba de apariŃia
cunoscutei culegeri de folclor a lui Vasile Alecsandri, din 1852, şi
intitulată sugestiv Doine şi lăcrimioare. Această antologie a provocat
o adevărată „criză de conştiinŃă literară”2 lui Timotei Cipariu, care, ca
şi Hasdeu – puŃin mai târziu –, nu ezita să-i replice bardului de la
Mirceşti că „ ... Poezia populară să rămână populară, iar nu literatură.
Iar cine vrea să compună poezie populară are voie să compună de la
sine, iar nu să corupă cele compuse de alŃii”3. În schimb, un alt latinist,
Gheorghe BariŃiu, considerat „un eretic al crezului latinist”4 şi „pe
care-l mărturiseşte mai mult din convingeri politice decât literare”, a
reprodus în coloanele revistei sale, „Foaie pentru minte, inimă şi
literatură”, balade din colecŃia poetului moldovean. De acum încolo,
folclorul ardelean devenea vocea etosului românesc. RezonanŃa lui în
timp s-a amplificat considerabil, aşezându-se „în centrul tuturor
lucrurilor, ca un ecou sonor” – cum ar spune Victor Hugo. Acumulând
în sine istoria şi dozând continuu „spiritul românesc” cu valenŃe de
relevanŃă etnică, folclorul era acela care însufleŃea deopotrivă masele,

1
Idem, p. 571.
2
Idem, 572.
3
Timotei Cipariu, Elemente de poetică, apud Elogiu folclorului
românesc, p.133.
4
Acest calificativ aparŃine lui Ion Breazu, op. cit., p.571.
345
dar şi elitele intelectuale1. Andrei Mureşeanu, George Coşbuc, Ion
Slavici, iar mai apoi Agârbiceanu, Şt.O. Iosif, Iosif Vulcan (cu cele
trei reviste ale lui) şi Octavian Goga – pentru a menŃiona doar numele
de rezonanŃă ale spiritualităŃii ardelene – au scos pe Ńăran în „agora
politică” şi i-au transformat creaŃia într-un pol de gravitaŃie naŃională.
Mişcarea lor era una de sens comun, împreună cu o progresivă
creştere de conştiinŃă naŃională, dar şi de adevăr. Timp de secole, atât
„Ńăranul”, cât şi „creaŃia lui” existaseră doar ca unelte grăitoare (flatus
vocis), incluse în zone ale „toleranŃei” şi ale negativităŃii. De fapt,
Ńăranul ardelean ducea numai o existenŃă „biologică”, fără drepturi şi
fără „legi ale lui proprii”. DispreŃuit şi devaluat cu ştiuta
„denominare” vulgară („bidos valah”), românul din Ardeal a adunat în
sine secole de obidă şi de servitute şi a realizat un fel de „refulare”
istorică, ce s-a accentuat în timp şi a atins apogeul la mijlocul
secolului al XIX-lea, când evenimente majore i-au determinat
defularea: e vorba de RevoluŃia de la 1848, alipirea forŃată a
Transilvaniei la Ungaria, dualismul austro-ungar şi totul culminând cu
Procesul memorandiştilor. Într-o atare suită de antagonisme explozive
se cereau agenŃi cu carismă „popular legitimată” şi recunoaşterea unor
tipuri de valori concordante cu noul trend social. Acest agent de
conduită „eroică” a fost găsit în lumea satelor, iar creaŃia lui spirituală
nu mai era ataşată la modele romane, adică la trecut, ci, dimpotrivă, se
orienta spre viitor. În această perspectivă e utilă analiza folclorului din
Ardeal şi tot într-un spirit „revendicativ” se cere a fi gândită valoarea
lui etnică.

6.6. Dincoace de CarpaŃi – la Est şi la Sud

Dincoace de CarpaŃi – la Est şi la Sud, tema creaŃiei populare
se pune în alŃi termeni analitici în comparaŃie cu cei din Ardeal.
Fiindcă, după căderea Constantinopolului sub turci, o pleiadă de
cărturari şi prelaŃi misionari au imigrat spre Moldova şi Valahia, iar

1
Lucian Blaga, în Elogiu satului românesc, referindu-se la relaŃia
dintre cultura minoră şi cultura majoră, nota: „Apropiindu-ne de cultura
populară trebuie să ne însufleŃim mai mult de elanul ei stilistic interior, nu şi
activ de întruchipări ca atare” ( Elogiu folclorului românesc, p. 408).
346
cultura pe care au adus-o cu ei era de origine bizantină. Limba oficială
a devenit cea greacă, iar domnitorii din Fanar înscăunaŃi de către turci
în cele două łări Române veneau însoŃiŃi de „clientela” lor politică,
dar şi de „interpuşii” PorŃii otomane, ceea ce făcea imposibilă
dezvoltarea unei spiritualităŃi autohtone şi excludea cu desăvârşire
participarea Ńărănimii la creaŃia spirituală. Totuşi, nu se contestă faptul
că legendele, basmele, datinile, descântecele, sau anume ritualuri au
făcut parte din firea adâncă a omului de la Ńară şi s-u constituit ca un
prim şi cel mai vechi clivaj original al creaŃiei autohtone.
Este meritul de prim rang al lui Nicolae Iorga, care, în cea de a
doua ediŃie a Istoriei literaturii româneşti, 1925, „revăzută şi larg
întregită” – cum notează pe copertă savantul – plasează „în loc de
prefaŃă” o comunicare despre „Locul românilor în dezvoltarea vieŃii
sufleteşti a popoarelor romanice”, prezentată la Academia Română, la
6 iunie 1919, şi în care se formulează ipoteza referitoare la legăturile
noastre cu Apusul, precizându-se: „Literatura românească a început
deci cu mult înainte de întâiul cărturar din rândurile clericilor sau în
slujba curŃii să se fi gândit a însemna în slove cugetarea şi simŃirea sa,
a păstra amintirea faptelor pe care le-a văzut ori să fi căutat a pune la
îndemâna credincioşilor, în limba înŃeleasă, Sfânta Scriptură,
Liturghia, rugăciunile Molitvenicului. Această literatură nescrisă –
adăuga savantul –, fără existenŃa căreia un popor nu poate avea o viaŃă
sufletească, e mult mai veche de cum se admite de obicei şi voi căuta
să-i arăt caracterul istoric şi estetic”1.
„Astfel, Capitolul I din Istoria lui literară în noua redacŃiune se
ocupă, înainte de literatura scrisă veche, cu balada populară
românească (originea şi ciclurile ei), Capitolul II de Poezia populară
lirică şi satirică; Capitolul III cu Poveştile şi snoavele, iar Capitolul IV
cu Literatura gnomică”2.
Fără a încerca o detaliere a opiniei lui Nicolae Iorga şi fără a-i
prezenta toate implicaŃiile atât de teorie, cât şi mai ales de metodă, e
totuşi de reŃinut viziunea integristă a savantului asupra culturii române

1
Apud Pompiliu Constantinescu, Când începe istoria literaturii
noastre?, ConferinŃă radiodifuzată în 19 mai 1945 şi reprodusă în Omagiu
folclorului românesc, p. 545.
2
Ibidem.
347
şi deci rataşarea literaturii populare la istoria cultă a literaturii
româneşti1. Mai mult chiar uzând de principiul continuităŃii formelor
literaturii române şi considerându-le ca egale sub aspect valoric, el
conferă o anume prioritate în timp celei populare şi o gândeşte drept
cel mai original „strat” – atât ca fond, cât şi ca expresie – al creaŃiei
autohtone2. Fiindcă, în gândirea lui Nicolae Iorga, iar mai apoi şi în
aceea a lui Nicolae Cartojan, orice istorie a literaturii concepută de la
origini trebuie să înceapă „cu acest fundament istoric psihologic şi
estetic”3, adică să înceapă cu începutul. Această idee merită a reŃine
reflecŃia sociologică întrucât a constituit un subiect de cercetare
interdisciplinară. Aceasta cu atât mai mult, cu cât istoria de veacuri a
societăŃii angajează şi un resort cu caracter spiritual, legat de o
anumită concepŃie de viaŃă şi întruchipat în „opere” de cugetare
comună, materializat în alcătuiri care trăiesc prin ele însele şi tind să
aibă o viaŃă independentă. ConŃinuturile lor se transformă în
„tabu”-uri care acced într-un fel de subconştientă nevoie socială de
ordine şi de certitudine. Aceleaşi „balade” şi aceleaşi „poveşti şi
snoave” – cum ar spune Nicolae Iorga –, ca şi „jocuri” sau ritualuri
erau încadrate în principii de legislaŃie orală – şi în tradiŃie, dacă se
poate spune aşa – realizând însă o combinaŃie neîntreruptă între
elemente păstrate şi altele înnoite. Valoarea estetică s-a îngemănat cu
valoarea cutumiară, cu cea morală şi religioasă etc., ele toate
participând la o împlinire cerută de comunitate şi toate realizând „o
fenomenologie” a unui anumit „model cultural”. Un astfel de model,
deşi construit într-o îndelungată perioadă „alăturată” – uzând expresia
lui Robert Redfield4 – şi cu toate că se plasează în plină epocă
„etnografică”, totuşi reflectă „procesele creatoare de istorie colectivă” –
după expresia lui Claude Levy Strauss5 – şi dă consistenŃă ideii de

1
Ibidem.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
Robert Redfield, The Folk Society, in Contemporany Sociology, an
Introductory Textbook of Readings. Edited by Wilton L. Barron; Dodd, Mead
& Company, New-Jork, Toronto, 1964.
5
Claude Levy Strauss, Antropologie structurală, Editura Politică,
Bucureşti, 1979, p. 120-124.
348
durată în spaŃiu. Realitatea lui a fost una ineluctabilă, fiind de
nedespărŃit de practicile economiilor vremii şi reflectând stadiul de
evoluŃie a omului în raport cu natura. De construcŃie mitică, sau
plasându-se în etapa „prealfabetică”, acest model a întruchipat
„realitatea vie” a vieŃii oamenilor, cu gândirea lor telurică şi cu
sufletul lor plin de superstiŃii, dar care a însemnat creativitate
spirituală şi a constituit baza temeinică pentru cultura literală.
Aceasta din urmă şi-a asimilat substanŃa de adevăr şi de
semnificaŃie din „preparatul” gândirii „mileniului nescris”, în care au
predominat „reprezentările colective” şi în care gândirea tuturor era şi
gândirea fiecăruia în parte. Dar, înainte de a fi imagini mentale, aceste
reprezentări au fost stereotipuri concrete de acŃiune practică. Prin
intermediul lor, comunitatea coabita cu mediul înconjurător şi îşi
însuşea geomorfologia acestuia. Cultivarea anumitor părŃi din mediu,
precum şi obŃinerea de bunuri de subzistenŃă prin procesul de
producŃie determină un transfer de modele din spaŃiul natural în aria
structurilor sociale. Întocmirile unora au reprodus – prin prelucrare –
principiul ordinii celorlalte, astfel încât „chipul” şi măsura
arhetipurilor fizice devin temei pentru modelele culturologice.
Matricea lor de structurare irupe din substanŃa materială a cadrului
natural, modelând activitatea oamenilor şi dând sens existenŃei însăşi.
Mai mult chiar, expresiile ideatice, precum şi „operele” nescrise îşi au
suportul de trăire şi de întemeiere în ontologia locului dat. Mircea
Eliade spunea pe bună dreptate că faptele sufleteşti sunt înglobate în
ordinea naturii şi, ca oricare fenomen fizic sau biologic, ele sunt
manifestări morfologic deosebite, dar esenŃial identice ale aceleiaşi
naturi primordiale. De aici, am putea deduce ideea potrivit căreia
specificitatea modelului cultural poartă în sine amprenta acelei „naturi
primordiale”, neexprimând altceva decât legea dintâi a firii sale şi
neputând niciodată a-i părăsi chipul ei.
Aceasta se datora faptului că modelele naturale s-au constituit ca
tipare „bazale” şi pe suportul lor s-a întemeiat „o gnoseologie
colectivă” – dacă se poate spune aşa – cu structuri unice şi cu trimitere
la lumea Ńăranilor. Lucrând (sau prelucrând) pământul şi trăind pe
seama lui, Ńăranul a dezvoltat şi un tipar de trăire afectivă faŃă de
acesta, „mitizându-l” şi legându-se de el în eternitate. Tabla lui de
valori, ca şi domeniul lui de realizare au gravitat ineluctabil în jurul
349
unui fragment din natură, cu care s-a identificat şi pe care l-a
idolatrizat, dedicându-i „poeme” şi „afectându-i” ritualuri periodice.
Această legătură vitală cu pământul şi creaŃia culturală derivată
din ea au început să devină „dovadă a probei ontologice”. În
perioadele de ascensiune ale unui neam, ca şi în timpul istoric de
afirmare naŃională, se caută dovezi de existenŃă antediluviană şi se
invocă dovezi de maximă reprezentativitate prin care să se instituie
dreptatea. Atare documente au fost aflate în orizontul Ńărănesc,
considerat ca un mediu care şi-a păstrat neatins caracterul original şi
n-a asimilat în corpul său elemente străine.
Dar, acurateŃea etnică a spaŃiului sătesc, precum şi creaŃia lui
spirituală au fost descoperite treptat ca bază a unei „revelări” de neam.
O necesitate internă, mai mult chiar, o necesitate istorică a unei
„latenŃe de veacuri” tinde şi chiar presează să iasă la suprafaŃă şi să-şi
ceară dreptul ei legitim la afirmare de sine; un fel interesant de
subconştient „achizitiv” – dacă se poate spune aşa – sau o „cenestezie”
a reziduurilor care se depun în zonele „subterane” ale societăŃii şi care
acumulează neîncetat contradicŃii, tensiuni sau conflicte nesoluŃionate,
iar când se atinge un nivel de „saturaŃie” sau apare un eveniment
favorabil relevării de sine, atunci devine funcŃional.
Astfel, dacă am rememora evenimentele de la sfârşitul secolului
al XVIII-lea şi din primele decenii ale secolului al XIX-lea şi le-am
raporta la situaŃia łărilor Române, am observa cum – prin acestea –
începea să „răzbată”, în fine, „românismul” în specificitatea sa
ireductibilă şi se declanşa reacŃia contra „pseudomosfazei” culturale –
uzând de conceptul lui Spengler – efectuată de „fanarioŃi”, dar şi de
către „lingviştii de orientare latininistă”. În acest sens, ne vom referi la
recesiunea otomană de după războaiele din 1768-1774; 1787-1792 şi
1806-1812, ca şi la difuzarea DeclaraŃiei drepturilor omului de după
1789, care au generat tendinŃe centrifuge în raport cu „Înalta Poartă”,
dar, în schimb, au fost provocate orientări diplomatice în direcŃia
Europei Occidentale.
În consens cu cele notate mai sus, menŃionăm faptul că boierii
din Principate Române s-au adresat în două rânduri lui Napoleon I
Bonaparte pentru a-i proteja împotriva „tâlhăriilor Turciei” şi tot în

350
două rânduri i-au cerut să faciliteze unirea Valahiei şi Moldovei sub
numele de „Dacia” sau „Valahia Mare”1. E drept că solicitări similare
fuseseră formulate şi către Rusia, dar rezultatele au fost contrare în
raport cu speranŃele puse în marea noastră vecină de la Răsărit, iar nu
de puŃine ori am fost supuşi unor planuri de cucerire din partea
acesteia.
Tot în legătură cu orientarea interesului politic către Ńările
occidentale şi deci cu scopul desprinderii Principatelor Române din
armătura otrăvitoare a Imperiului Otoman se înscrie şi extinderea
relaŃiilor noastre diplomatice cu FranŃa, cu Anglia, cu Prusia şi cu
Austria, care au deschis consulate la Bucureşti şi la Iaşi şi cu care vom
dezvolta programe de învăŃământ şi cultură, accentuând astfel
ascendentul românesc de afirmare de sine şi de autonomie. Dar, în
direcŃia „resuscitării” ideii de „conştiinŃă naŃională”, cât şi a
„revelării” unităŃii ineluctabile dintre „popor şi patrie” s-a impus
mişcarea revoluŃionară a slugerului din Vladimiri. Scrisoarea pe care
acesta o adresa boierilor, la data de 4 februarie 1821, dădea un sens
democrat noŃiunii de patrie, iar în cea trimisă lui Nicolae Văcărescu,
lucrurile sunt şi mai clare: „Ci pe semne – spune Tudor – dumneata pe
norod, cu al cărui sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc,
îl socoteşti nimic şi numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar, cum nu o
socotiŃi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma
jefuitorilor?”
În viziunea Vladimirescului, corpul Ńării era divizat în două părŃi
total diferite, iar centrul lor de interes gravita în jurul unor axe
diametral opuse.
Prima parte, reprezentând „neamul boieresc”, constituia palierul
„superpus”, alcătuit din „tagma jefuitorilor”, fără vreun aport oarecare
la împlinirea materială sau culturală a societăŃii şi fără a exercita o
funcŃie pozitivă în raport cu „Ńara”. Ei – adică tagma jefuitorilor –
„parazitează” munca celor „de jos” şi îşi însuşesc produsul muncii
acestora.

