§1.

Noţiunea şi caracteristica generală

Terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, de valoare ictorico-
culturală, a zonelor suburbane şi zonelor verzi, ca o categorie distinctă de terenuri, au fost
evidenţiate şi separate pentru prima oară în fondul funciar
unic al ţării, în conformitate cu legislaţia funciară actuală, în 19911.
Anterior aceste categorii de terenuri făceau parte din categoria terenurilor cu destinaţie specială.
Necesitatea separării terenurilor menţionate într-o grupă distinctă a fost determinată de situaţia
extrem de agravată ce se stabilise în domeniul protecţiei mediului înconjurător pe întreg teritoriul
ţării. Protecţia mediului ambiant însă constituie o prioritate naţională, care vizează în mod direct
condiţiile de viaţă şi sănătatea populaţiei; realizarea intereselor economice şi social-umane, precum
şi capacitatea de dezvoltare durabilă a societăţii pe viitor.
Din terenurile destinate ocrotirii naturii fac parte: terenurile rezervaţiilor, parcurilor naţionale,
parcurilor dendrologice şi zoologice, grădinilor botanice, braniştilor, monumentelor naturii, zonelor
de protecţie şi zonelor sanitare.
În componenţa acestor terenuri sînt incluse sectoarele de terenuri în perimetrul cărora se află
obiectivele naturale, ce prezintă valoare ştiinţifică, culturală, ecologică, istorică, estetică şi re-
creativă.
Pe terenurile indicate mai sus este interzisă activitatea ce vine în contradicţie cu destinaţia lor
specială prevăzută de legislaţia în vigoare. Iar dacă destinaţia acestor terenuri nu corespunde
regimului de protecţie stabilit pentru ele, atunci terenurile respective pot fi retrase din folosinţă de
către organele abilitate ale statului, deoarece toate aceste terenuri sînt în exclusivitate proprietate a
statului.
Astfel, prin terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, prin
terenurile de valoare istorico-culturală, prin terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi se
înţelege totalitatea ariilor naturale, a obiectivelor şi a complexelor naturale ce au regim juridic
specific de reglementare, desemnate şi reglementate în scopul conservării şi protecţiei tuturor
factorilor de mediu din limitele lor protejate de stat.

1
Codul Funciar al RM, nr.828 din 25.12.1991, art. 2
1
 §2. Regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii naturii
Potrivit legii, din categoria terenurilor rezervaţiilor fac parte terenurile în al căror perimetru se
află obiectivele naturale ce prezintă valoare ştiinţifică şi culturală (landşafturile tipice şi unice,
comunităţile de organisme vegetale şi animale, formaţiunile geologice, speciile de plante, de
animale rare). Ele sînt repartizate pentru păstrare în stare naturală în complexele naturale tipice sau
unice pentru zona de landşaft cu tot ansamblul lor de componente, pentru studierea proceselor şi
fenomenelor în mersul lor firesc în vederea elaborării bazelor ştiinţifice ale ocrotirii naturii.
Regimul juridic al rezervaţiilor este reglementat de Legea privind fondul ariilor naturale
protejate de stat, nr. 1538-XIII 2din 25 februarie 1998, cît şi de art. 56 al Codului funciar al RM.
1.1 Conform p. 1 al Anexei nr. 4 din Regulamentul — cadru cu privire la rezervaţiile ştiinţifice,
aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 785 din 3.08.20003, rezervaţia ştiinţifică reprezintă
prima categorie de arii naturale protejate de stat din cadrul Uniunii Internaţionale de Conservare a
Naturii, care are cel mai strict regim de protecţie şi este destinată în mod prioritar protecţiei celor
mai reprezentative ecosisteme, complexe naturale de domeniul silvic, de luncă, acvatic şi de stepă.
Fondarea rezervaţiilor în cauză urmăreşte scopul conservării, regenerării, redresării ecologice şi
studierii proceselor naturale în afara impactului antropic, păstrării stricte a structurii floristice şi
faunistice autohtone specifice spaţiului natural al teritoriului în cauză. Deci, rezervaţia ştiinţifică are
ca obiectiv prioritar protecţia mediului, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei şi are statut de
instituţie de cercetări ştiinţifice care se subordonează autorităţii centrale pentru mediu.
1.2. Rezervaţiile naturale, potrivit p. 2 al Anexei nr. 2 din Regulamentul — cadru cii privire la
rezervaţiile naturale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.784 din 3.08.20004, reprezintă spaţii
naturale, valoroase din punct de vedere ştiinţific, destinate păstrării şi restabilirii echilibrului
ecologic. Obiectivul principal al rezervaţiilor menţionate este asigurarea condiţiilor optime de
protejare şl restabilire a speciilor, vedere naţional. Astfel, rezervaţiile naturale rămîn în regimul
stabilit de administrare a suprafeţelor respective urbane şi suburbane. Retragerea terenurilor din
aceste rezervaţii este strict interzisă, cu excepţia cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma
calamităţilor naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite. în astfel de situaţii, retragerea
terenurilor din rezervaţiile naturale se efectuează la propunerea autorităţii centrale pentru mediu şi a
Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, în baza hotărîrii Parlamentului R.M.

