Instituția căsătoriei de către legiuitor este privită ca o varietate de relații personale

patrimoniale și ne-patrimoniale. La baza încheierii căsătoriei ca element primordial și

principial este dragostea, respectul reciproc al soților ca viitori subiecți ai acestor
raporturi. De aceea propunerea de a semna un contract matrimonial, înainte de
căsătorie, se prezintă a fi examinat drept un act cel puțin straniu din partea
partenerului. Percepția socială a contractului matrimonial este una controversă în țara
noastră datorită ne-informării societății și inovațiunii acestui contract.
Relațiile dintre soți care existau până sau după căsătorie pot dispărea în orice
moment, dragostea poate trece, iar contradicțiile cu privire la împărțirea proprietății
comune în devălmășire apar deobicei în momentul divorțului și în cele mai multe cazuri
este nevoie de implicarea instanțelor judecătorești. Cel mai simplu pentru ambele părți
ar fi încheierea unui contract matrimonial odată ce fiecare dintre soți este în măsură să
prețuiască libertatea individuală și consideră că fiecare dintre ei își cunoaște mai bine
interesele decât celălalt. Necesită de menționat că contractul matrimonial este o
instituție relativ nouă pe teritoriul RM, posibilitatea încheierii contractului matrimonial
a apărut odată cu intrarea în vigoare la data de 26 aprile 2001 a Codului Familiei.
Istoric vorbind, contractul matrimonial, numit și „convenție matrimonială”, este un
acord de voință dintre 2 sau mai multe persoane, care are scopul de a produce anumite
efecte, iar cuvîntul ,,matrimonial’’ provine de la latinescul matrimonium ceea ce
înseamnă casătorie. Asta ne-ar sugera ideea că contractul ar fi trebuit să se numească
contract de căsătorie.  Dar deoarece casătoria însăși este un act juridic asemănător cu
contractul, astfel nu se cunosc informații și nici nu se cunoaște cînd și de către cine a
fost denumit acest contract ca contract matrimonial. În linii generale conform Art
27 din Codul Familiei al RM ,,Contractul matrimonial este convenția încheiată
benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soți, în care se
determină drepturile și obligațiile patrimoniale ale acestora în timpul casătoriei
și/sau în cazul desfacerii acesteia”.
Contractul matrimonial, fiind una dintre varietăţile contractelor juridice civile, are şi
unele particularităţi, cum ar fi : componenţa specială a subiectelor, conţinutul şi
obiectul contractului. Totodată, contractul matrimonial trebuie să corespundă
cerinţelor de bază ce se referă la contractele civile, după conţinut şi libertatea
manifestării voinţei părţilor. Astfel, contractul matrimonial poate fi privit ca o înţelegere
la baza căreia se află voinţa comună a soţilor sau a viitorilor soţi. Această înţelegere se
bazează pe libertatea încheierii căsătoriei şi pe principiul egalităţii în drepturi a soţilor
în familie. Fiind un accord de voinţă al viitorilor soţi, contractul matrimonial este supus
dreptului comun al actelor juridice. Dar el este supus, în primul rînd, regulilor ce au fost
stabilite în considerarea obiectului său principal − adoptarea unui regim matrimonial.
Deşi exprimă un statut de ordin pecuniar, contractul matrimonial este un act complex,
intim, legat de statutul căsniciei ce se va forma.
Unii autori consideră că dreptul familiei constituie o parte a dreptului civil şi, prin
urmare, contractului matrimonial i se conferă caracterul convenţiei civile. Alţi autori
recunosc dreptul familiei ca o ramură independentă, ceea ce infl uenţează asupra
contractului matrimonial din punctul de vedere al caracteristicii juridico-familiale a
acestuia. Autorul A.O. Hazova, afirmă că căsătoria este o instituţie juridicocivilă pură.
Şi, prin urmare, ea trebuie să corespundă cerinţelor înaintate de legislaţia civilă pentru
obligaţiile contractiuale. Astăzi, adepţii poziţiei respective deosebesc actul încheierii
căsătoriei sau procedura în rezultatul căreia o femeie şi un bărbat devin soţ şi soţie şi
starea matrimonială (statutul de căsătorie) sau relaţiile dintre soţi şi soţie, inclusiv
relaţiile patrimoniale, evidenţiind două aspecte, şi anume: juridico-civil şi familial.
 Prin încheierea contractului între soţi se lărgeşte sfera reglementării contractuale a
relaţiilor conjugale şi, prin aceasta, se subliniază rolul pozitiv al unui astfel de contract,
independent de faptul dacă a fost încheiat între soţi sau chiar între parteneri acordul
concubinajului.
