UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

ANUL III, SEMESTRUL II, IFR
DISCIPLINA: DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

RĂSPUNDEREA DE MEDIU
CONFORM OUG NR. 68 DIN 2007

Cadru didactic titular disciplină: Student: Cristian Galu

Prof. univ. dr. Daniela Marinescu Nr. matricol 1790
 CUPRINS
1 Noțuni introductive......................................................................................................................................3
2 Natura juridica a răspunderii de mediu........................................................................................................4
3 Condițiile necesare pentru existența răspunderii........................................................................................4
4 Repararea prejudiciului................................................................................................................................6
5 Raportul de cauzalitate între activitatea prejudiciabilă și prejudiciu...........................................................7
6 Subiectele răspunderii și aspecte procedurale.............................................................................................8
7 Acțiuni preventive........................................................................................................................................9
8 Instrumente financiare și protecția financiară în cazul producerii prejudiciului........................................10
9 Cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene...............................................................................11
10 Sancțiuni................................................................................................................................................11
11 Concluzii și recomandări........................................................................................................................12
12 Bibliografie:............................................................................................................................................12

2
1 NOȚUNI INTRODUCTIVE
Din punct de vedere al obiectului său juridic, dreptul la un mediu sănătos reunește trei
coordonate principale: protecția mediului (evitarea acelor activități nocive care ar putea cauza un
prejudiciu), conservarea mediului (exploatarea rațională a resurselor naturale ținând cont de
capacitatea acestora intrinsecă de regenerare) și ameliorarea mediului (implementarea de măsuri
proactive pentru îmbunătățirea calitativă și cantitativă a ecosistemelor).
Pentru a proteja natura, dar în acelasi timp economia să-şi parcurgă drumul spre dezvoltare, a
fost elaborată politica de mediu. Trăind într-o eră a globalizării, se impune adaptarea unei politici
ecologice globale care să înlăture ideile contradictorii privind mediul și globalizarea. Politica de
mediu funcţionează prin intermediul directivelor, normelor, limitelor, programelor de ajutor financiar.
Se cerea adaptarea unei politici care să impună respectarea legilor privind protecţia mediului, pentru
că relaţia dîntre om și natură s-a concretizat prin consum excesiv de resurse şi volum ridicat al
emisiilor poluante
Apariţia, dezvoltarea şi constituirea legislaţiei româneşti privind protecţia mediului într-o
ramură de drept autonomă are o istorie relativ îndelungată, care a cunoscut mai multe etape, cu
caracteristici proprii.
Legislația mediului este un domeniu foarte vast alcătuit din nenumarate acte normative
(hotărâri și ordonanțe de Guvern, ordine emise de diferite autorități, regulamente UE etc.)
Problemele legate de mediu au supus atenţia asupra abordării unei dezvoltări economice în
armonie cu natura. În cadrul Conferinţei ONU de la Stockholm din 1972 a fost emis termenul eco-
dezvoltare care unea principiile dezvoltării economice necesare prezentului cu obiectivele protecţiei
mediului. Acest termen a căpătat noi valenţe odată cu apariţia termenului dezvoltare durabilă enunţat
în cadrul Raportului Bruthland din 1987. Se dorea abordarea unei dezvoltări într-o manieră în care să
se lase generaţiei viitoare capacitatea de dezvoltare la un nivel cel puţin egal cu al generaţiei prezente.
Potrivit OUG nr.195/2005, mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale
Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele și caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice,
toate materiile organice și anorganice, precum și fiinţele vii, sistemele naturale în interacțiune,
cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii
şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea mediului.
Ordonanţa de urgenţă nr. 68/2007 stabilește cadrul de reglementare al răspunderii de mediu,
bazată pe principiul "poluatorul plăteşte", în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului asupra
mediului.
3
2 NATURA JURIDICA A RĂSPUNDERII DE MEDIU
Protecţia mediului este un obiectiv de interes public major, iar elementele de drept
administrativ decurg din consacrarea expresă a legii potrivit căreia, fapt ce determină că stabilirea
măsurilor reparatorii precum și evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului să se facă în mod
unilateral de către autorităţile administraţiei publice pentru protecţia mediului.
Nerespectarea ogligațiilor de către operatorii economici în legătură cu prevenirea sau limitarea
prejudiciului asupra mediului precum și nerespectarea de către autorităţile de protecţie a mediului a
ogligației privind furnizarea de informații operatorilor despre orice amenințăre iminentă cu un
prejudiciu asupra mediului se sancţionează cu amendă contravenţională.
Ca elemente de drept civil răspunderea operatorilor pentru prejudiciile aduse mediului este
după caz fie o răspundere obiectivă bazată pe risc, fie o răspundere subiectivă bazată pe culpă.
Ca element de dreptul mediului la baza instituirii şi funcţionării acestei răspunderi stau
principiile specifice dreptului mediului şi în special principiul precauţiei, al dezvoltării durabile,
principiul acțiunii preventive, principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice
cadrului biografic natural și principiul poluatorul plăteşte.

