Sunteți pe pagina 1din 33

Introducere..................................................................................................................................................

1
I.

Politica de mediu n UE.......................................................................................................................4


I.1 Evoluia politicii de mediu.................................................................................................................4
I.2. Situaia actual..................................................................................................................................6
I.2.1. Baza legal.................................................................................................................................6
I.2.2. Actorii instituionali ai politicii de mediu...................................................................................6
I.2.3. Obiective....................................................................................................................................8
I.2.4. Principii......................................................................................................................................8
I.2.5. Programe de aciune...................................................................................................................9
I.3 Instrumente de aplicare a politicii de mediu.....................................................................................12
I.3.1 Instrumentele legislative................................................................................................................13
I.3.2 Instrumentele tehnice....................................................................................................................13
I.3.3 Instrumente financiare ale politicii de mediu.............................................................................14
I.3.3.1. Programul LIFE.................................................................................................................14
I.3.3.2. Fondul de Coeziune...........................................................................................................19
I.4. Strategii ale politicii de mediu.........................................................................................................20
I.4.1 Dezvoltarea durabil..................................................................................................................21
I.4.2. Programul de promovare a ONG-urilor active n domeniul proteciei mediului.......................23
I.4.3. Politica integrat a produselor (PIP).........................................................................................23
I.4.4. Taxele i impozitele de mediu...................................................................................................24
I.4.5. Strategia european de mediu i sntate (SCALE)..................................................................25

II. Politica de mediu n Romnia...............................................................................................................26


II.1. Scurt istoric....................................................................................................................................26
II.2. Negocierile de aderare....................................................................................................................27
II.3 Principalii actori instituionali ai politicii de mediu........................................................................28
II.4. Programe de sprijin a politicii naionale de mediu.........................................................................29
Concluzii...................................................................................................................................................31
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................32

Page 0

Introducere
Aprut pe agenda de lucru european la nceputul anilor 1970, preocuparea pentru
mediu dobndete un caracter distinct odat cu semnalarea, de ctre Clubul de la Roma, a
diminurii resurselor naturale i a deteriorrii rapide a calitii apei, aerului i solului. Au trecut
doi ani pn la crearea politicii comunitare de mediu, n 1972 i de aici la dezvoltarea acesteia ca
una dintre cele mai importante politici comunitare. Importana sa nu este datorat anvergurii
fondurilor alocate (care nu depesc fondurile de care dispun politica regional sau politica
agricol) ci faptului c politica de mediu a devenit politica orizontal a Uniunii Europene,
aspectele de protecie a mediului fiind considerente obligatorii ale celorlalte politicicomunitare.
Prin adoptarea strategiei dezvoltrii durabile ca element principal al cmpului sau de aciune
adic prin preocuparea pentru natur ca motenire i resurs a generaiilor viitoare politica de
mediu este permanent conectat la tendinele globale de protecie a mediului, aa cum apar ele n
urma evenimentelor internaionale precum summit-urile de la Rio (1992) i Johanesburg (2002),
a protocolului de la Kyoto. n plus, aceast conectare i implicare n progresele internaionale de
mediu transform Uniunea European n promotor global al dezvoltrii durabile.
Prin nsusi caracterul ei, dezvoltarea durabil reprezint nevoia de responsabilizare i
educaie pentru protecia mediului, iar acest aspect este reflectat de evoluia politicii comunitare
n ultimii ani, politica marcat de trecerea de la o abordare bazat pe constrngere i sanciune, la
una mai flexibil, bazat pe stimulente. Astfel, se actioneaz n direcia unei abordri voluntare,
n scopul de a promova aceast responsabilizare fa de mediu i a de a ncuraja utilizarea
sistemelor de management al mediului. Politica de mediu nu acioneaz independent, ci reflect
interesul societii civile n aceast direcie, manifestat prin crearea a numeroase micri i
organizaii de mediu. Mai mult, n unele ri s-a ajuns la crearea i dezvoltarea unor partide
politice verzi, cu un real succes n arena politic. Nu trebuie ns uitate nici rezistena sau,
mai bine spus reinerea i ineria care se manifest, atunci cnd obiectivele de mediu par a limita
competitivitatea industrial i creterea economic; ns acest aspect nu face dect s sublinieze
o dat n plus nevoia unei abordri concertate la nivel european i necesitatea existenei unei

Page 1

politici de mediu active i integrate, capabil s raspund provocrilor care apar n plan
economic.
Pn spre sfritul anilor 1960 nici un stat european nu a avut definit o politic clar a
mediului. Pe parcursul ultimilor 30 de ani ns s-au nregistrat progrese semnificative n
stabilirea unui sistem complet de control a calitii mediului n cadrul Uniunii Europene. Aceast
problem acoper o gam variat de aspecte, variind de la zgomotul produs la prevenirea
deeurilor, la produsele chimice, particulele de aer, vaporii de ap sau reeaua european
destinat abordrii dezastrelor mediului, precum scurgerile de petrol sau incendiile de pdure.
Tratatele instituind Comunitatile Europene nu prevedeau competente comunitare
explicite n materie de mediu. Confruntarea cu poluarea, n cretere rapid, statele membre au
adoptat msuri la scar naional. Fiind un fenomen transfrontalier, poluarea nu putea fi
combtut in mod eficace doar n limitele frontierelor naionale. n plus, unele din msurile
adoptate de statele membre impiedicau libera circulaie a mrfurilor n cadrul pieei comune. Ca
urmare, apelurile i presiunile pentru aciuni comune n favoarea mediului s-au multiplicat. n
1972, la puin timp dup prima Conferin a ONU asupra mediului, Consiliul European de la
Paris a recunoscut nevoia acordrii unei atenii special proteciei mediului i s-a decis
dezvoltarea unei politici comunitare n domeniul mediului. Ea a nceput n 1972 cu Programele
de Aciune pentru Mediu(PAM), o combinaie de programe pe termen mediu i strategie.
Datorit legislaiei secundare adoptate n timp au avut loc imbuntiri n diverse domenii
legate de mediu, cum sunt aerul i apa, dar rmn numeroase probleme care trebuie rezolvate, n
anumite cazuri chiar, constatndu-se o nrutire a situaiei. Politica de mediu trebuie s se
bazeze pe o abordare inovativ pentru a gsi soluii i a prevenii problemele existente sau
viitoare i, n acelai timp, trebuie s se gseasc noi modaliti de lucru cu o mare parte a
societii. Dialogul a fost extins, fiind implicate n luarea deciziilor care privesc mediul, pe lng
instituiile UE i guvernele statelor member, organizaiile nonguvernamentale (ONG) de mediu,
societile i asociaiile profesionale, ca i consumatorii, att la nivelul UE, ct i la nivel
naional, regional i local.
Conferinele Naiunilor Unite de la Rio de Janeiro (1992) i Johannesburg (2002) au
oferit omenirii o nou viziune referitoare la dezvoltarea durabil: nu mai este vorba de o

Page 2

dezvoltare cantitativ, ci de una calitativ, n sensul asigurrii unui echilibru ntre toate valorile
umane, fie ele material sau intangibile, n armonie cu natura. Vechea viziune a unei societi
imbelugate a condus la o injust i risipitoare societate de consum. Noua viziune propune o
societate durabil ca model al unei lumi juste i prospere. Astfel, vechile concepii au fost
abandonate, iar dezvoltarea i-a reluat adevratul neles i coninutul moral, care nu const
numai n consumul de bunuri material i risipa de resurse, ci i n mbuntirea educaiei i
sntii, asigurarea unui mediu natural de calitate, o coexisten armonioas ntre oameni i
ncurajarea dezvoltrii comune a civilizaiei i naturii altfel spus o dezvoltare care asigur
calitatea vieii. Uniunea European a adoptat deja msuri n domenii considerate prioritare,
cum ar fi: utilizarea mai eficient a energiei, limitarea deeurilor i asistarea publicului n
promovarea consumului nepoluant, care nu a fecteaz mediul inconjurtor. ns aspect precum
schimbrile climatice nu pot fi rezolvate independent, pentru c nu sunt necesare eforturi
concentrate la nivel internaional i European, cu recunoaterea rolului tuturor: guverne, patroni
sau angajai, consumatori sau prini.

Page 3

I.

Politica de mediu n UE

I.1 Evoluia politicii de mediu


Tratatul de la Roma (1957) nu cuprindea referiri la protecia mediului i abea n anii 70
au nceput s apar preocupri n acest sens i au fost iniiate primele aciuni ale UE n aceast
direcie. Impulsul este dat de conferina Naiunilor Unite asupra mediului nconjurtor,
desfurat la Stocholm n 1972. Intrarea n vigoare a Actului Unic European n 1987, care a
adugat un nou capitol la Tratat referitor la protecia mediului ncojurtor (art.130r-130t), este
recunoscut ca fiind punctul de cotitur pentru politica de mediu. De la modificarea Tratatului de
la Roma prin Tratatele de la Maastricht (1992) i Amsterdam (1997), baza legal a politicii
comunitare o constituie art.de la 174 pana la 176 (130r pana la 130t) ale Tratatului Comunitii
Europene.
Obiectivele politicii de mediu sunt stabilite prin articolul A 174 (fost 130r) fiind urmtoarele:

pstrarea, protecia i imbunttrea calitii mediului inconjurtor;


protejarea sntii populaiei;
utilizarea prudentp i raional a resurselor naturale;
promovarea msurilor la nivel internaional pentru a trata problemele mediului la nivel
regional sau mondial.

