Facultate

a de Drept și Științe Administrative

Conferința de la Stockholm și noutățile pe

care le-a adus în domeniul protecției
mediului

Student: Mihai Elvis-Ionuț

Specializare: Poliția Locală, An. III, Gr. 2

Suceava 2022
 Cuprins:
1. Introducere...................................................................................................................pag. 3

2. Procedură și consecințe................................................................................................pag.3

3. Declarația de la Stocklomn – cele 26 de principii....................................................... pag.3

4. Planul de acțiune......................................................................................................... pag.4

5. Obiectele specifice ..................................................................................................... pag.5

6. Rezultatele/ noutățile aduse în domenliul mediului..................................... ..............pag. 5

7. Bibliografie................................................................................................................ pag. 6

2
 Conferința Națiunilor Unite asupra mediului
din Stockholm
I. Introducere
Conferința Națiunilor Unite pentru mediu , de asemenea , cunoscută și sub numele
de Conferința de la Stockholm , este o conferință internațională pe tema mediului care a
avut loc sub protecția Națiunilor Unite din Stockholm.
În urma pregătirilor coordonate de un comitet special compus din reprezentanții a 27 de
state, între 5 și 16 iunie 1972 s-a desfășurat în capitala Suediei, prima Conferință ONU
privind mediul. Aceasta a reunit cel mai mare număr de participanți de până atunci la o
conferință consacrată problemelor mediului.
În cadrul conferinței a fost aprobat un mare număr de texte, printre care:

 o declarație de 26 de principii;
 un plan de acțiune de 109 recomandări;
 obiective specifice;
 crearea Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM)

II. Procedură și consecințe

Organizată de Națiunile Unite la Stockholm ( Suedia ) în perioada 5-16 iunie 1972 ,
această conferință a plasat întrebările ecologice la nivelul preocupărilor internaționale.
În cele din urmă, participanții au adoptat o declarație de 26 de principii și un plan de
acțiune pentru combaterea poluării .
La acea vreme, lumea liderii au promis să se întâlnească o dată la zece ani pentru a
face un bilanț al stării pământului.

III. Declarația de la Stocklomn – cele 26 de principii

Declaratia Conferintei Natiunilor Unite privind Mediul cuprinde un preambul în șapte
puncte, urmat de 26 de principii. Preambulul constituie o introducere generală în problematica
mediului și cuprinde idei precum: omul este, deopotriva, creația și creatorul mediului sau:
elementul natural si cel pe care omul l-a creat el insusi sunt indispensabile bunastarii si
exercitarii depline a drepturilor si libertatilor sale fundamentale, inclusiv dreptul la viata;
protectia si ameliorarea mediului au o importanta majora pentru bunastarea populatiei si
dezvoltarea ei etc.

 Principiul 1 afirmă dreptul fundamental al omului la libertate, egalitate si conditii

de viata satisfacatoare, intr-un mediu a carui calitate sa-i permita sa traiasca in
demnitate si bunastare. Promovarea concepției de apropiere și unitate dintre
protectia mediului si drepturile omului.
 Principiile 2-7 ale declaratiei cuprind continutul propriu-zis al documentului; ele
proclama ca resursele naturale ale Globului nu sunt numai petrolul si mineralele, ci
si aerul, apa, solul, fauna si flora, si trebuie prezervate in interesul generatiilor
prezente si viitoare;

3
  Principiile 8-20 se refera la realizarea protectiei mediului. Sub raportul
continutului prevederilor acestora, se remarca stabilirea unor legaturi interde-
pendente intre dezvoltarea economica si sociala si protectia mediului, implicatiile
subdezvoltarii si caile lichidarii sale, necesitatea unei conceptii integrate si
coordonate a planificarii etc.
 Ultima grupa de principii, respectiv principiile 21-26, este consacrata cooperarii
internationale si stabileste, printre altele: dreptul suveran al statelor de a exploata
propriile lor resurse potrivit politicii lor ecologice si indatorirea de a face astfel
incat activitatile exercitate in limitele jurisdictiei lor nationale ori sub controlul lor
sa nu cauzeze pagube mediului altor state ori celui din regiuni nesupuse vreunei
jurisdictii nationale (principiul 21), obligatia statelor de a coopera pentru
dezvoltarea dreptului international.

IV. Planul de acțiune

Planul de acțiune este alcătuit din 109 recomandări.

Este organizat în trei părți:
 Programul global de evaluare a mediului (plan de supraveghere);
 Activități de management de mediu;
 Măsuri de sprijin.
Evaluare de mediu  
Evaluare și analiză: Aceasta implică furnizarea bazei pentru identificarea cunoștințelor
necesare și determinarea acțiunilor care trebuie întreprinse.
Cercetare: Este vorba despre furnizarea de noi tipuri de cunoștințe care sunt necesare
în mod specific pentru a oferi direcție în procesul decizional.
Monitorizare: Aceasta implică colectarea anumitor date despre variabile de mediu
specifice și evaluarea acestor date pentru a defini și prognoza situații și tendințe importante în
domeniul mediului.
Schimb de informații: aceasta implică asigurarea diseminării cunoștințelor în cercurile
științifice și tehnice și asigurarea faptului că factorii de decizie de la toate nivelurile
beneficiază de cele mai bune cunoștințe disponibile în formă și timp adecvat.

Managementul mediului  
Această categorie de acțiune implică funcții menite să faciliteze o planificare detaliată
care să ia în considerare efectele secundare ale activităților umane și, prin urmare, să protejeze
și să îmbunătățească mediul în beneficiul generațiilor prezente și viitoare.

Măsuri de sprijin
Această categorie se referă la măsurile cerute de activitățile prevăzute în celelalte două
categorii de acțiuni (evaluarea de mediu și managementul de mediu).
Educație, formare profesională și informare: aceasta implică furnizarea de specialiști
necesari, profesioniști multidisciplinari și personal tehnic și facilitarea utilizării cunoștințelor
în procesul de luare a deciziilor la fiecare nivel.

4
V. Obiective Specifice
Conferința a adoptat trei rezoluții suplimentare:
 Crearea Zilei Mondiale a Mediului în 5 iunie a fiecărui an.
 Condamnarea testelor nucleare, în special a celor efectuate în atmosferă.
 Convocarea unei a doua conferințe a Organizației Națiunilor Unite asupra
mediului.

VI. Rezultatele/ noutățile aduse în domenliul mediului

-Crearea Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)-
Declarația finală a Conferinței recomandă crearea unui consiliu de administrație al
programelor de mediu ale Națiunilor Unite. Acesta din urmă va sta la baza Programului
Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM).
Misiunea Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) este de a încuraja
parteneriatul în eforturile de protecţie a mediului prin inspirarea, informarea şi abilitarea
naţiunilor şi oamenilor întru îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora fără compromiterea
viitorilor generaţii

Ce face UNEP (United Nations Environment Programme)

 Evaluarea globală, regională şi naţională a condiţiilor de mediu şi a tendinţelor; 

 Elaborarea acordurilor internaţionale şi a instrumentelor de mediu naţionale;
 Fortificarea instituţiilor cu scopul administrării raţionale a mediului;
 Integrarea dezvoltării economice cu protecţia mediului;
 Facilitarea transferului de cunoştinţe şi tehnologii pentru dezvoltarea durabilă;
 Încurajarea creării parteneriatelor şi mentalităţilor noi în cadrul societăţii civile şi
sectorul privat.

S-a considerat, ca adunarea de la Stockholm a avut imensul merit de a aborda

problema protectiei mediului si a metodelor pentru a o asigura de o maniera globala.

Sub sprijinul organizatiei mondiale s-au elaborat si s-au adoptat documente internationale
care au reglementat cooperarea internationala in diferite sectoare ale protectiei mediului.

In domeniul conservarii naturii - au fost adoptate conventii cu vocatie mondiala,

precum: Conventia de la Ramsar, din 2 februarie 1971, asupra zonelor umede de
importanta internationala, Conventia din 16 noiembrie 1972, asupra protectiei
patrimoniului mondial, cultural si natural, ambele elaborate sub egida
UNESCO, Conventia de la Bonn, din 23 iunie 1979, asupra conservarii speciilor
migratoare apartinand faunei salbatice etc.

In domeniul protectiei apelor - prin adoptarea Conventiei de la Montego Bay din 10

decembrie 1982, a consacrat cadrul juridic general al protectiei mediului marin impotriva
poluarii. 

In domeniul poluarii aerului - (accidentul de la Cernobyl) a determinat adoptarea a doua

conventii:

5
 una privind notificarea rapida a unui accident nuclear

 alta cu privire la asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica.

Bibliografie

1. https://en.wikipedia.org/wiki/United_Nations_Environment_Programme
2. https://www.unep.org/
3. http://www.clima.md/pageview.php?l=ro&idc=58
4. https://www.qdidactic.com/stiinta-tehnica/drept/conferinta-de-la-
stockholm525.php
5. https://ro.frwiki.wiki/wiki/Conf%C3%A9rence_des_Nations_unies_sur_l
%27environnement_de_Stockholm