RECENZIE CARTE “ Criminalitate organizată și problema

traficului de persoane în România post-comunistă (de Luminița

Aronescu)

Elaborarea și apariția acestui volum ”Criminalitate organizată și problema

traficului de persoane în România post-comunistă„ scrisă de Luminița Aronescu, la Cluj
Napoca, 2010, serie juridică, oferă celor interesați o lucrare monografică de mare
actualitate care prin diversitatea problemelor cercetate și prezentate cu rigurozitate
științifică, a cauzelor fenomenului de criminalitate organizată și a soluțiilor de control al
acestuia, poate fi apreciată ca fiind o lucrare de pionierat în materie.
Ne-am pus întrebarea de ce autorul a abordat tocmai acest subiect. În primul
rând pentru actualitatea și gravitatea acestui fenomen, deoarece criminalitatea
organizată afectează, nediscriminatoriu, toate statele lumii, fie ele bogate sau sărace,
vechi ori tinere, democrații, întrucât le erodează climatul economico-social sănătos și
stabil.
În al doilea rând, în pofida intensei mediatizări a acestui subiect, de regulă, prin
relatări post-factum ale unor acțiuni criminale, ceea ce se vede nu reprezintă decât
vârful aisbergului, fenomenul în sine și dimensiunile lui reale nefiind cunoscute în
profunzime, îndeosebi de către marele public.
Precizez că autorul a încercat să pună în valoare și să recunoască, într-o abordare
de ansamblu, adevăratul „puzzle” informațional la care a avut acces. De asemenea, a
considerat că este necesar să realizeze o viziune de ansamblu asupra acestui fenomen
grav, iar studiul documentelor sociale, analiza datelor statistice, studiile de caz
întreprinse, i-au permis să alcătuiască această monografie a evoluției crimei organizate
din România.
 Prezentare
Autorul și-a construit, ordonat și organizat cele 115 pagini ale lucrării pentru a
oferi cititorului avizat nu doar o lucrare de sinteză cu valețe teoretico-didactice, ci și un
instrument de lucru.
Structural, lucrarea este alcătuită din patru capitole. Materialul documentar
folosit fiind organizat coerent și logic, într-o economie a întregului, așa încât geneza și
mecanismele de expansiune ale criminalității de tip organizat să fie prezentate sintetic și
eligibil.
În primul capitol este abordat conținutul în termenii juridici ai sintagmei “crimă
organizată”, “corupția”, fiind prezentate infracțiunile ce intră în aria de cuprindere a
acestei noțiuni. În raport de particularitățile manifeste din societatea românească autorul
ajunge la concluzia că noțiunea de crimă organizată poate fi definită ca fiind: orice act
antisocial de o gravitate deosebită care pune în pericol ordinea public și siguranța
națională, ce cuprinde activități ilegale ale unui grup format din mai multe persoane, cu
legături de tip ierarhic sau relații personale, care permite liderilor lor să realizeze
profituri sau să controleze teritorii ori piețe interne și/sau străine, prin violență,
intimidare ori corupție atât pentru sprijinirea activității criminale proprii, cât și pentru
penetrarea economiei naționale.
După toate clarificările necesare, urmează a fi prezentate domeniile predilecte de
acțiune ale criminalității organizate fiind detaliate conceptele respective, cauzele,
factorii favorizanți de apariție și specificitatea fiecărei infracțiuni majore. Apoi sunt
prezentați factorii cauzali și favorizanți ai criminalității economico-financiare, fiind
definit într-o manieră personal conceptual de “spălare de bani”; cu o detaliere a
criminalității organizate care alterează mediul financiar bancar, ajungându-se de la
infracțiunile clasice, precum evaziunea fiscală, la creditări ilegale și deturnări de
fonduri, tranziții ilegale de valută, operațiuni de contraband, traffic illegal de personae,
trafic de droguri.
 O cauză pertinentă a extinderii crimei organizate o reprezintă poziția geo-
politică a României între Est și Vest. Din această poziție strategică a României decurge
o altă cauză extreme de important și explicativă, și anume pătrunderea pe teritoriul
internațional a unor elemente externe de crimă organizată și joncțiunea acestora cu
nucleele locale.
O caracteristică specifică pentru crima organizată de pe teritoriul țării noastre o
constituie perfecționarea mijloacelor și normelor utilizate, specializarea și determinarea
zonelor de acțiune. O statistic arată că față de 2004-2005, în perioada 2006-2007 aportul
tehnologic în comiterea acestui tip de infracțiuni a crescut cu 140%.
De asemenea este aprofundat traficul de ființe umane, care este detaliat prin
definirea subiecților infracțiunilor și etape ale traficării ființelor umane. Acest tip de
trafic reprezintă un întreg proces, care presupune parcurgerea mai multor etape,
caracterizat de desfășurarea unor activități specifice, constituind elementul material al
infracțiunilor de trafic de persoane. Se pune accent pe prostituție, fiind prezentate teorii
și explicații cauzale.
În al doilea capitol este prezentată evoluția traficului de persoane și a crimei
organizate în România post-comunistă. După prezentarea trăsăturilor generale ale
crimei organizate autohtone sunt reliefate caracteristicile acestui tip de criminalitate,
domeniile predilecte de acțiune, factorii cauzali și cei favorizanți pentru expansiune.
Abordându-se distinct problema pornografiei, acest tip de criminalitate este reprezentat
de o serie de factori care influențează comportamentul individului. Se pune accent pe
cadrul social, familie, școală, biserică, mass-media.
Al treilea capitol prezintă analiza și interpretarea anumitor studii de caz privind
traficarea femeilor pentru prostituție.
Ultimul capitol, al patrulea, are valențe de ordin practice întrucât sunt
prezentate date și informații despre organizațiile non-guvernamentale cu atribuții în
domeniul combaterii crimei organizate, precum și legislația după integrarea României
în Uniunea Europeană.
 Importanța temei abordate și actualitatea problemelor prezentate