1
E. Vârtosu, Napoleon Bonaparte şi proiectul unei republici aristo-
democraticeşti în Moldova la 1802, EdiŃia a II-a, Bucureşti, 1947; Idem,
Napoleon Bonaparte şi dorinŃele moldovenilor la 1807, în „Studii”,
nr.2/1965.
351
 În schimb, cealaltă parte era aceea care „muncea” şi deci sporea
avuŃia Ńării, fiind partea pozitivă a societăŃii şi devenind agentul ei
principal de progres şi transformare viitoare. O astfel de parte se
numea poporul, iar poporul era însăşi patria. Idealurile lui erau
idealurile patriei, iar mişcarea pandurilor îi conştientizează rosturile
lui „mesianice”, adică ale acestui popor, şi-i determină un fel benefic
de „reflecŃie de sine”: Care-i este menirea şi către ce împliniri avea el
chemare în lume?. De fapt, cu revoluŃia slugerului din Vladimiri şi
prin înfruntarea sa atât cu boierii, dar şi cu eteriştii începea seria
romantică a personalităŃilor eroice din prima parte a secolului
al XIX-lea şi irupea ideea de „popor ca autentic agent al dezvoltării
sociale”. Bălcescu, Kogălniceanu, Bolliac, dar mai ales Ion Ionescu de
la Brad au scos poporul, în general, şi pe Ńăran, în particular, din
„latenŃa veacurilor” şi i-au recunoscut rolul de prim rang în afirmarea
de sine a patriei. Astfel, savantul revoluŃionar care a fost Ion Ionescu
de la Brad, în spirit „iluminist”, a făcut din poporul muncitor, în
general, şi din Ńăran, în particular, un fel de „mesie naŃională”, un
agent cu vocaŃia împlinirilor organice, predestinat să pozitiveze realul
românesc şi apt să repună etnicul nostru carpato-dunăreano-pontic în
„matricea” lui tradiŃională. „Ridic sus numele de Ńerean” era noua
paradigmă a momentului, formulată de către Ion Ionescu de la Brad,
care o aşeza emblematic pe frontispiciul „hebdomaderului” său
cultural intitulat „łereanul Român” şi anunŃa ieşirea în istorie a unei
forŃe noi, îndelung Ńinută în opresiune şi permanent exploatată. Dar,
starea de „precaritate” în care a fost Ńinut „Ńăranul”, precum şi acea
„robie” fără încetare a muncii acestuia n-au fost în măsură să
„secătuiască acestuia energiile” sale creatoare şi nici să disperseze
într-o istorie străină fiinŃa lui socială. Dimpotrivă, evenimentele din
epocă, precum şi activitatea unor personalităŃi au resuscitat „egoul”
Ńărănimii şi au învestit-o pe aceasta cu calitatea de a realiza „devenirea
întru fiinŃa dintâi” a neamului nostru. El, Ńăranul sau, şi mai mult,
poporul erau plasaŃi în ipostaza de „demiurg” al realului românesc şi
l-au transformat în „personajul central” în epocă. În jurul Ńăranului
gravitau ineluctabil idealuri de natură naŃională, el transformându-se
în „marele purtător de cuvânt” al Ńării. Venit din adânc de timp şi de
continuitate şi având rolul de a duce mai departe etnicul carpato-
dunăreano-pontic, Ńăranul a dobândit valenŃa eternităŃii.
352
 Legat organic de pământul lucrat (folosind expresia lui Mihai
Ralea) şi aşezat sub semnul unui destin comun cu acesta, „Ńereanul” a
fost şi este „însăşi Ńeara” – folosind din nou expresia lui Ion Ionescu
de la Brad – care, fiind „eternă”, „Ńereanul” însuşi, la rândul său, avea
şi are o existenŃă eternă. Fixat într-o arie telurică strict „grăniŃuită”
(dacă expresia nu este rebarbativă) şi sub impactul „instinctului de
solidaritate” cu aceasta, sufletul Ńăranului a avut şi are o determinare
locală. De la geologie, ajungem mai întâi la psihologie, iar apoi la
creaŃia culturală. Aici se află resursele primare ale creaŃiei spirituale şi
ele ne arată ceea ce este indubitabil autohton. Pornind de la această
bază a „localismului” etnic – dacă se poate spune aşa – şi
revendicând-o în „veşnicia” vieŃii Ńăranului – după expresia lui Lucian
Blaga –, exponenŃii romantismului au descoperit creaŃia populară, iar
în specificul autohton, formaŃia sufletului nostru. De aceea, ei au
militat fără răgaz pentru două obiective majore şi şi-au pus două
întrebări fundamentale: Către ce finalitate trebuie să ne îndreptăm? Cu
ce mijloace ne putem înfăptui ceea ce ne-am propus?
Un obiectiv era acela al formării unei conştiinŃe de sine a
poporului român şi a contracarării cosmopolitismului în literatură.
De fapt, generaŃia de la 1848 a dat contur ideologiei naŃionaliste la
nivel intelectual, ideologie cu o evoluŃie dominantă în viaŃa politico-
socială a României şi întemeiată pe cultul tradiŃiilor şi valorilor
autohtone. Paralel cu liberalismul, aparŃinând principiilor RevoluŃiei
franceze şi întemeiat pe Carta Drepturilor Omului, îşi făcea apariŃia şi
„naŃionalismul democratic”, în care interesul pentru folclor era corelat
atât cu momentul istoric al deşteptării conştiinŃei naŃionale, cât şi cu
baza legitimării libertăŃii poporului român. În jurul unor reviste,
precum „Dacia literară”, „România literară” sau „Magazin istoric
pentru Dacia” s-a elaborat concepŃia fermă a reintrării noastre în
istorie „prin noi înşine” şi a redobândirii realului nostru specific. În
finalizarea celor propuse, se urmărea mai întâi propulsarea pe un loc
de frunte a culturii populare, iar mai apoi, combaterea şi estomparea
cosmopolitismului. „Literatura în Moldova – scria M. Kogălniceanu –
pe atunci de abia începuse a reînvia, dar slabă, neînsemnată şi alcătuită
numai din proaste traducŃii sau imitaŃii şi mai rele încă de originaluri
străine; poezia era mai mult în formă, în cuvinte, decât în idei.
Mitologia părăginită, afectaŃia şi contelele italieneşti erau de modă; la
353
fieştcare rând a compunerilor din vremea aceea nu găseşti decât muze
şi iarăşi muze, Apollon, Oefeos, Belona, când Mars, când Aris,
Aheron, Dafnis, Tirsis şi toŃi zeii din Olimp şi Tartar. Toate acele
compuneri erau ode imitate, versuri anacreontice, imne, fabule şi mai
ales sonete, felul de poezie favorit Orfeilor, care ne asurzea urechile
pe atuncea”1.
În „Introducerea” la „Dacia Literară” (1840), Kogălniceanu
critica „darul imitaŃiei”, care se manifestă mai ales în literatură la noi,
„unde s-a făcut în manie primejdioasă” şi „… omoară duhul naŃional.
Această manie este mai ales covârşitoare în literatură mai în toate
zilele ies de sub teasc cărŃi în limba românească. Dar ce folos !, că
sunt numai traducŃii din alte limbi şi încă şi acele de ar fi bune.
TraducŃiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom putea
această manie ucigătoare a gustului original, însuşirea cea mai
preŃioasă a unei literaturi. Istoria noastră are destule fapte eroice,
frumoasele noastre Ńări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt
destul de pitoreşti şi poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi
de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinŃă să ne împrumutăm de la
alte naŃii”2.
La rândul său, Nicolae Bălcescu, într-un spirit romantic şi
călăuzit de ideea „poporului suveran” , acorda o importanŃă de prim
ordin creaŃiei populare şi o considera de maximă utilitate pentru istoria
naŃională. Astfel, în Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei
românilor, marele nostru învăŃat şi revoluŃionar evalua folclorul, în
general, şi poezia populară, în particular, după criterii de continuitate
în timp şi în spaŃiu a „româno-moldo-vlahilor” – cum ar spune
cronicarul –, precum şi după standarde care potenŃează istoria.
Considerând tradiŃiile – dar mai ales poezia populară – ca unul dintre
tipurile principale de izvoare originale şi evaluându-le ca „deosebite
speŃii de izvoară” 3, Bălcescu cerea istoricilor să nu se ocupe numai de

1
Mihail Kogălniceanu, Scrieri alese, Editura pentru Literatură,
Bucureşti, 1955, vol. I, p.256.
2
„Dacia Literară”, IntroducŃie, citat după Elogiu folclorului românesc,
p.11.
3
Nicolae Bălcescu, Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei
românilor, citat din Elogiu folclorului; p.19.
354
„… întâmplări politice sau militare uscate” şi nici numai de „oarecare
persoane privilegiate” , ci „… să ne arate poporul român cu instituŃiile,
ideile, sentimentele şi obiceiurile lui în deosebite veacuri” . Aceasta cu
atât mai mult, cu cât „Cei dintâi istorici au fost poeŃii” , iar „Poeziile
populare sunt un mare izvor istoric. Într-însele aflăm nu numai faptele
generale, dar ele intră şi în viaŃa privată, ne zugrăvesc obiceiurile şi ne
arată ideile şi sentimentele veacului. ÎnvăŃaŃii Grimm şi Michelet s-au
folosit mult de acest izvor istoric în scrierile lor asupra originii
dreptului german şi francez. TradiŃiile sau poveştile populare sunt un
izvor care slujeşte la aceeaşi Ńintă ca şi poeziile” (populare, n.ns)1.
Un apropiat „ideologic” al lui Nicolae Bălcescu şi un fel de
„căuzaş” al acestuia proceda şi el la o delimitare tranşantă între cultura
„şablonardă” şi deci cosmopolită, pe de o parte, şi cultura populară, pe
de altă parte, şi pleda şi el la rândul lui pentru a ne descoperi sub
aspect naŃional în „matricea” „simŃităŃii” noastre folclorice. „Tot
poporul – scria în anul 1844 Cezar Boliac – are caracterul său, gradul
său de simŃitate şi felul său de gust în arte. Când vrea cineva să-şi facă
o idee despre caracterul şi simŃitatea unei naŃii, nu trebuie să o
cerceteze în saloanele aristocraŃilor săi, unde toate simŃimentele sunt
îngânate şi unde spulberează ideile vagaboande şi bastarde ce ajung
cosmopolite pe aripile luxului; trebuie să se coboare în fundul
norodului; în matca naŃiei; să vază traiul săteanului, afecŃile lui şi în
acest chip numai va putea zice că are o idee despre caracterul acelei
naŃii. Trăsura2 însă cea mai caracteristică ce poate da o idee
fiziognomistului filosof ce voieşte să studieze de departe o naŃie
oarecare este poezia; poezia populară, a cărei melodie, ritm, cantilină,
expresii şi idei nu sunt nicidecum profanate de îngălarea imitaŃiei
streinismelor şi de afectaŃile inimilor obosite şi roase prin atâtea
deosebite role care au trebuit să se îmbrace spre a juca în această
comedie bufară pe care o numim înalta societate”3.
De dincolo de CarpaŃi, din partea de nord-vest a vechii Dacii,
marele român Iosif Vulcan, cu patos, dar şi cu spirit echilibrat arăta şi

1
Op. cit., p. 19.
2
A se citi „trăsătura” .
3
Cezar Boliac, Poezia populară, în „Vestitorul românesc”, nr.8/1844;
vezi şi Elogiu folclorului românesc, p.251.
355
el puterea existenŃei eterne a poeziei populare şi o distingea pe aceasta
de „snobismul” bastard. „Dacă voim să studiem şi să cunoaştem
caracterul unui popor, n-avem să recurgem la operele învăŃaŃilor, ci
numai să consultăm poezia sa poporală. Numai aceasta ni poate
revărsa lumina adevărată pe calea întunecoasă; numai aceasta ni oferă
firul Ariadnei, ca să scăpăm din labirintul afirmaŃiunilor
problematice”. „Poezia populară – continua Iosif Vulcan – e oglinda
cea mai fidelă în care se reflectă caracterul orişicărui popor. Aceasta
ni descopere toate însuşirile şi cugetele bune-rele; aceasta ni spune
dorinŃele, aspiraŃiunile, datinile şi, în fine, toate calităŃile poporului.
Aceasta ni arată dacă cutare popor poate să prospere şi să aspire la un
viitor strălucit? şi dacă acela e vrednic de stimă, compătimire sau de
dispreŃ?”1
Într-un alt alineat, inspirându-se parcă din ideile „Bălcescului”
cu privire la relaŃia dintre istorie şi poezia populară şi învestind-o pe
aceasta cu calitatea de a fi simbol al specificităŃii de neam, acelaşi
mare român din Ardeal adăuga semnificativ: „Poezia poporală e
istoria unei naŃiuni. Ea ni conservă tradiŃiile, moravurile şi datinile
poporului – faptele sale glorioase, bravurile, luptele (şi, n.ns.)
învingerile acestuia”2.
În anul 1852, „acel rege al poeziei” ne „dăruia” monumentalul
său volum de „Balade”, iar în „PrefaŃă” scria în stil herderian: „Nimic
dar nu poate fi mai interesant decât a studia caracterul acestui popor în
cuprinsul cânticelor sale, căci ele cuprind toate pornirile inimii şi toate
razele geniului său. Comori nepreŃuite de simŃiri duioase, de datini
strămoşeşti şi mai cu seamă de frumuseŃi poetice pline de originalitate
şi fără seamăn în literaturile străine, poeziile noastre poporale compun
o avere naŃională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie
pentru naŃia română”3 .

