TEMA 9

CAPITOLUL IX „INFRACŢIUNI ECOLOGICE”

Infracţiunile ecologice reprezintă grupul de infracţiuni prevăzute în Capitolul IX al Părţii

Speciale a Codului penal al Republicii Moldova. Acestea sunt fapte socialmente periculoase,
săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă, care vatămă sau pun în pericol – în mod exclusiv sau în
principal – relaţiile sociale cu privire la integritatea mediului.
Cât priveşte tipologia infracţiunilor ecologice, aceasta poate fi prezentată în felul următor:
1) infracţiuni prin care se încălcă obligaţiile ce revin reprezentanţilor autorităţilor,
persoanelor fizice sau juridice, în legătură cu activităţile economice şi sociale cu impact asupra
mediului (art.223-226 CP RM);
2) infracţiuni prin care se aduce atingere protecţiei resurselor naturale (art.227-230 CP
RM);
3) infracţiuni prin care se încălcă regimul impus ecosistemelor terestre (art.231, 232 CP
RM);
4) infracţiuni prin care se aduce atingere conservării biodiversităţii faunei (art.233, 234 CP
RM);
5) infracţiuni prin care se încalcă regimul ariilor naturale protejate de stat (art.235 CP RM).

TEMA „TĂIEREA ILEGALĂ A VEGETAŢIEI FORESTIERE”

(ART.231 CP RM)

Obiectul juridic generic al infracţiunilor ecologice îl formează relaţiile sociale cu privire la

integritatea mediului.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.231 CP RM îl formează relaţiile
sociale cu privire la integritatea fondului silvic şi a fondului ariilor naturale protejate de stat.

Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă arborii sau arbuştii din fondul
silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.231 CP RM are următoarea structură:

 1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de tăiere ilegală a arborilor şi/sau arbuştilor;
2) urmările prejudiciabile, și anume – daunele cauzate fondului forestier sau fondului
ariilor naturale protejate de stat;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) locul de săvârşire a infracţiunii: fondul forestier sau fondul ariilor naturale protejate de
stat.

În ipoteza consemnată la lit.b) art.231 CP RM, este obligatoriu ca mărimea daunelor,

cauzate fondului silvic sau fondului ariilor naturale protejate de stat, să se exprime în proporţii ce
depăşesc 500 de unităţi convenţionale.
Referitor la conţinutul acţiunii prejudiciabile, este de remarcat că tăierea arborilor
şi/sau arbuştilor reprezintă nu neapărat separarea trunchiului de rădăcină, până la gradul de
încetare a creşterii arborilor şi arbuştilor. Tăierea poate fi deplină sau parţială. O asemenea
circumstanţă poate fi luată în consideraţie numai la individualizarea pedepsei. În orice caz,
tăierea arborilor şi/sau arbuştilor trebuie deosebită de distrugerea sau deteriorarea arborilor
şi arbuştilor în urma folosirii focului sau a unor surse de pericol sporit, faptă care este pasibilă de
răspundere conform art.232 CP RM.
Nu oricare tăiere a arborilor şi/sau arbuştilor atrage răspunderea conform art.231 CP RM.
Este necesar ca o asemenea tăiere să aibă un caracter ilegal. Ilegalitatea tăierii arborilor şi/sau
arbuştilor rezultă din încălcarea prevederilor unor acte normative (de ex., art.12, 14, 26 și 31 ale
Legii regnului vegetal, art.29, 30, 32, 34 și 36 din Codul silvic al Republicii Moldova, etc.).

Infracţiunea prevăzută la art.231 CP RM este o infracţiune materială. Ea se consideră

consumată din momentul producerii daunelor cauzate fondului silvic sau fondului ariilor naturale
protejate de stat. Conţinutul acestor urmări prejudiciabile se stabileşte în conformitate cu anexele
nr.1, 3 şi 4 din Codul silvic.

