UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT
Program de studii universitare de licenţă: Drept (IF)

Drept Internațional al Mediului

Prof. univ. dr.: Mircea Duțu-Buzura

Student: Pop (Mang) Denisa Paula

Anul IV, Centrul Bistrița

2021
 COMPARAȚIE ÎNTRE AGENDA 21 ȘI GREENDEAL

I. INTRODUCERE:

Schimbările climatice și degradarea mediului sunt o amenințare existențială pentru

Europa și pentru întreaga lume. Pentru a găsi soluții la această amenințare, Europa are nevoie
de o nouă strategie de creștere, care să transforme Uniunea într-o economie modernă,
competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor.
Ce se înțelege acum prin dezvoltare sustenabilă? Conceptul de dezvoltare durabilă a
evoluat istoric plecând de la o fundamentare și înțelegere a unor influențe locale ori
sectoriale, la nivel global. Defapt, în termeni simpli, acest concept presupune încercările de
corelare a unor efecte globale de unele cauze, activități sau fenomene locale să fie puse ca
evoluții și desfășurări sub o înțelegere unică, un concept integrat și o denumire pe măsură.

Termenul de “durabilitate” provine din domeniul silviculturii desemnând proceduri

conform cărora capacitatea de producție a pădurilor și lemnul recoltat se afla în echilibru,
astfel încât, pe termen lung, să poată fi recoltat cât mai mult material lemnos, dar, în același
timp, pădurile să nu aibă de suferit de pe urma defrișărilor.

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială
pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul “Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub
numele de Raportul Brundtland potrivit căruia dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care
urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor
viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o
soluție la criza ecologică determinată de intense exploatări a resurselor și degradarea continuă
a mediului, în prezent obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate
și echitate între state, nu numai între generații.

Sunt prezentate două concepte cheie ale ideii de de dezvoltare durabilă: conceptul de
nevoi, în special nevoile esențiale ale lumii sărace, care ar trebui să fie prioritatea absolută
și ideea de limitări impuse de către stat asupra tehnologiei și organizării sociale determinate
de capacitatea mediului de a satisface nevoile prezente și viitoare. De exemplu, deciziile
bunicilor noștri luate pentru a folosi terenurile agricole continuă să afecteze practicile
agricole actuale iar pesticidele utilizate în Argentina ar putea afecta stocurile de pește din
largul coastei Australiei, fiind astfel atât o problemă spațială/teritorială cât și una temporală.
Astfel, putem spune că politicile economice pe care le susținem astăzi vor avea un impact
asupra sărăciei urbane atunci când copii noștri vor deveni adulți.

II. SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII DURABILE:

Dacă analizăm din punct de vedere istoric, este cunoscut faptul că, încă din Evul
Mediu au fost adoptate unele măsuri juridice, inclusiv pe calea cooperării internaționale,
referitoare, de exemplu, la diminuarea efectelor unor poluări, zgomotul, ș.a.. Astfel de măsuri
au fost materializate în documente precum: Tratatul dintre Franța și Basel din 19 dec. 1781,
Tratatul dintre Statele Unite și indienii Creek din 7 aug. 1790, ș.a.. Acestea vizau mai ales
acțiuni concrete , ocazionale, și urmăreau cu precădere obiective economice ori de sănătate
publică.

Conceptul a fost inițial legat de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în

special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul s-a impus în vara anului 1922,
după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile unite la Rio de Janeiro
– subiect pe care îl vom analiza, în detaliu, în cele ce urmează.

Dezbaterile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabilă au pornit la începutul anilor

70, astfel:

 1972: Conferința privind mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată, în
mod serios, problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților uman.
 1983: își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED).
 1987: la un an după catastrofa de la Cernobîl, apare așa-numitul Raport Brundtland, al
WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”
 1992: Conferința de la Rio care a fost prima declarație consistentă pe tema durabilității,
care propunea elaborarea unor strategii naționale durabile.
 Ș.a.

III. CONFERINȚA DE LA RIO DE JANEIRO, 1972:

Dezvoltarea durabilă reprezintă "o nouă cale de dezvoltare care să susţină progresul
uman pentru întreaga planetă pe un orizont de timp îndelungat". Scopul declarat al
Conferinţei secolului a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice, industriale şi
sociale în lume, cuprinsă sub denumirea de dezvoltare durabilă, "sustainable development".
Astfel, s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economică şi protecţia
mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă, precum şi dreptul internaţional al mediului, ca
mecanism de promovare a dezvoltării durabile. În cadrul conferinţei au fost adoptate
următoarele documente principale:

 Declaraţia de la Rio cu privire la mediu şi dezvoltare – s-a prezentat conceptul de

dezvoltare durabilă la nivel de preşedinţi de state şi guverne şi un plan concret pentru
punerea în aplicare, numit,
 Agenda 21 – planul de acţiune pentru dezvoltarea durabilă, cu începere din secolul al
XXI-lea. A fost, de asemenea, adoptată Agenda Locala 21, document care să permită
administraţiilor locale din întreaga lume să-şi definească dezvoltarea durabilă pe termen
mediu şi lung.
 Principiile pădurii (se urmăreşte stoparea defrişărilor masive).
- Convenţia privind diversitatea biologică
- Convenţia cadru privind schimbările climatice.

