Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Drept și științe sociale

Catedra de Drept
Aprobat la
ședința Catedrei de Drept
șef Catedră, Odinokaia I., conf.univ., dr.
__________________________
TEST
pentru evaluarea curentă la unitatea de curs „Dreptul familiei”

Anul III, grupa _DR21R________

Numele, prenume studentului ____Botnaru Olga

I. Codul familiei, la art.9 alin.(2) prevede: „Drepturile și obligațiile juridice ale soților iau naștere din ziua
înregistrării căsătoriei la organele de stare civilă”.
În același timp, art.26 alin.(2) C.civ. fraza a doua prevede: „În cazul declarării nulității căsătoriei, instanța
de judecată îl poate lipsi pe soțul minor de capacitatea deplină de exercițiu din momentul stabilit de ea”.
Efectuați analiza dispozițiilor legale inserate mai sus și prezentați problemele de drept pe care le
ridică.

Raspuns:

Conform art.9 ,alin (2) C.f al RM,drepturile si obligatiile juridice ale sotilor iau nastere din ziua inregistrarii casatoriei
la organele de stare civila.Virsta matrimoniala conform art 14 lin (1) C.f este de 18 ani,iar alin (2) al art.14 C.f ne
spune ca :”Pentru motive temeinice, se poate încuviinţa încheierea căsătoriei cu reducerea vîrstei matrimoniale, dar nu
mai mult decît cu doi ani. Reducerea vîrstei matrimoniale va fi încuviinţată de autoritatea tutelară locală în a cărei rază
teritorială îşi au domiciliul persoanele care doresc să se căsătorească, în baza cererii acestora şi acordului părinţilor
minorului ”.Daca la ziua inregistrarii casatoriei la organele de stare civila iau nastere derepturile si obligatiile
sotilor,prin urmare daca a fost redusa virsta matrimoniala a sotilor sau a unui din ei conform art.12 alin(2) C.f.,atunci
sotul minor obtine toate drepturile si obligatiile juridice prevazute de lege,adica obtine capacitatea de exercitiu deplina
apersoanei fizice.Conform art.26 alin( 2) C.Civil. adica pina la desfacerea casatoriei pina la împlinirea majoratului,
capacitatea de exercitiu deplina a minorului se mentine.Totodata, altfel se solutioneaza problema mentinerii
drepturilor si obligatiilor juridice ( capacitatii de exercitiu) depline a minorului in cazul declararii nulitatii casatoriei.
Deoarece încalcarea conditiilor stabilite de lege pentru declararea nulitatii casatoriei minorilor sunt diferite,
consecintele declararii nulitatii casatoriei sunt stabilite de instanţa de judecata în dependenta de circumstantele concrete
ale cazului.La examinarea acestor cazuri de declarare a nulitatii casatoriei minorului pot fi identificate unele
circumstante si inpedimente care nu au putut fi identificate la inregistratrea sotului minor si legiuitorul a prevazut o
norma legala care ar putea corecta sau inlatura erorile comise la incheierea casatoriei minorilor prin declararea nulitatii
casatoriei.In cazul declararii nulitatii casatoriei si lipsirii sotului minor de capacitatea deplina de exercitiu poate fi
afectata valabilitatea actelor juridice,incheiate dupa inregistrarea casatoriei.Daca la inregistratrea casatoriei sotul minor
a ascuns careva circumstante care a dus la incuviintarea incheierii casatoriei cu reducerea virstei matriminiale,atunci
prin instanta de judecata el (sotul minor) poate fi lipsit de capacitatea deplina de exercitiu.
In final vedem ca aceste doua legi sint in strinsa legatura una cu alta si se comleteaza reciproc.
 II. Articolul 26 C.fam. este intitulat „Determinarea cotelor-părți în proprietatea în devălmășie a soților”
Efectuați analiza titlului dispoziției legale inserate mai sus și prezentați problemele de drept pe care le
ridică.

Art.26 C.f prevede de asemenea:” La impartirea proprietatii in devalmasie a sotilor si determinarea

cotelor- parti din acesta,partile sotilor sint egale,daca contractul matrimonial nu prevede altfel”.
Rsapuns:
Conform prevederilor art. 26 Codul familiei- Determinarea cotelor-părţi în proprietatea în devălmăşie a
soţilor:
(1) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţil
e soţilor sînt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel
(2) Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinînd
cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori.
(3) La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotelor-păr
ţi ce le-au fost repartizate.
 
