UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CURSUL
DREPTUL FAMILIEI

REFERAT
CONTRACTUL MATRIMONIAL

Magistru în drept,
lector universitar,
Păscăluță Felicia

Șcerbatîi Adriana
Grupa 1606, anul II
Data remiterii: 22.03.2018
 1

Aspecte evolutive

În Republica Moldova instituţia contractul matrimonial a cunoscut o evoluţie similară

cu cea din Federaţia Rusă şi România, la diferite etape istorice de dezvoltare cunoscînd diferite
trăsături caracteristice.
Conform legislaţiei familiale anterioare relaţiile matrimoniale dintre soţi se
reglementau numai de lege. Orice alte acorduri privind gestionarea şi împărţirea proprietăţii
matrimoniale comune erau contrare legii şi, respectiv, declarate nule. Se considera că-n familia
sovietică aspectul spiritual prevalează asupra celui matrimonial. Proprietatea soţilor o forma în
deosebi bunuri de consum (îmbrăcăminte, mobilă etc.), de aceea a împărţi nu era ce. Din această
cauză, regimul matrimonial legal (al proprietăţii în devălmăşie) răspundea intereselor majorităţii
familiilor şi necesitatea de a reglementa altfel relaţiile matrimoniale nu exista. Însă, odată cu
apariţia proprietăţii private situaţia s-a schimbat. Au apărut familii, care dispuneau de venituri
enorme şi care au simţit necesitatea de a-şi apăra proprietatea, capitalul familial.
Noţiunea de contract matrimonial apare pentru prima dată în legislaţia Republicii
Moldova odată cu adoptarea Codului familiei din 26.10.2000, care pe lîngă faptul că în art.27
aduce o definiţie legală contractului matrimonial, mai prevede conţinutul acestuia, modul de
încheiere, modificare şi reziliere, precum şi temeiurile de încetare şi declarare a nulităţii
contractului matrimonial. Astfel, dedicînd contractului matrimonial un capitol aparte.
În Republica Moldova contractul matrimonial este slab răspîndit. Aceasta se
datorează, în primul rînd, faptului că acestui institut abia acum i s-a acordat reglementare
juridică, iar în al doilea rînd – legislaţia Republicii Moldova păstrează averea soţilor de pînă la
căsătorie în proprietate personală. Astăzi, cînd se observă creşterea numărului întreprinzătorilor,
pe de o parte, şi a divorţurilor, pe de altă parte, considerăm că şi numărul persoanelor care vor
apela la încheierea contractelor matrimoniale va creşte. Aceasta s-a observat şi în statele unde
contractul matrimonial cunoaşte reglementare legală de zeci de ani.
Referitor la cele expuse, putem concluziona că din punct de vedere istoric apariţia institutului
contractului matrimonial este legată de dezvoltarea proprietăţii private. Contractul matrimonial
era cunoscut încă în dreptul roman, cei drept sub alte denumiri. Astăzi contractul matrimonial se
întîlneşte în legislaţia diferitor state, însă în practică este pe larg răspîndit în statele din Europa de
Vest, în America şi Canada. Unei asemenea popularităţi el este dator mişcărilor feministe
pronunţate şi lupta „sexului frumos” pentru drepturile sale – egalitatea bărbatului şi femeii în
căsătorie. Dacă în secolele trecute era cunoscută mai ales căsătoria bazată pe interes, negociată
între familiile viitorilor soţi, astăzi a devenit predominantă în cea mai mare parte a ţărilor lumii
căsătoria din dragoste.
 2

Noțiunea și caracterele

Termenul „contract matrimonial” îl vom analiza, mai întîi, pe părţi apoi în totalitatea sa.
Astfel, contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se
stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice (art.666 CC al RM), iar cuvîntul
„matrimonial”, considerăm că provine de la termenul „patrimoniu”, care reprezintă totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori
active şi pasive strîns legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice sau juridice determinate
(art.284 CC al RM).
Astfel, prin contract matrimonial urmează să înţelegem acordul de voinţă realizat între
logodnici sau soţi, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting drepturile şi obligaţiile acestora
asupra patrimoniului acumulat în timpul căsătoriei, precum şi de pînă la căsătorie.
În ceea ce priveşte termenul „contract prenupţial” („prenupţial” înseamnă „înainte de noapte”,
adică înainte de căsătorie, întrucît nu este permisă locuirea tinerilor împreună înainte de
căsătorie) aici sensul ce reiese din termenul „contract matrimonial” este mai restrîns, prin acesta
urmînd să se înţeleagă acordul de voinţă realizat numai între logodnici, prin care se stabilesc, se
modifică sau se sting drepturile şi obligaţiile acestora asupra patrimoniului existent şi viitor.
Sînt acceptaţi ambii termeni: contract matrimonial şi contract prenupţial, cel de al doilea
incluzîndu-se în primul, dar nu şi invers. De exemplu, în Anglia este mai des întîlnit termenul
contract prenupţial, întrucît majoritatea încheie contractul matrimonial înainte de căsătorie, prin
aceasta evitîndu-se necesitatea concretizării momentului încheierii contractului matrimonial:
înainte de căsătorie sau după căsătorie.
În literatura de specialitate actuală contractul matrimonial cunoaşte mai multe
definiri, care se deosebesc mai mult după modul formulării decît după sens:
- actul convenţional prin care viitorii soţi, uzînd de libertatea conferită de legiuitor, îşi stabilesc
regimul matrimonial propriu sau îşi modifică, în timpul căsătoriei, regimul matrimonial sub care
s-au căsătorit;
- convenţia prin care viitorii soţi reglementează regimul lor matrimonial, condiţia bunurilor lor
prezente şi viitoare, în raporturile pecuniare ce izvorăsc din căsătorie;
- o facultate acordată de lege de a se reglementa în mod convenţional şi în limitele anume
determinate de efectele patrimoniale ale puterilor şi ale incapacităţilor rezultînd din căsătoria
privită ca raport de stat civil.
Acestea sînt opinii doctrinare, însă cea mai mare importanţă, precum şi forţă juridică, o au
 3

