1.

1. Importanta si necesitatea protectiei apei

Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi ameliorarea calităţii

şi productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului,
sănătăţii umane şi a bunurilor materiale. Ea reprezintă o activitate obligatorie a structurilor de
gospodărire a apelor, organelor de protecţie a mediului şi a autorităţilor administraţiei publice
locale, orientată spre protecţia, menţinerea şi reabilitarea parametrilor iniţiali, cantitativi şi
calitativi, ai obiectivului acvatic. Toate apele (obiectivele acvatice) sînt ocrotite împotriva
poluării, epuizării, impurificării, care pot prejudicia sănătatea populaţiei şi pot conduce la
diminuarea rezervelor piscicole, la degradarea condiţiilor de aprovizionare cu apă şi altor
fenomene negative, cauzate de modificarea proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale
apelor, reducerea însuşirii lor de epurare naturală, perturbarea regmului hidrologic şi
hidrogeologic. (art.87 CA)
Apa este importantă pentru esenţa vieţii si pentru înfaptuirea tuturor activitaţilor umane,
fiind folosita în alimentaţie, agricultură, industrie, servicii, dezvoltare urbanistică, transport şi
navigaţii, pescuit, etc. Considerată mult timp drept sursă inepuizabilă, apa nu este totuşi
disponibilă în cantităţi suficiente şi de o calitate corespunzătoare în anumite perioade si în
anumite regiuni ale globului.
Deficitul natural corelat cu explozia demografică, cu gradul înalt de urbanizare, de
dezvoltare a unor industrii mari consumatoare de apă, dar si mari poluante, au determinat
apariţia si accentuarea fenomenului dublu, denumit 'secatuirea si poluarea apelor'

Protecţia apelor, în sens larg, se realizează sub trei forme principale:

 Protecţie cantitativă, realizată prin folosirea raţională şi protecţia apelor împotriva epuizării;
 Protecţie calitativă, realizată în forma prevenirii şi combaterii poluării;
 Protecţie sanitară, orientată împotriva contaminării sau impurificării apelor.

În vederea protecţiei cantitative a resurselor de apă, legislaţia în vigoare stipulează şi

asigură:
- dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se
stabileşte prin autorizaţia organelor de stat pentru gestionarea fondului apelor;
- obligativitatea respectării de către utilizatorii de apă a normelor de consum de apă pe
unitatea de produs sau pe activitate se stabileşte la nivelul celor mai bune performanţe ale
tehnologiilor folosite şi economisirii apei prin folosire judicioasă, recirculare şi folosire
repetată.
Protecţia calitativă a apelor se realizează prin:
- interzicerea poluării în orice mod a resurselor de apă;
Prin poluarea apelor se înţelege orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a
apei, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate, produsă direct sau indirect de
activităţi umane, care o fac improprie folosirii în scopurile în care această folosire era posibilă
înainte de a interveni alterarea.
În acest scop, Codul Apelor:
* interzice deversarea în obiectivele acvatice a deşeurilor industriale, menajere şi de altă
natură;
* nu admite poluarea şi impurificarea apelor cu derivate petroliere, substanţe chimice şi alte
produse ale activităţii de producţie;
* nu admite poluarea şi impurificarea suprafeţei bazinelor de recepţie, a stratului de gheaţă din
bazine şi cursul de apă cu deşeuri de producţie, menajere şi de altă natură, precum şi derivate
petroliere şi substanţe chimice, spălarea cărora va conduce la degradarea calităţii apelor de
suprafaţă şi a celor subterane;
* nu admite poluarea apelor cu îngrăşăminte şi produse toxice.
- stabilirea de norme de calitate a resurselor de apă în general, de norme de calitate a apei
potabile, de limite de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă şi de
limite de descărcare maxim admise;
- stabilirea unor restricţii şi interdicţii de siguranţă în cazul punerii în funcţiune de obiecte
economice noi sau dezvoltarea celor existente, realizarea de lucrări noi pentru alimentare cu
apă potabilă sau industrială ori de extindere a celor existente, aruncarea sau introducerea în
orice mod a deşeurilor de orice fel, evacuarea de ape uzate;
- stipularea în sarcina utilizatorilor de apă a unor obligaţii în vederea folosirii raţionale şi
protejării calităţii resurselor de apă;
- elaborarea de planuri de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale şi de sancţionare
a poluărilor intenţionate.

