Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMLOR BIOTEHNICE


INGINERIA DEZVOLTARII RURALE DURABILE

SOLUTII PENTRU GESTIONAREA DESEURILOR DIN


AMBALAJE

Indrumator: Lector ec. DAVID OANA

Studenti: Birsan Lucia


Istudor Adriana
Anul IV-grupa

Solutii pentru gestionarea deseurilor din ambalaje

1.Tipuri de ambalaje si conditii de introducere pe piata


Ambalajul este definit de lege ca fiind orice obiect, indiferent de materialul din care este
confectionat ori de natura acestuia, destinat retinerii, protejarii, manipularii, distributiei si
prezentarii produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producator pana la
utilizator sau consumator. Astfel, orice obiect nereturnabil destinat acelorasi scopuri este, de
asemenea, considerat ambalaj.
In functie de scopul la care servesc, ambalajele sunt clasificate, in principal, in trei categorii:

ambalaj primar sau ambalaj de vanzare, conceput si realizat pentru a indeplini functia de
unitate de vanzare, pentru utilizatorul final sau consumator, in punctul de achizitie;

ambalaj secundar - ambalaj grupat, supraambalaj;

conceput pentru a constitui la punctul de achizitie o grupare a unui numar de unitati de


vanzare, indiferent daca acesta este vandut ca atare catre utilizator sau consumatorul final
ori daca el serveste numai ca mijloc de umplere a rafturilor in punctul de vanzare; el
poate fi separat de produs fara a afecta caracteristicile acestuia;

ambalaj tertiar - ambalaj pentru transport - ambalaj conceput pentru a usura manipularea
si transportul unui numar de unitati de vanzare sau ambalaje

grupate, in scopul prevenirii deteriorarii in timpul manipularii ori transportului.


Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene.
Introducerea pe piata nationala a unui produs (inclusiv a unui ambalaj) reprezinta, in
sensul legii, actiunea de a face disponibil pe piata, pentru prima data, contra cost sau
gratuit, un produs, in vederea distribuirii si/sau utilizarii. Ambalajele produselor
importate sau achizitionate din tari ale Uniunii Europene de catre operatorii economici,
inclusiv ambalajele produselor destinate utilizarii sau consumului propriu, se considera a
fi introduse pe piata nationala la momentul importului.

Din punctul de vedere al admisibilitatii pe piata, este permisa exclusiv introducerea ambalajelor
care indeplinesc unele cerinte esentiale privind modul de fabricare si compozitia ambalajului,

caracterul reutilizabil si caracterul valorificabil al unui ambalaj. Pe langa respectarea acestor


cerinte esentiale, legea impune in mod expres introducerea pe piata numai a ambalajelor la care
suma nivelurilor concentratiilor de plumb, cadmiu, mercur si crom hexavalent prezente in
ambalaj sau in componentele acestuia nu depaseste 100 de parti/milion raportat la greutate.

2. Ambalaje si deseuri din ambalaje


2.1 De ce este nevoie de ambalaje?
Ambalajele sunt rezultatul modernizarii vietii omului cotidiene. Produsele au nevoie de
protective pentru a fi sigure pentru sanatate, pentru a-si mentine calitatile si pentru a putea fi
transportate. Din aceste necesitati au aparut ambalajele.
Ambalajele asigura integritatea si igiena produselor si le protejeaza in timpul
transportului, depozitarii si pastrarii. Ambalajele ofera suportul pentru furnizarea de informatii
importante despre produsul ambalat: cantitatea, termenul de valabilitate, producatorul,
instructiuni pentru utilizare, pentru pastrare, etc. si in acelasi timp fac produsul atragator pentru
cumparatori.
2.2 Ce inseamna gestionarea deseurilor de ambalaje?
Gestionarea deseurilor de ambalaje cuprinde urmatoarele etape:

Sortare

Colectare

Transport

Valorificare si tratare

Depozitare finala.

2.3 Ce se intampla cu deseurile colectate?


Deseurile trebuie sortate, pentru a le separa pe cele care nu pot fi valorificate prin
recilcare sau prin ardere in locul unor combustibili traditionali. Deseurile sunt colectate de firme
specializate, sunt comprimate pentru a ocupa mai putin spatiu si sunt transportate la depozitele
de gunoi.