Subiectul abordat, traficul de persoane, este unul învăluit in mister, atât la

nivelul organizării și realizării sale efective, cât și la nivelul interpretărilor. Mai mult
sau mai puțin frecvente, știrile despre rețelele de prostituție ajung uneori să țină prima
pagină a ziarelor, revistelor, buletinelor de știri, dar după un interval scurt de timp
subiectul este trecut sub tăcere. Dacă s-ar face un sondaj de opinie aplicat tinerilor cu
vârste curpinse între 15 și 35 de ani, cu privire la informațiile pe care le au despre
problema traficului de ființe umane, rezultatul ar fi dezastruos. Cu toate că noua
tehnologie oferă acces la informații extreme de diversificate, problema traficului de
persoane se pare că nu reprezintă un subiect care să stârnească sufficient de mult
curiozitatea.
Această afirmație se poate argumenta prin faptul că de cele mai multe ori ceea
ce se prezintă publicului larg sunt informații distorsionate de interesele celor care sunt
implicați într-o rețea de prostituție. Zeci sau chiar sute de victim cad pradă anual unor
astfel de rețele fără ca legea să le ofere un cadru efficient pentru eradicarea problemei.
Se poate spune ca această problem are un fundament în primul rând social, abia apoi
putându-se face apel la cadrul legislativ.
Această temă a fost aleasă din dorința de a aduce la lumină ceea ce nu depinde
de nici un cadru legislativ adecvat și nici explicațiile de natură sociologică sau
psihologică, ci are la bază lipsa mijloacelor de subzintență din anumite regiuni ale
României. Din păcate nu exista foarte multe lucrări de referință , acestea sunt extreme
de puține pentru un subiect atât vast, ceea ce denotă că deși au trecut ani de la căderea
comunismului, acest subiect este tratat într-o dimensiune ambiguaă, confuză și
restrânsă.
Recent au apărut câteva ghiduri informative editate de diferite asociații care
propun câteva direcții de urmat pentru ca o persoană să se poată feri de riscul de a
devein victim a traficului. Este un pas bine definit pe nișa informării, ceea ce denotă că
problema traficului a devenit atât de presantă și a acaparat aât de multe victim încât a
început să se ia măsuri.
Pentru a putea înțelege acest fenomen de o asemenea amploare trebuie studiată
dimensiunea sa conceptuală, evoluția în timp, cauzele și în cele din urmă modalitățile de
combatere. Este de domeniul fantasticului să se poată afirma că având un cadru
legislativ adecvat și mai puțin coruptibil acest fenomen va putea fi eradicate total, însă
cu certitudine dimensiunile lui ar fi fost mult mai reduse.