În cele ce urmează, vom analiza două dintre așa-zisele elemente care face parte din
acest concept de durabilitate, respectiv, Agenda 21 și organizația Green Deal.
 1. Agenda 21:

Declarația de la Rio a fost prima declarație consistetă pe tema durabilității, care

propunea elaborarea unor strategii naționale durabile. În afara de Convenția-cadru privind
clima au mai fost promulgate și alte două convenții privind mediul și clima, Convenția
privind diversitatea biologică și cea privind combaterea deșertificării.

Un eveniment de importanță centrală a fost însă emiterea Agendei 21, un program

extrem de cuprinzător privind dezvoltarea durabilă în secolul XXI. Agenda 21 este un
program de acțiuni orientate către obținerea dezvoltării durabile, ceea ce înseamnă lupta
contra sărăciei și excluderii sociale, producția de bunuri de consum și de servicii durabile,
precum și protecția mediului înconjurător fiind tratate și alte aspecte relevante ca: egaliatea
între sexe, respectarea intereselor popoarelor indigene, participarea grupărilor sociale la
procesul politic, protejarea speciilor, protejarea rezervelor de apă potabilă, ș.a..

În conținutul documentului sunt cuprinse 115 programe specifice, grupate în jurul a 4

teme:
 Dimensiunea social economică;
 Conservarea și managementul resurselor umane (habitat, sănătate, demografie,
consum, producție, ș.a.) și naturale (atmosferă, păduri, apă, ș.a.);
 Rolul organizațiilor guvernamentale și grupurilor sociale;
 Mijloace de implementare a măsurilor stabilite (finanțare, instituții, ș.a.).
Inovația adusă de acest plan de acțiune constă în instituirea unei responsabilități globale
cu privire la abordarea și soluționarea problemelor de mediu. Acest lucru înseamnă că, în
viitor, instituțiile Națiunilor Unite sunt plasate în fața unei responsabilități globale.

Umanitatea a ajuns la un moment definitoriu în istorie. Astfel, ne confruntăm cu

perpetuarea disproporționalității între națiuni, cu înrăutățirea problemelor precum sărăcia,
foametea, lipsa de educație și, implicit, analfabetismul și continua deteriorare a ecosistemului
de care depindem atât de mult. În orice caz, integrarea problemelor cu privire la mediul
înconjurător și dezvoltare și atenția mult mai mare cu privire la acestea va duce la
îndeplinirea nevoilor de bază, îmbunătățirea nivelului de trai pentru toată lumea, la mai buna
protecție și administrare a ecosistemelor și, nu în ultimul rând, la un viitor prosper.

Cel mai important de reținut, atât privitor la Agenda 21 cât și la celelalte documente si
acte semnate cu privire la problemele de drept internațional al mediului, este faptul că, nici o
națiune nu poate obține aceste lucruri de una singură fiind necesar un parteneriat global
pentru dezvoltarea durabilă.

Acest parteneriat reprezintă defapt îndatorirea statelor să se angajeze la colaborări

continue și constructive, inspirate de nevoia de a realiza o economie mondială mai eficientă și
echitabilă, ținându-se cont în același timp de interdependența crescândă a comunității
națiunilor și susține că dezvoltarea durabilă ar trebui să devină un punct prioritar pe agenda
comunității internaționale. Este recunoscut că, pentru succesul acestui nou parteneriat, este
important să fie depășite toate posibilele confruntări și să fie încurajată ideea de a colabora
într-un un climat de cooperare și solidaritate autentice. La fel de important este consolidarea
națională și internațională dintre politicile statelor și cooperarea multinațională pentru a se
adapta noilor realități.

În ceea ce privește documentele de la Rio, acestea conțin o serie de reguli enunțate deja
la Conferința de la Stockholm din anul 1972 și, au confirmat altele. Astfel, este vorba despre
o serie de reguli formulate progresiv, de-a lungul celor două decenii care au urmat
Conferinței de la Stockholm.

În acest sens, aminti câteva dintre principiile care au fost prevăzute în documentele
încheiate în urma Conferinței de la Rio.