2
Monitorul Oficial al RM , 1998, nr. 66-68
3
Monitorul Oficial al RM , 2000, nr. 102-105
4
Monitorul Oficial al RM , 2000, nr. 102-105
2
 Paza şi protecţia teritoriilor rezervaţiilor naturale este asigurată de autorităţile în a căror
subordine se află, prin intermediul deţinătorilor funciari. Pentru reducerea impactului antropic
asupra rezervaţiilor menţionate, pe teritoriul adiacent lor se stabilesc zone de protecţie cu lăţimea de
la 700 pînă la 1000 m. Toate persoanele sînt obligate să respecte limitele acestor zone.
Fondarea, reorganizarea şi lichidarea rezervaţiilor naturale se efectuează conform hotărîrii
Parlamentului, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Aca-
demiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.
1.3. Rezervaţia peisagistică (de peisaj geografic) are ca obiectiv conservarea peisajelor geografice
de importanţă naţională, utilizarea lor reglementată în scopuri economice, estetice, culturale şi
recreative.
Rezervaţiile peisagistice sînt create pentru:
- armonizarea relaţiilor dintre om şi natură, conservarea peisajelor geografice pentru generaţia
actuală şi generaţiile viitoare;
- studierea proceselor naturale şi stabilirea echilibrului ecologic;
- menţinerea fondului genetic în limitele capacităţilor biologice ale rezervaţiilor peisagistice;
- respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale cu privire la conservarea landşaf turilor,
diversităţii biologice şi pei-sagistce.
Specificul terenurilor rezervaţiilor în cauză constă în faptul că aceste terenuri sînt în exclusivitate
proprietate publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate, pe ele se respectă un regim special de
protecţie şi administrare, retragerea terenurilor fiind strict interzisă, cu excepţia cazurilor cînd
acestea îşi pierd valoarea lor iniţială şi nu mai pot fi restabilite. Pe teritoriul adiacent rezervaţiilor în
cauză, pentru prevenirea şi reducerea impactului antropic se stabilesc zone de protecţie cu
dimensiunile între 700 şi 1000 m. La resta bilirea acestor zone se ia u în consideraţie hotarele
naturale ale localităţilor, terenurilor agricole şi drumurilor.
Reorganizarea sau lichidarea rezervaţiilor menţionate se efectuează conform hotărîrii
Parlamentului, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Aca-
demiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.
1.4. Conform p. 1 al Anexei art.4 din Regulamentul — cadru rezervaţiilor biosferei, aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.782 din 3.08.2000, rezervaţia biosferei este un spaţiu geografic
terestru sau acvatic cu elemente şi formaţiuni fizico-geografice de importantă naţională şi
internaţională, care cuprinde specii de plante şi animale indigene specifice teritoriului în cauză, cu
3
statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, desemnată de UNESCO drept componentă a
patrimoniului natural mondial.
Obiectivul principal al rezervaţiei biosferei constă în conservarea elementelor şî formaţiunilor
fizico-geografice, a speciilor de plante şi de animale de importanţă naţională şi internaţională, în
efectuarea de cercetări în sistemul monitoringului global.
Teritoriul rezervaţiei biosferei se divizează în zone funcţionale conform destinaţiei acestora, cu
unele restricţii. Astfel, zona-nucleu este zona cu cel mai strict regim de protecţie, în care se interzice
orice activitate economică cu excepţia cercetărilor ştiinţifice, iar zona-tampon e o zonă de
administrare naturală şi serveşte ca obiect de studiere şi de aplicare a rezultatelor cercetărilor
ştiinţifice în vederea conservării şi dezvoltării fondului genetic, restabilirii principalelor tipuri de
păduri, bălţi, lunci, stepe etc. Zona de tranziţie este destinată diminuării impactului antropic din
teritoriile adiacente în această zonă sînt permise activităţile tradiţionale de folosinţă a terenurilor
asociate cu agricultura, silvicultura, păşunatul şi pescuitul. Or, sînt stabilite şi restricţii.
Rezervaţia este persoană juridică, se finanţează de la bugetul de stat, din surse extiabugetâreŢdin
fondurile ecologice şi din donaţii ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte mijloace
speciale care nu contravin legislaţiei în vigoare. în cadrul rezervaţiei se constituie consiliul ştiinţific,
iar însăşi rezervaţia se delimitează printr-o zonă de protecţie.
Rezervaţiile biosferei se fondează în baza deciziei Parlamentului Republicii Moldova, la
propunerea Guvernului.
1.5. Rezervaţiile de resurse reprezintă, conform p. 1 al Anexei nr. 3 a Regulamentului-cadru al
rezervaţiilor de resurse, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.782 din 3.08.20005, spaţii naturale
care cuprind resurse naturale deosebit de valoroase de importanţă naţională şi care sînt protejate de
stat în scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare. Obiectivul lor constă în conservarea
resurselor naturale pentru menţinerea lor în stare naturală în vederea valorificării ulterioare.
Rezervaţiile de resurse pot fi reprezentate de terenuri cu soluri calitative cu bonitate superioară,
masive forestiere cu deferite specii de mare valoare şi înalt productive, bazine acvatice naturale şi
artificiale ca resurse de apă potabilă, zăcăminte minerale, care reprezintă valori naturale şi necesită
să fie protejate şi conservate în vederea folosirii lor ulterioare.