1
Iosif Vulcan, Poporul român în poezia sa, în „Familia”, august, 1869
(un fragment a fost reprodus în Omagiu folclorului românesc, p. 165).
2
Ibidem.
3
Vasile Alecsandri, Poezia poporală, reprodus după Elogiu folclorului
românesc, p. 25.
356
 Bardul de la Mirceşti considera culegerea şi reconsiderarea
creaŃiei populare drept o datorie patriotică1 şi, prin urmare, cerea
„literaŃilor” să se consacre efortului de căutare şi descoperire a
„comorilor” spirituale produse de către Ńărani şi care reflectă realitatea
după criteriul „stabilităŃii” şi după îndelungi funcŃionări sufleteşti.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai exact, începând
cu anul 1870, se resimte în mod pregnant influenŃa curentului
junimist, care, deşi dominat de personalitatea carismatică a lui Titu
Maiorescu şi cu toate că încerca să fie un pol de expresie naŃională,
dar şi de aspiraŃie spirituală, se afirma totuşi permisiv, acceptând cele
două tendinŃe de sens contrar şi considerându-le egal îndreptăŃite în a
funcŃiona: tendinŃa integrării europene şi tendinŃa specificului
naŃional.
Cu momentul Eminescu, dar mai ales cu publicistica lui la ziarul
„Timpul” a început o nouă etapă, aceea a valorizării culturii populare,
în general , şi a folclorului, în particular, după criterii de ordin
naŃional. Sub impactul procesului de afirmare a „românilor fraŃi” ca
entitate etnică de sine stătătoare şi sub influenŃa curentului romantic,
„Luceafărul poeziei româneşti” considera spiritul societăŃii româneşti
de tip rural ca model unic şi etern al semnificării naŃionale. NaŃia, „în
înŃelesul cel mai adevărat al cuvântului”, se identifică – în concepŃia
lui Eminescu – cu Ńărănimea, adică cu clasa „cea mai pozitivă din
toate, cea mai conservatoare în limbă, port, obiceiuri, purtătorul
istoriei unui popor” . Poezia populară este „… izvor curat ca lacrima şi
mai preŃios ca aurul” , „…izvor pururea reînteneritor” .
În definirea conceptului de „naŃional” , Eminescu considera – în
perspectivă românească – că „graiul nostru străvechi” joacă rolul
principal. El se opunea „latinizării” vorbirii noastre şi detesta presa care

1
„Toate aceste poezii, fără dată sigură şi fără nume de autori – scria „
acel rege al poeziei” – sunt ascunse de secole întregi, ca nişte pietre scumpe
în sânul poporului. Ele sunt expuse a se pierde; prin urmare, e o sfântă datorie
de a le căuta şi a le feri de noianul timpului şi al uitării” (Poezia poporală, în
Elogiu folclorului românesc, p. 25).
357
scria „într-o limbă cosmopolită”1, aceasta ştergând „… până şi rămăşiŃele
de originalitate ale graiului nostru străvechi” şi „aruncând în apă”
„întreaga comoară a limbii, ce sta din zicători, proverbe, inversiuni, adecă
în fraze gata moştenite din neam în neam de la strămoşi” 2.
„Cauza pentru care s-a lăŃit atât de mult stricarea limbii încât astăzi
gazetele şi cărturarii scriu o păsărească neînŃeleasă de popor, subŃire şi
muieratică, e aceeaşi căreia peste tot îi datorăm toate relele de cari
suferim: politica. Uitând cu totul că limba noastră e singura în Europa
care se vorbeşte aproape în acelaşi chip în toate părŃile locuite de români
– zicea Eminescu –, uitând că n-avem dialecte şi că moldoveanul se
înŃelege tot aşa de bine cu crişanul, ca şi acesta cu omenii din Banatul
Craiovei, – politicilor noştri nu le era de-ajuns această dovadă şi de
unitate între noi şi de deosebire către străini, ci au căutat să ne silească să
dovedim că fiecare vorbă e latină şi că toŃi, fără osebire, ne coborâm de-a
dreptul de la romani” . De prisos era aceasta, pentru că nu originea face
un popor să fie trainic, ci munca lui proprie, fie cu mintea, fie cu mâna3.
Aşa cum menŃiona Liviu Rebreanu4 şi, de fapt, după cum istoria
culturii noastre o atestă, „efectul Eminescu” (fiindcă efectiv e vorba de
un „efect”) s-a repercutat în mod benefic şi asupra scriitorilor vremii,
iterându-le demersul creator şi prevenindu-i împotriva formelor
incompatibile cu dezvoltarea socială a poporului. „Pe această linie –
adăuga Liviu Rebreanu – scriitorii au putut înainta pe urmă fără teamă

1
Mihai Eminescu, NotiŃe biografice, în M. Eminescu, Opere XI,
Publicistică, 17 februarie – 31 decembrie, 1880, Timpul, Editura Academiei,
Bucureşti, 1984, p.157.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
„Numai geniul eminescian – scria Liviu Rebreanu – a ştiut să
înŃeleagă organic comoara limbii Ńăranului în limba uzuală, a tuturor. Prin
Eminescu Ńăranul român a dăruit elementul cel mai necesar literaturii noastre:
limba curată, bogată, mlădioasă, mereu nouă, cu posibilitatea de eternă
înnoire, cu un dinamism etern, dinamismul eternului duh neaoş românesc.
Colaborarea dintre românul cel mai modest şi poetul cel mai mare –
conchidea Rebreanu – a fixat linia generală a originalităŃii literare româneşti”
(Liviu Rebreanu, Amalgam, Editura Socec, Bucureşti, 1943, p.270; şi
Omagiu folclorului românesc, p.405).
358
de rătăcire, având de altfel totdeauna la îndemână pe Ńăranul român în
caz de îndoieli”1.
S-a considerat de către exegeza de specialitate că articolele de
gazetă ale marelui nostru poet exprimau ideologia naŃionalistă a
acestuia, de unde s-a dedus un aşa-zis spirit – al lui – şovin, iar unele
dintre scrierile sale – mai ales cele din domeniul publicisticii – au fost
evaluate după criterii de rasă, ceea ce a fost şi este o eroare de neiertat.
Dacă ideile, ca şi unele dintre poeziile sale de mare rezonanŃă, au avut
o influenŃă pregnantă asupra unor curente naŃionaliste, şi ar fi creat
„un misticism naŃional”2, ele nu se pot imputa lui Eminescu. Se ştie,
de asemenea, că „Toate mişcările antisemite l-au revendicat ca
precursor „… şi şi-au înnobilat drapelul naŃionalist cu citate din
articolele sale”3, dar trebuie să recunoaştem că nimeni nu poate fi pus
sub acuzare în niciun fel pentru că altcineva îi foloseşte ideile într-o
manieră mistificată.
Ultimele decenii ale secolului al XIX-lea s-au caracterizat prin
atenuarea „duhului” latinist, dar şi prin accentuarea atacurilor
antilatiniste. Ziarul sibian „Telegraful Român”, înfiinŃat de către
Andrei Şaguna în 1852, precum şi revista „Convorbiri Literare”, prin
Titu Maiorescu, urmăreau să aducă în prim plan „popoarele din
vechea Dacie, geto-dacii”, şi să reînfiinŃeze „autohtonia română”.
Sub deviza „naŃionalism în marginile adevărului” şi atacând cu
consecvenŃă „etimologismul latiniştilor”, junimiştii se raportau la
popor ca la izvorul şi îndreptarul lor spiritual. Ei susŃineau „caracterul
organic al culturii populare”, dar, în acelaşi timp, nu ezitau în a prelua
modele din Occident pentru soluŃionarea problemelor româneşti. Dar,
odată cu ideile şi deci odată cu modelele, au fost importate şi
instituŃiile apusene, provocând în mediul intelectual primele expresii
ale „criticismului” „formelor fără fond”. Titu Maiorescu menŃiona că
„viciul culturii noastre este neadevărul” (în aspiraŃii, în politică, în
gramatică, în toate manifestările spiritului public). Modernizarea
României presupune în primul rând adoptarea valorilor „… pe care

1
Liviu Rebreanu, op. cit., p.405.
2
Leon Volovici, Ideologia naŃionalistă şi „problema evreiască” în
România anilor ′30, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 32.
3
Op. cit., p. 33.
359
umanitatea le datorează civilizaŃiei occidentale”, care reprezintă
fondul, urmată de importul instituŃiilor, „care reprezintă formele”.
Titu Maiorescu însă nu ezita în a considera folclorul ca trend
intelectual de autentificare naŃională a poporului român. Astfel, în
polemica sa acidă purtată cu Duiliu Zamfirescu, mentorul
„junimismului” arăta că folclorul este o sferă de indicii „înalt
reprezentative” pentru o naŃiune, iar rolul lui era acela de „renaştere” a
autenticului nostru autohton. Eugen Lovinescu a sintetizat schimburile
de replici dintre cei doi oameni de cultură din cadrul şedinŃei
Academiei la data de 16 mai 1909, când Duiliu Zamfirscu şi-a rostit
discursul de recepŃie în înaltul „for cultural”, intitulat „Poporanismul
în literatură”, în care respingea valoarea estetică a poeziei populare şi
îl ataca pe Vasile Alecsandri ca „rău adunător de creaŃii folclorice”.
„Viziunea lui Duiliu Zamfirescu – menŃionează Eugen Lovinescu –
era cea a românului urmaş al romanilor, popor conservator şi
esenŃialmente politic”1 şi care „nu e nici mai mult, nici mai puŃin poet
decât alt popor”, poate chiar mai puŃin, pentru că latinii au fost de
toate, numai poeŃi şi artişti nu. Din perspectiva românului ca „voinic”,
Duiliu Zamfirescu nu admitea ca reprezentativă pentru psihicul
colectiv al poporului nostru decât balada voinicească; cântecele de dor
şi de dragoste i se păreau „dulcegării” inventate de către bardul de la
Mirceşti. În consecinŃă, Vasile Alecsandri era apreciat ca „… un rău
culegător de poezii poporane”, care, mai ales, s-a înşelat fundamental
când a crezut că poate introduce „unele dulcegării sentimentale în
viaŃa versificată a poporului nostru”2.
Duiliu Zamfirescu l-a atacat şi pe Ion Slavici, „… cu
dulcegăriile artificiale ale Ńăranilor amorezi şi blegi”, cerând să facem
oameni vii în literatură, „dacă se poate români voinici şi cinstiŃi, dacă
nu vicioşi şi sceptici, dar vii cu voinŃă şi muşchi”.

1
E de reŃinut că momentul de la Academie a fost precedat de un
îndelungat schimb de scrisori cu privire la cultura populară, iar punctele de
vedere susŃinute de către cei doi oameni de cultură au fost ireconciliabile.
Aceste scrisori au fost publicate de către Emanoil BucuŃa, în anul 1937, în
Editura FundaŃiilor pentru Literatură şi Artă Regele Carol al II-lea, noi însă le
luăm după Elogiu folclorului românesc, p.418.
2
Eugen Lovinescu, în Elogiu…, p. 418.
360
 La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea
s-au dezvoltat două curente literare extrem de influente şi cu finalitate
politico-ideologică bine precizată. E vorba de semănătorism şi
poporanism, ale căror imagini au fost proiectate, în special de către
George Coşbuc şi Ioan Slavici, în orizontul idealului de popor ca erou
de basm, trăind într-un univers idilic şi având o structură etnică
imaculată. Din atare motive, accentul creaŃiei cade pe specificul
naŃional. „Ceea ce e poporal – scria Ioan Slavici – e şi naŃional
…Limba poporală este o copiliŃă desculŃă şi îmbrăcată în cămăşuŃă
curată, cealaltă (arhaisme, neologisme, barbarisme) este o cocoană
sulemenită şi gătită împestriŃat cu zdrenŃe adunate de pretutindeni”.
Acelaşi Slavici a formulat şi paradigma noului curent, şi anume: „Să
fim români în concepŃie şi formă”.
Deşi de provenienŃă rusă şi, prin urmare, neaflându-şi o origine
determinativă în spaŃiul „Carpato-Danubiano-Pontic”, poporanismul a
avut totuşi o bază de susŃinere largă şi s-a impus mai ales în rândul
intelectualilor de orientare socialistă. IniŃiat de către Constantin Stere
şi susŃinut doctrinar şi de către Garabet Ibrăileanu, poporanismul a
formulat teoria modului specific în care societatea românească putea
să evite, în evoluŃia ei, faza orânduirii capitaliste şi, deci, să treacă
direct la socialism.
Ideile principale rezultate din concepŃia lui C. Stere ar putea fi
sintetizate într-un set compact de enunŃuri complementare în care:
(a) societatea – în esenŃa ei – este „o cooperaŃiune” realizată prin
„puterea maselor”, care au un rol determinant în istorie şi produc
convergenŃa între tendinŃele contrare;
(b) în Ńările agrare, Ńărănimea reprezintă populaŃia majoritară,
aceasta constituind „singura” problemă proprie „care se impune să fie
rezolvată de către societate”, prin „dezvoltarea gospodăriilor săteşti”,
a „industriilor mici şi a meseriilor”;
(c) cadrul real de integrare socială este statul naŃional, iar idealul
independenŃei naŃionale este obiectivul care dă legitimitate unui partid
politic românesc;

361
 (e) civilizaŃia urbană favorizează deteriorarea relaŃiilor sociale şi
duce la alienarea Ńăranului, omul armonios care „munceşte, simte,
cugetă”1 şi întreŃine Ńara;
e) cultura spirituală a satului este singura cultură reprezentativă a
unei Ńări şi în ea se sintetizează însemnele specifice sub aspect
naŃional.
Garabet Ibrăileanu însă, în articolul intitulat „Poezia populară”,
publicat în „Însemnări literare”,2 se întreba în manieră retorică: „Mai
există astfel de Ńărani patriarhali, cum erau încă pe vremea lui Alecu
Russo şi Alecsandri?, fiindcă poezia populară autentică şi nealterată,
din vremurile cele vechi, poate fi găsită doar în „gura acestora şi nu …
în gura Ńăranilor mahalagizaŃi ori a lăutarilor de mahala”3.
Celălalt curent literar de mare anvergură, care a beneficiat de
aportul ideologic al unor personalităŃi de prim rang şi i-a prilejuit lui
Nicolae Iorga să-şi afirme crezul său naŃionalist, a fost
„Semănătorismul”. În cele două publicaŃii ale acestui curent,
„Semănătorul” şi „Luceafărul”, dar nu numai, au publicat Al. VlahuŃă,
G. Coşbuc, Şt. O. Iosif, M. Sadoveanu, A.C. Popovici şi, bineînŃeles,
mentorul curentului, Nicolae Iorga. Acesta din urmă, afirmând până la
absolut „specificul naŃional al sufletului românesc” şi susŃinând cu
patos teza după care „ideea generatoare de românesc” este cultura
populară, considera că politicianismul vremii a devalizat societatea
„de ideal naŃional şi sufocă nucleele naturale de viaŃă socială”.
„Formele fără fond” – în perspectivă semănătoristă – ignorau „legea
firii româneşti” şi atrofiau acele resurse autohtone de creativitate
naŃională. De fapt, „formele fără fond” – după ideologia semănătoristă
– erau străine de „acel substrat organic care ... a trăit o mie de ani fără
nici o şcoală, fără nicio ierarhie, fără nici o legătură cu lumea
ortodoxă” şi care nu s-a abătut în niciun fel de la imperativul regulii
Ńării. Accentul este pus pe tradiŃia noastră ireductibilă ce se poate
combina cu instituŃiile moderne şi se poate sincroniza cu spiritul
apusean. Pentru aceasta – considerau semănătoriştii – trebuia să se

