Ministerul Educației

LICEUL TEHNOLOGIC ,,BRAD SEGAL” TULCEA

PROIECT
Pentru certificarea calificării profesionale
Nivelul 4

PROFILUL: RESURSE NATURALE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

CALIFICAREA: TEHNICIAN ECOLOG IN PROTECȚIA CALITĂȚII

MEDIUL

TEMA PROIECTULUI :EVALUAREA IMPACTULUI

DEPOZITELOR DE DEȘEURI ASUPRA MEDIULUI

PROFESOR : ELEV :
BUCATARU Lacramioara VESPARU Maria Ivonne

2022-2023
 CUPRINS

Argument........................................................................................................................................1
Capitolul 1. Introducere................................................................................................................3
I11. Clasificarea deșeurilor............................................................................................................3
1.1.1. Deșeuri Municipale.............................................................................................................4
1.1.2. Deșeuri Industriale..............................................................................................................4
1.1.3. Deșeuri Medicale................................................................................................................5
Capitolul 2. Strategii de gestionare a deșeurilor........................................................................6
2.1. Prevenirea si minimizarea fluxului de deseuri......................................................................6
2.2. Reciclarea..................................................................................................................................7
2.2.1. Deșeuri de hârtie și carton...................................................................................................7
2.2.2. Reciclarea plasticului..........................................................................................................8
2.2.3. Reciclarea metalelor..........................................................................................................10
2.2.4. Reciclare DEEE (dispozitive electronice).........................................................................12
2.2.5. Reciclarea lemnului...........................................................................................................13
2.2.6. Reciclarea sticlei...............................................................................................................15
2.2.7. Îmbrăcăminte și textile......................................................................................................16
2.2.8. Cărămizi și reciclare a deșeurilor inerte............................................................................16
2.3. Incinerarea deșeurilor...........................................................................................................16
2.4. Depozitarea deșeurilor...........................................................................................................17
2.4.1. Depozitarea simpla............................................................................................................17
2.4.2. Depozitarea controlata......................................................................................................18
Capitolul 3. Impactul deseurilor asupra mediului....................................................................21
3.1. Reducerea impactului rezultat prin depozitarea necorespunzatoare adeseurilor
industriale......................................................................................................................................26
Concluzii.......................................................................................................................................29
Bibliografie...................................................................................................................................30
 Argument

În general, deșeurile ar trebui să fie supuse reciclării materialelor sau tratamentului termic.
Dacă acest lucru nu este posibil din motive tehnice sau nu este viabil din punct de vedere economic,
deșeurile sunt depozitate într-o groapă de gunoi după un tratament adecvat.
Colectarea, transportul, tratarea și eliminarea gunoiului, a apelor uzate și a altor deșeuri și
substanțe în siguranță și eficient este cea mai bună definiție pentru gestionarea deșeurilor. Creșterea
adoptării măsurilor guvernamentale proactive pentru a reduce depozitarea ilegală conduce la
creșterea pieței globale de gestionare a deșeurilor. De asemenea, o creștere a volumului total de
deșeuri este condusă de creșterea populației și globalizarea crescută. Cu toate acestea, costul ridicat
al achiziției și soluțiilor de gestionare a deșeurilor este de așteptat să împiedice creșterea pieței.
Piața de gestionare a deșeurilor este segmentată la nivel global în funcție de tipul de deșeuri,
serviciu și regiune. Piața este împărțită în continuare în deșeuri municipale și industriale, în funcție
de tipul de deșeuri. Oferind soluții inovatoare la dilemele stringente și provocatoare în gestionarea
materialelor deșeuri, companiile de gestionare a deșeurilor din lume, la fel ca în orice altă industrie,
se străduiesc din greu să aibă cele mai mari rate de încredere în serviciile lor.
Dintre numeroasele probleme pe care le are planeta deșeurile reprezintă una dintre cele mai
mari surse de poluare și sunt o problema cu impact major asupra mediului.
Deșeurile pot impacta mediul în foarte multe feluri – de la modul în care deșeurile sunt
produse până la felul în care sunt colectate și procesate, toți acești pași au un impact asupra mediului
înconjurător și al calității vieții.
De cele mai multe ori, din lipsa unei infrastructuri și a gestionării propice, depozitele de
deșeuri (gropi de gunoi) atât menajere cât și industriale, au un impact negativ asupra mediului.
Aceste depozite de deșeuri modifica peisajul și calitatea aerului din jur, poluează apele de suprafața
și modifica fertilitatea și calitatea solului din jur.

1
 Obiectele și dispozitivele cu structuri complexe, cum ar fi vehiculele uzate, dispozitivele
electrice și electronice, bateriile și substanțele chimice aruncate sunt supuse mai multor etape de
tratament. Scopul este eliminarea deșeurilor de substanțe periculoase și separarea fracțiilor
recuperabile.
Cele mai răspândite și valoroase materiale recuperate din gospodării sau de la birou, pe care
avem și obligația legală de a le colecta separat, sunt împărțite în 3 categorii principale:
hârtie&carton, plastic si metal, sticlă. 
Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice,
produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu
deseuri solide orasenesti.
Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile, explozive
sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita
descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. Un aspect
negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna cu cele
nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor
este dificila.
Legislația privind colectarea separată a deșeurilor există în majoritatea țărilor dezvoltate, iar
deșeurile biodegradabile sunt introduse treptat, datorită îmbunătățirii cadrului legal.
În România, colectarea separată a deșeurilor este obligatorie începând cu 1 iulie 2019, iar
tomberoanele obișnuite unde se aruncau toate reziduurile au fost înlocuite sau sunt în proces de a fi
înlocuite în tomberoane speciale pentru fiecare fracție de gunoi.
Astfel, statul a introdus obligativitatea pentru toate firmele de salubritate să asigure punctele
de colectare a gunoiului cu cele patru tomberoane destinate colectării separate a deșeurilor. În cazul
în care nu sunt respectate regulile, amenda este de la 20 000 până la 40 000 de lei. Persoanele
juridice sunt obligate să se supună acelorași reguli sau vor fi sancționate cu aceeași amendă.
Totodată, obligativitatea respectării reglementărilor privind colectarea separată a deșeurilor
se referă inclusiv la persoanele fizice, adică la cetățenii României. Amenda pentru nerespectarea
legii este de până la 2000 de lei și achitarea unei taxe de salubritate mai mare cu 25 la sută.
Evaluarea impactului asupra mediului are drept obiect evidențierea efectelor negative, dar și
a celor pozitive, ale exercitării unei activități proiectate sau a uneia în desfășurare (în cazul
proiectelor de dezvoltare sau modernizare a capacităților existente) asupra mediului. Evaluarea
impactului asupra mediului s-a conturat ca un instrument de bază în identificarea și reducerea

2
consecințelor negative asupra mediului, datorate activităților antropice, reflectând o abordare
preventivă a managementului de mediu, în scopul dezvoltării durabile. Această evaluare caută să
încorporeze planificarea pentru mediu din primele faze ale proiectelor de dezvoltare, în vederea
prevenirii sau reducerii impactului ecologic negativ al activității preconizate.

3
 Capitolul I

Prima Strategie Națională de Management al Deșeurilor din România a fost elaborată în

2003, și publicată la începutul anului 2004, în urma transpunerii legislației europene în domeniul
managementului deșeurilor și conform prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.78/2000
privind regimul deșeuri, aprobată în 2001. Strategia urma să acopere perioada 2003-2013 și urma să
facă obiectul unor revizuiri periodice (România, 2004). Strategia se bazeaza pe principiul protecției
resurselor primare, principiul prevenirii, principiul „poluatorul plătește” corelat cu principiile
responsabilității producătorului și utilizatorului, principiul substituției și principiul proximității
corelat cu principiul autonomiei.
Planul Național de Management al Deșeurilor a fost elaborat și în 2004 pentru a întreprinde
acțiunile necesare pentru atingerea obiectivelor strategiei (România, 2004). Pentru a spori
implementarea eficientă a Planului Național de Management al Deșeurilor, în 2006 au fost emise
Planuri Regionale de Management al Deșeurilor pentru cele opt regiuni din România (Larive, 2011).
Responsabilitatea colectării și gestionării deșeurilor municipale solide revine
municipalităților. Până în 2009, 63 % din populația României beneficia de servicii de colectare;
aceasta a constat în 84 % în zonele urbane și doar 38 % în zonele rurale. Un total de 6 296 000 de
tone de deșeuri au fost colectate și tratate în 2009. Deșeurile generate de partea populației care nu
are acces la serviciile de colectare a deșeurilor a fost calculată folosind o rată zilnică standard de 0,9
kg/capita/zi pentru mediul urban și 0,4 kg/locuitor/zi în mediul rural. Acest lucru, conform
nivelurilor raportate la Eurostat, a determinat cantitatea totală estimată de deșeuri solide municipale
generate la 7 830 000 de tone în 2010.
România include doar într-o măsură limitată deșeurile de ambalaje reciclate din gospodării
raportarea RSU reciclate;

