CAPITOLUL IX „INFRACŢIUNI ECOLOGICE”

Infracţiunile ecologice reprezintă grupul de infracţiuni prevăzute în Capitolul IX al

Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova. Acestea sunt fapte socialmente
periculoase, săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă, care vatămă sau pun în pericol – în
mod exclusiv sau în principal – relaţiile sociale cu privire la integritatea mediului.
Cât priveşte tipologia infracţiunilor ecologice, aceasta poate fi prezentată în felul
următor:
1) infracţiuni prin care se încălcă obligaţiile ce revin reprezentanţilor autorităţilor,
persoanelor fizice sau juridice, în legătură cu activităţile economice şi sociale cu impact
asupra mediului (art.223-226 CP RM);
2) infracţiuni prin care se aduce atingere protecţiei resurselor naturale (art.227-230
CP RM);
3) infracţiuni prin care se încălcă regimul impus ecosistemelor terestre (art.231,
232 CP RM);
4) infracţiuni prin care se aduce atingere conservării biodiversităţii faunei (art.233,
234 CP RM);
5) infracţiuni prin care se încalcă regimul ariilor naturale protejate de stat (art.235
CP RM).

TEMA „TĂIEREA ILEGALĂ A VEGETAŢIEI FORESTIERE”

Obiectul juridic generic al infracţiunilor ecologice îl formează relaţiile sociale cu

privire la integritatea mediului.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.231 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la integritatea fondului silvic şi a fondului ariilor naturale
protejate de stat.

1
 Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă arborii sau arbuştii din
fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.231 CP RM are următoarea

structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de tăiere ilegală a arborilor
şi/sau arbuştilor;
2) urmările prejudiciabile, și anume – daunele cauzate fondului forestier
sau fondului ariilor naturale protejate de stat;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) locul de săvârşire a infracţiunii: fondul forestier sau fondul ariilor naturale
protejate de stat.

În ipoteza consemnată la lit.b) art.231 CP RM, este obligatoriu ca mărimea

daunelor, cauzate fondului silvic sau fondului ariilor naturale protejate de stat, să se
exprime în proporţii ce depăşesc 500 de unităţi convenţionale.
Referitor la conţinutul acţiunii prejudiciabile, este de remarcat că tăierea arborilor
şi/sau arbuştilor reprezintă nu neapărat separarea trunchiului de rădăcină, până la gradul
de încetare a creşterii arborilor şi arbuştilor. Tăierea poate fi deplină sau parţială. O
asemenea circumstanţă poate fi luată în consideraţie numai la individualizarea pedepsei.
În orice caz, tăierea arborilor şi/sau arbuştilor trebuie deosebită de distrugerea sau
deteriorarea arborilor şi arbuştilor în urma folosirii focului sau a unor surse de pericol
sporit, faptă care este pasibilă de răspundere conform art.232 CP RM.
Nu oricare tăiere a arborilor şi/sau arbuştilor atrage răspunderea conform art.231
CP RM. Este necesar ca o asemenea tăiere să aibă un caracter ilegal. Ilegalitatea tăierii
arborilor şi/sau arbuştilor rezultă din încălcarea prevederilor unor acte normative (de
ex., art.12, 14, 26 și 31 ale Legii regnului vegetal, art.29, 30, 32, 34 și 36 din Codul
silvic al Republicii Moldova, etc.).

2
 Infracţiunea prevăzută la art.231 CP RM este o infracţiune materială. Ea se
consideră consumată din momentul producerii daunelor cauzate fondului silvic
sau fondului ariilor naturale protejate de stat. Conţinutul acestor urmări prejudiciabile se
stabileşte în conformitate cu anexele nr.1, 3 şi 4 din Codul silvic.