În ipoteza prevăzută la lit.a) art.231 CP RM, când tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere se
realizează de către o persoană responsabilă de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere, nu este
obligatoriu ca mărimea daunelor, cauzate fondului silvic sau fondului ariilor naturale protejate de
stat, să se exprime în proporţii ce depăşesc 500 de unităţi convenţionale. Dimpotrivă, în ipoteza
consemnată la lit.b) art.231 CP RM, atunci când o asemenea persoană nu este subiect al
infracţiunii analizate, este obligatoriu ca mărimea daunelor, cauzate fondului silvic sau fondului
ariilor naturale protejate de stat, să se exprime în proporţii ce depăşesc 500 de unităţi
convenţionale.
În cazul în care fapta nu implică producerea unor asemenea urmări prejudiciabile,
răspunderea poate fi aplicată pentru următoarele fapte prevăzute în Codul contravențional:
efectuarea unor exploatări forestiere contrar scopurilor sau cerinţelor prevăzute în autorizaţia
(dispoziţia) de tăiere a arborilor ori în biletul silvic (art.121); tăierea ilegală a arborilor şi
arbuştilor până la gradul de încetare a creşterii lor (alin.(1) art.122).

Locul de săvârşire a infracţiunii analizate – fondul silvic sau fondul ariilor naturale
protejate de stat – are un caracter obligatoriu. În consecinţă, nu oricare tăiere ilegală de arbori şi
arbuşti poate intra sub incidenţa art.231 CP RM. Este necesar ca această faptă să fie săvârşită fie
pe teritoriul fondului silvic, fie pe cel al fondului ariilor naturale protejate de stat.
Cât priveşte noţiunea „fondul forestier”, conform Codului silvic se are în vedere: pădurile,
terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate gospodăriei silvice, precum şi terenurile
neproductive, incluse în amenajamentele silvice sau în Cadastrul funciar ca păduri şi/sau plantaţii
forestiere, constituie fondul forestier; fondul forestier cuprinde toate pădurile, indiferent de tipul
de proprietate şi forma de gospodărire.
Conform art.3 al Legii Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate de stat,
adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 25.02.1998, fondul ariilor naturale protejate de
stat include obiectele şi complexele naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru: a)
conservarea biodiversităţii şi habitatelor naturale, în special de importanţă internaţională şi
transfrontalieră; b) conservarea habitatelor naturale de importanţă specială pentru speciile
migratoare de animale, în special în zonele lor de zbor, concentrare, hibernare, năpârlire şi
înmulţire; c) studierea proceselor naturale; d) restabilirea echilibrului ecologic; e) educarea
ecologică a populaţiei; f) dezvoltarea turismului ecologic.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.231 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă sau indirectă. Motivele infracţiunii în cauză pot fi următoarele: răzbunare; motive
huliganice; năzuinţa de acaparare a terenului în vederea amplasării unor edificii, construirii
drumurilor, efectuării săpăturilor; interesul material presupunând executarea comenzii de
săvârșire a infracțiunii în schimbul unei remunerații materiale, etc.

În unele cazuri, dacă tăierea arborilor şi arbuştilor se face în scop de cupiditate, în vederea
luării ilegale şi gratuite a masei lemnoase rezultate, cele comise nu pot fi calificate în baza
art.231 CP RM. În această ipoteză, răspunderea urmează a fi aplicată conform art.27 şi art.186-
188, 190 sau 191 CP RM, pentru tentativa de sustragere. Însă, nu în orice condiţii o astfel de
faptă poate reprezenta tentativa de sustragere. Numai atunci când scopul în care s-a aplicat
munca umană asupra arborilor sau arbuştilor (a nu se confunda cu scopul infracţiunii) s-a
exprimat în includerea componentelor date în circuitul marfar, în procesul de producţie, cele
comise pot fi calificate potrivit art.27 şi art.186-188, 190 sau 191 CP RM. Dimpotrivă, dacă
scopul aplicării muncii umane asupra arborilor sau arbuştilor a constat în a restabili sau a păstra
situaţia ecologică favorabilă pentru viaţa şi activitatea omului, atunci cele comise formează fapta
incriminată la art.231 CP RM.

Subiectul infracţiunii specificate la art.231 CP RM este: 1) persoana fizică responsabilă

care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia
autorităţii publice).
În afară de aceasta, în ipoteza consemnată la lit.a) art.231 CP RM, subiectul trebuie să aibă
calitatea specială de persoană responsabilă de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere. În lipsa unei
asemenea calități, prevederea de la lit.a) art.231 CP RM este inaplicabilă.

