CONSERVAREA HABITATELOR SI SPECIILOR DE INTERES COMUNITAR (CRITERII DE ALEGERE A METODELOR DE CONSERVARE)

CUPRINS I. II. III. IV. V. VI. Reteaua de arii protejate Natura 2000. Definitii, scop, clasificari Notiuni generale. Specii si habitate de interes comunitar Starea favorabila de conservare si masuri de management Plan de management si planuri de actiune Metode de conservare si monitorizare Exemple de fise de monitorizare

I.

RETEAUA DE ARII PROTEJATE NATURA 2000: DEFINITII, SCOP, CLASIFICARI

Reteaua Natura 2000 este o retea europeana de zone naturale protejate care cuprinde un esantion reprezentativ de specii salbatice si habitate naturale de interes comunitar. Ariile protejate, asa cum sunt definite in clasificarea IUCN, se constituie cu scopul conservarii biodiversitii i a valorilor naturale i culturale. In ariile protejate, n care se pune accent pe protecia strict pentru meninerea ecosistemelor i a proceselor naturale, obiectivele de management difer fa de cele din ariile protejate n care se caut soluii pentru meninerea i promovarea utilizrii durabile a resurselor naturale. Ariile protejate pot avea unul sau mai multe obiective de management: 1. cercetarea tiinific; 2. protecia slbticiei (a zonelor fr intervenie uman) excluderea oricrei forme de exploatare a resurselor naturale care contravin obiectivelor de management; 3. protecia diversitii speciilor i a diversitii genetice; 4. meninerea serviciilor de mediu; 5. protecia caracteristicilor naturale i culturale; 6. turism i recreere;

7. educaie; 8. utilizarea durabil a resurselor i ecosistemelor naturale; 9. meninerea activitilor culturale i tradiionale. In funcie de obiectivele principale de management, IUCN a definit ase categorii principale de arii protejate. Fiecare ar a fost nevoita s realizeze o coresponden cu categoriile definite de IUCN (Ghidul de utilizare a Categoriilor de Management al ariilor protejate, 2008).

CATEGORIA Ia: Rezervaii naturale stricte : arii protejate administrate n special pentru interes tiinific. Definiie: sunt arii protejate cu regim de conservare foarte strict, desemnate pentru protecia biodiversitii sau a altor elemente speciale, supuse unui control riguros care vizeaza limitarea utilizrii resurselor naturale i a impactului uman, pentru a se asigura protecia obiectivelor conservate. Asemenea arii protejate sunt destinate cercetarii tiinifice i monitorizarii speciilor si habitatelor. Obiectivul principal este de a conserva ecosisteme i specii importante la nivel regional, naional si/sau global, dar i alte caracteristici speciale. n aceste rezervaii se urmrete meninerea ecosistemelor n stare ct mai natural, cu intervenii umane minime. Aceste arii constituie laboratoare de cercetare, in natura, pentru specii i ecosisteme, exemple relevante pentru monitorizare, refugii de siguran maxim pentru specii rare, ameninate sau periclitate, nu mai putin importante pentru educaia ecologica. Prin planificare i management se urmrete reducerea la minim a modificrilor negative care ar putea aprea n urma diverselor influente antropice si chiar a succesiunii naturale, inclusiv a modificarilor climatice. Categoria de arie protejat definit n Romnia care corespunde acestei categorii IUCN este rezervaia tiinific. La noi n ar suprafaa acestora poate varia de la cteva hectare, cum ar fi de exemplu Rezervaia tiinific Piatra Rea (50 ha) la cteva sute de hectare, cum ar fi Rezervatia tiinific Gemenele din Parcul Naional Retezat (cca 1.600 ha) sau chiar zeci de mii de hectare cum sunt rezervaiile tiinifice din Rezervaia Biosferei Delta Dunrii Sachalin Ztoane (21.410 ha) i Roca Buhaiova (peste 9.000 ha) (Erika Stanciu & Florentina Florescu, 2009). Accesul n aceste zone este permis unui numr limitat de vizitatori, n principal cercettori i numai cu aprobri speciale.

CATEGORIA Ib: Zone de slbticie: sunt arii protejate administrate n special pentru protecia zonelor naturale slbatice.

Definiie: Arii protejate constituite pe suprafee ntinse, nemodificate sau puin modificate, care i menin caracterul natural, fr a avea aezri umane permanente sau semnificative, cu excepia aezrilor traditionale, cu consum relativ redus de resurse naturale i impact redus; arii protejate administrate special pentru meninerea strii naturale a unor zone reprezentative. Obiectivul principal este de a proteja pe termen lung integritatea ecologic a ariilor naturale neafectate n mod semnificativ de activiti umane, fr infrastructur modern, n care predomin procesele naturale. Sunt suprafee foarte ntinse, de adevrat slbticie, cum n puine locuri se mai gsesc pe planeta noastr. ara noastr nu dispune de asemenea zone (Erika Stanciu & Florentina Florescu, 2009).

CATEGORIA II: Parc naional: arie protejat administrat n special pentru protectia ecosistemelor i recreere. Definiie: Arii protejate cu suprafee naturale sau aproape naturale extinse, desemnate pentru a proteja un complex de ecosisteme, mpreun cu speciile caracteristice zonei; arie protejata care ofer resurse pentru experiene spirituale, tiinifice, educative, de recreere i de vizitare, compatibile ecologic i cultural cu zona respectiv. Obiectivul principal este de a proteja biodiversitatea mpreun cu structurile ecologice i procesele naturale asociate i de a promova educaia comunitatilor, a vizitatorilor i recrearea. Sunt zone relativ ntinse, cu suprafee variind la noi n ar ntre cteva mii de hectare i peste 40.000 ha, cu specii i ecosisteme rare, peisaje deosebite i un impact redus al activitilor umane pe cea mai mare parte a suprafeei. n general activitile umane nu sunt permise pe mare parte din suprafaa acestor parcuri, excepie fcnd unele activiti tradiionale pe care localnicii le desfoar de secole. Dar i aceste activiti tradiionale sunt reglementate astfel nct biodiversitatea i procesele naturale s nu fie afectate negativ, mentinandu-se structura si functiile ecosistemelor. In parcurile naionale din Romnia exista si suprafee n care este permis exploatarea resurselor naturale i cu scop comercial, nu neaprat n beneficiul comunitilor locale, atata timp cat se refera la metode traditionale si la respectarea limitelor de afectare pentru specii si habitate. Insa obiectivele de management caracteristice categoriei II IUCN, referitor la activiti de exploatare a resurselor naturale, trebuie s se impun standarde deosebite, care s reduc n mod semnificativ impactul asupra biodiversittii. Majoritatea parcurilor naionale nu au aezri umane pe suprafaa lor. n interiorul parcurilor naionale se delimiteaz diferite zone, cu specificarea clar a restriciilor pentru fiecare din aceste zone. Activitile de management sunt adaptate acestei zonri, iar regulamentul parcului i planul de management stabilesc regulile de utilizare a resurselor naturale pentru fiecare zon de management definit. n Romnia exista 13 parcuri nationale.