Majoritatea acestor depozite sunt simple gropi aflate la marginea localitatilor. Gropile de
gunoi au multe dezavantaje: unele deseuri menajere se descompun si degaja gaze; altele pot
ramane in gropile de gunoi pentru totdeauna, contaminand apa din precipitatii care se poate
scurge si infiltra in sol, daunand terenurilor agricole din jur si panzei freatice.

2.4.Reciclarea materialelor de ambalaj


Practic nu exista o solutie ideala pentru rezolvarea problemelor legate de gestionarea
ambalajelor. Exista doar o multitudine de masuri care se pot lua. Una dintre ele este reciclarea,
procesarea materialului din ambalaj pentru obtinerea altor ambalaje sau a altor produse. Unele
material se preteaza foarte bine la reciclare. Altele, desi teoretic se pot recicla, necesita procedure
foarte complicate, nepractice.
Aluminiul este probabil cel mai bun exemplu pentru reciclare. Sunt necesare mari cantitati de
energie pentru a produce aluminiu primar, in timp ce pentru reciclare este nevoie numai de
jumatate din acea energie, iar produsul obtinut este la fel de bun ca si cel rezultat din prelucrarile
primare si poate fi prelucrat in continuare fara nici un fel de restrictie specifica.
Hartia poate fi reciclata dar necesita cantitati mari de energie si substante chimice, iar produsul
final difera substantial de cel original. In multe tari totusi, pentru protejarea padurilor, se prefera
folosirea hartiei reciclate, mult inferioara din punct de vedere calitativ fata de cea obtinuta din
prelucrarea celulozei.
Sticla poate fi topita pentru obtinerea de sticla, sau poate fi prelucrata si utilizata la pregatirea
lucrarilor de infrastructura sau de izolatii.
Plasticul nu poate fi considerat drept un singur material, el fiind format dintr-o mare varietate de
produse. Unele din ele sunt reciclabile, altele nu.
Exista 5 motive separate pentru a colecta si a valorifica deseurile din ambalaje:

Se reduce poluarea mediului inconjurator;

Se economiseste energie;

Se protejeaza natura si resursele natural;

Se reduce poluarea aerului, apei si solului;

Se reduc suprafetele de teren ocupate de depozitele de gunoi.

3. Tendinta factorilor relevanti privind gestionarea deseurilor de ambalaje


Prognoza cantitatii de deseuri este necesara pentru aprecierea cat mai corecta a evolutiei
cantitatii totale de deseuri, a diferitelor fluxuri de deseuri (ex. deseuri menajere ,deseuri
biodegradabile) cat si a compozitiei deseurilor.
Pentru prognoza cantitatilor de deseuri se vor avea in vedere urmatorii pasi :
1. Identificarea principalilor factori care influenteaza gestionarea deseurilor (evolutia
populatiei, aria de acoperire cu servicii de salubrizare, dezvoltarea economica reflectata
in veniturile populatiei si cresterea economica)

2. Cuantificarea factorilor identificati (pe baza analizei evolutiei factorilor sus mentionati
in ultimii 5- 10 ani se vor stabili tendintele acestora, iar in cazul in care date referitoare la anii
trecuti nu sunt disponibile se vor face presupuneri rezonabile si documentate)
3. Prognoza cantitatilor de deseuri luind in considerare factorii relevanti alesi

4.Factori care influenteaza gestionarea deseurilor


Factori generali:
- dezvoltarea demografica (evolutia populatiei)
- dezvoltare economica (dezvoltarea industriei si a sectorului economic, evolutia venitului
populatiei, evolutia ratei somajului, evolutia PIB-ului)
- dezvoltare infrastructura (gradul de acoperire cu infrastructura de transport
rutier, feroviar etc., gradul de acoperire cu sisteme de alimentare cu apa si canalizare, gradul de
acoperire cu sisteme centralizate de incalzire)
- utilizarea terenului (zone rezidentiale, zone industriale, zone turistice, etc)
- caracteristice fizice (relief)

5. Solutii pentru gestionarea deseurilor din ambalaje


Inca inainte de aderarea la Uniunea Europeana, Romania a inceput pregatirea cadrului
legislativ menit sa reglementeze obligatiile agentilor economici cu privire la colectarea,
valorificarea si reciclarea deseurilor provenite din ambalaje si pe care acestia le pun pe piata.
Directivele europene privind ambalajele si deseurile din ambalaje au fost transpuse in legislatia
nationala prin HG 621/2005, modificata si completata prin HG 1872/2006.