Protecţia sanitară are drept scop prevenirea pericolului de alterare a calităţii apelor prin
contaminarea acestora cu bacterii, virusuri sau alte organisme vii sau impurificarea chimică cu
substanţe fitofarmaceutice, substanţe chimice, contaminare radioactivă sau poluare termică.
Aceasta se realizează prin aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii apelor, stabilite prin acte
normative în vigoare, precum şi prin instituirea, în jurul surselor de apă, lucrărilor de captare,
construcţiilor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, zăcămintelor de ape minerale
utilizate pentru cură internă, lacurilor şi nămolurilor terapeutice, de zone de protecţie sanitară
în care se impun, diferenţiat, restricţii specifice în scopul evitării alterării calităţii apelor.

În scopul menţinerii unui regim favorabil sănătăţii rîurilor, lacurilor naturale, lacurilor de
acumulare, apelor subterane şi altor obiective acvatice, precum şi pentru prevenirea eroziunii
solurilor, colmatării bazinelor, degradării condiţiilor de viaţă ale animalelor acvatice, pentru
reducerea intensităţii oscilaţiilor scurgerilor etc, se stabilesc zone riverane de protecţie şi zone
de împădurire de protecţie a apelor, se realizează măsuri de ameliorare silvică, antierozionale,
hidrotehnice şi de altă natură. (art.97 CA)
Utilizatorii resurselor acvatice sînt obligaţi să realizeze măsuri pentru prevenirea şi
lichidarea efectelor distructive ale apelor:
a) revărsări ale apelor, inundaţii şi subinundaţii;
b) distrugerea malurilor, îndigurilor de protecţie şi a altor construcţii;
c) înmlăştinirea şi salinizarea terenurilor;
d) eroziunea solurilor, formarea rîpelor, alunicărilor de teren, a cursurilor noroiase de apă din
ploi torenţiale şi a altor fenomene periculoase. (art.99 CA).

La nivel general, menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale a apelor se

realizează printr-un ansamblu de reglementări privind:
a) normele tehnice referitoare la protecţia apelor şi ecosistemelor acvatice, inclusiv a
populaţiei umane în cazul poluării accidentale;
b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apă şi ecosistemelor acvatice,
realizarea construcţiilor hidrotehnice, pentru lucrările de irigare şi regularizare a cursurilor de
apă de irigaţii şi de desecare-drenaj;
c) standardele de emisie;
d) standardele de calitate a apelor;
e) cerinţele de evacuare şi epurare a apelor uzate.
Folosirea raţională şi protecţia apelor poate fi atinsă prin stimulare economică, şi anume
prin:
a) stabilirea unei plăţi pentru folosirea resurselor de apă şi deversarea substanţelor poluante în
obiectivele acvatice;
b) acordarea unor înlesniri de creditare şi altor avantaje beneficiarilor de folosinţă a apei
pentru implementarea unor tehnologii şi cicluri de producţie hidroeconomicoase şi cu deşeuri
minime, pentru realizarea altor activităţi de mare eficienţă în domeniul protecţiei apelor;
c) vînzarea licenţei (autorizaţiei) pentru dreptul de deversar al substanţelor poluante în
obiectivele acvatice;
d) obligarea beneficiarilor de folosinţă a apei să remedieze starea ecologică a obiecvtivelor
acvatice;
e) încasarea în modul stabilit a compensaţiilor băneşti pentru prejudiciul cauzat prin
încălcarea legislaţiei apelor;
f) luarea de măsuri pentru ameliorarea stării zonelor de protecţie sanitară ale surselor de
alimentare cu apă, optimizarea regimului de exploatare a prizelor de ape subterane şi
îmbunătăţirea evidenţei funcţionării acestor prize;
g) şi alte modalităţi de stimulare economică a activităţii de protecţie a apelor. (art.90 CA).
2. Clasificarea apelor supuse protectiei
Clasificarea apelor in diferite categorii care au consacrate regimuri juridice distincte, se
face dupa următoarele criterii:
a) Din punct de vedere al administrării lor, apele se grupeaza în ape internaţionale, teritoriale
si naţionale.
- Apele internaţionale - sunt cele ce întra sau trec prin graniţele a doua sau mai multe state;
cele cu privire la care doua sau mai multe state sunt riverane si cele cu privire la care
interesele unor state straine au fost recunoscute prin tratate si convenţii internaţionale.
- Apele teritoriale (maritime interioare) - sunt cele cuprinse între ţărm si largul mării,
întinderea lor fiind stabilită prin legea natională si prin convenţiile internaţionale în materie.
- Apele naţionale - sunt fluviile, rîurile, canalurile si lacurile navigabile interioare, fluviile si
rîurile de frontiera stabilite prin acte juridice internaţionale.
b) După aşezarea si destinaţia lor, apele se grupează:
- ape de suprafaţă (rîuri, lacuri cu apa dulce, fluvii) si ape subterane;
- ape de folosinţă naturală - destinate satisfacerii nevoilor populaţiei (ape potabile, ape pentru
populaţie);
- ape destinate agriculturii (pentru irigaţii şi alte activităti);
- ape cu destinaţie industrială (utilizate pentru navigaţie, pescuit , producerea energiei
electrice).
c) După forma de proprietate existenţa asupra apelor, distingem:
- ape ce aparţin domeniului public (includ apele de suprafaţă cu albii mai mari de 5 km,
bazine hidrografice peste 10 km2, apele subterane, apele maritime interioare) ;
- ape ce aparţin domeniului privat (includ apele cu albii sub 5 km si cu bazine hidrografice
sub 10 km2).