Toate elementele unui contract civil sunt prezente în contratul matrimonial, legislația
familială conține norme conform cărora contractului matrimonial, se aplică prevederile
legislației civile referitor la modificarea, rezoluționarea și nulitatea contractelor. Un
specific al acestui contract sunt raporturile familiale, contractul matrimonial trebuie
privit ca o categorie distinctă de contractele civile în care se includ clauze îndreptate
spre stabilirea sau modificarea regimului patrimonial al bunurilor soțului, la rîndul său
el intră în sfera reglementării juridico-civile, prin care nu putem exclude importanța
dreptului familei , acesta avînd rolul nu numai de a reglementa de rînd cu dreptul civil,
dar și de a îi atribui anumite caractere specifice ce influențează procesul de realizare a
normelor juridice stabilite prin înțelegerea soților. Putem menționa că reglementarea
contractului matrimonial este efectuată de două ramuri de drept: Dreptul Familiel și
civil, care îi conferă un caracter dublu al acestuia, și atenționează părțile asupra
importanței acestuia. Fiind legat de instituția casătoriei contractul matrimonial are
misiunea de a reglementa întreaga viață patrimonială a soților, nu doar un anumit
raport concret.
Privind și analizînd aspectele principale ale contractului matrimonial putem
menționa faptul că nu putem să le privim direct ca un beneficiu sau prioritate. Acest
contract are mai mult un caracter asiguratoriu motivînd prin aceasta că datorită acestor
prevederi legale, în urma divorțului, soțul care are un statut social mai scăzut își mărește
patrimoniul, iar cealaltă parte, adică celălalt soț și-l micșorează, deoarece venitul
obținut în timpul casătoriei cît și bunurile procurate în timpul  casătoriei
conform art.19 al (1) al Codului Familiei, ,,Bunurile dobîndite de către soţi în timpul
căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie.” Astfel bunurile devin
proprietate comună în devalmășie a soților. Conform aceluiasi art, în al (2) ,,Regimul
legal al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul
matrimonial.”, reieșind din prevederile acestuia observăm că în cadrul contractului
matrimonial, soții au deplina libertate contractuală de a decide asupra bunului.
Legiutorul în țara nostră a oferit posibilitatea soților de a reglementa de sinestătător
relațiile juridice de proprietate în cadrul familiei sale prin intermediul contractului
matrimonial în timpul raporturilor de căsătorie cât și după desfacerea lor, astfel
contractul matrimonial reprezentându-se drept un ”accesoriu juridic” raporturilor de
căsătorie. Conform alin.(1) art.20 din Codul Familiei ,,Bunurile dobîndite de către soţi
în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform
legislaţiei.” În caz de divorț conform art.25 din Codul Familiei, împărțirea proprietății
comunde în devălmășie poate fi făcută, atît în timpul casătoriei, cît și după desfacerea ei,
la cererea oricăruia dintre soți. Legiuitorul prevede posibilitatea ambii soți care au
dreptul să se înțeleagă pe cale amiabil referitor la soarta bunurilor semnînd un acord
astfel desfacînd casătoria neavînd careva pretenții referitor la soarta bunurilor dobîndite
în timpul casătoriei, sau să solicite după caz instanței de judecată să decidă asupra
acestor bunuri, aceastea urmînd să fie împărțite în cote-părți egale fiecărui soț, în cazul
cînd unuia din soți îi revine o cotă-parte mai mare, celălalt soț are dreptul la o
compensație bănească sau de altă natură.
Dacă în cadrul casătoriei sunt prezenți și copiii minori ai soților, bunurile procurate
pentru copiii minori (haine,încălțăminte.jucării, etc) se transmit gratuit soțului
împreună cu care locuiesc copiii,  depunerilor efectuate de către soți pe numele copiiilor
minori sunt proprietate a copiiilor și nu se ia în considerare la partaj. În cazul
contractului matrimonial acest lucru poate fi evitat și poate fi reglementat în clauze
contractuale aparte prin care se dispune și se exemplifică viitoarea soartă a unui sau mai
multor bunuri, consecințele pe care le va avea de suportat bunul (poate fi vîndut și
fiecare din soț va obține din vînzarea acestuia jumătate din suma sau altă sumă obținută
din vînzarea acestuia sau a unei cote-părți din acesta sau cui îi va reveni acest bun în caz
de desfacere a casătoriei).
Din cauza acestor premise și situații, majoritatea persoanelor au simțit și simt nevoia
să își asigure întreg patrimoniul sau o parte din acesta în cazul destrămării căsniciei. Cel
mai des aceste întocmesc aceste contracte cuplurile în care unul dintre soți este cetățean
străin. Deseori sunt cazuri cînd soții din străinătate au în proprietate multe bunuri și
doresc să se asigure că o parte din această proprietate nu-i va reveni soției sau soțului în
caz de divorț. Acest contract scutește soții de multe probleme după desfacerea casătoriei
și evită problemele referitor la împărțirea bunurilor.
Ca orice act juridic, conform Codului Civil art.327 alin. (1) actul juridic este nul dacă
nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale prin care se ocrotește un interes
general. Conform al (2) actul este anulabil dacă nulitatea sancționează încălcarea unei
dispoziții legale prin care se ocrotește un interes particular.
Contractul matrimonial poate fi modificat sau rezoluționat în orice moment, în baza
acordului dintre soți întocmit în scris și autentificat notarial. Totodată, la cererea unuia
dintre soţi, instanța judecătorească poate modifica sau rezoluționa contractul
matrimonial în modul şi temeiurile prevăzute de Codul Civil.