In esenta, cele doua acte normative stabilesc, in primul rand, care sunt categoriile de operatori
economici care au obligatii in sensul valorificarii si reciclarii deseurilor provenite din ambalaje.
Totodata, legislatia in vigoare stabileste si un set de obiective: tinte de valorificare si
reciclare globale (pe toate ambalajele puse pe piata) si obiective ce se refera la tipul de material
pe care un agent economic il pune pe piata: hartie/carton, sticla, plastic, metal si lemn.
Obiectivele de reciclare a deseurilor pe care trebuie sa le indeplineasca o companie sunt
diferite in functie de materialul din care este fabricat ambalajul. " De pilda, pentru 2007,
obiectivul de reciclare a ambalajelor din plastic este de 11% din cantitatea totala pusa pe piata de
o companie. La sticla, acest procent este de 22%. Pentru ambalajele din hartie/ carton,
obiectivele de valorificare si reciclare sunt de 15% din cantitatea pusa pe piata, la fel ca in cazul
metalului. Ambalajele din lemn (respectiv paletii din lemn) au prevazut un obiectiv de
valorificare si reciclare de 5% .

Normele elaborate prevad si amenzi drastice pentru operatorii economici care nu


raporteaza autoritatilor cantitatile de ambalaje puse pe piata si mai ales nu isi indeplinesc tintele
de valorificare si reciclare. " Pentru neindeplinirea obiectivelor de valorificare si reciclare,
operatorii economici sunt obligati, conform OUG 196/2005, privind Fondul pentru mediu,
aprobata prin legea 105/2006, la plata unei contributii de 1 RON/ kg din greutatea ambalajelor
introduse pe piata, plata facandu-se pe diferenta dintre obiectivele anuale prevazute si cele
realizate efectiv.
Prin lege, operatorii economici in cauza pot opta fie pentru gestionarea de catre ei a
problematicii deseurilor provenite din ambalaje, fie pentru transferarea acestei responsabilitati
unui operator economic autorizat decatre Ministerul Mediului siDezvoltarii Durabile. Aceastadin
urma solutie a fost adoptatade un numar foarte marede companii din domeniul FMCG:
producatori si importatoride bunuri de larg consum, dar si de lanturi internationale si nationale de
retail.

6. Externalizarea serviciului, o solutie eficienta de indeplinire a obiectivelor


In acest sens, un grup de companii care activeaza in Romania au luat initiativa
implementarii unui sistem european ca o solutie de valorificare si reciclare a ambalajelor si
deseurilor din ambalaje. La sfarsitul anului 2003, a fost constituita Eco Rom Ambalaje, o
societate similara celor din statele membre in Uniunea Europeana, afiliate la sistemul Grunne
Punkt. Fondatorii Eco Rom Ambalaje sunt companii romanesti si straine: Argus, Ball Packaging
Europe, Heineken Romania, Coca-Cola HBC Romania, Munplast, Quadrant Amroq Beverages,
Romaqua Group, Tetra Pak, Mars Romania, Chipita Romania, Unilever South Central Europe si
Loulis.
In ce consta acest sistem european Grunne Punckt, realizat i in Romania?