1.1. Clasificarea deșeurilor

4
 Materialele de construcție reciclate, cum ar fi nisipul de pietriș, granulele de beton și
granulele amestecate din deșeurile de demolare, pot fi produse din deșeuri minerale de construcții
sau nămoluri de la curățarea stradală prin separarea impurităților, zdrobire și clasificare în
dimensiuni definite ale particulelor. Pavajul de asfalt recuperat cu un conținut ridicat de gudron
trebuie să fie supus pretratării termice.
Deșeurile verzi pot fi procesate în compost în urma controlului calității sau pot fi fermentate
cu alte deșeuri biogene, de ex. ulei de gătit uzat, pentru a produce biogaz.
Deșeurile metalice precum fier vechi și oțel, dar și alte metale, cum ar fi aluminiul și cuprul
din industrie și gospodării, sunt colectate separat și, după sortare prealabilă, procesate în metale
brute la oțelărie sau metalurgie.
Deșeurile de sticlă, hârtie și carton, deșeuri de plastic, deșeuri de lemn, ulei uzat și solvenți
sunt generate în timpul producției sau ca urmare a consumului și utilizării. În urma colectării
separate, acestea sunt prelucrate și reintroduse în ciclul materialelor.
Anvelopele și textilele nedeteriorate și funcționale sunt sortate din deșeurile colectate separat
și vândute ca bunuri second-hand.
Aproape fiecare persoană, gospodărie, instituție generează deșeuri. Deșeurile sunt dintre cele
mai variate: de la cele menajere și biodegradabile, la cele industriale și periculoase, deșeuri marine,
deșeuri medicale, moloz, materiale de construcții, deșeuri lichide, binecunoscutele plastic, metal și
hârtie care sunt cele mai reciclate la ora actuală în România.
La nivel european s-a încercat o clasificare a deșeurilor în funcție de mai multe criterii:
 În funcție de proveniență
 În funcție de consistența lor
 În funcție de gradul de biodegradabilitate a acestora
Atunci când vorbim de gestionarea deșeurilor acestea se împart în trei categorii, în funcție de
proveniență:
1.1.1. Deșeuri Municipale
Deșeurile municipale sunt reprezentate de totalitatea deșeurilor menajere și similare acestora
generate în mediul urban și rural din gospodării, instituții, unități comerciale și de la operatori
economici, deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, la care se adaugă
și deșeuri din construcții și demolări rezultate din amenajări interioare ale locuințelor, colectate de
operatorii de salubritate. Gestionarea deșeurilor municipale presupune colectarea, transportul,

5
valorificarea și eliminarea acestora, inclusiv supervizarea acestor operații și întreținerea ulterioară a
amplasamentelor de eliminare.
1.1.2. Deșeuri Industriale
Deșeurile industriale, după cum sugerează și numele, sunt cele care provin din procesele de
fabricație, prelucrare, utilizare, curățare, întreținere sau consum și sunt generate de industrii.
O parte dintre deșeurile industriale nu sunt valorificate din cauza costurilor ridicate ale tehnologiilor
sau pur și simplu pentru că nu există tehnologii bine dezvoltate pentru a le putea valorifica. În
această categorie intră și deșeurile reziduale colectate de la populație.
1.1.3. Deșeuri Medicale
Prin “deșeuri medicale/clinice” înțelegem totalitatea resturilor organice și anorganice ce
rezultă din activitățile medicale. Potrivit legislației în domeniu, acestea se împart în două categorii
majore:
Deșeuri periculoase – în această categorie, se înscriu acele deșeuri care au intrat în contact cu
sângele și alte fluide biologice ale pacienților; sunt producătoare de boli (microorganisme viabile
sau toxine ale lor), natura periculoasă a acestora fiind caracterizată de proprietatea H9 (aferentă
deșeurilor infecțioase);
Deșeuri nepericuloase – în această categorie, se încadrează deșeurile care nu au intrat în
contact cu fluide biologice sau cu pacienți cu boli contagioase: lenjerii necontaminate, scutece de
unică utilizare, substanțe chimice (dezinfectanți), precum și medicamente nepericuloase.
Iar în funcție de clasificarea oficială a EEA deșeurile pot fi împărțite în următoarele categorii
 Deșeuri municipale – acestea constituie cca 7-10 % din totalul deșeurilor generate în UE și
prin faptul ca sunt compuse din deșeuri mixte și se afla în apropierea orașelor/satelor sunt și
printre cele mai greu de gestionat.
 Deșeuri periculoase – acestea sunt materiale și substanțe care, prin compoziția lor, au un
grad ridicat de poluare și pot afecta negativ fauna, flora și oamenii.
 Nămoluri de epurare – acest tip de deșeuri este generat prin tratarea soluțiilor epuizate și
epurarea apelor uzate și sunt clasificate, de asemenea, drept deșeuri periculoase.
 Deșeuri de ambalaje – acestea însumează toate ambalajele (de unică folosință, plastic, sticlă,
aluminiu etc) generate atât de gospodării cât și de industrii.
 Deșeuri provenite de la producția energiei electrice

6
  Deșeuri electronice – toate aparatele ce folosesc electricitate (se bagă în priză pentru a fi
folosite) devin, mai devreme sau mai târziu, DEEE-uri – deșeuri de echipamente electrice și
electronice.
Acestea, la rândul lor, pot fi împărțite în mai multe categorii tot în funcție de proveniența
deșeurilor, gradul de descompunere, dacă sunt periculoase și forma în care se află deșeurile.
În funcție de gradul de descompunere deșeurile se împart în biodegradabile și non-
biodegradabile. Materialele biodegradabile pot fi degradate prin mijloace biologice (compostare,
microorganisme, ciuperci etc). Cele non-biodegradabile nu se descompun în natură și fără
intervenția umană și, de aceea, deșeurile non-biodegradabile au un impact mai mare nefavorabil
asupra naturii.

7
 Capitolul 2.

Strategii de gestionare a deșeurilor

Managementul deșeurilor își schimbă treptat atenția de la eliminarea deșeurilor la

managementul integrat al resurselor și reziduurilor potențial valoroase. Acest lucru se manifestă, de
exemplu, în eforturile de creștere a recuperării materialelor și a energiei care au loc pe scară largă
astăzi. Ca urmare, sistemele de gestionare a deșeurilor interacționează mai mult cu sistemele care nu
sunt considerate în mod tradițional ca management al deșeurilor și care depășesc domeniul de
management obișnuit al planificatorilor de gestionare a deșeurilor. Exemple sunt piețele pentru
materiale și energie, în care materialele recuperate și energia concurează cu alte materiale și opțiuni
de producere a energiei.

2.1. Prevenirea si minimizarea fluxului de deseuri

Primul obiectiv în domeniul gestionării deşeurilor îl constituie reducerea la minimum a
efectelor negative ale deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului înconjurător.
Prevenirea și reducerea consumului de resurse, aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor, clasifică
diferitele opţiuni de gestionare a deşeurilor, de la cea mai bună, la cea mai puţin bună pentru mediu,
astfel: prevenirea, reutilizarea, reciclarea, recuperarea de energie şi eliminarea prin incinerare sau
depozitare. Conform acestei ierarhii se dă prioritate prevenirii generării   deşeurilor, urmată de
minimizarea cantităţii de deşeuri, reutilizarea deşeurilor, reciclarea, recuperarea de energie şi, în
ultimul rând, eliminare prin incinerare sau depozitare.

8
 Cu toate că ierarhia deşeurilor nu trebuie privită ca o regulă rigidă, scopul  deplasării  spre  o
societate  a reciclării şi recuperării  înseamnă  că reutilizarea şi reciclarea materialelor ar trebui să fie
preferată valorificării.
Principalul obiectiv al Directivei 2008/98/CE privind deşeurile, este prevenirea generării
deşeurilor şi reducerea impactului asociat al acestora asupra mediului, dar şi reducerea efectelor
generale ale folosirii resurselor şi creşterii eficienţei folosirii acestora.
Incurajarea reutilizarii, reciclarii si recuperarii
–  pregătirea pentru reutilizare: include operaţiuni de verificare, curăţare sau valorificare prin
reparare, pentru o parte din ambalaje care pot fi reutilizate fără nici altă operațiune de pre-tratare.
– reciclarea: include orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în
produse, materiale sau substanțe pentru a-si îndeplini funcţia iniţială ori pentru alte scopuri. Aceasta
include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în
vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere.
–  alte operaţiuni de valorificare: de exemplu valorificarea energetică în instalaţii  cu randament
energetic ridicat în cazul în care  valorificarea materială nu este fezabilă din punct de vedere 
tehnico-economic, beneficiul energetic  rezultat în urma  incinerării este pozitiv şi există
posibilitatea utilizării eficiente a energiei  rezultate.

2.2. Reciclarea
Reciclarea se referă atât la reutilizarea directă a produselor uzate (de exemplu,
îmbrăcămintea uzată și piesele funcționale îndepărtate din vehiculele uzate), cât și la reciclarea
materialelor, adică recuperarea materiilor prime din deșeuri (de exemplu, producția de sticlă nouă
din fragmente, topirea fierului vechi și producția de materiale de construcție reciclate din deșeuri de
construcții).

2.2.1. Deșeuri de hârtie și carton

Reciclarea hârtiei este vitală pentru a asigura reducerea impactului asupra mediului și pentru
a reduce deșeurile generale inutile. Fiecare tonă de hârtie sau carton reciclat poate economisi până la
17 copaci, doi metri cubi de capacitate de depozitare și 4100 kW/oră de energie electrică.

