Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole

Masterar Conservarea Biodiversitatii

CONVENTIA DE LA RIO DE JANEIRO

La Conferinta Organizatiei Natiunilor Unite asupra mediului
tinuta la Rio de Janeiro in 1992, la care au participat
reprezentanti din178 de state au fost adoptate 4 documente
a caror importanta a crescut tot mai mult odata cu trecerea
timpului:

• Agenda 21
– care a trasat cailedezvoltarii umanitatii in secolul XXI si
care a statuat Dezvoltarea Durabila ca singura alternativa
de supravietuire in viitor a omenirii pe aceasta planeta
• Conventia asupra schimbarilor climatice – care a trasat
modalitatile de redurere a procesului de incalzire globala
• Conventia privind combaterea desertificarii – care sabileste
masurile ce trebuie luate pentru a stopa reducerea
suprafetelor agricole si forestiere, deoarece ele devin devin tot
mai necesare hranirii si intretinerii unei populatii umane aflate
in crestere exonentiala

• Conventia asupra diversitatii biologice – care aparent parea

a fi doar de apanajul ocrotirii naturii si care acum intra tot mai
mult in atentia omenirii, deoarece biodiversitatea constituie
acum pentru omenire baza resurselor naturale regenerabile.
 CONVENTIA CADRU din 5 iunie 1992 A NATIUNILOR
UNITE asupra schimbarilor climatice

Obiectiv

• Obiectivul final al prezentei Conventii si al tuturor instrumentelor

juridice conexe pe care Conferinta Partilor le-ar putea adopta este
de a stabiliza, conform dispozitiilor pertinente ale Conventiei,
concentratiile de gaze cu efect de sera in atmosfera la un nivel
care sa impiedice perturbare antropica periculoasa a sistemului
climatic.
 Definitii

In spiritul prezentei Conventii, se intelege prin:

1. efecte nefaste ale schimbarilor climatice: modificarile mediului fizic

sau ale fiintelor vii datorate schimbarilor climatice si care exercita efecte
nocive semnificative asupra compozitiei, stabilitatii sau productivitatii
ecosistemelor naturale si amenajate, asupra functionarii sistemelor socio-
economice sau asupra sanatatii si bunastarii omului;

2. schimbari climatice: schimbari de climat care sunt atribuite direct

sau indirect unei activitati omenesti care altereaza compozitia atmosferei
la nivel global si care se adauga variabilitatii naturale a climatului
observat in cursul unor perioade comparabile;

3. sistem climatic: un ansamblu care inglobeaza atmosfera, hidrosfera,

biosfera si geosfera, precum si interactiunile lor
4. emisii: eliberarea in atmosfera de gaze cu efect de sera sau
de precursori ai unor asemenea gaze dintr-o anumita zona si in
cursul unei perioade date;

5. gaze cu efect de sera:constituienti gazosi ai atmosferei, atat

naturali cat si antropici, care absorb si reemit radiata infrarosie;

6. organizatie regionala de integrare economica: o organizatie

constituita din state suverane ale unei regiuni date, care are
competenta in domeniile determinate de prezenta conventie sau
de protocoalele sale si care a fost autorizata, potrivit procedurilor
sale interne, sa semneze, sa ratifice, sa accepte sau sa aprobe
prin sus-numitele instrumete sau sa adere la acestea;
7. rezervor: unul sau mai multi constituenti ai sistemului climatic
care retin un gaz cu efect de serva sau un precursor de gaz cu
efect de serva;

8. absorbant: orice proces, orice activitate sau orice mecanism

natural sau artificial, care conduce la disparitia din atmosfera a
unui gaz cu efect de sera, a unui aerosol sau a unui precursor de
gaz cu efect de sera;

9. sursa: orice proces sau activitate care elibereaza in atmosfera

un gaz cu efect de sera, un aerosol sau un precurosr de gaz cu
efect de sera.
 Principii

1. Revine in sarcina tarilor dezvoltate sa fie in avangarda luptei

impotriva schimbarilor climatice si a efectelor lor nefaste.

2. Se cuvine sa se tina cont de nevoile specifice si de situatia

speciala a tarilor in curs de dezvotlare, mai ales a celor are sunt
deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbarilor
climatice, mai ales tarilor in curs de dezvoltare, carora
Conventia le-ar impune o sarcina disproportionala sau
anormala.

3. Revine in sarcina Partilor sa ia masuri de precautie pentru a

prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbarilor
climatice si a limita efectele nefaste ale acestora.
4. Partile au dreptul sa actioneze pentru o dezvoltare durabila si
trebuie sa se ocupe efectiv de aceasta.

5. Revine in sarcina partilor sa lucreze de comun acord la un

sistem economic international deschis care sa conduca la o
crestere economica si la o dezvoltare durabila a tuturor partilor, in
special a tarilor in curs de dezvoltare, pentru a le permite sa
studieze mai bine problemele puse de schimbarile climatice.
 Cercetarea si observarea sistematica
Pentru indeplinirea angajamentelor lor Partile:

a) sustin si, dupa caz, dezvolta mai mult organizatiile sau programele si
retelele internationale si interguvernamentale al caror scop este de a
defini, realiza, evalua si finanta lucrarile de cercetare, colectare a datelor si
de observare sistematica, tinand cont de necesitatea de a limita cat mai
mult posibil dublele utilizari;

b) sustin eforturile desfasurate la niveluri internationale si

interguvernamentale pentru a intari observarea sistematica si capacitatile
si mijloacele nationale de cercetare stiintifica si tehnica, mai ales in tarile in
curs de dezvoltare, si pentu a incuraja accesul la datele care provin din
zone ce nu depind de jurisdictia nationala, si la analiza acestor date,
precum si pentru a promova schimbul acestora
Educatia, formarea si sensibilizarea publicului
Pentru indeplinira angajamentelor lor, Partile:

a) se angajeaza sa incurajeze si sa faciliteze la nivel national

si, daca este cazul, subregional si regional, conform legilor si
reglementarilor lor si potrivit capacitatilor lor:
(i) elaborarea si aplicarea de programe de educatie si de
sensibilizare a publicului asupra schimbarilor climatice si a
efectelor acestora;
(ii) accesul publicului la informatiile privind schimbarile
climatice si efectele lor;
(iii) participarea publicului la examinarea schimbarilor
climatice si a efectelor lor si punerea la punct de masuri
corespunzatoare pentru a face fata acestora; si
(iv) formarea de personal stiintific, tehnic si administrativ
b) sustin prin cooperarea lor si incurajeaza la nivel international,
recurgand, daca este cazul, la orgnizmele existente:

(i) punerea la punct si schimbul de material educativ si de material

destinat sensibilizarii publicului la schimbarile climatice si la
efectele acestora;
(ii) punerea la punct si realizarea de programe de educatie si
formare, inclusiv prin consolidarea organismelor nationale si
prin schimbul sau detasarea de personal insarcinat sa formeze
experti in materie, mai ales pentru tarile in curs de dezvoltare.
 CONVENTIA PRIVIND DIVERSITATEA
BIOLOGICA
Adoptată la Rio de Janeiro în 1992
Ratificată de România prin Legea nr. 58/1994

Conform art. 2 CDB: Diversitatea biologică înseamnă

variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre
altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor
ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care
acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul
speciilor, dintre specii şi a ecosistemelor.
Etape in elaborarea si implementarea CDB:

1987 - UNEP a decis constituirea unui grup de lucru ad-hoc, format din
experţi care să coroboreze toate programele si conventiile având ca obiect
biodiversitatea;
1991- Grupul de lucru a propus textul Convenţiei privind Diversitatea
Biologică, adoptat la conferinţa de la Nairobi;
1992 - Convenţia privind Diversitatea Biologică (CDB) a fost semnată la
Rio de Janeiro de 150 conducători de guverne;
1993 - CDB a intrat in vigoare;
2000 – CDB a fost completată de Protocolul de la Cartagena privind
securitatea biologică;
2002 - Summitul privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg (CDB
+10);
2004 – s-au desfasurat 7 COP-uri care completeaza si dezvolta textul CDB;
2010 – Obiectivul propus: reducerea semnificativă a pierderilor de
biodiversitate la toate nivelurile
 OBIECTIVELE MAJORE ALE CDB

• Conservarea componentelor diversităţii

biologice;

• Utilizarea durabilă a acestora;

• Impărţirea echitabilă a beneficiilor.

PRINCIPALELE CERINŢE ALE CDB:

1. Adoptarea de măsuri generale pentru conservare

2. Utilizarea durabilă a componentelor diversităţii
biologice
3. Asigurarea mijloacelor de implementare a CDB
4. Promovarea cercetării, educaţiei, informării şi
participării publicului
5. Identificarea şi monitorizarea componentelor
biodiversităţii, efectuarea evaluării de impact asupra
biodiversităţii
ADOPTAREA DE MĂSURI GENERALE
PENTRU CONSERVARE

• Elaborarea si adoptarea de strategii, planuri şi

programe naţionale
• Realizarea unei integrari sectoriale eficiente
• Adoptarea măsurilor pentru cooperare
• Conservare in situ (arii protejate şi măsuri speciale de
conservare)
• Conservare ex situ (grădini zoologice şi botanice,
bănci
de gene)
• Refacere şi reconstrucţie ecologică
UTILIZAREA DURABILĂ A COMPONENTELOR
DIVERSITĂŢII BIOLOGICE

• Integrare sectorială – adoptarea de decizii

integrate
• Valorificarea durabilă a resurselor biologice
• Promovarea practicilor tradiţionale
• Accesul la resurse genetice (OMG – Protocolul
de la Cartagena)
• Gestionarea speciilor straine
ASIGURAREA MIJLOACELOR DE IMPLEMENTARE
A CDB

• Crearea si dezvoltarea cadrului juridic adecvat

• Crearea si dezvoltarea cadrului instituţional
adecvat
• Adoptarea si aplicarea de instrumente economice
stimulative
• Identificarea si asigurarea resurselor financiare
• Accesul la tehnologie si transferul de tehnologie
PROMOVAREA CERCETĂRII, EDUCAŢIEI,
INFORMĂRII ŞI PARTICIPĂRII PUBLICULUI

• Adoptarea si aplicarea de programe pentru

educare şi instruire ştiinţifică
• Promovarea cercetării şi a schimbului de
informaţii
• Informarea şi conştientizarea publicului
• Participarea publicului la procesul de decizie
privind conservarea si utilizarea durabila a
componentelor diversitatii biologice
IDENTIFICAREA ŞI MONITORIZAREA
COMPONENTELOR BIODIVERSITĂŢII, EFECTUAREA
EVALUĂRII DE IMPACT ASUPRA BIODIVERSITĂŢII

• Realizarea unui Program Naţional de Taxonomie

• Realizarea unui Program Naţional de Monitoring
Integrat
• Inventarierea componentelor biodiversitatii
• Constituirea de baze de date
• Elaborarea de proceduri pentru Evaluare de Impact
asupra Mediului (EIM)
 CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU COMBATEREA DEŞERTIFICĂRII
ÎN ŢĂRILE CARE SE CONFRUNTĂ CU SECETA GRAVA ŞI/SAU CU
DEŞERTIFICAREA, IN SPECIAL IN AFRICA
Locul şi data adoptării Paris, 17.06.1994
Ratificată de România prin Legea nr. 111/1998