TEMA „DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA MASIVELOR FORESTIERE”

(ART.232 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.232 CP RM îl constituie

relaţiile sociale cu privire la integritatea masivelor forestiere, apărate împotriva distrugerii sau
deteriorării în proporţii mari a masivelor forestiere în urma folosirii imprudente a focului sau a
unor surse de pericol sporit.
 Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(1) art.232 CP RM îl reprezintă masivele
forestiere. În lipsa unei specificări a legiuitorului, masivele forestiere pot face parte fie din fondul
forestier sau din fondul ariilor naturale protejate de stat, fie din: perdelele forestiere de protecţie
amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă; perdelele forestiere de protecţie şi plantaţiile de
arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de comunicaţie şi pe terenurile fondului acvatic;
grădinile botanice, dendrologice şi zoologice, spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale etc.
De asemenea, nu este neapărat ca masivul forestier să reprezinte o pădure. De aceea, la masivele
forestiere se raportează şi terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră, având o suprafaţă de până
la 0,25 ha. Cu toate acestea, este obligatoriu ca arborii şi arbuştii să formeze anume un masiv
forestier, adică o masă unitară şi compactă, o grupare de arbori şi arbuşti. În consecinţă, mai
mulţi arbori şi arbuşti distanţaţi nu pot să constituie un masiv forestier, deci nu pot să reprezinte
obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.232 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii în cauză are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de folosire imprudentă a
focului sau a unor surse de pericol sporit;
2) urmările prejudiciabile, și anume – distrugerea sau deteriorarea în proporţii mari a
masivelor forestiere;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) mijlocul de săvârşire a infracţiunii: focul sau sursa de pericol sporit.

Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.232 CP RM poate fi săvârşită nu doar pe calea acţiunii,

dar şi pe calea inacţiunii. Săvârșind acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă enunţată, făptuitorul
nu respectă obligaţiile stabilite în cadrul unor acte normative (de ex., art.29, 30 și 57 din Codul
silvic).

Infracţiunea specificată la alin.(1) art.232 CP RM este o infracţiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul distrugerii sau deteriorării în proporţii mari a masivelor
forestiere. Conţinutul acestor urmări prejudiciabile se stabileşte în conformitate cu anexele nr.1-4
din Codul silvic.
 Mijlocul de săvârşire a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.232 CP RM are un caracter
obligatoriu. Acest mijloc îl constituie focul sau sursa de pericol sporit. Prin „sursă de pericol
sporit” se înţelege:
1) sursa de pericol sporit fizică:
a) mecanică (mijlocul de transport, mecanismul cu care se ridică greutăţi, utilajul unei
întreprinderi industriale etc.);
b) electrică (de exemplu, dispozitivul sau sistemul tehnic de înaltă tensiune);
c) termică (de exemplu, utilajul cazangeriilor sau al turnătoriilor);
2) sursa de pericol sporit fizico-chimică (de exemplu, obiectele periclitante sub aspectul
influenţării radioactive);
3) sursa de pericol sporit chimică (substanţele toxice, inflamabile, explozive, comburante,
alte substanţe chimice periculoase);
4) sursa de pericol sporit biologic (animalele scoase la păşunat, vătămătorii plantelor etc.);
5) sursa de pericol sporit chimico-biologică (de exemplu, pesticidele), etc.

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin imprudenţă atât faţă de

fapta prejudiciabilă, cât şi faţă de urmările prejudiciabile.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.232 CP RM este:

1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16
ani;
2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

În cele ce urmează, vom supune examinării infracţiunea specificată la alin.(2) art.232 CP

RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu privire la
integritatea masivelor forestiere, apărate împotriva distrugerii sau deteriorării intenţionate în
proporţii ce depăşesc 500 de unităţi convenţionale a masivelor forestiere prin incendiere.
 Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.232 CP RM îl reprezintă masivele
forestiere. Noţiunea „masiv forestier” a fost analizată cu ocazia examinării infracţiunii
specificate la alin.(1) art.232 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.232 CP RM include următoarele

patru semne:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de cauzare a distrugerii sau a deteriorării;
2) urmările prejudiciabile, și anume – distrugerea sau deteriorarea în proporţii ce depăşesc
500 de unităţi convenţionale a masivelor forestiere;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) metoda de săvârşire a infracţiunii: incendiere.