Politica de mediu a Comunitii se bazeaz pe urmatoarele principii:

precauie
prevenire
ndeprtarea sursei de poluare
poluatorul pltete

Articolul 175 (fost 130s) identifica procedurile legislative ale politicii de mediu:

votul cu majoritate calificata in Consiliul si procedura de cooperare cu Parlamentul


European ca regula generala;

Page 4

votul cu majoritate calificata in Consiliul si procedura de co-decizie cu Parlamentul

European pentru programele de actiune generala;


unanimitate in Consiliul si consulatarea Parlamentului European pentru aspect fiscal si
masuri referitoare la planificarea urbaa si nationala, amenajarea teritoriului si
managementul resurselor de apa, precum si pentru masuri care afecteaza politica
energetic.

Art. 95 (fost 100a) al Tratatului, privind armonizarea legislative, prevede in mod expres ca
sanatatea, siguranta, protectia mediului trebuie sa se bazeze pe un grad ridicat de protective,
avand in vedere, in special, ultimele evolutii sustinute de descoperiri stiintifice. Parlamentul
European si Consiliul vor urmarii atingerea acestui obiectiv in limitele puterilor cu care sunt
investite. Uniunea este astfel angrenata in implementarea unei politici active privind protectia
solului a apei, climei, aerului, a floeri si faunei. In conformitate insa cu principiul subsidiaritatii,
Uniunea se va ocupa de probleme de mediu doar atunci cand ar putea actiona mai eficient decat
o pot face autoritatile nationale sau regionale. De aceea, art.176 permite statelor membre sa
adopte cele mai urgente standarde. Modificarea preambulului si art.2 ale Tratatului UE subliniaza
principiul dezvoltarii durabile, care constituie in prezent unul dintre obiectivele principale ale
UE. Art.6 din Tratat mentioneaza explicit necesitatea ca problematica protectiei mediului sa fie
integrata in toate politicile sectoriale ale Comunitatii. Aceasta noua clasa are aplicabilitate
extinsa; prin mutarea ei din articolul referitor la mediu la inceputul tratatului, liderii UE au
subliniat angajamentul fata de obiectivul dezvoltarii durabile. In actul final, Comisia se
angajeaza sa realizeze studii de evaluare a impactului in cazul propunerilor ce pot avea grave
repercusiuni asupra mediului.

I.2. Situaia actual


I.2.1. Baza legal
Baza legala a politicii de mediu a UE este constituita de articolele 174 -176 ale Tratatului
CE, la care se adauga articolele 6 si 95. Articolul 174 este cel care traseaza obiectivele politicii
de mediu si contine scopul acesteia -asigurarea unui nalt nivel de protectie a mediului tinnd
cont de diversitatea situatiilor existente n diferite regiunii ale Uniunii. n completarea acestuia,

Page 5

Articolul 175 identifica procedurile legislative corespunzatoare atingerii acestui scop si stabileste
modul de luare a deciziilor n domeniul politicii de mediu, iar Articolul 176 permite SM
adoptarea unor standarde mai stricte. Articolul 95 vine n completarea acestuia si are n vedere
armonizarea legislatiei privitoare la sanatate, protectia mediului si protectia consumatorului n
Statele Membre, iar o clauza de derogare permite acestora sa adauge prevederi legislative
nationale n scopul unei mai bune protejari a mediului. Functionnd ntr-o alta directie, Articolul
6 promoveaza dezvoltarea durabila ca politica transversala a Uniunii Europene si subliniaza
astfel nevoia de a integra cerintele de protectie a mediului n definirea si implementarea
politicilor europene sectoriale. Acestora li se adauga peste 200 de directive, regulamentele si
deciziile adoptate, care constituie legislatia orizontala si legislatia sectoriala n domeniul
protectiei mediului. Legislatia orizontala cuprinde acele reglementari ce au n vedere
transparenta si circulatia informatiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea
activitatii si implicarii societatii civile n protectia mediului s.a. (de exemplu: Directiva
90/313/CEE privind accesul liber la informatia de mediu, Regulamentul 1210/90/CEE privind
nfiintarea Agentiei Europene de Mediu, etc.).
Spre deosebire de aceasta, legislatia sectoriala (sau verticala) se refera la sectoarele ce fac
obiectul politicii de mediu si care sunt: gestionarea deseurilor, poluarea sonora, poluarea apei,
poluarea aerului, conservarea naturii (a biodiversitatii naturale), protectia solului si protectia
civila (care se regasesc n planurile de actiune si n strategiile elaborate).

I.2.2. Actorii instituionali ai politicii de mediu


Politica de mediu a Uniunii Europene este sustinuta de un numar de actori institutionali
implicati n pregatirea, definirea si implementarea sa, si care se afla n permanenta consultare cu
guvernele Statelor Membre, cu diverse organizatii industriale, organizatii nonguvernamentale si
grupuri de reflexie. Prin diversele atributii pe care le au, acestea contribuie la caracterul
sinergetic al politicii de mediu si asigura realizarea obiectivelor sale att la nivel legislativ, ct si
la nivel de implementare.
Comisia Europeana, DG Mediu. Directia Generala (DG) Mediu a fost creata n 1981si
este direct responsabila pentru elaborarea si asigurarea implementarii politicii de mediu. Rolul

Page 6

sau este de a initia si definitiva noi acte legislative n domeniu si de a se asigura ca masurile
astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre.
Consiliul Ministrilor Mediului este parte a Consiliului Uniunii Europene si se reuneste de
cteva ori pe an , n scopul coordonarii politicilor de mediu ale SM.
Parlamentul European, Comitetul de mediu, sanatate publicasi politica a consumatorului.
Implicarea Parlamentului European n politica de mediu a Uniunii se manifesta prin cooperarea
acestuia cu celelalte institutii si implicarea n procesul de co-decizie. n anul 1973 Parlamentul a
nfiintat un Comitet de mediu, format din specialisti si responsabil pentru initiativele legislative
privind protectia mediului si protectia consumatorului.
Comitetul economic si social are un rol consultativ n procesul de decizie si ilustreaza
generalitatea politici de protectie a mediului ambiant.
Comitetul regiunilor are, de asemenea, rol consultativ si asigura implicarea autoritatilor
regionale si locale n procesul de decizie la nivel comunitar. Aspectele de mediu sunt
responsabilitatea Comisiei 4, alaturi de planificarea spatialasi de chestiunile ce tin de politica
urbanasi de energie.
Agentia Europeana de Mediu are sediul la Copenhaga (Danemarca) si are ca scop
principal colectarea, prelucrarea si furnizarea de informatii privind mediul ambiant catre
decidenti si catre public. Acest lucru se realizeaza prin activitati permanente de monitorizare a
mediului si semnalarea n timp util a problemelor pe cale de aparitie. Astfel, activitatea sa consta
n:

furnizarea de informatii pe baza carora sunt ntemeiate deciziile politice;

promovarea celor mai bune practici n domeniul tehnologiilor si protectiei mediului;

sprijinirea Comisiei Europene n diseminarea rezultatelor cercetarilor n domeniul


mediului.

Desi nu este direct implicata n procesul de decizie, comunicarile si rapoartele sale asupra
situatiei mediului joaca un rol esential n adoptarea noilor strategii si masuri de protectie a
mediului la nivel comunitar si fundamenteaza majoritatea deciziilor Comisiei n aceasta directie.
Odata cu Agentia Europeana de Mediu a fost stabilitasi Reteaua Europeana de Informare si
Observare pentru Mediu (EIONET, care conecteaza retelele nationale de informare ale SM.

Page 7

Deciziile actorilor institutionali implicati n politica de protectie a mediului se iau n


conformitate cu urmatoarele principii stabilite prin Articolul 175 al Tratatului CE:

ca regula generala, deciziile se iau prin votul majoritatii calificate n Consiliu si prin
cooperarea cu Parlamentul European (PE);

pentru programele de actiune, se respecta decizia majoritatii calificate n Consiliu si n


co-decizie cu PE;

decizii n unanimitate n Consiliu si la consultarea cu PE pentru aspectele fiscale si


masurile privitoare la planificarea teritoriala, utilizarea terenului si managementul
resurselor de apa, precum si a masurilor ce afecteaza politica energetica.

I.2.3. Obiective
Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene sunt clar stipulate de
Articolul 174 al Tratatului CE si sunt reprezentate de:

conservarea, protectia si mbunatatirea calitatii mediului;

protectia sanatatii umane;

utilizarea prudentasi rationala a resurselor naturale;

promovarea de masuri la nivel international n vederea tratarii problemelor regionale de


mediu si nu numai.

