UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
DREPT ID

TEMA DE CONTROL
DREPTUL MEDIULUI

ARIILE NATURALE PROTEJATE

Coordonator : Întocmit :
Conf. Univ. dr. Cristina Onet Adrian Constantin Teslovan
ANUL III

SIBIU
2020
Ariile protejate,

Aria protejată este o zonă delimitată geografic cu elemente naturale rare desemnată sau
reglementată si gospodarită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare. Aria
protejată este deci un teritoriu protejat prin lege în cuprinsul căruia se găsesc plante, animale,
minereuri, formațiuni geologice rare ce au o mare importanță din punct de vedere științific.
Parcurile naționale sunt suprafețe de teren sau de apă ce păstrează nemodificat cadrul natural cu
flora și fauna sa în scopul cercetării științifice, recreației și turismului.
Prin monument al naturii se înțeleg specii de plante și animale rare sau periclitate, arbori izolați,
formațiuni sau structuri geologice de interes științific sau peisagistic. (ex. Peșteri, chei, cursuri de
apă, cascade, locuri fosiliere situate în afara sau în interiorul perimetrelor construite.
În scopul protejării monumentelor naturii a fost adoptată în cadrul conferinței din 1972 de la
Stokholm Convenția privind patrimoniul mondial cultural și natural, potrivit căreia patrimoniul
natural este constituit din formațiuni fizice, biologice, geologice și fiziografice ce constituie
habitatul speciilor vegetale și animale amenințate sau pe cale de dispariție.
Ariile protejate și monumentele naturii sunt desemnate prin acte sau reglementări cu caracter
normativ, inclusiv prin amenajamente silvice, fiind evidențiate în planul urbanistic și de
amenajare a teritoriului.
Autoritățiile administarției publice locale la solicitarea agențiilor pentru protecția mediului pot să
pună sub ocrotire provizorie în vederea declarării ca arii protejate sau monumete ale naturii
anumite obiective ce justifică aceasta.
Autoritatea centrală pentru protecția mediului are mai multe atribuții, respectiv:
- Declară noi zone de arii protejate sau monumente ale naturii și le încadreaza pe categorii,
- Elaborează, editează, ține la zi și difuzează catalogul ariilor protejate și
a monumentelor naturii, de asemenea editează cartea roșie a speciilor de plante și animale.
- Coordonează activitatea rețelei de arii protejate.
Legea nr.137/1995 privind protecţia mediului, republicată în 2003, cuprinde dispoziţii (art.55 –
64) legate de conservarea naturii şi ariilor protejate şi totodată recunoaşte toate ariile protejate
declarate anterior ca atare.
În prezent, există un număr de peste 580 arii protejate, dintre care 13 sunt parcuri naţionale, trei
dintre ele fiind recunoscute internaţional ca Rezervaţii ale Biosferei.

1
Menţinerea şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate şi de monumente ale naturii are ca
scop, conservarea biodiversităţii, a habitatelor naturale, a tuturor formaţiunilor şi structurilor cu
valoare ecologică, ştiinţifică şi peisagistică.
În cadrul ariilor protejate se delimitează următoarele categorii:
- Rezervaţiile naturale, sunt zone de o frumuseţe particulară ce cuprind elemente sau specii
animale sau vegetale ce posedă caracteristici unice, reprezentative. Ele sunt supuse unui regim de
protecţie, strict din partea statului, fiind interzise activităţile şi accesul omului, cu excepţia
scopurilor ştiinţifice.
- Parcurile naţionale, sunt supuse controlului statului, având limite stabilite ferm; accesul
publicului este permis, însă vânătoarea şi pescuitul sunt permise numai în anumite condiţii.
- Rezervaţiile naturale, cuprind suprafeţe de teren sau de apă, destinate conservării unor medii de
viaţă caracteristice. Există rezervaţii naturale: forestiere, botanice, geologice, speologice,
ornitologice, zoologice, maritime etc. Ele sunt considerate sanctuare ale florei şi faunei de
importanţă naţională ori mondială.
- Rezervaţiile ştiinţifice, cuprind ecosisteme deosebite, specii de plante şi animale de importanţă
ştiinţifică naţională, ce reprezintă subiect de studio pentru cercetarea şi cunoaşterea ştiinţifică.
- Monumentele naturii, cuprind specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispariţie, arbori
seculari, fenomene geologice unice de interes ştiinţific sau peisagistic (peşteri, chei, cascade
etc.); ele desemnează un element natural individualizat, concret şi fac parte din ariile protejate.