5
Monitorul Oficial al RM , 2000, nr. 102-105
4
 Statutul de rezervaţie de resurse are un caracter provizoriu în funcţie de importanţa ei ecologică
şi economică, exalată de organizaţiile şi instituţiile ştiinţifice de profil de comun acord cu
autoritatea centrală pentru mediu.
Calitatea de rezervaţie de resurse se atribuie pe termen de cel putin 15 ani. La expirarea acestui
termen autoritatea centrală pentru mediu, de comun acord cu Academia de Ştiinţe a Republicii
Moldova, poate lansa propunerea de retragere a statutului de rezervaţie de. resurse, avînd în vedere
starea teritoriului rezervaţiei la momentul expirării termenului şi semnificaţia ecologică, economică
şi socială a resurselor naturale respective, evaluată prin investigaţii ştiinţifice. în cazul în care
autorităţile menţionate nu au făcut propuneri de retragere a statutului de rezervaţie de resurse,
regimul de protecţie se prelungeşte în mod automat pentru următorul termen. în aceste rezervaţii se
efectuează investigaţii ştiinţifice în baza unor programe.
Rezervaţiile de resurse nu au statut de persoană juridică. Cele ce constituie proprietate publică
de stat sînt subordonate autorităţilor publice centrale respective. în cazul proprietăţii private, acestea
se subordonează proprietarului respectiv şi se află sub egida administraţiei publice locale.
în perimetrul rezervaţiilor date se stabilesc zone de protecţie cu lăţimea de la 700 pînă la 1000 m
pentru reducerea impactului antropic.
Finanţarea acestor rezervaţii se face de la bugetele locale, din fondul ecologic local, din
mijloacele deţinătorilor de terenuri proprietate publică, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice,
inclusiv străine, cît şi din alte surse financiare ce nu contravin legislaţiei în vigoare.
2. Parcurile naţionale. Potrivit art. 56 al Codului funciar şi capitolulului 3 al Legii privind fondul
ariilor naturale protejate de stat nr. 1538-XII din 25 februarie 19986, parcurilejiaiionale sînt
amplasate pe terenurile care au o deosebită valoarejeco-iogică, istorică şi estetică în virtutea
îmbunătăţirii reuşite a landşafturilor naturale şi culturale. De altfel, parcurile naţionale reprezintă
una din categoriile fondului ariilor naturale protejate de stat, care cuprind spaţii naturale
reprezentative cu diverse landşafturi geografice, obiective şi complexe naturale, o amplă diversitate
de specii floristice şi f aunistice autohtone. Obiectivul acestor parcuri constă în păstrarea
complexelor naturale de deosebită importanţă ecologică, estetică şi istorică in vederea armonizării
peisajelor geografice şi folosirii lor în scopuri ştiinţifice, culturale, instructive şi
educaţionale.Terenurile şi alte obiective naturale au fost repartizate acestor parcuri pe o perioadă