Rezumat
Capitolul 1. Crima organizată și traficul de persoane. Considerații
metodologice și conceptual
Acest prim capitol începe cu definirea conceptului de crimă organizată.
Considerăm “ab initio”, că este necesară definirea conceptelor de criminalitate, „crimă
organizată”, „mafia”, „terorismul”. Delimitarea sferei de cuprindere a acestora în
structura de ansamblu a fenomenului infracțional la nivel național, și nu numai, a
constituit și constituie un obiect de studio pentru majoritatea specialiștilor,
teoreticienilor și practicienilor cu preocupări în domeniu.
Pentru definitivarea conceptului studiul se axeaza în principal pe particularitățile
organizațiilor criminale implicate în activități ilegale. Punctul de referință al autorilor
studiilor în domeniu l-a constituit lucrarea Mafioții din Vicaria, scrisă de Giuseppe
Rizzoleto și Gaetano Mosca. Una dintre definițiile crimei organizate o reprezintă
existența unor grupuri de infractori, structurate în idea înfăptuirii unor profituri ilicite
la cote deosebit de ridicate. Studiile elaborate pe această temă prezintă definiții diferite
ale organizațiilor și grupărilor criminale care desfășoară activități ilegale.
Crima organizată se analizează ca o apariție omogenă, având o structură internă
diferențiată, pornind de la grupurile organizate până la structurile mafiote, toate având
însă particularitățiminime obligatorii. Ambiguitatea care există în prezent cu privire la
delimitarea conceptelor de crimă organizată, criminalitate și mafia, atrage unele
confuzii în stabilirea stadiului pe care l-a atins criminalitatea. Toate cele trei concept au
și un element comun: toate au valențe de fenomen, dar în timp au aceeași evoluție de tip
bulgăre de zăpadă, amplificându-se treptat.
Referitor la corupție și crimă organizată, corupția este favorizată de criza
instituționalizată la nivel local, de criza de autoritate și credibilitatea unor instituții. De
asemenea este favorizată și de descentralizarea deciziilor administrative. Fenomenul
corupției reprezintă expresia concretă a unui ansamblu de acte și fapte ilicite, ilegale și
imorale, care constrastează puternic cu normele sociale și juridice existente și
acceptate în societate , fiind determinat de un complex de cause și condiții.
Legat de conceptual de corupție și mafia, este conceptul spălarea banilor , care
reprezintă o practică ce presupune două procese, scunderea banilor dobândiți ilegal și
„spălarea lor”. Din sintagma „spălarea banilor” derivă ideea de „bani murdari”, care
reprezintă sumele dobândite de una sau mai multe persoane în urma comiterii cu
intenție sau a participării la comiterea unei infracțiuni incriminate de legea penală
română – furturi, delapidări, acte de contraband, prostituție, proxenitism.
Corupția are ca fundament situația precară a standardului general de viață al
populației.
Consolidarea crimei organizate din România are următoarele fundamente:
sărăcia, necunoașterea, dorința de câștig.
Corupția și traficul de persoane se completează reciproc. Analizând realizăm că
sunt expuse formele în care se concretizează această infracțiune în raport cu
caracteristicile persoanelor traficante și traficate, de scopul urmărit și interesul vizat, de
natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicările sociale, dar si de specificul
valorilor sociale. Etapele trafucării ființelor umane constitue elemental material al
infracțiunilor.
De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe teorii privind prostituția,
