Asigurarea protecției mediului la locul de muncă

Modul 2

1
CUPRINS
Introducere............................................................................3
Protecția mediului..................................................................4
Dezvoltare
durabilă................................................................5
Factori poluanți......................................................................7
Factorii de risc ce acţionează asupra mediului.....................8
Măsuri reparatorii..................................................................9
Resurse naturale………………………………………………10
Măsuri de protecţie a mediului înconjurător.........................11
Deșeurile.............................................................................12
Clasificarea deșeurilor.........................................................13
Efectele deșeurilor...............................................................15
Necesitatea gestiunii deşeurilor...........................................16

2
introducere

Protecţia mediului este un domeniu de permanentă

actualitate, cu aspecte de stringenţă pentru perioada
actuală. Pentru punerea în aplicare a articolului 134 al
Constituţiei României, care prevede dreptul cetăţenilor la
un mediu sănătos, pentru respectarea tratatelor
internaţionale, la care ţara noastră este parte, pentru
alinierea la standardele europene de mediu, este nevoie
pe lângă un cadru juridic, administrativ şi tehnic adecvat de
persoane pregătite să facă faţă problemelor complexe pe
care le presupune gestionarea mediului pe principiile
dezvoltării durabile.

3
 Protecția mediului
Ca noţiune, protecţia mediului
înconjurător a fost şi este de cele mai
multe ori asociată fenomenului de
poluare, dar în realitate conţinutul
acestei noţiuni este mult mai
cuprinzător. Protecţia mediului are în
vedere următoarele acţiuni:
gospodărirea raţională a
resurselor, evitarea dezechilibrelor
prin conservarea naturii, evitarea
poluării mediului precum,
reconstrucţia ecologică a acestuia.
Măsurile de protecţie a mediului trebuie să cuprindă
instituirea unei obligaţii, stabilirea
unor condiţii speciale şi stipularea unor interdicţii
privind utilizarea raţională a resurselor naturale,
prevenirea şi combaterea poluării mediului şi a
efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale
asupra elementelor sale componente. Toate aceste
măsuri au un sigur scop şi anume cel de
menţinere a echilibrului ecologic în vederea asigurării
unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai
bune generaţiilor viitoare.
4
Dezvoltarea durabilă
Omul utilizează resursele naturale în
vederea satisfacerii nevoilor sale strict
biologice, dar şi pentru crearea mijloacelor de
transformare a mediului în funcţie de
dezvoltarea economico-socială. Pentru a
garanta dezvoltarea socio-economică
durabilă este necesar să se asigure
conservarea resurselor şi a serviciilor
produse de acestea în limitele de toleranţă
a componentelor sale.

5
 Dezvoltarea durabilă

Faţă de conţinutul termenului de conservare este necesară distincţia dintre ,,utilizare durabilă”
şi ,,dezvoltare durabilă”, întrucât aceasta este realizată şi în actele normative din domeniu.
Astfel, utilizarea durabilă presupune ,,utilizarea componentelor diversităţii biologice într-un
mod şi un ritm care să nu conducă la diminuarea pe termen lung a diversităţii biologice,
menţinându-i potenţialul de a răspunde necesităţilor şi aspiraţiilor generaţiilor prezente şi
viitoare”. Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului,
dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.

Acelaşi act normativ prevede şi principiile şi elementele strategice care stau la baza
dezvoltării durabile. Dintre acestea amintim: principiul precauţiei în luarea deciziilor, principiul
prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor, utilizarea durabilă a resurselor naturale;
principiul prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune
tehnici disponibile pentru activităţile care pot produce poluări semnificative, principiul
poluatorul plăteşte, participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul. 6
 FACTORII POLUANŢI
A. după originea (provenienţa) lor: naturali; antropogeni;

B. după natura lor: fizici (particule solide, radiaţii ionizante, emisiuni masive de
energie, zgomote etc.); chimici (derivaţi ai multor elemente chimice, diverse
substanţe chimice de sinteză); biologici (anumite specii de plante, animale şi mai
ales microorganisme);

C. după starea de agregare:lichizi; gazoşi; solizi;

D. după cum poluanţii sunt sau nu neutralizaţi, în timp, sub acţiunea

microorganismelor existente în mediu: poluanţi biodegradabili; poluanţi
nebiodegradabili

7
 Factorii de risc ce acţionează asupra mediului:

•  chimici: substanţe toxice, corozive, inflamabile;

• mecanici: vibraţii excesive ale echipamentelor, deplasări ale mijloacelor
de producţie sub efectul gravitaţiei (alunecare, rostogolire, răsturnare,
etc. );
• termici;
• electrici;
• biologici;
• radiaţii;
• gaze ( inflamabile, explozive );
• alţi factori de risc ai mediului: lucrări care implică manevrarea de pulberi
în suspensie, lucrări care implică expunerea la aerosoli caustici sau toxici.

