Drepturile si obligațiile patrimoniale ale soților

-Referat-

“Familia reprezintă celula de bază a societății”. Căsătoria e ca un scut care întărește si

consolidează familia în cadrul societății. Căsătoria dintre un bărbat și o femeie reprezintă
condiția fără de care nu poate exista o societate dezvoltată armonios și pe principii morale și
solide.

Atât în România cât si în majoritatea statelor lumii căsătoria este încurajată și consolidată
atât printr-o serie de norme religioase cât și de natură juridică , materializate în legi, inclusiv
fundamentale (constituționale).

Din punct de vedere juridic căsătoria generează asupra soților o serie de efecte atât în plan
personal cât si în plan patrimonial. Cu privire la efectele patrimoniale ale căsătoriei alături de
regimurile matrimoniale , care reprezintă libera alegere (de comun acord, desigur) a soților,
se aplică și unele norme generale si imperative, care constituie efectele directe ale căsătoriei,
cunoscute sub denumirea de regim primar. Aceste norme sunt cuprinse în Codul Civil Român
la Secțiunea I- Dispoziții comune a Capitolului VI-Drepturile și obligațiile patrimoniale ale
soților din Titlul II- Căsătoria.

Specialiștii dreptului din țara noastră au definit acest regim ca reprezentând "un set de norme
imperative și esențiale, norme de aplicare imediată, indiferent de regimul matrimonial concret
al soților" , definiție care surprinde esența și modul în care acesta operează, fără a mai lăsa loc
de interpretări. Practic este vorba de o serie de norme legale speciale, care se aplică în cazul
tuturor căsătoriilor, indiferent de regimul matrimonial care le guvernează98, în scopul
facilitării desfășurării vieții de familie, al egalizării condițiilor materiale de viață ale soților în
timpul căsătoriei și al oferirii unui echilibru între independenţa și interdependența soților în
cadrul relațiilor lor patrimoniale. Acestea favorizează şi raporturile soţilor cu terţii, finalitatea
aplicării acestora fiind, în acest sens, dublă: pe de o parte, aceea de a împiedica situaţia
patrimonială a soţilor să frâneze libertatea circuitului civil şi autonomia lor juridică, iar pe de
altă parte, să prevină afectarea relaţiilor de căsătorie datorită autonomiei patrimoniale a
soţilor.

În noul cod civil romăn legiuitorul a prevăzut o serie de dispoziții legale care reglementează
relația de cuplu în perioadele normale ale căsătoriei dar și reglentări care privesc perioadele de
criză conjugală. Toate acestea fac referire la unele reguli de conviețuire a soților, protectia
locuinței familiei și contribuția fiecăruia dintre ei la cheltuielile comune iar în ceea ce privește
relațiile patrimoniale ale soților acestea se referă în principal la reprezentarea , independența
patrimonială și dreptul la informare a soților.

În privința reprezentării soților la încheierea unor acte aceasta se realizează prin intermediul
mandatului conventional, cu sau fără reprezentare, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Niciunul
dintre soți nu poate da celuilalt un mandat general , pe o perioada nelimitată.

Legea prevede ca”locuința familiei este locuița comună a soților sau, în lipsă, locuința soților
la care se află copiii”. Nu are importanță daca este sau nu în proprietatea vreunuia dintre soți
sau a amăndurora sau este închiriată și nici dacă corespunde sau nu cu domiciliul. Imobilul
care constituie locuinţa familiei poate fi notat în cartea funciară cu această destinaţie, la cererea
oricăruia dintre soţi, indiferent dacă soţul solicitant este sau nu proprietar. Lipsa notării în
cartea funciară a locuinţei familiei are efecte asupra actelor juridice încheiate cu privire la
respectivul imobil cu încălcarea dispoziţiilor legii (lipsa consimţământului scris al soţului
neparticipant la încheierea actului), astfel cum prevede art. 322 alin. (5) C.civ. Locuinţa familiei
beneficiază de o serie de prevederi legale de protecţie, care se referă la dreptul de dispoziţie al
soţilor cu privire la imobilul cu această destinaţie şi la bunurile care îl mobilează sau îl
decorează, prin care legiuitorul a dorit să asigure un cadru de viaţă stabil şi sigur oricărei familii.