REGIMUL JURIDIC AL APELOR

1. Regimul juridic general, actual, al apelor

Considerate ca fiind 'o resursa naturala regenerabila, vulnerabila si limitata, element
indispensabil pentru viata si pentru societate, materie prima pentru activitati productive, sursa
de energie si cale de transport, determinant in mentinerea echilibrului ecologic '4, se impune
crearea unui regim juridic capabil sa raspunda necesitatilor de protejarea si ocrotirea apelor,
de asigurare a utilizarii lor complexe si rationale, in scopul prezervarii pentru generatiile ce
vor urma.
Principalele acte normative ce stabilesc regimul juridic al apelor, privind administrarea,
gospodarirea si protectia acestora si a ecosistemelor acvatice sunt: Legea apelor nr.107/1996,
modificata de legea nr.192 din 2001 si de Hotararea de Guvern nr.107 din 20025, Legea
nr.18/1991 privind fondul funciar, republicata in 1998, Legea nr.137/1995 privind protectia
mediului, republicata in 2000, Hotararea Guvernului nr.188/2002 privind regimul apelor
uzate, Constitutia Romaniei din 2003, etc.
Legea nr.107/1996 stabileste urmatoarele obiective si reguli in domeniu6:
- conservarea, dezvoltarea si protectia resurselor de apa;
- protectia impotriva oricaror forme de poluare si de modificare a caracteristicilor apelor;
- valorificarea complexa a apelor ca resursa economica, repartitia rationala si echilibrata a
acestora;
- conservarea si protejarea ecosistemelor acvatice;
- apararea impotriva inundatiilor si a altor fenomene hidrometeorologice periculoase;
- satisfacerea cerintelor de apa ale industriei, agriculturii, turismului, transportului si a oricaror
activitati umane.