6
Monitorul Oficial al RM , 1998, nr. 66-68
5
nelimitată de timp, iar teritoriile lor sînt destinate efectuării investigaţiilor ştiinţifice şi desfăşurării
activităţii în scopuri recreative, economice, culturale, instructive, educative etc.
Sarcinile de bază ale parcurilor naţionale, conform p. 6 al Anexei nr. 1 la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 782 din 3 august 20007, sînt următoarele
conservarea şi protejarea peisajelor geografice, a obiectivelor geomorfologice, a regnului vegetal şi
animal, a monumentelor istorice şi culturale în scopuri ştiinţifice, cognitive, recreative şi
economice;
Parcurile naţionale au statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat, de mijloace
extrabugetare, inclusiv fonduri ecologice, donaţi ale persoanelor fizice şi juridice, autohtone şi
străine, precum şi din mijloace speciale.De menţionat că programele anuale de cercetări ştiinţifice
se finanţează prin intermediul comenzii de stat, din mijloacele bugetare speciale, care sînt
gestionate de consiliul ştiinţific general.
Potrivit alin. 4 al art. 56 din Codul funciar al R.M., din categoria terenurilor parcurilor dendrologice
şi zoologice, ale grădinilor botanice fac parte terenurile repartizate pentru studierea, păstrarea şi
îmbogăţirea în condiţii artificiale a resurselor fiorii şi faunei, pentru folosirea lor eficientă în plan
ştiinţific, cultural, economic şi păstrarea genofondului.
Astfel, conform p. 1 art. 20 al Legii Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate
de stat nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998, spaţiile terestre şi acvatice din componenţa parcurilor
gendrologice şi zoologice, a grădinilor botanice se retrag din circuitul economic şi se transmit
acestora în folosinţă pe termen nelimitat, iar în cazurile cînd în componenţa acestor parcuri şi
grădini se includ terenuri private, titularilor funciari li se propun terenuri similare sau o compensaţie
bănească ce va fi achitată de stat.

3 . Grădinile dendrologice, potrivit p. 2 al Anexei nr. 2 din Regulamentului cadru cu privire la

grădinile dendrologice aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 785 din 3 august
20008, reprezintă suprafeţe terestre sau acvatice în limitele cărora sînt create în mod artificial
colecţii de arbori şi arbuşti, alte specii vegetale autohtone şi exotice ce prezintă interes ştiinţific
aplicativ, semnificative din punct de vedere naţional prin valoarea lor ecologică, ştiinţifică şi
estetică deosebită, combinate în diverse modele scenice, care conferă teritoriului respectiv un
aspect deosebit de atractiv, fiind supuse unui regim de administrare special, în scopul protejării şi
7
Monitorul Oficial al RM , 2000, nr. 102-105
8
Monitorul Oficial al RM , 2000, nr. 102-105
6
conservării biodiversităţii, paralel cu utilizarea resurselor sale naturale în diferite domenii de
activitate.
Teritoriile grădinilor dendrologice se pot diviza în diverse zone funcţionale, ca: zona expoziţională,
în care accesul publicului este permis în modul stabilit de administraţia grădinii date; zona
ştiinţifică, ce include colecţii, loturi experimentale, pepiniere, pe teritoriile cărora au acces doar
salariaţii acestor grădini şi în cazurile prevăzute de administraţie — specialiştii altor instituţii; zona
interzisă, adică accesul este interzis pentru toţi, cu excepţia cercetatorilor ştiinţifici, şi zona
administrativă.
Sarcinile de bază ale grădinilor dendrologice sînt:
1. conservarea în condiţii artificiale a colecţiilor 4. cultivarea şi selectarea speciilor valoroase
de plante rare; din flora spontană şi valorificarea lor
2. efectuarea cercetărilor ştiinţifice; economică;
3. elaborarea bazelor ştiinţifice ale arhitecturii 5. conlucrarea cu organizaţiile internaţionale de
peisagere; profil pe probleme de interes comun etc.
Formarea, reorganizarea şi lichidarea grădinilor dendrologice se efectuează conform hotărîrii
Parlamentului R.M., cu avizul autorităţii centrale pentru mediu.
4. Grădinile zoologice, potrivit p. 3 al Anexei nr. 3 la Hotărîrea guvernului Republicii Moldova nr.
785 din 3 august 20009, sînt instituţii ştiinţifice de culturalizare şi instruire, care se constituie prin
delimitarea unor teritorii terestre sau acvatice, supuse unui regim special de administrare, în scopul
conservării, studierii şi prezentării în condiţii artificiale optime a unor specii de animale valoroase
din punct de vedere ştiinţific, colecţiile create servind drept depozit al fondului genetic şi surse de
material reproductiv.
Aceste grădini sînt formate prin Hotărîrea Parlamentului R.M., la propunerea Guvernului R.M.,
cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.
Pe teritoriul adiacent grădinilor zoologice se stabileşte zona de protecţie, care este de 100-150 m,
pentru reducerea impactului antropic.
Teritoriul grădinilor zoologice se divizează in zone funcţionale, cum ar fi:zona expoziţională,
zona de uz public, zona economică, zona ştiinţifică şi zona administrativă.