9
 foto1. Deșeuri de hârtie și carton (https://www.centrucolectaredeseuri.ro/hartie-si-carton/arad)

  Majoritatea containerelor de colectare din România (foto 1 )respectă un anumit cod de

culoare pentru o identificare rapidă și ușoară. În mod obișnuit, recipientele sunt albastre pentru
hârtie&carton, galbene pentru plastic&metal și verzi pentru sticlă, deși nu există o reglementare la
nivel național sau internațional.

2.2.2. Reciclarea plasticului

Lumea generează 381 de milioane de tone de deșeuri de plastic anual, iar cantitatea de
deșeuri de plastic se va dubla până în 2034, reciclarea plasticului este vitală.
Există aproximativ 50 de grupuri diferite de materiale plastice, cu sute de soiuri diferite.
Majoritatea tipurilor de plastic sunt reciclabile și, din această cauză, trebuie reciclate pentru a reduce
cantitatea de deșeuri trimise la groapa de gunoi și pentru a preveni ca gunoiul să ajungă în oceane.
Pentru ca plasticul nu se degradează deloc, nici în câteva sute de ani, este preferată repunerea
lui în circulație cât mai mult cu putință. Există, în afară de reciclare, și soluția transformării
deșeurilor în energie, mai ales când nu este vorba despre sticle sau alte ambalaje care pot fi reciclate
ușor, însă acest proces este încă la început în multe țări și presupune un grad semnificativ de poluare
a aerului.
În mod ideal, chiar mai bine decât să se recicleze ar fi să se prevină apariția deșeurilor din
plastic, dar cum în condițiile actuale nu este posibil, până la găsirea unei alternative, reciclarea este o
soluție viabilă, din mai multe puncte de vedere:
 Se recuperează materiale plastice care sunt greu de produs, atât la nivel financiar, cât și al
procesului de producție anevoios.
10
  Se reduce nevoia creării de noi spații de depozitare a deșeurilor, astfel că suprafețele pot fi
folosite pentru alte proiecte. 
 Pentru că producția de plastic scade prin reciclarea masivă, se reduce și gradul de folosire a
resurselor naturale pentru această activitate.
 Deșeurile din plastic depozitate în gropi de gunoi contribuie la poluarea aerului prin
eliberarea în atmosferă a anumitor contaminanți. Prin refolosire, calitatea aerului este mult
mai puțin influențată de acest factor.
 Se reduc factorii de risc asociați depozitării deșeurilor din plastic, care necesită o mentenanță
continuă și pot reprezenta un pericol pentru mediul înconjurător și habitat în anumite zone.
PETul este 100% reciclabil și poate fi reciclat până la 10 ori.
Plasticul însă se poate recicla maximum de 4-5 ori. Ambalajele din plastic trebuie clătite și
uscate pentru a putea fi colectate separat. În cazul în care acestea nu sunt curate, contaminează și
restul ambalajelor din PET sau plastic colectate separat.  În plus, este recomandabil să se scoată
dopul și să se preseze. (figura 2) 

Figura 2. Colectarea separată a plasticului

Indiferent de domeniul în care își desfășoară activitatea, companiile care prin activitatea lor
folosesc ambalaje (sticle de plastic, bidoane, dopuri, folii, capace, tacamuri, pungi etc) au obligația,
din punct de vedere legal, să declare, să valorifice și să recicleze deșeurile, conform normelor
europene. Prin OUG 74/2018 au fost publicate noi reguli privind sistemul de gestionare al deșeurilor
care provin din ambalaje de plastic.

11
          Companiile care achiziționează intracomunitar produse pentru uz propriu, cât și companiile
care importă produse ambalate sunt obligate să gestioneze corespunzător toate deșeurile care au fost
generate: ambalaje primare, ambalaje secundare, dar și ambalajele terțiare (cele care sunt folosite
pentru a fi ambalate diverse produse). Dacă acest lucru nu se întâmplă, companiile se pot aștepta la
sancțiuni serioase.
  Așadar, când vine vorba de reciclarea plasticului, toate companiile mari trebuie să își ia în
serios această sarcină. În secolul XXI, schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari și
discutate probleme la nivel mondial, iar rolul marilor companii este din ce în ce mai analizat, atât de
către politicienii implicați, cât și de populație. Tot mai multe persoane încep să recicleze în propriile
gospodării, iar opinia publică începe să își îndrepte atenția către marile corporații și analizează cu
exactitate care este responsabilitatea acestor firme la nivel global.
          Tocmai de aceea, un lucru recomandat pentru toate companiile este să aleagă calea
responsabilă și legală. Toleranța față de marii poluatori este deja la limită și orice pas greșit va fi
aspru sancționat de către public.
          Drept urmare, marile companii ar trebui să acționeze responsabil și să ia toate măsurile
necesare când vine vorba de gestionarea corectă a deșeurilor de plastic, pentru că este atât în
interesul planetei, cât și în interesul lor.

2.3. Reciclarea metalelor

Metalele se regăsesc și ele printre materialele care pot fi colectate și reciclate. Este important
de reținut că metalele se împart în două categorii principale. Este vorba despre metalele neferoase
(aluminiu, zinc, cupru etc) și metalele feroase (fier, oțel, inox). În cadrul centrelor specializate se va
face o sortare mecanică a deșeurilor din metal. Se va folosi un electromagnet prin care se vor separa
metalele feroase de cele neferoase. După aceea, ele vor fi spălate, topite și turnate în role, lingou, sul
sau folie pentru ca, ulterior, în ultimul pas, să fie transformate în noi obiecte. Toate tipurile de
metale neferoase și feroase sunt reciclabile pentru utilizare ulterioară. Deoarece metalele nu își pierd
calitatea atunci când sunt reciclate, putem recicla metalul de mai multe ori. Reciclarea unei cutii de
băutură din aluminiu economisește suficientă energie pentru a alimenta un televizor timp de
aproximativ trei ore.
Deoarece sortarea în containerele dedicate nu este făcută întotdeauna corespunzător, de
obicei la centrele specializate se mai face și o sortare manuală, și apoi una mecanică, ce utilizează un
electromagnet, pentru a separa metalele feroase de cele neferoase. Fiecare categorie de metal este
separată pe categorii: zinc, cupru, oțel, aluminiu etc.
12
 Pentru ca procesul de separare să fie mai facil, în majoritatea cazurilor metalul se reciclează
în aceleași containere cu plasticul. Ele sunt apoi alese la stațiile de sortare.
Deșeurile din zinc sau alt metal trebuie colectate pe categorii de metale și duse la centrele de
valorificare specializate, unde sunt sortate, spălate, topite, turnate în role, folie, lingou sau sul, apoi
transformate în noi obiecte.
Ca reguli generale, este de dorit ca metalele feroase să aibă un grad minim de rugină, să fie
separat de alte componente metalice (șuruburi, nituri, capace, etc.), să fie clătit de resturi lichide sau
alimentare și aplatizat, pentru a ocupa cât mai puțin loc.
Odată ajuns în instalația de reciclare, materialul este tocat și separat de contaminanți. După
acest pas urmează topirea metalului și turnarea acestuia în forme pentru a fi transportat ulterior la
producători.
Reciclarea aluminiului
Aluminiu este adesea vopsit cu vopsea albă, în mod natural are o culoare albicioasă, argintie
și poate fi îndoit ușor dacă este subțire. Cutiile de aluminiu nu sunt singurele obiecte din aluminiu pe
care le puteți recicla. Aluminiul se mai foloseste adesea la jgheaburi, ramele ferestrelor, ușietc.
Pentru a primi cea mai mare valoare posibilă, toate obiectele din oțel sau componentele străine
trebuie să fie eliminate din aluminiu. Scoateți șuruburile, nituri și orice alt material care atrage un
magnet. Cele mai scumpe deșeuri din aluminiu sunt cele nevopsite și nepătate. Diferite aliaje de
aluminiu au valori diferite.(foto 3) De exemplu, roțile auto din aluminiu și ramele din aluminiu ale
ferestrelor garantează un preț mai mare decât pentru aluminiul turnat.

Foto 3. Deșeuri aluminiu (https://klaussenburg.ro/colectare-si-valorificare-deseu-aluminiu/)

Reciclarea cuprului

13
 Cuprul este un material esențial utilizat încă din cele mai vechi timpuri. Cuprul este 100%
reciclabil, fiind al 3-lea cel mai reciclat metal după fier și aluminiu. Metalul este un conductor bun
de electricitate. Cuprul are culoare roșiatică dacă este în stare bună, iar dacă este un
pic învechit poate avea o culoare mai închisa maro, cu unele zone ruginite verzi, acesta este unul
dintre metalele cele mai valoroase, colectarea și reciclarea lui vă poate aduce ceva bani în plus.
Pentru a primi cea mai mare valoare posibilă, cuprul trebuie, de asemenea, sa nu fie excesiv
plumbuit, cositorit sau sudat. sa nu conțină componente din alamă sau bronz, conținut excesiv de
ulei, fier și alte obiecte nemetalice.
Reciclarea cuprului (foto 4) reduce emisiile de CO2 și economisește energia electrică, fiind o
metodă eficientă de a reintroduce în economie un material valoros. Reciclarea cuprului solicită cu
până la 90% mai puțină energie decât producția de la zero. La nivel global sunt salvate astfel 40 de
milioane de tone de CO2, echivalentul a 16 milioane de mașini scoase de pe șosele. Odată cu
reciclarea produselor din cupru sunt recuperate și alte materiale precum argint, nichel, aur, zinc,
staniu sau plumb.