Noul Cod civil impune tuturor soţilor să contribuie împreună la cheltuielile căsătoriei. Fiecare
dintre soţi va contribui în raport cu mijloacele sale. Munca oricăruia dintre soţi în gospodărie
şi pentru creşterea copiilor reprezintă o contribuţie la cheltuielile căsătoriei. Aceştia nu pot
stabili ca numai unuia dintre ei să îi revină suportarea cheltuielilor căsătoriei, o astfel de
convenţie fiind considerată nescrisă.

Pentru situaţiile în care unul dintre soţi a participat la activitatea profesională a celuilalt soţ,
depăşind obligaţia sa de a contribui la cheltuielile căsătoriei, fără a fi retribuit, legea prevede
posibilitatea obţinerii unei compensații. Acest aspect constitue o forma de aplicare a
principiului îmbogățirii fără justă cauză între soti.

Regimul primar al casătoriei intituie independența patrimonială a soților lăsând fiecăruia

dintre ei libertatea de a încheia orice acte juridice cu celălalt soţ şi cu terţe persoane (vănzare-
cumpărare, donatie, etc),de a efectua orice operațiune bancară , de a exercita orice profesie
dorește și de a dispune după bunul plac de sumele de bani încasate, fără a avea consimțămăntul
celuilalt soț.

Fiecare dintre soti poate sa ceara celuilalt sa il informeze cu privire la "bunurile, veniturile si
datoriile sale". Corelativ acestui drept sta obligatia sotilor de a se informa reciproc cu privire
la aceste aspecte. Daca in situatia normala, de liniste familiala, informarea dintre soti tine de
capacitatea de comunicare a acestora si de increderea pe care si-o acorda unul altuia, in
situatiile de criza, in care se pune problema unui refuz de a furniza informatiile solicitate, legea
da posibilitatea apelarii la instanta de tutela pentru a obtine datele solicitate.

Încheierea mariajului da nastere, alaturi de drepturile si obligatiile personale ale sotilor,

unui ansamblu de drepturi si obligatii de natura pecuniara.Notiunea de relatii patrimoniale
intre soti este in stransa legatura cu o alta notiune de mare importanta, in speta, cu sintagma
“regim matrimonial”. În sens restrăns, notiunea de “regim” desemneaza un ansamblu de
norme juridice, in timp ce termenul “matrimonial” desemneaza casatoria. Sintagma “regimuri
matrimoniale” desemneaza libertatea alegerii raporturilor dintre soti, precum si a
raporturilor dintre acestia si tertele persoane. Regimul matrimonial are in vedere numai
relatiile pecuniare care isi au izvorul direct in casatorie, astfel ca, unele raporturi, tot
patrimoniale, raman in afara ariei de interes. Regimul matrimonial indica statutul patrimonial
al sotilor, ansamblul de norme juridice care guverneaza raporturile dintre soti cu privire la
drepturile si obligatiile vietii conjugale, precum si relatiile care privesc gestionarea acestora.

Codul civil in vigoare al Romaniei, intrat in vigoare la data de 1 octombrie, anul 2011, a
reglementat posibilitatea optiunii in ceea ce priveste regimul matrimonial, posibilitate care nu
a existat in tara noastra vreme de saizeci de ani, Codul familiei de la 1953 prevazand un unic
regim matrimonial legal.

Casatoria este izvorul regimului matrimonial.Pe cale de consecinta, nu exista regim

matrimonial fara casatorie, existand o legatura indisolubila, de accesorialitate, dintre regimul
matrimonial si casatorie.

Conform Codului Civil, intre soti, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua
incheierii casatoriei, iar art. 319 alineatul 1 precizeaza faptul ca regimul matrimonial
inceteaza prin nulitatea, anularea, desfacerea sau incetarea casatoriei.In afara casatoriei pot
exista doar regimuri patrimoniale caracteristice unor parteneriate, nu veritabile regimuri
matrimoniale.Intr-o logica fireasca este valabila si afirmatia reciproca, conform careia nu
exista un regim matrimonial in afara casatoriei, nu exista nici casatorie fara a exista un regim
matrimonial.

Conventia matrimoniala este un act bilateral, un contract.Acest act bilateral poate sa

cuprinda si alte dispozitii de alta natura decat cele care reglementeaza raporturile
patrimoniale dintre soti, precum donatiile reciproce intre soti, recunoasterea unui copil (act
unilateral).