9
Monitorul Oficial al RM , 2000, nr. 105

7
 Terenurile se repartizează grădinilor zoologice pentru un termen de folosinţă nelimitat, iar pe
teritoriul grădinilor menţionate se interzice orice activitate care pune în primejdie protecţia colecţiei
de animale a acestora.
Grădinile zoologice au statut de persoană juridică, se află în subordinea organelor administraţiei
publice locale şi sînt finanţate de la bugetul de stat, din mijloace extrabugetare, din fondul ecologic,
din donaţii ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, şi din alte mijloace legale.
5. Grădinile botanice se constituie, se reorganizează şi se lichidează prin hotărîrea
Parlamentului RM, la propunerea Guvernului RM, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al
Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Potrivit p. 2 al Anexei nr. 1 la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 785 din 3.08.200010, grădinile botanice se formează prin delimitarea unor
teritorii terestre sau acvatice, expuse unui regim special de administrare, în scopul conservării,
aclimatizării şi regenerării în condiţii artificiale optime a unor specii de plante autohtone şi exotice
semnificative din punct de vedere ştiinţific, economic şi estetic, colecţiile dendrologice şi floristice
create servind drept depozite ale fondului genetic şi surse de material reproductiv.
Grădinile botanice au următoarele sarcini principale:
1. conservarea în condiţii artificiale a mobilizării genofondului;crearea fondului
colecţiilor de plante şi altor obiective de seminţe;
botanice de importanţă ştiinţifică, didactică, 3. cultivarea şi selectarea speciilor valoroase
economică şi culturală; de plante din flora spontană şi valorificarea
2. efectuarea cercetărilor ştiinţifice; lor economică;
organizarea şi participarea la expediţii în 4. laborarea bazelor ştiinţifice şi metodologice
scopul studierii resurselor vegetale şi ale protecţiei contra bolilor şi vătămătorilor;
Pentru reducerea impactului antropic asupra grădinilor botanice, pe teritoriul adiacent lor se
stabileşte zona de protecţie cu dimensiunile de la 100 pînă la 150 m, în funcţie de configuraţia
hotarelor naturale ale localităţilor.
Grădinile botanice au statut de persoană juridică şi sînt finanţate din bugetul de stat, iar
mijloacele băneşti obţinute din activităţi ştiinţifice, turistice, publicitate, editoriale etc. nu sînt impo-
zabile, adică sînt folosite în scopuri ştiinţifice şi ecologice.
6. Conform alin. 6 art. 56 din Codul funciar al RM, din categoria terenurilor monumentelor
naturii fac parte terenurile care au obiective naturale unice sau tipice, cu valoare ştiinţifică,
10
Monitorul Oficial al RM , 2000, nr. 102-105