CATEGORIA III: Monumente ale naturii : arii protejate administrate n special pentru conservarea caracteristicilor naturale specifice. Definiie: Arii protejate desemnate pentru a proteja monumente naturale specifice, respectiv o anumit formaiune terestr, cavern submarin, formaiune geologic cum ar fi o peter sau chiar un organism viu (ex.: un arbore secular). Sunt n general arii protejate mici i adesea au valoare deosebit pentru vizitatori. Obiectivul principal este de a proteja formaiuni naturale excepionale precum i biodiversitatea i habitatele asociate. n ara noastr, acestei categorii IUCN i corespunde categoria de monumente ale naturii. Exemple de monumente ale naturii in Romania: Doisperezece Apostoli (Munii Climani), Petera Smeilor de la Onceasa (Munii Apuseni), Masa Jidovului (Comuna ugag, satul Tu Bistra, judeul Bihor), Ghearul Focul Viu (Parcul Natural Apuseni). (Erika Stanciu & Florentina Florescu, 2009).

CATEGORIA IV: Arii cu management activ al habitatului sau speciei : arie protejat gospodrit n special pentru conservare prin msuri de management active. Definiie: Arii protejate desemnate pentru protecia anumitor specii sau habitate si n care managementul reflect aceast prioritate. Multe arii protejate din categoria IV necesit intervenii periodice active pentru a satisface cererile anumitor specii sau pentru meninerea habitatelor, dar acest management activ nu este obligatoriu pentru ariile protejate din aceast categorie. Obiectivul principal l constituie meninerea, conservarea i refacerea speciilor i habitatelor. n Romnia n acesta categorie se ncadreaz rezervaiile naturale care se pot ntinde pe suprafee extrem de reduse, foarte rar ajungand la cteva mii de hectare. Adesea sunt nfiinate pentru conservarea unor habitate care au aprut prin modificarea celor naturale sub aciunea uman, cum ar fi de exemplu mozaicurile de fnee i pduri extrem de bogate n specii i din ce n ce mai rare n Europa. Exemple de rezervaii naturale la noi n ar: Valea Neajlovului (DB), Petera Izverna (MH), Pdurea Lapi (SL), Lacul Ttarilor (SB), Dealurile Betepe (TL), Dealul cu Fluturi (CJ), Rusca Montan (CS). (Erika Stanciu & Florentina Florescu, 2009).

CATEGORIA V: Peisaj terestru / marin protejat: arie protejat administrat n special pentru conservarea peisajului terestru/marin i recreere. Definiie: Arie protejat n care interaciunea dintre oameni i natur de-a lungul timpului a produs o zon cu un caracter distinctiv, cu o semnificativ valoare ecologic, biologic, cultural i estetic i n care pstrarea integritii acestei interaciuni tradiionale este vital

pentru protecia i meninerea zonei i a valorilor de conservare a naturii asociate precum i a altor valori. Obiectivul principal l constituie protejarea ecosistemelor naturale i utilizarea durabil a resurselor naturale atunci cnd conservarea i utilizarea durabil pot fi reciproc benefice una alteia. Sunt arii protejate care se ntind de obicei pe suprafee mari, de ordinul zecilor de mii de hectare. In Romania, cele mai mari depesc 150.000 de hectare. Pe suprafaa lor se regsesc i aezri umane, de multe ori chiar i orae. Ca i n cazul parcurilor naionale, se realizeaz o zonare intern prin care se indic activitile ce sunt premise. Restriciile, cnd sunt necesare, se impun n funcie de valorile de biodiversitate i culturale. Suprafeele n care se impun restricii importante pentru conservarea biodiversitii sunt semnificativ mai reduse dect n cazul categoriei II. n aceste arii protejate se recomand ca toate activitile economice s se desfoare cu o atenie deosebit la valorile pentru care au fost declarate. Ele ar trebui s se constituie n adevrate modele de dezvoltare durabil, avnd la baz principiile conservrii naturii. n multe ri peisajele protejate poart denumirea de parcuri naturale, dar adesea ele primesc denumirea de parcuri naionale sau parcuri regionale. Cateoria de arii protejate definit n legislaia romneasc care corespunde acestei categorii IUCN este cea de parc natural. In Romania exista 15 parcuri naturale.

CATEGORIA VI: Arie protejat destinat utilizrii durabile a resurselor naturale: Definiie: Arii protejate desemnate pentru conservarea ecosistemelor i habitatelor mpreun cu valorile culturale asociate i cu sisteme tradiionale de management ale resurselor naturale. Sunt n general suprafee mari, predominant n stare natural, cu o parte aflat sub un management durabil al resurselor naturale, unde aceste resurse sunt utilizate ntr-o msur mic, ne-industrial, utilizare considerat ca fiind unul din scopurile principale pentru aceste arii protejate, fiind compatibil cu conservarea naturii. Obiectivul principal: protecia ecosistemelor naturale i utilizarea durabil a resurselor naturale cu condiia ca una s fie n beneficiul celeilalte. O caracteristic distinctiv a acestei categorii este c utilizarea durabil a resurselor naturale devine mijlocul de conservare a naturii, fiind combinat cu alte msuri specifice celorlalte categorii, cum ar fi de exemplu protecia anumitor zone. Aceste arii protejate se ntind n general pe suprafee foarte mari i se constituie n surs permanent de hran i bunuri pentru populaiile locale care, reduse ca numr, le exploateaz extensiv, fr a afecta n mod semnificativ biodiversitatea. Reprezinta modele n care populaii puin numeroase au trit i traiesc n armonie cu natura. In aceste arii protejate nu se permite exploatarea industrial a resurselor naturale. IUCN recomand s se delimiteze i zone n care s nu se utilizeze resursele naturale. n unele ri s-a luat decizia ca zonele care s

fie excluse de la utilizare s reprezinte 75% din suprafaa total a acestor arii protejate. n ara noastr nu exist arii protejate care s-ar putea ncadra n aceast categorie.

Incadrarea unei arii protejate ntr-o categorie IUCN se face plecnd de la obiectivul sau obiectivele de management prioritare, care se aplic pe cel puin 75% din suprafaa ariei protejate. Informaii detaliate privind categoriile de management stabilite de IUCN se gsesc pe http://data.iucn.org/dbtw-wpd/edocs/PAG-010.pdf.