1
Vezi şi Maria Larionescu, DicŃionar de sociologie, Bucureşti, 1993,
p. 442.
2
G. Ibrăileanu, Poezia populară, citat din Elogiu folclorului..., p. 305.
3
Op.cit., p. 305.
362
„moralizeze” clasa politică conform cu „obiceiul omeniei” şi să se
reinstaureze „raŃiunea minŃii” pe idealul naŃional al dezvoltării
organice. „RaŃiunea minŃii” – în optica semănătoristă – se impunea să
fie supusă controlului „simŃului inimii”, păstrat de „bătrânii buni ai
satelor” şi practicată în baza unei drepte judecăŃi a celor care alcătuiau
„Ńara reală”.
Ca şi Mihai Eminescu, şi semănătoriştii considerau Ńărănimea
drept tip social purtător de valori regeneratoare, ca şi „depozita” al
limbii şi spiritualităŃii româneşti. Unica realitate aptă să refacă
„românitatea” în etosul ei dintâi – apreciau ei – o reprezintă Ńărănimea,
cu „datinile”, cu tradiŃiile îndelung elaborate şi cu urmele vieŃii pline
de chemări ale pământului. Într-o literatură supusă influenŃelor străine
şi cosmopolitismului, creaŃiile populare dădeau nota specific-naŃională
şi constituiau acel atât de semnificativ „quid propriu” al „matricei
noastre artistice” – folosind expresia lui Lucian Blaga. Orice cultură,
va spune mai târziu acelaşi Lucian Blaga, are nevoie de o „temelie”,
de o „vatră” a sa cu atribute ireductibile şi care nu se găsesc decât la
sat. De aceea, Nicolae Iorga, în continuarea „naŃionalismului
democratic” al lui Mihail Kogălniceanu, şi în consens cu spiritul
„românist” al lui Mihai Eminescu, promova valorile specifice vieŃii
noastre rurale şi urmărea stimularea evoluŃiei organice a naŃiunii prin
educaŃie şi prin programe de acŃiune morală.
După anul 1900, C. Rădulescu – Motru, într-o viziune de factură
„etnocentrică” şi sub influenŃa curentului din epocă, acela al formării
statelor naŃionale, elabora conceptul de „românism”, dar nu într-un
sens antisemit, şi nici într-unul politic, ci într-unul social –
constructivist.
După acelaşi an 1900, s-a intensificat spiritul de efect
„naŃionalist” (în sensul peren al cuvântului) şi s-a extins aria de
referinŃă a curentului iniŃiat de Nicolae Iorga. La aceasta a contribuit
în mod substanŃial A.C. Popovici, cunoscut pentru activismul său
impunător desfăşurat în Ardeal împotriva şovinismului maghiar şi
adus de către Nicolae Iorga în redacŃia gazetei „Semănătorul”.
Lucrarea lui NaŃionalism sau democraŃie avea ca premisă de principiu
ideile „poetului nepereche”, potrivit cărora dezvoltarea sănătoasă a
naŃiunii este condiŃionată de conservarea purităŃii etnice a populaŃiei
şi de caracterul „patriarhal” specific neamului românesc. În acest sens,
363
în concordanŃă şi cu Nicolae Iorga, militantul ardelean avertiza că
„mintalitatea naŃională” era în pericol de a fi pervertită de „democraŃia
cosmopolită”, pe care o considera de „împrumut” şi, prin urmare,
neconcordantă cu arhetipul nostru cultural.
După Primul Război Mondial şi, deci, după „Marea Unire a
românilor cu românii”, a apărut o pluralitate de modele culturale,
având însă un caracter unitar, iar viaŃa politică şi cea intelectuală
urmau două trenduri complementare, şi anume: democraŃia şi
naŃionalismul.
În cazul acestui din urmă concept, s-a încercat şi o anume
operaŃionalizare a lui, iar printre indictori, L. Volovici include şi pe
cel de „xenofobie”. „După unirea din 1918 – scria L. Volovici –
România Mare cuprindea: Moldova, Valahia, Transilvania, Basarabia,
Bucovina şi Dobrogea. Societatea românească devine eterogenă din
punct de vedere al modelelor culturale. În perioada ce urmează
primului război mondial cele două mari trenduri ale vieŃii intelectuale
şi politice sunt: democraŃia şi naŃionalismul conservator, definit prin
tradiŃionalism, patriarhalism, ruralism, xenofobie”1.
Atare formule, chiar dacă vizează exclusiv cultura şi deci ar avea
o sferă de referinŃă restrânsă, e necesar totuşi ca ele să fie evaluate cu
circumspecŃie şi reŃinere, întrucât între democraŃie şi „naŃionalism” (în
sensul pozitiv al termenului) a existat un raport de complementaritate
dialectică.
Xenofobia n-a constituit niciodată o caracteristică definitorie a
culturii româneşti în totalitatea ei şi nici n-a fost un scop al unei
creativităŃi de lungă durată. Desigur că au existat orientări de acest gen
şi ele nu pot fi ignorate. Astfel, suntem în consens cu L. Volovici,
care-l invocă pe Octavian Goga ca pe acela ce a fost „cucerit de elanul
naŃionalist” şi şi-a expus propria viziune asupra ideii naŃionale în
„mustul care fierbe”, viziune pe care o considera ca emanaŃie a
ideologiei lui Eminescu şi o definea ca fiind „… credinŃă în
patriotismul specific al neamului”.
ConŃinutul operei literare a poetului ardelean a fost satul, cu
rolul său „mesianic” şi cu rezistenŃa lui la „înstrăinare”. În opoziŃie cu
oraşul, gândit ca „despuiat” de amprenta „vieŃii patriarhale” şi care nu
1
L. Volovici, op.cit., p. 33.
364
se mai regăseşte în tradiŃie, satul constituia baza supravieŃuirii noastre
etnice, iar folclorul exprima „obiectivarea adevărurilor organice” ale
poporului român. În Flori de sânge, poetul „plângerilor unui neam” ne
spune că poeziile populare sunt „simple şi curate, atât de oneste în
naivitatea lor rustică şi atât de delicate prin discreŃia care le
stăpâneşte”, întrucât ele exprimă „dorul după Ńarina de acasă cu toate
chemările ei”, „gama vastă de simŃire a unui trai patriarhal, viziunile
multicolore ale sufletului Ńărănesc”1, flori de petalele cărora se află
„aninaŃi stropi grei din jalea unui popor”, acesta fiind poporul român
din Ardeal. łăranii ardeleni – în credinŃa lui Octavin Goga –, cu
creaŃiile lor culturale, au fost şi au rămas purtătorii etosului nostru
original şi au dovedit unitatea organică de forŃă vie care n-a putut fi
decimată de barbaria cotropitorilor. De aici însă nu se poate deduce în
niciun fel că în gândirea lui Octavian Goga accentul cade pe „puritatea
rasei” sau pe „prerogativele sângelui”. Totodată, el nu poate fi asociat
(împreună cu Lucian Blaga) nici aşa-zisei „ideologii a dreptei
revoluŃionare”, dominată de „reformularea tradiŃiei prin invocarea
fondului iraŃional «tracic» şi prin trimiterea la temelia misticii creştin-
ortodoxe”. E drept (şi aici suntem de acord cu L. Volovici) că în
perioada interbelică s-a dezvoltat şi „noul naŃionalism”, cu
caracteristici xenofobe şi cu revendicare în ortodoxism, dar care nu-l
caracterizează pe Octavian Goga.
Pe plan politic, „noul naŃionalism” susŃinea – ca unică soluŃie –
întemeierea unui stat totalitar fondat pe standarde etnice cu efecte
segregaŃioniste, singurul care ar fi putut asigura creativitatea
ireductibil-românească şi facilita promovarea valorilor ortodoxe.
Gruparea politică „Garda de fier”, care, de fapt, reprezenta ca
partid această orientare, nu avea un prestigiu elevat în rândul marii
majorităŃi a intelectualilor din Ńară şi nici nu resuscita energiile înalt-
reprezentative ale spiritualităŃii noastre. ViolenŃa pe care o practica
însă, precum şi rasismul dus la extrem de către liderii săi fanatici
generau o atitudine retractilă din partea românilor democraŃi şi
determinau respingerea totală a programului ei terorist. Începând însă

1
Octavian Goga, Flori de sânge, Cântece populare ardeleneşti de pe
câmpul de război, adunate de Aurel Esca şi Ion Iosif Schiopul, cu o prefaŃă
de Octavian Goga, citat şi în Elogiu folclorului..., p. 295.
365
cu anii 1932-1933, Garda a fost învestită cu o finalitate rezolutivă în
epocă, aceea a „revoluŃiei regeneratoare” sub aspect naŃional, spiritual
şi moral, iar implicarea filosofului Nae Ionescu în orientarea „noului
naŃionalism” a produs o breşă sensibilă în lumea intelectuală a vremii
şi mai ales a „tinerei generaŃii”, alcătuită din spirite strălucite şi care
au devenit apoi savanŃi ai lumii, precum Emil Cioran, Constantin
Noica, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade. Ei se declarau mistici, iar
ortodoxia era noul spirit al „etnicului românesc”. Verva captivantă a
lui Nae Ionescu, precum şi limbajul lui „apocaliptic” au provocat o
adevărată fascinaŃie asupra unor studenŃi ai UniversităŃii din Bucureşti,
care s-au identificat cu orientarea „noului naŃionalism” şi şi-au urmat
mentorul carismatic, adică pe Nae Ionescu, care spunea că „Noi trăim
o epocă de lichidare a spiritului critic”1, iar Mircea Eliade îl completa,
scriind că „Dacă nu-mi pot pierde încrederea în misiunea istorică a
României şi în vigoarea ei intelectuală este mai ales pentru că, de 20
de ani, ne depărtăm necontenit de Maiorescu. Astăzi, mai ales,
Eminescu reprezintă pentru noi acel secol al XIX-lea românesc,
naŃionalist şi mistic împotriva căruia au luptat Junimea, T. Maiorescu
şi Caragiale”.
Nae Ionescu considera ortodoxia ca dimensiune definitorie a
identităŃii noastre naŃionale. „A fi român – spunea el – înseamnă a fi
ortodox”, iar „ortodoxia este Ńărănească”, nu este o religie cu biserică,
„cât mai ales o cosmologie, în care elementele de dogmă strict
ortodoxă se hipostaziază în realităŃi concrete; cu alte cuvinte,
creştinismul – în concepŃia filosofului trăirist – a coborât la noi în
realităŃile imediate ale zilei, contribuind la crearea unui univers
specific românesc şi obiectivat aşa de caracteristic în folclorul nostru”.
În baza aceleiaşi doctrine, dar într-un stil dihotomic, Mircea
Vulcănescu elabora teoria „celor două Românii”2: România satelor,
structurată în concordanŃă cu „… stilul organic de existenŃă al
băştinaşilor acestei Ńări”, şi România oraşelor, dominată de „… stilul
hibrid de existenŃă al plevei oraşelor noastre”. De fapt, aşa cum se
subliniază în lucrările dedicate unui atare subiect, întreaga perioadă
menŃionată este definită prin „dihotomia” „sat-oraş”, ca şi prin cea

1
Nae Ionescu, Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990.
2
Mircea Vulcănescu, Cele două Românii, 1932.
366
dintre „tradiŃie şi modernitate. În optica „noului naŃionalism”, satul
reprezenta modelul social, moral şi etnic ireductibil şi conŃinea
specificul românesc ca atare, pe când oraşul era „hibrid” şi
„cosmopolit”, având însuşiri de „împrumut” şi fiind străin de natura
etosului nostru primordial. De aceea, mişcările culturale zise impor-
tante, ca şi cea a animatorilor culturali şi-au propus să „restabilească”
valorile tradiŃionale şi să reinstaureze specificul naŃional, grav afectat
de influenŃele din afară, aceste valori fiind de origine rurală şi
impunându-se prin vivacitatea Ńăranului şi a culturii lui.
O excepŃie de la aceste tendinŃe, precum şi o atitudine întrucâtva
potrivnică originii etnice a gânditorului este cazul lui Emil Cioran.
Deşi de fel se trăgea din Ńăranii Răşinarului de lângă Sibiu şi-l avea
drept consătean pe Octavian Goga, totuşi, gânditorul nihilismului
genealogiei sale repudia ruralismul în ceea ce avea el esenŃial şi-l
considera ca principalul obstacol atât în „catalizarea” energiilor
mesianice, cât şi în deschiderea către „sublim”. Acestea au fost
estompate tot de spiritul „retardat” al Ńărănimii, care trebuie anihilat.
În cartea sa intitulată Schimbarea la faŃă a României, apărută în anul
1937, iar apoi reeditată, se notează că „Nenorocirea noastră Ńine de
condiŃiile de viaŃă a popoarelor agrare … Entuziasmul pentru sat este
nota comună a intelectualilor noştri de totdeauna, care este nota lor
proastă” „Satul – spunea Cioran – este sub-structura şi baza biologică
a unei naŃiuni, el nu este însă şi purtătorul ei”. „De Ńăranul român –
conchide el – să nu mai vorbim. În locul unei admiraŃii nejustificate,
mai bine am privi ceea ce avem de distrus în el”.
Aşa cum s-a mai menŃionat, în aceeaşi perioadă interbelică şi
deci concomitent cu orientarea xenofolcă, s-a manifestat şi un trend
„naŃionalist constructiv”, al cărui scop era acela de a implementa un
stat Ńărănesc cu deschidere la infuziunea valorilor occidentale, dar cu
scopul dezvoltării etosului nostru ireductibil. Astfel, Constantin
Rădulescu-Motru, creatorul conceptului de „românism”, considera ca
ineluctabilă punerea de acord a spiritualităŃii româneşti cu „noua
spiritualitate europeană” şi acorda satului calitatea de a fi „fortăreaŃa
neamului”. Totodată, reconstrucŃia societăŃii româneşti, precum şi
dezvoltarea valorilor definitorii ale „românismului”, după Rădulescu-
Motru, se puteau înfăptui numai prin punerea „în rol” a culturii

367
Ńărăneşti, ca şi printr-o combinaŃie echilibrată între „inovaŃie şi
tradiŃie”.
Chiar şi Lucian Blaga se alătura „naŃionalismului constructiv” şi
crea la rândul lui o teorie a specificului naŃional în cultură, teorie
bazată pe o perspectivă ontologică. El nu mai căuta eroul mitologic al
lui Coşbuc1 şi nici „Ńăranul tragic” al lui Liviu Rebreanu, ci urmărea
creaŃiunea ca reflex metafizic al acestuia, precum şi „matricea lui
stilistică”. „Fac elogiul satului românesc creatorul şi păstrătorul
culturii populare, purtătorul matricei noastre stilistice”2 – spunea
filosoful în discursul său de recepŃie în Academie. Ca itinerar îndelung
pregătit de o trăire materială şi spirituală şi cu habitus vital, matricea
stilistică este considerată cea pe care s-a depus intens istoria românilor
şi în care se află povara unei tradiŃii imemoriale. Determinantele ei
interioare, precum şi posibilele ei conŃinuturi care o animă se află –
după Lucian Blaga – în acel „spaŃiu indefinit, ondulat ca plaiurile
Ńării”, în care s-au metamorfozat „categoriile organicului” şi s-au
instituit rânduielile firii. Rolul său a fost acela de a facilita
„transfigurarea sofianică” a realităŃii în poezie, în artă, în credinŃă, dar
şi de a susŃine acele „structuri” ale subconştientului nostru etnic, din
care a rezultat un profund „apriori stilistic” şi s-a constituit „matca
culturii populare”. Aceasta din urmă – după filosoful clujean – a
devenit „temelia culturii majore” şi s-a transformat în orizont
metafizic al sufletului nostru3. Recuperat într-o perspectivă ontologică
şi acoperind întreaga arie de natură etnică, sufletul nostru – după
Lucian Blaga – întemeiază matca stilistică românească, îndemnând la
„credinŃa în destinul nostru spiritual” şi identificându-se cu „matca
culturii populare”. În „preformările stilistice” ale culturii „minore” şi
în „acest profund apriori stilistic al folclorului” – după gânditorul
ardelean – se află baza creativităŃii culturii majore” şi în ea se
revendică afirmările creaŃiei înalt semnificative de esenŃă naŃională.