În ipoteza prevăzută la lit.a) art.231 CP RM, când tăierea ilegală a vegetaţiei

forestiere se realizează de către o persoană responsabilă de protecţia şi paza
vegetaţiei forestiere, nu este obligatoriu ca mărimea daunelor, cauzate fondului silvic
sau fondului ariilor naturale protejate de stat, să se exprime în proporţii ce depăşesc 500
de unităţi convenţionale. Dimpotrivă, în ipoteza consemnată la lit.b) art.231 CP RM,
atunci când o asemenea persoană nu este subiect al infracţiunii analizate, este
obligatoriu ca mărimea daunelor, cauzate fondului silvic sau fondului ariilor naturale
protejate de stat, să se exprime în proporţii ce depăşesc 500 de unităţi convenţionale.
În cazul în care fapta nu implică producerea unor asemenea urmări prejudiciabile,
răspunderea poate fi aplicată pentru următoarele fapte prevăzute în Codul
contravențional:
– efectuarea unor exploatări forestiere contrar scopurilor sau cerinţelor prevăzute în
autorizaţia (dispoziţia) de tăiere a arborilor ori în biletul silvic (art.121);
– tăierea ilegală a arborilor şi arbuştilor până la gradul de încetare a creşterii lor
(alin.(1) art.122).

Locul de săvârşire a infracţiunii analizate – fondul silvic sau fondul ariilor naturale
protejate de stat – are un caracter obligatoriu. În consecinţă, nu oricare tăiere ilegală de
arbori şi arbuşti poate intra sub incidenţa art.231 CP RM. Este necesar ca această faptă
să fie săvârşită fie pe teritoriul fondului silvic, fie pe cel al fondului ariilor naturale
protejate de stat.
Cât priveşte noţiunea „fondul forestier”, conform Codului silvic se are în vedere:
pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate gospodăriei silvice, precum
şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice sau în Cadastrul funciar ca
păduri şi/sau plantaţii forestiere, constituie fondul forestier; fondul forestier cuprinde

3
toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire.
Conform art.3 al Legii Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate
de stat, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 25.02.1998, fondul ariilor
naturale protejate de stat include obiectele şi complexele naturale cu valoare primordială
incontestabilă pentru: a) conservarea biodiversităţii şi habitatelor naturale, în special de
importanţă internaţională şi transfrontalieră; b) conservarea habitatelor naturale de
importanţă specială pentru speciile migratoare de animale, în special în zonele lor de
zbor, concentrare, hibernare, năpârlire şi înmulţire; c) studierea proceselor naturale; d)
restabilirea echilibrului ecologic; e) educarea ecologică a populaţiei; f) dezvoltarea
turismului ecologic.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.231 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. Motivele infracţiunii în cauză pot fi următoarele:
răzbunare; motive huliganice; năzuinţa de acaparare a terenului în vederea amplasării
unor edificii, construirii drumurilor, efectuării săpăturilor; interesul material
presupunând executarea comenzii de săvârșire a infracțiunii în schimbul unei
remunerații materiale, etc.

În unele cazuri, dacă tăierea arborilor şi arbuştilor se face în scop de cupiditate, în

vederea luării ilegale şi gratuite a masei lemnoase rezultate, cele comise nu pot fi
calificate în baza art.231 CP RM. În această ipoteză, răspunderea urmează a fi aplicată
conform art.27 şi art.186-188, 190 sau 191 CP RM, pentru tentativa de sustragere. Însă,
nu în orice condiţii o astfel de faptă poate reprezenta tentativa de sustragere. Numai
atunci când scopul în care s-a aplicat munca umană asupra arborilor sau arbuştilor (a nu
se confunda cu scopul infracţiunii) s-a exprimat în includerea componentelor date în
circuitul marfar, în procesul de producţie, cele comise pot fi calificate potrivit art.27 şi
art.186-188, 190 sau 191 CP RM. Dimpotrivă, dacă scopul aplicării muncii umane
asupra arborilor sau arbuştilor a constat în a restabili sau a păstra situaţia ecologică
favorabilă pentru viaţa şi activitatea omului, atunci cele comise formează fapta
incriminată la art.231 CP RM.