I.2.4. Principii
Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de masuri minime de protectie
a mediului, ce aveau n vedere limitarea poluarii, urmnd ca n anii 90 sa treaca printr-un proces
orizontalizare si sa se axeze pe identificarea cauzelor acestora, precum si pe nevoia evidenta de a
lua atitudine n vederea instituirii responsabilitatii financiare pentru daunele cauzate mediului.
Aceasta evolutie conduce la delimitarea urmatoarelor principii de actiune:

Principiul Poluatorul plateste: are n vedere suportarea, de catre poluator, a cheltuielilor


legate de masurile de combatere a poluarii stabilite de autoritatile publice - altfel spus,
costul acestor masuri va fi reflectat de costul de productie al bunurilor si serviciilor ce
cauzeaza poluarea;

Page 8

Principiul actiunii preventive: se bazeaza pe regula generala ca, e mai bine sa previi
dect sa combati;

Principiul precautiei: prevede luarea de masuri de precautie atunci cnd o activitate


ameninta sa afecteze mediul sau sanatatea umana, chiar daca o relatie cauza-efect nu este
deplin doveditastiintific;

Principiul protectiei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE sa urmareasca


atingerea unui nivel nalt de protectie;

Principiul integrarii: prevede ca cerintele de protectie a mediului sa fie prezente n


definirea si implementarea altor politici comunitare;

Principiul proximitatii: are drept scop ncurajarea comunitatilor locale n asumarea


responsabilitatii pentru deseurile si poluarea produsa .

I.2.5. Programe de aciune


Documentele care stau la baza politicii de mediu a UE sunt Programele de Actiune pentru Mediu
(PAM)5, primul dintre ele fiind adoptat de catre Consiliul European n 1972 si fiind urmat de alte
cinci. Aceste programe de actiune sunt, de fapt, o combinatie de programe pe termen mediu
corelate printr-o abordare strategic i constau ntr-o tratare vertical i sectorial a problemelor
ecologice. Acesta atitudine este reflectata de Carta Alba privind responsabilitatea la nivelul
mediului (White Paper on Environmental Liability), aparuta n Februarie 2000.
Primele doua programe de actiune pentru mediu, PAM 1 (1973-1977) si PAM 2 (1977-1981)
reflecta o abordare sectoriala a combaterii poluarii si promoveaza nevoia de protectie a apei si a
aerului, prin introducerea unor standarde minime de poluare.
PAM 3 (1982 -1986) si PAM 4 (1987-1992) reflecta evolutia politicilor comunitare la
acel moment si dezvoltarea pietei interne6 , astfel nct obiectivele de mediu sa fie corelate cu
cele ale pietei. Abordarea calitativa se schimba, iar obiectivele de mediu ncep sa fie vazute ca
instrumente de crestere a performantei si competitivitatii economice. n plus, PAM 4 promoveaza
abordarea integrata a politicii de mediu si introduce conceputul dezvoltarii durabile7.
Al 5-lea Program de Actiune pentru Mediu ( 1993 -2000), numit si Catre o dezvoltare
durabila8 a transformat dezvoltarea durabila n strategie a politicii de mediu. Aceasta abordare

Page 9

apare, de altfel, n toate politicile UE odata cu Tratatul de la Amsterdam (1997), cnd este
promovata ca politica transversala. n aceasta perspectiva, dezvoltarea durabila nseamna:
mentinerea calitatii generale a vietii;
mentinerea accesului continuu la rezervele naturale;
evitarea compromiterii pe termen lung a mediului;
ntelegerea dezvoltarii durabile ca acea dezvoltare ce raspunde nevoilor prezentului, fara a
afecta capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde propriilor lor nevoi.
Alte elemente de noutate aduse de PAM 5 sunt schimbarea directiei politicii de mediu catre o
politica bazata pe consens, prin consultarea partilor interesate n cadrul procesului de luare a
deciziei, precum si trecerea de la o abordare bazata pe control la una bazata pe prevenire si
operationalizata prin utilizarea de instrumente economice si fiscale.
Al 6-lea Program de Actiune pentru Mediu (2001-2010), numit si Alegerea noastra,
viitorul nostru este consecinta procesului de evaluare globala a rezultatelor PAM 5 (realizata n
anul 2000) si stabileste prioritatile de mediu pe parcursul prezentei decade. Au fost identificate
astfel 4 arii prioritare ce definesc directiile de actiune ale politicii de mediu:
1) schimbarea climatica si ncalzirea globala are ca obiectiv reducerea emisiei de gaze ce
produc efectul de sera cu 8% fata de nivelul anului 1990 (conform protocolului de la Kyoto);
2) protectia naturii si biodiversitatea are ca obiectiv ndepartarea amenintarilor la adresa
speciilor pe cale de disparitie si a mediilor lor de viata n Europa;
3) sanatatea n raport cu mediul are drept obiectiv asigurarea unui mediu care sa nu aiba un
impact semnificativ sau sa nu fie riscant pentru sanatatea umana;
4) conservarea resurselor naturale si gestionarea deseurilor are ca obiectiv cresterea gradului de
reciclare a deseurilor si de prevenire a producerii acestora. Aceste arii prioritare sunt completate
de un set de masuri ce duc la realizarea obiectivelor lor si care au n vedere:

aplicarea efectiva a legislatiei comunitare de mediu n SM;

obligativitatea analizarii impactului principalelor politici comunitare asupra mediului;

implicarea strnsa a consumatorilor si producatorilor n identificarea de solutii pentru


problemele de mediu;

asigurarea accesului general la informatiile de mediu, n vederea dezvoltarii preocuparii


pentru protectia acestuia;

Page 10

accentuarea importantei reducerii poluarii urbane si a utilizarii adecvate a terenurilor (n


scopul conservarii peisajelor si a mediilor naturale).

De asemenea, PAM 6 prevede si dezvoltarea a 7 strategii tematice, ce corespund unor aspecte


importante ale protectiei mediului, precum: protectia solului, protectia si conservarea mediului
marin, utilizarea pesticidelor n contextul dezvoltarii durabile, poluarea aerului, mediul urban,
reciclarea deseurilor, gestionarea si utilizarea resurselor n perspectiva dezvoltarii durabile.
Abordarea acestor strategii este una graduala, fiind structurata n doua faze: prima, de descriere a
starii de fapt si de identificare a problemelor; a doua, de prezentare a masurilor propuse pentru
rezolvarea acestor probleme. Pna n momentul de fata au fost initiate primele sase strategii,
dupa cum urmeaza:
1) Calitatea aerului - strategie initiata prin programul Aer curat pentru Europa (CAFE)9, lansat
n martie 2001si care are n vedere dezvoltarea unui set de recomandari strategice si integrate, n
vederea combaterii efectelor negative ale poluarii aerului asupra mediului si sanatatii umane;
acestea trebuie prezentate Comisiei la sfrsitul anului 2004 sau nceputul lui 2005 si vor
fundamenta strategia de combatere a poluarii aerului.
2) Protectia solului primul pas n aceasta directie a fost facut n aprilie 2002, prin publicarea,
de catre Comisia Europeana, a unei comunicari cu titlul Catre o strategie tematica pentru
protectia solului10; n cadrul acesteia, problema protectiei solului este pentru prima data tratata
independent si sunt prezentate problemele existente, precum si functiile si trasaturile distinctive
ale unei politici de mediu n aceasta directie.
3) Utilizarea pesticidelor n contextul dezvoltarii durabile strategie ce demareaza n iunie 2002,
prin comunicarea Comisiei : Catre o strategie tematica pentru utilizarea pesticidelor n
contextul dezvoltarii durabile
- comunicare prin care sunt stabilite urmatoarele obiective:
minimizarea riscurilor la adresa sanatatii si mediului rezultate din utilizarea pesticidelor,
mbunatatirea controlului asupra utilizarii si distributiei pesticidelor,
reducerea nivelului substantelor daunatoare active prin nlocuirea lor cu alternative mai sigure,
ncurajarea obtinerii de recolte fara utilizarea pesticidelor,
stabilirea unui sistem transparent de raportare si monitorizare a progresului, inclusiv dezvoltarea
de indicatori adecvati;

Page 11

4) Protectia si conservarea mediului marin: aceasta strategie este initiata prin comunicarea
omonima a Comisiei (octombrie 2002), cu scopul de a promova utilizarea marilor n contextul
durabilitatii si conservarea ecosistemelor marine, inclusiv a fundurilor oceanelor, estuarelor si
zonelor de coasta, acordnd o atentie speciala ariilor cu un grad mare de biodiversitate.
5) Reciclarea si prevenirea deseurilor lansata n mai 2003, aceasta strategie reprezinta prima
tratare separata a aspectelor reciclarii si prevenirii producerii de deseuri, iar prin comunicarea
aferenta sunt investigate modalitatile de promovare a reciclarii produselor (atunci cnd este
cazul) si sunt analizate optiunile cele mai potrivite sub aspectul raportului cost-eficacitate.
6) Mediul urban aceasta strategie are deja identificate patru teme prioritare n sensul dezvoltarii
durabile, prin influenta lor asupra evolutiei mediului n spatiul urban: transportul urban,
gestionarea urbana durabila, domeniul constructiilor si urbanismul/arhitectura urbana, iar pna la
sfrsitul lui 2003 va fi lansata comunicarea aferenta, urmnd ca strategiile de protectie a
mediului sa fie definitivate pna n iulie 2005.
Un aspect inovator al PAM 6 este adoptarea unei politici integrate a produselor
(PIP)12, avnd ca scop reducerea degradarii mediului de catre diverse produse pe parcursul
ciclului lor de viata si conducnd astfel la dezvoltarea unei piete a produselor ecologice.
Programul va fi supus unei evaluari intermediare n 2005, n vederea revizuirii si actualizarii sale
conform ultimelor informatii si progrese n domeniu.