1
„Toate cântecele şi basmele popoarelor – scria George Coşbuc – sunt
mituri contopite” (Elementele literaturii populare, în „Noua Revistă
Română”, nr. 4/1900, p. 159, Elogiu folclorului românesc, p. 207).
2
Lucian Blaga, Elogiu satului românesc, în Elegiu folclorului...,
p. 405.
3
Lucian Blaga, op. cit., p. 407.
368
„Matca stilistică populară şi cele înfăptuite sub specificul ei – preciza
filosoful – indică posibilităŃile felurite ale viitoarei culturi majore”.1
Sintetizând cele anterioare, am putea spune că, înŃeleasă prin
prismă istorico-socială şi evaluată după criterii funcŃionale, cultura
populară se defineşte prin categoriile timpului şi ale locului.
Însemnele acestora din urmă, adică ale timpului şi ale locului, se
regăsesc cuprinse în structura de mesaj creat şi redau conŃinuturile
vieŃii rurale aşa cum se prezintă ele, adică nativ, neafectate de vreo
imprecaŃie de doctrină şi netrecute printr-o optică ideologică.
Expresia lor fizionomică – dacă se poate spune aşa – corespunde
întru totul cu modelul original şi asigură „caracteristicul” eului etnic.
Acesta, deşi variază şi, deci, se schimbă, rămâne totuşi neschimbat.
Din atare motive, atitudinea noastră faŃă de el este aproape totdeauna
aceeaşi. Totuşi, atât formaŃiuni politice, de diverse orientări
ideologice, cât şi curente naŃionaliste (de tip pozitiv sau xenofobe) au
căutat să-şi argumenteze dreptul la afirmare de sine prin invocarea
Ńăranului, ca pe „omul destin al neamului” şi prin recurs mai ales la
folclor, considerat drept simbol de semnificaŃie reprezentativă pentru
naŃia noastră. Şi în dialogurile unor intelectuali, ca şi în dezbateri de
specialitate, mediul sătesc şi cultura lui au devenit criterii probatoare
pentru „românescul” autentic. În consecinŃă, principiul „românităŃii”,
precum şi ideea după care satul produce valori cu înalt grad de
specialitate etnică se regăsesc în creaŃia folclorică sub formă de
„mesaj partinic” şi au rolul de a delimita ceea ce este autohton de ceea
ce este aluvionar, ceea ce este original de ceea ce este cosmopolit.
Accentuând acest principiu şi completându-l cu o altă dimensiune de
ordin metodologic, am putea spune că atât cultura populară, cât şi
specia ei reprezentativă, adică folclorul, pot fi considerate drept
indicatori taxonomici de clasificare, dar şi de identificare a tipurilor de
spiritualitate în raport atât „cu vatra genezei noastre”2, cât şi cu
„sistemul culturii naŃionale”.

1
Idem, p. 407.
2
l. Volovici notează: „Ideologia naŃionalismului românesc (indiferent
de cum a fost definit) a transformat satul (zonă dominantă etnic şi cultural de
tradiŃia românească) în vatra genezei noastre. Culturii orăşeneşti străine i se
opune cultura autentică, folclorul de excepŃională bogăŃie. La creaŃia populară
369
 6.7. Metode de cercetare a culturii rurale
şi principiul comprehensiunii de mesaj
Continuumul românesc, rezultat dintr-un raport dihotomic dintre
sat şi oraş, precum şi dintre tradiŃie şi modernitate, a impus utilizarea
de principii metodologice în cercetarea culturii populare, în general, şi
a folclorului, în particular. Astfel, Adrian Fochi, într-o lucrare
teoretico-metodologică de real folos ştiinŃific1, menŃionează două
principii instrumentale în cercetările de folclor comparat, şi anume:
(a) comparaŃia istorico-genetică, care să Ńină cont de originea culturii
noastre în sferă romanică şi (b) comparaŃia pe baza schimburilor de
produse culturale, care să Ńină seama de situaŃia concret-geografică în
care s-a dezvoltat cultura română;
Originalitatea folclorului românesc se impune să fie stabilită în
contextul cultural sud-est european.
De fapt, însuşi Alexandru Odobescu, iar mai apoi B.P. Hasdeu
au uzat de metoda analizei comparative în cercetarea folclorului
românesc şi l-au situat pe acesta în contextul sud-est european.
Sub influenŃa lui Herder, dar şi a poetului polonez Adam
Miczkievicz, Al. Odobescu, continuatorul spiritual al paşoptiştilor,
definea poezia populară ca fiind „caracterul şi amintirile unei
naŃiuni”.2 Totodată, el a elaborat şi o teorie a contextului socio-
geografic privind originea folclorului, mai ales a celui sud-est
european. Prin studiul metodic al folclorului, ca şi prin situarea lui
într-un loc şi într-un timp precis determinate, se urmăreau – după Al.
Odobescu – „desluşirea evenimentelor istorice” şi „identificarea
caracterelor limbii noastre”. „łara noastră – nota scriitorul –, ca cele
mai multe Ńări europene, mai ales cele ce se bucură de o natură
măreaŃă şi bogată şi care au suferit mult în luptele lor pentru
neatârnare, îşi are cântecele sale poporane, casnice şi vitejeşti. Noi

şi la valorile satului se raportează doctrinarii naŃionalismului pentru a-şi

fundamenta concepŃia specificului naŃional. Spiritualitatea naŃională este
totuna cu spiritualitatea rurală”.
1
Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene, Bucureşti, 1975.
2
Al. Odobescu, Cântecele poporane, în raport cu Ńara, istoria şi
datinile românilor, în Elogiu folclorului românesc, p. 69.
370
într-unele din ele ne vom sili a căuta desluşiri asupra evenimentelor
istorice, asupra caracterului intim şi asupra limbii chiar a naŃiunii
noastre, în deosebitele epoci şi în deosebitele localităŃi în cari aceste
cântice au izvorât din imaginaŃiunea popoarelor”. Apoi, scriitorul
conchide: „Vom merge şi prin Ńările vecine spre a cerceta cultura lor
populară, ce datini au schimbat cu noi acele naŃiuni”.1
Uzând de aceleaşi principii metodologice ca şi
Al. Odobescu, adică de principiul analizei comparative şi de acela al
„situării într-un spaŃiu socio-geografic” determinat, B.P. Hasdeu
considera literatura populară drept „un amestec în fond şi în formă,
poezia amalgamată cu proza, istoria cu fabula, idealul cel mai
transcendent cu realitatea cea mai banală, elementele empirice ale
tuturor ştiinŃelor, în fina, o enciclopedie haotică, după care un
observator filosof poate judeca tot ce ştie şi tot ce crede o naŃiune”.2
Tot Hasdeu a fost acela care a considerat „poezia poporană” nu
numai „ca o preŃioasă suvenire” şi nici „… numai ca o cestiune de
arheologie”, ci şi ca aceea care „posedă şi farmecul celei mai fericite
creaŃiuni poetice”.3
Totodată, acelaşi mare spirit al epocii, şi nu numai, adică acelaşi
Hasdeu, preciza că „… nu poate fi un mijloc mai interesant şi mai
sigur de a cunoaşte forŃele morale şi intelectuale ale unei naŃiuni, decât
numai prin literatura sa populară; şi nu este nici un alt mijloc mai
nimerit şi mai frumos de a da unei literaturi culte un caracter original
şi distinctiv, decât numai nutrind-o din literatura populară, precum
literatura populară se adapă din fântânile unui instinct virginal”.4
Literatura populară – în viziunea acestui gânditor – e mărturia
istorică pentru momentul şi epoca de formare a poporului român,
adică în primele veacuri după romanizare, dar şi – apoi – prin
„mulŃimea aluziunilor mitologice şi etnografice preŃioase din punctul
de vedere al istoriei naŃionale”.5 Dar şi din punctul de vedere „al

1
Op. cit., p. 73.
2
B.P. Hasdeu, Literatura populară, în Elogiu folclorului, p. 95.
3
B.P. Hasdeu, O pagină pentru istoria literaturii române, în Elogiu
folclorului, p. 105.
4
B.P. Hasdeu, Literatura populară, în Elogiu folclorului, p. 94.
5
Op. cit., p. 96.
371
fecundului element psihologic”1, acea „veritate neimitabilă de
caractere”2 care se perindă atât în creaŃiile lirice, cât şi în cele epice,
ne redă, după Hasdeu – acel inefabil etos popular şi ne prilejuieşte
„observaŃiunile cele mai profunde şi cele mai fine asupra inimii
umane”.3 Nu este de ignorat faptul că literatura populară ne prezintă
„memoria unei epoci primordiale de formaŃiune în adăpostul
pădurilor”4 unde s-au adăpostit străbunii noştri „şi s-au dezvoltat în
curs de veacuri”5 aşezările noastre româneşti.
Pădurea, fiind pavăză împotriva primejdiilor şi protejând fiinŃa
neamului românesc, a devenit simbol de „frăŃietate” cu românul, iar
folclorul a preluat părŃi ale naturii şi le-a transformat în mesaje de
referinŃă personificată.6 Astfel, Hasdeu invocă referenŃialul lui „frunză
„frunză verde”, iar apoi, printr-un procedeu de corelare a stărilor
sufleteşti ale omului, felul de a fi al unor lucruri din natură, ajunge la
teza potrivit căreia „… totalitatea poeziei poporane a românilor este ca
un fel de botanică, fiecare plantă fiind descrisă pe larg printr-o
situaŃiune corespunzătoare a sufletului uman”7 şi – prin urmare – cu
misiunea specială de a o exprima.
Se mai impune o precizare de ordin metodologic, care priveşte
situarea analizei folclorului de către Hasdeu în contextul sud-est
european şi chiar extinderea acestei analize la unele popoare de
origine latină. În acest sens, el relevă că, deşi există specii literare
comune mai multor popoare şi cu toate că sub aspect etimologic există
tentaŃia unor coroborări terminologice, totuşi creaŃiile noastre
folclorice sunt profund originale. ConŃinutul lor ideatic este absolut
1
Op. cit., p. 97.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
B.P. Hasdeu, op. cit., p. 105.
5
Op. cit., p. 103.
6
„Două calităŃi esenŃiale – nota Hasdeu – au distins şi vor distinge
totdeauna literatura populară din orice Ńară; dintâi ea se inspiră din izvoarele
imediate ale naturii brute, pe când literatura cea cultă cunoaşte natura deja
epurată şi adesea ciuntită prin prisma prevenŃiunilor ştiinŃifice; al doilea, ea
oglindeşte caracterul naŃiunii în sânul căreia se desfăşoară, pe când literatura
cea cultă nu poate a nu fi mai mult sau mai puŃin cosmopolită” (op. cit., p. 94).
7
Op. cit., p. 100.
372
ireductibil la produse literare ale altor popoare din zonă, iar
similitudinile terminologice sunt mai mult în formă, şi nu în conŃinut.
Astfel, „doina – spunea Hasdeu – nu apare aidoma celei
româneşti în folclorul nici unui popor vecin” (macedonean, bulgar sau
albanez), deşi „ne întâmpină … tocmai la trei capete extreme ale
Europei: în România, în Spania şi în Danemarca”.1 Nici „laitmotivul”
cântecului popular, acel „frunză verde”, nu este de găsit prin vreuna
din Ńările vecine. S-au încercat unele comparaŃii cu creaŃii similare de
origine toscană, dar fără nicio reuşită, deoarece la toscani „frunza
verde” de la noi ia forma „unei flori” sau a unei „foi”, ceea ce l-a
determinat pe Hasdeu să se întrebe aproape intrigat: „Între frunza
verde a românului şi fiore sau chiar spiga di grano a toscanului există
oare în realitate vreo serioasă înrudire? Sau nu cumva amăgirea
produce din predispoziŃiunea cam morbidă a celor mulŃi dintre noi,
după contagiosul exemplu al societăŃii zise Academice, de a căuta
chiar «ciorba» şi «şerbetul» la Capitoliu?”2
După mai multe analize comparative şi după incursiuni în
folclorul unor culturi în care se află motive de analogie, marele nostru
învăŃat conchidea: „Frunză verde s-a născut dimpreună cu
naŃionalitatea română, nu la Tibru sau Gudalquivir, ci la noi acasă, pe
teritoriul Daciei, în secolarele păduri ale CarpaŃilor, acolo unde
străbunii noştri s-au format şi s-au dezvoltat în curs de veacuri mai
nainte de a se pogorî din munte şi a se răspândi pe câmpii”.3
Contemporan atât cu poporaniştii, cât şi cu semănătoriştii
primelor decenii ale secolului XX, Ovidiu Densusianu s-a situat în
opoziŃie cu pretenŃia de a institui o societate mai dreaptă prin
exerciŃiul unei aşa-zise inteligenŃe săteşti. Pentru el, folclorul