Clasificarea ariilor protejate conform legislaiei romneti Conform legislaiei romneti privind regimul ariilor naturale protejate, respectiv OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei, definiia ariei protejate este urmtoarea: Arie natural protejata zona terestr i/sau marin n care exist specii i animale slbatice, elemente i formaiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice sau de alt natur, cu valoare ecologic, tiinific ori cultural deosebit, care are un regim special de protecie i conservare, stabilit conform prevederilor legale. n funcie de nivelul la care aria protejat este declarat i/sau recunoscut deosebim diferite categorii de arii protejate: 1. de interes naional, care includ urmtoarele categorii: rezervaii tiinifice, parcuri naionale, monumente ale naturii, rezervaii naturale, parcuri naturale. Condiia minim pentru ca o zon s fie declarat arie protejat de interes naional este s prezinte valori naturale i culturale semnificative i reprezentative la nivel naional. 2. de interes comunitar sau situri Natura 2000, care sunt situri de importan comunitar, arii speciale de conservare, arii de protecie avifaunistic. 3. de interes internaional, care au primit statut de: a) rezervaii ale biosferei, acordat de MaB UNESCO (MaB UNESCO / Programul Om Biosfer a Organizaiei pentru Educaie, tiin i Cultur a Naiunilor Unite http://www.unesco.org/mab/mabprog.shtml) b) zone umede de importan internaional sau situri RAMSAR (http://www.ramsar.org/index_about_ramsar.htm) desemnate n conformitate cu prevederile Conveniei privind conservarea zonelor umede de importan internaional, n special ca habitat al psrilor acvatice c) situri naturale ale patrimoniului natural universal recunoscute de MaB UNESCO d) geoparcuri, statut atribuit conform reglementrilor stabilite de UNESCO i de Carta Reelei Europene a Geoparcurilor.

4. de interes judeean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unitilor adminstrativ-teritoriale, dup caz, conform art. 5 alin. (1) lit. a) c) din OUG 57/2007. Acestea includ zone cu valori semnificative i reprezentative la nivel local sau judeean. Scopul i regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate sunt descrise n Anexa Nr. 1 al OUG 57/2007. Corespondena dintre categoriile IUCN i cele definite n legislaia romneasc: Categoria IUCN Ia Strict Nature Reserve - Rezervaii naturale stricte Wilderness Area Zone de slbticie National Park - Parc Naional Scop interes tiinific Legislatia romaneasca Rezervatii stiintifice Parc Naional

Ib II

protecia zonelor naturale slbatice arie protejat administrat n special pentru protejarea ecosistemelor i recreere conservarea caracteristicilor naturale specifice arie protejat pentru conservare prin msuri de management active accent pe conservarea peisajului terestru/marin i pe recreere conservarea ecosistemelor i habitatelor dar si a valorilor culturale, a sistemelor tradiionale de management al resurselor naturale

III

Natural Monument or Feature - Monumente ale naturii Habitat/Species Management Area Arii de management pentru habitate si specii Protected Landscape/ Seascape - Peisaj terestru / marin protejat Protected area with sustainable use of natural resources Arie protejat destinat utilizrii durabile a resurselor naturale

Monumente ale naturii Rezervatii naturale

IV

Parc Natural

VI

Alte arii naturale protejate din Romania recunoscute conform cu OUG 57/2007: Rezervatii ale biosferei, Zone umede de importanta internationala, Geoparcul

Arii protejate de interes comunitar - Siturile Natura 2000. Scopul principal al Reelei Natura 2000 este de a menine, reface sau chiar mbunti starea de conservare favorabil a speciilor i habitatelor din siturile desemnate. Siturile de importan comunitar reprezint zone bine delimitate geografic n care se urmrete conservarea speciilor i habitatelor incluse n anexele directivelor europene: http://ec.europa.eu/environment/nature/legislation/birdsdirective/index_en.htm - Council Directive 2009/147/EC on the conservation of wild birds http://ec.europa.eu/environment/nature/legislation/habitatsdirective/index_en.htm Council Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora Principalele aspecte privind conservarea speciilor si habitatelor se regasesc si in: Conventia de la Berna privind conservarea vieii slbatice i a habitatelor naturale din Europa, adoptat prin Legea 13/1993: http://conventions.coe.int/Treaty/FR/Treaties/Html/104-1.htm Siturile de importan comunitar propuse de ctre un stat membru, avizate de Comisia European i ulterior promovate printr-un act normativ de statul respectiv devin situri Natura 2000. Acestea se mpart n dou categorii, n funcie de directiva european care a stat la baza declarrii lor: Arii Speciale de Conservare (Special Areas of Conservation SAC) siturile declarate conform prevederilor Directivei Habitate (92/43/CEE) i Ariile de Protecie Special Avifaunistic (Special Protected Areas SPA) constituite conform prevederilor Directivei Psri (79/409/CEE). Conform legislaiei romneti zonele incluse n reeaua Natura 2000 sunt arii protejate care se ncadreaz n categoriile Sites of Community Interest (situri de importan comunitar) = SCI si Special Protection Areas (arii de protecie avifaunistic) = SPA Siturile de Importan Comunitar se declar de statele membre pentru conservarea i meninerea speciilor i habitatelor de interes comunitar pn la acceptarea acestora ca i Arii speciale de Conservare de ctre Uninunea European. Aceste zone trebuie s contribuie semnificativ la meninerea sau refacerea strii de conservare favorabil a speciilor i habitatelor de interes comunitar i astfel la meninerea biodiversitii regiunii biogeografice respective i la coerena reelei n sine (distribuia siturilor trebuie s acopere n mod echilibrat arealul speciei/habitatului la nivel naional). Directiva Habitate (92/43/CEE), prin articolul 6, prevede obligaiile statelor membre cu privire la gospodrirea siturilor Natura 2000. Articolul conine patru paragrafe distincte care

reglementeaz att msurile privind conservarea ct i cele necesare a fi aplicate n derularea unor activiti/proiecte cu potenial negativ asupra strii favorabile de conservare a habitatelor i speciilor din situri. Primul paragraf susine elaborarea unor msuri adecvate scopului conservrii habitatelor i speciilor incluse n Ariile Speciale de Conservare. Aceste msuri pot fi definite sub forma unui plan de management al sitului si incluse n planurile de dezvoltare deja existente ale zonei sau pot fi sub forma unor msuri legale, administrative sau contractuale. Indiferent de forma aleas, soluiile trebuie s corespund necesitilor ecologice ale tipurilor de habitate naturale i speciilor prezente n situri (Anexa I i Anexa II). Al doilea paragraf prevede stabilirea unor msuri de evitare a degradrii habitatelor sau distrugerii speciilor, deci statele membre trebuie s evalueze starea de fapt n fiecare caz i s acioneze n consecin. Paragrafele 3 i 4 reglementeaz evaluarea impactului anumitor activiti/proiecte precum i stabilirea unor soluii n cazurile n care acestea afecteaz starea de conservare favorabil a speciilor i/sau habitatelor dintr-un sit Natura 2000. Este subliniat importana respectrii realitilor economice i sociale ale zonei. In cazul n care un proiect cu impact negativ asupra strii de conservare are o nsemntate vital pentru comunitatea local, acesta va fi derulat, ns statul membru este obligat s gseasc soluii alternative.

II.

Notiuni generale. Specii si habitate de interes comunitar

Un ecosistem este o unitate de funcionare i organizare a ecosferei alctuit din biotop i biocenoza i capabil de productivitate biologic. Ecosistemul cuprinde i relaiile dintre biotop i biocenoz i relaiile dintre organismele biocenozei. Biotopul reprezint totalitatea factorilor abiotici i relaiile dintre acestia. Biocenoza reprezint un nivel de organizare a materiei vii format din populatii legate teritorial intre care exista complexe interaciuni. Zona de ntreptrundere a dou ecosisteme, de exemplu o pune natural i un ecosistem agricol, se numete ecoton, zona frecvent cu biodiveristate mai ridicata. Functiile principale ale ecosistemelor sunt productivitatea biologica, circuitul substantelor, echilibrul ecologic. De exemplu, ecosistemele forestiere din etajul montan au rol important ca rezervor de apa, control al absorbtiei apei din precipitatii si prevenire a inundatiilor, control climatic, etc. Habitatele acvatice din zonele de campie pot constitui zone de refugii pentru anumite specii si coridoare de migratie pentru pasari. Valoarea peisagistica a ecosistemelor este importanta din punctul de vedere al conservarii biodiversitatii. Analiza istorica a peisajului furnizeaza informatii vitale despre distributia anterioara a habitatelor, gradul lor actual de fragmentare, posibilitatea realizarii de arii

protejate interconectate. In zonele de campie, puternic antropizate, este importanta mentinerea acelor zone de variabilitate exprimate prin canale umede, tufarisuri, ochiuri de apa, etc. Acestea pot fi zone de pasaj pentru numeroase specii, fiind importante si pentru polenizatori, deci si pentru productivitatea ecosistemelor agricole care depind de acestia. Habitatul este o suprafa locuit de o populaie, de o specie de plante sau de animale.

Speciile de interes comunitar sunt acele specii de pe teritoriul Uniunii Europene care ndeplinesc cel puin una din urmtoarele condiii: sunt periclitate, cu excepia populaiilor care sunt situate la limita arealului i care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile n regiunea vest-palearctic; sunt vulnerabile (speciile a cror ncadrare n categoria celor periclitate este probabil ntr-un viitor apropiat dac aciunea factorilor perturbatori persist); sunt rare (populaii mici care, chiar dac nu sunt n prezent periclitate sau vulnerabile, risc s devin; aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrnse sau sunt fragmentat dispersate pe suprafee largi); sunt endemice la nivel european i necesit o atenie special datorit caracteristicilor specifice ale habitatului lor i/sau a impactului potenial pe care l are exploatarea acestora asupra strii lor de conservare.

Definitii termeni: specie endemica: specie care triete numai pe un anumit teritoriu, specifica unei anumite regiuni sau care are caracter permanent doar n anumite zone specie rara: grup de organisme care nu este comun sau se intalneste doar in unele zone; grup cu numar mic de indivizi la diferite nivele (global, european, national). O specie rara este adesea si endemica. In general sunt considerate specii vulnerabile, amenintate, mai ales datorita populatiilor reduse ca numar de indivizi. Clasificarea speciilor amenintate si abrevieri dupa sistemul IUCN: EXTINCT (EX) specie extincta EXTINCT IN THE WILD (EW) extincta din natura (se conserva ex situ) CRITICALLY ENDANGERED (CR) critic amenintata ENDANGERED (EN) - amenintata VULNERABLE (VU) - vulnerabila NEAR THREATENED (NT) aproape amenintata

LEAST CONCERN (LC) necesita putine preocupari DATA DEFICIENT (DD) nu exista date suficiente NOT EVALUATED (NE) situatie neevaluata http://www.iucn.org/about/work/programmes/species/red_list/about_the_red_list/

Habitatele de interes comunitar sunt acele habitate naturale de pe teritoriul Uniunii Europene care ndeplinesc cel puin una din urmtoarele condiii: sunt n pericol de dispariie n arealul lor natural; au un areal natural redus; sunt eantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe regiuni biogeografice

Habitatele prioritare sunt habitatele naturale de interes comunitar aflate n pericol de dispariie, pentru a cror conservare Comunitatea European i asum o responsabilitate deosebit. Acestea sunt indicate printr-un asterisc (*) n Anexa 1 a Directivei Habitate (92/43/CEE). Speciile prioritare sunt acele specii de interes comunitar pentru a cror conservare Comunitatea European i asum o responsabilitate special datorit proporiei reduse a arealului acestora. Aceste specii sunt indicate printr-un asterisc (*) n Anexa 2 a Directivei Habitate (92/43/CEE).

III.

Starea favorabila de conservare si masuri de management

Starea de conservare a unui habitat natural este dat de totalitatea factorilor care acioneaz asupra sa i asupra speciilor caracteristice acestuia i care i pot afecta pe termen lung rspndirea, structura i funciile, precum i supravieuirea speciilor ce i sunt caracteristice. Starea de conservare a unei specii este dat de totalitatea factorilor ce acioneaz asupra sa i care pot influena pe termen lung rspndirea i abundena populaiilor speciei pe teritoriul vizat, respectiv pe teritoriul Uniunii Europene. Starea de conservare a unui habitat natural se consider favorabil atunci cnd sunt ndeplinite concomitent urmtoarele condiii:

arealul su natural i suprafeele pe care le acoper n cadrul acestui areal sunt stabile sau n cretere; are structura i funciile specifice necesare pentru conservarea sa pe termen lung, iar probabilitatea meninerii acestora n viitorul previzibil este mare; speciile care i sunt caracteristice se afl ntr-o stare de conservare favorabil, aa cum aceasta este definit mai jos.