Eco-Rom Ambalaje preia din sarcina operatorilor economici care introduc pe piata
produse ambalate, pe baza de contract, responsabilitatea organizarii activitatii de valorificare si
reciclare a deseurilor de ambalaje si de raportare a indeplinirii obiectivelor legale. In 2006, Eco
Rom Ambalaje avea nu mai putin de 669 de clienti, considerati actionari cu drepturi egale in
companie. Numarul mare de companii care s-au afiliat acestui sistem se explica prin faptul ca
asocierea le permite sa gestioneze mai eficient si cu niste costuri mai mici problema deseurilor
decat daca ar fi facut-o in mod individual. Daca isi transfera responsabilitatile catre Eco Rom
Ambalaje, in functie de tipul de material cu care vine pe piata (hartie/carton, plastic, sticla, metal
sau lemn), o companie beneficiaza efectiv de reducerea
costurilor cu procente cuprinse intre 70-90% fata de
plata contributiei legale la Fondul de Mediu.
Sistemul se completeaza prin incheierea de catre Eco
Rom Ambalaje a unor contracte de prestari servicii cu
operatorii de salubritate, de la care preia deseurile de
ambalaje, precum si cu autoritati locale de autorizare a
activitatii de colectare selectiva.
Odata selectate pe categorii de materiale, deseurile
pleaca mai departe catre reciclatori unde sunt reciclate.
In acest fel, ambalajele ajung de la producator, pe piata
si apoi la reciclare, iar compania isi indeplineste obiectivele impuse de legislatie.
Eco Rom, prin partenerii sai (firme de salubrizare), pune la dispozitia clientilor
infrastructura necesara pentru colectarea si depozitarea selectiva a deseurilor (containere speciale
si, eventual, press containere - containere care au rolul de a diminua volumul deseurilor, astfel
incat frecventa de ridicare sa fie mai mica, ceea ce insemana si costuri de operare reduse
semnificativ pentru acel operator de salubritate responsabil de colectarea deseurilor). Obligatiile
clientului Eco Rom este de a raporta cantitatile de ambalaje puse pe piata luna de luna si de a
onora plata facturii conform tarifului pe tip de material. Tariful serviciilor practicate de Eco Rom
este aprobat si modificat de autoritatea pentru protectia mediului si este acelasi pentru toti clientii
companiei, indiferent de cantitatea de ambalaje pusa pe piata. Exista un tarif pentru masa
plastica, unul pentru hartie, unul pentru lemn, altul pentru metal si altul pentru sticla.
Pe propria raspundere, o solutie nefunctionala in practica
Eco Rom Ambalaje preia, in baza aceluiasi contract incheiat cu operatorul economic, si
responsabilitatea raportarii catre autoritatile de mediu a tuturor datelor privind cantitatea de
deseuri puse pe piata si modul in care operatorul economic respectiv a indeplinit obiectivele de
valorificare si reciclare impuse pe fiecare tip de material in parte. A doua varianta permisa de
legislatia in vigoare este ca operatorii economici vizati sa-si indeplineasca obiectivele legale de
colectare si reciclare cu forte proprii si tot asa sa raporteze lunar datele catre autoritatile de
mediu. Agentul economic trebuie sa-si urmareasca, in acest caz, doar propriile ambalaje in piata.
Cu alte cuvinte, compania respectiva ar trebui sa urmareasca traseul ambalajului la nivel
national, iar pentru aceasta trebuie sa puna la punct un mecanism de urmarire si colectare. Cum?
Producatorul de bunuri ambalate sau importatorul poate sa trateze cu operatorul de salubritate

care colecteaza deseurile din fiecare sector, respectiv judet si sa-i ceara acestuia sa-i selecteze din
deseurile totale colectate doar ambalajele sale. Este un serviciu pe care operatorul de salubrizare
il va taxa scump.
Dupa colectarea selectiva a ambalajelor, agentul economic in cauza trebuie sa organizeze si
urmatoarele etape, respectiv valorificarea si recilcarea deseurilor colectate si raportarea datelor
obtinute catre autoritati. Toate aceste etape presupun contactarea unei companii de reciclare,
vanzare a deseurilor etc.
Daca si aceasta problema este rezolvata,
compania trebuie sa delege o persoana care sa se
ocupe de raportarile lunare obligatorii catre
autoritatile de mediu si de gestionarea relatiei cu
partenerii sai (companii de selectare a deseurilor,
companii de salubrizare sau de transport etc.). In
practica, solutia nu functioneaza din cauza costurilor ridicate si a gradului de dificultate in
gestionarea aplicarii ei.
Mai simplu, varianta gestionarii cu resurse proprii a deseurilor din ambalaje presupune
incheierea unui contract cu o companie de salubrizare care poate sa ridice ambalajele selectate
deja pe tipuri de materiale fie de un alt operator, care este prima interfata cu firma de salubrizare,
fie de agentul economic respectiv.
Un alt motiv pentru care companiile au preferat sa se asocieze si au gasit aceasta solutie
ca fiind cea mai eficienta este faptul ca realizarea obiectivelor prin forte proprii presupune riscuri
greu de controlat de catre o companie. In Romania, pentru a obtine costuri rezonabile companiile
se asociaza si reusesc astfel sa mentina sub control cheltuielile alocate pentru indeplinirea
obiectivelor legale privind colectarea, valorificarea si reciclarea deseurilor. Cel putin pana ce
piata deseurilor se va mai aseza si vom putea vorbi si de o concurenta reala in zona reciclatorilor,
solutia asocierii pare cea mai rezonabila, cel putin din punct de vedere al raportului
eficienta/costuri.
Colectarea selectiva a deseurilor este solutia la indemana tuturor si presupune depozitarea
deseurilor in locuri special amenajate in vederea reciclarii. Conform HG 621/ 2006 ( completata
si modificata prin 1872/2006 ) institutiile publice, asociatiile, fundatiile, persoanele fizice sunt
obligate sa colecteze selectiv deseurile de ambalaje in containere diferite, inscriptionate in mod
corespunzator si amplasate in locuri speciale accesibile cetatenilor.