1
Vezi Elogiu folclorului românesc, p. 100.
2
Idem, p. 103.
3
„Românii n-au căpătat pe frunză verde de la latini; nici de la daci”
(op. cit., p. 107). Frunză verde – adăuga Hasdeu – este un pur românesc, un
product direct al pământului dacic, fără nicio cumnăŃie cu Italia sau Spania
(op. cit., p. 104). Cât de adânc s-a înrădăcinat şi cât de departe s-a ramificat la
români suvenirea anticului trai de codru, dezvoltându-se mai cu seamă în
sfera cea poetică a vieŃii, ,,probă este, pe lângă «frunză verde», caracteristicul
«brad» de la nuanŃele noastre Ńărăneşti” (op. cit., p. 106).
373
reprezenta o disciplină ştiinŃifică – şi, de fapt, o ştiinŃă – fiind corelat
în structura lui ideatică cu dialectologia, cu psihologia şi cu
sociologia. Densusianu gândea folclorul ca orizont reflectiv al realului
trăit, vizând componenta etnopsihologică a unui popor şi devenind
modalitatea revelatoare pentru finanŃările acestuia. „Folclorul – scria
Ov. Densusianu – trebuie să ne arate cum se răsfrâng în sufletul
poporului de jos diferitele manifestaŃii ale vieŃii, cum simte şi gândeşte
el fie sub influenŃa ideilor, credinŃelor, superstiŃiilor moştenite din
trecut, fie sub a impresiilor pe care i le deşteaptă împrejurările de
fiecare zi”.
Referindu-se la geneza genurilor folclorice şi plasându-le sub
criteriul ontologiei zonale, Ovid Densusianu considera că numai unele
dintre ele sunt de origine autohtonă şi – prin urmare – numai unele ar
reflecta etnopsihologia poporului nostru. El nega în mod categoric
caracterul autohton al baladei şi considera sorgintea acesteia ca fiind
sudul şi sud-vestul Dunării. „În ce priveşte provenienŃa baladelor, a
bogăŃiei epice care circulă la noi – scria Ovid Densusianu –
majoritatea manifestărilor reprezintă o infiltraŃie străină slavă prin
mijlocirea lăutarilor, agenŃii de difuziune a motivelor epice. CântăreŃii
aceştia au fost susŃinuŃi de boierime, aceleaşi lucruri petrecându-se în
apus, de-a lungul evului mediu, dintr-o epocă cu mult mai
îndepărtată”.
Desigur că, prin mişcările continue ale populaŃiilor vecine,
precum şi prin acea cunoscută transhumanŃă a oierilor, se determinau
şi anumite translări de motive folclorice sau chiar preluări de ordin
tematic. Întâmplări similare sau mituri interne apte să itereze direcŃiile
creative ale unei culturi sunt în măsură să influenŃeze şi alte zone
etnice şi – deci – să producă germinarea de specii literare cu caracter
similar. Dar, de aici nu se poate conchide că o relaŃie cu caracter
incidental sau simple influenŃe din exterior datorate muzicii lăutăreşti,
de exemplu, ar întemeia genuri culturale de larg ecou istoric, sau că,
printr-un act de „generaŃie spontanee”, s-ar materializa într-o formă or
într-o clasă produse „catalitice”, cum ar spune Lucian Blaga. În
realitate, afirmarea unui fenomen cultural, ori a unui curent de idei
este efectul unei necesităŃi interne şi se leagă de anumite forŃe de
germinare autohtonă care le aduc pe lume şi le asigură susŃinerea.
Astfel, balada n-ar fi supravieŃuit peste veacuri şi nici n-ar fi
proliferat sub aspect tematic dacă ar fi fost de origine aluvionară şi
374
dacă exprima o „pseudo-morfoză”, folosind expresia lui Spengler. Ea
s-ar fi anemiat treptat, iar până la urmă ar fi devenit un pseudo-gen
literar. Or, aşa cum este ştiut, balada s-a impus în decursul timpului ca
una dintre creaŃiile „eponime” ale folclorului românesc şi într-un fel a
dobândit calitatea de element de bază al „culturii matcă”. De aceea,
suntem de acord cu evaluările lui Adrian Fochi, care califica teza lui
Ov. Densusianu drept o „mare eroare” şi notifica unele cauze care
conduc la dificultăŃi în cercetarea folclorului.1
Este de reŃinut că studiile folclorice sau chiar de filologie
întreprinse de către acest distins cercetător cu privire la graiurile
românilor au demarat prin descinderi în diferite zone ale Ńării şi prin
anchete dialectale de mare interes pentru sociologi. Alături de Timotei
Cipariu, de Nicolae Densusianu şi de B.P. Hasdeu, Ov. Densusianu,
într-un efort prodigios de a învesti noua ştiinŃă pe care el însuşi o
întemeia, adică folcloristica, cu o metodă proprie şi în intenŃia de a
oferi o altă perspectivă ontologiei folclorului,2 a operat un corectiv util
asupra imaginii idealiste despre Ńăranul român şi a oferit un orizont
deschis literaturii populare. Astfel, în ceea ce priveşte primul aspect,
acela al imaginii, el invoca răspunsurile date de către doi Ńărani cu
privire la valoarea unor vremuri trecute – unul dintre Ńărani fiind din
Dolj, iar altul din Tulcea, răspunsuri în baza cărora Densuşianu
caracteriza psihologia săteanului ca fiind una „limitată şi egoistă”.
„Mai bine era pe vremea turcului – spunea olteanul – făceam 12 zile
pă an şi dam dijmă la porumb; încolo, nimic. Durmiam cu boii pă
livezi până la Sfântu Gheorghe şi până se făcea la loc şi nimini nu mă

1
Adrian Fochi, în lucrarea sa Coordonate sud-est europene ale baladei
populare româneşti, Bucureşti, 1975, enumera dificultăŃile existente în
cercetarea comparată a folclorului din spaŃiul sud-est european şi considera
că la baza acestora stau anume prejudecăŃi de ordin tendenŃial. În acest sens,
Fochi menŃionează că cercetătorii nu erau cunoscători ai limbilor balcanice,
ci au folosit traduceri care erau şi puŃine şi unilaterale; versiunile româneşti
ale baladelor (subiect predilect al investigaŃiei ştiinŃifice a folclorului din
România) erau cunoscute, dar materialele paralele erau difuzate în cel mult o
variantă; analizele comparative nu se refereau la întreaga zonă sud-est
europeană, ci o fragmentau; cercetările nu erau mai avansate nici la celelalte
popoare din zonă şi deci nu puteau oferi exemple sau elemente de referinŃă.
2
„Un corectiv la aprecierile greşite de până acum asupra celor de la
Ńară îl va aduce chiar folclorul”( op. cit., p. 270).
375
întreba. Mă apuca nămiaza pă câmp şi nu mă întreba nimini de unde
viu şi unde mă duc”.1
Celălalt sătean, din Tulcea, relata şi el lucruri similare: „În
vremea turcului tot şi pisti tot era slobod; ti duceai în pădure, puneai
căciula p-o ureche şi tăiai di undi vrei şi ce vrei. Scoteai un bilet
păntru o sută di doage şi tăiai trii sute şi nimeni nu ti-ntreba. Trecând
pă la casa pădurarului îi lăsai un lemn, două, şi-nainte, băiete. Vitile le
păşteai pă undi vrei. Cu pământu era mai ghini ca azi; să plătea dijmă
numa pentru pământu sămănat; păntru al nesămănat nu lua nimic.
Păntru stuf din baltă, iar nu te-ntreba nimeni”.2
Potrivit opiniei lui Ov. Densusianu, aceste atitudini decurg sau
din mentalitatea Ńăranului, care este de tip egoist, apreciind numai ceea
ce îi aduce lui foloase materiale sau foloase simbolice şi ignorând ceea
ce se plasează dincolo de interesele lui directe. „E caracteristică
această mărturisire pentru mentalitatea Ńăranului nostru – scria
Ov. Densusianu –, dacă ceva îi turbură socotelile, dacă folosul lui iese
micşorat dintr-o împrejurare oarecare, iată-l răzvrătit, cârtitor. Numai
ce-l priveşte direct, ce i se pare pe placul lui, numai aceea există
pentru el. Că Ńara a scăpat de stăpânire străină, că multe lucruri s-au
schimbat în bine – ce-l interesează pe el, dacă i se pare că pentru viaŃa
lui de toate zilele era mai bine altădată? Şi e de remarcat că aproape la
fiecare pas întâlneşti la Ńară oameni care se tânguiesc după vremea mai
bună, traiul mai din belşug de odinioară”.
Pe lângă „factura egocentrică” a psihologiei săteanului şi în
afară de caracterul „teluric” al intereselor lui, Ov. Densusianu mai
releva încă un fapt semnificativ pentru acest tip de personalitate şi care
este de mare actualitate, şi anume „supraevaluarea vremurilor trecute”.
În pofida „schimbărilor” efectuate în societate şi dincolo de anumite
deschideri produse prin mutaŃii esenŃiale la nivel de sistem, rezonanŃa
acestor clivaje este irelevantă. Nostalgia timpului de odinioară şi deci
„supraaprecierea” a „ceea ce a fost cândva” nu trebuie neglijate,

1
„Iată-i deci pe aceşti Ńărani – nota Densusianu – spunând că lumea
trăia mai bine pe vremea turcilor, pentru că, după credinŃa lor, erau mai
puŃine sarcini şi fiecare se putea duce pe unde voia cu vitele la păscut”
(op. cit., p. 271).
2
Idem, p. 270.
376
întrucât ele au o fundamentare raŃională şi devin semnificative în
contexte sociale viitoare. Aceasta se bazează fie pe o serie de
„afinităŃi” personale sau de grup, fie pe anumite aspiraŃii actuale
neîmplinite. Şi cu aceasta ajungem la Freud, care, în virtutea ideii de
„refulare”, preciza: „Epocile îndepărtate exercită asupra imaginaŃiei o
atracŃie vie şi misterioasă. De îndată ce oamenii sunt nemulŃumiŃi de
prezent, lucru care se întâmplă destul de des, se întorc spre trecut şi
speră, odată în plus, să regăsească visul, nicicând uitat, al vârstei de
aur”.
Şi Serge Moscovici vorbeşte de nostalgia „vremii trecute”, dar o
pune în dependenŃă de „memoria colectivă a oricărei mase de oameni”
şi o explică printr-un postulat al „universalităŃii”. „Postulatul – scrie
psihologul francez – stipulează că impresiile trecutului se păstrează în
viaŃa mentală a maselor, sub forma unor amprente mnezice”.
Totodată, memoria colectivă – după S. Moscovici – dotează
psihologia maselor cu „... o forŃă emotivă invadantă”, pe care el o
numeşte „seducŃia nostalgiei”.1
Geneza acestei forŃe este plasată de către psiholog într-un raport
al contrastelor. „Printr-un joc de contraste între trecut şi prezent –
adaugă S. Moscovici – memoria ne face să opunem persoanelor (şi,
n.ns.) realităŃilor pe care le avem în faŃa ochilor, imago-ul
echivalenŃelor lor reconstituite de către spirit. Îndepărtând tot ceea ce
este neplăcut, negativ şi insuportabil, tindem să reŃinem aspectele
agreabile, pozitive şi satisfăcătoare. Şi chiar dacă este vorba despre cei
mai sângeroşi tirani ai istoriei sau dacă evocăm perioade lamentabile
din viaŃa noastră, întotdeauna recreăm amintiri mai satisfăcătoare şi
mai conforme cu propriile dorinŃe. Această seducŃie a nostalgiei –
conchide psihologul francez – îndepărtează virulenŃa conflictelor
trecutului. Ea face să fie compatibile lucruri incompatibile sau chiar
plauzibile altele care nu sunt”.2
În sensul celor menŃionate, am reŃinut în cercetările de teren
invocarea elogioasă într-un cântec popular a numelui fostului dictator,
exacerbându-i-se anumite merite şi plasându-i-se în subsidiar altele,

1
Serge Moscovici, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei,
Editura UniversităŃii Bucureşti, 1995, p. 126-128.
2
Ibidem.
377
cele politice, de reprimare socială. Imaginea lui era asociată exclusiv
unor fapte pozitive, care vizau direct situaŃia, mai ales, materială a
oamenilor şi le determina „nostalgia vremurilor trecute”. „Amprentele
mnezice”, de care vorbea Serge Moscovici, precum şi „efectul de
contrast” între imagini precare pe care le avem în faŃa ochilor, pe de o
parte, şi experienŃe pozitive trăite în vremea dictaturii, pe de altă parte,
inspiră creaŃii folclorice cu conŃinut nostalgic: „Vin, nenică, vino
înapoi, să scapi Ńara plină de nevoi” (variantă auzită la Brăila); „Vin,
nenică, vino înapoi, să vezi Ńara plină de nevoi” (variantă auzită în
Slatina) etc.
Aici nu mai este vorba de acel spirit egoist specific psihismului
Ńărănesc de care vorbea Ov. Densusianu şi nici de o înŃelegere absolut
„posesivă” a lucrurilor din partea săteanului, ci de o atitudine realistă,
rezultată din aceea că el a trebuit să se Ńină permanent aproape de
lucruri şi să adopte o conduită dominant practică. Datorită
particularităŃilor existenŃei în mediul natural şi ca urmare a modului de
a-şi obŃine cele necesare traiului prin trudă neîntreruptă, Ńăranul a fost
şi a rămas omul „praxisului” strict determinat, urmărind să realizeze
maximum de eficienŃă din munca depusă şi căutând să prevină
situaŃiile de criză economică a familiei sale. Personalitate deprinsă
numai să muncească şi să-şi ducă viaŃa predominant între lucruri, el
s-a definit ca un om calculat, cu o gândire cumpănită şi cu „o minte
riguroasă”; nu se hazardează în proiecte nesigure şi nici nu se
angajează în acŃiuni cu un grad oarecare de risc. Lucid şi exact, Ńăranul
este persoana „orizontului de supresiune” – dacă se poate spune aşa –,
cu un „îndemn continuu către muncă” şi cu un sistem de aspiraŃii
materiale precis gândite. Tot ce nu prezintă interes pentru sine şi tot ce
nu afectează gestiunea familiei sale nu devine obiect de atenŃie
personală şi nici nu se transformă în motiv de implicare, ori în
determinaŃie de sine.
În schimb, acele „absenŃe utile”, ca şi fapte ale trecutului care au
o anume rezonanŃă benefică asupra psihologiei publice sunt „chemate”
din „memoria istoriei” şi sunt opuse stărilor precare din zilele noastre.
Nu se mai iau în considerare traumele sociale produse de către politica
dictatorială şi nici acele frustrări economice care făceau din Ńara
noastră una subalimentată, faptul că drepturile omului erau suprimate.
Unele fapte sunt supuse fenomenului criptării, ele nemaiavând ecou în
378
trăirea contemporană şi deci nemaifiind de actualitate, pe când altele
sunt decriptate, primind simboluri de gratificare şi transformându-se în
subiect de creaŃie folclorică. Aceasta ne arată că memoria colectivă
dotează masele cu „o forŃă emotivă invadantă”, iar seducŃia nostalgiei
anulează virulenŃa conflictelor din trecut.
Un alt aspect la care dorim să ne referim în această ultimă parte
a lucrării vizează perspectivele de evoluŃie a culturii populare, în
general, şi a folclorului, în particular. Nicolae Iorga, ca şi Ov.
Densusianu, considera folclorul ca un sistem deschis, iar creativitatea,
o caracteristică eternă a poporului. „Materialul pe care-l avem la
îndemână şi care e în necontenită creştere, putând fi sporit tot mai
mult – scria marele istoric şi om de cultură – are înfăŃişarea unui
amestec şi unor preschimbări fără sfârşit. Motivul se îmbracă în
versuri care variază dintr-un loc în altul – ceva dintr-o formă evident
mai veche se adaugă cu elemente pe care le dă o nouă improvizaŃie
căreia-i vor urma oricât de multe altele – nemaifiind mijlocul de fixare
al scrisului, pe buzele fiecăruia din cei ce transmit cântecul el se
preface, aş zice: cu toate părŃile împrumutate de la înaintaş, el se
creează din nou”1.
Aşa cum deja am menŃionat, şi Ov. Densusianu contrazicea pe
acei folclorişti care se temeau că „... producŃiunile populare vor
dispărea” şi deci în viitor nu vor mai avea ce culege2.
„Înecate în formele noi de cultură venite de la oraş” şi sub
presiunea procesului urbanizării, unii specialişti nu mai acordă
folclorului, pentru viitor, decât o funcŃie „ornamentală” sau o valoare
de simbol. Există şi astăzi gânditori care consideră că sub „presiunea”
mass-media şi prin instrucŃia şcolară s-ar produce „o cădere” pe linia
evoluŃiei culturii populare şi deci aceasta nu s-ar mai reproduce în
viitor. Baza ei de susŃinere şi regenerare s-ar restrânge continuu, iar
reflexul spiritual care să exprime o anume stare de fapt ar fi fără sens.