Starea de conservare a unei specii se consider favorabil atunci cnd sunt ndeplinite concomitent urmtoarele condiii: datele privind dinamica populaiilor speciei indic faptul c aceasta se menine i are anse s se menin pe termen lung ca o component viabil a habitatului natural; arealul natural al speciei nu se reduce i nu exist riscul s se reduc n viitorul previzibil; exist un habitat suficient de ntins pentru ca populaiile speciei s se menin pe termen lung.

Atribute folosite pentru determinarea starii favorabile de conservare. Atributele sunt definite de caracteristicile unui habitat sau ale unei specii care descriu starea acestora, direct sau indirect. Obiectivele de conservare definesc starea favorabil pentru fiecare specie si habitat Natura 2000 n termeni de limite acceptabile pentru un set minim de atribute. Starea favorabila de conservare la nivelul sitului este definit prin criterii echivalente celor menionate n Articolul 1(e) i 1(i) din Directiva Habitate. Atributele permit deci descrierea detaliata si masurabila a starii de conservare pentru specii si habitate. Ele reprezinta baza masurilor de management, prin monitorizarea setului minim de caracteristici care determina si identifica starea de conservare propriu-zisa. Principalele atribute ale speciilor pot fi: Directe Indirecte Dimensiunea populaiei Populaia viabil minim Reproducerea Rata de supravieuire

Extinderea habitatului Starea de conservare a habitatului Abundena hranei Rata de prdare Nivelurile de perturbare

Atribute tipice ale habitatelor & speciilor care definesc stadiul favorabil de conservare Atributele tipice ale unui habitat includ: Cantitate, e.g. Meninerea suprafeei Aria minim Compoziia speciei, e.g. Bogia de specii Specii cheie sau predominante Caracteristici (specie indicatoare) Specii importante (e.g. rare) Specii nedorite Structura vegetaiei, e.g. nlimea vegetaiei Pe vertical (i diversitate) Diversitate orizontal (e.g. mozaic / ecoton) Adncimea litierei Caracteristici fizice, e.g. Teren sterp Tipul & condiia substratului Hidrologie Condiii chimice, e.g. pH stadiul substanelor nutritive Salinitate Dinamic, e.g. Potenial de regenerare Funcii, e.g. Formaiuni de turb

Atributele tipice ale unei specii includ:

Atribute directe Cantitate, e.g. Tendina populaiei (sau prezen permanent) Tendine cu privire la repartiie (la nivelul sitului) Populaia viabil minim (pe sit sau ca parte a unei reele conectate funcional) Dinamica populaiei, e.g. Reproducere/mprosptare Gradul de supravieuire Boli Condiii genetice Atribute indirecte Suprafaa habitatului, e.g. Meninerea suprafeei Suprafaa minim a habitatului Starea habitatului, e.g. Compoziia speciilor Structura vegetaiei Caracteristici fizice Compoziia chimic Resurse de hran, e.g. Abundena/densitatea speciilor importante de prad Prdare / competiie, e.g. Absena speciilor de prad introduse sau strine sau a competitorilor Nivelurile de perturbare, e.g. Nivelurile de perturbare n apropierea siturilor de reproducere Nivelurile de perturbare pe perioada hibernrii

n selectarea atributelor trebuie luate n considerare urmtoarele: S includ ntotdeauna limitele referitoare la extinderea (suprafaa) n ceea ce privete habitatele i mrimea populaiei n ce privete speciile (sau gradul de repartiie dac populaia nu poate fi msurat practic). S includ cel puin un atribut referitor la compoziia speciei, n cazul habitatelor. S se constituie ntr-un set minim necesar pentru definirea strii favorabile i a instruciunilor de management prevzute. Atributele care se suprapun cu alte msuri mai potrivite sau nu aduc suficient valoare setului ar trebui s fie excluse. S fie msurabile astfel nct limitele acceptabile s poat fi cuantificate i monitorizate. S descrie starea particularitii i NU factorii care o influeneaz (e.g. management).

 S ia n considerare caracterul durabil pe termen lung a strii favorabile i, astfel, s includ atribute care evalueaz dinamica i regenerarea habitatului, iar n ceea ce privete speciile, reproducerea i recrutarea etc. Limitele acceptabile nu constituie nivelurile int sau nivelurile optime, ci sunt mai generale pentru a permite variaiile acceptabile din interiorul sitului sau temporale (e.g. variaii anuale) care pot fi determinate de diferene regionale, condiii atmosferice i management etc. Scopul conservrii pentru majoritatea siturilor va fi de a menine cel puin suprafaa habitatului sau mrimea populaiei unei specii.

Exemplu: Starea favorabil de conservare pentru pajiti bogate n Nardus - indicatorii metodelor de monitorizare pentru fiecare atribut Atribut Cantitate Suprafa Meninere la 5% suprafaa de baz cretere din sau Evaluarea hrilor prin analize n teren sau aeriene Limite acceptabile FC * MP * Monitorizare

Compoziia speciei Bogia speciilor de 15 specii per 25m2 plante nalte Nardus stricta acoper 25 Predominana 75% I Nardus stricta, speciilor de plante Festuca nigrescens sau Festuca rubra dominante Specii caracteristice X specii prezente, dintre urmtoarele: Campanula serrata, Viola declinata, Scorzonera rosea etc1 Polgonum aviculare, Colonii Rumex alpinus , Urtica nedorite/specii dioica & alte colonii / invazive specii invazive <5% acoperire combinat Structura vegetaiei nlimea pajitii 15-25 cm peste 90% din terenul acoperit de (ierburi) vegetaie Analiz de probe Analiz de probe

Evaluarea n teren la pas

Evaluarea n teren la pas

Arbuti / mozaic de <5% acoperit cu arbuti,

Analiz n teren (la pas) pentru a constata nevoile de management, nefolosite pentru analizarea stri Analiz n teren (la pas)

iarb

inclusiv subarbuti

Adncimea litierei n medie 1-5 3.5 cm (inclusiv vegetaia moart uscat pe picior) Caracteristici fizice 1-10% dispersat peste Teren sterp suprafa, cu nici o zon > 0.25m2
*FC se folosesc pentru a stabili conditiile favorabile de conservare;

sau analiz aerian, dac este posibil Analiz de probe

Analiz de probe

*MP plan de management: se intervine prin actiuni/masuri de conservare pentru mentinerea starii favorabile de conservare

Masurile de conservare pentru o specie sau un habitat reprezinta deci acel set de actiuni necesare a fi implementate pentru mentinerea lor in stare favorabila de conservare. Masurile de conservare se stabilesc pe baza datelor de inventariere/cartare si sunt foarte variate in functie de obiectivul de conservat si caracteristicile locale.

IV.