8
cuirurai-instructivă şi de reconfortare, dar care nu sînt recunoscute drept monumente de istorie şi
cultură. Deci, monumentele naturii, potrivit p. 1 al Anexei nr. 2 la Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr. 782 din 3 august 200011, reprezintă diferite obiective ale naturii cu deosebită valoare
naturală, ecologică, ştiinţifică, culturală, istorică şi estetică, cărora li se acordă acest statut.
Destinaţia de bază a monumentelor naturii constă în:
- păstrarea nealterată a valorilor naturale de diferite provenienţe naturale — atît a celor
regenerabile, cît şi a celor neregenerabile;
- crearea condiţiilor favorabile pentru asigurarea procesului de regenerare a resurselor naturale
regenerabile;
-cercetarea derulării mecanismelor ecologice din cadrul monumentelor naturii;
- estimarea şi lichidarea surselor de poluare şi acelor care distrug integritatea şi derularea firească
a mecanismelor naturale;
- executarea lucrărilor de depoluare şi de reconstrucţie ecologică;
- informarea şi educaţia populaţiei.
O caracteristică a regimului juridic al monumentelor naturii este faptul că, în jurul fiecărui
monument al naturii se stabileşte o zonă de protecţie. Pentru monumentele geologice, paleonto-
logice, zoologice, botanice şi cele mixte zona de protecţie este cu o lăţime de la 500 pînă la 1000 m,
iar pentru arborii seculari şi speciile relicte de plante — respectiv de 30 — 50 m.
Altă caracteristică a regimului juridic al monumentelor nominalizate este că toţi deţinătorii
terenurilor în care se află monumentele naturii sînt obligaţi să întreprindă un şir de măsuri ce vor
asigura paza şi respectarea regimului de protecţie etc.
Finanţarea activităţilor vizînd monumentele naturii se face din bugetele locale, din fondul
ecologic local, din mijloacele deţinătorilor de terenuri proprietate publică, din alte surse legale.
Orice activitate efectuată în limitele teritoriului unui monument al naturii este reglementată de
regimul de protecţie al acestuia.
7. Potrivind p. 2 al Anexei nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 784 din 3
august 200012, ariile cu management multifuncţional reprezintă suprafeţe teresTreşFacvafice în
care, concomitent cu conservarea naturii, se efectuează valorificarea reglementată a florei, faunei,
resurselor de apă şi păşunilor, se practică turismul reglementat.

11
Monitorul Oficial al RM , 2000, nr. 102-105
12
Monitorul Oficial al RM , 2000, nr. 102-105
9
Fondarea, reorganizarea şi lichidarea ariilor cu management multifuncţional se efectuează conform
hotărîrii Parlamentului RM, la propunerea Guvernului RM, cu avizul autorităţii centrale pentru
mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.
Totodată, deţinătorii funciari trebuie să instaleze la hotarele ariilor cu management
multifuncţional borne, panouri de avertisment, indicatoare, să asigure respectarea regimului de
protecţie a ariilor menţionate etc.
Activitatea ştiinţifică în ariile nominalizate este coordonată de către consiliul ştiinţific general al
ariilor naturale protejate de stat şi se efectuează în mod obligatoriu.
§3. Regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii
Conform art. 57 al Codului funciar al RM, din categoria terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii
fac parte terenurile pe care există obiecte de tratament natural (izvoare de ape minerale, nămoluri
curative) şi condiţii climaterice deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului populaţiei.
Evidenţierea, folosirea şi protecţia acestor terenuri sînt determinate de existenţa condiţiilor
climaterice deosebit de favorabile şi altor factori naturale, necesari profilaxiei şi tratamentului
cetăţenilor.
Aceste terenuri se atribuie în folosinţă staţiunilor balneare, instituţiilor terapeutice şi sînt protejate
în mod deosebit. Potrivit p. 5 art. 35 al Legii privind ocrotirea sănătăţii, nr. 411-XII din
28.03.199513, considerarea unei localităţi ca staţiune balneară, stabilirea hotarelor zonelor ei de
protecţie sanitară şi determinarea regimului acesteia sînt efectuate de Guvernul RM la pro punerea
Ministerului Sănătăţii şi a Consiliului Federaţiei Sindicatelor Independente din Republica
Moldova, coordonată cu autorităţile publice locale pe teritoriul căreia se află staţiunea.
Sanatoriu este o instituţie spitalicească (climaterică ori balneară) pentru îngrijirea bolnavilor.
Staţiunea se consideră localitatea în care se găsesc condiţii climaterice, ape minerale etc. prielnice
sănătăţii.
Elementul de bază al regimului staţiunilor balneare, al instituţiilor terapeutice etc. este zona de
protecţie sanitară, care reprezintă un sistem de măsuri în vederea menţinerii şi protecţiei factorilor
de mediu, chimici, fizici şi biologici ai obiectivelor naturale de tratament. în acest scop, la toate
staţiunile balneare sînt create zone de protecţie sanitară. în hotarele zonelor menţionate se stabileşte
un regim special de gospodărire, de producţie, de trai şi de altă natură. Astfel, în limitele zonelor de
protecţie sanitară este interzisă darea terenurilor în posesiune, folosinţă, inclusiv în arendă,
13
Monitorul Oficial al RM , 1995, nr. 34
10
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a căror activitate este incompatibilă cu protecţia
obiectivelor naturale curative şi cu menţinerea condiţiilor favorabile pentru odihna populaţiei.
Modul de organizare şi de deschidere de instituţii balneo-sanatoriale este stipulat în legislaţie şi
prevede în primul rînd să fie autorizate de Ministerul Sănătăţii al RM şi Consiliul Federaţiei
Sindicatelor din Republica Moldova de comun acord cu Guvernul RM. Iar profilul medical al
instituţiilor balneo-sanatoriale este stabilit de Ministerul Sănătăţii în comun cu Consiliul Federaţiei
Sindicatelor Independente din R. Moldova.
Exercitarea controlului asupra activităţii instituţiilor balneo-sanatoriale şi acordarea ajutorului
ştiinţific, metodic şi consultativ se efectuează de către Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova.
Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii constituie proprietate publică s statului, fiind de interes
naţional, şi sînt atribuite de Guvernul RM staţiunilor balneare, instituţiilor terapeutice şi curative,
care apar şi ca subiecte ale acestor folosinţe.