4
 Subiectul infracţiunii specificate la art.231 CP RM este:
1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins
vârsta de 16 ani;
2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).
În afară de aceasta, în ipoteza consemnată la lit.a) art.231 CP RM, subiectul trebuie
să aibă calitatea specială de persoană responsabilă de protecţia şi paza vegetaţiei
forestiere. În lipsa unei asemenea calități, prevederea de la lit.a) art.231 CP RM este
inaplicabilă.

TEMA „DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA

MASIVELOR FORESTIERE”

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.232 CP RM îl

constituie relaţiile sociale cu privire la integritatea masivelor forestiere, apărate
împotriva distrugerii sau deteriorării în proporţii mari a masivelor forestiere în urma
folosirii imprudente a focului sau a unor surse de pericol sporit.

Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(1) art.232 CP RM îl reprezintă

masivele forestiere.
În lipsa unei specificări a legiuitorului, masivele forestiere pot face parte fie din
fondul forestier sau din fondul ariilor naturale protejate de stat, fie din: perdelele
forestiere de protecţie amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă; perdelele forestiere
de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de comunicaţie şi
pe terenurile fondului acvatic; grădinile botanice, dendrologice şi zoologice, spaţiile
verzi ale localităţilor urbane şi rurale etc.
De asemenea, nu este neapărat ca masivul forestier să reprezinte o pădure. De
aceea, la masivele forestiere se raportează şi terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră,
având o suprafaţă de până la 0,25 ha. Cu toate acestea, este obligatoriu ca arborii şi
arbuştii să formeze anume un masiv forestier, adică o masă unitară şi compactă, o
5
grupare de arbori şi arbuşti. În consecinţă, mai mulţi arbori şi arbuşti distanţaţi nu pot să
constituie un masiv forestier, deci nu pot să reprezinte obiectul material al infracţiunii
prevăzute la alin.(1) art.232 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii în cauză are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de folosire
imprudentă a focului sau a unor surse de pericol sporit;
2) urmările prejudiciabile, și anume – distrugerea sau deteriorarea în proporţii mari
a masivelor forestiere;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile; 4)
mijlocul de săvârşire a infracţiunii: focul sau sursa de pericol sporit.

Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.232 CP RM poate fi săvârşită nu doar pe calea

acţiunii, dar şi pe calea inacţiunii. Săvârșind acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă
enunţată, făptuitorul nu respectă obligaţiile stabilite în cadrul unor acte normative (de
ex., art.29, 30 și 57 din Codul silvic).

Infracţiunea specificată la alin.(1) art.232 CP RM este o infracţiune materială. Ea

se consideră consumată din momentul distrugerii sau deteriorării în proporţii mari a
masivelor forestiere. Conţinutul acestor urmări prejudiciabile se stabileşte în
conformitate cu anexele nr.1-4 din Codul silvic.

Mijlocul de săvârşire a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.232 CP RM are un

caracter obligatoriu. Acest mijloc îl constituie focul sau sursa de pericol sporit. Prin
„sursă de pericol sporit” se înţelege:
1) sursa de pericol sporit fizică:
a) mecanică (mijlocul de transport, mecanismul cu care se ridică greutăţi,
utilajul unei întreprinderi industriale etc.);
b) electrică (de exemplu, dispozitivul sau sistemul tehnic de înaltă tensiune);
c) termică (de exemplu, utilajul cazangeriilor sau al turnătoriilor);

6
 2) sursa de pericol sporit fizico-chimică (de exemplu, obiectele periclitante sub
aspectul influenţării radioactive);
3) sursa de pericol sporit chimică (substanţele toxice, inflamabile, explozive,
comburante, alte substanţe chimice periculoase);
4) sursa de pericol sporit biologic (animalele scoase la păşunat, vătămătorii
plantelor etc.);
5) sursa de pericol sporit chimico-biologică (de exemplu, pesticidele), etc.