Culorile, pentru identificarea containerelor si recipientelor destinate colectarii selective a


deseurilor de ambalaje, conform ordinului 1121 din 5 ianuarie 2006 sunt:
Sticla alba

Sticla colorata

Hartie si Carton

Metal si Mase Plastice

Alb

Verde

Albastru

Galben

Printre obiectivele privind valorificarea sau incinerarea in instalatii de incinerare cu


recuperare de energie si, respectiv, reciclarea deseurilor de ambalaje ce trebuie atinse la nivel
national prevazute se afla valorificarea sau incinerarea in instalatii de incinerare cu recuperare de
energie a minimum 50% din greutatea deseurilor de ambalaje, (pana la data de 31 decembrie
2011). Se are in vedere si valorificarea sau incinerarea in instalatii de incinerare cu recuperare de
energie a minimum 60% din greutatea deseurilor de ambalaje (pana la data de 31 decembrie
2013), precum si reciclarea a minimum 25% din greutatea totala a materialelor de ambalaj
continute in deseurile de ambalaj, cu minimum 15% pentru sticla, hartie/carton si pentru metal,
din greutatea fiecarui tip de material continut in deseurile de ambalaj (pana la data de 31
decembrie 2006).
Totodata, actul normativ prevedea reciclarea a minimum 60% pentru hartie/carton si
minimum 50% pentru metal, din greutatea fiecarui tip de material continut in deseurile de
ambalaj, pana la data de 31 decembrie 2008, dar si reciclarea a minimum 15% pentru plastic si
pentru lemn, din greutatea fiecarui tip de material continut in deseurile de ambalaj, pana la data
de 31 decembrie 2011.

7. Legislatie
Legislatia privind gestionarea deeurilor este bogata. In februarie 2008 la nivel european
acquis-ul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene. Pentru aderarea la
Uniunea Europeana Romania a trebuit sa implementeze in legislatia sa aceste directive.
Principalele directive sunt:

Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 5 aprilie 2006


privind deeurile

Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deeurile periculoase (modificata prin


Directiva Consiliului 94/31/CE)

Directiva 94/62/CE privind ambalajele i deeurile de ambalaje (modificata de Directiva


Parlamentului European i a Consiliului 2004/12/CE)

Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deeurilor

Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deeurilor

Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deeurile de echipamente electrice i


electronice

Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restrictionarea utilizarii anumitor substante


periculoase in echipamentele electrice i electronice

Directiva Parlamentului European i Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase


din uz

Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificata de Directiva


Consiliului 87/101/CEE)

Directiva 2006/66/CE privind bateriile i acumulatorii i deeurile de baterii i


acumulatori

Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor

Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor i trifenililor policlorurati


(PCB i PCT)

Directiva Consiliului 86/278/CEE privind protectia mediului i in particular a solurilor


cand se utilizeaza namoluri provenite din epurare in agricultura

In februarie 2008, dintre cele 29 directive, 21 erau complet transpuse in legislatia


romaneasca, 3 erau transpuse partial, iar 5 inca nu erau transpuse. In total un numar de 116 acte
legislative transpuneau aceste directive: legi, hotarari de guvern, ordonante de urgenta ale
guvernului i ordine emise de Ministerul Mediului i Dezvoltarii Durabile (MMDD, fost
Ministerul Mediului i Gospodaririi Apelor MMGA, fost Ministerul Apelor i Protectiei
Mediului MAPM), Ministerul Economiei i Finantelor (MEF, fost Ministerul Economiei i
Comertului MEC) i Ministerul Transporturilor (MT, fost Ministerul Transporturilor i
Telecomunicatiilor MTCT).Actual aceasta transpunere este completa.