I.3 Instrumente de aplicare a politicii de mediu


Evolutia politicii de mediu si schimbarile nregistrate de aceasta de-a lungul timpului sunt
reflectate nu numai de obiectivele si prioritatile acesteia, ci si de numarul - n continua crestere al instrumentelor sale de implementare. Astfel, se poate vorbi de dezvoltarea a trei tipuri de
instrumente: legislative, tehnice si instrumente economico-financiare, la care se adauga un set de
instrumente ajutatoare13 ce raspund mai degraba noilor tendinte si strategii de protectie a
mediului.

I.3.1 Instrumentele legislative creeaza cadrul legal al politicii comunitare de protectie


a mediului sunt reprezentate de legislatia existenta n acest domeniu, adica de cele peste 200 de

Page 12

acte normative (directive, regulamente si decizii) adoptate ncepnd cu anul 1970 (acestea
constituie asa numitul acquis comunitar).

I.3.2 Instrumentele tehnice, asigura respectarea standardelor de calitate privind mediul


ambiant si utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile. n categoria instrumentelor tehnice
pot fi incluse:
Standarde si limite de emisii etc.;
Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT)
Denominarea eco (eco-etichetarea),
Criteriile aplicabile inspectiilor de mediu n SM.
Standardele si limitele de emisii sunt incluse n legislatia specificasi au menirea de a limita
nivelul poluarii mediului si de a identifica marii poluatori.
Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT14); legislatia de prevenire si control a poluarii
industriale impune utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile la un moment dat. Institutii
specializate elaboreaza Ghiduri BAT pentru diverse domenii industriale (energie, metalurgie,
chimie etc.) si a caror utilizare devine obligatorie .
Denominarea eco este un instrument ce are drept scop promovarea produselor cu un
impact de mediu redus, comparativ cu alte produse din acelasi grup. n plus, denominarea eco
ofera consumatorilor informatii clare si ntemeiate stiintific asupra naturii produselor,
orientndu-le astfel optiunile. Aceasta denominare are rolul evidentierii produselor comunitare
care ndeplinesc anumite cerinte de mediu si criterii eco specifice, criterii stabilite si revizuite
de Comitetul Uniunii Europene pentru Denominare Eco15 - responsabil de altfel si pentru
evaluarea si verificarea cerintelor referitoare la acestea. Produsele care au ndeplinit criteriile de
acordare a acestei denominari pot fi recunoscute prin simbolul margaretei(logo-ul specific).
Septembrie 2005 este data pna la care se va finaliza examinarea modului de functionare a
denominarii eco si la care vor fi propuse amendamentele corespunzatoare.
Criteriile aplicabile inspectiilor de mediu n SM au fost create pentru a asigura
conformitatea cu legislatia de mediu a UE si aplicarea uniforma a acesteia. Acest lucru este
posibil prin stabilirea unor criterii minime referitoare la organizarea, desfasurarea, urmarirea si
popularizarea rezultatelor inspectiilor de mediu n toate SM.

Page 13

Alte doua instrumente sunt reprezentate de retelele de masurasi control a poluarii aerului,
solului apei etc. si de bazele de date privind nivelul poluarii, pragurile de alerta, inventarul de
emisii poluante etc. Acestea monitorizeaza permanent situatia mediului si ofera informatiile
necesare initierii de actiuni cu scop reparatoriu si preventiv.
Un rol important n implementarea politicii de mediu a UE l are Sistemul financiar de
management si audit al mediului - EMAS (Eco-Management and Audit Scheme), creat n
vederea mbunatatirii performantei de mediu a organizatiilor europene si a furnizarii de
informatii publicului si partilor interesate. Aderarea organizatiilor la acest sistem este una
voluntarasi bazata pe ndeplinirea unor criterii specifice; odata acceptate, aceste organizatii pot
folosi logo-ul EMAS n declaratiile publice, n antet si n reclamele publicitare ale produselor,
serviciilor sau activitatilor lor (dar nu l pot aplica pe produsele sau pe ambalajele produselor lor
si nu l pot folosi pentru compararea cu alte produse).

I.3.3 Instrumente financiare ale politicii de mediu


Principalele instrumente sunt reprezentate de programul LIFE si de Fondul de Coeziune.

I.3.3.1. Programul LIFE a fost lansat n 1992 cu scopul de a co-finanta proiectele de


protectie a mediului n tarile UE, precum si n tarile n curs de aderare. Programul are deja trei
faze de implementare:
o prima faza: 1992 -1995, cu un buget de 400 mil.Euro;
o a doua faza: 1996-1999, cu un buget de 450 mil.Euro;
o a treia faza: 2000-2004, cu un buget de 640 mil.Euro.
LIFE este structurat n trei componente tematice: LIFE -Natura, LIFE Mediu si LIFE
Tari terte, toate trei urmarind mbunatatirea situatia mediului nconjurator dar fiecare dintre ele
avnd buget si prioritati specifice. Componenta Masuri nsotitoare functioneaza ca o
subcategorie a acestora si are rolul de a asista cu materiale, studii si informatii implementarea
celor trei componente tematice, precum si de a finanta actiuni de diseminare si schimb de bune
practici. Toate componentele sunt supuse conditiei co-finantarii de catre statele eligibile, cu
exceptia componentei Masuri nsotitoare - care beneficiaza de finantare 100% din partea UE.

Page 14

Tabel 1:. Structura bugetului LIFE


LIFE -Natura
Buget

LIFE - Mediu

LIFE Tari terte

Masuri nsotitoare

47% din bugetul 47% din bugetul 6% din bugetul total 5%


total LIFE

total LIFE

LIFE

din

fondurile

disponibile

Proiectele finantate prin programul LIFE trebuie sa ndeplineasca un set de criterii ce


reflecta
relevanta si seriozitatea acestora si care cer ca proiectele:

sa fie de interes comunitar si sa contribuie la realizarea obiectivelor LIFE;

sa fie implementate de parteneri seriosi din punct de vedere financiar si tehnic;

sa fie fezabile n termeni de propuneri tehnice, planificarea actiunilor, buget si costeficacitate. Componenta LIFE - Natura finanteaza n proportie de 50%-70% din
cheltuielile eligibile proiecte de conservare a habitatului natural si a faunei si florei
salbatice (conform directivelor pasarilor si habitatelor), sprijinind astfel politica de
conservare a naturii si reteaua Natura 2000 a Uniunii Europene. Tabelul de mai jos
contine exemple de proiecte finantate de aceasta componenta n SM si n tarile candidate:

Tabel 2: Proiectele de conservarea naturii n Statele Membre


Tara
Belgia

Proiecte de conservare a naturii


achizitionarea de terenuri pentru protejarea ariilor

Danemarca

cu importanta speciala
restaurarea malurilor rurilor si a habitatelor
mlastinoase;

Germania

reintroducerea pasunatului animalelor;


restaurarea terenurilor mlastinoase;

Estonia
Grecia

conservarea poienilor boreale baltice de coasta;


protejarea speciilor pe cale de disparitie, cum ar fi

Spania

foca-calugar mediteraneeana;
protejarea terenurilor mlastinoase, a dunelor,
lagunelor si ariilor maritime si de coasta;
protejarea speciilor pe cale de disparitie (ursul

Page 15

Franta

brun, vulturul negru european, vidra europeana)


contracte pentru gestionarea ecologica a terenului,

Irlanda

ncheiate cu grupuri de fermieri


evidentierea patrimoniului natural al Irlandei, n

Italia

special prin ncurajarea eco-turismului


protejarea anumitor specii (lupi, ursi, lilieci, etc.)