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin imprudenţă atât faţă

de fapta prejudiciabilă, cât şi faţă de urmările prejudiciabile.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.232 CP RM este:

1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins
vârsta de 16 ani;
2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

În cele ce urmează, vom supune examinării infracţiunea specificată la alin.(2)

art.232 CP RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu privire
la integritatea masivelor forestiere, apărate împotriva distrugerii sau deteriorării
intenţionate în proporţii ce depăşesc 500 de unităţi convenţionale a masivelor forestiere
prin incendiere.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.232 CP RM îl reprezintă

masivele forestiere. Noţiunea „masiv forestier” a fost analizată cu ocazia examinării
infracţiunii specificate la alin.(1) art.232 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.232 CP RM include

următoarele patru semne:

7
 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de cauzare a distrugerii sau a
deteriorării;
2) urmările prejudiciabile, și anume – distrugerea sau deteriorarea în proporţii ce
depăşesc 500 de unităţi convenţionale a masivelor forestiere;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) metoda de săvârşire a infracţiunii: incendiere.

Săvârșind acţiunea prejudiciabilă, făptuitorul nu respectă aceleaşi obligaţii care

sunt încălcate în cazul infracţiunii specificate la alin.(1) art.232 CP RM, obligaţii pe
care le-am exemplificat mai sus.
Ceea ce particularizează infracţiunea analizată în raport cu infracţiunea prevăzută
la alin.(1) art.232 CP RM, este forma sub care evoluează fapta prejudiciabilă. În acest
plan, infracţiunea specificată la alin.(2) art.232 CP RM poate fi săvârşită numai pe calea
acţiunii. Această particularitate este condiționată de caracteristicile metodei de
incendiere, care imprimă un caracter exclusiv activ faptei incriminate la alin.(2) art.232
CP RM.
Prin „incendiere” se înţelege declanşarea unui fenomen fizico-chimic, prin care se
produce arderea uneia sau mai multor substanţe combustibile în prezenţa oxigenului din
aer.

Infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.232 CP RM este o infracţiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul distrugerii sau deteriorării în proporţii ce depăşesc
500 de unităţi convenţionale a masivelor forestiere prin incendiere. Conţinutul acestor
urmări prejudiciabile se stabileşte în corespundere cu anexele nr.1-4 ale Codului silvic.
În cazul în care fapta nu implică producerea distrugerii sau deteriorării în proporţii
ce depăşesc 500 de unităţi convenţionale a masivelor forestiere, calificarea poate fi
făcută conform următoarelor norme din Codul contravențional: alin.(1) sau (2) art.122,
art.123, 124, 126, alin.(2) art.137 ori altele.

8
 Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(2) art.232 CP RM se
caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Motivele infracţiunii în cauză pot fi
următoarele: răzbunare; invidie; ură; năzuinţa de acaparare a terenului în vederea
amplasării unor edificii, construirii drumurilor, efectuării săpăturilor; interesul material
presupunând executarea comenzii de săvârșire a infracțiunii în schimbul unei
remunerații materiale, etc.
Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.232 CP RM este: 1) persoana fizică
responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana
juridică (cu excepţia autorităţii publice).

TEMA „VÂNATUL ILEGAL”

Obiectul juridic special al infracţiunii de vânat ilegal îl formează relaţiile sociale

cu privire la biodiversitatea faunei, apărate împotriva vânatului fără autorizaţia
corespunzătoare fie în perioada interzisă, fie în locurile interzise, fie cu unelte şi metode
nepermise (braconajul), dacă acesta a cauzat daune ce depăşesc 200 de unităţi
convenţionale.

Obiectul material al infracţiunii în cauză îl reprezintă animalele sălbatice de interes

vânătoresc care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în atmosferă sau în sol şi care fac
parte din Fondul cinegetic unic de stat al Republicii Moldova.