8. Concluzii
Importanta reciclarii
Reciclarea selectiva a deseurilor este un aspect important al economiei nationale si un
indicator fidel al eficientei. Daca tarile din vestul Europei reusesc sa recicleze pana la 80% din
deseuri , asa cum este cazul Belgiei, in Romania lucrurile se misca mai greu romanul de rand

nereusind sa inteleaga de ce nu poate arunca gunoiul oriunde. Educatia precara, lipsa amenzilor
si toleranta politiei fata de comportamentul rudimentar al multora dintre noi lasa urme adanci pe
strazile din oras. Mizeria este stransa de vant prin colturile adapostite iar munca celor de la
salubritate devine inutila atata timp cat lumea arunca chistoace, ambalaje, PET-uri si hartii
oriunde numai la cos nu.
Deseurile costa foarte multi bani mai ales daca sunt trimise la groapa de gunoi. Daca pana
acum 20-30 de ani majoritatea deseurilor se degradau in termen de maximum 30 de ani acum
lucrurile stau un pic diferit. PET-urile rezista 400-500 de ani in natura, daca Mihai Viteazu
folosea PET-uri noi acum le-am fi gasit pe campuri. De fiecare data cand se arunca un deseu ce
poate fi reciclat practic se arunca la gunoi bani. Sumele ce se pot strange din prelucrarea
deseurilor sunt imense. Daca fiecare roman ar colecta selectiv deseuri in valoare de 1 euro in
fiecare luna intr-un an produsul brut al Romaniei ar creste cu 276 milioane de euro. Totusi cateva
exemple bune exista.
SC VRANCART SA Adjud recicleaza in prezent peste 25% din totalul de maculatura colectat
la nivel national, fiind cel mai important reciclator de deseuri pe baza de fibre celulozice si nu
numai, fiind un important depoluator al Romaniei, fapt dovedit si de cantitatea mare de
maculatura reciclata zilnic, aproximativ 300 to de deseuri de hartie si carton. Cu alte cuvinte
VRANCART nu se mai duce in padure sa taie copaci ci prefera sa recicleze maculatura colectata
de romanii cu simt civic. Activitatea lor inseamna enorm de mult pentru mediu si economie.
Dozele de aluminiu reprezinta un alt deseu cu valoare comerciala mare, in prezent tona de
aluminiu este evaluata la peste 1000 de dolari pe bursa de la Londra. Fiecare doza de aluminiu
aruncata la intamplare inseamna bani aruncati in vant.
Deseurile care se pot recupera consta de regula in ambalaje dar si in baterii sau
electrocasnice. Se recicleaza toate metalele, PET-urile, hartia si sticla. Obtinerea granulelor din
sticle, geamuri sau borcane ce ajung de regula la gunoi consuma mai putina energie si inseamna
un cost mai mic pentru societatile din aceasta industrie. Prin reciclarea unei tone de sticla se
economisesc 1.2 tone de materii prime ( soda, nisip). Sticla poate fi reciclata la nesfarsit fara sa
isi piarda din calitati.

Stiati ca?
Din 10 pet-uri reciclate se poate fabrica un tricou sau un metru patrat de covor?
Cu fiecare tona de plastic reciclat se economisesc intre 700 si 800 kg de petrol brut.
Din 50 pet-uri se poate face un pulover?
Este nevoie de un copac de 15 ani pentru a produce 700 de pungi de hartie?
Fiecare tona de hartie reciclata poate salva 17 copaci?
Hartia si cartonul pot reciclate doar de 10 ori?

Daca reciclam o doza de aluminiu vom economisi energie suficienta pentru producerea altor 20
de doze reciclate.
Aluminiul este 100%reciclabil?
O tona de otel reciclat inseamna mai mult de o tona de minereu de fier economisit?
Un televizor poate functiona trei ore in continuu cu energia economisita prin reciclarea unei cutii
de aluminiu?
Pentru fabricarea unei tone de aluminiu sunt necesare 4 tone de bauxita?

Bibliografie :
-

http://www.magazinulprogresiv.ro/articol/2578/Gestionarea_deseurilor_din_ambalaje_res
ponsabilitatea_comerciantului.html ;

http://ecolight-paper.ro/ghid-de-gestionare-deseuri;

http://www.revista-piata.ro/Solutii_pentru_gestionarea_deseurilor_din_ambalajeid4232.html;

http://www eco-rom.ro;
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/dezbatere-publica-privind-gestionareadeseurilor-de-ambalaje-137218.html;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor