Fitoremedierea Solului

Fitoremedierea se refera la bioremedierea botanica si implica utilizarea plantelor verzi pentru

decontaminarea solurilor,apelor si aerului. Este o tehnologie care poate fi aplicata atat
poluantilor organici cat si poluantilor anorganici (metale mai ales) prezenti in sol, apa sau aer.
Tehnicile de fitoremediere pot oferi singura cale eficienta de refacere a sutelor de mii de km2
de sol si ape poluate in urma activitatilor umane, constituind o alternativa ieftina si ecologica a
metodelor fizice de remediere, distructive pentru mediu, folosite curent.
Ideea utilizarii plantelor ce acumuleaza metale, pentru înlaturarea selectiva si reciclare meta-
lelor aflate în exces în mediu, a fost întrodusă în 1983, a castigat interes deosebit în anii 90 și a
fost examinată tot mai mult ca o tehnologie practică,puțin costisitoare comparativ cu metodele
clasice de înlocuire sau spălare a solurilor poluate.
Scenariul ideal pentru fitoremedierea poluanților elementari implica extracție, translocarea
cationilor toxici sau oxianionilor în țesuturile supraterane și recoltarea acestora, conversia ele-
mentelor în rădăcini pentru prevenirea percolării din zona poluată.Unii autori propun utilizarea
concomitentă a amendamentelor chimice(carbonat de calciu, fosfati, oxizi de fier și de man-
gan, zeoliți) și plantelor pentru transformarea contaminanților în forme inaccesibile și stabile.
Fitoremedierea se referă la capacitatea naturală a anumitor plante numite hiperacumulatori la
bioacumulare, degradare sau să facă contaminanți inofensivi în sol, apa sau aer.
Din punct de vedere al fitoremedierii planta poate fi considerată ca fiind un sistem de pom-
pare și tratare care poate preveni răspândirea contaminării solurilor. Contaminanți, cum ar fi de
metale, pesticide, solvenți, explozibili, țiței au fost diminuate în proiectele de fitoremediere din
întreaga lume.
Plantele cu potențial de fitoremediere mare pot fi speciile din flora spontana ce cresc în lo-
curi poluate sau plantele cultivate care au trăsături specifice,determinate de mediul poluant.
Poluanții pot fi absorbiți în plante prin câteva procese naturale biofizice si biochimice, si anu-
me prin: absorbție,transport, translocare, hiperacumulare si transformare.
Fitoremedierea este considerată o tehnologie care protejează mediul perturbator, spre deo-
sebire de metode de curatire mecanice, cum ar fi excavare sol sau de pompare a apelor
subterane poluate. În ultimii 20 de ani, această tehnologie a devenit tot mai populară și a
fost folosită pentru soluri contaminate cu plumb, uraniu, precum si arsen.
Cu toate acestea, un dezavantaj major al fitoremedierii este ca acesta necesita un angajament
pe termen lung deoarece procesul este dependent de creșterea plantelor, toleranța la toxicitate
și capacitate de bioacumulare.
 Fitoremedierea solului poate fi limitată de:
-Adâncimea zonei de tratare care este determinată de plantele folosite în fitoremediere. In
majoritatea cazurilor, acest procedeu poate fi folosit pe solurile de mică adâncime.
-Concentrațiile mari de substanțe periculoase pot fi toxice pentru plante.
-Comporta aceleași limite de transfer în masa ca alte biotratamente
-Uneori se poate face doar în anumite sezoane, în funcție de locații.
-Poate transfera poluanții între medii, cum ar fi de exemplu din sol în aer.
-Nu este eficient pentru poluanții puternic absorbiți (cum ar fi PCB) și cei absorbiți slab.
-Toxicitatea și biodisponibilitatea produșilor de degradare nu sunt întotdeauna cunoscute.
- Produșii pot fi mobilizați în apele subterane sau bioacumulați în animale.
Avantaje:
-costul fitoremediere este mai mic decât cel al procesele tradiționale, atât în situ și ex situ
-impact redus asupra mediului
-plantele pot fi ușor monitorizate
-posibilitatea de recuperare și re-utilizarea de metale prețioase
Dintre dezavantajele fitoremedierii se pot menționa:
• limitarea adâncimii zonei tratate în funcție de plantele utilizate - în majoritatea cazurilor
procedeul este aplicabil pentru poluanți aflați aproape de suprafața;
• concentrații ridicate de materiale periculoase pot fi toxice pentru plante;
• prezintă aceleași limitări privind transferul de masă ca și celelalte tehnologii de bioremediere;
• poate avea caracter sezonier, depinzând de locația geografică a ariei supuse bioremedierii;
• poate transfera poluanții între diverse medii (din sol în aer,de ex.); nu este eficiența pentru