§4. Terenurile pentru activitatea recreativă

Legislaţia actuală prevede atribuirea şi protecţia terenurilor destinate activităţii recreative pentru
folosirea acestora în scopuri de odihnă şi turism. Conform art. 58 al Codului funciar al RM, din
această categorie fac parte terenurile pe care se află case de odihnă, sanatorii, campinguri, baze
turistice, tabere turistice şi tabere de fortificare a sănătăţii, staţii turistice, parcuri şi tabere pentru
copii, poteci didactico-turistice şi trasee marcate.
Potrivit p. 5 art. 8 al Legii turismului, nr. 798-XVI din 11.02.200014, în scopul atragerii
investiţiilor în sfera turismului, unele terenuri care fac parte din domeniul public sau privat pot fi
concesionate pe o perioadă de pînă la 50 de ani în conformitate cu legislaţia funciară, cu priorităţile
stabilite prin programele de dezvoltare a turismului.
Pentru recreare se atribuie teritorii de către organele administraţiei publice locale, din
extravilanele localităţilor urbane şi rurale al căror scop constă în crearea cadrului adecvat practicării
sportului, turismului şi altor activităţi recreative.
Conform Codului silvic al RM15, pentru organizarea odihnei populaţiei, autorităţile publice
locale şi gestionarii de terenuri
din fondul forestier desfăşoară activităţi de amenajare a sectoarelor de pădure şi de deservire social-
culturală a populaţiei în pădurile zonelor verzi ale localităţilor şi în alte păduri care sînt folosite
14
Monitorul Oficial al RM , 1995, nr. 54-56
15
Monitorul Oficial al RM , 1997, nr. 4-5
11
pentru odihnă, sport şi turism, păstrând concomitent mediul silvic şi landşafturile naturale,
arhitectura zonelor suburbane şi respectînd regulile sanitare. Pădurile zonelor verzi se încadrează în
grupa întîi funcţională, cu funcţii igienico-sanitare şi de recreare, fapt ce generează unele restricţii,
ca tăierile principale, permiţîndu-se doar tăierile secundare şi de regenerare.
§5. Particularităţile regimului juridic al terenurilor de valoare istorico-culturală
Terenurile de valoare istorico-culturală sînt sectoarele de teren pe care sînt amplasate, potrivind
art. 59 din Codul funciar al RM, rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, monumentele
arheologice şi arhitecturale şi complexele arhitecturale de iandşaft. Conform art. 1 al Legii privind
ocrotirea monumentelor nr. 1530-XII din 22.06.1993, 16monumente sînt obiective ori ansambluri
de obiective cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei
civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice şi sociale şi care
sînt ocrotite de stat.
Pe aceste terenuri este limitată orice activitate care contravine destinaţiei lor speciale. Avizele
asupra zonelor de protecţie a acestor terenuri sînt luate în mod obligatoriu în considerare la
întocmirea planului general de construcţii urbane şi rurale. Deţinătorii terenurilor, indiferent de titlul
pe care îl deţin, în perimetrul cărora sînt amplasate obiective luate sub protecţie sînt obligaţi să ia
măsuri ce asigură protecţia şi paza acestora.
Terenurile de valoare istorico-culturală, a căror listă este aprobată de Guvernul RM, sînt terenuri
proprietate publică a statului, condiţionată de factori economici, ecologici, istorico-culturali,
necesari de a asigura securitatea şi protecţia acestora.
§6. Regimul juridic al terenurilor zonelor verzi şi suburbane.
Toate terenurile din exploatare din extravilan destinate amplasamentelor, legate de amenajarea şi
funcţionarea normală a gospodăriei orăşeneşti, precum şi cele ocupate de păduri publice şi alte
spaţii verzi, cu funcţii de protecţie, sanitaro-igienice, de fortificare a sănătăţii şi care sînt locuri de
odihnă ale populaţiei, sînt incluse de către autorităţile publice locale în zona suburbană şi zona
verde.
Categoriile de terenuri menţionate sînt reprezentate de terenuri din afara intravilanului
localităţilor, adică în limita teritoriului administrativ, şi care înglobează activităţi dependente sau nu
de funcţiile localităţii, confornvplanurilor urbanistice şi planurilor de amenajare a teritoriului.