Foto 4. Deșeuri cupru (https://sametaldox.bizoo.ro/vanzare/2865209/cupru-resturi-deseuri-catod-

lingouri)
Reciclarea alamei
Alama este un aliaj de cupru și zinc în diverse proporții, gălbui, cu ceva nuanță de roșu și
este un metal foarte greu. Se folosește adesea la confecționarea cheilor, mânerele ușilor, corpuri de
iluminat și corpuri de baie.

2.2.4. Reciclare DEEE (dispozitive electronice)

DEEE înseamnă toate echipamentele electrice și electronice ieșite din uz care funcționau cu
ajutorul bateriilor sau pe bază de curent, la priză: frigider, fier de călcat, mașină de spălat, televizor,
computere, telefoane mobile, radio-casetofoane, camere video, cuptoare cu microunde, etc.
14
 Reciclarea DEEE se referă la reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice,
care este aproape tot ce este alimentat de o baterie sau priză, cum ar fi computere, telefoane mobile
și televizoare. Reciclarea bunurilor electronice este o parte specializată a industriei deșeurilor și a
reciclării, care urmărește să prevină trimiterea articolelor electrice la groapa de gunoi.

Figura 5. Exemplu de substanțe periculoase se conțin DEEE (https://www.ecotic.ro/deee/)

În urma tratării DEEE se recuperează materii prime secundare cu valoare economică: fier,
aluminiu, cupru, plastic și sticlă.
În plăcile electronice se regăsesc compuși cu valoare ridicată – aur, argint, platină, cât și
metale rare: antimoniu, berylium, indium, gallium, etc.
Există și elemente care în urma tratării nu au calitatea de “reciclabile”, însă acestea
au valoare energetică și se pot coincinera în termocentrale sau în industria cimentului: lemn, plastic,
cauciuc, etc.
Tratarea DEEE presupune sortarea inițială a acestora pe tipologie (aparate frigorifice,
echipamente cu CRT, electrocasnice mari, IT, etc.)
 Un prim pas îl reprezintă extragerea unor componente cu periculozitate ridicată sau care cer
o tratare atentă în fluxurile următoare: lichide, agenți frigorifici, baterii, plăci electronice,
cabluri, azbest, etc.
 Urmează ca DEEE-urile depoluate să treacă printr-un proces de dezmembrare automată sau
manuală, la finalul căruia sunt identificați compușii omogeni și care reprezintă baza pentru
viitoarele materii prime secundare sau care necesită operațiuni de valorificare energetică sau
eliminare controlată.

15
 O atenție deosebită se acordă echipamentelor frigorifice care conțin elemente ce afectează
stratul de ozon și echipamentelor cu tub catodic ce conțin în interior o pulbere fină cu elemente
toxice.

2.2.5. Reciclarea lemnului

Lemnul este cel mai bun material regenerabil datorită numărului mare de utilizări diferite.
Lemnul poate fi refolosit ca material de construcție, reciclat în mulci pentru amenajarea
teritoriului. Chiar și lemnul de calitate scăzută este util, deoarece îl putem folosi ca combustibil
pentru a genera energie ecologică.
Produsele generate de reciclarea deșeurilor de lemn sunt utilizate în sectoare
precum producția de hârtie, producția de panouri, peleți de lemn, producția de energie și multe
altele.
Costul în creștere al eliminării deșeurilor de materiale și o conștientizare tot mai mare pentru
mediu contribuie, de asemenea, la creșterea importanței reciclării deșeurilor de lemn. O convingere
comună este că, prin reciclarea deșeurilor de lemn, cererea de \”lemn verde\” va scădea, iar acest
lucru va fi benefic pentru mediu.

Foto 6. Deșeuri lemn (https://lionrecycle.ro/colectare-reciclare-lemn-bucuresti/)

Un alt lucru important de știut este că nu tot lemnul care ajunge la reciclat va fi sau poate fi
reciclat într-un mod eficient. Aproximativ 85% din lemnul adunat trece prin procesul de reciclare,
restul, nefiind compatibil pentru reciclare, este utilizat drept combustibil pentru generarea de energie
electrică pentru unele instalații. 
Lemnul reciclat (foto 6) se împarte în mai multe categorii:
 Categoria A: lemn reciclat curat – material produs din paleți și din producția secundară și
adecvat pentru producerea de așternut pentru animale și mulci.

16
  Categoria B: materie primă industrială – include materialul de clasa A plus deșeuri de
construcții și demolări, fiind adecvat pentru fabricarea de panouri.
 Categoria C: combustibil – este alcătuită din toate materialele de mai sus, plus cele
provenite din colectarea municipală și din spațiile de agrement civic și poate fi utilizată
pentru combustibil din biomasă.
 Categoria D: deșeuri periculoase – Aceasta include toate clasele de lemn, inclusiv materiale
tratate, cum ar fi gardurile și șinele de cale ferată, și necesită eliminarea în instalații speciale.
Deși pare greu de crezut, procesul de reciclare a deșeurilor de lemn este unul destul de
simplu. Acesta nu necesită folosirea de substanțe chimice care ar putea să afecteze mediul. 
Practicile și strategiile de succes pentru gestionarea deșeurilor de lemn sunt dezvoltate pentru a
reduce impactul asupra mediului, pentru a reduce costurile și pentru a oferi noi oportunități.
Impactul asupra mediului. Primul și cel mai important beneficiu al reciclării lemnului este
salvarea copacilor. De asemenea, reciclarea lemnului contribuie la reducerea impactului asupra
mediului prin faptul că se evită ca mai puține deșeuri să ajungă la gropile de gunoi.
Reducerea costurilor cu energia. Reciclarea deșeurilor de lemn ajută la reducerea costurilor
cu energia. Atunci când produsele sunt fabricate din materiale virgine, se consumă energie pentru a
extrage și prelucra aceste materiale, iar acest lucru include arderea combustibililor fosili.
Noi oportunități. Reciclarea deșeurilor de lemn oferă oportunități care țin pasul cu evoluția
cererii clienților pentru produse reciclate, de exemplu, în expansiunea energiei regenerabile sub
formă de biocombustibil. Sursele de materie primă din biomasă includ deșeurile industriale de lemn,
depozitele de cherestea, reziduurile de lemn din industrie, deșeurile de arbori din mediul urban și
deșeurile solide de lemn municipale, inclusiv resturile de construcții și demolări.
Unul dintre marile avantaje ale lemnului reciclat este că are un conținut de umiditate de 20%,
adică mai mic față de nivelul de umiditate din lemnul nou – care are undeva între 60 și 70%. Poate
nu știați, dar un conținut de umiditate mai mic înseamnă în mod automat o durabilitate mai mare a
produselor din lemn.
Reciclarea este foarte importantă și trebuie să devină esențială pentru fiecare dintre noi,
indiferent că ne referim la plastic, hârtie, lemn sau sticlă.

2.2.6. Reciclarea sticlei

Sticla este 100% reciclabilă și nu își pierde niciodată puritatea sau calitatea atunci când este
reciclată, ceea ce înseamnă că o putem recicla de mai multe ori.

17
 Figura 7. Reciclarea sticlei (http://elhetojovo.ro/uveg/?lang=ro)

Sticla (foto 7) poate dura aproximativ un milion de ani pentru a se descompune complet,
ceea ce este o problemă majoră pentru depozitele de deșeuri care se umplu prea mult. Este crucial să
ne asigurăm că reciclăm cât mai multă sticlă posibil.
Putem reutiliza sticla în mod repetat, iar calitatea materialului este la fel de bună ca și cum ar
fi fost făcută nouă din materii prime. ISM poate recicla diverse tipuri de sticlă, care trebuie să fie
potrivite pentru reprocesare.
Sticla trebuie să fie cât mai curată și fără contaminanți posibil pentru reciclare. Clasele
includ articole precum sticle, borcane, ferestre, pahare de băut, ecrane de computer etc. Similar altor
materiale reciclate, reciclarea sticlei economisește, de asemenea, cantități semnificative de energie.

II.2.7. Îmbrăcăminte și textile

Odată cu ascensiunea „modei rapide” în ultimii ani, cumpărăm mai multe haine ca niciodată
și, prin urmare, avem mai multe deșeuri textile ca niciodată.
Se estimează că peste 1 milion de tone de textile sunt aruncate anual în Marea Britanie, iar
cel puțin 50% din țesăturile pe care le aruncăm sunt reciclabile. Nu doar cantitatea de textile trimisă
18
la groapa de gunoi este problema, ci și utilizarea sporită a materiilor prime pentru producerea
hainelor.

II.2.8. Cărămizi și reciclare a deșeurilor inerte

Putem recicla molozurile dure în materiale utilizabile pentru multe utilizări în alte proiecte
de construcții și construcții.
Cărămizile pot fi, de asemenea, curățate și refolosite ca „cărămizi recuperate” într-o altă
clădire sau proiect pentru a reduce costurile.
Alternativ, le putem zdrobi în așchii de cărămidă pentru a fi utilizate ca material de peisaj).
Aceste fluxuri de deșeuri vin la noi pe vagoane de basculă din șantierele industriale și de
demolare, sunt basculate și apoi zdrobite pentru a produce diverse grade de agregate pentru a fi
reutilizate pe șantiere.