contaminanții puternic absorbiți, cum ar fi PCB;
• toxicitatea și biodisponibilitatea produșilor de biodegradare nu este întotdeauna cunoscută
• produșii de biodegradare pot fi mobilizați în apa freatică sau se pot bioacumula în regnul
animal, prin intermediul lanțului trofic;
• fiind încă în faza demonstrativă, este relativ nefamiliar forurilor legislative.
 Tipuri de fitoremediere:
Sub denumirea generală de fitoremediere sunt cuprinse acele procese care utilizeaza plantele
pentru îndepartarea,transferul, stabilizarea și distrugerea contaminantilor din sol, apa, sedi-
mente. Metodele de fitoremediere oferă un potentțal semnificativ pentru anumite aplicații și
permit remedierea unor situri mult mai mari decat ar fi posibil în cazul utilizării unor tehnolo-
gii tradiționale de remediere.
Un număr mare de specii de plante (peste 400 la ora actuala), începând cu ferigile pteridofite
și terminând cu angiosperme ca floarea-soarelui sau plopul, pot fi utilizate pentru îndepartarea
poluantilor prin intermediul mai multor mecanisme.
Mecanismele fitoremedierii include:
1. biodegradarea intensificata în rizosfera (rizodegradarea),
2. fitoextractia (fitoacumularea),
3. fitodegradarea
4. fitostabilizarea.
1. Rizodegradarea are loc în porțiunea de sol care înconjoară rădăcinile plantelor. Substantele
naturale eliberate de rădăcinile plantelor servesc drept substrat pentru microrganismele
prezente în rizosfera, accelerând astfel degradarea contaminantilor.
Rădăcinile plantelor afânează solul, lăsând loc pentru transportul apei și aerare. Acest proces
tinde să împinga apa către zona de suprafață și să deshidrateze zonele saturate mai joase.
2. Fitoextractia este procesul prin care rădăcinile plantelor absorb împreună cu apa și
nutrienții și contaminanții din sol (metalele, in special). Contaminantii nu sunt distrusi, dar
se acumuleaza in radacinile, tulpinile si frunzele plantelor, care pot fi recoltate în vederea
îndepărtării si distrugerii contaminantilor. Procesul de extractie depinde de abilitatea
plantelor de a crește în soluri cu concentratii ridicate de metale si de capacitatea acestora de
a extrage din sol metalele în conditiile climaterice specifice solului respectiv. Pentru fitoex-
tracție se pot folosi fie plante cu capacitate naturala exceptionala de a acumula metale,asa
numitii hiperacumulatori, fie plante care produc cantitati ridicate de biomasa (porumb, orz,
mazare, ovaz, orez, mustar indian) asistate chimic cu adaosuri de substante care îmbună-
tățesc capacitatea de extractie a metalelor. Adaosurile de acid citric, acid oxalic, acid galic,
acid vanilic, chelatizanti clasici ca etilendiaminotetraacetat - EDTA și dietilentriamino-
pentacetat - DTPA sau chelatizanti biodegradabili ca etilendiaminodisuccinat— EDDS,
metilglicindiacetat — MGDA imbunatatesc substantial extractia din sol a Zn, Cd, Cu si Ni.
Aceste adaosuri prezintă însă riscul de a mobiliza metalele in apele subterane. Numarul
hiperacumulatorilor în regnul vegetal este redus: circa 400 de specii de plante vasculare, marea
majoritate prezentând o afinitate deosebita pentru Ni. Prin definitie, hiperacumulatorii
 trebuie să acumuleze cel puțin 100 mg/g Cd sau As, 1000 mg/g Co, Cu, Cr, Ni sau Pb,
10000 mg/g Mn sau Ni. Anumite specii de ferigi prezinta o capacitate deosebita de
acumulare pentru As —până la 23000 mg/kg in lastarii speciei Pteris vitata. Hrisca
obisnuita (Fagopyrum esculentum Moench) poate acumula în tulpini până la 4200 mg/kg
Pb, fiind prima specie hiperacumulatoare de Pb care are si o productivitate ridicata în
biomasa. Alte plante cu potential pentru fitoextractie sunt cele din genul Brassica:
Brassica juncea (mustarul indian) pentru Cd, Cr(VI), Cs, Cu, Ni, Pb, U, Zn, Brassica
napus (napul) pentru Pb, Se, Zn, Brassica oleracea (varza ornamentala) pentru Cs, Ni, As,
Tl.
Extractia Hg biodisponibil din sol se poate realiza cu orz, grau,lupin galben (Lupinus luteus),
iarba câinelui (Cynodon dactylon).
3. Fitodegradarea este procesul de metabolizare a contaminanților în țesuturile vegetale.
Plantele produc enzime(dehalogenaze, oxigenaze) care favorizeaza degradarea catalitica a
contaminantilor ajunsi în tesutul vegetal. Este studiata posibilitatea degradarii concomitente
a compusilor aromatici si a compusilor alifatici clorurati prin aceasta metoda.
4. Fitostabilizarea este procesul bazat pe capacitatea anumitor plante de a produce compusi
chimici care pot lega, la interfata radacina - sol, intr-o forma inactiva, cantitati importante
de compusi toxici (îndeosebi metale grele), împiedicand astfel raspandirea lor în apele
subterane sau în alte medii. Uzual, solul supus fitostabilizarii este arat, tratat cu diverse
amendamente pentru fixarea rapida a metalelor (var, ingrasaminte fosfatice,oxihidroxizi de
Fe sau Mn, minerale argiloase etc.), dupa care este însămânțat cu plante cunoscute ca slabi
translocatori ai metalelor, astfel încat acestea sa nu ajunga în partile plantei care pot fi
consumate de animale. Iarba vantului (Agrostis tenuis) si paiutul rosu (Festuca rubra) sunt
folosite in aplicatii comerciale pentru fitostabilizarea solurilor contaminate cu Pb, Zn sau
Cu.
Rizofiltrare a este similara fitoacumularii, cu observatia ca se aplica doar efluentilor lichizi.
Plantele sunt crescute fara sol și sunt transportate în ariile contaminate. Pe masura ce radacinile
se satureaza cu contaminanti, se recolteaza si se depoziteaza.
Fitovolatilizarea este procesul prin care plantele absorb apa contaminata cu compusi organici
pe care ăi elimină apoi în atmosfera prin intermediul frunzelor. Si unele metale (Hg, As, Se)
pot fi eliminate sub forma de compusi gazosi, dar toxicitatea acestora pune la îndoiala
eficacitatea acestei metode. Plante de tutun (Nicotiana tabacum) modificate genetic au fost
utilizate pentru sorbtia mercurului si a metilmercurului din sol, urmata de eliberarea acestora în
atmosfera ca oxid de mercur.
Influenta hidraulica este procesul prin care arborii în special faciliteaza procesele de
remediere,țânfluentand mișcarea apei din panza freatica. Arborii actioneaza ca pompe
 naturale atunci când rădăcinile lor ajung sub oglinda apei freatice, stabilind o retea densa de
radacini care preiau cantitati importante de apa. Spre exemplu, o specie de plop (Populus
deltoides) ajunsa la maturitate poate absorbi pana la 1,3 m3 de apa zilnic.
În concluzie se poate defini fitoremedierea ca procesul de utilizare in situ a plantelor vii
pentru tratarea solurilor, namolurilor si apelor subterane, prin indepartarea, degradarea sau
imobilizarea poluantilor existenti. Tehnicile de fitoremediere sunt potrivite pentru ariile in care
contaminarea este de nivel scăzut pana la moderat, suficient de aproape de suprafata, si într-o
zona puăin adaâncă. Cu aceste limitari, fitoremedirea poate fi aplicata pentru diferitelor
categorii de poluanti: metale, pesticide, solventi, explozivi, titei brut, HAP, diferiti compusi
organici,scurgeri de la depozitarea deseurilor menajere.
Specia vegetala frecvent utilizata în proiectele de fitoremediere este deocamdata plopul. Acest
arbore creste rapid, poate supravietui in conditii climaterice variate, iar in comparatie cu alte
specii poate extrage cantitati mari de apa din acvifere sau din sol, extragand astfel si poluantii
solubilizati din mediul contaminat.
Fitoremedierea este o tehnologie noua, înca iî faza de dezvoltare, aplicatiile sale practice fiind
relativ recente. Primele cercetari s-au facut la inceputul anilor 1990, o serie de tehnici fiind
aplicate cu rezultate rezonabile în unele situri poluate.
Fitoremediere-Rolul geneticii
Sistemul planta-sol-poluant este determinat de o combinatie complicata de factori chimici,bio-
chimici,fizici și biofizici care pot juca un rol important in in determinarea solutiei ce vizeaza o
anumita problema de fitoremediere. Programe de reproduc ie ş ţ i a ingineriei genetice sunt
metode puternice pentru îmbun t irea capacit ii de ă ăţ ăţ
fitoremediere naturala, sau pentru introducerea de noi capabilit i ăţ
în plante.
Genele pentru fitoremediere pot proveni dintr-un microorganism sau pot fi transferate de la o
plantă la un alt soi mai bine adaptat la condi iile de mediu. De exemplu, genele de codificare a
unui nitroreductator de la o bacterie au fost incluse în tutun şi a ar tat eliminarea mai rapid a
TNT şi rezistenţă sporit la efectele toxice ale TNT .
Cercetatorii au descoperit, de asemenea, un mecanism în centralele care le permite să se
dezvolte chiar şi atunci când concentrația de poluare în sol nu este letal pentru non-tratate cu
plante. Permite plantelor de a tolera concentrațiile de poluanți de 500 de ori mai mare decât
plantele netratate, precum şi de a absorbi poluanți mai mult.
 Contaminarea solului cu metale grele
Contaminarea solului cu metale în urma diverselor activitati industriale este la ora actuala o