1
Nicolae Iorga, Poezia populară lirică şi satirică, în Istoria literaturii
româneşti, cap. I, p. 48-66, vezi Elogiu..., p. 231.
2
„Se spunea mereu până acum – nota Ov. Densusianu – că va veni un
timp când folcloriştii nu vor mai avea ce culege, când producŃiunile populare
vor dispărea, înecate în formele nouă de cultură care pătrund tot mai mult de
la oraş.
379
Speciile ei ar deveni de domeniul tradiŃiei, iar „muzeele” ar îndeplini o
funcŃie de efect compensator.
Or, aşa cum notau mai întâi Nicolae Iorga1, iar mai apoi Ovid
Densuşianu, cultura populară, în general, şi folclorul, în particular, nu
sunt lipsite de resurse regenerative şi deci ele nu sunt lipsite de
„perspectiva devenirii”.
În contextul unor situaŃii noi, de industrializare şi progres social,
reacŃia mediului rural nu este una retractilă şi deci de „abdicare”; munca
nouă va simŃi nevoia unei adaptări corespunzătoare la noul mediu, cu o
reflecŃie pe măsură şi cu o creativitate aptă să rezolve noile probleme
apărute în plan social. Orice etapă recent apărută şi orice deschidere
spre o altă experienŃă decât cea anterioară implică începutul unei alte
munci înnoitoare şi determină un proces de reflectare ce „ascuŃeşte
mintea” – după expresia lui Nicolae Iorga. Împrejurările proprii
fiecărei epoci şi manifestaŃiunile de viaŃă, care caracterizează o treaptă
nouă, „dezvăluie înŃelepciunea înnăscută” a maselor populare – cum
spunea Ov. Densusianu – şi pune în rol acele facultăŃi reflexive ce sunt
activate de către situaŃiile care apar în plan social. „ImaginaŃia
populară – nota el – nu rămâne niciodată inactivă; ea se amestecă
mereu în realitatea de fiecare zi şi încetul cu încetul ajunge la noi”.
Din atare motive, „... basmele nu vor amuŃi niciodată, ele sunt
farmecul anilor de copilărie”, iar „... poezii populare vor fi totdeauna,
ori că vor continua de departe pe cele de astăzi, ori că vor rezulta din
transformarea celor introduse de la oraş”. „După cum nu vor dispărea
basmele şi poeziile, tot aşa vor continua să trăiască şi unele legende.
Putem spune chiar mai mult: pe lângă legendele vechi, îşi vor lua
naştere altele nouă”.

1
„Ea (adică viaŃa populară, n.ns.) pretinde cântecul, nu se poate lipsi de
dânsul. Precum în lumea cea mai veche, adăuga Nicolae Iorga, el (cântecul, n.ns.)
era un element al ritului sacru fără de care era imposibilă ceremonia, tot aşa niciuna
din formele petrecerii, să zicem chiar: ale vieŃii sociale nu poate fi lipsită de această
provocare şi întovărăşire a versului, care, în acest domeniu, Ńâşneşte spontaneu, fără
niciun împrumut de la vreo literatură nescrisă a străinătăŃii, fără nicio precedare de
către aedul rătăcitor venit de pe plaiuri” (N. Iorga, Poezia populară lirică şi satirică,
în vol. Elogiu..., p. 231).
380
 Motivele populare vor fi permanente1 – nota acelaşi Densusianu –,
iar „lărgirea orizonturilor folclorului aduce cu sine asigurarea pentru
viitor a unui atare material”, un izvor preŃios de informaŃii cu privire la
viaŃa sufletească a fiecărui popor.2
În acelaşi timp însă, acest material implică şi o „schimbare de
metodă”, ca „instrument ştiinŃific de lucru”, prin care să se înlăture
„diletantismul” în „culegerea de folclor” şi să se instituie „o disciplină
serioasă” în selectarea creaŃiilor populare. Practica înregistrărilor „la
întâmplare”, fără „sistemă” şi fără o concepŃie riguros elaborată –
releva Densusianu – trebuie „să se încheie” fără întârziere şi să fie
înlocuită cu „profesionalismul ştientizat” – dacă se poate spune aşa –
şi cu cercetarea specializată. Formarea prin instituŃii academice a
folcloriştilor, ca şi cercetările ce urmează a se efectua în acest
domeniu implică schimbarea mijloacelor de lucru şi „emanciparea de
rutină” şi „empirism”. „De la filologi – scria acelaşi autor – vor avea...
prilej folcloriştii să-şi apropieze disciplina intelectuală”, cărora li se
asociau sociologii şi psihologii, fără a se neglija antropologii şi
arheologii şi fără ca „studiile de dialectologie” să fie trecute în
subsidiar. Într-un fel, Ovidiu Densusianu cerea „interdisciplinaritate”
în investigarea creaŃiei populare şi nu ezita în a insista asupra
„metodologiei integraliste de tip holist”, care să surprindă nu numai
„statica”, adică să reflecte nu numai „sincronicul”, ci şi „diacronicul”,
adică „devenirea”. Fiindcă, în concepŃia lui (şi care este una actuală),
în cultura populară se reflectă nu numai tradiŃia, ci şi prezentul,
trecutul şi viitorul. O treaptă anterioară o conŃine, virtual, pe cea care
1
Un atare material totdeauna interesant de cules – adaugă acelaşi
specialist – va conferi o bogăŃie de fapte şi va constitui un izvor preŃios de
informare cu privire la viaŃa sufletească a fiecărui popor.
2
„Şi acest material – scria Ov. Densusianu – va întrece în bogăŃie, în
societate, tot ce s-a dat până acum. Când se va ajunge să se alcătuiască cât
mai multe asemenea culegeri, vom avea la îndemână izvorul cel mai preŃios
de informaŃie ce s-a dat vreodată: vom găsi acolo icoana sufletească
adevărată a fiecărui popor, după localităŃi şi timpuri şi vom putea păşi mai
sigur în studiile de literatură, de psihologie ori de sociologie – culegerile
acestea vor fi adevărate arhive vii în care istoricii să găsească mai mult decât
în atâtea documente seci, fără suflet, care nu le îngăduire azi să pătrundă mai
adânc în sufletul mulŃimilor”.
381
îi urmează, transmiŃându-i acesteia din urmă anumite resorturi pro-
ducătoare de social şi înscriindu-o într-un trend de continuitate
novatoare.
Cultura, ca parte a întregului şi ca funcŃie a unei formaŃiuni, nu
se poate manifesta într-o direcŃie străină de finalitatea celorlalte
entităŃi şi nu se va abate de la linia principală a dezvoltării.
Dimpotrivă, prin rol şi prin predispoziŃii, creaŃia populară, în general,
şi folclorul, în particular, pe lângă faptul că sunt emanaŃii ale unui
anumit fond social şi în afară de o reflectare a acestuia, au şi o
contribuŃie „efectorie”, aceea de a se implica în dinamica societăŃii şi
de a-i împlini destinaŃia în istorie. Dar, atât în prezent, cât şi în viitor,
şi cultura populară şi deci şi folclorul vor codifica „componenta
etnică” şi-i vor conferi repere axiologice necesare identităŃii sale.
„Imperiul imaginilor”1, ca şi „simbolurile spiritual-istorice” vor
constitui sursă de legitimare atât în sfera naŃională, cât şi în cea
politică. „Rostirea românească” însăşi (uzând de cunoscuta expresie a
lui C. Noica), precum şi „biografia neamului” se întemeiază pe anume
„solidarităŃi organice”2 şi se dezvoltă pe baza „unităŃii în diversitate”,
fără a se ignora vreo componentă din ansamblul societal şi fără a
considera că folclorul ori cultura populară sunt de domeniul trecutului.
Cât timp va exista poporul român şi cât „aventura lui” va dura în acest
spaŃiu, atât se va produce şi cultura care-l caracterizează şi tot atât
vom beneficia şi de frumuseŃea valorilor folclorice. Dar, aceasta nu
însemnă că procesul creaŃiei culturale poate merge de la sine, iar
tradiŃia îşi poate continua „destinul” doar în virtutea marilor ei reuşite
anterioare. Dimpotrivă, având în vedere presiunea exercitată de către
procesul urbanizării şi reŃinând efectele postmodernismului în sfera
spirituală, se impune mai întâi formarea de „animatori culturali”, care
să aibă o pregătire temeinică în managementul cultural şi care să se
impună printr-un fel de „vocaŃie” în domeniu. Totodată, cu ajutorul
institutelor de specialitate şi cu contribuŃia cercetării interdisciplinare,
e de mare utilitate realizarea unui atlas al culturii populare, care să

1
Daniel Barbu, « Formele fără fond» şi puterea intelectualilor, în
„Sfera politicii”, nr. 29-30/1995.
2
Expresia aparŃine lui Alexandru DuŃu, Identitate naŃională şi
construcŃie politică, în „Sfera politicii”, nr. 29-30, iulie-august, 1995.
382
reflecte în totalitate zonele folclorice şi să stimuleze specificitatea
fiecăreia dintre ele.
Pe baza acestuia, forurile de decizie ar putea să elaboreze
programe de monitorizare atât la nivel zonal, cât şi la nivel naŃional,
pentru a stimula „autenticul creativ” şi a contracara pseudocreaŃia,
adică „kitchul”.
Sintetizând, într-un efort de operaŃionalizare a caracteristicilor
culturii populare, în general, şi ale folclorului, în particular, în
perspectiva construirii de modele raŃionale, situate dincolo de
„impulsul emoŃiilor”, am putea menŃiona următoarea suită de
caracteristici:
– sub aspect istoric, creaŃia populară, în general, şi folclorul, în
particular, reprezintă întâiul stadiu al culturii premoderne şi îşi află
originea în formele arhaice ale ciclului primar; aceasta întrucât,
indiferent de stadiul istoric de evoluŃie socială şi dincolo de nivelul
dezvoltării culturale, orice popor s-a definit prin dimensiunea
creativităŃii1;
– folclorul este un produs, mai ales, al epocii de trecere de la
sclavagism la feudalism, devenind o cultură predominantă în epoca
feudală şi, în general, în perioada preindustrială;
– spaŃiul socio-geografic de manifestare a culturii populare – şi
în special a folclorului – este spaŃiul rural, acesta fiind tot mai afectat
atât de procesul urbanizării, cât şi de instrucŃia şcolară a populaŃiei;
– actualmente, folclorul există şi se dezvoltă alături de cultura
înaltă şi mass-media, fără a fi considerat un subsistem închis şi fără a
se crede că el supravieŃuieşte numai prin transferul produselor sale în
celelalte două subsisteme;
– în procesul creaŃiei, cultura folclorică utilizează tehnici şi
modele empirice şi meşteşugăreşti, iar circulaŃia produsului său se
efectuează în manieră orală;

1
„Poezia poporală – scria Alecu Russo – este întâia fază a civilizaŃiei
unui neam ce se trezeşte la lumina vieŃii, iar când acest neam cade din vechea
sa civilizaŃie, poezia poporală devine paladium al limbii şi al obiceiurilor
strămoşeşti. Pentru noi, ea este şi o fază şi un paladium” (Poezia poporală, în
„Foaia SoŃietăŃii pentru literatură şi cultură în Bucovina”, CernăuŃi,
nr. 8-9/1868), citat din Elogiu..., p. 20).
383
 – creaŃia s-a construit ca un complex sincretic, cu motivaŃii
predominant utilitare; chiar şi în cazul artei, nu se are în vedere, în
primul rând, frumosul sau distractivul ca atare, ci se urmăreşte mai
întâi necesarul şi practicul, fără însă a se neglija componenta artistică
şi fără ca esteticul să fie total substituit cu pragmaticul; fie că este
vorba de manifestări magico-religioase sau de activităŃi social-
economice, în majoritatea cazurilor, frumosul apare ca o consecinŃă
sau ca un adaos al utilului;
– cultura folclorică (în special în subsistemul său tehnic) se
inspiră – cum spunea Hasdeu1 – din izvoarele imediate ale naturii şi se
dezvoltă prin permanenta invocare a unor componente ale acesteia; în
raportarea la natură, se fac frecvente referiri la unealtă;
– cultura populară este una neprogramată în ceea ce priveşte
actul creaŃiei, autorul fiind liber de orice regulă restrictivă şi elaborând
în mod spontan conŃinutul operei; el produce stricturi şi chiar modele
în manieră ocazională, cu ajutorul evenimentelor, dialogând cu natura2
şi cu unealta; într-un fel, cunoaşterea şi modelul sunt ulterioare
produsului, accentuând factura contingentă a procesului creativ şi
plasându-l pe autor într-un cadru al său, de sine stătător (dacă se poate
spune aşa);
– în ceea ce priveşte geneza creaŃiei (colective sau individuale),
punctele de vedere sunt neunitare. B.P. Hasdeu, vorbind de cele două
tipuri de literatură populară3, cea scrisă şi cea nescrisă, şi referindu-se

1
„... ea (adică literatura populară, n.ns.) se inspiră din izvoarele
imediate ale naturii brute” (op. cit., p. 94).
2
„... trebuie să mărturisim – scria Al. Odobescu – că cântecul poporan
n-ar putea exista fără de libertate şi că azi, în epoca când toate aspiraŃiunile
genului literar sunt mai mult sau mai puŃin supuse la reguli dictate şi urmate
din secolii clasici, acea libertate este chiar caracteristica poeziei poporane”
(Al. Odobescu, Cânticele poporane, după Elogiu..., p. 73).
3
„Între Natură şi Poporul Român este o străveche şi legendară
dragoste. La adăpostul munŃilor înalŃi, al văilor adânci şi al perdelelor
codrilor neguroşi, s-a împotrivit cumplitelor năvăliri şi a dobândit luminiŃele
existenŃei noastre naŃionale. În deosebi, aceia cari în mijlocul ei găseau
mântuirea au încununat – cum zice nemuritorul Alecsandri – cântecele lor cu
«frunză verde», «foaie verde mărăcine» ... în semn de supunere şi de
închinăciune, presărând aceste invocaŃiuni de mai multe ori în aceeaşi operă
384
la modul în care ele au fost plăsmuite, menŃionează pentru aceasta din
urmă caracterul ei de origine colectivă. „Literatura poporană cea
nescrisă – nota marele nostru gânditor – este opera unui întreg popor,
sau chiar a unei ginŃi întregi, a umanităŃii”1. AlŃi gânditori, precum
G. Ibrăileanu, George Coşbuc, Liviu Rebreanu etc., considerau,
dimpotrivă, că folclorul şi, în general, cultura populară au la origine
un singur autor. „O poezie populară, la originea ei – nota Garabet
Ibrăileanu – e datorită, desigur, unui individ. MioriŃa a răsărit cândva,
demult – în supremul moment de creaŃie poetică a rasei daco-romane –
în capul unui păstor genial din CarpaŃi”2.
La rândul său, George Coşbuc, atât în lucrarea Natura
proverbelor, cât şi în Baladele poporale, scrie că „mulŃimea nu poate
crea nici proverbe, nici versuri, nici cântece, ci pe toate le creează un
singur om din popor, iar poporul le răspândeşte”3.
Referindu-se la raportul dintre caracterul individual şi caracterul
colectiv în procesul de creaŃie folclorică, şi stabilind locul fiecăruia
dintre ele, Coşbuc nota: „Când zicem că poezia populară este opera
colectivă a mai multor poeŃi sau a poporului întregi, acesta este un
adevăr relativ”4.
Orice poezie populară, fie doină, fie rapsodie ori altceva, este
croită de un singur poet, căci nici nu se poate altfel. Şi Liviu
Rebreanu formula o teză similară, spunând: „Un cântec popular a fost
făcut, întâi şi întâi, de cineva şi mai pe urmă au venit alŃii, în timp şi
spaŃiu, să-l corecteze, să-l amplifice, în sfârşit să-l perfecŃioneze”5.