8
Principalele măsuri reparatorii ale mediului pe care Tinichigiul
structurist de aviatie trebuie sa le aplice la locul de muncă

• depozitarea gunoiului în locuri special amenajate;

• evitarea scurgerilor de ulei și alte substanţe din diferite ambalaje;
• recuperarea deşeurilor refolosibile şi valorificarea lor prin
intermediul persoanelor juridice specializate.

9
 Resurse naturale
Resursele naturale sunt: apă, gaze,
sol, resurse energetice.

Diminuarea pierderilor de resurse

naturale se face prin:

• identificarea situaţiilor ce produc

pierderi şi raportarea lor.

10
 Măsuri de protecţie a mediului înconjurător
• reducerea cantităţii de poluanţi prin utilizarea
unor echipamente speciale;
• modernizarea proceselor de producţie pentru a
se diminua cantitatea de poluanţi produsă,
arderile şi reziduurile rămase;
• realizarea de unităţi economice dotate cu
tehnologii la standarde internaţionale astfel încât
poluarea să fie minimă;
• realizarea unei educaţii corespunzătoare privind
mediul înconjurător prin amplificarea acţiunilor
pe bază de voluntariat în zonele degradate;
• extinderea informării prin mass-media asupra
factorilor care produc poluarea şi a necesităţii
protecţiei mediului;
• stimularea cercetărilor individuale şi colective
ale tinerilor asupra mediului înconjurător;
• stimularea punerii în practică a reutilizării,
reciclării şi recuperării materialelor. 11
 DEŞEURILE

Prin deşeuri se înţelege resturile tehnologice, produsele

şi materialele cu termene de garanţie depăşite,
produsele uzate fizic care nu mai au valoare de
întrebuinţare, precum şi resturile menajere.

12
 CLASIFICAREA DEȘEURILOR
Clasificarea deşeurilor se poate face după mai multe criterii,
în general se vorbeşte despre următoarele categorii de deşeuri:

65%
1. Deşeuri menajere, provenite din sectorul casnic sau din
sectoare similare, mica şi marea industrie, sectorul public sau
administrativ, comerţ, etc.
2. Deşeuri stradale, specifice căilor de circulaţie publică,
provenite din activitatea cotidiană a populaţiei, din spaţiile verzi,
din depunerea substanţelor solide din atmosferă.
13
3. Deşeuri voluminoase, provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile, sau
de alte provenienţe care, datorită dimensiunilor sale nu pot fi preluate cu sistemele obişnuite de
precolectare sau colectare ci necesită o
tratare diferenţiată.

4. Deşeuri industriale, provenite din desfăşurarea proceselor tehnologice şi care sunt de diferite naturi
funcţie de specificul unităţii industriale. Cele mai mari cantităţi de deşeuri industriale provin din
activităţile miniere.

5. Deşeuri agricole, provenite de la unităţile agricole şi zootehnice sub formă de gunoi de grajd, dejecţii
animaliere, deşeuri animaliere de la abatoare şi din industria cărnii, deşeuri vegetale de la fabricile de
zahăr, ulei.

6. Deşeuri periculoase precum cele: toxice, inflamabile, explozive, radioactive, infecţioase, spitaliceşti
sau de altă natură, care prezintă direct sau indirect pericol pentru lumea vie.

7. Deşeuri nepericuloase sunt cele care nu se descompun în elemente

periculoase care să afecteze viaţa omului, dar se acumulează în cantităţi
uriaşe afectând într-un fel sau altul mediul.

14
 Efectele deşeurilor

• Răspândirea bolilor şi infecţiilor;

• Poluarea solului, a apelor freatice şi de suprafaţă;
• Poluarea atmosferei;
• Deprecierea aspectului estetic al cadrului natural.

15
 Necesitatea gestiunii deşeurilor

Gospodărirea integrată a deşeurilor este o activitate vitală

pentru comunitate dictată de următoarele imperative:
• suprafeţele de depozitare scad continuu, construirea de
noi zone de depozitare fiind un proces scump şi dificil;
• multe din materialele ce se găsesc în deşeuri pot fi o
materie primă valoroasăAddşiText
ieftină pentru unele afaceri;
• recuperarea unor materiale din deşeuri scade presiunea
asupra unor materii prime rare, sau greu regenerabile ( ex. unele
metale rare, lemnul);
• utilizarea energiei
Add Text rezultate prin incinerarea deşeurilor sau din
instalaţiile de biogaz, reprezintă o sursă alternativă de energie.

16
Starea de degradare avansată a
ecosistemelor naturale, interacţiunile
dintre mediu şi
activităţile umane (în special cele
economice), apariţia şi multiplicarea
„problemelor de
mediu” la scară globală reprezintă
suficiente motive de îngrijorare pentru
noi toţi. Dimensiunea internaţională a
fenomenului (tradus prin
nelinişte/temere) a devenit în prezent
elementul central – poate chiar
determinant – al politicilor naţionale de
mediu, care se
răsfrâng, inevitabil, asupra politicilor
externe ale tuturor statelor –
responsabile – ale lumii. 17