3 CONDIȚIILE NECESARE PENTRU EXISTENȚA RĂSPUNDERII

OUG nr.68/2007 se aplica în cazul:
a) prejudiciului asupra mediului, cauzat de orice tip de activitate profesională prevăzută în
anexa nr. 3, şi oricărei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu determinate de
oricare dîntre aceste activităţi;
La acest punct vorbim despre prejudicii aduse mediului prin orice tip de activitate
profesională indiferent de caracterul ei public sau privat, profit sau nonprofit, desfășurată
în cadrul unei activități economice, afaceri sau întreprinderi care potrivit Anexei nr.3 face
obiectul procedurii de autorizare integrată de mediu conform prevederilor legii 278/2013
privind emisiile industriale (cu excepția instalațiilor sau părți ale instalaților utilizate
pentru cercetare, dezvolare și testare de produse și procese noi) și anume: activitățile de
gestionare a deșeurilor inclusiv colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea
deșeurilor și a deșeurilor periculoase precum și inspecția și controlul acestor operațiuni și
monitorizarea postinchînchidere a depozitelor de deșeuri care fac obiectul autorizării sau
înregistrării potrivit prevederilor OUG nr.78/2000 privind regimul deșeurilor; toate

4
 activitățile referitoare la evacuarile în apele interioare de suprafață, evacuările substanțelor
în apele subterane, evacuarea sau injectarea unor poluanți în apele de suprafață sau
subterane, prelevările de apă și acumulările de apă de suprafață, care necesită o autorizare
prealabilă, un aviz sau înregistrare pe baza unor reguli general obligatorii; producerea,
utilizarea, depozitarea, procesearea, încărcarea recipienților, eliberarea în mediul și
transportul pe amplasament a substanțelor și preparatelor periculoase, produselor de
protecție a plantelor, și a produselor biocide.
În toate aceste cazuri, răspunderea este una obiectivă, bazată pe risc.
b) prejudiciului asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate și oricărei ameninţări
iminente cu un astfel de prejudiciu cauzat de orice activitate profesională, alta decât cele
prevăzute în anexa nr. 3, ori de câte ori operatorul acționează cu intenție sau din culpă;
OUG nr.68/2007 are în vedere și prejudiciile aduse speciilor şi habitatelor naturale
protejate și oricărei ameninţări iminente cu astfel de prejudicii cauzate de orice activitate
umană, alta decat cele prevăzute în Anexa nr.3, daca operatorul a acționat cu intenție sau
din culpă.
În aceste situații se aplică regimul răspunderii subiective.

Prevederile OUG nr.68/2007 se aplică și în situațiile de amenințări iminente cu producerea

unor astfel de prejudicii.
Pentru evitarea amenințărilor iminente există răspunderea preventivă care urmărește
prevenirea, reducerea sau chiar evitarea unor amenințări iminente cu producerea unor prejudicii
pentru viață și sănătatea umană și pentru mediul înconjurator. Aceasta răspundere este o răspundere
specială de dreptul mediului, care atunci când “amenințărea” s-a materializat și s-au produs prejudicii
apei, solului, speciilor protejate și habitatelor lor naturale se poate transforma în răspundere civilă.
Sancțiunile ce se pot aplica în cazul amenințărilor iminente cu producerea unor prejudicii sunt
sancțiuni specifice dreptului mediului și pot consta în suspendarea sau retragerea unor acte de
reglementare, dar putându-se merge pana la dispunerea încetării activității.
OUG nr.68/2007 nu dă persoanelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la compensație
pentru prejudiciul asupra mediului sau a amenințării iminente cu un astfel de prejudiciu (se aplică
dreptul comun în aceste situații).

5
 Reglementarea răspunderii de mediu în legea română nu are o aplicabilitate generală, adică
unele activități sunt excluse din domeniul acesteia. OUG nr.68/2007 nu se aplică prejudiciului asupra
mediului sau amenințării iminente cu un astfel de prejudiciu produs de:
- Acțiuni cu caracter armat, ostilități, război civil sau insurecție;
- Un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și insurmontabil;
- Activități care intra sub incidența tratatului privind CEEA;
- Activități care au că scop principal apărarea națională, securitatea internațională sau
apărarea împotriva dezastrelor naturale;
- Activități prin care se utilizează în scopuri agricole nămolul provenit din stațiile de
epurare (namol tratat conform unui standard aprobat);
- O emisie, eveniment sau incident de la producerea căruia au trecut mai mult de 30 de ani;
- Alte activități reglementate de convențiile internaționale prevăzute în Anexa nr.4 și Anexa
nr.5.
Conform OUG 68/2007, prin prejudiciu se înțelege “o schimbare negativă măsurabila a unei
resurse naturale sau o deteriorare măsurabila a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate
surveni direct sau indirect”. Prin prejudiciu asupra mediului se înțelege:
- Prejudiciul asupra speciilor și habitatelor naturale protejate, definit că “orice prejudiciu
care are efecte negative semnificative asupra atingerii sau menținerii unei stări favorabile
de conservare a unor astfel de habitate sau specii”;
- Prejudiciul asupra apelor, definit că “orice prejudiciu care are efecte adverse
semnificative asupra starii ecologice chimice și/sau cantitative și/sau potențialului
ecologic al apelor în cauza, astfel cum sunt definite în Legea apelor nr. 107/1996, cu
modificările și completările ulterioare, cu excepția efectelor negative pentru care se
aplica art.2 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare”;
- Prejudiciul asupra solului, definit că “orice contaminare a solului, care reprezintă un risc
semnificativ pentru sănătatea umană, afectată negativ că rezultat al introducerii directe
sau indirecte a unor substanțe, preparate, organisme sau microorganisme în sol sau în
subsol”.
Definiția prejudiciului asupra mediului în aceasta reglementare se limitează doar la cele trei
elemente prezentate anterior. În plus include prejudiciul cauzat de elemente aeropurtate, în măsura în
care acestea cauzează daune apelor, solului sau speciilor și habitatelor naturale protejate.

6
4 REPARAREA PREJUDICIULUI
Repararea prejudiciului asupra apelor, speciilor sau habitatelor naturale protejate se realizează
prin readucerea lor la starea inițială, printr-o reparare primară, complementară și compensatorie.
Repararea prejudiciului implica și îndepartarea oricărui risc semnificativ asupra sănătății umane.
În cazul în care în urma repararii primare nu se revine la starea inițială, atunci se va recurge la
repararea complementară, al carui scop este de a furniza un nivel al celor prejudiciate într-un sistem
alternativ, similar cu cel care ar fi fost furnizat daca situl prejudiciat ar fi revenit la starea inițială.
Atunci cand este posibil și oportun, situl alternativ trebuie să fie legat geografic de situl prejudiciat,
luând în considerare interesele populației afectate.
Repararea compensatorie constă în îmbunătățiri suplimentare aduse acelor elemente
prejudiciate, însă nu consta într-o compensare financiara acordată publicului.
Opțiunile rezonabile reparatorii se evaluează folosind cele mai bune tehnici disponibile pe
baza urmatoarelor criterii:
- Efectul fiecărei opțiuni asupra sanatatii și securitatii populatiei;
- Costul punerii în aplicare a opțiunii;
- Sansele de reușită a fiecărei opțiuni;
- Măsura în care fiecare opțiune va preveni viitoare prejudicii și va evita prejudicii
colaterale care s-ar putea produce că rezultat al punerii în aplicare a acestei opțiuni;
- Măsura în care fiecare opțiune are efecte favorabile asupra fiecărei componente a resursei
naturale și/sau serviciului;
- Măsura în care fiecare opțiune tine cont de aspectele sociale, economice și culturale
relevante și de alti factori relevanți specifici locului;
- Termenul necesar pentru că refacerea prejudiciului asupra mediului să fie efectivă;
- Măsura în care fiecare opțiune conduce la refacerea zonei prejudiciate;
- Legătura geografică cu zona prejudiciată.