Săvârșind acţiunea prejudiciabilă, făptuitorul nu respectă aceleaşi obligaţii care sunt

încălcate în cazul infracţiunii specificate la alin.(1) art.232 CP RM, obligaţii pe care le-am
exemplificat mai sus.
Ceea ce particularizează infracţiunea analizată în raport cu infracţiunea prevăzută la alin.(1)
art.232 CP RM, este forma sub care evoluează fapta prejudiciabilă. În acest plan, infracţiunea
specificată la alin.(2) art.232 CP RM poate fi săvârşită numai pe calea acţiunii. Această
particularitate este condiționată de caracteristicile metodei de incendiere, care imprimă un
caracter exclusiv activ faptei incriminate la alin.(2) art.232 CP RM.
Prin „incendiere” se înţelege declanşarea unui fenomen fizico-chimic, prin care se produce
arderea uneia sau mai multor substanţe combustibile în prezenţa oxigenului din aer.

Infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.232 CP RM este o infracţiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul distrugerii sau deteriorării în proporţii ce depăşesc 500 de
unităţi convenţionale a masivelor forestiere prin incendiere. Conţinutul acestor urmări
prejudiciabile se stabileşte în corespundere cu anexele nr.1-4 ale Codului silvic.
În cazul în care fapta nu implică producerea distrugerii sau deteriorării în proporţii ce
depăşesc 500 de unităţi convenţionale a masivelor forestiere, calificarea poate fi făcută conform
următoarelor norme din Codul contravențional: alin.(1) sau (2) art.122, art.123, 124, 126, alin.(2)
art.137 ori altele.
 Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(2) art.232 CP RM se caracterizează prin
intenţie directă sau indirectă. Motivele infracţiunii în cauză pot fi următoarele: răzbunare;
invidie; ură; năzuinţa de acaparare a terenului în vederea amplasării unor edificii, construirii
drumurilor, efectuării săpăturilor; interesul material presupunând executarea comenzii de
săvârșire a infracțiunii în schimbul unei remunerații materiale, etc.
Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.232 CP RM este: 1) persoana fizică
responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică
(cu excepţia autorităţii publice).

TEMA „VÂNATUL ILEGAL” (ART.233 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii de vânat ilegal îl formează relaţiile sociale cu privire
la biodiversitatea faunei, apărate împotriva vânatului fără autorizaţia corespunzătoare fie în
perioada interzisă, fie în locurile interzise, fie cu unelte şi metode nepermise (braconajul),
dacă acesta a cauzat daune ce depăşesc 200 de unităţi convenţionale.

Obiectul material al infracţiunii în cauză îl reprezintă animalele sălbatice de interes

vânătoresc care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în atmosferă sau în sol şi care fac parte din
Fondul cinegetic unic de stat al Republicii Moldova.

Nu pot constitui obiectul material al infracţiunii examinate animalele domestice sau

domesticite, nici animalele sălbatice întreţinute în captivitate sau semicaptivitate în scopuri
economice, ştiinţifice, cultural-educative sau estetice. Astfel, dacă scopul în care s-a aplicat
munca umană asupra animalelor sălbatice (a nu se confunda cu scopul infracţiunii) s-a exprimat
în includerea acestora în circuitul marfar, în procesul de producţie, luarea ilegală şi gratuită a
animalelor sălbatice urmează a fi calificată potrivit art.186-188, 190 sau 191 CP RM. Din contra,
dacă scopul aplicării muncii umane asupra animalelor sălbatice a constat în a restabili sau a
păstra situaţia ecologică favorabilă pentru viaţa şi activitatea omului, atunci dobândirea ilegală a
animalelor sălbatice formează fapta incriminată la art.233 CP RM.
 De asemenea, este necesară delimitarea obiectului material al infracţiunii, prevăzute la
art.233 CP RM, de obiectul material al infracţiunii prevăzute la art.234 CP RM. Cauza constă în
utilizarea de către legiuitor în dispoziţia art.234 CP RM a sintagmei „îndeletnicirea ilegală cu
vânatul”. În acest sens, obiectul material al infracţiunii de vânat ilegal nu pot să-l constituie acele
animale sălbatice care, la momentul comiterii infracţiunii, se află pe terenul fondului apelor sau
în spaţiul aerian deasupra acestuia, sau în solul acestuia

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.233 CP RM are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de vânat ilegal;
2) urmările prejudiciabile sub formă de daune ce depăşesc 200 de unităţi convenţionale;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
În funcţie de modalitatea normativă a acţiunii prejudiciabile, acestor trei semne li se pot
adăuga alte semne ale laturii obiective, având un caracter secundar.

