Tema:Zonele de protecţie şi recreaţie

1.Definirea noțiunilor cheie.

2. Descrierea zonelor de protecție a bazinelor acvatice și a complexelor din fondul
ariilor naturale protejate de stat.
3. Clasificarea zonelor de protecţie şi recriaţie/spațiilor verzi.
4. Evidențierea și monitorizarea spațiilor verzi.

În Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă

nr.440/1995 cât și HG nr. 737/2002, privind reglementarea funcţionării zonelor de
recreere aferente bazinelor acvatice, găsești următoarele noțiuni:
Zonă protejată – zonă destinată protecției apelor de suprafață și a celor subterane
sau conservării habitatelor și a speciilor care depind în mod direct de apă;
Zonă de protecţie sanitară - teritoriul cuprins între sursele de poluare (chimică, fizică
sau biologică) ale unui obiectiv până la zonele protejate;
Zonă de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă - teritoriul aferent obiectivului
acvatic cu dimensiuni stabilite, destinat pentru protecţia apelor de suprafaţă
împotriva poluării, epuizării şi înnămolirii.

spaţiu verde - sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor
peisagistice intravilane şi extravilane ale localităţilor urbane şi rurale (peisaje naturale,
sectoare ale cursurilor de apă şi bazine acvatice, construcţii rutiere, horticole,
locative), important din punct de vedere estetic, biologic şi ecologic, care include, de
regulă, o comunitate de vegetaţie (lemnoasă arborescentă, arbustivă, floricolă şi
erbacee) şi animale;

Zona de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă

(1) Zona de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă include lunca rîului,
primele terase supraluncă, muchiile şi povîrnişurile abrupte ale malurilor principale,
rîpile şi văgăunile care intră nemijlocit în valea rîului.

(2) În zona de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă se Instalează un

regim special de activitate economică.

(3) În cazul folosirii surselor de apă de suprafaţă pentru alimentarea

centralizată cu apă în scopul satisfacerii necesităţilor de apă potabilă în locurile de
captare a apei se stabilesc zone de protecţie sanitară, ce prevăd un regim special de
exploatare.

Fîşia riverană de protecţie a apelor

 În zona de protecţie a apelor se separă fîşia riverană de protecţie a apelor în
hotarele căreia activitatea economică este strict limitată.

Conform articolului 3 din Legea nr.440/1995 cu privire la zonele şi fâşiile de

protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă zona de protecţie a apelor râurilor şi
bazinelor de apă include:
lunca rîului;
primele terase supraluncă;
muchiile şi povîrnişurile abrupte ale malurilor principale;
râpile şi văgăunile care intră nemijlocit în valea râului.

În zona de protecţie a apelor râurilor şi a bazinelor de apă, se instalează un regim

special de activitate economică.

În cazul folosirii surselor de apă de suprafaţă pentru alimentarea centralizată cu apă,

în scopul satisfacerii necesităţilor de apă potabilă în locurile de captare a apei se
stabilesc zone de protecţie sanitară, ce prevăd un regim special de exploatare.

Vă propun să analizăm articolul 6 al Legii 440/1995 cu privire la zonele şi fîşiile de

protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă, cum sunt stabilite dimensiunile
acestor zone.

Zonele de protecție a râurilor și bazinelor de apă se stabilesc în dependență de

mărimea lor, astfel deosebim:

Pâraie ce au zona de protecție a apelor cel puțin 15 metri ambele maluri.

Râuri și bazine acvatice ce au zona de protecție a apelor cu o lăţime de cel puţin 500
metri de la muchia taluzului riveran al albiei pe maluri, dar nu mai departe de
cumpăna apelor.
Râuri mari cum ar fi: Nistru, Prut și Dunărea au cel puţin 1000 metri.

Dimensiunile zonelor şi fâşiilor de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă, se

stabilesc în dependență de lățime, lungime și caracterul pantelor bazinelor acvatice.

1. Asfel, lăţimea fâşiilor riverane de protecţie a apelor se stabileşte, în dependenţă de

lungimea râurilor, reieșind din următoarele mărimi:
pentru râuleţe şi rîuri mici - cel puţin 20 metri;
pentru râuri mijlocii - cel puţin 50 metri;
pentru râuri mari - cel puţin 100 metri.
2. Pentru bazinele de apă, situate în albiile râurilor, precum şi pentru izvoarele
acestor râuri, lăţimea fâşiilor riverane se stabileşte în dependenţă de lungimea râului
și caracterul pantelor aferente.

La fel, lăţimea fâşiei riverane de protecţie a apelor, se stabileşte în dependenţă de

activitatea proceselor de eroziune, de caracterul reliefului, particularităţile de folosire
a râului sau a bazinului de apă, precum şi de existenţa luncii înmlăştinite.

Zonele de protecţie sanitară sunt create în cadrul a trei perimetri:

a) perimetrul I – zona de protecţie sanitară cu regim sever, include teritoriul
prizei de apă;
b) perimetrul II – zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie;
c) perimetrul III – zona de protecţie sanitară cu regim de observaţie, include
teritoriile adiacente unde se prevăd măsuri de protecţie a apei contra poluărilor.
Pentru delimitarea perimetrilor zonelor de protecţie sanitară ,vor fi luate în
considerare:
a) parametrii fizico-geografici, hidrogeologici şi hidrologici;
b) sursele existente/potenţiale de poluare şi diapazonul zonei de influenţă
negativă (contaminare) asupra surselor de apă;
c) clasa şi gradarea poluanţilor (chimică, biologică, îndeosebi microbiologică);
d) nivelul de protecţie naturală şi potenţialul de autoepurare a resurselor de
apă (în baza investigaţiilor).

Procesul de poluare a prizelor de apă poate avea loc ca urmare a activităţilor umane,
economice şi sociale, iar factorii ce determină riscurile de poluare a prizelor de apă
sunt următorii:
1) poluarea cu agenţi patogeni: bacterii, viruşi sau alte organisme vii;
2) poluarea chimică cu:
a) substanţe fitoterapeutice provenite din combaterea dăunătorilor în agricultură şi
silvicultură, precum şi compuşi ai azotului, fosforului şi potasiului, rezultaţi din
aplicarea îngrăşămintelor în agricultură;
b) substanţe chimice provenite din activitatea industrială sau din utilizarea
produşilor chimici, ca: fenol, gudroane, detergenţi, petrol şi reziduuri de petrol,
uleiuri, combustibili lichizi, coloranţi, cianuri, metale grele etc;
c) substanţe radioactive;
3) poluarea termică cu ape cu temperatură ridicată, evacuate de la instalaţiile de
răcire ale unităţilor industriale.

Datorită regimului special de activitate, evidențiat la nivelul zonelor de protecţie a

apelor râurilor şi bazinelor acvatice, a fost scos în evidență rolul major al acestor
zone, cum ar fi:

1.Protecția și utilizarea sustenabilă a resurselor de apă de suprafață, în scopul

satisfacerii necesităţilor cu apă potabilă a populației;
2.Delimitarea zonelor de protecție a apelor râurilor şi bazinelor de apă, împotriva
poluării, epuizării şi înnămolirii, precum şi folosirea terenurilor aferente lor;
3. Conservarea florei și faunei acvatice;
4. Asigurarea populației cu zone special amenajate pentru agrement, recreere și turism;
5. Monitorizarea calității factorilor de mediu din perimetrele zonelor delimitate în
scop: educativ, de cercetare și științific.
Zona de protecție a obiectivelor și a complexelor din fondul ariilor protejate
(1) Pentru reducerea impactului antropic asupra obiectelor şi complexelor din
fondul ariilor protejate, pe teritoriul adiacent lor se stabileşte zonă de protecţie.
Limitele acestei zone sînt trasate în documentaţia de urbanism şi amenajare a
teritoriului, care se aprobă de Guvern.
(2). Lăţimea zonei de protecţie a categoriilor de obiecte şi complexe din fondul
ariilor protejate se stabileşte astfel:
a) pentru rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional, rezervaţia biosferei - 100 - 150
m;
b) pentru monumentul naturii:
geologic şi paleontologic, hidrologic, zoologic, botanic şi mixt - 500-1000 m;
arbore secular şi specie de plante rară -30-50 m;
c) pentru rezervaţia naturală, rezervaţia peisajeră (de peisaj geografic),
rezervaţia de resurse, aria cu management multifuncţional - 700-1000 m;
d) pentru grădina dendrologică, monumentul de arhitectură peisajeră şi
grădina zoologică -100-150 m;
e) pentru zona umedă de importanţă internaţională – 1000 – 1500 m.
(3) Zona de protecţie a ariilor naturale protejate se stabileşte în funcţie de
configuraţia hotarelor naturale ale localităţilor, terenurilor agricole, drumurilor etc.
Terenurile din zona de protecţie rămîn la dispoziţia deţinătorilor. Hotarele ei
se marchează în natură cu borne de reprezentanţii autorităţilor administraţiei
publice locale şi de reprezentanţii Inspectoratului Ecologic de Stat.

În zona de protecţie se admite:

 a) desfăşurarea de activităţi economice tradiţionale ce nu conduc la schimbări
esenţiale în evoluţia proceselor naturale;
b) crearea de condiţii optime de trai pentru animalele sălbatice;
c) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;
d) organizarea unor zone de recreaţie reglementată.
Art.86. - În zona de protecţie sînt interzise:
a) efectuarea fără autorizaţie a vînatului, pescuitului şi capturării de animale;
b) tăierile rase;
c) construirea de obiecte şi depozite pentru păstrarea de chimicale şi
îngrăşăminte minerale, alte obiecte auxiliare;
d) staţionarea vehiculelor în alte locuri decît cele indicate special.
e) aplicarea pesticidelor; .
f) amplasarea fermelor şi complexelor zootehnice;
g) construcţia şi amplasarea staţiilor de alimentare cu petrol, obiectelor
pentru prepararea soluţiilor chimice şi pentru depozitarea produselor petroliere,
sălilor de cazane, acumulatoarelor de. ape reziauale, punctelor de deservire tehnică,
spălătoriilor, obiectelor agricole şi industriale, care pot avea un impact ecologic
distructiv;
h) construcţia colectoarelor de canalizare şi a instalaţiilor de epurare a apelor
reziduale.
Clasificarea spaţiilor verzi conform amplasamentului

(1) Spaţiile verzi se împart, conform amplasamentului, în spaţii verzi urbane şi

rurale.