Contractul prin care este reglementata conventia matrimoniala este unul solemn, forma
autentica, notarială este ceruta ad validitatem.
 Conventia este un act patrimonial, regimul matrimonial fiind o modalitate a patrimoniului.
Efectul imediat, principal, este structurarea patrimoniului fiecaruia dintre soti, prin instituirea
regulilor specifice.

Aceasta este, de asemenea, un act cauzal special, fiind comparata cu actul constitutiv al unei
societati de persoane.

Logodna este o promisiune de casatorie, prealabila casatoriei, iar conventia matrimoniala se

incheie, de regula, inainte de a fi incheiata casatoria, in vederea casatoriei proiectate.
Conventia matrimoniala perfectata inainte de casatorie stabileste regimul matrimonial
aplicabil sotilor.

Regimurile matrimoniale cuprind anumite trasaturi comune, susceptibile sa imprime o

natura juridica unitara, in pofida controverselor juridice existente.

Regimul matrimonial este o abstractiune juridica, un concept care nu tine de averea sotilor,
intrucat orice persoana are un patrimoniu. Asadar, indiferent de bunurile detinute, sotii sunt
supusi unui regim matrimonial.

Prin urmare, regimul matrimonial este reprezentat de totalitatea normelor juridice care
guverneaza efectele patrimoniale ale casatoriei. Regimul matrimonial trebuie analizat in
profunzimea problemelor pe care le comporta, pornind de la ideea ca starea civila de
persoana casatorita presupune anumite modificari in raporturile patrimoniale.

Viitorii soti pot alege, ca regim matrimonial, comunitatea legala, separatia de bunuri sau
comunitatea conventionala. Astfel, legiuitorul a prevazut un regim legal, regimul comunitatii
de bunuri, si doua forme de regimuri conventionale, anume regimul separatiei de bunuri si
regimul comunitatii conventionale.

Regimul matrimonial legal cuprinde bunurile dobandite de soti, pe parcursul relatiei

maritale, excluzand categoria bunurilor proprii ale fiecaruia dintre soti. Acesta se aplica de la
sine in ipoteza in care viitorii soti nu aleg regimul separatiei de bunuri ori regimul comunitatii
conventionale.

Regimul separatiei de bunuri este definit prin faptul ca fiecare dintre soti este proprietar
asupra bunurilor sale, pe care le detine efectiv, cat si in ceea ce priveste bunurile pe care le-ar
achizitiona pe parcursul relatiei maritale. La momentul cănd se procedeaza la alegerea
regimului separatiei de bunuri, se intocmeste un inventar, in ceea ce priveste bunurile mobile
dobandite de fiecare dintre soti, anterior incheierii casatoriei.

Regimul comunitatii conventionale asigura posibilitatea de a restrange ori de a largi

comunitatea de bunuri, derogand de la regimul comunitatii legale.
 În Codul Civil romăn regimul matrimonial este guvernat de principiul libertatii alegerii si
modificarii acestuia care reprezinta de fapt o forma de exprimare a principiului libertatii si al
autonomiei de vointa in materia regimurilor matrimoniale.

Casatoria implica raporturi patrimoniale specifice, intre soti, neexistand nicio ratiune pentru
a suprima principiul libertatii economice a persoanei, care poate dispune, in mod liber, de
bunurile sale. Libertatea alegerii regimului matrimonial ofera posibilitatea alegerii unui regim
matrimonial in acord cu nevoile sotilor, regimurile fiind unice si imperative. Optiunea sotilor
este concretizata printr-o conventie matrimoniala.

In conceptia Codul civil, libertatea de optiunea este limitata, in conformitate cu art. 312
alineatul 1 din Codul civil, unde se prevede ca sotii pot alege ca regim matrimonial
comunitatea legala, separatia de bunuri si comunitatea conventionala. Pe cale de consecinta,
libertatea nu este una absoluta, ci reglementata printr-un ansamblu de norme imperative.

In cazul in care nu s-a ales un regim matrimonial, este aplicabil regimul matrimonial legal.

Imutabilitatea regimurilor matrimoniale a fost abandonata, asa incat sotii pot modifica
regimul matrimonial ales.