După cum rezultă din pct.26 din anexa nr.1 la Legea regnului animal, acțiunea de vânat
(vânătoare) constituie depistarea în scopul dobândirii, urmărirea sau dobândirea propriu-zisă a
animalelor sălbatice de interes vânătoresc care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în atmosferă
sau în sol şi care fac parte din Fondul cinegetic unic de stat al Republicii Moldova.

În sensul art.233 CP RM, ilegalitatea acţiunii de vânat presupune că modalităţile normative

cu caracter alternativ ale respectivei acţiuni sunt următoarele:
1) vânatul fără autorizaţia corespunzătoare
Potrivit lit.a) pct.35 din anexa nr.1 la Legea regnului animal, se consideră ilegal vânatul
fără autorizaţie.
Conform anexei nr.1 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea
Nomenclatorului şi tarifelor la serviciile prestate, contra plată, de către Agenţia „Moldsilva” şi
Regulamentului cu privire la modul de formare şi direcţiile de utilizare a mijloacelor speciale,
nr.273 din 13.03.2007, autorizarea vânatului sportiv al mistreţilor se face de către Agenţia
„Moldsilva”. De asemenea, potrivit Hotărârii Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea
regulamentelor-cadru ale parcurilor naţionale, monumentelor naturii, rezervaţiilor de resurse şi
rezervaţiilor biosferei, nr.782 din 03.08.2000, în baza autorizaţiei eliberate de autoritatea centrală
pentru mediu, se poate admite vânatul selectiv al monumentelor zoologice.
În sensul art.233 CP RM, nu reprezintă vânat fără autorizaţie vânatul: a) fără carnetul de
vânător; b) fără autorizaţia de portarmă şi de folosire a armei de vânătoare; c) cu carnetul de
vânător nevalabil; d) cu carnetul de vânător ce aparţine altei persoane; e) cu depăşirea normelor
stabilite de recoltare a vânatului; f) cu arme de vânătoare ce aparţin altei persoane fizice sau
juridice.
În astfel de cazuri, poate fi aplicată răspunderea în baza alin.(2) art.128 din Codul
contravenţional.

2) vânatul în perioada interzisă

Potrivit pct.36 din anexa nr.1 la Legea regnului animal, se interzice:
a) vânătoarea în perioada de primăvară pe întreg teritoriul ţării;
b) dobândirea pe parcursul întregului an a următoarelor specii de animale: bursuc, vidră,
jder, hermelină, nevăstuică, nurcă, bizam (ondatră), veveriţă, pisică sălbatică, câine-enot, dropie,
dropie mică, bufniţă, pescăruş, ţigănuşă, lopătar, cocor, lebede de toate speciile, gâscă-cu-gât-
roşu, fundaci de toate speciile, ferăstraş, pelican, stârc, toate păsările răpitoare, toate speciile din
familia vrăbiilor şi alte specii luate sub ocrotirea statului sau incluse în Cartea Roşie a Republicii
Moldova, prevăzute în anexele nr.3 şi 4 la Legea regnului animal, cu excepţia cazurilor de
folosire a animalelor prevăzute la alin.(3) art.27 din această lege;
c) vânătoarea cu o oră mai înainte de răsăritul soarelui sau cu o oră mai târziu de asfinţitul
lui.
În plus, perioada interzisă pentru vânat este perioada de timp care nu se include în
termenele de vânătoare. La pct.34 din din anexa nr.1 la Legea regnului animal, se menționează:
„Modificarea, în caz de necesitate, a termenelor de vânătoare stabilite la punctul 33, atât pe
teritoriul Republicii Moldova în ansamblu, cât şi pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale,
precum şi stabilirea anuală a limitelor de recoltare a vânatului sau interzicerea vânatului unor
specii de animale se efectuează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea argumentată a
autorităţii centrale abilitate cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător,
coordonată în scris cu Academia de Ştiinţe a Moldovei şi cu autoritatea silvică centrală şi
Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova”.
 3) vânatul în locurile interzise
În conformitate cu pct.36 din anexa nr.1 la Legea regnului animal, se interzice orice
vânătoare, cu excepţia reglementării efectivului de animale şi păsări, în rezervaţii ştiinţifice,
branişti, parcuri naţionale, zone de agrement, precum şi în raza de 2 km după hotarele oraşelor
Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol, în raza de 500 m de la marginea altor localităţi, cât şi
împuşcarea păsărilor de pe stâlpi şi de pe firele de comunicaţii şi electrice. La fel, pct.7 din anexa
nr.1 la Legea regnului animal stabileşte că terenuri interzise pentru vânătoare se consideră
rezervaţiile ştiinţifice, peisagistice, parcurile naţionale, monumentele naturii etc.
Potrivit alin.(2) art.26 al Legii cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova,
vânătoarea la frontiera de stat, pe culoarul de frontieră şi în fâşia de protecţie a frontierei de stat
este interzisă. Tragerea cu arma şi urmărirea animalelor peste frontiera de stat sunt interzise.

4) vânatul cu unelte nepermise

În conformitate cu pct.35 din anexa nr.1 la Legea regnului animal, se consideră ilicită:
a) vânătoarea cu folosirea arbaletelor, arcurilor, armelor cu ţeavă ghintuită, fără zgomot,
precum şi a armelor de model militar, de calibru mic, cu excepţia folosirii în modul stabilit a
armelor de foc de vânătoare cu ţeavă ghintuită pentru împuşcarea animalelor copitate în scop de
selecţie sau dobândire a trofeelor;
b) dobândirea animalelor cu folosirea chimicalelor toxice, repelentelor şi imobilizantelor,
cu excepţia cazurilor de izbucnire a epizootiilor, în modul stabilit de actele normative
corespunzătoare, precum şi pentru imobilizarea animalelor în scop de repopulare;
c) vânătoarea cu câini neînregistraţi şi cu păsări de vânătoare.
De asemenea, potrivit pct.38, 39 şi 41 din anexa nr.1 la Legea regnului animal, vânătoarea
cu câini este permisă numai cu câini de vânătoare de rasă dresaţi special, care sunt înregistraţi
anual la Societatea de vânători, cu indicarea rasei, sexului, vârstei şi numelui. În paşaportul
câinelui, eliberat de Societatea de vânători, trebuie să fie indicate toate aceste date. Vânătoarea
cu câini de vânătoare de rasă este permisă la vânarea păsărilor de apă şi penatelor, animalelor de
blană şi animalelor copitate în decursul întregii perioade de vânătoare, fixată pentru specia dată.

5) vânatul prin metode nepermise

 În corespundere cu pct.35 din anexa nr.1 la Legea regnului animal, se consideră ilicită:
a) dobândirea animalelor cu folosirea metodelor considerate periculoase: săparea gropilor
pentru prins animale; fixarea armelor, arbaletelor; amplasarea cârligelor, clamelor, apucătoarelor,
tăietoarelor; instalarea laţurilor, capcanelor; organizarea curselor; urmărirea cu orice fel de
mijloace de transport (inclusiv automobile, motociclete, tractoare, elicoptere, avioane şi alte
aparate de zbor);
b) împuşcarea şi dobândirea animalelor cu ajutorul aparatelor de vedere pe timp de noapte,
aparatelor laser, al altor dispozitive electronice, cu ajutorul farurilor mijloacelor de transport, al
altor aparate de iluminat artificiale; instalarea plaselor, ieterelor, laţurilor, colibelor, oblicelor;
gonirea pe pojghiţa de gheaţă, pe zăpadă adâncă, pe gheaţă, în foc, în apă, pe mirişte de stuf;
dezgroparea vizuinii;
c) vânătorea din mijloace de transport, în cerc, la pândă; vânătoarea păsărilor de baltă din
şalupe, bărci cu motor, din alte mijloace mecanice plutitoare, în momentul trecerii obstacolelor
de apă.