(2) Spaţiile verzi urbane se împart în:

a) spaţii verzi intravilane, incluzînd formaţiuni de spaţii verzi cuprinse în

perimetrul construit al oraşului, precum şi masivele verzi alăturate acestora;

b) spaţii verzi extravilane, cuprinzînd pădurile-parc, spaţiile verzi din zonele

de agrement şi alte categorii de spaţii verzi suburbane care au în principal funcţia de
a asigura odihna într-un cadru natural.

(3) Spaţiile verzi rurale se aseamănă, în general, cu cele urbane, dar au şi

unele caracteristici particulare:

a) spaţiile verzi de folosinţă generală (parcuri, grădini, scuaruri etc.) sînt mai
reduse ca dimensiuni, în cadrul acestora, adeseori, fiind amplasate terenuri de sport
şi alte dotări;
 b) în cadrul plantaţiilor predomină speciile locale, rezistente şi adaptate, care
nu necesită îngrijiri speciale.

Clasificarea spaţiilor verzi conform funcţionalităţii

În dependenţă de funcţiile şi modul de folosinţă, se disting următoarele

categorii de spaţii verzi:

1) spaţii verzi de folosinţă generală:

a) scuaruri;

b) grădini;

c) parcuri;

d) păduri-parc;

e) spaţii verzi din cuprinsul arterelor de circulaţie;

2) spaţii verzi cu acces limitat:

a) parcuri sportive;

b) spaţii verzi de pe lîngă instituţiile preşcolare, de învăţămînt şi de cercetări

ştiinţifice;

c) spaţii verzi de pe lîngă instituţiile sanitare şi curative;

d) spaţii verzi pentru recreerea copiilor şi tineretului;

e) spaţii verzi din incinta întreprinderilor şi din zonele de protecţie ale

acestora;

f) spaţii verzi de pe lîngă locuinţe;

3) spaţii verzi cu profil specializat:

a) grădini botanice;

b) grădini dendrologice;

c) grădini şi parcuri zoologice;

 d) parcuri pentru expoziţii;

e) grădini de trandafiri, liliac, plante alpine etc.;

f) plantaţii în cimitire;

4) spaţii verzi cu funcţii utilitare:

a) plantaţii pentru consolidarea terenurilor;

b) plantaţii de protecţie a surselor de apă;

c) plantaţii de protecţie contra incendiilor;

5) spaţii verzi din zonele turistice şi de agrement.

Amenajarea, evidența și monitoringul spațiilor verzi

(1) Amenajarea spaţiilor verzi include un sistem de măsuri pentru asigurarea

gospodăririi raţionale a acestora, regenerarea eficientă, paza şi protecţia lor,
estimarea valorilor recreative şi pentru ameliorarea mediului. Amenajarea se
efectuează pentru categoriile de spaţii verzi menţionate la art.16 pct.1) lit.b), c) şi d).

(2) Amenajarea spaţiilor verzi se efectuează, conform unui sistem unic, de

către serviciile speciale de amenajament silvic în baza contractului cu autorităţile
publice locale, o dată la 10 ani, din contul bugetelor locale, şi include următoarele
lucrări:

a) delimitarea hotarelor şi organizarea internă a teritoriilor;

b) executarea de lucrări topografico-geodezice şi de cartografiere specială;

c) inventarierea, prin determinarea compoziţiei şi vîrstei arboreturilor, a

caracteristicilor calitative şi cantitative;

d) stabilirea terenurilor care necesită efectuarea lucrărilor de îngrijire, de

igienă şi de reconstrucţie, a măsurilor de regenerare, ameliorare, pază şi protecţie şi a
altor măsuri, precum şi determinarea ordinii şi modalităţilor de executare a lor;

e) determinarea volumului tăierilor de îngrijire, de igienă, de reconstrucţie şi

a altor lucrări silvice;
 f) stabilirea volumului de măsuri destinate regenerării, apărării împotriva
incendiilor, bolilor şi dăunătorilor, precum şi a volumelor altor lucrări;

g) inventarierea şi evaluarea stării construcţiilor utilitare şi ornamentale.

(3) Amenajamentele spaţiilor verzi proprietate publică sînt coordonate cu

organele silvice şi aprobate de organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru
mediu, fiind obligatorii pentru gestionarii de terenuri cu spaţii verzi.

(4) Amenajarea spaţiilor verzi cu statut de arii naturale protejate de stat se

reglementează de legislaţia în vigoare.