Proprietatea comună în devălmăşie este forma proprietăţii comune ce se caracterizează prin aceea că bunul
aparţine tuturor coproprietarilor, fără ca aceştia să aibă precizată vreo cotă-parte ideală din dreptul de
proprietate asupra acelui bun.Există două forme ale propietății comune:proprietatea comună pe cote-părţi şi
proprietatea comună în devălmăşie. şi au ca obiect bunuri comune. Orice bun dobîndit de soţi în timpul
căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară.
Dreptul de proprietate comună în devălmăşie al soţilor este de natură legală. Această regulă poartă un caracter
dispozitiv, dând posibilitate soţilor să stabilească un alt regim al bunurilor comune. În cele din urmă putem
distinge două regimuri al bunurilor soţilor: a) regimul legal al bunurilor soţilor şi b) regimul contractual al
bunurilor soţilor.
Regimul contractual al bunurilor soţilor a dat posibilitate soţilor să încheie contract matrimonial, care
conform Art 27 din Codul Familiei al RM ,,Contractul matrimonial este convenția încheiată benevol între
persoanele care doresc să se căsătorească sau între soți, în care se determină drepturile și obligațiile
patrimoniale ale acestora în timpul casătoriei și/sau în cazul desfacerii acesteia”.
Contractul matrimonial se încheie în formă autentică, nerespectarea căreia duce la nulitatea unui
asemenea contract. Dacă contractul matrimonial a fost încheiat până la înregistrarea căsătoriei, atunci
el va avea putere juridică doar din momentul înregistrării căsătoriei.
În caz de divorț conform art.25 din Codul Familiei, împărțirea proprietății comune în devălmășie poate fi
făcută, atît în timpul casătoriei, cît și după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soți. Legiuitorul prevede
posibilitatea ambii soți care au dreptul să se înțeleagă pe cale amiabil referitor la soarta bunurilor semnînd un
acord astfel desfacînd casătoria neavînd careva pretenții referitor la soarta bunurilor dobîndite în timpul
casătoriei, sau să solicite după caz instanței de judecată să decidă asupra acestor bunuri, aceastea urmînd să fie
împărțite în cote-părți egale fiecărui soț, în cazul cînd unuia din soți îi revine o cotă-parte mai mare, celălalt soț
are dreptul la o compensație bănească sau de altă natură. Dovada contrară soţii o pot face cu ajutorul
contractului matrimonial Nu vor face parte din proprietatea comună în devălmăşie bunurile care au aparţinut
soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract
de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut
sau care le-a dobîndit. Bunurile de folosinţă individuală (îmbrăcăminte, încălţăminte şi altele asemenea), cu
excepţia bijuteriilor şi a altor obiecte de lux, sînt bunuri personale ale soţului care le foloseşte, chiar dacă sînt
dobîndite în timpul căsătoriei din contul mijloacelor comune ale soţilor.
Așadar, bunurile (bijuteriile şi alte obiecte de lux), procurate în timpul căsătoriei pe mijloace comune, sunt
considerate bunuri în devălmăşie, indiferent de faptul cine le foloseşte.
 Dacă în cadrul casătoriei sunt prezenți și copiii minori ai soților, bunurile procurate pentru copiii minori
(haine,încălțăminte.jucării, etc) se transmit gratuit soțului împreună cu care locuiesc copiii,  depunerilor
efectuate de către soți pe numele copiiilor minori sunt proprietate a copiiilor și nu se ia în considerare la partaj.
In cazul contractului matrimonial acest lucru poate fi evitat și poate fi reglementat în clauze
contractuale aparte prin care se dispune și se exemplifică viitoarea soartă a unui sau mai multor bunuri,
consecințele pe care le va avea de suportat bunul (poate fi vîndut și fiecare din soț va obține din
vînzarea acestuia jumătate din suma sau altă sumă obținută din vînzarea acestuia sau a unei cote-părți
din acesta sau cui îi va reveni acest bun în caz de desfacere a casătoriei).
Prin urmare, din cauza acestor premise și situații, majoritatea persoanelor au simțit și simt nevoia să
își asigure întreg patrimoniul sau o parte din acesta în cazul destrămării căsniciei. Cel mai des aceste
întocmesc aceste contracte cuplurile în care unul dintre soți este cetățean străin.