Infracţiunea specificată la art.233 CP RM este o infracţiune materială. Ea se consideră

consumată din momentul producerii daunelor ce depăşesc 200 de unităţi convenţionale.
Conţinutul acestor urmări prejudiciabile se stabileşte în corespundere cu anexele nr.3, 4 şi 6 la
Legea regnului animal.
În situația în care fapta nu implică producerea unor asemenea urmări, răspunderea se poate
aplica pentru următoarele fapte prevăzute în Codul contravențional: încălcarea prevederilor
actelor normative privind folosirea şi protecţia fondului cinegetic, privind vânatul şi alte feluri de
folosire a resurselor cinegetice (alin.(1) art.128); vânătoarea fără autorizaţie (licenţă), fără carnet
de vânător sau fără autorizaţie de portarmă şi de folosire a armei de vânătoare, pentru depăşirea
normelor stabilite de recoltare a vânatului, precum şi pentru vânătoarea în locurile interzise şi în
perioadele de prohibiţie, pentru folosirea armelor, uneltelor şi metodelor interzise (alin.(2)
art.128); încălcarea modului stabilit de folosire a regnului animal în rezervaţiile naturale şi în alte
arii naturale protejate de stat (art.139); capturarea sau nimicirea animalelor incluse în Cartea
Roşie a Republicii Moldova şi în anexele la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii
sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES), precum şi pentru comiterea altor acţiuni
sau inacţiuni ce pot cauza reducerea numărului acestor animale sau dispariţia lor (alin.(1)
art.140).

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la art.233 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă sau indirectă. Motivele infracţiunii în cauză pot fi următoarele: interesul material;
interesul sportiv; interesul recreativ; patima vânătorească, etc.

Subiectul infracţiunii de vânat ilegal este: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii
publice).

Răspunderea se agravează conform alin. (2) art. 233 CP RM, dacă subiect este persoana cu
funcţie de răspundere, persoana publică sau persoana cu funcţie de demnitate publică. Noțiunile
care desemnează aceste trei calități speciale sunt definite în art. 123 CP RM.

TEMA „ÎNDELETNICIREA ILEGALĂ CU PESCUITUL, VÂNATUL SAU CU

ALTE EXPLOATĂRI ALE APELOR” (ART.234 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.234 CP RM îl formează relaţiile

sociale cu privire la biodiversitatea faunei și florei, apărate împotriva îndeletnicirii ilegale cu
pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanţelor explozive şi
otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei, dacă aceasta a cauzat daune ce
depăşesc 200 de unităţi convenţionale.

Obiectul material al infracţiunii în cauză îl reprezintă, după caz:

1) peştii sau alte organisme acvatice (raci, broaşte, moluşte, lipitori etc.) care alcătuiesc
fondul piscicol;
2) animalele sălbatice de interes vânătoresc care vieţuiesc în mod natural, care fac parte din
Fondul cinegetic unic de stat al Republicii Moldova, şi care, la momentul comiterii infracţiunii,
se află pe terenul fondului apelor sau în spaţiul aerian deasupra acestuia, sau în solul acestuia;
3) algele, alte plante care vieţuiesc în condiţii naturale în obiective acvatice.
 Nu pot să reprezinte obiectul material al infracţiunii examinate peştii sau alte organisme
acvatice, animalele sălbatice, plantele asupra cărora s-a aplicat munca umană în vederea
includerii lor în circuitul marfar, în procesul de producţie. În aceste condiţii, luarea ilegală şi
gratuită a peştilor, a altor organisme acvatice, a animalelor sălbatice sau a plantelor urmează a fi
calificată în baza art.186-188, 190 sau 191 CP RM. Dimpotrivă, dacă scopul aplicării muncii
umane asupra peştilor, altor organisme acvatice, animalelor sălbatice sau plantelor s-a exprimat
în restabilirea sau păstrarea situaţiei ecologice favorabile pentru viaţa şi activitatea omului,
atunci dobândirea ilegală a acestora formează fapta incriminată la art.234 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.234 CP RM are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de îndeletnicire ilegală cu pescuitul, vânatul
sau cu alte exploatări ale apelor;
2) urmările prejudiciabile sub formă de daune ce depăşesc 200 de unităţi convenţionale;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) mijlocul de săvârşire a infracţiunii: substanţe explozive sau otrăvitoare ori alte mijloace
de nimicire în masă a faunei.