termenii legali şi definiţiile date acestora de lege. Din această cauză nu trebuie să trecem cu
vederea sensul legal al termenului de contract matrimonial.
Astfel, atît termenul de contract matrimonial, cît şi definiţia acestuia au apărut pentru
prima dată în legislaţia RM odată cu adoptarea Codului familiei al RM din 26.10.2000, care în
art. 27 prevede „Contractul matrimonial este convenţia încheiată benevol între persoanele care
doresc să se căsătorească sau între soţi, în care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale
ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia.”
Caracterul liber încheiat. Reieşind din prevederile art.667 CC al RM, soţii pot încheia contractul
matrimonial în mod liber, în limitele normelor imperative de drept. Aceasta înseamnă că la
determinarea clauzelor contractului matrimonial soţii sînt liberi să prevadă orice condiţii pe care
ei le doresc, ne fiind influenţaţi de o persoană din exterior, însă cu o singură obligaţie ca aceste
clauze să nu contravină normelor legale imperative – care prevăd o anumită regulă pe care soţii
nu pot s-o încalce, dar pe care pot s-o îmbunătăţească, s-o dezvolte, s-o concretizeze.
Caracterul negociat. Contractul matrimonial este un contract negociabil, deoarece soţii discută,
negociază toate clauzele sale, de sine stătător, fără ca să li se impună ceva de către alte persoane.
Acest caracter reiese din prevederile art.667 CC al RM, conform căruia soţii pot stabili
conţinutul contractului matrimonial în mod liber, în limitele normelor imperative de drept.
Caracterul accesoriu. Este accesoriu orice contract care completează un contract de bază.
Existenţa contractului accesoriu este de neconceput fără existenţa contractului de bază, de care
depinde durata primului. Conform art.28 CF al RM „Contractul matrimonial poate fi încheiat
pînă la înregistrarea căsătoriei sau, în orice moment în timpul căsătoriei”, iar conform art.31 CF
al RM „Clauzele contractului matrimonial se sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepţia
celor care au fost stipulate pentru perioada de după încetarea căsătoriei”. Din aceste două
prevederi legale reiese că existenţa contractului matrimonial depinde de existenţa căsătoriei. Iată
de ce contractul matrimonial se consideră un contract accesoriu.
Caracterul sinalagmatic (bilateral). Conform art.704 CC al RM „Un contract este sinalagmatic
dacă fiecare dintre părţi se obligă reciproc, astfel încît obligaţia fiecăreia dintre ele să fie
corelativă obligaţiei celeilalte”. Reiese că contractul matrimonial are caracter sinalagmatic,
întrucît produce efecte juridice asupra ambilor soţi. Aceasta înseamnă că, prin încheierea
contractului matrimonial, ambii soţi obţin drepturi şi obligaţii reciproce. Caracterul sinalagmatic
este asimilat cu caracterul bilateral, deşi între acestea există o deosebire. Caracterul bilateral
presupune că contractul matrimonial este încheiat între două părţi, pe cînd caracterul
sinalagmatic îşi extinde înţelesul şi asupra contractelor încheiate între mai multe părţi. Iată de ce
în cazul contractului matrimonial este necesară evidenţierea caracterului bilateral ca un caracter
aparte, deoarece acesta poate avea doar două părţi: soţul (logodnicul) şi soţia (logodnica).
 4

Caracterul formal. Contractul matrimonial se consideră încheiat din momentul respectării

formalităţilor impuse de lege, adică din momentul înregistrării căsătoriei la organul respectiv (se
are în vedere contractul matrimonial încheiat pînă la căsătorie). De asemenea, acest contract are
caracter formal şi datorită faptului că legea impune autentificarea notarială a contractului
matrimonial. Aceasta înseamnă că dacă contractul matrimonial este încheiat de părţi, dar nu este
autentificat notarial, atunci el nu-şi va produce efectele juridice din momentul înregistrării
căsătoriei, ci din momentul cînd soţii îl vor autentifica.
Caracterul aleatoriu. Contractul matrimonial cuprinde un şir de drepturi şi obligaţii între soţi. O
mare parte dintre acestea sînt aleatorii, adică nu se ştie precis dacă ele se vor produce sau nu, ele
depinzînd de durata căsătoriei şi de posibilul divorţ. Unii autori consideră că contractul
matrimonial are caracter comutativ, argumentînd că părţile îşi cunosc toate drepturile şi
obligaţiile din momentul încheierii contractului matrimonial. Nu putem nega această opinie, însă
reieşind din scopul contractului matrimonial – de a garanta dreptul de proprietate a soţilor asupra
bunurilor în caz de divorţ – caracterul aleatoriu este mai concretizat, deoarece părţile nu ştiu
precis dacă acestea vor surveni sau nu. Deci, de regulă, contractul matrimonial are caracter
aleatoriu deoarece întinderea anumitor drepturi sau obligaţii ale soţilor nu este cunoscută precis.
Caracterul oneros. Contractul matrimonial este unul oneros deoarece ambele părţi urmăresc un
interes patrimonial prin încheierea acestuia, în urma căruia fie că are loc majorarea sau
micşorarea proprietăţii soţilor. De exemplu, cînd viitorii soţi prevăd că toată proprietatea
acumulată pînă la căsătorie devine proprietate comună în devălmăşie a ambilor soţi. Deci, are loc
micşorarea patrimoniului unui soţ şi majorarea patrimoniului celuilalt soţ. De ce? Pentru că în
cazul în care aceştia ar avea proprietăţi de aceeaşi valoare nu este necesară o asemenea
prevedere.
Caracterul personal. Fără îndoială, contractul matrimonial, la fel ca şi căsătoria, are caracter
intuito personae, adică poate fi încheiat numai personal, fără reprezentant, deşi prezenţa
ultimului este permisă. De asemenea, este personal deoarece se încheie numai între persoane care
au relaţii personale apropiate: logodnici sau soţi.
Caracterul cu executare succesivă. Contractul matrimonial este un contract cu executare
succesivă, deoarece efectele juridice ale acestuia nu se realizează dintr-o dată, ele se execută
treptat, în timp, unele pot să nu să se execute niciodată, desigur dacă soţii nu vor divorţa. De
exemplu, contractul matrimonial prin care soţii ar prevede trecerea proprietăţii unui soţ în
proprietatea celuilalt din momentul încheierii acestuia, după conţinut se aseamănă cu un contract
de donaţie şi va fi declarat de către instanţa de judecată ca fiind un contract simulat, iar ca
rezultat va fi declarat nul.
Caracterul numit. Contractul matrimonial este un contract numit, deoarece este prevăzut de lege.
 5

Principalele norme legale cu privire la contractul matrimonial se conţin în Codul familiei al RM,
iar ca norme complementare sînt cele cuprinse în Codul civil al RM. Caracterul
revocabil. Contractul matrimonial are un caracter revocabil, aceasta înseamnă că el poate fi
modificat de soţi ori de cîte ori ei doresc, însă cu o singură obligaţie – de a respecta forma
autentică a acordurilor de modificare.