precum: teorii genetice, teorii psiho-sociologice, teoria anonimiei, teorii economice, etc.
Dar din păcate prostituția rămâne un mod de viață consecvent și este un fenomen care
se dezvoltă cu o rapiditate greu de stăpânit.
Cap. 2 Evoluția crimei organizate și a traficului de persoane în România post-
comunistă
Cel de-al doilea capitol prezintă un mic istoric despre crima organizată în
România. Este cunoscut faptul că sistemul communist având o economie planificată
centralizată, a generat mari neajunsuri în aprovizionarea populațieicu bunuri de strict
necessitate, ceea ce a creat, implacabil, fenomenul pieței negre, cu rol de suplinire a
penuriei de produse pe piața românească.
România post-comunistă a trecut printr-o serie de transformări existențiale,
prăbușirea sistemului communist și a valorilor impuse de acesta aducând cu sine
speranța libertății, iluzia prosperității și a îmbunătățirii condițiilor de trai. După căderea
comunismului întregul sistem socio-politic românesc a fost dominat de dezordine,
confuzie și violență.
În 1990 una dintre cele mai răspândite idei era aceea conform căreia singura
modalitate de acumulare a capitalului privat ar fi fost furtul, înșelătoria, abuzul,
corupția.
Analizând cadrl legislative național în ceea ce privește domeniul prevenirii și
combaterii traficului de persoane este constituit de Constituția României, Codul Penal și
o serie de legi si hotărâri.
Evoluția ascendentă a criminalității în țara noastră este evidențiată de rata
criminalității calculată la 100.000 de locuitori, care a crescut destul de mult de la 414 la
1270 în anul 2003. Una dintre cele mai profitabile infracțiuni s-a dovedit a fi traficul de
persoane. Acest fenomen a terminat autoritățile să adopte o strategie cu privire la
prevenirea și combaterea traficului de persoane, precum și sancționarea faptelor
săvârșite. Definiția traficului de persoane se gasește în Legea nr. 678/2001 în art. 12, 13,
15. Descoperim că există infracțiuni conexe traficului de persoane cum ar fi: corupția,
amenințarea și violența. Se ajunge la violență în momentul în care o persoană refuză să
„aplice” la una din metodele ce defines corupția.
 Fenomenul traficuui de persoane care tinde spre un character transnațional și
organizat, interferează cu alte forme de infracțiuni reglementate în Codul Penal cum ar
fi lipsirea de libertate.
Infracțiunea care inteferează cel mai des cu traficul de ființe umane este cu
siguranță prostituția, care se află într-o strânsăinterdependență cu infracțiunea de
proxenitism. O altă infracțiune conexă traficului de ființe umane este pornografia.
Cea mai impostantă instituție pentru combaterea traficului de persoane este
Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane.
Prezentarea cadrului social care este reprezentat de o serie de factori care
influențează comportamentul individului față de problemele generate de riscurile pe
care le comport sexualitatea. Factorii implicați sunt familia, care este mediul socio-
uman în care copilul și adolescentul pot primi primele informații, acolo își formează
primele atitudini și convingeri. Școala, raportarea la școală este în generaș ambiguă și
confuză; școala ar trebui să continue ce a inceput familia. Biserica funcționează în
această societate conform acelorași principia după care lui Adam și Evei le-a fost
interzis accesul la cunoaștere. Iar un ultim factor este mass-media, acesta fiind folosit
pentru a desmna suportul de difuzare a mesajelor.