Letonia
Luxemburg
Ungaria
Olanda
Austria
Portugalia
Romnia
Slovenia
Finlanda
Suedia
Marea Britanie

sau a anumitor habitate (mlastini, ruri, izvoare);


restaurarea i protejarea unor extinse arii naturale;
restaurarea biodiversitii distrus prin agricultur
protecia lupului i rsului n nord-estul rii;
reintroducerea proceselor spontane n vederea
recrerii peisajului natural;
construcia unui pod verde deasupra unei
autostrzi pentru a permite trecerea urilor bruni n
Alpi i ntrirea populaiei de uri;
planuri de gestionare a siturilor Natura 2000;
plan naional de aciune pentru protejarea delfinilor
din Marea Neagr;
protecia mlatinilor
monitorizarea anumitor specii de fluturi, ce
constituie indicatori ai strii mediului;
restaurarea unor arii extinse de mlatini i poieni de
coast pe insulele din Marea Baltic;
protejarea psrilor ce cuibresc pe pmnt, ceea ce
poate implica nlturarea speciilor de animale din
alte locuri (cum ar fi vidra american, care

prolifereaz n Insulele Hebride);


Sursa: Comisia European, DG Environment
(http://europa.eu.int/comm/environment/life/life/nature.htm)

Componenta LIFE Mediu finanteaza n proportie de 30%-50% din cheltuielile


eligibile actiuni ce au drept scop implementarea politicii si legislatiei comunitare referitoare la
protectia mediului, att n SM ct si n tarile candidate. Obiectivul specific al acestei componente
este de a contribui la dezvoltarea de metode si tehnici inovatoare de protectie a mediului, prin
cofinantarea proiectelor demonstrative cu rezultate a caror diseminare are importanta deosebita
n promovarea aspectelor inovatoare. LIFE - Mediu are definite cinci domenii eligibile pentru
finantare:
1) dezvoltarea si planificarea utilizarii terenurilor;
2) managementul apelor;
3) reducerea impactului activitatilor economice asupra mediului;

Page 16

4) gestionarea deseurilor;
5) reducerea impactului produselor asupra mediului printr-o abordare integrata a procesului de
productie. Tabelul de mai jos ilustreaza exemple de metode si tehnici inovatoare dezvoltate n
cadrul acestei componente, n SM si n tarile candidate.
Tabel 3: Proiecte inovatoare n Statele Membre
ri
Belgia
Danemarca
Germania
Grecia

Spania
Franta
Irlanda
Italia

Luxemburg
Olanda
Austria

Portugalia
Romnia
Finlanda

Proiecte inovatoare
sisteme de management integrat al mediului pentru
evenimentele socioculturale majore (trguri,
festivaluri, etc.);
decontaminarea deseurilor de lemn tratat;
denominare ecologica pentru sectorul vnzarilor cu
amanuntul;
reciclarea deseurilor din demolari si a uleiurilor;
actiuni de mbunatatire a calitatii apei;
planuri locale de management al mediului;
plan de management al mediului pentru Jocurile
Olimpice din 2004 (Atena);
producerea de ulei de masline fara a dauna
mediului;
initiative integrate de promovare a dezvoltarii
durabile si a turismului durabil;
designul componentelor de automobile pentru
mbunatatirea erformatelor de mediu;tratament
inovator al apelor reziduale;
management de mediu la nivel regional;
reciclarea echipamentului electronic;
initiative locale pentru promovarea turismului
durabil;
actiuni de combatere a efectului de sera si a poluarii
aerului;
utilizarea simularilor si a softurilor de monitorizare
pentru tratarea cu succes a apelor reziduale;
management integrat al apei din orase;
promovarea constructiilor ecologice;
strategii de dezvoltare durabila n zonele rurale si
urbane;
promovarea bio-combustibililor si a materialelor de
constructiereciclate
monitorizarea calitatii aerului;
reducerea impactului asupra mediului al fermelor
de porci;
sisteme selective de colectare a deseurilor
menajere;
management integrat al zonelor de coasta si al

Page 17

Suedia
Marea Britanie

bazinelor rurilor;
tratament ecologic al deseurilor;
gestionarea durabila a padurilor;
colectarea, redistribuirea si reutilizarea deseurilor
rezultate din echipamente IT.

Sursa: http://europa.eu.int/comm/environment/life/life/environment.html
Componenta LIFE Tari terte finanteaza proiecte de asistenta tehnica (70% din cheltuielile
eligibile) ce contribuie la promovarea dezvoltarii durabile n tarile terte. Altfel spus, aceasta
componenta are n vedere crearea capacitatilor si structurilor administrative necesare dezvoltarii
politicii de mediu si a programelor de actiune n SM, n unele tari candidate (Estonia, Letonia,
Ungaria, Romnia, Republica Slovacasi Slovenia) si n unele tari terte din jurul Marii Mediterane
si Marii Baltice. Pentru a fi finantate n cadrul acestei componente, proiectele propuse trebuie sa
ndeplineasca urmatoarele criterii:

sa fie de interes comunitar;

sa promoveze dezvoltarea durabila, la nivel international, national sau regional;

sa propuna solutii de rezolvare a problemelor majore de mediu.

O trecere n revista a proiectelor de asistenta tehnica finantate si desfasurate n tarile terte este
realizata n tabelul de mai jos:
Tabel 4: Proiecte de asisten tehnic n Statele Membre
ara
Proiecte de asisten tehnic
Albania
dezvoltarea durabil a traficului n
Tirana;
Algeria
crearea unui centru de informare i
formare asupra mediului
Bosnia-Heregovina
plan de aciune asupra mediului pentru
zona mltinoas Bardaca;
asisten n gestionarea mediului pentru
autoritile locale i regionale;
reducerea impactului de mediu al
activitilor industriale;
asisten n prepararea legislaiei pentru
reducerea polurii;
Croaia
introducerea de amendamente naionale
privitoare la poluarea aerului i la
deeuri;
Cipru
pregtirea unui cadru legislativ pentru
reducerea polurii aerului;

Page 18

Fia Gaza i Coasta de Vest


Iordania
Liban
Malta
Rusia

Siria

Tunisia
Turcia

- management integrat al mediului rural;


crearea unui parc turistic natural n
provincia Jerash;
aspecte de mediu;
reducerea polurii industriale i a
deeurilor, msuri de combatere a
incendiilor pdurilor;
pregtirea legislaiei pentru combaterea
polurii cu nitrai;
asisten tehnic de mediu pentru oraul
Kaliningrad;
asisten administrativ pentru
protejarea rmului Mrii Baltice;
introducerea sistemelor de management
al mediului, n principal EMAS, n mediul
de afaceri sirian;
crearea unor sisteme pilot de
monitorizare a naintrii deertului
(mpreun cu Marocul);
msuri de mbuntire a calitii aerului
i apei, precum i a gestionrii
deeurilor;
program de combatere a emisiilor
mirositoare;

Sursa: http://europa.eu.int/comm/environment/life/life/third_countries.htm

I.3.3.2. Fondul de Coeziune


nfiinarea Fondului de Coeziune a fost hotrt prin Tratatul de la Maastrich, acesta
devenind operaional n anul 1994. Acest fond are urmtoarele caracteristici:
1. Sfera limitat de aciune, din acest fond urmnd a se acorda sprijin financiar numai Statelor
Membre care au un PIB/locuitor mai mic de 90% din media comunitar. Aceasta nseamn c
ajutorul este direcionat ctre statele mai puin prospere luate n ntregime (este vorba doar de
Spania, Portugalia, Grecia i Irlanda);
2. Sprijinul financiar este limitat la co-finanarea proiectelor din domeniile protejrii mediului i
dezvoltrii reelelor de transport trans-europene;
3. Suportul financiar este acordat acelor state care au elaborat programe, prin care se accept
condiiile referitoare la limitele deficitului bugetar, deoarece se are n vedere legtura dintre acest
fond i obiectivul realizrii uniunii economice i monetare.

Page 19

Repartizarea pe ri a Fondului de Coeziune, n perioada 2000 2006, se realizeaz astfel:

Grecia 3060 milioane (16,77%);


Irlanda - 720 milioane (3,94%);
Spania 11160 milioane (61,18%);
Portugalia 3300 milioane (18,09%).

I.4. Strategii ale politicii de mediu


Strategiile de realizare ale politicii de mediu ntresc principiul subsidiaritii (adic
delegarea de responsabiliti SM, n timp ce UE traseaz numai cadrul general, obiectivele ce
trebuie avute n vedere) i ncearc nlocuirea abordrii verticale tradiionale, de tip comandicontrol, prin promovarea unui model alternativ de realizare a obiectivelor de mediu ale UE. Se
poate spune c aceste strategii sunt un fel de instrumente ajuttoare, care vin s completeze
instrumentele standard i care acioneaz ca stimulente n vederea adoptrii de msuri pentru
protecia mediului sau care accentueaz tendina spre o abordare bazat pe principiul
voluntariatului. Astfel, este vorba despre:

Dezvoltarea durabil,
Programul de promovare a ONG-urilor active n domeniul proteciei mediului,
Politica Integrat a Produselor (PIP),
Acordurile voluntare de protecia mediului i reducerea polurii,
Taxele i impozitele de mediu n cadrul Pieei Unice,
Strategia european de mediu i sntate.