Nu pot constitui obiectul material al infracţiunii examinate animalele domestice sau

domesticite, nici animalele sălbatice întreţinute în captivitate sau semicaptivitate în
scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative sau estetice.
Astfel, dacă scopul în care s-a aplicat munca umană asupra animalelor sălbatice (a
nu se confunda cu scopul infracţiunii) s-a exprimat în includerea acestora în circuitul
marfar, în procesul de producţie, luarea ilegală şi gratuită a animalelor sălbatice
urmează a fi calificată potrivit art.186-188, 190 sau 191 CP RM. Din contra, dacă
scopul aplicării muncii umane asupra animalelor sălbatice a constat în a restabili sau a

9
păstra situaţia ecologică favorabilă pentru viaţa şi activitatea omului, atunci dobândirea
ilegală a animalelor sălbatice formează fapta incriminată la art.233 CP RM.
De asemenea, este necesară delimitarea obiectului material al infracţiunii,
prevăzute la art.233 CP RM, de obiectul material al infracţiunii prevăzute la art.234 CP
RM. Cauza constă în utilizarea de către legiuitor în dispoziţia art.234 CP RM a
sintagmei „îndeletnicirea ilegală cu vânatul”. În acest sens, obiectul material al
infracţiunii de vânat ilegal nu pot să-l constituie acele animale sălbatice care, la
momentul comiterii infracţiunii, se află pe terenul fondului apelor sau în spaţiul aerian
deasupra acestuia, sau în solul acestuia

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.233 CP RM are următoarea

structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de vânat ilegal;
2) urmările prejudiciabile sub formă de daune ce depăşesc 200 de unităţi
convenţionale;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
În funcţie de modalitatea normativă a acţiunii prejudiciabile, acestor trei semne li
se pot adăuga alte semne ale laturii obiective, având un caracter secundar.

Conform art.2 al Legii nr.298 din 30.11.2018 a vânătorii și fondului cinegetic, prin
„vânătoare” se înțelege „căutarea, pândirea, stârnirea, gonirea, împușcarea, capturarea
sau orice altă acțiune care are ca scop capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile
de faună de interes cinegetic aflate în stare de libertate”.

Ilegalitatea vânatului presupune încălcarea de către făptuitor a unor norme de

referință pentru art.233 CP RM. Aceste norme de referință se conțin, în principal, în:
Legea nr.298/2018; Anexa nr.3 la Hotărârea Guvernului nr.254 din 13.10.2021 pentru
aprobarea actelor normative cu privire la constituirea și gestionarea Fondului cinegetic
național.

10
 În sensul art.233 CP RM, ilegalitatea acţiunii de vânat (vânătoare) presupune că
modalităţile normative cu caracter alternativ ale respectivei acţiuni sunt următoarele:
1) vânatul fără autorizaţia corespunzătoare
În conformitate cu legislația în vigoare, principalul tip de autorizație
corespunzătoare este permisul de vânătoare.
Din alin.(1) art.25 al Legii nr.298/2018 rezultă că există trei tipuri de permis de
vânătoare:
a) documentul cu regim special, eliberat de către gestionar și care permite
titularului să vâneze exemplare din speciile de faună de interes cinegetic (de exemplu,
biletul silvic);
b) foaia/fișa pentru recoltare;
c) autorizația de a vâna animale sălbatice copitate.
Carnetul de vânător și permisul de deţinere sau port şi folosire a armei de vânătoare
nu pot fi echivalate cu noțiunea „autorizația corespunzătoare” din art.233 CP RM.
Vânătoarea fără carnetul de vânător sau fără permisul de deţinere sau port şi folosire a
armei de vânătoare se sancționează conform alin.(2) art.128 din Codul contravențional.

2) vânatul în perioada interzisă

Vânătoarea nu este interzisă atunci când se efectuează în perioadele indicate în
Anexa la Legea nr.298/2018. În această lege este prevăzută posibilitatea de modificare
de către Ministerul Mediului a termenelor permise pentru vânătoare.
Se interzice vânătoarea mai devreme de o oră până la răsăritul soarelui şi după o
oră de la asfinţitul acestuia.