5 RAPORTUL DE CAUZALITATE ÎNTRE ACTIVITATEA

PREJUDICIABILĂ ȘI PREJUDICIU
Din punct de vedere juridic, raportul de cauzalitate este o condiție generală și necesară pentru
antrenarea răspunderii.

7
 În preambulul Directivei 35/2004/CE se arată că “nu toate formele de daună de mediu pot fi
reparate prin mijloacele mecanismului răspunderii. Pentru că acesta să fie efectiv, este necesar să se
stabilească o legatură de cauzalitate între dauna și poluatorul/poluatorii identificați.” Astfel,
răspunderea de mediu nu este un instrument juridic corespunzător în cazul poluarii extinse, cu
caracter difuz.

6 SUBIECTELE RĂSPUNDERII ȘI ASPECTE PROCEDURALE

La baza determinării subiectului pasiv al răspunderii de mediu stă principiul “poluatorul
plătește”. Principiul „poluatorul plătește” a izvorât din teoria economică potrivit căreia costurile
necesare combaterii poluării trebuie să fie internalizate; mai precis, cheltuielile cu măsurile de
prevenire și reparare a prejudiciului ecologic rezultat din comercializarea unui bun trebuie să fie
suportate de fabricant și incluse în costurile de producție. Aceste sarcini nu pot fi suportate de
societate, nici prin asumarea lor de către particularii direct prejudiciați, nici prin înaintarea
contravalorii acestora de către stat (de pildă, prin acordarea de subvenții).
Toate costurile sunt suportate de catre operator, chiar daca aceste costuri au fost efectuate de
agenția județeană pentru protecția mediului.
Agenția județeană pentru protecția mediului poate să instituie ipoteca asupra bunurilor imobile
ale operatorului și poprire asiguratorie, astfel garantând recuperarea costurilor.
Daca prejudiciul a fost cauzat de mai mulți operatori, aceștia sunt ogligați solidar să suporte
costurile măsurilor preventive sau reparatorii.
Operatorul nu suportă costurile daca dovedește că nu a acționat cu intenție sau din culpă și că
prejudiciul a fost provocat de:
- O emisie sau un eveniment autorizat în mod special și în deplină concordanță cu
condițiile prevăzute în actul de reglementare eliberat conform normelor care
implementeaza măsurile prevăzute în Anexa nr. 3, în vigoare la data emisiei sau
evenimentului;
- O emisie, o activitate sau orice modalitate de utilizare a unui produs în decursul unei
activități, pentru care operatorul demonstrează că nu era posibil să producă un prejudiciu
asupra mediului
Mai mult, operatorul nu suportă costurile daca poate dovedi că prejudiciul a fost cauzat de o
terță parte sau că acesta s-a produs că urmare a conformării cu o dispoziție sau instrucțiune obligatorie