Funcțiile
Un rol important în determinarea sensului şi conceptului contractului matrimonial ţine
de evidenţierea şi analizarea funcţiilor acestuia. Printre funcţiile contractului matrimonial putem
menţiona:
1. Funcţia socială. Contractul matrimonial are funcţia de a reglementa regimul juridic al
bunurilor soţilor – membri ai unei societăţi civilizate.
2. Funcţia morală (etică). Acesta apare în momentul formulării clauzelor contractuale care conţin
elemente cu caracter moral. De exemplu, în contractul matrimonial încheiat între A şi B era
prevăzut că dacă soţul îşi va lăsa soţia, atunci ea va primi pentru fiecare an trăit împreună o
compensaţie de 10 mln. USD, iar dacă cel părăsit va fi el, atunci ea va primi o sumă totală de
18.7 mln. USD, cu condiţia că căsătoria a durat cel puţin 5 ani . Asemenea norme se corelează
foarte bine cu normele de compensare a prejudiciului moral.
3. Funcţia educativă. Prin intermediul acesteia soţii, la încheierea contractului matrimonial, obţin
cunoştinţe introductive şi generale despre contractul matrimonial, despre regimul matrimonial
legal şi despre regimul matrimonial pe care pot să-l adopte. În deosebi, procedura autentificării
notariale reprezintă momentul culminant în realizarea acestei funcţii. Rolul funcţiei educative
este unul primordial pentru contractul matrimonial, întrucît prin aceasta sînt puse în valoare
particularităţile distinctive ale acestuia.
4. Funcţia de garantare. Contractul matrimonial are funcţia de garantare a patrimoniului
acumulat de soţi pînă la căsătorie, precum şi-n timpul căsătorie. Această funcţie se realizează din
momentul autentificării notariale a contractului matrimonial, deşi bazele acesteia sînt puse încă
la apariţia intenţiei de a încheia contractul matrimonial. 5. Funcţia sancţionatorie. Contractul
matrimonial poate conţine clauze de sancţionare a unuia dintre soţi în cazul neconformării
anumitor condiţii, de exemplu, înşelarea celuilalt soţ

Principiile
Un aspect deosebit al instituţiei contractului matrimonial îl prezintă principiul libertatea
încheierii convenţiilor matrimoniale. Aceasta înseamnă că oricine doreşte să se căsătorească,
 6

precum şi cei căsătoriţi au dreptul să încheie contract matrimonial, indiferent de sex, rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, apartenenţă politică, avere şi origine socială.
În baza acestui principiu soţii pot alege regimul matrimonial ce le convine sau pot combina
diferite regimuri matrimoniale între ele, precum şi pot adopta un regim matrimonial străin,
neprevăzut de legislaţia statului a cărui cetăţenie o deţin. Ca o aplicaţie a principiului general al
libertăţii actului juridic, convenţia matrimonială se bucură şi ea de efectele acestuia, dar cu unele
elemente care-i asigură acestui principiu trăsături aparte. Libertatea convenţiilor matrimoniale
este mai largă decît în dreptul comun, după cum cunoaşte restrîngeri proprii, străine celorlalte
contracte. Înainte de toate, este de observat că libertatea convenţiei matrimoniale nu derivă
numai din autonomia de voinţă a părţilor, dar şi din specificul reglementărilor legate de familie.
Într-un sistem de drept flexibil, este o consecinţă firească a acestei maleabilităţi ca viitorii soţi să
aibă posibilitatea de a alege regimul matrimonial aplicabil, prin încheierea unei convenţii
matrimoniale, care să combine orice regulă patrimonială. Libertatea mai mare de care se bucură
o convenţie matrimonială se concretizează, în plus, şi prin prezenţa a încă cel puţin două
elemente. Pe de o parte, anumite acte sînt permise în cadrul dreptului matrimonial, deşi în
dreptul comun sînt prohibite.
În afară de formă, care este strictă, deoarece convenţia matrimonială este un act formal
părţile pot, în principiu, dispune cum doresc de obiectul contractului. Clauzele cu efect de
indisponibilizare a bunurilor comune sau proprii afectate familiei pot fi eficiente, dar numai în
limita dreptului comun. Dacă sistemul regimurilor matrimoniale se ghidează după regula
imutabilităţii, viitorii soţi nu vor putea deroga de la aceasta nici direct, nici mijlocit, prin
mecanismele pe care convenţia lor matrimonială le prevede.
Principiului libertatea încheierii convenţiilor matrimoniale i se opune principiul
obligativitatea executării convenţiilor matrimoniale, conform căruia „Nu se admite
refuzul unilateral de executare a clauzelor contractului matrimonial” (art. 30, alin.(2) CF al RM).
Aceasta înseamnă că odată cu încheierea contractului matrimonial, fiind liber a o face, soţul
(logodnicul) şi soţia (logodnica) îşi asumă şi obligaţia de al executa în modul corespunzător, cu
bună credinţă, la locul şi în modul stabilit. Să admitem numai existenţa libertăţii de a încheia
contractul matrimonial, nu şi a obligaţiei de al executa. Ce se va întîmpla? Răspunsul este simplu
şi evident, cine va dori să-l execute cu bună credinţă îl va executa, iar cine nu – nu-l va executa.
În ultimul caz apare întrebarea „Pentru ce mai trebuieşte contractul matrimonial dacă nu produce
nici un fel de efecte juridice obligatorii?”, întrucît partea care execută prevederile contractului
matrimonial de bună voie le-ar fi executat în aceeaşi măsură şi fără încheierea acestui contract.
Pentru a evita asemenea momente neplăcute şi pentru ai conferi contractului matrimonial o
importanţă deosebită, legiuitorul a găsit de cuviinţă să facă executarea contractului matrimonial
 7

obligatorie, prin aplicarea forţei de constrîngere a statului în caz de nevoie. Iată de ce principiul
obligativitatea executării convenţiilor matrimoniale este tot atît de important ca şi principiul
libertatea încheierii convenţiilor matrimoniale.
Principiul legalitatea convenţiilor matrimoniale, spre deosebire de celelalte două,
are o importanţă esenţială pentru institutul contractului matrimonial. Dacă principiul libertatea
încheierii convenţiilor matrimoniale se aplică pînă la apariţia contractului matrimonial „pe
hîrtie”, iar principiul obligativitatea executării convenţiilor matrimoniale se aplică, de regulă,
după expirarea termenului acestuia sau după desfacerea căsătoriei, atunci principiul legalitatea
convenţiilor matrimoniale se aplică asupra conţinutului (esenţei) contractului matrimonial,
asupra la ceea ce este scris pe hîrtie.
Conform acestui principiu, contractul matrimonial trebuie să întrunească toate
condiţiile de valabilitate prevăzute de legislaţia civilă pentru alte contracte, să corespundă
normelor legale imperative şi să nu contravină ordinii publice şi bunelor moravuri. În cazul în
care nu este respectată cel puţin una din cerinţele enumerate, contractul matrimonial va fi
declarat nul, respectiv nu va produce efecte juridice. Nulitatea contractului matrimonial este o
garanţie a respectării principiului legalitatea convenţiilor matrimoniale.
Limitele specifice convenţiei matrimoniale sînt trase şi de principiul accesorialităţii
sale la căsătorie. Regimurile matrimoniale nu au decît ţelul de a reglementa raporturile
patrimoniale dintre soţi. Ceea ce înseamnă că efectele şi cauza juridică a unei convenţii
matrimoniale sînt strîns legate de căsătorie. Avem de a face cu o cauză juridică specială (animus
conjugalis), în sensul că raporturile patrimoniale, care se constituie în efectele convenţiei, sînt
subordonate susţinerii familiei, iar acest aspect îi animă pe cei care încheie o convenţie
matrimonială. Orice deturnare de la regulă va atrage nulitatea convenţiei matrimoniale. În plus,
efectele specifice convenţiei nu privesc decît crearea unui regim matrimonial concret aplicabil
între soţi. Accesorialitatea urmăreşte şi întinderea în timp a efectelor convenţiei matrimoniale.
Acestea se vor produce doar în cursul căsătoriei, în intervalul de timp cît părţile convenţiei
matrimoniale sînt căsătorite.