Folosirea termenilor

Pentru scopurile prezentei convenţii:

a) deşertificare înseamnă degradarea terenului în zone aride, semiaride şi uscat-
subumede, cauzată de diverşi factori, incluzând variaţiile climatice şi activităţile
umane;
b) combaterea deşertificării include activităţi care sunt parte a exploatării integrate a
teritoriului în zonele aride, semiaride, uscat-subumede pentru dezvoltarea
durabilă şi care au ca scop:
(i)prevenirea şi/sau reducerea degradării terenului;
(ii)reabilitarea terenului parţial degradat; şi
(iii)amenajarea terenului deşertificat;
Obiectivul convenţiei

Obiectivul prezentei convenţii este combaterea deşertificării şi

reducerea efectelor secetei în ţările care se confruntă cu secetă
gravă şi/sau cu deşertificare, în special în Africa, prin acţiuni
eficiente la toate nivelurile, sprijinite de înţelegeri de cooperare
internaţională şi parteneriat în cadrul unei abordări integrate, în
acord cu prevederile Agendei 21, în scopul de a contribui la
realizarea unei dezvoltări durabile în zonele afectate.
Principii

a) părţile trebuie să se asigure că deciziile privind conceperea şi

aplicarea programelor pentru combaterea deşertificării şi/sau
reducerea efectelor secetei sunt luate cu participarea populaţiei
şi a comunităţilor locale şi că, la cele mai înalte niveluri, este
creat un cadru favorabil pentru a facilita acţiunea la nivel naţional
şi local;
b) părţile trebuie, într-un spirit de solidaritate internaţională şi
parteneriat, să îmbunătăţească cooperarea şi coordonarea la
nivel subregional, regional şi internaţional şi să concentreze mai
bine resursele financiare, umane, organizatorice şi tehnice, acolo
unde sunt necesare
c) părţile trebuie să dezvolte, într-un spirit de parteneriat,
cooperarea între toate nivelurile guvernamentale, comunităţile,
organizaţiile neguvernamentale şi deţinătorii de terenuri, pentru
a se ajunge la o mai bună înţelegere a naturii şi valorii solului şi
a resurselor de apă sărace în zonele afectate şi pentru a
acţiona în direcţia utilizării lor durabile;

d) părţile trebuie să ţină pe deplin seama de nevoile speciale şi

situaţiile părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în special
ale celor mai puţin dezvoltate dintre acestea.
 Obligaţii generale

a) vor adopta o concepţie integrată în abordarea aspectelor fizice,

biologice şi socioeconomice ale proceselor deşertificării şi
secetei;

b) vor acorda atenţia cuvenită, în cadrul organismelor

internaţionale regionale şi globale competente, situaţiei părţilor-
ţări în curs de dezvoltare afectate, în privinţa comerţului
internaţional, înţelegerilor comerciale şi contractării de datorii, în
scopul creării unui mediu economic internaţional favorabil, care
să conducă la promovarea unei dezvoltări durabile;
c) vor integra strategiile pentru eradicarea sărăciei în
eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea
efectelor secetei;
d) vor promova cooperarea între părţile-ţări afectate, în
domeniile protecţiei mediului şi ale conservării solului şi
resurselor de apă, în măsura în care ele au legătură cu
deşertificarea şi seceta;
e) vor consolida cooperarea subregională, regională şi
internaţională;
f) vor coopera în cadrul organizaţiilor interguvernamentale
competente;
g) vor stabili mecanisme instituţionale, după caz, acordând
atenţie necesităţii evitării paralelismelor
Obligaţii ale părţilor afectate

a)să acorde prioritatea cuvenită combaterii deşertificării şi

reducerii efectelor secetei şi să aloce resursele adecvate,
potrivit situaţiilor şi posibilităţilor lor;
b)să stabilească strategii şi priorităţi în cadrul planurilor
şi/sau al politicilor de dezvoltare durabilă, pentru
combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;
c)să abordeze cauzele profunde ale deşertificării şi să
acorde atenţie specială factorilor socioeconomici care
contribuie la procesele de deşertificare;
d)să stimuleze formarea conştiinţei publice şi să faciliteze
participarea populaţiilor locale, mai ales a femeilor şi a tinerilor, cu
sprijinul organizaţiilor neguvernamentale, la eforturile pentru
combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