8
emisă de către o autoritate publică, alta decat un ordin sau o instrucțiune eliberată că urmare a unei
emisii sau incident cauzat de activitățile operatorului.
In situațiile prezentate anterior, operatorul poate recupera costurile suportate, daca acestea
există.
In OUG 68/2007 nu se regăsește o definiție a persoanei vătămate, dar este determinată sfera
subiectului activ din punct de vedere al calității procesuale active. Astfel, autorităților le revine
ogligația principală și pot solicita operatorilor să ia măsurile necesare pentru reparare. Persoanele
fizice, juridice și organizațiile neguvernamentale care sunt afectate sau posibil a fi afectate de un
prejudiciu asupra mediului, au dreptul:
- Să transmită observații comisariatului județean al Gărzii Naționale de Mediu, în legatură
cu producerea unui prejudiciu sau a unei amenințări iminente
- Să solicite agenției județene pentru protecția mediului să ia măsurile prevăzute în OUG
nr.68/2007
- Să se adreseze instanței de contencios administrativ competențe pentru atacarea deciziilor
autorităților
În urma analizei solicitărilor, agenția județeană pentru protecția mediului stabilește măsurile
care urmează a fi luate. Solicitantul va fi informat de catre agenția județeană în legatura cu decizia
luată în termen de 15 zile. Operatorul își poate exprima în scris opiniile în termen de 5 zile de la
primirea documentelor care conțin măsurile luate de catre autoritatea competentă.
Garda Naționala de Mediu este responsabilă pentru constatarea prejudiciului asupra mediului,
a amenințării iminente cu un astfel de prejudiciu, dar și pentru identificarea operatorului responsabil.

7 ACȚIUNI PREVENTIVE
În cazul în care exista o amenințăre iminenta cu un prejudiciu asupra mediului sau prejudiciul
deja s-a produs, operatorul are ogligația să informeze în maxim 2 ore agenția județeană pentru
protecția mediului și comisariatul județean al Gărzii Naționale de Mediu. în cazul unei amenințări
iminente operatorul este obligat să ia imediat măsurile preventive, iar daca amenințarea persistă, în
termen de 6 ore, operatorul trebuie să informeze autoritățile. Atunci cand prejudiciul s-a produs,
informațiile pe care operatorul trebuie să le transmita sunt: momentulsi locul producerii,
caracteristicile prejudiciului, cauzele generatoare, elemente de mediu afectate, măsurile demarate
pentru prevenirea extinderii sau agravării și orice alte informații relevante.

9
 Agenția județeană pentru protecția mediului poate exercita în orice moment urmatoarele
atribuții:
- Solicită operatorului informații despre orice caz suspect de amenințare iminentă.
- Solicita operatorului realizarea de evaluări proprii, care se trimit în termen de 3 zile de la
obținerea lor
- Solicita operatorului să ia măsuri preventive
- Da operatorului instrucțiuni despre măsurile preventive ce trebuie luate
- Ia măsurile preventive necesare sau reparatorii (direct sau prin încheierea de contracte cu
persoane fizice sau juridice)
Conducatorul agenției județene pentru protecția mediului poate lua măsuri preventive atunci
cand operatorul:
- Nu a respectat ogligațiile ce ii revin privind luarea măsurilor și informarea
- Nu poate fi identificat
- Nu are obligația de a suporta costurile
Deciziile luate de conducătorul agenției județene pentru protecția mediului în legatura cu
stabilirea măsurilor preventive sau reparatorii se motiveaza în fapt și în drept și contin informații
asupra termenelor și procedurii contencios administrative și se comunică operatorului în termen de 24
de ore de la adoptare.
În cazul producerii mai multor prejudicii asupra mediului, agenția județeană pentru protecția
mediului are dreptul să decidă care dintre prejudicii trebuie reparat cu prioritate.

8 INSTRUMENTE FINANCIARE ȘI PROTECȚIA FINANCIARĂ ÎN

CAZUL PRODUCERII PREJUDICIULUI
In OUG nr. 68//2007 se regasește un termen de prescripție de 5 ani pentru recuperarea
cheltuielilor efectuate de către agenția județeană pentru protecția mediului. Termenul decurgând de la
data cand acele măsuri au fost realizate sau de la data cand operatorul responsabil a fost indentificat.
Pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în domeniul
mediului, menite să permită operatorilor utilizarea lor în scopul garantării ogligațiilor ce le revin, se
iau în considerare urmatoarele:
- Stabilirea garanției se face în funcție de gradul de periculozitate al activității
profesionale;
10
 - Gradul de periculozitate se stabilește în functie de potențialele prejudicii pe care le poate
cauza mediului;
- Potențialele prejudicii se determină pe baza evaluărilor de impact asupra mediului și/sau
a evaluărilor de risc prezentate de operatori
Costurile măsurilor preventive sau reparatorii se aloca prin hotarare de Guvern, din fondul de
intervenție aflat la dispoziția Guvernului pentru finanțarea acțiunilor de strictă urgență.
Se interzice recuperarea dublă a costurilor în cazul acțiunii concurente și a persoanei a carei
proprietate a fost afectată de prejudiciul asupra mediului.