Condițiile de valabilitate
Fiind o operaţiune juridică şi convenţia matrimonială trebuie să îndeplinească aceleaşi
exigenţe cu privire la structura şi condiţiile de valabilitate ale oricărui act juridic.
Prin condiţii de valabilitate se înţeleg cerinţele legale de care legea leagă valabilitatea, respectiv
nulitatea contractului matrimonial.
Conform Codului civil al Republicii Moldova actele juridice civile sînt valabile dacă sînt
încheiate cu respectarea anumitor condiţii, condiţii valabile şi contractului matrimonial:
 8

1)Capacitatea de exerciţiu a soţilor;

2)Consimţămîntul liber exprimat;
3)Obiectul contractului matrimonial;
4)Cauza contractului matrimonial;
5)Forma contractului matrimonial;
6)Legalitatea conţinutului contractului matrimonial.
În literatura de specialitate condiţiile de valabilitate ale contractul matrimonial, ca şi la oricare
act juridic, sînt divizate în două categorii:
- condiţii de fond. Prin condiţii de fond se înţeleg acele condiţii legale care ţin de aspectul intern
al contractului matrimonial, de conţinutul juridic al acestuia. În general contractul matrimonial
este supus aceloraşi condiţii de fond ca şi căsătoria, cu privire la capacitatea şi consimţămîntul
părţilor, la care se mai adaugă legalitatea conţinutului contractului matrimonial, obiectul şi cauza
contractului matrimonial.
- condiţii de formă. Prin condiţii de formă se înţeleg acele condiţii impuse de lege care ţin mai
mult de aspectul exterior al contractului matrimonial, de ceea ce poate fi văzut şi / sau pipăit de
oricine, fără a fi necesare interpretări sau tălmăciri profesionale. Acestea diferă de la un stat la
altul. În general, ele se pot referi la formalităţi privitoare la forma contractului matrimonial şi la
publicitatea acestuia.

Încheierea
Încheind contract matrimonial soţii pot să-şi determine independent regimul
matrimonial aplicabil relaţiilor patrimoniale dintre ei.
Contractul matrimonial are la bază încheierea căsătoriei, în lipsa acesteia contractul nu
are putere juridică, întrucît contractul matrimonial încheiat înainte de încheierea căsătoriei, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, are putere juridică din momentul înregistrării căsătoriei la
Oficiul Stării Civile.
În conformitate cu art.28 alin.(1) CF al RM „Contractul matrimonial poate fi încheiat
pînă la înregistrarea căsătoriei sau, în orice moment, în timpul căsătoriei”.
În ceea ce priveşte momentul încheierii contractului matrimonial practica altor state
demonstrează, că, de regulă, încheierea contractului matrimonial are loc pînă la înregistrarea
căsătoriei
Сontractul matrimonial nu poate fi încheiat prin reprezentant.
Alin.(5) al art.242 CC al RM, conform căruia „Este interzisă încheierea prin reprezentant a
actului juridic care, după natura lui, urmează a fi încheiat nemijlocit de persoana contractantă sau
a cărui încheiere prin reprezentant este interzisă expres de lege”, iar contractul matrimonial,
 9

considerăm, că reprezintă anume un asemenea act (precum este, de exemplu, testamentul).

Legea nu prevede expres cu cît timp înainte de înregistrarea căsătoriei poate fi încheiat
contractul matrimonial, nelimitînd astfel acest interval de timp. Alegerea momentului potrivit
aparţine în exclusivitate părţilor contractante. Faptul încheierii contractului matrimonial pînă la
căsătorie nu trebuie să fie privit ca un stimul psihologic pentru înregistrarea cît mai repede
posibilă a căsătoriei. Cu atît mai mult, acest fapt nici nu obligă părţile contractante să înregistreze
căsătoria într-un anumit termen ori chiar în genere. Momentul înregistrării căsătoriei serveşte
doar ca un mecanism care dă curs contractului.
În cazul în care, contractul matrimonial a fost încheiat pînă la înregistrarea căsătoriei,
el va intra în vigoare odată cu înregistrarea căsătoriei, pînă atunci contractul nu este valabil.
În cazul în care contractul matrimonial este încheiat după înregistrarea căsătoriei – el intră în
vigoare din momentul încheierii lui. Contractul matrimonial se încheie în formă scrisă şi se
autentifică notarial. Nerespectarea acestei prevederi atrage nulitatea contractului.
În cazul în care contractul matrimonial este încheiat după înregistrarea căsătoriei – el
intră în vigoare din momentul încheierii lui şi autentificării notariale.
Prin intrarea în vigoare a contractului matrimonial, urmează să înţelegem momentul
apariţiei drepturilor şi obligaţiilor matrimoniale ale soţilor, prevăzute în contract. Deci
cunoaşterea momentului intrării în vigoare a contractului matrimonial este destul de importantă.
În legătură cu aceasta apare întrebarea: – Soţii, pot să schimbe norma legală care prevede că
contractul matrimonial intră în vigoare la data înregistrării căsătoriei?
Norma cuprinsă în art.28 alin.(2) CF al RM pare a fi o normă imperativă, însă reieşind din faptul
că nerespectarea acestei norme nu duce la nulitatea contractului matrimonial, rezultă că soţii pot
să prevadă în contractul matrimonial orice altă dată de intrare în vigoare a contractului
matrimonial, însă o dată obligatoriu viitoare datei înregistrării căsătoriei. „Dacă căsătoria nu este
înregistrată contractul matrimonial nu-şi va produce efectele”, întrucît nu va apare temeiul
intrării în vigoare a contractului matrimonial.
Contractul matrimonial se încheie nu prin înregistrarea căsătoriei la Oficiul Stării
Civile, dar înainte sau după înregistrarea acesteia prin autentificare notarială într-un birou
notarial în prezenţa fiecăruia dintre soţi personal. Încheierea contractului matrimonial este un
drept şi nu o obligaţie. Voinţa fiecăruia dintre soţi, cu privire la încheierea contractului
matrimonial şi privind conţinutul acestuia trebuie să fie liberă, independentă, fără violenţă. În caz
contrar, contractul matrimonial încheiat sub influenţa forţei, ameninţărilor poate fi declarat de
către instanţa de judecată ilegal.
 10