3) vânatul în locurile interzise

Desfășurarea acțiunilor de vânătoare este interzisă în următoarele locuri:
a) suprafețele fondului cinegetic neproductive;
b) zonele nucleu de protecție integrală a ariilor naturale protejate de stat;
c) teritoriul cu lățimea de 1 km de la frontiera de stat către interior, de-a lungul
frontierei pe uscat și pe apele de frontieră;

11
 d) terenurile sportive și cimitirele;
e) terenurile din intravilanul localităților, precum și teritoriile cu lățimea de 2 km
de la periferiile municipiilor Chișinău, Bălți, Tiraspol și Bender;
f) teritoriile cu lățimea de 500 m de la periferiile celorlalte localități, etc.

4) vânatul cu unelte nepermise

Se consideră ilicită:
a) utilizarea armelor care nu sunt omologate sau recunoscute, în condițiile legii,
pentru practicarea vânătorii;
b) utilizarea în cadrul vânătorii a alicelor cu diametru mai mare de 5 mm;
c) capturarea sau dobândirea exemplarelor din specii de faună de interes cinegetic
cu ajutorul aparatelor de vedere pe timp de noapte, al aparatelor laser, al dispozitivelor
optice/optice electronice instalate pe arme, al camerelor de termoviziune, al oglinzilor,
al obiectelor orbitoare și altor aparate de iluminat artificiale;
d) instalarea plaselor, a ieterelor, a laţurilor, a fileurilor, a curselor și a capcanelor
care nu sunt autorizate;
e) folosirea arbaletelor, armelor pneumatice, precum și a armelor de model militar,
a armelor cu țeava ghintuită de calibru mai mic de 22 WMR și a altor tipuri de arme și
muniții neaprobate de conducătorul vânătorii pentru toate tipurile de vânătoare, etc.

5) vânatul prin metode nepermise

Se consideră ilicită:
a) dobândirea exemplarelor aflate în primejdie (salvându-se de incendii, de
inundaţii, fiind hămesite, la trecerea peste gheaţă, prin apă sau prin zăpadă adâncă etc.),
păsărilor care năpârlesc, precum şi a femelelor gestante şi a celor cu făt;
b) folosirea animalelor orbite sau mutilate ca apelanți;
c) vânarea cerbilor, căpriorilor, muflonilor prin gonire sau cu câîini de vînătoare
gonitori;
d) vânarea păsărilor de apă la gurile formate pe suprafața apei înghețate, dacă
suprafața liberă a apei nesituată la gurile respective este înghețată pe mai mult de 70%;

12
 e) vânarea puilor nezburători ai acestora;
f) desfășurarea vânătorii din mijloacele de transport terestru sau aerian;
g) desfășurarea vânătorii asupra păsărilor de apă din şalupe, din bărci cu motor,
din alte mijloace mecanice plutitoare în timpul mișcării mijloacelor respective pe apă,
etc.

Infracţiunea specificată la art.233 CP RM este o infracţiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul producerii daunelor ce depăşesc 200 de unităţi
convenţionale.
În situația în care fapta nu implică producerea unor asemenea urmări, răspunderea
se poate aplica pentru următoarele fapte prevăzute în Codul contravențional:
– încălcarea prevederilor actelor normative privind folosirea şi protecţia fondului
cinegetic, privind vânatul şi alte feluri de folosire a resurselor cinegetice (alin.(1)
art.128);
– vânătoarea fără autorizaţie (licenţă), fără carnet de vânător sau fără autorizaţie de
portarmă şi de folosire a armei de vânătoare, pentru depăşirea normelor stabilite de
recoltare a vânatului, precum şi pentru vânătoarea în locurile interzise şi în perioadele
de prohibiţie, pentru folosirea armelor, uneltelor şi metodelor interzise (alin.(2) art.128);
– încălcarea modului stabilit de folosire a regnului animal în rezervaţiile naturale şi
în alte arii naturale protejate de stat (art.139);
– capturarea sau nimicirea animalelor incluse în Cartea Roşie a Republicii
Moldova şi în anexele la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de
faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES), precum şi pentru comiterea altor acţiuni sau
inacţiuni ce pot cauza reducerea numărului acestor animale sau dispariţia lor (alin.(1)
art.140).