Plan de management si planuri de actiune

Msurile de conservare a naturii vor fi eficiente dac sunt realizate ntr-un cadrul de planificare a managementului. Acesta se va dovedi eficient dac este organizat ca un proces circular continuu n care planurile se pregtesc, se implementeaz i se revizuiesc n funcie de impactul lor constatat n urma monitorizrii. Planurile de management ale ariilor protejate includ, n mod normal, o evaluare privind gradul de importan a acelei arii (inclusiv motivele pentru care ea este protejat), convin o viziune general cu privire la arie i stabilesc obiective clare, identific oportuniti i provocri n ndeplinirea obiectivelor, identific strategii i aciuni care pot ajuta la atingerea obiectivelor, ntocmesc un plan de lucru pentru implementarea aciunilor necesare i o strategie de monitorizare prin care s se urmreasc dac obiectivele sunt ndeplinite. Planurile de management pentru ariile protejate au fost, n mod specific, elaborate respectnd o ordine logic, prezentat mai jos (n accepiunea lui Thomas i Middleton 2003). 1. Etapa de pre-planificare (ntlnirea echipei de planificare, sfera de aplicare a task-urilor, agrearea procesului de urmat). 2. Colectarea i revizuirea datelor. 3. Evaluarea datelor i a informaiilor. 4. Identificarea constrngerilor, oportunitilor i pericolelor.

5. Dezvoltarea unei viziuni generale pe termen lung pentru aria protejat i stabilirea obiectivelor specifice. 6. Dezvoltarea opiunilor pentru realizarea viziunii i a obiectivelor (inclusiv zonarea, dac este cazul). 7. Pregtirea unui draft al planului de management. 8. Consultri publice cu privire la draftul planului de management. 9. Evaluarea documentelor supuse aprobrii, revizuirea drafului planului de management, producerea variantei finale a planului de management i ntocmirea rapoartelor de consultare. 10. Aprobarea/avizarea planului de management. 11. Implementarea aciunilor identificate n planul de management. 12. Monitorizarea i evaluarea implementrii i a impactului planului de management. 13. Revizuirea i actualizarea planului de management. Planul ideal de management ar trebui s includ urmtoarele elemente: Declaraie a politicii referitoare la Articolul 6 din Directiva Habitate; Descrierea sitului, inclusiv o analiz cu privire la utilizarea istoric a terenului; Expunerea obiectivelor, inclusiv cele pe termen lung i cele pe termen scurt Expunerea constrngerilor, inclusiv identificarea actorilor implicai; O list realist a aciunilor ce urmeaz a fi implementate, alturi de graficul de implementare a acestor i planificarea financiar; Un proces de consultare detaliat; Monitorizare i evaluare

Formatul Eurosite pentru planul de management al siturilor naturale & semi-naturale

0. Rezumat 1. Cadru General 1.1 Politic 1.2 Selectarea sitului 2. Descrierea sitului Informaii generale 2.1 Locaia i graniele sitului 2.3 Infrastructura managementului Particulariti fizice 2.4 Climat

2.5 Geologia i configuraia terenului 2.6 Soluri i substraturi 2.7 Hidrologie Particulariti ecologice i biologice 2.8 Ecosisteme (habitate), vegetaie i procese ecologice 2.9 Flora 2.10 Fauna Particulariti socio-economice 2.11 Activiti umane desfurate la nivelul sitului 2.12 Activiti umane desfurate n afara sitului care afecteaz situl 2.13 Aspecte economice i populaie 2.14 Activiti umane anterioare referitoare la utilizarea terenului 2.15 Motenire cultural 2.16 Peisaj i caliti estetice 2.17 Materiale descriptive adiionale 3. Evaluare i Obiective Introducere 3.1 Prima evaluare 3.2 Obiective ideale pentru sit 3.3 Constrngeri sau modificri 3.4 A doua evaluare 3.5 Obiective operaionale 4. Implementare 4.1 Strategii de management 4.2 Zonare i prescripii 4.3 Proiecte 4.4 Plan de lucru 5. Revizuire

Introducere 5.1 Revizuire anual progres n atingerea obiectivelor 5.2 Revizuirea la cinci ani a planului de management Glosar

Planul de management trebuie sa cuprinda conceptul ariei, viziune si obiective, evaluarea si analiza problemelor, optiuni; un set de masuri si actiuni de conservare; o strategie de monitorizare. Astfel, principalele etape in managementul unei arii protejate sunt: planificarea managementului, implementarea managementului, monitorizarea impactului, revizuirea planului. Un plan de actiune se poate realiza, de exemplu, pentru o specie (grup de specii) sau un habitat (grup de habitate). Acesta poate fi cuprins in planul de management si aprobat impreuna cu acesta sau se poate realiza ulterior aprobarii PM, pe baza datelor cuprinse in acel document. Planul de actiune pune accent pe interventiile active necesare a fi implementate pentru mentinerea obiectivelor de conservat.

Model de sectiuni ale unui plan de actiune:

Plan de actiune pentru Falco vespertinus Proiect ......

Cuprins Etapele premergatoare elaborarii planului de actiune Scopul si Obiectivele planului de actiune Descrierea speciei fisa speciei Istoricul speciei, distributia speciei in Romania Starea de conservare a speciei in sit: trecuta si prezenta; date populationale ... Dinamica populatiilor, tendinte Resurse de hrana necesare Habitat caracteristic; starea de conservare minima

Reproducere si dispersie Interactiuni cu alte specii Amenintari si obstacole in calea conservarii Masuri de conservare; actiuni de conservare si metode de implementare Actiuni pentru conservarea habitatelor Actiuni pentru stoparea fragmentarii habitatelor Actiuni pentru stoparea declinului populatiilor Actiuni de constientizare a comunitatilor locale Actiuni de educare a publicului larg Actiuni de conectare a zonelor protejate coridoare ecologice Marcarea speciei cu scopul monitorizarii

Monitorizare si cercetare Dinamica populatiilor: structura populatiilor, reproducere si dispersie, rate si cauze ale mortalitatii, modele pentru exprimarea viabilitatii populatiilor, .... Ecologia peisajului coridoare ecologice, zone de ecoton, interconectivitate zone umede

Baza de date: stocare, analiza date, raportare Bibliografie Anexe

Model de organizare implementare Plan de actiune: Obiectiv 1 Actiuni Metoda (protocol) Frecventa monitorizarii/ implementarii Locatie Responsabil Costuri

A. B. Obiectiv 2

C.

V.