Deasemenea părțile conform art.29 al(6) al Codului Familiei ,,Părţile nu sînt în drept
să stipuleze în contractul matrimonial clauze care ar afecta capacitatea juridică sau de
exerciţiu a soţilor, dreptul lor de adresare în instanţa judecătorească pentru
reglementarea relaţiilor personale dintre ei, inclusiv a drepturilor şi obligaţiilor dintre ei
şi copiii lor, care ar limita dreptul soţului inapt de muncă la întreţinere, care ar leza
drepturile şi interesele legitime ale soţilor sau ale unuia dintre ei, precum şi clauze care
contravin principiilor şi naturii relaţiilor familiale.”
Deasemenea conform art.31 al(3) al Codului Familiei ,, La cererea unuia dintre soţi
sau autorităţii tutelare, instanţa judecătorească este în drept să declare nulitatea,totală
sau parţială, a contractului matrimonial dacă acesta conţine clauze care lezează
drepturile şi interesele unuia dintre soţi, ale copiilor minori ori ale altor persoane
ocrotite prin lege.”
Dreptul familiei şi dreptul civil nu se „luptă” pentru întîietate în reglementarea
domeniului contractului matrimonial, dar se completează reciproc în reglementarea
raporturilor familiale, şi anume: a aspectului lor patrimonial. Codul civil al Republicii
Moldova, în art.371 alin.(1), oferă soţilor dreptul de a stabili un alt regim al bunurilor
dobîndite în timpul căsătoriei, care diferă de regimul legal. Codul familiei, reglementînd
relaţiile familiale, de asemenea acordă atenţie şi relaţiilor juridico-civile şi, prin aceasta,
se subliniază caracterul dublu al contractului matrimonial. Articolul 32 din Codul
familiei prevede că fi ecare soţ este obligat să înştiinţeze creditorii săi despre încheierea,
modifi carea sau rezilierea contractului matrimonial. În cazul neexecutării acestei
obligaţii, soţul debitor răspunde pentru obligaţiile sale indiferent de conţinutul
contractului. Creditorii soţului debitor sînt în drept de a cere modifi carea sau rezilierea
contractului matrimonial dacă acesta le lezează drepturile şi interesele ocrotite prin lege.
Aceasta constituie o garanţie a creditorilor la încheierea şi modifi carea contractului
matrimonial, la fel cum aceste garanţii sînt prevăzute în dreptul civil pentru alte
contracte.
 Legea nu prevede un caz anumit sau o situație în care părțile se obligă să încheie un
contract matrimonial, nu avem o lege expresă care ar impune părțile să încheie acest
contract, aceasta rămînînd a fi voința exclusivă a părților de a decide asupra faptului de
a încheia sau nu acest contract.
Curiozitate: În anul 2018 în R.Moldoa au fost autentificate 6 contracte
matrimoniale, unul din ele avînd un aspect mai specific și la rîndul său destul de
interesant și captivant. La fața faptului erau 2 soți care au încheiat un contract
matrimonial, băzînduse pe prevederile art.29 al (4) al Codului Familiei al RM,
părțile au solicitat includerea unei clauze contractuale prin care soții au stipulat că în
caz de infidelitate conjugală și înaintare a cererii de divorț a unuia dintre soți ca
sancțiune soțul care a rămas fidel celuilalt soț îi revine  în cotă de 100% toate
bunurile pe care aceștia le-au dobîndit în timpul casătoriei – drept sancțiune a
infidelității evoluiază privarea de proprietate. Menționăm faptul că încheierea și
autentificarea unui astfel de tip de contract la un notar variază în mediu în jur la
1000 de lei.
În concluzie, este de menţionat că reglementarea domeniului contractului
matrimonial, fi ind efectuată de două ramuri de drept: al familiei şi civil, îi conferă
acestuia un caracter dublu, atenţionînd părţile asupra importanţei acestui contract, care
creează nu simple raporturi juridice, ci statute ori mănunchiuri de raporturi juridice, în
care elementele patrimoniale se îmbină cu cele extrapatrimoniale. Fiind legat de
instituţia căsătoriei, contractul matrimonial are vocaţia de a reglementa întreaga viaţă
patrimonială a soţilor, nu doar un anumit raport concret. Considerent din care
încercarea de a introduce contractul matrimonial în limitele doar ale Codului civil
comportă riscul de a diminua importanţa acestuia pentru viaţa soţilor care l-au încheiat.

Bibliografie:
1. Dreptul familiei, Chişinău, 2014, Valentina Cebotari
2. CONTRACTUL MATRIMONIAL: NOŢIUNEA ŞI NATURA JURIDICĂ, Revista
Institutului Naţional al Justiţiei - Valentina Cebotari
3. COD Nr. 1316 din 26-10-2000 CODUL FAMILIEI
4. Contractul Matrimonial pe teritoriul Republicii Moldova, Articol Juridice
Moldova – Victor Filip
5. Note de Curs la Dreptul familiei, Chișinău 2013 –Nistor Mariana