9 COOPERAREA CU STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Atunci cand prejudiciul asupra mediului afectează sau este posibil să afecteze și alte state,
agenția județeană pentru protecția mediului, prin intermediul autorității publice centrale pentru
protecția mediului, coopereaza cu autoritățile competente pentru protecția mediului din statele
afectate sau potențial afectate, cu scopul de a lua măsuri preventive și/sau măsuri reparatorii.
Daca prejudiciul s-a produs pe teritoriul României, agenția județeană pentru protecția mediului
furnizează informații autorităților competente din alte state potențial afectate în termen de 24 de ore.
Daca prejudiciul nu se situează pe teritoriul României, autoritățile competente informează
Comisia Europeană și statele interesate. Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului poate
face demersurile necesare pentru recuperarea costurilor suportate în legatura cu măsurile preventive
sau reparatorii luate.

10 SANCȚIUNI
Constituie sancțiuni și se sancționează cu amendă, nerespectarea următoarelor prevederi
legale:
- Netransmiterea de către operatori a rezultatelor evaluărilor în termen de 3 zile de la
obținerea lor;
- Neinformarea de către operator în termen de 6 ore de la momentul în care a constatat
ineficiența măsurilor preventive;
- Încălcarea ogligației operatorului de a acționa imediat în scopul limitării sau al prevenirii
extinderii prejudiciului asupra mediului;

11
 - Nerespectarea ogligațiilor autorităților competente de a furniza informații operatorului
despre orice amenințăre iminenta cu un prejudiciu asupra mediului;
- Nesolicitărea operatorului de a lua măsurile preventive necesare;
- Omiterea trimiterii de instrucțiuni operatorului în legatura cu măsurile preventive
necesare;
- Etc.
Constatarea contravențiilor și aplicarea acestora se fac de către personalul împuternicit din
cadrul Gărzii Naționale de Mediu.
Amenzile se pot achita pe loc sau în cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal
sau de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ.
Daca faptele considerate contravenții au pus în pericol viața, sănătatea sau integritatea
corporală a uneia sau mai multor persoane, ia naștere răspunderea penala, pedeapsa fiind inchisoarea
de la 1 an la 3 ani sau amendă. În cazul în care faptele au urmări prevăzute de art. 182 din Codul
penal, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 10 ani daca faptele au fost săvârșite cu intenție și cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda daca au fost săvârșite din culpă. Daca faptele au că
urmare decesul uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoare de la 10 la 25 de ani daca au
fost săvârșite cu intenție și cu închisoare de la 1 an la 5 ani daca au fost săvârșite din culpă.
Comisarii Gărzii Naționale de Mediu sunt ogligați să sesizeze organele de urmărire penală
pentru faptele care constituie infracțiuni conform legii penale.

11 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Consider că ar fi utilă includerea mai multor elemente în definiția prejudiciului asupra
mediului și adoptarea unor dispoziții legale pe plan național care să faciliteze tragerea la răspundere a
poluatorilor în temeiul principiului precauției. În ipotezele în care există o probabilitate suficientă
privind producerea unui prejudiciu ecologic, persoanele interesate ar trebui să aibă acces la
instrumentele necesare pentru a opri poluarea la sursă înainte că aceasta să se producă și să devină
mai greu de înlăturat.

12
12 BIBLIOGRAFIE:

1. Tratat de dreptul mediului – Prof. univ. dr. Dniela Marinescu

2. Ordonanța de urgență nr. 68 din 28 iunie 2007 - http:// legislatie.just.ro/ Public/ Detalii
Document/ 83294

13