Conținutul
Totalitatea prevederilor contractuale referitoare la regimul matrimonial aplicabil
relaţiilor dintre soţi formează conţinutul contractului matrimonial, care depinde de voinţa părţilor
şi, nu în ultimul rînd, de situaţia lor materială, de durata relaţiilor familiale, de asemenea el nu
trebuie să contravină legislaţiei în vigoare.
Conţinutul contractului matrimonial trebuie să corespundă anumitor cerinţe, stipulate în
art.29 din Codul familiei al RM:
Prin contractul matrimonial soţii pot modifica regimul legal al proprietăţii în devălmăşie stabilit
la art.20. Conform art.20 CF al RM „Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin
ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei. Sînt proprietate în
devălmăşie:
A. Bunurile procurate din contul:
a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din activitatea de muncă, de întreprinzător sau
intelectuală;
b) premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare
(ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.);
c) altor mijloace comune.
B. Bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul
social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite,
procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul
căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.
C. Venitul obţinut de unul dintre soţi, dacă celălalt soţ a fost ocupat cu gospodăria casnică, cu
educaţia copiilor sau din alte motive temeinice n-a avut un venit propriu.
D. Bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia”.
În cazul în care soţii, de comun acord decid că toate sau unele prevederi, reflectate mai sus, ale
regimului proprietăţii în devălmăşie, nu convin relaţiilor matrimoniale stabilite sau ce urmează să
se stabilească între ei, soţii pot face orice modificări legale prin încheierea contractului
matrimonial.
Contractul matrimonial poate stabili că toate bunurile dobîndite de fiecare dintre soţi în timpul
căsătoriei sînt proprietate personală a soţului care le-a dobîndit.
Conform art. 22 CF al RM „Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea
căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite
de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi.
Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor
 11

de preţ şi altor obiecte de lux, sînt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de
timpul şi modul de dobîndire”.
Contractul matrimonial încheiat în timpul căsătoriei nu are acţiune retroactivă. Bunurile
dobîndite pînă la încheierea contractului sînt supuse regimului legal prevăzut de prezentul cod.
Soţii sînt în drept să determine în contractul matrimonial:
- Drepturile şi obligaţiile privind întreţinerea reciprocă. Prin această prevedere legală urmează să
înţelegem că soţii pot stabili, în contractul matrimonial dintre ei, condiţii care dezvoltă şi nu
înlătură drepturile şi obligaţiile soţilor privind întreţinerea reciprocă.
- Modul de participare a fiecăruia la veniturile obţinute de fiecare dintre ei. Modurile de
participare a soţilor la veniturile obţinute de fiecare dintre ei, conform contractului matrimonial,
pot fi cele mai diferite. De regulă, prin venituri se înţeleg toate tipurile de salarii şi premii ale
soţilor, în formă bănească (în valută naţională şi străină) sau în natură (diferite mijloace antrenate
în circuitul civil). Însă, prin venituri urmează să se înţeleagă şi:
- veniturile obţinute de la practicarea activităţii de antreprenor, fără formarea persoanei juridice;
- veniturile obţinute de la participarea în gestionarea patrimoniului organizaţiilor obşteşti
- dividendele de la acţiuni şi alte hîrtii de valoare;
- procentele de la conturile bancare;
- veniturile obţinute în rezultatul folosirii proprietăţii sau terenurilor agricole, de exemplu darea
în arendă aduce venit din plata de arendă;
- veniturile obţinute şi-n temeiul oricăror altor temeiuri legale.
- Modul de participare la cheltuielile familiale comune. Un rol practic important îl are stabilirea
prin contract matrimonial a modului de participare a fiecăruia dintre soţi la cheltuielile familiale,
la care se referă cheltuielile, îndreptate spre asigurarea necesităţilor, atît a întregii familii, cît şi a
fiecărui membru în parte. Această prevedere legală se referă atît la cheltuielile de fiecare zi, cît şi
la altele, de exemplu: pentru studiile membrilor familiei, la întreţinerea sau îmbunătăţirea
proprietăţii, ce aparţin ambilor sau unuia dintre soţi ş.a.
Legalitatea contractului matrimonial se asigură de biroul notarial care-l autentifică,
întrucît notarii sînt obligaţi să verifice corespunderea convenţiilor încheiate cu legea.

Termenul
Contractul matrimonial poate fi încheiat pe termen determinat sau nedeterminat. Prin
termen determinat se înţelege indicarea în contractul matrimonial a unei date sau eveniment,
anterioare desfacerii căsătoriei, din momentul apariţiei căreia contractul matrimonial se
consideră reziliat. După expirarea termenului de acţiune a contractului matrimonial, drepturile şi
obligaţiile patrimoniale ale soţilor vor fi reglementate de normele regimului legal al bunurilor
 12

soţilor. Dacă în contractul matrimonial nu este menţionată perioada pentru care se încheie
contractul matrimonial se consideră că acesta este încheiat pe perioada existenţei căsătoriei
(termen nedeterminat).

Modificarea și rezilierea
Pe perioada acţiunii contractului matrimonial, nici unul dintre soţi nu este în drept să
refuze de la executarea clauzelor contractului matrimonial. Însă aceasta nu înseamnă că clauzele
contractuale pot rămîne neschimbate pentru toată perioada de acţiune a acestuia.
În continuare vom analiza modificarea şi rezilierea contractului matrimonial în paralel,
întrucît acestea au aceleaşi temeiuri de apariţie, au particularităţi comune şi chiar sînt
reglementate de legiuitor împreună.
Conform art.30, alin.(1) CF al RM „Contractul matrimonial poate fi modificat sau
reziliat în orice moment în baza acordului dintre soţi”. Această prevedere corespunde
principiului libertăţii convenţiilor matrimoniale. „Acordul privind modificarea sau rezilierea
contractului matrimonial se întocmeşte în scris şi se autentifică notarial”. Acesta este un
document care trebuie să conţină o enumerare a modificărilor sau a adăugirilor la contractul
matrimonial, semnat de ambele părţi în prezenţa notarului şi autentificat notarial. Observăm că
dacă pentru încheierea contractului matrimonial legea cere forma scrisă şi autentificare notarială,
atunci actul de modificare sau reziliere a acestuia poate avea putere juridică numai în cazul
respectării aceloraşi condiţii. Deci, obligaţiile soţilor se consideră modificate sau reziliate din
momentul autentificării acordului de modificare sau reziliere a prevederilor contractului
matrimonial.
Alt temei pentru modificarea şi rezilierea contractului matrimonial poate servi
modificarea esenţială a situaţiei din care soţii au reieşit cînd au încheiat contractul matrimonial.
Modificare esenţială a situaţiei se consideră atunci, cînd situaţia s-a schimbat în aşa măsură,
încît, dacă părţile ar fi prevăzut aceasta, atunci ele nu ar fi încheiat contractul matrimonial sau l-
ar fi încheiat în alte condiţii. De exemplu, schimbarea situaţiei materiale familiale poate fi privită
ca modificare esenţială a situaţiei din care soţii au reieşit la încheierea contractului matrimonial.
Este binevenită indicarea în contract a încălcărilor care sînt esenţiale pentru modificarea sau
rezilierea contractului matrimonial.
În cazul în care soţii nu pot ajunge la o înţelegere, contractul matrimonial poate fi
modificat sau reziliat, la cererea unuia dintre soţi, de către instanţa judecătorească, în modurile
şi-n temeiurile prevăzute de Codul civil al RM, în art. 733-748 pentru rezilierea contractelor
civile. Alte persoane nu sînt în drept să ceară asemenea modificări.
Hotărîrea despre modificarea sau rezilierea contractului matrimonial se ia de instanţa
 13

de judecată în temeiul condiţiilor prevăzute de legislaţia civilă, privind modificarea sau rezilierea
contractului matrimonial. Printre acestea pot fi menţionate:
- nerespectarea clauzelor contractului matrimonial de către unul dintre soţi. Prin aceasta se
înţelege acea încălcare, în rezultatul căreia celălalt soţ este lipsit de ceea la ce era în drept să
spere cînd a încheiat contractul matrimonial. De exemplu, încălcare esenţială a contractului
matrimonial poate fi refuzul unui soţ de a asigura celuilalt soţ condiţii de trai normale.
- modificarea esenţială a împrejurărilor. Prin modificare esenţială a împrejurărilor urmează a se
avea în vedere că dacă soţii puteau logic să prevină această situaţie, cînd au încheiat contractul
matrimonial, atunci nu-l încheiau deloc sau îl încheiau sub alte condiţii diferite de cele existent
Prin rezilierea contractului matrimonial ca rezultat al modificării împrejurărilor, instanţa de
judecată trebuie, la cererea oricăruia dintre soţi, să determine care sînt efectele rezilierii
contractului matrimonial reieşind din necesitatea de a împărţi între soţi cheltuielile suportate de
ei în legătură cu executarea acestui contract.
- alte temeiuri prevăzute nemijlocit în contractul matrimonial. În calitate de asemenea temeiuri
pot fi enumerate diferite situaţii (boala soţului, pierderea locului de muncă, incapacitatea de
muncă a soţului etc.) pe care soţii le stabilesc, conform voinţei proprii, în contractul
matrimonial.
Pe lîngă clauzele menţionate, clauzele contractului matrimonial se sting din
momentul încetării căsătoriei. Excepţii fac acele obligaţii care au fost stipulate în contractul
matrimonial anume pentru perioada de după încetarea căsătoriei – obligaţia de întreţinere dintre
foştii soţi, obligaţiile legate de împărţirea bunurilor etc.
Deci, în cazul desfacerii căsătoriei nu există necesitatea de a desface contractul
matrimonial, întrucît majoritatea prevederilor acestuia încetează automat în momentul declarării
divorţului.
Din momentul încetării căsătoriei (din momentul rămînerii definitive a hotărîrii
judecătoreşti – în caz de desfacere a căsătoriei de către instanţa de judecată, sau din ziua
înregistrării de stat a divorţului – în caz de desfacere a căsătoriei la Oficiul Stării Civile)
încetează şi acţiunea contractului matrimonial.

Încetarea și nulitatea
Prin încetarea contractului matrimonial se are în vedere stoparea efectelor juridice ale
acestuia. Din momentul încetării, contractul matrimonial, de regulă, nu mai produce efecte
juridice. Există o singură excepţie de la această regulă îşi vor produce efectele juridice de mai
departe numai acele clauze ale contractului matrimonial care prevăd situaţii juridice de după
încetarea acestuia. De exemplu, clauza care prevede în ce termen unul dintre soţi trebuie să
 14

elibereze apartamentul celuilalt soţ, după divorţ.

După cum reiese din prevederile art.31, alin.(1) CF al RM „Clauzele contractului matrimonial se
sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepţia celor care au fost stipulate pentru perioada de
după încetarea căsătoriei”, există un singur temei de încetare a contractului matrimonial –
încetarea căsătoriei.
Considerăm că temeiurile de încetare a contractului matrimonial sînt mai multe, după cum
urmează:
A. Rezilierea contractului matrimonial: 1. în baza acordului încheiat de soţi (în Ucraina se
numeşte renunţarea la contractul matrimonial) sau 2. la cererea unui soţ, în baza hotărîrei
instanţei de judecată (în Ucraina se numeşte rezilierea contractului matrimonial). Nu ne vom opri
la acest temei deoarece l-am analizat într-unul din paragrafele precedente.
B. Încetarea căsătoriei: 1. desfacerea căsătoriei la voinţa soţilor 2. declararea nulităţii căsătoriei.
Acesta este temei de încetare a contractului matrimonial, deoarece contractul matrimonial este un
contract accesoriu căsătoriei şi nu poate exista de sine stătător. Clauzele contractului matrimonial
se sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepţia celor care au fost stipulate pentru perioada
de după încetarea căsătoriei (art. 31, alin. (1)CF al RM).
Deci, contractul matrimonial nu are o existenţă infinită, durata lui depinde, de regulă, de durata
căsătoriei. Odată cu încetarea căsătoriei are loc şi încetarea contractului matrimonial.
C. Nulitatea contractului matrimonial. „Contractul matrimonial, în baza temeiurilor prevăzute de
Codul civil, poate fi declarat nul, total sau parţial, de către instanţa judecătorească” (art.31,
alin.(2) CF al RM).
Se consideră nul contractul încheiat cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate.
Nulitatea totală desfiinţează contractul matrimonial şi nu permite ca el să producă vre-un efect
chiar din momentul încheierii. Aceasta înseamnă că dacă contractul matrimonial este declarat nul
după o anumită perioadă de timp, perioadă în care a reuşit să producă efecte juridice, atunci
părţile trebuie să întoarcă tot ceea ce au obţinut înapoi unul altuia. De la această regulă există
următoarea excepţie – este scutit de obligaţia de a întoarce tot ceea ce a obţinut în urma
contractului matrimonial declarat nul partea care a fost de bună credinţă
Contractul matrimonial poate fi declarat nul, dacă a fost încheiat:
- contrar legii, ordinii publice sau bunelor moravuri. De regulă, sînt contrar legii încheiate actele
care conţin norme legale imperative, de la care legea nu prevede excepţii (art. 220 CC al RM).
Astfel, contractul matrimonial poate fi declarat nul dacă prin conţinutul acestuia se:
1. limitează capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a soţilor;
2. limitează dreptul soţilor de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea drepturilor şi
intereselor sale legale;
 15