2.3. Incinerarea deșeurilor
Deșeurile combustibile din gospodării și deșeurile de lemn care nu sunt adecvate pentru
reciclare sunt supuse tratamentului termic în instalațiile de incinerare a deșeurilor sau în cuptoarele
cu lemne pentru deșeuri. Căldura eliberată în acest proces este folosită pentru a genera energie
electrică și a încălzi clădirile.
Deșeurile cu putere calorică ridicată și nivel scăzut de contaminare cu poluanți pot fi utilizate
în instalații industriale, de ex. fabrici de ciment, ca alternativă la combustibilii fosili. Deșeurile care
sunt contaminate cu poluanți organici sunt supuse unui tratament termic separat (de exemplu, în
instalațiile de incinerare a deșeurilor periculoase). Incineratoarele trebuie să aibă un sistem de tratare
a gazelor arse. Cerințele pentru tratarea gazelor arse și sistemul de incinerare se bazează pe natura
deșeurilor.
Firmele specializate de eliminare a deșeurilor tratează deșeurile în conformitate cu cerințele
instalației de incinerare. Acest lucru garantează că combustibilul va fi de înaltă calitate și reduce
riscul de accident. Companiile se asigură, de exemplu, că nu apar reacții nedorite atunci când
lichidele sunt amestecate. Deșeurile care sunt utilizate ca combustibili de înlocuire în fabricile de
ciment trebuie zdrobite în prealabil și setate la o putere calorică constantă.
Tratament chimico-fizic și biologic
Obiectivul tratamentului chimico-fizic și biologic este acela de a permite eliminarea
poluanților din deșeuri sau depozitarea în siguranță a acestora. Apele uzate și materialul excavat

19
poluat sunt tipice pentru tipurile de deșeuri care sunt gestionate în acest mod. În urma tratamentului
chimico-fizic, poluanții pot fi evacuați în formă concentrată în instalații adecvate acestui scop.
Gropile de gunoi
Reziduurile de la incinerarea deșeurilor sau deșeurile care nu sunt adecvate pentru reciclarea
materialelor sau tratarea termică sunt depozitate în depozitele de deșeuri care respectă cerințele
legale. Dacă deșeurile nu îndeplinesc cerințele pentru depozitarea deșeurilor, acestea trebuie tratate
în prealabil.

2.4. Depozitarea deșeurilor 
Până în prezent, în practica mondială ca și în țara noastră, predomină evacuarea reziduurilor
menajere, în așa zisele ' gropi de gunoi ', care de fapt sunt niște gropi provenite fie din depresiuni
geografice naturale, fie rezultate în urma unor descopertări de teren sau cariere de construcție.
Tipuri de depozitare
2.4.1. Depozitarea simplă
Depozitarea simplă constă în descărcarea simplă, neorganizată a reziduurilor menajere pe
maidane, în diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, fără a se lua unele măsuri speciale
pentru protecția mediului înconjurător .Acest sistem de depozitare, este sistemul cel mai larg folosit,
pentru că este și cel mai ieftin, mai comod, dar și cel mai neigienic. Substanțele organice existente în
componența reziduurilor menajere constituie locul prielnic de adăpostire și înmulțire a tot felul de
insecte, muste și șobolani. În același timp, resturile alimentare prin conținutul lor atrag turme de
porci și alte animale (oi) care, consumându-le odată cu microorganismele infestate, se pot îmbolnăvi
și pot răspândi diferite boli și la populație.
Aceste sisteme de colectare simplă este recunoscut ca periculos pentru igiena publică, este
inestetic și răspândește mirosul neplăcut. Când bate vântul din direcția acestor depozite ajung odată
cu mirosul urât, tot felul de hârtii, textile, plastic și praf până în localitatea apropiată. Aceste
depozite simple este cazul să dispară și să devină depozite de reziduuri controlate, acceptate pe plan
mondial.
2.4.2. Depozitarea controlata
Depozitarea controlată este folosită din ce în ce mai mult în lume și rămâne încă sistemul
principal de depozitare și neutralizare de reziduuri menajere până când sistemele de prelucrare a
reziduurilor menajere, în scopul selectării și valorificării materialelor refolosibile și a energiei
potențiale, se vor dezvolta și vor câștiga prioritate în aplicare, dar și atunci vor mai fi anumite
depozite pentru 'refuzuri' care apar chiar și în urma incinerarii (cenușa) .
20
 Pentru alegerea amplasamentului rampei de gunoi se va ține seamă de următoarele condiții :
· distanța față de periferia centrelor populate - 1000 m;
· poziția rampei față de vânturile dominante;
· evitarea zonelor în care se pot produce inundații .
În funcție de tehnologia adoptată, realizarea rampelor de depozitare controlate, se pot utiliza
următoarele procedee:
 rampe de depozitare controlate obișnuite (fără executarea unor prelucrări speciale ale
reziduurilor) ;
 rampe de depozitare controlate compactate;
 rampe de depozitare controlată a reziduurilor, în prealabil macinate.
Înainte de inceperea depozitarii se decupează stratul vegetal, care să fie folosit la acoperirea
finală a unui depozit mai vechi sau sa fie depozitat în apropiere pentru acoperirea finală a
depozitului. Aducerea reziduurilor și descarcarea pe teren, depozitul urmând să ocupe o suprafață
mică, strict necesară pentru operațiile de împrăștiere (repartizarea pe zone), eventual compactate.
Umplerea locului de depozitare prin înaintarea frontală sau inelară, fiecare nou strat de reziduuri de
0,25 - 0,3 m urmând să fie început din același loc ca și precedentul.
Rampele de depozitare ale reziduurilor trebuie să fie împrejmuite cu garduri demontabile
care trebuie să limiteze, de regulă, suprafețele pe care se face depozitarea pe o perioadă de 1 - 2 ani.
Depozitul trebuie să fie dotat cu tractoare pe senile echipate cu lama cu buldozer pentru
împrăștiat și compactat zilnic. Pentru o bună exploatare a rampelor de depozitare controlate este
necesar să se realizeze drumuri de acces corespunzatoare și grupuri de exploatare care să cuprindă:
cântar basculă, remiza pentru tractoare, depozit pentru scule, depozit de carburant pentru tractoare,
grup sanitar cu spalator și WC, aparate de stins incendiile, depozit de nisip.
Gropile de gunoi sunt o componență vitală a oricărui sistem bine proiectat de G.D.S.O
Gospodarire a Deșeurilor Solide Orășenești). Ele sunt ultimul de depozitare a DSO (Deșeuri Solide
Orășenești) după ce au fost aplicate toate celelalte variante de GDSO. În multe cazuri, groapa este
ultima variantă aflată la dispoziție după colectarea DSO.
Deoarece practica a dovedit ca gropile mari de gunoi au impact îndeosebit asupra apelor
freatice, tendința actuală este aceea de revenire la gropile de dimensiuni mici. Se au în vedere
măsuri de izolare a acestora cu straturi impermeabile, cu materiale sintetice și colectare infiltrațiilor.
Se impune transportul infiltratului la stațiile de epurare a apelor uzate și recircularea ulterioară a apei
în groapa de gunoi.

21
 Amplasarea gropilor de gunoi trebuie să țină cont pe de o parte de impactul pe care îl pot
avea asupra așezărilor urbane situate în vecinătate (mirosul neplăcut), iar de altă parte de costul
transportului de la locul de colectare.
Groapa de gunoi este varianta cea mai puțin eficientă de recuperare a materialelor, întrucâtt
deșeurile sunt de obicei bine amestecate în momentul sosirii acolo, iar costul transportului
materialului la groapă a fost deja asumat.
În orice caz, dacă este de dorită compostarea la groapă și/sau este permisă activitatea de
culegere/pre-prelucrare a deșeurilor, sortarea deșeurilor trebuie să aibă loc în zona din apropierea
porții, sau a celei de descărcare și nu lângă celule de funcțiune. Aceasta reduce riscurile create de
utilajele pentru culegători.
De asemenea, în acest fel se reduce cantitatea de material depus în groapă și se prelungește
durata de serviciu a amenajării. Acolo unde culegerea deșeurilor face parte din politica adoptată,
procesul poate fi gestionat cel mai bine prin acordarea de autorizații pentru reducerea de materiale
sau pentru realizarea operațiilor de compostare la fața locului.
Acolo unde sunt folosite utilaje mecanice în exploatarea gropii, activitatea de culegere a
deșeurilor trebuie restrânsă la amenajari separate pentru recuperarea materialelor reciclabile, sau
trebuie interzisă complet în amplasament.
Politica de recuperare a deșeurilor trebuie stabilită în faza de proiectare a amenajării, astfel
încât să se poată asigura alternative pentru muncitorii care sunt dislocați și împiedicați să-și
desfășoare activitatea de recuperare și să se stabilească proceduri de exploatare sigura a operațiilor
de la groapa de gunoi.
Datorită costurilor inițiale scăzute ale depozitelor deschise din cauza lipsei de competente și
utilaje, aceste amplasamente sunt obișnuite în țările în curs de dezvoltare. Ele comportă riscuri
semnificative pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu, mai ales pe măsură ce compoziția
deșeurilor devine mai complexă în țările în curs de dezvoltare.
Costurile de remediere ale acestor amplasamente pot depăși cu ușurință costurile lor totale de
investiții și exploatarea pe toată durata de serviciu. Apele subterane impurificate nu mai pot fi
readuse vreodată la starea lor inițială pentru a putea fi utilizate, iar alte efecte dăunătoare asupra
mediului pot necesita decenii pentru a fi reduse.
Depozitele deschise atrag numeroase păsări care se hrănesc din deșeuri, aceste păsări
devenind vectori de boli mai importanți decât muștele și rozătoarele.

22
 Practica depozitelor deschise de gunoaie constituie o dilema pentru orașele și localitățle mai
sărace și mai mici din țările în curs de dezvoltare: neîndoielnic această metodă nu este o practică
sănătoasă.
Adeseori managerii sunt puși în situația să închidă depozitele deschise și să construiască
gropi de gunoi amenajate. Amplasarea poate fi una dintre cele mai dificile acțiuni în realizarea
gropii de gunoi.

23
 Capitolul 3.

Impactul deseurilor asupra mediului

A fost întreprinsă o evaluare a managementului deșeurilor pentru a defini natura și

amploarea impacturilor potențiale asupra mediului asociate cu Proiectul, în special în ceea ce
privește cantitatea și tipul de deșeuri generate în timpul construcției și opțiunile de evitare și
gestionare a deșeurilor. Au fost evaluate atât impacturile fazei de construcție, cât și cele operaționale
și au fost identificate măsuri de atenuare pentru a determina dacă orice impact rezidual poate fi
redus la niveluri acceptabile.
Activitățile din cadrul sistemelor de management al deșeurilor, cum ar fi recuperarea
energiei și materialelor, pot duce la impacturi indirecte asupra mediului care apar în afara sistemelor
de gestionare a deșeurilor. În această lucrare, este explorat efectul includerii emisiilor indirecte de
gaze cu efect de seră asupra alegerii soluțiilor de gestionare a deșeurilor la nivel național. Sunt
comparate potențialele de încălzire globală (GWP) ale viitoarelor soluții de gestionare a deșeurilor.
Acestea includ GWP directe și indirecte rezultate din recuperarea energiei, căldurii, biogazului,
materialelor și nutrienților. În plus, două dintre ipotezele care se presupune că sunt cruciale pentru
determinarea GWP indirecte sunt examinate în analizele de sensibilitate. Sa constatat că GWP-urile
indirecte ale managementului deșeurilor ar putea fi mari atunci când se compară o serie de soluții de
gestionare a deșeurilor. Includerea GWP-urilor indirecte poate chiar modifica clasarea soluțiilor. Cu
toate acestea, estimările GWP indirecte sunt sensibile la ipotezele făcute. Includerea lor implică
incertitudini mari. Cu toate acestea, se pot trage câteva concluzii generale privind preferabilitatea
soluțiilor respective. Includerea impacturilor indirecte asupra mediului este importantă atunci când
se furnizează informații pentru a sprijini planificarea strategică care implică alegerea dintre soluțiile
de gestionare a deșeurilor. În cele din urmă, este o chestiune de îmbunătățire a capacității
planificatorilor de management al deșeurilor de a proiecta sisteme de gestionare a deșeurilor
durabile și robuste din punct de vedere ecologic. Cunoașterea sporită a impacturilor indirecte asupra
mediului ale gestionării deșeurilor poate contribui la asigurarea unei astfel de îmbunătățiri.

24
 Se recomandă ca auditul fiecărui flux de deșeuri să fie efectuat periodic pentru a determina
dacă deșeurile sunt gestionate în conformitate cu procedurile aprobate și cu planul de gestionare a
deșeurilor din amplasament. Auditurile ar trebui să analizeze toate aspectele gestionării deșeurilor,
inclusiv generarea, depozitarea, reciclarea, tratarea, transportul și eliminarea deșeurilor. Un program
de audit adecvat ar fi întreprinderea unui prim audit la începutul lucrărilor de construcție și apoi
auditarea lunară ulterior.
Potrivit datelor BNS,( tabel 1) în perioada anilor 2008-2018, cantitatea totală de deşeuri
generată în RD Centru a constituit, în medie 677 mii tone (tabelul de mai jos) sau ≈7,5 mil. tone per
total. Cele mai mari cantități de deșeuri au fost acumulate în raioanele Anenii Noi și Strășeni, în care
sunt depozitate majoritatea deșeurilor menajere solide generate de orașul Chișinău, precum și cariere
de extracție a materiilor prime pentru industria materialelor de construcții. De asemenea, cantități
mari de deșeuri sunt formate în raioanele Orhei, cu numeroase întreprinderi miniere și cu peste 100
mii locuitori și raionul Hîncești, de asemenea cu un număr mare de localități și locuitori. Cele mai
mici cantități de deșeuri au fost acumulate în raioanele de dimensiuni mai mici și cu o prezență mai
slabă a industriei miniere, inclusiv în raioanele Dubăsari, Telenești și Nisporeni. De asemenea,
datele ofi ciale privind volumul de deșeuri anuale acumulate depinde nu doar de dimensiunile
raioanelor și industria minieră a acestora, dar și de gradul de raportare a informației despre formarea
deșeurilor către autoritățile statistice și ecologice. Un exemplu foarte elocvent, în acest sens, este
raionul Ialoveni, cu peste 100 mii locuitori și numeroase întreprinderi industriale, inclusiv din
industria minieră a raportat cantități foarte reduse de deșeuri.
Anii
Raioanele 201 Media Sporul,%
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
8
Şoldăneşti 2,7 2,1 2,3 1,0 1,0 1,2 1,1 0,9 0,5 43,5 43,7 9,1 1638
Rezina 43,6 34,8 46,3 60,8 51,2 12,2 5,4 25,1 27,4 28,9 85,5 38,3 196
Teleneşti 0,7 0,8 0,9 5,8 9,7 10,3 10,7 9,5 1,1 1,4 1,2 4,8 168
Orhei 318 148 186 83,9 60,4 89,3 72,4 69,3 71,8 178 120 127 38
Ungheni 4,3 9,3 16,0 15,4 5,7 25,9 20,5 26,4 22,1 22,4 4,8 15,7 114
Călăraşi 20,6 12,6 14,5 44,1 4,1 4,0 2,2 6,6 13,9 2,4 11,5 12,4 56
Dubăsari 0,17 0,07 0,08 0,23 0,05 1,5 - - 0,005 - - 0,3 -
Nisporeni 0,9 0,5 0,4 0,3 0,6 0,5 0,3 0,1 0,1 0,6 0,7 0,5 76
Străşeni 1107 31,6 13,4 11,5 5,4 13,0 13,7 12,5 5,4 11,6 8,5 112 1
Criuleni 24,0 28,4 45,5 105 92,7 193 125 154 41,6 121 124 96 518
Hîncești 133 152 148 141 141 132 141 115 105 91 160 133 120

25
 Ialoveni 1,1 0,7 0,2 2,0 2,4 4,0 1,9 3,1 3,3 3,2 3,3 2,3 301

Anenii Noi 55,8 33,9 37,5 44,7 130 93,5 144 499 146 205 2,0 126 4
RD Centru 1712 454 511 515 504 580 538 921 437 709 565 677 33
mun. 469 1180 296 333 244 318 267 283 241 132 167 357 36
Chişinău

Tabelul 1. Dinamica cantității de deșeuri de producție și consum din raioanele RD Centru, în mii tone (Sursa
datelor: BNS)

Dinamica acumulării deșeurilor are un caracter oscilant pe fonul unei tendințe pronunțată de
reducere a cantității acestora. Așadar, dacă în anul 2008, în RD Centru au fost acumulate circa 1,7
mil. tone de deșeuri, către anul 2015 cantitatea acestora a constituit 921 mii t, iar în anul 2018 − doar
565 mii tone (tabelul 1). Per ansamblu, cantitatea totală de deșeuri s-a micșorat în perioada analizată
de cca 3 ori, iar reducerea maximală se înregistrează în raioanele Strășeni, Anenii Noi și Orhei, care
au generat și cele mai mari cantități de deșeuri. În același timp, majorarea multiplă a cantității de
deșeuri formate se observă în raioanele Șoldănești, Criuleni, Ialoveni și Rezina. Raionul Șoldănești.
Potrivit datelor BNS, pe perioada anilor 2008-2018, cantitatea totală a deșeurilor a constituit cca 100
mii tone. Majorarea multiplă a cantității de deșeuri formate se datorează, cu precădere, creșterii
similare a cantităților de deșeuri din gospodăria comunală, ca urmare a extinderii serviciilor
centralizate de evacuare a deșeurilor menajere solide în majoritatea localităților raionului și,
corespunzător, sporirii evidenței formării și gestionării deșeurilor respective. Raionul Ungheni. În
raionul dat există un sistem de gestionare a deşeurilor relativ bine dezvoltat, dar neuniform. O
situaţie mai bună se atestă în oraşul Ungheni şi satele din apropiere, care beneficiază de serviciile de
salubrizare prestate de compania mixtă moldo-austriacă AVE Ungheni. În perioada 2008-2018 în
raion s-au acumulat 173 mii tone de deșeuri (tabelul 1).
În anul 2015 s-a acumulat cel mai mare volum – 21,5 mii tone (16%), iar cele mai mici
cantități acumulate au fost în anul 2018 – 4,3 mii t. Raionul Călărași. Infrastructura de gestionare a
deşeurilor include un număr mare de depozite de înhumare a deşeurilor, amplasate aproape în fi
ecare localitate, iar unele localităţi dispun de mai multe locaţii de stocare a deşeurilor. Aceste
depozite nu corespund cerinţelor de amplasare şi amenajare. Deşeurile sunt colectate mixt, în
containere, şi sunt transportate la depozitele existente. Selectarea separată a deșeurilor de
polietilenteraftalat (PET) se efectuează parţial de către agenţii economici. În satele neacoperite de
servicii populaţia transportă deşeurile cu propriile mijloace de transport la depozite care nu

26
corespund nici unui standard de protecţie a mediului. Cel mai mare volum a fost acumulat în 2011.
În anul 2014 se înregistrează o cantitate mai mică de deșeuri, iar ulterior – o creștere a acestora.
Raionul Dubăsari. În cele 11 comune ale raionului Dubăsari există depozite de deşeuri, dintre care
un singur depozit (s. Cocieri) este autorizat. Majoritatea depozitelor sunt amplasate cu încălcări ale
normativelor în vigoare. Depozitele nu au diguri şi nu sunt păzite. În anul 2013 s-a acumulat cel mai
mare volum – 1,5 mii tone (70%) deșeuri din industria alimentară, iar ulterior volumul acestora este
cu mult mai redus, în special din cauza neraportării masive a datelor despre deșeurile generate.
Raionul Nisporeni. Infrastructura de gestionare a deşeurilor include un număr mare de depozite de
înhumare a deşeurilor, amplasate aproape în fi ecare localitate. Aceste depozite nu corespund
cerinţelor de amplasare şi amenajare, în special privind localizarea, componenţa geologică a
substratului, prezenţa construcţiilor hidrotehnice etc., excepţie fi ind depozitele din s. Cristeşti şi s.
Mileşti.
Analiza datelor privind generarea deșeurilor în a. 2008-2018 indică la faptul, că în raion au
fost acumulate în total 5,1 mii t de deșeuri. Cel mai mare volum de deșeuri a fost înregistrat în anul
2008 din industria alimentară – 0,9 mii t. Cele mai mici cantități au fost înregistrate în anul 2015 −
cca 0,1 mii t (2%). Raionul Strășeni. Infrastructura de gestionare a deşeurilor în raionul Străşeni
include un număr mare de depozite de deşeuri, care sunt amplasate şi amenajate cu încălcarea
cerinţelor existente în acest domeniu. Practic, la toate depozitele deşeurile sunt stocate haotic,
lipseşte tasarea acestora în procesul de stocare, periodic fi ind doar îngrămădite. În a. 2008-2018 în
raion s-au acumulat 1233,5 mii t din volumul total.
În anul 2008 s-au acumulat cel mai mare volum deșeuri – 1,1 milioane tone, dar care au fot
aduse, cu precădere, din orașul Chișinău. Raionul Criuleni. Infrastructura de gestionare a deşeurilor
în raion este slab dezvoltată. Raionul dispune de dotare tehnică pentru colectare şi transportare în
orașul Criuleni şi parţial în 4 sate. Dotarea tehnică a serviciului este insufi cientă. Deşeurile sunt
colectate fără selectare şi sunt transportate la depozitele existente. Cel mai mic volum de deșeuri a
fost înregistrat în anul 2008 – 23,9 mii tone, iar ulterior are loc o creștere a cantităților de deșeuri, în
special din gospodăria comunală. Raionul Hîncești. Infrastructura de gestionare a deşeurilor include
un număr mare de depozite de stocare a deşeurilor, amplasate aproape în fi ecare localitate. Aceste
depozite nu corespund cerinţelor de amplasare şi amenajare. Depozitele existente nu sunt îngrădite,
nu respectă tehnologia de stocare a deșeurilor şi nu dispun de pază. În raion există un serviciu de
salubrizare, cu o dotare tehnică insufi cientă pentru a-şi extinde serviciile de colectare şi transportare
a deşeurilor la depozitele din alte localităţi.

27
 Colectarea deşeurilor se efectuează cu echipamente vechi, care sunt insufi ciente. Stocarea
deşeurilor în mediul rural (dar şi în mediul urban) se efectuează, în mare parte haotic, fără a fi
respectate normativele tehnice de depozitare. În anul 2008 a fost înregistrat un volum de deşeuri de
133 mii tone, iar ulterior are loc o creștere a cantităților de deșeuri până la 160 mii tone în anul
2018. Raionul Ialoveni. Gestionarea deşeurilor în raion este slab dezvoltată. Oraşul dispune de
dotare tehnică insufi cientă pentru a-şi extinde serviciile de colectare şi transportare a deşeurilor în
alte localităţi. În satele, în care nu există sisteme centralizate de salubrizare, populaţia transportă
deşeurile cu propriile mijloace de transport la depozite care nu corespund nici unui standard de
protecţie a mediului, fi ind amplasate haotic aproape în fi ecare localitate. Conform datelor ofi ciale
ale BNS și IPM, în raionul Ialoveni se generează o cantitate mult mai redusă de deșeuri, în
comparație cu alte raioane similare după numărul populației și structura ramurală a industriei. După
cum s-a menționat anterior, acest fapt se datorează neraportării masive a datelor despre deșeurile
formate la întreprinderile și în localitățile din raionul respectiv, iar cantitatea reală de deșeuri
generate este cu mult mai mare. Raionul Anenii Noi. Raionul dispune de dotare tehnică pentru
colectarea şi transportarea deşeurilor în or. Anenii Noi şi alte trei sate din raion. Deşeurile sunt
colectate mixt, în containere, şi sunt transportate la depozitele existente. În satele neacoperite de
servicii populaţia transportă deşeurile cu propriile mijloace de transport la depozite, care nu
corespund cerințelor de protecţie a mediului, fi ind amplasate haotic aproape în fi ecare localitate. În
orașul Anenii Noi, cu suportul UE, a fost construit un centru de sortare a deșeurilor reciclabile, care
nu funcţionează din lipsa materialului reciclabil.
Majoritatea depozitelor nu sunt autorizate şi amenajate. În plus, cantitatea maximală de
deșeuri se datorează, depozitării episodice a deșeurilor menajere solide evacuate din municipiul
Chișinău și transportate la depozitul municipal situat în extravilanul comunei Țânțăreni, precum și
cantităților foarte mari de deșeuri provenite din industria minieră. Pe perioada 2008-2018 în raion s-
au acumulat 1,4 mil. tone de deșeuri. În anul 2009 s-a acumulat cel mai mic volum – 33,9 mii t, iar
ulterior a avut loc o creştere a cantităţilor de deşeuri, întreruptă în anul 2018. Un impact deosebit
asupra mediului îl prezintă și deșeurile menajere solide (DMS). Potrivit datelor, pe perioada anilor
2008-2018 cantitatea totală de deşeuri menajere solide a constituit ≈1,8 milioane tone, iar media
perioadei analizate este de 160 mii tone. Per ansamblu, cantitatea totală de deșeuri menajere solide
înregistrează o dinamică negativă. Așadar, dacă în anul 2008, au fost acumulate circa 374 mii tone
de deșeuri, către anul 2016 are loc o diminuare a volumului de deșeuri menajere solide constituind
86 mii t, după care are loc o creștere ușoară până la 119 mii t în anul 2018.

28
 Pentru soluționarea problemei gestionării deșeurilor există necesitatea de planifi care a
sectorului dat, asigurare a infrastructurii şi a atragerii investiţiilor, realizarea cărora vor soluţiona
mai multe probleme socio-economice ce ţin de următoarele aspecte: • crearea locurilor noi de
muncă, inclusiv datorită reciclării materialelor; • favorizarea productivităţii agricole prin producerea
compostului conform criteriilor de calitate; • securitatea energetică locală prin recuperarea energiei
din deşeuri; • obţinerea noilor surse de venituri din acţiunile de reducere a emisiilor de bioxid de
carbon asociate cu degradarea deşeurilor; • îmbunătăţirea accesului la servicii calitative, a stării
mediului şi a sănătăţii populaţiei.
În concluzie este necesar de menționat, că pentru implementarea gestionării eficiente a
deşeurilor, în cadrul programului regional sectorial este necesar de luat în calcul principiul ierarhiei
în managementul deşeurilor, în conformitate cu prevederile politicii UE.
În acest context prioritatea activităţilor pentru managementul durabil al deşeurilor este
următoarea: • prevenirea şi reducerea: minimizarea generării deşeurilor. Unele deşeuri ar putea fi
evitate complet, în timp ce în alte cazuri cantităţile pot fi minimizate. Este necesar de acordat o
prioritate specială reducerii componentelor periculoase ale deşeurilor ceea ce ar permite eliminarea
completă a anumitor componente periculoase din fluxul de deşeuri.
Utilizarea pe larg a deșeurilor miniereca materiale de construcție; • reutilizarea: repunerea
obiectelor în uz, astfel încât acestea să nu intre în fl uxul de deşeuri.
Printre exemple se numără reşaparea anvelopelor sau reîncărcarea sticlelor din sticlă
naturală; • reciclarea: separarea materialelor pentru conversia în produse noi, cum ar fi reprocesarea
hârtiei utilizate în noi produse din hârtie; • recuperarea: obţinerea valorii suplimentare din deşeuri
prin transformarea acestora în ceva diferit, cum ar fi transformarea deşeurilor organice în compost şi
recuperarea energiei din deşeuri; • eliminarea pe teren: este opţiunea cea mai puţin atractivă în
managementul deşeurilor. Important este ca opțiunea de eliminare a deșeurilor prin înhumare să fi e
realizată la un standard înalt, pentru a limita impactul asupra mediului .
Principiul de reducere a volumului deșeurilor și de valorificare a lor este unul dintre
principalele scopuri ale politicii de mediu și pentru RM și este expus în Strategia Națională de
Gestionare a Deșeurilor. Principalele obiective ale Strategiei respective sunt: valorifi carea și
neutralizarea deșeurilor existente; minimizarea generării deșeurilor; excluderea din utilizare a
materiei prime toxice; diminuarea volumului și toxicității deșeurilor până la eliminarea lor din
procesele tehnologice; introducerea colectării selective a deșeurilor menajere.