e)să creeze un cadru favorabil prin consolidarea, după caz, a

legislaţiei pertinente existente şi, acolo unde această legislaţie nu
există, prin adoptarea de noi legi şi stabilirea politicilor pe termen
lung şi a programelor de acţiune.
 Obligaţii ale părţilor-ţări dezvoltate

a)să sprijine activ, după cum au convenit, individual sau

împreună, eforturile părţilor-ţări în curs de dezvoltare afectate, în
special ale celor din Africa şi ale ţărilor cel mai puţin dezvoltate,
pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

b)să furnizeze resurse financiare substanţiale şi alte forme de

sprijin pentru susţinerea concretă a părţilor-ţări în curs de
dezvoltare afectate, în special a celor din Africa, în elaborarea şi
aplicarea propriilor lor planuri şi strategii pe termen lung, pentru
combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;
d) să încurajeze mobilizarea de fonduri din sectorul privat
şi alte surse neguvernamentale;

e) să promoveze şi să faciliteze accesul părţilor-ţări

afectate, în special al părţilor-ţări în curs de dezvoltare
afectate, la tehnologiile, cunoştinţele şi know-how
corespunzătoare.
 AGENDA 21

Agenda 21 este programul de acţiune pentru secolul XXI,

aprobat unanim, în
iunie 1992, de către cele peste 170 de state, participante la
Conferinţa pentru Mediu şiDezvoltare a Naţiunilor Unite, aşa-
numitul .summit planetar., de la Rio de Janeiro.

Şefii de guvern ai 120 de naţiuni, şi-au luat angajamentul de a

acţiona continuu in vederea indeplinirii măsurilor propuse
pentru atingerea obiectivelor Agendei 21.
Agenda 21 pune accentul pe participarea comunitatii si pe
democratia largita, oferind o modalitate de integrare a
problemelor sociale, economice, culturale si de protectie a
mediului;

Agenda 21 accentueaza, de asemenea, rolul educatiei,

considerandu-se ca educatia permanenta, care induce
incredere, gandire creativa si un scop concret in viata, ca si
cunostintele, contribuie direct la durabilitate si la acumularea de
capacitati
În Preambulul Agendei 21 se spune:

"Umanitatea se află într-un moment decisiv al istoriei sale. Ne confruntăm cu o

disparitate crescută între popoare şi în cadrul acestora, o creştere a sărăciei,
tot mai multă foamete, tot mai multe boli şi tot mai mulţi analfabeţi, precum şi o
deteriorare continuă a ecosistemelor de care depinde bunăstarea noastră. Prin
integrarea şi respectarea sporită a intereselor cu privire la mediu şi dezvoltare
vom reuşi să facem posibilă îndeplinirea necesităţilor de bază, ameliorarea
nivelului de trai al tuturor oamenilor, o protecţie sporită şi o mai bună
administrare a ecosistemelor şi un viitor mai sigur şi mai prosper. Nici o naţiune
nu poate face acest lucru de una singură. Dar împreună putem: într-un
parteneriat global pentru o dezvoltare durabilă."
Obiectivele Agendei 21 Locale sunt:

• realizarea unui progres social care sa vina in intampinarea

nevoilor fiecarui cetatean;
• cresterea si stabilizarea economica;
• protectia efectiva a mediului si utilizarea durabila a resurselor
naturale.
Temele fundamentale ale Agendei 21 sunt:

• reciclarea/ gestionarea deseurilor;

• calitatea aerului/ transportul;
• economia durabila ;
• sanatate/ handicapuri ;
• biodiversitate ;
• caile navigabile .