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la art.233 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. Motivele infracţiunii în cauză pot fi următoarele: interesul
material; interesul sportiv; interesul recreativ; patima vânătorească, etc.

13
 Subiectul infracţiunii de vânat ilegal este:
1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins
vârsta de 16 ani;
2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

Răspunderea se agravează conform alin. (2) art. 233 CP RM, dacă subiect este
persoana cu funcţie de răspundere, persoana publică sau persoana cu funcţie de
demnitate publică. Noțiunile care desemnează aceste trei calități speciale sunt definite în
art. 123 CP RM.

TEMA „ÎNDELETNICIREA ILEGALĂ CU PESCUITUL, VÂNATUL SAU

CU ALTE EXPLOATĂRI ALE APELOR”

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.234 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la biodiversitatea faunei și florei, apărate împotriva
îndeletnicirii ilegale cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea
substanţelor explozive şi otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei,
dacă aceasta a cauzat daune ce depăşesc 200 de unităţi convenţionale.

Obiectul material al infracţiunii în cauză îl reprezintă, după caz:

1) peştii sau alte organisme acvatice (raci, broaşte, moluşte, lipitori etc.) care
alcătuiesc fondul piscicol;
2) animalele sălbatice de interes vânătoresc care vieţuiesc în mod natural, care fac
parte din Fondul cinegetic unic de stat al Republicii Moldova, şi care, la momentul
comiterii infracţiunii, se află pe terenul fondului apelor sau în spaţiul aerian deasupra
acestuia, sau în solul acestuia;
3) algele, alte plante care vieţuiesc în condiţii naturale în obiective acvatice.
Nu pot să reprezinte obiectul material al infracţiunii examinate peştii sau alte
organisme acvatice, animalele sălbatice, plantele asupra cărora s-a aplicat munca umană
în vederea includerii lor în circuitul marfar, în procesul de producţie. În aceste condiţii,

14
luarea ilegală şi gratuită a peştilor, a altor organisme acvatice, a animalelor sălbatice sau
a plantelor urmează a fi calificată în baza art.186-188, 190 sau 191 CP RM. Dimpotrivă,
dacă scopul aplicării muncii umane asupra peştilor, altor organisme acvatice, animalelor
sălbatice sau plantelor s-a exprimat în restabilirea sau păstrarea situaţiei ecologice
favorabile pentru viaţa şi activitatea omului, atunci dobândirea ilegală a acestora
formează fapta incriminată la art.234 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.234 CP RM are următoarea

structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de îndeletnicire ilegală cu pescuitul,
vânatul sau cu alte exploatări ale apelor;
2) urmările prejudiciabile sub formă de daune ce depăşesc 200 de unităţi
convenţionale;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) mijlocul de săvârşire a infracţiunii: substanţe explozive sau otrăvitoare ori alte
mijloace de nimicire în masă a faunei.

Noţiunea de vânat (vânătoare), care desemnează acțiunea prejudiciabilă examinată,

a fost definită cu ocazia analizei infracţiunii prevăzute la art.233 CP RM.
Potrivit art.3 al Legii privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura, prin
„pescuit”, se înţelege capturarea peştelui sau a altor organisme acvatice în scop
industrial/comercial, sportiv, de amator, ameliorativ, ştiinţific şi de control.
Exploatările de ape, altele decât vânatul sau pescuitul, se exprimă în:
a) colectarea algelor, a altor plante, care vieţuiesc în condiţii naturale în obiective
acvatice, sau a părţilor acestora (fructe, flori, frunze, coji, seminţe, muguri, tulpini,
ramuri, rădăcini, bulbi, rizomi etc.);
b) folosirea acestor obiecte ale regnului vegetal în scopuri ştiinţifice, culturale,
educaţionale, turistice, de ameliorare a sănătăţii, recreative, estetice sau sportive.