Cap. 3 Studii de caz : Traficarea femeilor pentru prostituție

Analiza acestor studii de caz presupune prezentarea faptelor și a contextului.

Primul caz ales este pentru a prezenta o situație de o complexitate ridicată, aflată
la limita legilor, deoarece are și o largă conotație interpretativă. Subiectul, prin
desfășurarea faptelor are un character original, care a suscitat o serie de polemici atât în
lumea juridică, sociologică, a presei cât și a psihologiei sociale. Avem de a face cu
persoane pentru care creearea unui cadru social adecvat dorințelor lor, reprezintă o
motivație. Justificarea actiunilor acestora conțin două componente: prima se referă la
satisfscerea unor dorințe și cea de-a doua din răzbunare.
 Aparent putem defini cazul ca pe o situație care comportă un anume risc dar este
greu de tratat din punct de vedere legal. Societatea incriminează lesbianismul și
homosexualitatea. Concluzia acestui caz este că faptele de viață sunt atât de complexe
încât caracterul general al legii denotă amatorism, iar cel fundamental perversitate.
Subiectul principal este orientarea sexuală și proxenitismul.
Cel de-al doilea studio are ca subiect principal prostituția. Personajul acestui caz
reprezintă un exemplu pentru multe dintre femeile traficate de rețelele de crimă
organizată, în condițiile în care aceasta a reușit să anihileze rețeaua de prostituție care o
racolase. Cazul tinerei are si anumite efecte, cum ar fi procentul femeilor care au decis
să părăsească Curtea de Argeș în căutarea unui loc de muncă în Spania și Italia s-a
diminuat cu peste 30%.

Cap. 4. Societatea Civilă

Chiar dacă la început termenul de societate civilă era invocate de liderii de

opinie pentru a desemna un nou tip de realitate dezirabilă, o alternativă la statul
totalitar, în timp societatea civilă a devenit temelia unei democrații funcționale.
Capitolul incepe cu un preambul asupra fenomenului de prostituție, care este
abordat doar în dimensiunea sa legală și general acceptată.
Evaluarea situației este făcută de organizațiile non-guvernamentale. Din păcate
ONG-urile din România luptă cu două amenințări: prima se referă la dezinteresul
societății, iar cea de-a doua, consecința firească a acestui dezinteres este lipsa de
finanțare. De asemenea și presa tratează acest subiect, într-un mod bizar în sensul că
dacă pentru traficul de persoane există abordări tranșante și o anumită atitudine creată în
jurul unor emisiuni sau articole în care s-a urmărit o anumită sensibilizare a opiniei
publice, în ceea ce privește prostituția nu se poate vorbi de un mesaj coerent.
Rezultatele ar fi mult mai bune dacă din partea presei ar exista o deschidere mai mare
către societatea civilă.
 În ceea ce privește incidența delictelor sexual și a traficului în vederea
exploatării sexual și a prostituției, datele din statisticile Ministerului de Interne
prezentate la Summit-ul pentru cooperare impotriva traficului, pun în evidență
următoarele tipuri de infracțiuni sexual: violul, raporturi sexual cu o minoră, relații
sexual abusive cu persoane de același sex, perversiuni, corupție sexual, incest.
Datele statistice prezintă doar parțial realitatea în ceea ce privește numărul
victimelor înregistrate semestrial sau annual deoarece este extreme de ușor ca acestea să
fie influențate de anumiți factori cum ar fi : standardul de eligibilitate în momrentul în
care România a fost monitorizată din punct de vedere legislativ.

Concluzii

Cu toate că s-au găsit o multitudine de explicații pentru care traficul de ființe

umane a luat o astfel de amploare în România, făcându-se apel inclusive la poziția
geografică, constatăm ca principal cauză o constituie nivelul de subzistență extreme de
redus și nivelul de școlarizare scăzut a persoanelor care cad victim traficului.
Explicația pentru rapiditatea cu care s-a dezvoltat acest fenomen în România
post-comunistă, este corupția care s-a infiltrate pe linie ierarhică de la cel mai înlat
nivel până la cel mai simplu funcționar public.
Elaborarea și adoptarea Legii nr.678/2001 cu privire la combaterea traficului de
ființe umane, nu a făcut ca fenomenul să fie combătut.
Deși raspunsul la întrebarea de ce cad pradă victimele traficului de ființe umane
? este unul relativ general valabil, din cauză sărăciei, există și cazuri în care intervin cu
totul alți factori.
Constat că indiferent de legislație, de nivelul eficienței, până când fenomenul
sărăciei nu va fi eradicate, posibilitatea ca traficul de persoane să fie stopat pare idilică.