problema majora de mediu în întreaga lume.Datorita interactiilor intre diferitele compartimente
de mediu contaminantii din sol se redistribuie in toate compartimentele de mediu cu implicatii
asupra bunei functionalitatii a sistemelor biotice naturale si starii de sanatate umana.
Modul in care metalele se distribuie si transformarile suferite depind de proprietatile fizico-
chimice ale metalelor si de parametrii de mediu. Chimia metalelor in mediu influenteaza in
mod puternic starea lor si efectele pe care le au asupra receptorilor umani si ecologici
Toxocinetica si toxodinamica metalelor depinde de metal, de forma sau compusii metalului, si
de abilitatea organismului de a regla sau stoca metalul.
De fapt,metalele grele au toxicitate semnificativă pentru om,animale,plante şimicroorganisme.
Mai mult decât atât, metalele grele, nu sunt supuse unor procese de degradare şi, prin urmare,
rămân practic la infinit în mediu, cu toate că biodisponibilitatea acestor substanțe chimice pot
schimba considerabil în funcție de interacțiunile lor cu elementele constitutive de sol diferite.
Printre tehnologiile de reabilitare cea mai răspândită în depoluare solului contaminat cu metal
este fitoremedierea in situ cu costuri mici ,tehnologie de impact care a primit o atentie
primordiala în ultimii cincisprezece ani, datorită naturii sale ecologice.
Fitoremedierea solului contaminat cu metal include două procese principale:
Fitostabilizarea - care constă în imobilizarea de metale în sol sau de rădăcini, reducând astfel
mobilitatea lor şi biodisponibilitatea.
Fitoextractia - care identifică procesul de absorbţie a contaminanților din sol şi translocarea
lor din rădăcini în porțiunea deasupra solului din plante.
Avantaje:
Principalul avantaj al fitoextractiei este mediul.Metodele tradiționale, care sunt utilizate pentru
curatarea solului contaminat cu metale grele perturba structura solului şi reduce productivitatea
solului, în timp ce fitoextractia poate curăța solul, fără a provoca nici un fel de dauna calităiții
lui. Un alt avantaj al fitoextractiei este faptul că este mai puțin costisitoare decât orice alt
proces.
Dezavantaje: Deoarece acest proces este controlat de plante, este nevoie de mai mult timp
decât au nevoie alte metode. Pentru a atinge o buna eficienta a fitoremedierii, plantele ar
trebui să acumuleze cantități mari de metale grele, şi trebuie să producă o cantitate mare de
biomasă în condiții de contaminare. Utilizarea de hyperaccumulators erbacee, selectat de
specii lemnoase, care sunt rezistente la metal şi au un ritm rapid de creştere, un sistem cu rădă-
cină adâncă , poate fi benefic pentru depoluarea solului.
Cu toate acestea, doar câteva studii sunt prezente în literatura de specialitate, cele mai multe
dintre ele sunt cu privire la utilizarea de plop si salcie pentru solul poluat cu cadmiu.
Multe plante, cum ar fi instalațiile de muştar, pennycress alpine şi talpa-gâştei s-au dovedit a
fi de succes la hiperacumularea contaminanților la sit-uri de deşeuri toxice.
Pennycress alpine
Planta ce are rolul de a tolera şi de a ridica toxinele din sol.Pennycress alpine poate absorbi
nivele ridicate de cadmiu şi zinc din sol. Atunci când compostul este aplicat la sol contaminat
în cazul în care pennycress alpin este cultivat, fitotoxicitatea scade chiar mai mult.
Indiferent de mecanism, efectul a fost documentat într-o serie de studii. In anul 1997 studiul a
folosit pennycress alpine, pentru a elimina zinc şi cadmiu de pe un site puternic contaminat din
Pennsylvania.
Principalele surse de poluare cu plumb si cadmiu în România sunt industria metalurgiei
neferoase (Copsa Mica, Baia Mare, Zlatna)
Plumbul este unul din metalele grele, în jurul caruia sunt multe discutii si el, conform
hotărârii organizației internaționale de ocrotire a sanatatii, este atribuit primilor indici de
evaluare a poluării mediului ambiant.
Pentru decontaminarea unui sol contaminat cu plumb se poate folosi cu bune rezultate cultura
de Brassica juncea în condițiile administrării de amendamente sintetice de tipul EDTA.
Concentrațiile de plumb în țesuturile plantelor sunt direct proporționale cu concentratiile de
plumb din sol. EDTA (acid etilen diamino tetraacetic) poate deasemenea să îmbunătățească
acumularea de Cd,Cu, Ni si Zn.Pentru solurile contaminate cu plumb se mai pot folosi culturi
de Pisum Sativum (mazare) și porumb (Zea Mays).