Efectele oricarui regim matrimonial se produc doar de la data incheierii mariajului si se

intind pana la data incetarii, desfacerii ori desfintarii acestuia. Fata de terti, regimul
matrimonial este opozabil de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate prevazute de
lege, afara de cazul in care acestia l-au cunoscut pe alta cale. Neindeplinirea formalitatilor de
publicitate face ca sotii sa fie considerati, in raport cu tertii de buna-credinta, ca fiind
casatoriti sub regimul matrimonial al comunitatii legale.

Momentul incheierii casatoriei este acela cand ofiterul de stare civila constata existenta
consimtamantului viitorilor soti si ii declara casatoriti

Regimul matrimonial inceteaza prin buna invoiala ori, in caz de neintelegere, pe care
judiciara, hotararea judecatoreasca definitiva ori inscrisul autentic fiind actul de lichidare.

În cazul divortului, regimul matrimonial inceteaza la data introducerii cererii de divort.

Oricare dintre soti, separat, ori impreuna, pot solicita instantei de tutela sa constate ca
regimul matrimonial a incetat de la data separatiei in fapt, în cazul divortului prin acord ,
aceasta fiind o situatie de exceptie.

In ceea ce priveste casatoria lovita de nulitate relativa ori absoluta se poate spune ca regimul
matrimonial nu a existat niciodata. Exceptia de la acest principiu este reprezentat de casatoria
putativa, aceea casatorie lovita de nulitate relativa sau absoluta, in care cel putin unul din soti
a fost de buna-credinta. În ipoteza casatoriei putative, sunt aplicabile regulile privitoare la
divort.
 Ori de cate ori un regim matrimonial inceteaza ori comporta o modificare ori se trece la un
alt regim matrimonial autorizat de lege, vechiul regim inceteaza.

Lichidarea regimului matrimonial poate fi definitita ca fiind operatiunea prin care fostii soti
procedeaza la separarea patrimoniilor. Lichidarea regimului presupune partajarea bunurilor
comune, regularizarea datoriilor ori preluarea de catre fiecare sot a bunurilor proprii.
Modalitatea de imparțire este diferită, în funcție de regimul matrimonial.În situatia regimului
comunității legale, împărțirea bunurilor este realizată conform art 357 in Codul civil.In cazul
regimului separatiei de bunuri, partajul nu poate fi realizat, decat in ipoteza in care au fost
dobandite bunuri comune, proprietate comuna pe cote-parti . In situatia regimului comunitatii
conventionale, imparțirea bunurilor se realizeaza conform clauzelor cuprinse in conventia
matrimoniala și aplicandu-se totodată regulile specifice partajului bunurilor comune.

Prin urmare, ceea ce se poate spune despre regimul primar imperativ este faptul că acesta
face parte din structura unui regim matrimonial, fără să împrumute acestuia caracteristicile
sale esențiale.

Deosebirile dintre regimul primar imperativ și regimul matrimonial pot fi sintetizate astfel:

-regimul primar imperativ însoțește toate căsătoriile din momentul încheierii lor, alături de
regimul matrimonial ales de către soți, indiferent care ar fi acesta;

-regimul primar imperativ cuprinde doar norme legale imperative, în timp ce regimul
matrimonial poate îmbrăca forma dorită de părți, cu respectarea limitelor și a condițiilor
prevăzute de lege.

Precedentele precizări terminologice și rațiunea reglementării juridice a unor norme de acest

gen, conduce la concluzia că regimul primar imperativ nu este un regim matrimonial în sine.
Regimurile matrimoniale cuprind o sferă mult prea largă de reglementări, ce pot surprinde
până în cel mai mic detaliu raporturile dintre soți. Este un atribut care nu se întâlnește la
regimul primar imperativ, care dorește să reglementeze doar acele aspectele de natură umană
ale vieții de familie, de siguranță și demnitate a fiecărui individ căsătorit, prin constituirea unor
norme imperative și o expunere în concret privind drepturile și libertățile soților, dobândite
odată cu încheierea căsătoriei.

Astfel putem trage concluzia că reglementarea drepturilor și obligațiilor patrimoniale ale

soților vine “să protejeze ca o fortăreață” buna funcționare a instituției căsătoriei prin cele două
paliere ale sale, respectiv regimul primar imperativ care reprezintă fundația pe care se
clădeștete regimul matrimonial ales de soți.