3. reglementează relaţii personale nepatrimoniale dintre soţi;

4. stabilesc drepturile şi obligaţiile soţilor în privinţa copiilor;
5. stabilesc prevederi care limitează dreptul soţului inapt de muncă la întreţinere;
6. prevăd alte condiţii ce contravin prevederilor legislative.
Dacă contractul matrimonial conţine o clauză sau cîteva clauze contrare legii, înlăturarea cărora
nu afectează celelalte clauze contractuale, atunci el poate fi declarat nul numai în partea acestor
clauze, adică se aplică nulitate parţială, iar dacă contractul matrimonial conţine cel puţin o clauză
contrară legii, înlăturarea căreia afectează întregul conţinut al contractului, atunci el poate fi
declarat nul în totalitate, adică se aplică nulitate totală. Nu va surveni nulitatea totală a
contractului matrimonial dacă se poate presupune că acesta ar fi fost încheiat şi în lipsa clauzei
declarate nule (art.220, alin.(3) CC al RM).
- cu nerespectarea formei notariale. Acest temei de declarare a nulităţii contractului matrimonial
rezultă din art. 213, alin. (1) CC al RM, conform căruia „Nerespectarea formei autentice atrage
nulitatea actului juridic”. O excepţie de la această regulă este prevăzută în aliniatul următor al
aceluiaşi articol, conform căruia „Dacă una dintre părţi a executat total sau parţial actul juridic
pentru care se cere forma autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui
notarială, instanţa de judecată are dreptul, la cererea părţii care a executat total sau parţial actul
juridic, să îl declare valabil dacă el nu conţine elemente care contravin legii. În cazul acesta, nu
se cere autentificarea notarială ulterioară a actului juridic”, iar „Partea care s-a eschivat
neînsemnat de la autentificarea notarială a actului juridic este obligată să repare celeilalte părţi
prejudiciul cauzat prin întîrzierea autentificării”.
- fictiv sau simulat. Contractul matrimonial încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice este
declarat fictiv, iar contractul matrimonial încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic este
declarat simulat. În ambele cazuri survine nulitatea totală a contractului matrimonial (art.221 CC
al RM).
- de o persoană fără capacitate de exerciţiu. În asemenea cazuri contractul matrimonial poate fi
declarat nul la cererea curatorului soţului incapabil. Încheierea contractului matrimonial de către
o persoană incapabilă poate fi declarat nul, total sau parţial, dacă condiţiile acestuia pun soţul
incapabil într-o situaţie dezavantajoasă.
- de un minor în vîrstă de la 7 la 14 ani. Un asemenea contract matrimonial va fi declarat nul
întrucît nu este respectată vîrsta subiectului contractului matrimonial, respectiv calitatea de soţ
sau soţie. De asemenea, contractul matrimonial va fi declarat nul şi datorită faptului că minorul
de 7-14 ani nu are capacitate de exerciţiu – condiţie necesară pentru încheierea căsătoriei,
respectiv a contractului matrimonial.
- de un minor în vîrstă de la 14 la 18 ani sau de o persoană limitată în capacitatea de exerciţiu. În
 16

privinţa minorului cu vîrsta între 14 şi 16 ani se aplică comentariul de mai sus, iar în privinţa
minorului de 16-18 ani şi a persoanei limitate în capacitatea de exerciţiu, ţin să menţionez că
aceştia pot încheia contractul matrimonial, astfel încît acesta să nu fie declarat nul dacă vor
corespunde următoarelor condiţii:
1) trebuie să fie prezent acordul părinţilor, adoptatorilor sau al curatorului – în cazul minorului
bărbat de 16-17 ani care nu este emancipat, precum şi-n cazul persoanei limitate în capacitatea
de exerciţiu. În lipsa acestor condiţii nulitatea contractului matrimonial poate fi cerută de părinţi,
adoptatori sau curator.
2) minorul bărbat de 16-17 ani trebuie să obţină încuviinţare de la autoritatea administraţiei
publice locale, în baza cererii acestuia şi a părinţilor minorului (art.14 CF al RM).
- de o persoană fără discernămînt sau care nu-şi putea dirija acţiunile. Contractul matrimonial
poate fi declarat nul, la cererea soţului a cărui drepturi sau interese legale au fost încălcate în
rezultatul încheierii contractului matrimonial în stare de ebrietate, sub efectul medicamentelor, a
bolii etc. Dacă, după încheierea contractului matrimonial, soţul va fi declarat incapabil, atunci în
instanţa de judecată, cu cerere de declarare a contractului matrimonial nul, se poate adresa
curatorul acestuia. Cererea curatorului va fi satisfăcută numai dacă va demonstra că-n momentul
încheierii contractului matrimonial acesta nu-şi putea da seama de acţiunile sale şi nu le putea
conduce.
- afectat de eroare considerabilă. Prin eroare considerabilă, la încheierea contractului
matrimonial, conform art.227 CC al RM, se are în vedere o reprezentare falsă despre natura
contractului matrimonial, despre calităţile substanţiale ale obiectului contractului matrimonial,
precum şi despre celălalt soţ. Eroarea va avea loc atunci cînd soţul fără voinţa sa, dar cu voinţa
celuilalt soţ, îşi creează o opinie greşită sau rămîne ne informat despre unele sau altele
împrejurări, care au pentru el o importanţă deosebită, sub influenţa cărora încheie contractul
matrimonial. Eroarea asupra motivului nu are importanţă, cu excepţia cazurilor cînd motivul este
inclus în obiectul contractului matrimonial. Soţul, care a încheiat contractul matrimonial sub
influenţa erorii, este în drept să se adreseze în instanţa de judecată cu o cerere de declarare a
nulităţii contractului matrimonial.
- prin dol. Prin dol, la încheierea contractului matrimonial, se are în vedere amăgirea intenţionată
a soţului, prin comportament dolosiv sau viclean, cu scopul de a încheia contractul matrimonial.
Dolul poate fi săvîrşit atît prin acţiune (relatarea unor date false), cît şi prin inacţiune (ne
expunerea faptelor, care au importanţă sau pot să influenţeze încheierea contractului
matrimonial). De asemenea merită să menţionăm că dolul poate fi săvîrşit şi de o persoană terţă.
Merită atenţie faptul că încheierea contractului matrimonial prin dol se pedepseşte penal.
Conform art.190 CP al RM „Escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
 17