Metode de conservare si monitorizare

Managementul de mediu este un instrument de gestionare, care poate fi integrat atunci cnd include toate componentele biodiversitii, fiind bazat pe abordarea ecosistemic, sau adaptativ, cnd opiunile de management se modific periodic n raport cu dinamica sistemului gestionat. Managementul adaptativ poate fi la rndul su fie reactiv, ca rspuns la o schimbare n starea sistemului gestionat, sau anticipativ, n vederea prevenirii unor schimbri considerate periculoase la nivelul sistemului. Principala caracteristic a acestei abordri o constituie existena unei monitorizri care furnizeaz informaiile de actualizare (feed-back) i permit revizuirea unor decizii sau msuri luate anterior. Datorita impactului tot mai ridicat al activitilor umane, meninerea nivelului actual al biodiversitii este conditionata de msuri de management specifice. Metodele de conservare pot fi clasificate astfel: Conservarea in situ se bazeaz pe crearea i managementul corect al ariilor protejate, pe conservarea n natur, nu n sisteme artificiale. Acest tip de conservare variaz n funcie de anumite obiective specifice, cu accent pe conservarea habitatelor i speciilor, n special a celor periclitate, n sistemele ecologice naturale i seminaturale, n cadrul unui sistem organizat de arii protejate. Conservarea ecosistemelor, a biodiversitatii in general, se realizeaz deci prin stabilirea si functionarea unui sistem de arii naturale protejate care necesit msuri speciale de conservare. De asemenea, se impun programe adecvate de management pentru ariile protejate, cu promovarea unei dezvoltrii durabile n rndul comunitilor locale. Conservarea ex situ se refer la pstrarea speciilor pericilitate n captivitate (grdini botanice si zoologice, acvarii) sau a materialului biologic n bnci de gene (semine, spori, microorganisme, esuturi). Se bazeaz deci pe dezvoltarea unor instituii cu echipamente si tehnologii de conservare specifice. De exemplu, principalul obiectiv al unui program de conservare al unei specii este de a reduce riscul extinciei populaiilor componente. O prim etap este de a identifica factorii care pot cauza extincia respectivelor populaii. Cel mai mare factor de risc este reducerea efectivelor populaiei. Dac efectivele unei populaii sunt n declin i nu se iau msuri pentru a remedia acest lucru, extincia populaiei este inevitabil. Riscul ca populaiile cu efective mici s

dispar este ridicat, factorii rspunztori putnd fi intrinseci (deriva genetic, efecte demografice) sau extrinseci, datorit variabilitii mediului (Dan Cogalniceanu, 2007 Ecologie si protectia mediului). O alt surs de risc sunt evenimentele catastrofale, care pot fi naturale (inundaii, incendii, furtuni, inclusiv epidemii) sau cauzate de om (defriri sau alte activiti umane care duc la distrugerea habitatelor naturale). Masurile de conservare pentru o specie sau un habitat cuprind un set de actiuni necesare a fi implementate pentru mentinerea lor in stare favorabila de conservare. Masurile de conservare se stabilesc pe baza datelor de inventariere/cartare si sunt foarte variate in functie de obiectivul de conservat si caracteristicile locale. Metodele de conservare si monitorizare sunt stabilite in functie de aceste caracteristici. Monitorizarea speciilor si habitatelor se realizeaza pe baza unor strategii care cuprind metode de lucru, fise de teren, metode de analiza a datelor, toate acestea avand si rolul de a justifica anumite actiuni de redresare / imbunatatire a statutului de conservare, daca este cazul. Metodele concrete de inventariere/cartare si monitorizare sunt foarte diverse. Pentru habitate se pot folosi imagini satelitare multispectrale si imagini aeriene pentru a masura extinderea lor, reducerea suprafetelor, fragmentarea habitatelor, alte modificari majore. Se pot folosi fotografieri in puncte fixe pentru a inregistra modificari de detaliu referitoare la structura habitatelor. Analiza in quadrate este o metoda care furnizeaza detalii in legatura cu numeroase aspecte: acoperirea vegetatiei, compozitia floristica, biomasa, frecventa unor specii, etc. Transectele se folosesc atat pentru habitate cat si pentru specii; pe transect se pot face analize detaliate la distante prestabilite. Pentru o buna interpretare a datelor sunt necesare minime prelucrari statistice. Pentru specii, metodele de lucru pe teren sunt foarte diferite in functie de grupul de specii, desi exista si metode elaborate pentru o anume specie. In general se noteaza inregistrarile accidentale, se realizeaza cautari programate, numarare in puncte, monitorizare pe transecte. Pentru monitorizarea speciilor si habitatelor sunt necesare fisele de monitorizare care cuprind acele aspecte/atribute minime necesare pentru mentinerea in stare favorabila de conservare. Aceste fise de monitorizare trebuie adaptate la conditiile concrete ale speciei/habitatului sau sitului respectiv. Exemplu de fisa de monitorizare:

FISA DE MONITORIZARE

Fotografie de identificare, harta de teren Frecventa monitorizarii: ... Responsabili ... Data Numarul arborilor sanatosi Numarul arborilor uscati (sau partial uscati) Numarul total arbori Starea covorului vegetal ierbos (indicator al gradului de pasunat): tasare, buruieni, deseuri animale Intensitatea altor activitati antropice Numar turme/animale la adapostul arborilor Conditii minime pentru mentinerea habitatului Suprafata minima impadurita pentru mentinerea populatiilor de pasari Acoperirea vegetatiei forestiere Procent arbori maturi Numarul de perechi de vanturel de seara (cuiburi, juvenili, alte informatii) Estimarea populatiei de ciori de semanatura Numar total de cuiburi Resurse de hrana Se mentine cel putin suprafata existenta Minim 60 % abundenta - dominanta Minim 50 % Minim ......................... NUMARUL ACTUAL Minim ......................... NUMARUL ACTUAL Minim ......................... NUMARUL ACTUAL Taieri ilegale Altele

Actiuni pentru mentinerea si imbunatatirea starii de conservare a habitatului Inlocuirea arborilor uscati sau taiati Reducerea intensitatii pasunatului si a altor activitati antropice Plantari mai mult decat suprafata actuala 100% Minim 20% Nu sunt obligatorii

In anexe: alte modele de fise de monitorizare.