Răspunderi și sancțiuni

Încălcarea prevederilor legale atrage după sine răspunderea civilă, contravențională sau penală
după caz.
Amenda contravențională se aplică ori de câte ori se constată săvârșirea următoarelor
contravenții:
- nedifuzarea informațiilor deținute de autoritatea administrației publice locale
- introducerea în țară a unor specii de plate sau animale vii
- culegerea sau comercializarea plantelor
- capturarea, detinerea sau comercializarea speciilor de animale declarate monumente ale naturii.

2
Problema răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate se soluționează potrivit principiului:
poluatorul plătește.
Regimul juridic special al ariilor protejate

Acest regim juridic este reglementat de Ordonanța de Urgență nr. 236/2000 privind regimul
ariilor protejate, care are ca scop garantarea conservării și utilizării durabile a patrimoniului
natural. Acest patrimoniu este de interes public major și face parte din strategia națională pentru
dezvoltare durabilă.
Fiecare categorie de arie protejată are un regim special juridic diferit, stabilit la nive național și
internațional. Dacă o arie aparține domeniului public și necesită protecție datorită valorii
patrimoniului său, aceasta va rămâne în domeniul public dar va obține regim de protecție. Se va
ține cont de interesele comunității de care aparține acea arie și de cunoștințele tradiționale ale
locului pentru a se valorifica această resursă. Dacă aceste arii sunt deținute de o persoană, până la
instaurarea regimului de arie protejată, proprietarii sunt obligați să aplice și să respecte măsurile
stabilite de autoritățile mediului, fiindule interzisă orice activitate care ar putea pricinui daune
patrimoniului.
Autoritățile publice centrale pentru protecția mediului și Academia Română pentru ariile naturale
protejate se vor ocupa de stabilirea și administrarea bunurilor patrimoniului natural care se vor
afla sub regim de protecție sub mandatul unor acte normative adoptate de Guvern. De asmenea,
ca sprijin, vor avea autoritățile publice județene sau locale.
Administrarea ariilor protejate se poate face prin: structuri de administraţie special constituite;
regii autonome; companii; societăţi naţionale şi comerciale; autorităţi ale administraţiei locale;
servicii descentralizate ale administraţiei publice centrale; instituţii de cercetare, de învăţământ,
ştiinţifice; muzee; organizaţii nonguvernamentale, persoane fizice cu calitatea de custode, pentru
ariile protejate ce aparţin domeniului public şi nu necesită structuri de administrare special
constituite.
Bunurile cu valoare de patrimoniu natural deţinute în regim de proprietate privată, sunt ocrotite
şi se conservă de proprietarii lor, în condiţii legale, în caz contrar, se va dispune măsura
indisponibilizării provizorii sau definitive, în scopul instituirii unei administrări speciale ale
acestora.

3
Regimul juridic general al ariilor protejate

Menţinerea şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate şi de monumente ale naturii are drept
scop, conservarea unor habitate naturale, a biodiversităţii, a structurilor cu valoare ecologică,
ştiinţifică şi peisagistică.
Alături de ariile protejate şi monumentele naturii existente, se pot declara şi altele prin acte sau
reglementări cu caracter normativ, prin amenajamente silvice, urmând a fi incluse în planurile de
urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
Conform articolului 56 din Legea nr.137/1995, Autoritățile centrale pentru protecția mediului au
următoarele atribuțiuni:
• declară noi zone pentru extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi monumente ale
naturii, la propunerea Academiei Române;
• organizează reţeaua de monitorizare şi stabileşte regimul de administrare a acestor zone;
• controlează modul de aplicare a reglementărilor de către administratorii acestor zone;
• elaborează, completează, şi difuzează „Catalogul ariilor protejate şi al monumentelor
naturii” precum şi „Cartea roşie a speciilor de plante şi animale din România”.
• Autorităţile administraţiei publice locale are următoarele atribuţii:
• informarea agenţilor economici, a turiştilor şi a populaţiei cu privire la existenţa în zonă
şi la importanţa ariilor protejate şi a monumentelor naturii;
• să informeze populaţia şi agenţii economici cu privire la sancţiunile aplicabile pentru
nerespectarea statutului ariilor protejate şi al monumentelor naturii;
• să pună sub ocrotire provizorie, în condiţiile expres prevăzute de lege anumite obiective,
în vederea declarării lor ca şi arii protejate sau monumente ale naturii.
De asemenea, există obligații pentru toate persoanele fizice sau juridice cu scopul de a proteja
temeinic aceste obiective de importanță națională:
• să respecte statutul suprafeţelor limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii pe care
s-au identificat elemente ce necesită a fi ocrotite;
• să gospodărească ecologic şi durabil suprafeţele pe care le deţin în calitate de proprietari
şi care sunt declarate arii protejate sau monumente ale naturii;