16
Monitorul Oficial al RM , 1993, nr. 7
12
 La elaborarea documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriilor, potrivit prevederilor Legii
privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 835-XV din 17.05.199617, se tine cont
de amplasarea spaţiilor verzi.Spatiile verzi reprezintă un sistem armonizat arhitectural, format din
elemente ale complexelor peisagistice şi care, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la
îmbunătăţirea calităţii mediului, menţinerea echilibrului ecologic şi a genofondului autohton la
îmbogăţirea asortimentului de plante ornamentale, la menţinerea şi protejarea obiectivelor naturale
preţioase şi armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale în vederea realizării unei ambianţe
favorabile desfăşurării activităţilor antro-pogen Conform art. 15 al Legii cu privire la spaţiile urbane
18
şi rurale, din 23.09.1999 spaţiile verzi din extravilane cuprind pădurile-parc, spatiile verzi din
zonele de agrement şi alte categorii de spaţii verzi suburbane care au în principal funcţia de a
asigura odihna într-un cadru natural.
Spaţiile verzi care sînt folosite în interes public constituie obiectul exclusiv al proprietăţii publice
şi pot fi date în posesiunea provizorie şi în folosinţă altor persoane juridice şi fizice. La includerea
terenurilor în zona suburbană şi în zona verde drepturile deţinătorilor de terenuri se păstrează. Pe
terenurile date, construcţiile şi amenajările incompatibile cu destinaţia spaţiilor verzi, ca obiectivele
industriale, locative, staţiile de alimentare cu combustibil etc, sînt interzise.
Atribuirea terenurilor pentru construcţia şi amplasarea în spaţiile verzi a obiectivelor pentru
activităţi economice si sociale (terenuri pentru practicarea sportului, pentru jocuri şi odihnă,
obiective cu caracter cultural şi artistic etc.) se efectuează de către autorităţile publice locale cu
acordul autorităţii centrale pentru mediu. Locul de amplasare a obiectivelor, suprafaţa terenurilor şi
condiţiile de desfăşurare a activităţii ulterioare se determină in baza documentaţiei de urbanism şi
amenajare a teritoriului. Totodată se interzice efectuarea construcţiilor în spaţiile verzi ale zonelor
respective fără a obţine avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat şi obşteşti şi fără acordul
populaţiei din zonele limitrofe.

Bibliografia:
Legi:

17
Monitorul Oficial al RM , 1997, nr. 1-2
18
Monitorul Oficial al RM , 199, nr. 133-134
13
• CODUL FUNCIAR (Legea Nr. 828 din 25.12.1991, 04.09.2001 în Monitorul Oficial Nr. 107 art
Nr : 817);
• Hotărîrea Guvernului nr.782 din 3.08.2000;

• CODUL SILVIC (Legea Nr. 887 din 21.06.1996 Publicat : 16.01.1997 în Monitorul Oficial Nr.

4-5 art Nr : 36 Data intrarii in vigoare : 16.01.1997);

• Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538-XII din 25 februarie 1998;

Suport Web

• www.justice.md

• lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313324

• lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311740

Doctrina

• Drept Funciar autori: Mihai Cotorobai, Pavel Zamfir, Victor Ursu

Editura Cartier Juridic 2001

14