Pisum Sativum
 Zea Mays

Brassica juncea

Pentru solurile contaminate cu uraniu se pot utiliza ca amendamente acizi organici de tipul:
acid citric,acid acetic,acid malic.
Acidul citric are capacitatea cea mai buna de a mobiliza uraniul din sol si de a determina
absorbtia acestuia in tesuturile plantelor de Brassica juncea.
Toxicitatea acestor metale ca și a cromului, seleniului si arseniului, manifestata asupra
plantelor ,poate fi redusa prin reactii chimice de reducere si prin incorporarea elementelor din
structura unui compus organic.
Acumularea metalelor în frunzele plantelor nu este un proces ce se desfasoara in mod omogen.
De exemplu ,concentratia de Ni în plantele de Thlaspi
montanum este variabila în functie de tipul de tesut in care se acumuleaza.
Plantele din familia Arabidopsis ,Nicotina tabacum au o buna toleranta la ionii metalici dar
mai ales la Zn.

În privința procesului de utlizare rațională a solului și de a nu-l contamina am efectuat un

proiect de investigație. Acest proiect l-am numit:
Vertical ECO-Garden 365
Proiectul prezintă un o carcasă cu înălțimea circa 1,25 m care servește drept recipient
pentru sol și execută funcția de suport pentru restul aparatelor incluse în sistem. Sistemul
este compus din: pompă, sistem de irigație, sensori de temperatură a apei, solului,
mediului, sensori de umiditate a solului și aerului, micro-controler Arduino MEGA, lămpi
led pentru iluminarea plantelor(imitarea luminii solare, anume lungimea de undă ce
sporește fotosinteza) și sporirea vitezei de creștere prin, indicatori led, placă cu releu dublu,
semnalizator sonor și ecran LCD pentru afișarea informației, buton și modul de calculare a
timpului real.
Originalitatea și avatajul proiectului constă în creșterea verticală a plantelor cu toate că
semințile sunt plantate pe părțile laterale ale carcasei și nu în ultimul rând sistemul
autonom de irigație și iluminare, ceea ce face ca productivitatea plantelor să fie maximală
indiferent de anotimp.
Scopul proiectul este asigurarea creșterii plantelor dorite cu minimă atenție, productivitate
maximă de oxigen și opurtunitatea de a obține oarecare culturi sau favorizarea plantelor
decoarative într-un spațiu maximal de compact și cu un design original.
Vertical ECO-Garden 365 oferă opțiunea de a planta orice tip de plantă cu diferite
necesități de irigare sau luminozitate deoarece, sistemul este flexibil și pot fi setați diferiți
parametri. Un mare avantaj este posibilitate de modificare a sistemului pentru orice tip de
reprezentant vegetal spre exemplu plante cățărătoare sau târâtoare.
Eficacitatea proiectului este confirmată de faptul că în Vertical ECO-Garden cresc
simultan: un ananas, rucola, salată, spanac și rucola cu semințe anterior înghețate
(experiment), și se utilizează spatial vertical.
Plantele sunt crescute în condiții de cameră cu ajutorul sistemului autonom fără utilizare
a oricăror stimulanți chimici. Ca rezultat, vor fi produse naturale fără chimizare și perfect
comestibile.
Mica grădină se ține de principiul “Tot ce e simplu este genial” și cu resurse minime poate
oferi rezultate maxime. Anul împrejur putem avea legume proaspete, sau chiar face un
bussines prin comercializarea verdețurilor 365 din 365 zile. Întregul sistem se bazează pe
un microcontroler programt în limbajul C.
 UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Biologie și Pedologie

Proiect de
investigație

Balan Diana- student masterand

Sp. Managementul Mediului
Anul II
Coordonator- Dudnicenco Tatiana