15
 Pentru aplicarea răspunderii în baza art.234 CP RM, este necesar ca îndeletnicirea
cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor să aibă un caracter ilegal.
Ilegalitatea acestei acţiuni presupune că pescuitul, vânatul sau alte exploatări ale apelor
se desfăşoară: în lipsa certificatului de atribuire a cotei anuale de pescuit
industrial/comercial, a permisului de pescuit industrial/comercial, a permisului de
pescuit sportiv şi de amator sau a altor autorizaţii, ori în locurile sau perioadele
neprevăzute de lege, ori prin metode nepermise.
Cât priveşte ilegalitatea vânatului, condiţiile acesteia au fost examinate în legătură
cu analiza infracţiunii prevăzute la art.233 CP RM. Totodată, sub incidenţa art.234 CP
RM intră vânatul:
a) fără carnetul de vânător;
b) fără autorizaţia de portarmă şi de folosire a armei de vânătoare;
c) cu carnetul de vânător nevalabil;
d) cu carnetul de vânător ce aparţine altei persoane;
e) cu depăşirea normelor stabilite de recoltare a vânatului;
f) cu arme de vânătoare ce aparţin altei persoane fizice sau juridice.
Reamintim că, în acest caz, obiectul material al infracțiunii specificate la art.234
CP RM îl reprezintă animalele sălbatice de interes vânătoresc care vieţuiesc în mod
natural, care fac parte din Fondul cinegetic unic de stat al Republicii Moldova, şi care,
la momentul comiterii infracţiunii, se află pe terenul fondului apelor sau în spaţiul
aerian deasupra acestuia, sau în solul acestuia.
În alt context, conform art.48 al Legii privind protecţia mediului înconjurător,
recoltarea în scopul comercializării a unor resurse acvatice naturale, precum peşti, raci,
broaşte, moluşte, lipitori, păsări de apă, ouă de păsări de apă se admite numai cu
autorizaţia autorităţilor administraţiei publice locale.

Mijlocul de săvârşire a infracţiunii prevăzute la art.234 CP RM are un caracter

obligatoriu. Se au în vedere, după caz:
1) substanţele explozive;
2) substanţele otrăvitoare;

16
 3) alte mijloace de nimicire în masă a faunei.
Prin „alte mijloace de nimicire în masă a faunei” trebuie de înţeles: curentul
electric; substanţele toxice, etc.

Infracţiunea specificată la art.234 CP RM este o infracţiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul producerii daunelor ce depăşesc 200 de unităţi
convenţionale. Conţinutul acestor urmări prejudiciabile se stabileşte în corespundere cu
anexa nr.2 la Legea privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura.
Dacă fapta nu implică producerea unor astfel de urmări, răspunderea poate fi
aplicată pentru următoarele fapte prevăzute în Codul contravențional:
– încălcarea regulilor de protecţie a resurselor piscicole (alin.(1) art.114);
– încălcarea regulilor de pescuit, cu excepţia pescuitului în obiectivele acvatice
aflate în gestiune privată, dacă fapta nu constituie infracţiune (alin.(2) art.114);
– încălcarea regulilor de protecţie a resurselor piscicole, presupunând pescuitul ori
distrugerea unor specii valoroase de peşte şi de plante acvatice sau a altor reprezentanţi
ai faunei şi florei acvatice (alin.(4) art.114);
– pescuitul cu utilizarea curentului electric, a explozivilor, a substanţelor
otrăvitoare, narcotice sau reactive de orice fel (alin.(5) art.114).

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la art.234 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. Motivele infracţiunii analizate pot fi următoarele: interesul
material; interesul sportiv; interesul recreativ; patima pescuitului, etc.

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.234 CP RM este:

1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins
vârsta de 16 ani;
2) persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

17