4
 • să nu culeagă şi să comercializeze plante declarate monumente ale naturii;
• să nu captureze, deţină şi comercializeze animale declarate monumente
ale naturii;
• să nu disloce, deţină şi comercializeze piese mineralogice, speologice, paleontologice, ce
provin din locuri declarate monumente ale naturii;
• să nu introducă în ţară, cu excepţia celor prevăzute de lege, culturi de microorganisme,
plante şi animale vii, fără acordul autorităţii centrale pentru protecţia mediului, cu
consultarea Academiei Române.
Principalele obiective ale gestionării corecte şi viabile a ariilor protejate
sunt:
• cercetarea ştiinţifică;
• protejarea speciilor sălbatice şi a diversităţii genetice;
• utilizarea durabilă a ecosistemelor naturale;
• protejarea şi ocrotirea particularităţilor culturale şi tradiţionale;
• dezvoltarea educaţiei, a turismului;
• stabilirea unui sistem naţional şi internaţional al categoriilor ariilor protejate;
• gradarea intervenţiei umane cu privire la categoriile de arii protejate etc.

Răspunderea juridică

Nerespectarea si încălcarea prevederilor legilor de protecție a mediului și a atribuțiunilor și

obligațiilor prezentate mai sus, atrage după sine răspunderea civilă, contravențională sau penală.
Cel mai des întâlnită este răspunderea contravențională și se aplică pentru nerespectarea
atribuțiunilor administrației publice locale de a nu anunța despre existența și delimitarea ariilor
protejate, de asmenea în cazul în care acestea nu iau măsurile de interdicție în zonele respective.
Se pedepsește culegerea, deținerea, comercializarea de plante și animale declarate monumente
ale naturii. De asmenea, se pedepsește desfășurarea oricăror activități care nu au autorizație de
mediu. Sancţiunea ce se aplică pentru astfel de fapte este amenda contravenţională, al cărui
cuantum se actualizează prin hotărâri de guvern.
În afara contravenţiilor stabilite prin art.83 din Legea nr.137/1997 şi prin dispoziţiile Ordonanţa
de Urgenţă nr.236/2000, Legea nr.82/1993 prevede la art.12, un număr de 34 de fapte

5
contravenţionale la regimul Biosferei Delta Dunării.Răspunderea penală, intervine în cazul
săvârşirii de fapte contravenţionale în astfel de condiţii încât, conform legii penale, constituie
infracţiuni. Sancţiunile ce se aplică în astfel de cazuri sunt amenda penală sau închisoarea.
Răspunderea civilă, intervine atunci când prin fapta ilicită săvârşită se cauzează un prejudiciu
patrimonial, ce trebuie reparat; problema răspunderii reparatorii pentru pagubele ecologice
produse se soluţionează conform principiului „poluatorul plăteşte”; răspunderea este obiectivă,
independent de culpă; răspunderea este solidară, în cazul pluralităţii autorilor.

6
Bibliografie:
• Legea protecției mediului nr. 137/1995, republicată în 2000
• Ordonanţa de Urgenţă nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale
protejate
• Mircea Duţu, Regimul juridic de protecţie şi conservare a Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, Rev. „Dreptul” nr.5 şi 6 din 1994