Noţiunea de vânat, care desemnează acțiunea prejudiciabilă examinată, a fost definită cu

ocazia analizei infracţiunii prevăzute la art.233 CP RM.
Potrivit art.3 al Legii privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura, prin „pescuit”, se
înţelege capturarea peştelui sau a altor organisme acvatice în scop industrial/comercial, sportiv,
de amator, ameliorativ, ştiinţific şi de control.
Exploatările de ape, altele decât vânatul sau pescuitul, se exprimă în:
a) colectarea algelor, a altor plante, care vieţuiesc în condiţii naturale în obiective acvatice,
sau a părţilor acestora (fructe, flori, frunze, coji, seminţe, muguri, tulpini, ramuri, rădăcini, bulbi,
rizomi etc.);
b) folosinţa acestor obiecte ale regnului vegetal în scopuri ştiinţifice, culturale,
educaţionale, turistice, de ameliorare a sănătăţii, recreative, estetice sau sportive.

Pentru aplicarea răspunderii în baza art.234 CP RM, este necesar ca îndeletnicirea cu

pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor să aibă un caracter ilegal. Ilegalitatea acestei
acţiuni presupune că pescuitul, vânatul sau alte exploatări ale apelor se desfăşoară: în lipsa
certificatului de atribuire a cotei anuale de pescuit industrial/comercial, a permisului de pescuit
industrial/comercial, a permisului de pescuit sportiv şi de amator sau a altor autorizaţii, ori în
locurile sau perioadele neprevăzute de lege, ori prin metode nepermise.
Cât priveşte ilegalitatea vânatului, condiţiile acesteia au fost examinate în legătură cu
analiza infracţiunii prevăzute la art.233 CP RM. Totodată, sub incidenţa art.234 CP RM intră
vânatul: a) fără carnetul de vânător; b) fără autorizaţia de portarmă şi de folosire a armei de
vânătoare; c) cu carnetul de vânător nevalabil; d) cu carnetul de vânător ce aparţine altei
persoane; e) cu depăşirea normelor stabilite de recoltare a vânatului; f) cu arme de vânătoare ce
aparţin altei persoane fizice sau juridice. Reamintim că, în acest caz, obiectul material al
infracțiunii specificate la art.234 CP RM îl reprezintă animalele sălbatice de interes vânătoresc
care vieţuiesc în mod natural, care fac parte din Fondul cinegetic unic de stat al Republicii
Moldova, şi care, la momentul comiterii infracţiunii, se află pe terenul fondului apelor sau în
spaţiul aerian deasupra acestuia, sau în solul acestuia.
În alt context, conform art.48 al Legii privind protecţia mediului înconjurător, recoltarea în
scopul comercializării a unor resurse acvatice naturale, precum peşti, raci, broaşte, moluşte,
lipitori, păsări de apă, ouă de păsări de apă se admite numai cu autorizaţia autorităţilor
administraţiei publice locale.

Mijlocul de săvârşire a infracţiunii prevăzute la art.234 CP RM are un caracter obligatoriu.

Se au în vedere, după caz:
1) substanţele explozive;
2) substanţele otrăvitoare;
3) alte mijloace de nimicire în masă a faunei.
Prin „alte mijloace de nimicire în masă a faunei” trebuie de înţeles: curentul electric;
substanţele toxice, etc.

Infracţiunea specificată la art.234 CP RM este o infracţiune materială. Ea se consideră

consumată din momentul producerii daunelor ce depăşesc 200 de unităţi convenţionale.
Conţinutul acestor urmări prejudiciabile se stabileşte în corespundere cu anexa nr.2 la Legea
privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura.
 Dacă fapta nu implică producerea unor astfel de urmări, răspunderea poate fi aplicată
pentru următoarele fapte prevăzute în Codul contravențional: încălcarea regulilor de protecţie a
resurselor piscicole (alin.(1) art.114); încălcarea regulilor de pescuit, cu excepţia pescuitului în
obiectivele acvatice aflate în gestiune privată, dacă fapta nu constituie infracţiune (alin.(2)
art.114); încălcarea regulilor de protecţie a resurselor piscicole, presupunând pescuitul ori
distrugerea unor specii valoroase de peşte şi de plante acvatice sau a altor reprezentanţi ai faunei
şi florei acvatice (alin.(4) art.114); pescuitul cu utilizarea curentului electric, a explozivilor, a
substanţelor otrăvitoare, narcotice sau reactive de orice fel (alin.(5) art.114).

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la art.234 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă sau indirectă. Motivele infracţiunii analizate pot fi următoarele: interesul material;
interesul sportiv; interesul recreativ; patima pescuitului, etc.

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.234 CP RM este:

1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16
ani;
2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).