înşelăciune sau abuz de încredere se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 10000 lei sau
cu închisoare de pînă la 3 ani”. Iar conform art.51 CCA al RM „Sustragerea în proporţii mici din
avutul proprietarului prin escrocherie atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la 900
la 3600 lei”.
- prin violenţă. Violenţa, la încheierea contractului matrimonial, reprezintă constrîngerea fizică
sau psihică (de exemplu, cînd soţul este determinat să creadă că ea, o rudă sau o altă persoană
apropiată ori patrimoniul lor sînt expuşi unui pericol iminent) a unui soţ, de către celălalt soţ sau
de către o persoană terţă, cu scopul de a încheia contractul matrimonial, deci se are în vedere
influenţarea asupra voinţei celuilalt soţ. Pentru ca violenţa să ducă la declararea nulităţii
contractului matrimonial ea trebuie să fie reală, iar condiţiile contractului matrimonial să fie
dezavantajoase pentru soţul ce la încheiat sub violenţă.
Ţin să menţionez că pentru aplicarea violenţei la încheierea contractului matrimonial se prevede
pedeapsă penală. Conform art. 247 CP al RM „Constrîngerea de a încheia contractul
matrimonial, însoţită de ameninţări cu aplicarea violenţei, ..., în lipsa semnelor de şantaj, se
pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 6000 lei sau cu închisoare de pînă la 2 ani”, iar
conform art. 189 CP al RM „Şantajul, adică cererea de a încheia contractul matrimonial, prin
care să se prevadă transmiterea bunurilor sau drepturilor asupra bunurilor unui soţ, în posesia sau
proprietatea celuilalt soţ, ameninţînd cu violenţă, cu răspîndirea unor ştiri defăimătoare, cu
deteriorarea sau distrugerea bunurilor celuilalt soţ, ale rudelor sau apropiaţilor acestuia se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 10000 lei sau cu închisoare de pînă la 4 ani”.
- prin leziune. Dacă unul dintre soţi a încheiat contractul matrimonial din cauza unui concurs de
împrejurări grele de care a profitat celălalt soţ, în condiţii extrem de nefavorabile, atunci poate fi
declarat nul de către instanţa de judecată (art. 230 CC al RM).
- cu încălcarea interdicţiei de a dispune de un bun. Contractul matrimonial prin care se dispune
de un bun referitor al care, prin lege, prin hotărîrea dată de instanţa de judecată sau de un alt
organ abilitat, este instituită, în favoarea unor persoane, o interdicţie cu privire la dispoziţie poate
fi declarat nul de instanţa de judecată, la cererea persoanelor în favoarea cărora este instituită
interdicţia (art.232 CC al RM).
Deşi legea nu cere ca anume instanţa de judecată să declare nulitatea totală sau parţială a
contractului matrimonial, partea cointeresată poate să se adreseze acesteia cu o cerere de
declarare a nulităţii, şi instanţa judecătorească nu poate să refuze primirea cererii. Codul civil
prevede că o asemenea cerere poate fi înaintată în instanţa de judecată în termen de 6 luni, care
începe să curgă fie de la data cînd persoana cointeresată a aflat sau trebuia să afle despre temeiul
anulării, sau de la data cînd a încetat violenţa.
Cererea de a declara contractul matrimonial nul, parţial sau total, poate fi înaintată simultan cu
 18

cerere de declarare a divorţului, întrucît acestea sînt legate între ele. De asemenea, într-un proces
de declarare a divorţului, cererea de declarare a nulităţii poate fi una reconvenţională. .
Drepturile şi obligaţiile părţilor au existat şi au fost respectate de soţi legal, dar din momentul
rezilierii contractului ele încetează să mai acţioneze. În timp ce contractul matrimonial declarat
nul nu produce efectele, pe care le-ar fi produs dacă ar fi fost încheiat cu respectarea condiţiilor
de valabilitate. Nulitatea contractului matrimonial înseamnă că el a fost încheiat cu încălcarea
condiţiilor legale.

Concluzie
Viaţa patrimonială a soţilor se poate organiza nu numai de către legiuitor, în măsura în
care acesta preţuieşte libertatea individuală şi e animat de adevărul că fiecare dintre noi ne
cunoaştem mai bine interesul decât el. Convenţiile matrimoniale sunt posibile juridic doar în
sistemele flexibile de drept, care organizează regimuri matrimoniale alternative, alături de
regimurile legale ,situație caracteristică și pentru țara noastră. Astfel, cei care urmează să se
căsătorească, precum și cei aflați deja în relație de căsătorie pot să-şi amenajeze relaţiile lor
patrimoniale prin stabilirea propriului regim matrimonial contractual. În cadrul sistemelor de
drept care cunosc regimuri matrimoniale pluraliste, există un set de reguli aplicabile raporturilor
patrimoniale dintre soţi dincolo de voinţa lor şi indiferent de regimul matrimonial pe care şi l-ar
fi ales. Aceste reguli generale și imperative formează constituţia regimurilor matrimoniale, adică
regimul primar imperativ. Chiar dacă nu este denumit astfel, în legislația RM există un set de
reguli de la care nu se poate deroga prin conținutul regimului matrimonial contractual, sub
consecința nulității unor asemenea clauze. În vederea îmbunătăţirii cadrului legal în materie de
regim matrimonial contractual, am considerat necesar să ne oprim detaliat asupra modului în
care legiuitorul național a reglementat instituția regimului matrimonial contractual, formulând la
acest capitol mai multe propuneri de interpretare şi aplicare a normelor juridice deja existente.
 19

Bibliografie

1) Cebotari Valentina, Dreptul familiei, Ediția a III-a. Revăzută și completată. Chișinău, 2014
2) Cocoș Ștefan, Dreptul familiei, Vol. I.Editura Lumina Lex, București, 2001
3) Mărgineanu L., Mărgineanu G., Dreptul familiei,Editura Elena-V.I., Chișinău, 2002
4) Neagu N., Dreptul familiei, Note de curs. Universitatea Andrei Șaguna,Constanța, 2010
5) http://www.scribd.com/d/67861515-Drept-Fam-Varianta-Noua
6) https://sites.google.com/site/contractmatrimonial/system/app/pages/sitemap/hierarchy