Astfel este prevăzut că un studiu de impact trebuie să fie realizat în cazul activităților
care sunt apreciate că riscă să aibă efecte nocive importante asupra mediului și sunt
dependente de decizia unei autorități naționale competente, această regulă fiind reluată
inclusiv în documentul numit Agenda 21, avut în discuție. La rândul său, principiul
„poluatorul plătește” formulat prin principiul 16 al declarației și aplicat prin Cap. 20 al
Agendei 21, la cazul concret al deșeurilor, dobândește treptat însemnate semnificații juridice,
inclusiv prin inserția lui în diverse documente adoptate la Rio. Un principiu comun care se
numără printre realizările importante asumate în urma conferinței de la Rio este acela al
responsabilității comune dar diferențiate a statelor.

În concluzie, prin documentele și hotărârile adoptate, Conferința de la Rio a fost

pârghia necesară de lansare la nivel internațional a preocupărilor privind protecția mediului.
Nu în utlimul rând, în urma aceste conferințe s-a declanșat un proces de afirmare a
conceptului de dezvoltare durabilă.

2. Green Deal/ Pactul Verde pentru Europa:

În continuare, voi puncta câteva aspecte importante cu privire la Green Deal pentru a
putea observa diferențe și asemanări între cele două componente ale acestei mișcări mondiale
pentru o devoltare durabilă.

Prin Pactul Verde pentru Europa, provocările majore ale „programului de guvernare”
ale noii Comisii Europene sunt considerate a fi urgența climatică, recunoscută și proclamată
ca atare la 28 noiembrie 2019 de Parlamentul European, împreună cu alte probleme majore
de mediu – cum ar fi erodarea biodiversității și poluarea generalizată – acestea fiind
considerate, într-un orizont mai larg, liniile directoare de dezvoltare în viitorii 30 de ani.

Acțiunile în domeniul climei reprezintă partea centrală a Pactului verde european, un

pachet de măsuri ambițios (de la reducerea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră
la realizarea de investiții în cercetarea și inovarea de vârf), cu scopul de a proteja mediul
natural al Europei. Combaterea schimbărilor climatice și realizarea tranziției către o societate
neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei va necesita investiții semnificative,
acțiuni de cercetare și inovare, noi modalități de producție și consum, precum și schimbări ale
modului în care lucrăm, utilizăm transporturile și trăim împreună.
 Anul 2019 s-a caracterizat prin 4 decizii istorice în materie, respectiv, Banca Europeană
de Investiții și-a modificat strategia pentru a exclude finanțarea hidrocarburilor, Consiliul
Europei a adoptat un obiectiv de neutralitate carbon pentru 2050, a fost adoptată o clasificare
a investițiilor durabile și, în fine, în formula noii Comisii Europene, preşedintele Ursula von
der Leyen și vicepreședintele Timmermans și-au asumat în mod inedit supervizarea a 6
portofolii (energie, mediu, climă, agricultură, transporturi, pescuit) și au prezentat Green Deal
ca „program de guvernare”, o ambiție vizând transformarea economiei europene până în
2050.

În concluziile sale din iunie 2019, Consiliul European a solicitat intensificarea

eforturilor de combatere a schimbărilor climatice și a invitat Comisia să înregistreze progrese
în direcția unei UE neutre din punct de vedere climatic, în conformitate cu angajamentele
internaționale ale UE asumate în cadrul Acordului de la Paris. La 11 decembrie 2019,
Comisia a prezentat Comunicarea sa privind Pactul verde european. Pactul verde este propus
ca nouă strategie de creștere pentru UE, având ca obiectiv transformarea acesteia într-o
societate neutră din punct de vedere climatic, echitabilă și prosperă, cu o economie modernă,
eficientă din perspectiva utilizării resurselor și competitivă. În cadrul reuniunii Consiliului
European din decembrie 2019, când au aprobat obiectivul de realizare a neutralității
climatice până în 2050, liderii UE și-au reafirmat angajamentul de a juca un rol principal în
combaterea la nivel mondial a schimbărilor climatice.

Pactul verde european subliniază necesitatea unei abordări holistice, în cadrul căreia

toate acțiunile și politicile UE contribuie la îndeplinirea obiectivelor sale. Comunicarea
Comisiei a anunțat inițiative care acoperă o serie de domenii de politică, printre care cel al
climei, al mediului, al energiei, al transporturilor, al sectorului industrial, al agriculturii și al
finanțării durabile, care sunt puternic interconectate.

În plus, în cadrul Pactului verde, toate politicile actuale care au legătură cu obiectivul
atingerii neutralității climatice vor fi reexaminate și, dacă va fi necesar, revizuite în
conformitate cu nivelul sporit de ambiție în materie de climă. Printre acestea se numără, de
exemplu, legislația existentă privind emisiile de gaze cu efect de seră, energia din surse
regenerabile și eficiența energetică.