29
3.1. Reducerea impactului rezultat prin depozitarea necorespunzatoare a deseurilor
industriale
Este posibil ca uşoara scădere care s-a observat în ceea ce priveşte deşeurile municipale
generate în UE să fi redus impactul deşeurilor asupra mediului, într-o oarecare măsură. Totuşi, deşi
cantităţile de deşeuri sunt importante, gestionarea deşeurilor are, la rândul său, un rol cheie.
În UE, în general, se reciclează o cantitate mai mare de deşeuri şi se transportă la depozitele
de deşeuri o cantitate mai mică. În cazul deşeurilor municipale, proporţia deşeurilor reciclate sau
transformate în compost în UE-27 a crescut de la 31 % în 2004 la 41 % în 2012.
În pofida acestor realizări, încă există mari discrepanţe între ţări. De exemplu, Germania,
Suedia şi Elveţia trimit fiecare mai puţin de 2% din deşeurile lor municipale la depozitele de deşeuri,
în timp ce în Croaţia, Letonia şi Malta cifrele sunt de peste 90% în fiecare caz. Majoritatea ţărilor în
care ratele de deşeuri depozitate sunt mai mici prezintă rate ridicate ale reciclării şi incinerării,
ambele peste 30% din totalul deşeurilor municipale.
Legislaţia UE stabileşte obiective ambiţioase; transformarea în ceea ce priveşte gestionarea
deşeurilor este strâns legată de legislaţia UE în domeniul deşeurilor. Principalul instrument legislativ
în acest domeniu este Directiva-cadru privind deşeurile. Aceasta prezintă o ierarhie a gestionării
deşeurilor: se începe cu prevenirea, urmată de pregătirea pentru reutilizare, reciclare şi recuperare şi
se încheie cu eliminarea. Directiva are ca scop prevenirea în măsură cât mai mare a generării
deşeurilor, utilizarea ca resursă a deşeurilor generate şi reducerea la minimum a cantităţii de deşeuri
care ajung la depozitele de deşeuri.
Directiva-cadru privind deşeurile, împreună cu alte directive UE privind deşeurile,
(referitoare la depozitarea deşeurilor, vehiculele scoase din uz, deşeurile de aparate electronice,
bateriile, deşeurile de ambalaje etc.) include obiective specifice. De exemplu, până în 2020, fiecare
ţară a UE trebuie să recicleze jumătate din deşeurile sale municipale; până în 2016, 45 % din baterii
trebuie să fie colectate; până în 2020, 70 % din deşeurile nepericuloase din construcţii şi demolări
(din masă) trebuie să fie reciclate sau recuperate.
Ţările UE pot adopta diferite abordări pentru a-şi atinge obiectivele privind deşeurile. Unele
abordări par să funcţioneze mai bine decât altele. De exemplu, dacă sunt bine concepute, taxele
pentru depozitarea deşeurilor par să reprezinte o modalitate eficace de reducere a deşeurilor
depozitate. Creşterea răspunderii producătorilor, care înseamnă că producătorul trebuie să primească
înapoi produsul la finalul ciclului de viaţă, pare să fie, de asemenea, o metodă eficace. Gestionarea

30
neadecvată a deşeurilor contribuie la schimbările climatice şi la poluarea atmosferică şi afectează
direct numeroase ecosisteme şi specii.
Depozitele de deşeuri, considerate a fi metoda de ultimă instanţă în ierarhia referitoare la
deşeuri, eliberează metan, un gaz de seră foarte puternic, care este asociat cu schimbările climatice.
Metanul este format de microorganismele prezente în depozitele de deşeuri din cauza deşeurilor
biodegradabile precum alimentele, hârtia şi deşeurile provenite din grădini. În funcţie de modul în
care sunt construite, depozitele de deşeuri ar putea, de asemenea, să contamineze solul şi apa. După
ce sunt colectate, deşeurile sunt transportate şi tratate. În urma procesului de transport, se eliberează
în atmosferă dioxid de carbon – cel mai prevalent gaz de seră – şi poluanţi ai aerului, inclusiv
particule.
O parte din deşeuri ar putea fi incinerate sau reciclate. Energia care provine din deşeuri poate
fi utilizată pentru producţia de căldură sau electricitate, care ar putea înlocui energia produsă prin
utilizarea cărbunelui sau a altor combustibili. Recuperarea deşeurilor pentru producţia de energie ar
putea astfel să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Reciclarea poate contribui
chiar mai mult la scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a altor emisii. Atunci când
materialele reciclate înlocuiesc materialele noi, scade necesitatea extracţiei sau a producţiei de
materiale noi.
Potenţialele avantaje sunt imense şi pot facilita tranziţia UE către o economie circulară, în
care nimic nu se risipeşte. Înaintarea pe scara ierarhiei deşeurilor oferă beneficii în termeni de
mediu, chiar şi pentru ţările cu rate ridicate ale reciclării şi recuperării.
Din nefericire, sistemele noastre actuale de producţie şi de consum nu oferă multe stimulente
pentru prevenirea şi reducerea deşeurilor. De la proiectarea produselor şi ambalare la alegerea
materialelor, întregul lanţ de valoare trebuie să fie reconceput având în vedere, de la început,
prevenirea deşeurilor, „resturile" de la un proces putând fi ulterior transformate în materie primă
pentru un altul.
Înaintarea pe scara ierarhiei deşeurilor necesită un efort comun al tuturor părţilor implicate:
consumatori, producători, factori de decizie, autorităţi locale, unităţi de tratare a deşeurilor etc.
Consumatorii dispuşi să îşi sorteze deşeurile din propriile gospodării pot recicla doar dacă este
creată infrastructura pentru colectarea deşeurilor pe care ei le sortează. Reversul este, de asemenea,
valabil; municipalităţile pot recicla o proporţie mai mare doar dacă gospodăriile îşi sortează propriile
deşeuri. În ultimă instanţă, deşeurile pot constitui o problemă sau o resursă doar în funcţie de modul
în care noi le gestionăm.

31
 Concluzii

Principiul de reducere a volumului deșeurilor și de valorifi care a lor este unul dintre
principalele scopuri ale politicii de mediu și pentru RM și este expus în Strategia Națională de
Gestionare a Deșeurilor. Principalele obiective ale Strategiei respective sunt: valorifi carea și
neutralizarea deșeurilor existente; minimizarea generării deșeurilor; excluderea din utilizare a
materiei prime toxice; diminuarea volumului și toxicității deșeurilor până la eliminarea lor din
procesele tehnologice; introducerea colectării selective a deșeurilor menajere
Potenţialele avantaje sunt imense şi pot facilita tranziţia UE către o economie circulară, în
care nimic nu se risipeşte. Înaintarea pe scara ierarhiei deşeurilor oferă beneficii în termeni de
mediu, chiar şi pentru ţările cu rate ridicate ale reciclării şi recuperării.
Din nefericire, sistemele noastre actuale de producţie şi de consum nu oferă multe stimulente
pentru prevenirea şi reducerea deşeurilor. De la proiectarea produselor şi ambalare la alegerea
materialelor, întregul lanţ de valoare trebuie să fie reconceput având în vedere, de la început,
prevenirea deşeurilor, „resturile" de la un proces putând fi ulterior transformate în materie primă
pentru un altul.
Înaintarea pe scara ierarhiei deşeurilor necesită un efort comun al tuturor părţilor implicate:
consumatori, producători, factori de decizie, autorităţi locale, unităţi de tratare a deşeurilor etc.
Consumatorii dispuşi să îşi sorteze deşeurile din propriile gospodării pot recicla doar dacă este
creată infrastructura pentru colectarea deşeurilor pe care ei le sortează. Reversul este, de asemenea,
valabil; municipalităţile pot recicla o proporţie mai mare doar dacă gospodăriile îşi sortează propriile
deşeuri.
În ultimă instanţă, deşeurile pot constitui o problemă sau o resursă doar în funcţie de modul
în care noi le gestionăm.

32
 Bibliografie

[1] https://www.hse.gov.uk/construction/safetytopics/storage.htm
[2] https://ec.europa.eu/environment/pdf/waste/prevention/Waste%20prevention%20guidelines.pdf
[3] https://www.ecotic.ro/deee/
[4] https://www.weee.ro/tot-ce-trebuie-sa-stim-despre-reciclarea-deseurilor-de-lemn/
[5] https://adamdesign.ro/program-de-prevenire-si-reducere-a-deseurilor-generate/
[6] https://ec.europa.eu/environment/pdf/waste/prevention/Waste%20prevention%20guidelines.pdf
[7] https://ismwaste.co.uk/recycling-services/types-of-recycling
[8] https://www.ebrd.com/english/pages/project/eia/45388eiar.pdf
[9] https://blog.ilegis.ro/9-actualitate/442-s-au-stabilit-regulile-privind-depozitarea-deseurilor

33