Acestea sunt rezultatul noii abordri a PAM 5 i a tendinei inovatoare a PAM 6, care prevede
creterea numrului instrumentelor de implementare a politicii de mediu i care promoveaz
aciunile orizontale i integrate.

I.4.1 Dezvoltarea durabil


Strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabil a fost adoptat n anul 2001, la
ntlnirea internaional de lucru de la Gothenburg (Suedia), ca strategie pe termen lung ce
concentreaz politicile de dezvoltare durabil n domeniile: economic, social i protecia
mediului i care a cunoscut o apreciere semnificativ n urmtorii ani. Conceptul dezvoltrii
durabile e ns prezent n politica de mediu a UE nc din PAM 5 i doar se delimiteaz ca

Page 20

strategie de sine stttoare n 2001. La momentul actual exist dou linii de dezvoltare a acestei
strategii: prima, corespunde Procesului Cardiff i are n vedere exact integrarea politicilor de
mediu n alte politici comunitare; a doua, reprezentat de Declaraia de la Gothenburg numit
i O Europ durabil pentru o lume mai bun: o strategie a Uniunii Europene pentru dezvoltare
durabil are n vedere rolul UE n aspectele globale ale dezvoltrii durabile. Prin cadrul de
dezvoltare iniiat n 2001 au fost identificate 4 prioriti:
1) schimbarea climatic i utilizarea energiei curate(adic a surselor de energie ce nu duneaz
mediului);
2) sntatea public;
3) gestionarea responsabil a resurselor naturale;
4) sistemele de transport i utilizarea terenurilor.
Pentru tratarea acestor prioriti au fost stabilite 3 direcii de aciune, ce structureaz i
eficientizeaz strategia de dezvoltare durabil i care, n acelai timp, se completeaz reciproc.
Acestea cuprind:
A. propuneri ce se influeneaz mai multe sectoare ,
B. msuri de realizare a obiectivelor pe termen lung,
C. revizii progresive a gradului de implementare a strategiei,
- iar fiecare dintre ele este dezvoltat prin stabilirea unui set de msuri ce creeaz cadrul de
aciune propriu-zis i duc la operaionalizarea i aplicarea n practic a dezvoltrii durabile.
Pentru prima direcie de aciune (A), msurile aferente au n vedere urmtoarele aspecte:
toate propunerile legislative majore trebuie s includ o evaluare a potenialelor costuri i
beneficii economice, sociale i de mediu;
programele comunitare de cercetare i dezvoltare trebuie s se axeze mai mult pe dezvoltarea
durabil;
Acestora li se adaug accentul pe mbuntirea comunicrii, prin sublinierea importanei
dialogului sistematic cu consumatorii i a consultrii altor ri cea din urm n vederea
promovrii dezvoltrii durabile pe plan global. Convingerea c politicile comunitare trebuie s
sprijine eforturile altor ri n aceast direcie ntruct dezvoltarea durabil nu poate fi numai o
preocupare a UE, ci trebuie s fie a ntregii lumi s-a materializat n cadrul a dou evenimente
majore:

Page 21

1) UN Monterey Conference on Financing for Development (Conferina Organizaiei

Naiunilor Unite de la Monterey asupra finanrii pentru dezvoltare), din martie 2002, la
care s-a luat decizia de a mri ajutorul oficial pentru dezvoltare al UE;
2) Johannesburg Summit (Conferina de la Johannesburg), la zece ani dup Conferina de la
Rio, summit n cadrul cruia EU a nfiinat o coaliie a celor dispui21 s promoveze surse
reutilizabile de energie i a ncheiat alte acorduri de dezvoltare durabil la nivel global.
A doua direcie de aciune (B) este strns corelat cu prioritile identificate, astfel nct pentru
fiecare prioritate a fost creat un set corespunztor de msuri de aciune. Tabelul de mai jos
structureaz aceast coresponden:
Tabel 4: Msuri de realizare a obiectivelor pe termen lung ale dezvoltrii durabile
Prioriti

Msuri de aciune

(1) schimbarea

ndeplinirea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto;

climatic i utilizarea

reducerea emisiilor de gaze ce genereaz efectul de ser;

energiei curate
(2) sntatea public

asigurarea calitii i siguranei alimentelor pe tot parcursul lanului


alimentar;

(3) gestionarea

abordarea aspectelor referitoare la epidemii i rezistena la antibiotice;


eliminarea relaiei cauzale existente ntre utilizarea resurselor i

responsabil a

creterea economic precum i stoparea distrugerii biodiversitii;

resurselor naturale
(4)

sistemele

de eliminarea relaiei cauzale existente ntre dezvoltarea transportului i

transport i utilizarea creterea economic;


terenurilor

dezvoltarea de sisteme de transport ce nu duneaz mediului.

A treia direcie de aciune (C) prevede ca msuri de realizare:


1) o revizuire anual a strategiei, care are loc n cadrul ntlnirii din fiecare primvar a
Consiliului European,

Page 22

2) o revizuire a strategiei la schimbarea fiecrui mandat al Comisiei


3) organizarea, de ctre Comisie, a unui forum cu prile interesate (la fiecare doi ani).

I.4.2. Programul de promovare a ONG-urilor active n domeniul


proteciei mediului
Acest program are la baz Decizia 466/2002/EC din martie 2002, funcioneaz ca un
instrument financiar i reprezint re-nnoirea unui program anterior, desfurat pe parcursul a trei
ani (1998-2000). Noul program acoper perioada 2002 -2006, are un buget de 32 mil. Euro i
ncurajeaz participarea sistematic a ONG-urilor la dezvoltarea politicii comunitare de mediu,
precum i sprijinirea asociaiilor locale i regionale mici ce contribuie la aplicarea aquis-ului
comunitar. Rolul su de stimulent este materializat prin acordarea de subvenii (granturi)
ONG-urilor active n domeniul proteciei mediului, pe baza unor propuneri
trimise de acestea. Criteriile de acordare a granturilor urmresc prioritile PAM
6 i promoveaz educaia pentru protecia mediului i sprijinirea implementrii
legislaie comunitare de mediu, iar sumele acordate acoper 70% din
cheltuielile organizaiei pe ultimii doi ani pentru ONGurile din SM i 80% pentru
cele din rile candidate.

I.4.3. Politica integrat a produselor (PIP)


PIP are la baz Cartea verde a unei politici integrate a produselor (februarie 2001) i
exist ca strategie ncepnd din iunie 2003, odat cu adoptarea de ctre Comisie a comunicrii
aferente. PIP urmrete s minimizeze degradarea pe care unele produse o cauzeaz mediului pe
durata ciclului lor de via i propune o abordare voluntar n vederea produselor verzi22,
precum i o strns cooperare cu prile interesate. Principiile de baz ale acestei strategii sunt:
1) gndirea n perspectiva ciclului de via al produselor;
2) implicarea pieei, prin crearea de stimulente n vederea ncurajrii cererii i ofertei
de produse verzi;
3) implicarea prilor interesate;
4) actualizarea i dezvoltarea continu;
5) crearea de instrumente variate.

Page 23

n ceea ce privete implementarea sa, au fost identificate dou direcii de aciune:


stabilirea de condiii cadru adic promovarea acelor tipuri de msuri i instrumente
aplicabile mai multor produse diferite;
crearea unei abordri specifice produsului adic identificarea produselor cele mai
duntoare la adresa mediului i dezvoltarea de proiecte pilot pentru demonstrarea
practic a beneficiilor aplicrii PIP.

I.4.4. Taxele i impozitele de mediu


Taxele i impozitele de mediu au fost adoptate n 1997, ca o modalitate de a promova utilizarea
instrumentelor fiscale n vederea creterii eficacitii politicii de mediu. Acestea sunt taxe i
impozite impuse n i de ctre SM (i nu la nivel comunitar), strategie ce a fost permanent
ncurajat de ctre Comisia European i care presupune utilizarea a dou categorii de taxe i
impozite de mediu:

cele care se aplic emisiilor poluante ( de exemplu, taxe pe poluarea apei, pe emisiile de

zgomot n domeniul aviatic);


cele care se aplic produselor (taxe pe pesticide, accize pe petrol, etc.);

Veniturile realizate din aceste taxe i impozite se adaug la bugetele SM i pot fi utilizate n
scopul finanrii activitilor de protecie a mediului, dar i pentru reducerea altor taxe (cum ar fi
taxele de munc). n acest context, strategia UE const n:
o colectarea experienelor SM privind taxele de mediu,
o analizarea efectelor economice i de mediu ale taxelor i impozitelor existente,
o monitorizarea efectelor acestora asupra Pieei Unice i asupra competitivitii industriei
europene, cu scopul de a aprecia eficacitatea acestor instrumente fiscale i eventuala
posibilitate a translatrii lor la nivel comunitar.

I.4.5. Strategia european de mediu i sntate (SCALE)


Aceast strategie este cea mai recent aciune n domeniu i are n vedere relaia
complex i direct cauzal existent ntre poluarea, schimbarea caracteristicilor mediului i
sntatea uman. SCALE este rezultatul preocuprii constante a Comisiei Europene n aceast
directie i a fost iniiat n iunie 2003, fiind elaborat prin colaborarea DG Mediu cu DG

Page 24

Cercetare i DG Sntate. Elementul de noutate al acestei strategii este centrarea pe sntatea


copiilor - care reprezint cel mai vulnerabil grup social i cel mai afectat de efectele polurii
mediului - spre deosebire de restul legislaiei de mediu, care este bazat pe norme i standarde
pentru aduli.
Dezvoltarea acestei strategii are la baz 5 elemente cheie:
1. va fi fundamentat tiinific i va analiza interaciunile complexe dintre diveri poluani i
organismul uman;
2. va fi centrat pe copii i va iniia aciuni pilot asupra poluanilor cu relevan specific pentru
copii (precum dioxinele i metalele grele) i asupra substanelor cu aciune endocrin;
3. i propune s creasc gradul de informare i responsabilizare a prilor interesate i al
publicului;
4. legislaia UE va completa legile naionale i va fi revizuit pentru a reflecta situaia i nevoile
speciale ale copiilor;
5. va evalua constant aciunile ntreprinse n acest scop.
Pentru dezvoltarea acestei strategii, Comisia are n vedere o serie de ntlniri cu prile
interesate, n vederea stabilirii unor grupuri de lucru i grupuri consultative, precum i n scopul
determinrii rolului acestora din urm n cadrul implemetrii SCALE.

II. Politica de mediu n Romnia


II.1. Scurt istoric
n Romnia, protecia mediului a aprut ca un domeniu de sine stttor al politicilor
naionale n anul 1990, cnd a fost nfiinat pentru prima dat fostul Minister al Mediului; n
1992 a fost elaborat28 primul document oficial ce stabilete obiectivele naionale n domeniu
Strategia Naional de Protecia Mediului, reactualizat n 1996 i n 2002. nc din 1996 se
poate observa o adecvare a strategiei naionale cu cea comunitar n ceea ce privete principiile,
prioritile i obiectivele . Astfel, principiile urmrite sunt:

Page 25

conservarea i mbuntirea condiiilor de sntate a oamenilor;


dezvoltarea durabil;
prevenirea polurii;
conservarea biodiversitii;
conservarea motenirii culturale i istorice,
principiul poluatorul pltete;
stimularea activitii de redresare a mediului (prin acordarea de subvenii, credite cu
dobnd mic, etc.).

n ceea ce privete prioritile identificate, acestea reflect nu numai nevoile naionale, dar i
tendinele i iniiativele existente pe plan global, ele fiind:

meninerea i mbuntirea sntii populaiei i calitii vieii;


meninerea i mbuntirea potenialului existent al naturii;
aprarea mpotriva calamitilor i accidentelor naturale;
raportul maxim cost-beneficiu;
respectarea programelor i conveniilor internaionale privind protecia mediului.

Referitor la obiectivele stabilite, acestea sunt mprite n obiective pe termen scurt (pn n
anul 2000), mediu (pn n anul 2005) i lung (pn n anul 2020).
Strategiile din 1992 i 1996 sunt documentele pe baza crora a fost structurat politica naional
de mediu pn n anul 1999, cnd a fost adoptat Programul Naional de Aderare la UE. ncepnd
cu anul 1999 i continund anual, pn n 2003, strategia naional de mediu este completat de o
serie de documente adiionale, cum ar fi Raportul privind starea mediului n Romnia, care
corespunde primei pri a Strategiei de Protecia Mediului i o completeaz, printr-o analiz
detaliat a calitii principalilor factori de mediu: calitatea atmosferei, calitatea precipitaiilor
atmosferice, starea apelor de suprafa i subterane, starea solurilor, starea pdurilor, gestionarea
deeurilor, situaia polurii sonore, etc.
Strategiei Naionale de Protecia Mediului i se adaug, n anul 2002, Strategia
Naional de Gestionare a Deeurilor, ce rspunde unei nevoi presante n acest domeniu i care
a fost pentru prima dat adresat n anul 2000; acest lucru s-a fcut prin transpunerea Directivei
Cadru privind deeurile no. 75/442/EEC, preluat n legislaia legislaia romn prin Ordonana
de Urgen a Guvernului nr. 78/2000, aprobat i completat n 2001 prin Legea 426/2001.
Etapele de dezvoltare a strategiei constau n: analiza situaiei existente, identificarea problemelor,
stabilirea obiectivelor strategice, evaluarea opiunilor de atingere a obiectivelor i elaborarea
unui Plan Naional de Gestionare a Deeurilor. Acest plan, elaborat de un grup de lucru format

Page 26

din reprezentani ai industriei, ministerelor implicate, ONG-urilor i ICIM , cuprinde dou pri
distincte:
1. aciuni cu caracter general: identific tipurile de aciuni necesare implementrii strategiei,
precum i entitile responsabile, termenele de realizare, costurile estimate i posibilele surse de
finanare;
2. proiecte cu caracter concret: se adreseaz unor obiective la nivel local, propuse din teritoriu.
Planul se ajusteaz n funcie de propunerile incluse n planurile regionale, locale i sectoriale i
propune msuri pentru urmtoarele tipuri de deeuri: deeuri municipale, deeuri de producie,
deeuri periculoase i deeuri reglementate prin acte legislative specifice. n prezent, Planul se
afl n proces de reactualizare, un proiect fiind deja transmis spre consultare factorilor implicai.

II.2. Negocierile de aderare


Odat cu anul 2000 i cu nceperea negocierilor de aderare, politica de mediu se dezvolt
conform strategiei elaborate de Comisia European pentru rile candidate n cadrul Agendei
2000. Astfel, pentru a alinia politicile naionale de mediu la standardele i obiectivele politicii
comunitare, rile candidate trebuie s identifice arii prioritare de aciune, s stabileasc obiective
cheie ce trebuie realizate pn la data aderrii i s stabileasc termene de adoptare, transpunere
i implementare a acquis-ului de mediu. Prioritile identificate de ctre Comisie pentru rile
candidate se refer la poluarea aerului, poluarea apei i gestionarea deeurilor.
n anul 2002 au fost deschise negocierile de aderare pentru Capitolul 22- Protecia
Mediului,pe care Romnia sper s l nchid n cursul anului 2004. Tot n anul 2002, Comisia
European elaboreaz un document special pentru a ajuta Romnia i Bulgaria n eforturile lor de
aderare la UE n 200730 i pentru a suplimenta asistena financiar acordat respectiv Foaia
de parcurs pentru Romnia i Bulgaria. Foia de parcurs pentru Romnia este centrat pe
aspectele administrative i juridice, pe reforma economic i pe adoptarea unor capitole ale
acquis-ului comunitar ce au la baz Raportul anual asupra progreselor nregistrate de Romnia
pentru aderarea la Uniunea European - 2002 .
Baza legislativ a politicii de mediu n Romnia o constituie, n principal, implementarea
acquis-ului de mediu, adic a legislaiei orizontale i sectoriale care reglementeaz politica de
mediu a Uniunii Europene. Acquis-ul sectorial de mediu este structurat pe urmtoarele

Page 27

domenii:calitatea aerului, gestionarea deeurilor, calitatea apei, protecia naturii, controlul


polurii industriale i managementul riscului, substane chimice i organisme modificate genetic,
poluarea sonor, protecia civil i sigurana nuclear. Un aspect particular al transpunerii
legislaiei sectoriale l reprezint solicitarea, de ctre Romnia, a 11 perioade de tranziie, cu
durate ntre 3 i 15 ani i necesare ca urmare a evalurii costurilor ridicate pe care le presupune,
dup cum urmeaz: o perioad de tranziie n domeniul calitii aerului, 3 referitoare la
gestionarea deeurilor, 4 privind calitatea apei i 3 n domeniul polurii industriale i al
managementului riscului.

II.3 Principalii actori instituionali ai politicii de mediu


Principalii actori instituionali ai politicii de mediu din Romnia sunt Ministerul
Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului (MAPAM), Ministerul Integrrii Europene (MIE) i
Parlamentul Romniei. MAPAM este direct responsabil pentru iniierea strategiilor naionale de
mediu i crearea cadrului de implementare a acestora, fiind constituit din 3 direcii generale:
Direcia Agricultur i Pduri, Direcia Ape i Direcia Mediu dintre acestea numai
ultimele dou fiind de interes major pentru politica naional de mediu. n subordinea acestor
direcii de afl Inspectoratele de Protecia Mediului (IPM), uniti locale (la nivel de jude) ce
semnaleaz nevoile locale, faciliteaz i monitorizeaz implementarea politicii la acest nivel. Tot
n subordinea MAPAM se afl i Administratia Rezervatiei Biosferei Deltei Dunrii (ARBDD) i
Comisia Naional pentru Controlul Activitilor Nucleare ( CNCAN) care au, de asemenea, rol
de sprijin n dezvoltarea politicii de mediu.
Coordonate de MAPAM i furniznd o serie de date i analize necesare adoptrii de noi
msuri, sunt patru institute de cercetare: Institutul Naional de Cercetare-Dezvoltare pentru
Protecia Mediului (INCDM - ICIM), Institutul Naional pentru Cercetare i Dezvoltare Marin
(INCDM), Institutul Naional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii (INCDD) i Institutul
Naional de Meteorologie i Hidrologie. Un rol important n direcionarea procesului legislativ l
are MIE, prin responsabilitatea care i revine n cadrul procesului de negociere i care se
manifest prin funcionarea Sub-comitetului de Asociere Romnia UE Nr. 6 Transporturi,
Reele Trans-Europene, Energie i Mediu, ce analizeaz i evalueaz progresele nregistrate.
Alte ministere implicate n politica de mediu sunt Ministerul Transporturilor, Lucrrilor Publice

Page 28

i Locuinei i Ministerul Economiei i Comerului, care sprijin procesul de consultare al


prilor interesate pentru adoptarea de noi msuri legislative. Propunerile legislative astfel iniiate
merg spre aprobare la Parlament, unde fac obiectul dezbaterii n cadrul diverselor comisii de
specialitate.

II.4. Programe de sprijin a politicii naionale de mediu


Programul Phare, prin cele dou componente ale sale, dezvoltarea instituional i sprijinirea
investiiilor, programul Phare (creat in 1989) constituie principalul instrument de asisten
tehnic i financiar pentru rile n curs de aderare i contribuie la implementarea acquis-ului
comunitar i la mobilizarea investiiilor n domeniul mediului (alturi de alte domenii). n
Romnia, Programul Phare este activ din 1998, avnd trei componente active n direcia
proteciei mediului Phare Naional, Phare Cooperare trans-frontalier i Phare Coeziune
economic i social.
Programul ISPA este un instrument structural de pre-aderare, creat n 1999 i funcional din
2000, premergtor Fondului de Coeziune i concentrndu-se pe finanarea proiectelor de
infrastructur n domeniile mediului i transportului. Pentru proiectele de mediu, ISPA are dou
direcii de aciune (din cele trei existente): (1) familiarizarea cu politicile i procedurile UE, (2)
alinierea la standardele de mediu comunitare. n Romnia, infrastructura de mediu constituie o
prioritate a politicii naionale n domeniu, n special n ceea ce privete infrastructura apelor i
gestionarea deeurilor (precum i poluarea aerului). Astfel, prioritile naionale de mediu ale
programului ISPA sunt:
alimentarea cu ap, canalizarea i epurarea apelor uzate;
gestionarea deeurilor urbane - n special prin depozitarea pe rampe ecologice, sisteme de
colectare selectiv i prin reciclarea deeurilor;
mbuntirea calitii aerului, prin folosirea de tehnologii ecologice de nclzire a
locuinelor urbane.
Proiectele finanate prin acest program nu trebuie numai s rspund acestor prioriti, dar i s
aib capacitate de cofinanare de cel puin 20%, s atrag fondurile locale i s demonstreze
contribuia la mbuntirea calitii factorilor de mediu n Romnia.
Programul LIFE. Cele dou componente ale programului LIFE pentru rile candidate,
LIFE Mediu i LIFENatura, sunt funcionale n Romnia din 1999 i finaneaz proiecte ce

Page 29

trateaz probleme specifice, locale de mbuntire, protecie sau conservare a calitii mediului
(LIFE Mediu) i a biodiversitii (LIFE Natura). Dac proiectele din cadrul componentei
Natura vizeaz protecia diferitelor ecosisteme i specii de plante i animale, n cadrul
componentei de mediu au fost desfurate proiecte inovatoare privind: sistemul de avertizarea n
cadrul fenomenelor periculoase, dezvoltarea unor sisteme operative pentru studiul, monitorizarea
i prognozarea impactului polurii, sensibilizarea populaiei n precolectarea selectiv a
deeurilor menajere, etc. Acest tip de proiecte vine n sprijinul msurilor de infrastructur ale
programului ISPA i duc la realizarea obiectivelor naionale de mediu.
Programul Romnia curat, acest program a fost lansat n aprilie 2002 de Guvernul
Romniei i subliniaz eforturile depuse pentru ameliorarea situaiei mediului i integrarea n
plan naional a principiilor politicii comunitare de mediu. Important de menionat este c
programul Romnia curat reprezint o strategie i o iniiativ naional, care i propune nu
numai asigurarea proteciei mediului i conservarea resurselor naturale, ci i creterea nivelului
de educaie i contientizare a populaiei privind realizarea acestor obiective.37 Ca atare,
obiectivele sale sunt:
asigurarea proteciei i conservrii mediului natural i a mediului construit n concordan

cu cerinele dezvoltrii durabile;


asigurarea unui management integrat al deeurilor;
creterea nivelului de educaie i contientizare a populaiei n spiritul proteciei mediului.

Concluzii

Dezvoltarea durabil poate fi privit ca o adaptare a societii i a economiei la marile


probleme cu care omenirea se confrunt n prezent: schimbrile climatice, criza de ap, seceta,
deertificarea, epuizarea unor resurse, deeurile, pierderea biodiversitii, creterea populaiei,
srcia, migraia etc. Pentru prentmpinarea, contracararea i eliminarea repercursiunilor
acestora i pentru asigurarea dezvoltrii economice, progresului social i dezvoltrii umane sunt
necesare iniierea i susinerea unor aciuni concrete, sintetizate n obiective specifice i
msurabile, ce fac obiectul Strategiilor naionale pentru dezvoltare durabil.

Page 30

Pentru ca societatea s se poat adapta au fost elaborate strategii naionale, cu obiective ce se


vor concretiza n aciuni ce vor rezolva n viitor problemele cu care societatea noastr se
confrunt n prezent.
Se pornete de la constatarea c, la sfritul primului deceniu al secolului XXI, dup o tranziie
prelungit i traumatizant la democraia pluralist i economia de pia, Romnia mai are de
recuperat decalaje considerabile fa de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu
nsuirea i transpunerea n practic a principiilor i practicilor dezvoltrii durabile n contextul
globalizrii. Cu toate progresele realizate n ultimii ani, este o realitate c Romnia are nca o
economie bazat pe consumul intensiv de resurse, o societate i o administraie aflate nca n
cutarea unei viziuni unitare i un capital natural afectat de riscul unor deteriorri ce pot deveni
ireversibile.
Prezenta Strategie stabilete obiective concrete pentru trecerea, ntr-un interval de timp rezonabil
i realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adaugat nalt, propulsat de interesul
pentru cunoatere i inovare, orientat spre mbuntirea continu a calitii vieii oamenilor i a
relaiilor dintre ei n armonie cu mediul natural.

BIBLIOGRAFIE:
Cri:
Prisecaru, Petre ,,Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economic, Bucureti, 2004
Articole:
Relicovschi, Adina Politici n managementul mediului, Institutul European din Romnia,
Bucureti: 2000
KOK, Wim Enlarging the European Union: Achievements and Challenges, Robert Schuman
Centre for Advanced Studies, European University Institute: Florence, 2003.
Rapoarte:

Page 31

2002 Regular report on Romanias progress towards accession SEC(2002)1409, Bruxelles,


2002.
Romnia curat Program concret pentru sntatea mediului, Bucureti: aprilie 2002
Europes Environment: The Third Assesment - Environmental Assesment Report, European
Environment Agency: Copenhagen, 2003.
Raport asupra progreselor nregistrate n pregtirea pentru aderarea la Uniunea European n
perioada septembrie 2002 - iunie 2003, Guvernul Romniei :iunie 2003.
Legislaie:
Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic
and social Committee, the Committee of the Regions and the candidate countries in Central and
Eastern Europe of 20 May 1998 on Accession strategies for the environment: 41 meeting the
challenge of enlargement with the candidate countries in Central and Eastern Europe
Communication from the Commission of 15 May 2001 - A sustainable Europe for a better
world: a European Union strategy for sustainable development (Commission's proposal to the
Gothenburg European Council).
Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the Economic
and Social Committee and the Committee of the Regions of 17 July 2002 on Environmental
Agreements at Community Level within the Framework of the Action Plan on the "Simplification
and Improvement of the Regulatory Environment
Communication from the Commission to the Council and to the European Parliament: Roadmaps
for Bulgaria and Romania COM(2002)624 final
Decision No 1600/2002/EC of the European Parliament and of the Council of 22 July 2002
laying down the Sixth Community Environment Action Programme . OJ L 242, 10/9/2002
Decision No 466/2002/EC of the European Parliament and of the Council of 1 March 2002
laying down a Community action programme promoting non-governmental organisations
primarily active in the field of environmental protection [Official Journal L 75, 16.03.2002]
Directive 2001/42/EC of the European Parliament and of the Council of 27 June 2001 on the
assessment of the effects of certain plans and programmes on the environment
Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council of 23 January 2002 on
environmental liability with regard to the prevention and remedying of environmental damage
[COM(2002) 17 final

Page 32