Obiectivul fundamental, concret al Pactului Verde constă în încercarea Europei de a

deveni primul continent neutru climatic, până în jurul anilor 2050, cu o etapă intermediară
constând în reducerea emisiilor de GES ale Uniunii Europene, până în anul 2030, cu cel puțin
55%, în rapor cu nivelul lor din 1990. Acest proces este defapt efectul preluării și
particularizării – în sensul accelerării punerii în aplicare a procesului stabilit prin prevederile
articolului 4 al Acordului de la Paris: atingerea cât mai repede posibil a valorii maxime
globale a emisiilor de GES, apoi luarea de măsuri de reducere a acesteia pentru a obține „un
echilibru între emisiile antropice prin surse și absorbțiile prin absorbanți ale gazelor cu efect
de seră”.
 IV. ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI ÎNTRE AGENDA 21 ȘI GREEN DEAL

După cum se poate observa din cuprinsul prezentului referat și din toate documentele
încheiate cu privire la problematica dezvoltării durabile, un punct comun al tuturor
demersurilor efectuate în vederea rezolvării cât mai eficiente ale acestor probleme ale
mediului înconjurător, îl constituie preocuparea și dorința globală de a găsi soluții împreună.

În ceea ce privește asemănările dintre Agenda 21 și Green Deal, prima ar fi tocmai

forma acestora, respectiv faptul că ambele sunt prevăzute ca fiind planuri de acțiune, având
un scop – în sens larg, comun: protejarea mediului natural, dezvoltarea durabilă și tot ce
reprezintă acest termen reprezintă: "o nouă cale de dezvoltare care să susţină progresul uman
pentru întreaga planetă pe un orizont de timp îndelungat". Astfel cum se reține în urma
lecturării unora dintre documente adoptate în legătură cu dezvoltarea durabilă, acestea
urmăresc același ideal și anume, acela de a fi cât mai eficienți și rapizi în implementarea unor
soluții atât de vitale pentru prezentul și, mai ales viitorul aceste planete.

Un alt aspect de asemănare între cele două acte este acela al conștientizării
problemelor și a dorinței comune de a „lupta” și de a găsi soluțiile necesare pentru un viitor
mai prosper și pentru un trai de viață mai sănătos si mai bun.

În ceea ce privește diferențele dintre cele două acte discutate, le voi aminti pe cele
care consider că sunt de interes referitor la acest referat. Astfel, un prim aspect observat este
acela al scopului – concret pe care cele două acte îl urmăresc, astfel Agenda 21 reprezintă un
program de acțiuni orientate către obținerea dezvoltării durabile, ceea ce înseamnă lupta
contra sărăciei și excluderii sociale, producția de bunuri de consum și de servicii durabile,
precum și protecția mediului înconjurător fiind tratate și alte aspecte relevante ca: egaliatea
între sexe, respectarea intereselor popoarelor indigene, participarea grupărilor sociale la
procesul politic, protejarea speciilor, protejarea rezervelor de apă potabilă, iar, în cazul Green
Deal/ Pactul Verde European este vorba de un program concentrat pe acțiunile în domeniul
climei, un pachet de măsuri ambițios (de la reducerea semnificativă a emisiilor de gaze cu
efect de seră la realizarea de investiții în cercetarea și inovarea de vârf), cu scopul de a proteja
mediul natural al Europei.

În continuare, o altă diferență importantă dintre cele două planuri este aceea că, în
cazul Agendei 21 este vorba despre factorii de decizie politică din 172 de țări care s-au
întrunit la Rio de Janeiro în cadrul Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind mediul
și dezvoltarea. În cazul Green Deal este vorba despre o acțiune a Consiliului European și
vizează înregistrarea unor progrese în direcția unei Uniuni Europene neutre din punct de
vedere climatic.

V. CONCLUZII

În considerarea aspectelor menționate în cuprinsul prezentului referat, concluzionăm

că, prin natura lor, problemele ecologice, o dată apărute, au impus cooperarea internațională
ca urmare al caracterului transfrontalier al poluării și apariției implicațiilor globale. Astfel,
succesiune de documente adoptate de-a lungul anilor cu privire la aceste probleme au avut un
impact major asupra evoluției dreptului internațional al mediului, indiferent că este vorba
despre tratate universale sau reginoal, sectoriale sau transversale, și au contribuit semnificativ
la formarea de reguli cutumiare sau la cristalizarea celor existente, fiind simțită tot mai mult
implicarea globală cu privire la aceste problematici atțt prin tehnologizare, cât și prin voința
de a colabora pentru îndeplinirea unui obiectiv comun.
 VI. BIBLIOGRAFIE
 Cadrul juridic intern și internațional privind schimbările climatice, suport de curs,
Facultatea de Ecologie.
 Dreptul internațional al mediului, suport de curs.
 Agenda 21; Pactul verde european/ Green Deal
 www.consilium.europa.eu; www.eea.europa.eu; www.scribd.com; ec.europa.eu;