ca nişte odihne ale minŃii” (Din estetica poeziei populare, în vol. Elogiu
folclorului..., p. 179).
1
B.P. Hasdeu, op. cit., vezi Elogiu..., p. 115.
2
Garabet Ibrăileanu, Poesia populară, în vol. Note şi impresii, Iaşi,
1920, citat din Elogiu…, p. 302.
3
George Coşbuc, Naşterea proverbelor, în vol. Despre literatură şi
artă, Bucureşti, 1964, p. 35.
4
Baladele poporale, în „Albina”, numerele 1 şi 2/1903, citat după
Elogiu..., p. 219.
5
Liviu Rebreanu, Amalgam, Editura Socec, Bucureşti, 1944, p. 270,
p. 404.
385
 Este acceptat de către specialişti faptul că factura colectivă a
producŃiei folclorice se realizează în timp; nu lucrează mai mulŃi
creatori deodată, ci unul singur, urmând ca ulterior, în decursul
timpului, modificarea şi şlefuirea produsului artistic să se efectueze de
către mulŃime. „Într-acest înŃeles – adăuga George Coşbuc – zicem că
întreg poporul a conlucrat la literatura sa poetică”1;
– creatorii culturii folclorice sunt exponenŃi ai mentalităŃii
tradiŃionale5; astfel că substanŃa produselor spirituale de care uzează
aparŃine istoriei umane „indefinite” care s-a efectuat într-o continuitate
amorfă şi a devenit „o stare eterică nesistematizată”;
– cu toate că sursele de inspiraŃie sunt multiple, totuşi modelele
şi formele de structurare a mesajului artistic sunt reduse şi chiar
condensate în unele situaŃii, sunt bine fixate sub aspect structural, deşi
producătorii nu sunt specializaŃi sub aspect şcolar;
– o altă caracteristică a creaŃiei folclorice o constituie faptul că
valoarea de conŃinut a produsului nu depinde de gradul şi calitatea
instruirii şcolare a autorului, ci depinde de însuşirile native ale
acestuia, precum: talent, inteligenŃă, spontaneitate etc.;
– cultura folclorică nu este o marfă; chiar dacă poetul popular,
atunci când creează, nu o face numai pentru sine şi prin urmare se
adresează altora, dar aceasta nu o face în virtutea raportului dintre
cerere şi ofertă; într-un astfel de caz, am putea spune că avem de-a
face cu principiul „artă pentru artă” sau, parafrazându-l pe Imm. Kant,
am zice că e vorba de creaŃia „unui scop fără scop”; de aceea,
existenŃa materială a artistului nu depinde de valoarea sau de
rezonanŃa publică a produsului său;
– o trăsătură esenŃială a operelor culturii populare, în general, şi
a folclorului, în particular, o reprezintă „unicatul”; un produs folcloric,
spre deosebire de produsele culturii înalte, este totdeauna unul
„singular”, unul „unic”, produsul identificându-se cu modelul; ca atare,
produsul realizat de către „artizan” va circula continuându-se pe sine
însuşi, el nefiind multiplicat în mii de exemplare, cum este cazul cu

1
TradiŃiile sau poveştile populare – scria N. Bălcescu – sunt un izvor
care slujeşte la aceeaşi Ńintă ca şi poeziile. Treaba agerei critici a istoricului
este să deosebească dintre aceste laturi ca şi din toate celelalte adevărul de
falsitate şi să se poată bine folosi” (Elogiu..., p. 19).
386
produsele culturii „tehnicizate”; cultura folclorică nu are producŃie de
serie, motiv pentru care orice produs al acesteia are originalitatea sa.
Abaterea de la model are loc prin intermediul variantelor, dar o variantă
nu este niciodată un exemplar dintr-o serie generată de un prototip, ci
apare ea însăşi ca un model nou, recreat şi restructurat în diferite grade;
– „cultura folclorică circulă prin imagini vizuale şi se propagă în
mod oral, fiind o cultură iconografică şi senzorială – dacă se poate
spune aşa –, nefiind fixată în opere structurate definitiv şi neavând un
profil bine consolidat –, deşi, de fiecare dată, orice produs în stadiul
său final – e considerat a fi suficient de elaborat; dar tradiŃia însăşi se
modifică şi se transformă, motiv pentru care creaŃia folclorică se
reelaborează şi ea şi se refinisează în procesul circulaŃiei.
În fine, e necesar a ne referi la suportul de susŃinere, dar şi la
tehnicile de conservare ale culturii populare:
– în ceea ce priveşte suportul de susŃinere a respectivei culturi,
acesta îl constituie obiectele, dacă produsul are o conformaŃie fizică,
făcând posibilă conservarea ei prin muzeificare şi facilitând astfel
instituŃionalizarea „păstrării” creaŃiilor culturale din trecut;
– în ceea ce priveşte creaŃia spirituală, aceasta se perpetuează
prin memoria colectivă, ca şi prin acea „matrice stilistică” de care
vorbea Lucian Blaga. Pentru marele nostru filosof, o cultură majoră
are nevoie şi de o temelie, iar o atare temelie sine qua non e totdeauna
matca stilistică a unei culturi populare1. Aceasta din urmă reprezintă
un „complex aprioric” al unor „determinante interioare” ale unei
matrice stilistice colective, din care rezultă „un orizont sufletesc al
nostru” şi se manifestă „un unanim sentiment românesc al destinului”.
În sufletul nostru popular – după Lucian Blaga – se află acele „categorii
ale organicului” care ne arată cum să ne „comportăm faŃă de rânduielile
firei” şi relevă „rolul pe care-l joacă transfigurarea „sofianică ” a realităŃii
în poezie, în artă (şi) în credinŃă”2. Acel profund „aprioric stilistic”,
precum şi toate acele „structuri şi categorii ale subconştientului nostru
etnic colectiv” alcătuiesc „o realitate sufletească de necontestat”, precum
şi „credinŃa în destinul nostru spiritual”. De aici rezultă necesitatea

1
Lucian Blaga, op. cit., p. 406.
2
Idem, p. 407.
387
imperioasă a protejării, dar şi a stimulării creaŃiei populare, mergându-se
chiar până la „monitorizarea” ei.

6.8. Managementul culturii populare

Ca gestiune eficientă a resurselor şi a proiectelor, dar şi ca
dialectică a pragmatismului şi a cunoaşterii ştiinŃifice, managementul
culturii populare implică mai întâi o nouă filosofie, aceea a dezvoltării
prin sistemele autoregenerative. Finalitatea ei vizează necesitatea unei
doctrine teoretice, care să stabilească principiile, conceptele şi metodele
de valorizare a creaŃiei populare în general şi a folclorului în particular.
Aceasta ar duce la o înŃelegere mai complexă şi mai realistă a culturii
„etnografice”, facilitând „raŃionamentul practic”1 şi făcându-l verosimil2.
Managerul culturii populare nu va conduce în mod eficient pe baza
„bunului simŃ” şi nici în virtutea „speranŃei cumulate”. Atât
complexitatea, cât şi numărul obiectivelor ce urmează a fi realizate
implică o filosofie adecvată asupra noilor concepte, asupra noilor moduri
de abordare a fenomenului cultural, precum şi a noilor metode ce vor fi
aplicate. Kurt Lesoin avea dreptate atunci când spunea că la o bună
practică e necesară o bună teorie. Prin intermediul ei se poate efectua
într-o manieră ştiinŃifică „sistematizarea informaŃiilor” ce se pot obŃine
asupra „produselor culturale” şi se vor oferi „ipoteze” utile în formularea
politicii culturale în profil teritorial. În felul acesta, se evită atât
empirismul plat, cât şi centralismul excesiv.
Cu o filosofie profundă şi cu un spirit metodic, managerul culturii
populare are drept primă premisă cercetarea tradiŃiilor atât a celor cu
caracter instituŃional, cât şi a celor neinstituŃionale. Astfel, pentru Ardeal,
e necesară invocarea experienŃei realizate de către „Astra” din Sibiu,
precum şi a celei ce a aparŃinut unor animatori culturali.
În Moldova, a existat practica universităŃilor populare, precum cea
de la Ungureni, jud. Iaşi, întemeiată şi condusă cu dăruire de către Eugen
D. Neculau, a cărui ştiinŃă a conducerii transformase întreaga localitate
într-un „actor colectiv” implicat în dezvoltarea culturii şi în propăşirea
locală.

1
Expresie preluată de la Philip W. Say, ŞtiinŃa conducerii şi
dezvoltarea actuală, în Tratatul de conducere a activităŃii economice, Editor
şef H.B. Maynard, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970, p, vol. I, p. 55.
2
Ibidem.
388
 E necesar a nu se ignora „modelul gustian” şi nici activismul
echipelor studenŃeşti ale şcolii monografice conduse de către Dimitrie
Gusti şi care a hipostaziat rolul „căminului cultural” acela de a se
constitui în „focare de iradiere spirituală”, precum şi acela de a fi un pol
de atracŃie şi implicare în activismul cultural. Se ştie că, în echipele cu
caracter interdisciplinar conduse de către Dimitrie Gusti erau cooptaŃi
Ńărani, care erau deprinşi să utilizeze gramofonul şi asistaŃi în a-şi
dezvolta „cultura poporană”; Ńărani, împreună cu echipierii monografişti,
îşi asumau responsabilitatea unor finalităŃi în cadrul posibilităŃilor locale,
desfăşurându-se un dialog continuu între partea cultivată şi partea care se
cultiva, în beneficiu reciproc şi cu urmări optime pentru comunitate.
Astăzi, în condiŃiile integrării Ńării noastre în U.E., se impune în
mod peremptoriu întărirea simbolurilor „identitare”, puternic ataşate
„solidarităŃilor organice” şi coincidente cu „rostirea românească” (uzând
de expresia lui C. Noica). Intrarea României în U.E. nu trebuie să
însemne anularea însemnelor specificului naŃional şi nici „aliniere
standardizată”. Dimensiunea românească a existenŃei, precum şi
„identitatea continuităŃii” trebuie să reprezinte preocupări de prim rang
ale forurilor de resort şi să stimuleze toate acele resurse autoregenerative
care să dezvolte resorturile profunde ale românităŃii şi să impună
prestanŃa României în orchestraŃia Ńărilor Europei. Printre aceste resurse,
cultura populară se plasează în ierarhii de grad înalt şi exprimă „eternul
nostru etnic”. De aceea, autorităŃile din domeniile culturii, cultelor,
educaŃiei, cercetării – în consens cu prevederile U.E. şi respectând
normativele adoptate în forurile legislative – sunt chemate să stimuleze
cercetarea interdisciplinară în aceste domenii şi să elaboreze programe
privitoare la educaŃia adulŃilor, la conservarea culturii populare, la
afirmarea societăŃii civile prin cultură, ca şi la deprinderea omului de a
învăŃa şi a crea continuu. În felul acesta, se va dezvolta o cultură a
implicării, în care membrii comunităŃii nu vor fi numai consumatori de
cultură şi, prin urmare, vor înceta a fi obiect al unor programe venite din
exterior şi vor deveni subiecŃi coparticipanŃi la organizarea propriului
activism cultural.

389
390
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. P.A. Sorokin, C. Zimmerman, Principiile sociologiei rurale şi

urbane, cap. I (se află în traducere românească la biblioteca FacultăŃii de
Sociologie-Psihologie a UniversităŃii Spiru Haret).
2. Traian Brăileanu, Teoria comunităŃii omeneşti, Editura Albatros,
Bucureşti, 2000.
3. Piero Ameria, EvoluŃia conceptului de comunitate în cultura
occidentală, în Manual de psihologia comunităŃii, coordonatori Bruno Zani şi
Augusta Palmonari, traducere de H. Stănculescu, prefaŃă de Adrian Neculau,
Editura Polirom, Iaşi, 2003.
4. Max Webwr, Economie et société, Tom I, Paris, Plon, 1971,
p. 379-385.
5. Augusta Palmonari, Formarea profesioniştilor pentru munca în
comunitate, capitol din Manual de psihologia comunităŃii.
6. Petre Rădulescu, Rezolvarea complexului problemelor rurale în
România, Bucureşti, 1942.
7. Justel de Coulange, Cetatea antică, vol. I, cap. I, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1987.
8. Corina Bistriceanu Pantelimon, Sociologia familiei, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
9. Victoria Tândăveanu, Svetlana Baciu, Tudor Prelipceanu,
Uniunea Europeană. Egalitatea şanselor între femei şi bărbaŃi, în „Buletin
de informare legislativă”, nr. 1/2002.
10. H.H. Stahl, Rudenia spirituală din năşie la Drăguş, în revista
„Sociologie Românească”, nr. 7-8/1936.
11. George Em. Marica, Satul ca structură psihică şi socială, Editura
Argonaut, Cluj, 2004, p. 155-188.
12. Reuhen Hill, Teoria modernă a sistemelor şi familia – o
confruntare, în vol. SocietăŃi prezente, societăŃi viitoare, Editura Politică,
Bucureşti, 1978.
13. Elisabeta Stănculescu, Sociologia educaŃiei familiale, Editura
Polirom, Iaşi, 2002.
391
 14. Cristina Ştefan, Familia monoparentală, Editura Polirom, Iaşi,
2006.
15. Iulia Zamfirescu, Costuri şi beneficii ale aderării la UE pentru
Ńările candidate din Europa Centrală şi de Est, Institutul European din
România, Bucureşti, 2000.
16. M. Voicu, Bogdan Voicu, Satul românesc pe drumul spre
Europa, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
17. Gh. Dobre şi colab., Economia României în context european,
Editura FundaŃiei ŞtiinŃifice „Memoria Economică”, Bucureşti, 1996.
18. Marin Popescu, LecŃii ale tranziŃiei, Agricultura 1990-2000,
Editura Expert, Bucureşti, 2001.
19. Maria Popescu, Un posibil răspuns la dilemele dezvoltării.
Procesul circular activ, Editura Politică, Bucureşti, 1985.
20. Gheorghe Iancu, Drepturile fundamentale şi protecŃia mediului,
Editura „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1998.
21. Daniela Marinescu, Tratat de drept al mediului, Editura All Beck,
Bucureşti, 2003.
22. Ioan Puia, Viorel Soran, Agro-ecosistemele şi alimentaŃia
omenirii, Editura Ceres, Bucureşti, 1981.
23. Gordon Childe, Făurirea civilizaŃiei, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1966.
24. Lucian Blaga, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură
Universală, Bucureşti, 1969.
25. Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti,
1978.
26. Elogiu folclorului românesc, antologie şi prefaŃă de Octav Păun,
text îngrijit de Maria Mărdărescu şi Octav Păun, Editura pentru Literatură,
Bucureşti, 1969.

392