ASPECTE LEGATE DE ADMINISTRAREA, GOSPODARIREA SI FOLOSIREA

APELOR
 1. Consideratii generale privind domeniul public al apelor
Conform legislatiei in vigoare, administrarea, gospodarirea si folosinta apelor in mod complex
si rational trebuie sa se bazeze pe principiile conform carora cantitatea si calitatea acestora
trebuie sa constituie un tot unitar. Gospodarirea apelor trebuie sa aiba la baza principiile
solidaritatii umane si interesului comun, pentru realizarea maximului de profit social (prin
colaborarea si cooperarea administratorilor, utilizatorilor, populatiei).
Conform dispozitiilor Legii apelor nr.107/1996, apele pot apartine domeniului public sau
domeniului privat. Indiferent de forma de proprietate, regimul de folosire al resurselor de apa
se stabileste exclusiv de catre Guvern si se exercita prin Ministerul de resort (cu exceptia
apelor geotermale) care are urmatoarele atributii in domeniu:
- elaboreaza strategia si politica organizarii la nivel national a gospodaririi unitare, rationale si
complexe a apelor;
- actioneaza pentru amenajarea complexa a bazinelor hidrografice, coordonand activitatile de
intocmire a planurilor de amenajarea a acestora;
- avizeaza si autorizeaza lucrarile ce se executa in legatura cu apele;
- organizeaza intocmirea si evidenta cadastrului general al apelor;
- aproba utilizarea fondului apelor, conform legii;
- stabileste organizarea activitatii de hidrometeorologie si a sistemului de informare si
prognoza asupra fenomenelor hidrometeorologice periculoase, etc.
Administrarea si gestionarea apelor reprezinta actiuni de interes salarial, fapt ce rezulta pe
cale de interpretare a dispozitiilor constitutionale (art.135 lit.d) si legale (art.1 din Legea
nr.137/1995) , dar si in mod expres din prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.107/1996, care
dispune ca: 'protectia, punerea in valoare si dezvoltarea durabila a resurselor de apa sunt
actiuni de interes general'.
Administrarea domeniului public national al apelor, gestionarea lor cantitativa si calitativa,
exploatarea lucrarilor de gospodarire a apelor, aplicarea strategiei si politicii nationale in
domeniu se realizeaza de catre Regia Autonoma 'Apele Romane' si filialele sale bazinale7.
Atat Ministerul de resort cat si Administratia Nationala 'Apele Romane' au dreptul sa ia
masuri de limitare sau de suspendare provizorie a apei in anumite situatii (accidente
ecologice, seceta, inundatii).
Administrarea si gestionarea apelor minerale subterane apartine R.A. 'Apele minerale', care
gestioneaza si administreaza fondul hidromineral national, executa lucrari de intretinere si
protectie a resurselor de ape minerale.
Folosinta apelor poate fi: libera (pentru baut, udat, spalat, igiena, gospodarie), sau autorizata
(pentru activitati de irigatii, pescuit, navigatie, producerea energiei electrice, aprovizionare cu
apa potabila si industriala) .
Datorita legaturii indisolubile dintre ape si sol, toate lucrarile ce se fac pe ape sau in legatura
cu ele, se vor face cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, republicata,
precum si ale Legii nr.137/1995, republicata in anul 2000; lucrarile de regularizare a
cursurilor de ape, irigatii, indiguiri, desecari, etc., se vor executa concomitent cu lucrarile de
protectie si ameliorare a solului.
in scopul asigurarii administrarii si gospodaririi rationale, unitare si complexe a apelor, pe
langa Ministerul de resort s-au constituit o serie de organism consultative.

RASPUNDEREA JURIDICA IN DOMENIUL PROTECTIEI APELOR

1. Consideratii generale
in scopul protectiei si conservarii mediului acvatic, printre mijloacele utilizate, alaturi de
gospodarirea complexa si rationala a acestuia, un rol deosebit de important si eficient revine
instrumentelor juridice utilizate pentru combaterea faptelor de incalcare a regimului legal de
ocrotire a mediului acvatic.
Pentru toti utilizatorii apelor si resurselor lor naturale, Legea nr.137/1995 si Legea
nr.107/1996, stabileste obligatii si raspunderi in scopul asigurarii protectiei acestor elemente
naturale ale mediului impotriva poluarii.
Nerespectarea acestor obligatii atrage raspunderea civila, penala sau contraventionala, dupa
caz si aplicarea sanctiunilor legale corespunzatoare. Mentionam ca cea mai utilizata forma de
raspundere juridica pentru poluarea apelor este raspunderea contraventionala.
Legea nr.107/1996, grupeaza faptele ilicite savarsite in legatura cu protectia apelor in doua
categorii, acordand prioritate raspunderii contraventionale si penale12:
- contraventii un numar de 53 de fapte, sanctionate cu amenda;
- infractiuni un numar de 27 de fapte sanctionate alternativ cu inchisoare sau amenda penala1
savarsite cu intentie sau din culpa.
in cele mai multe situatii, infractiunile stabilite sunt infractiuni de pericol, fiind considerat de
legiuitor un pericol semnificativ ce trebuie sanctionat penal, simpla nerespectare a unor
restrictii si masuri stipulate. Infractiunile prevazute de Legea nr.107/1996, se constata de catre
organele abilitate in acest sens si de catre personalul competent sa constate contraventiile.
Subiecte ale raspunderii juridice in acest domeniu la nivel international, sunt statele si
organizatiile guvernamentale sau organizatiile nonguvernamentale. Raspunderea juridica a
subiectelor de drept pe plan international imbraca, de regula, forma raspunderii civile, iar
sanctiunile ce se aplica statelor in situatia in care se impotrivesc masurilor de protectie sau le
incalca pe cele instituite, sunt de ordin politico-economic.