Monitorizarea speciilor si habitatelor din perspectiva Uniunii Europene Monitorizarea (observatiile sistematice pe termen lung) sunt necesare pentru a observa in timp starea de conservare si tendintele de evolutie. Monitorizarea se poate realiza prin mai multe metode de colectare a datelor, adaptate conditiilor concrete; rezultatele pot fi grupate si evaluate la diferite nivele spatiale. Este util ca statele membre sau factorii implicati sa conceapa sisteme bazate pe metode existente si scheme de monitorizare acceptate pentru diferite grupuri de specii si tipuri de habitate, acestea necesitand diferite tipuri de abordari. Intensitatea monitorizarii poate depinde de mai multi factori, de ex. de intensitatea utilizarii resurselor naturale (e.g. paduri virgine => monitorizare cu frecventa redusa; habitate utilizate regulat => monitorizare cu frecventa ridicata, integrata intr-un sistem de management), de distributia spatiala si abundenta unei specii sau a unui habitat in diferite regiuni, de diferente intre speciile tipice pentru aceleasi tipuri de habitate in cadrul tarilor membre UE, etc. Monitorizarea la diferite intensitati pot fi un mod de a mentine costurile si resursele folosite la un nivel rezonabil: o monitorizare de baza pentru specii si habitate in stare buna si stabila de conservare si o monitorizare mai intensa incepand de la primele semne de avertizare a unor probleme, astfel incat sa se poata interveni adecvat, in timp util. Stabilirea sistemului de monitorizare trebuie sa ia in considerare criteriile pentru mentinerea starii favorabile de conservare, in functie de obiectivele fiecarul stat membru. Desi statele membre sunt libere sa isi aleaga obiectivele si metodele de colectare a datelor si sa le adapteze conform cu diferentele regionale, totusi in final sunt obligatorii: Monitorizarea speciilor si habitatelor conform cu obligatiile prevazute in Directiva Datele trebuie raporate Comisiei intr-un mod comparabil si compatibil care sa permita analiza datelor la nivelul UE

Informatii care trebuie raportate Comisiei Informatii generale Anexa A arata formatul de raportare in legatura cu informatiile generale Informatii despre statutul de conservare Anexele B si D evidentiaza formatul de raportare pentru statutul de conservare al habitatelor (Anexa I) si speciilor (Anexele II, IV, V). Datele raportate la Comisie vor include obligatoriu: informatii privind contextul general (ex.: distributie spatiala, marimea populatiilor) dar si informatii in legatura cu rezultate ale masurilor de conservare la nivel biogeografic. Acestea trebuie raportate sub forma de baza de date, intr-un format agreat anterior. Statele membre sunt solicitate sa raporteze pe cat posibil date complete (chiar daca exista si optiunea stare necunoscuta, date incerte). Calitatea datelor furnizate va fi de asemenea notata in raport.

Datele vor fi raportate pe regiuni biogeografice, chiar daca statele membre pot stabili subunitati pentru fiecare regiune biogeografica.

Completarea matricilor pentru fiecare regiune biogeografica Anexele C si E reprezinta matricile pentru specii si habitate. Aceste matrici cuprind principalele criterii de evaluat si se bazeaza pe un sistem de grade reprezentate prin diferite culori (stare favorabila, inadecvata sau foarte slaba); daca datele sunt incerte sau lipsesc, se noteaza ultima coloana (date necunoscute). Populatiile trebuie vazute ca populatii biologice, fara criterii de granite politice. De exemplu, populatiile situate la marginea unei tari sau regiuni biogeografice nu vor fi considerate mici sau izolate daca intre indivizi din state diferite exista schimb de gene. In aceste cazuri, doua sau mai multe state pot lucra impreuna pentru stabilirea starii de conservare si implementarea masurilor de conservare, chiar daca rezultatele trebuie raportate de catre toti. Revizuirea Formularelor standard si a bazei de date Natura 2000 Mai multe sau mai putine revizuiri ale formularelor standard si ale bazei de date vor fi necesare in timp. Procedurile concrete, tipul de modificari si data limita vor fi stabilite periodic. Clarificarea termenilor folositi Distributie spatiala: Anexa F Suprafata, in cadrul careia toti parametrii ecologici si variatiile lor pentru speciile si habitatele dintr-o regiune biogeografica, este destul de larga sa asigure supravietuirea pe termen lung.

Daca suprafata nu a fost suficient de mare pentru a mentine starea favorabila de conservare trebuie sa se ia in considerare largirea ei; in acest caz datele istorice privind distributia speciilor si habitatelor poate fi foarte utila. Favorabilitatea pentru populatii (specii): Populatia dintr-o zona biogeografica trebuie sa fie definita printr-un minim care sa asigure existenta pe termen lung a speciilor. Pentru aceasta se iau obligatoriu in considerare cel putin marimea populatiilor la data implementarii Directivei. information on historic distribution/population may be found useful when defining the favourable reference population; 'best expert judgement' may be used to define it in absence of other data. Si in acest caz, datele istorice privind distributia speciilor pot fi foarte utile. Suprafata favorabila pentru habitat: Suprafata totala dintr-o regiune biogeografica este considerata minimum necesar pentru asigurarea viabilitatii pe termen lung a tipurilor de habitate. Trebuie sa includa si ariile destinare restaurarii ecologice si expansiunii pentru acele habitate pentru care procentul de acoperire nu este suficient pentru mentinerea lor pe termen lung. Datele istorice privind distributia habitatelor reprezinta informatii foarte utile.

In concluzie, principalele etape in realizarea monitorizarii sunt: identificarea principalilor factori ecologici care influeneaz speciile sau habitatele identificarea principalelor atribute care definesc starea favorabil pentru acestea definirea intervalului de valori pentru fiecare dintre atributele identificate elaborarea unui plan de monitorizare

Bibliografie

Appleton M. R., Ghid pentru Elaborarea Planurilor de Management pentru ariile protejate din Romnia, Managementul Conservrii Biodiversitii din Romnia RO-GE-44176. Erika Stanciu & Florentina Florescu, 2009, Ariile protejate din Romania, Ed. Green Steps, Brasov. Stncioiu P.T. (coord.), Habitate prioritare alpine, subalpine i forestiere din Romnia, Editura Universitii Transilvania, Braov, 2009

Ordonana de Urgen nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei slbatice http://www.iucn.org/ - IUCN The World Conservation Union http://ec.europa.eu/environment/nature/legislation/birdsdirective/index_en.htm - Council Directive 2009/147/EC on the conservation of wild birds http://ec.europa.eu/environment/nature/legislation/habitatsdirective/index_en.htm Council Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora

Alte Link-uri utile: http://archivportal.arcanum.hu/maps/html/katfelm2b_google.html www.arcanum.hu Harti militare austriece

http://ec.europa.eu/environment/nature/knowledge/rep_habitats/index_en.htm Raportare conform criteriilor UE

http://www.iucn.org/about/work/programmes/species/ Specii IUCN http://www.np-plitvicka-jezera.hr/en/index.php? option=com_content&view=article&id=59&Itemid=73 Plan de management PN Plitvice