Universitatea :Gheorghe Asachi Iasi

Facultatea:Inginerie Chimica si Protectia Mediului

Sectia :Ingineria Mediului

Biotehnologii si Bioremediere

Fitoremedierea solului

Conf.dr.ing. Irina Volf

Fitoremedierea Solului

Fitoremedierea se refera la bioremedierea botanica si implica utilizarea

plantelor verzi pentru decontaminarea solurilor, apelor si aerului. Este o
tehnologie care poate fi aplicata atat poluantilor organici cat si poluantilor
anorganici (metale mai ales) prezenti in sol, apa sau aer.

Tehnicile de fitoremediere pot oferi singura cale eficienta de refacere a sutelor

de mii de km2 de sol si ape poluate in urma activitatilor umane, constituind o
alternativa ieftina si ecologica a metodelor fizice de remediere, distructive
pentru mediu, folosite curent.

Ideea utilizarii plantelor ce acumuleaza metale, pentru inlaturarea selectiva si

reciclarea metalelor aflate in exces in mediu, a fost introdusa in 1983, a castigat
interes deosebit in anii 90 si a fost examinata tot mai mult ca o tehnologie
practica, putin costisitoare comparativ cu metodele clasice de inlocuire sau
spalare a solurilor poluate.

Scenariul ideal pentru fitoremedierea poluantilor elementari implica extractie,

translocarea cationilor toxici sau oxianionilor in tesuturile supraterane si
recoltarea acestora, conversia elementelor in radacini pentru pevenirea
percolarii din zona poluata.

Unii autori propun utilizarea concomitenta a amendamentelor chimice(carbonat

de calciu, fosfati, oxizi de fier si de mangan, zeoliti) si plantelor pentru
transformarea contaminantilor in forme inaccesibile si stabile.

Fitoremedierea se referă la capacitatea naturală a anumitor plante numite

hiperacumulatori la bioacumulare, degradare sau să facă contaminanţi
inofensivi în sol, apă sau aer. (www.sciencedirect.com)
Din punct de vedere al fitoremedierii planta poate fi considerata ca fiind un
sistem de pompare si tratare care poate preveni raspandirea contaminarii
solurilor.

Contaminanţi, cum ar fi de metale, pesticide, solventi, explozibili, ţiţei au fost

diminuate în proiectele de fitoremediere din întreaga lume.

Plantele cu potential de fitoremediere mare pot fi speciile din flora spontana ce

cresc in locuri poluate sau plantele cultivate care au trasaturi
specifice,determinate de mediul poluant.

Poluantii pot fi absorbiti in plante prin cateva procese naturale biofizice si

biochimice, si anume prin: absorbtie, transport, translocare, hiperacumulare si
transformare.

Fitoremedierea este consideratao tehnologie care protejează mediul

perturbator, spre deosebire de metode de Curăţire mecanice, cum ar fi excavare
sol sau de pompare a apelor subterane poluate. În ultimii 20 de ani, aceasta
tehnologie a devenit tot mai populara şi a fost folosita pentru soluri
contaminate cu plumb, uraniu, precum şi arsen.

Cu toate acestea, un dezavantaj major al fitoremedierii este că acesta necesită

un angajament pe termen lung deoarece procesul este dependent de creşterea
plantelor, toleranta la toxicitate şi capacitate de bioacumulare.
Fitoremedierea solului poate fi limitată de:

-Adancimea zonei de tratare care este determinată de plantele folosite in

fitoremediere. In majoritatea cazurilor, acest procedeu poate fi folosit pe
solurile de mică adancime.
-Concentratiile mari de substante periculoase pot fi toxice pentru plante.
-Comportă aceleaşi limite de transfer in masă ca alte biotratamente
-Uneori se poate face doar in anumite sezoane, in functie de locatii.
-Poate transfera poluantii intre medii, cum ar fi de exemplu din sol in aer.
-Nu este eficient pentru poluantii puternic absorbiti (cum ar fi PCB) şi cei
absorbiti slab.
-Toxicitatea şi biodisponibilitatea produşilor de degradare nu sunt intotdeauna
cunoscute.
- Produşii pot fi mobilizati in apele subterane sau bioacumulati in animale.

Avantajele

-costul fitoremediere este mai mic decât cel al procesele traditionale, atât in situ
şi ex situ

-impact redus asupra mediului

-plantele pot fi uşor monitorizate

-posibilitatea de recuperare şi re-utilizarea de metale pretioase (de către

societăţi specializate în "phytomining") (www.sciencedirect.com)
Tipuri de fitoremediere

Fitoextractia: consta in indepartarea metalelor sau a poluantilor organici, din

sol, cu ajutorul plantelor capabile sa acumuleze acesti poluanti in diferitele lor
organe, care apoi sa poata fi recoltate.

Ex: Tutunul absoarbe foarte bine Cd din sol.

Fitodegradarea: consta in utilizarea plantelor capabile de simbioze cu

microorganisme pentru a degrada poluantii organici.

Ex: tricloroetilena este absorbita de catre hibrizii de plop, Populus deltoides si

Populus nigra, care descompun contaminantul in componentele sale
metabolice.

Populus deltoides Populus nigra

Rizofiltrarea: consta in utilizarea radacinilor unor plante pentru a absorbi si

adsorbi poluanti, in special metale din apa.

Ex: floarea soarelui (Helianthus annuus) este capabila sa

indeparteze uraniul radioactiv din sol in proportie de pana
la95% in 24 de ore.(Wikipedia)
Fitofiltrarea: consta in utlizarea plantelor pentru a absorbi elementele din ape.
Diferenta fata da rizofiltrare consta in faptul ca sunt utilizate specii de plante
care au capacitatea de a transloca elemente toxice de la nivelul sistemului
radicular spre organele supraterane.

Fitostabilizarea: consta in utilizarea plantelor in transformarea metalelor din

mediu in forme mai putin toxice, fara a fi indepartate.

Fitovolatilizarea: consta in utilizarea plantelor in scopul volatilizarii poluantilor si

al indepartarii lor din aer.

Ex: volatilizarea mercurului, seleniului prin conversia de la forma stabila la cea

volatila.

Controlul hidraulic: consta in utlizarea plantelor in scopul absorbtiei rapide a

unui volum mare de apa poluata in scopul evitarii infiltrarii acesteia in panza
freatica.

Fitoremediere-Rolul geneticii
Sistemul planta-sol-poluant este determinat de o combinatie complicata de
factori chimici ,biochimici,fizici si biofizici care pot juca un rol important in in
determinarea solutiei ce vizeaza o anumita problema de fitoremediere.

Programe de reproducţie şi a ingineriei genetice sunt metode puternice pentru

îmbunătăţirea capacităţii de fitoremediere naturala, sau pentru introducerea
de noi capabilităţi în plante.

Genele pentru fitoremediere pot proveni dintr-un microorganism sau pot fi

transferate de la o plantă la un alt soi mai bine adaptat la condiţiile de mediu.
De exemplu, genele de codificare a unui nitroreductator de la o bacterie au fost
incluse în tutun şi a arătat eliminarea mai rapidă a TNT şi rezistenţă sporită la
efectele toxice ale TNT .
Cercetatorii au descoperit, de asemenea, un mecanism în centralele care le
permite să se dezvolte chiar şi atunci când concentraţia de poluare în sol este
letală pentru non-tratate cu plante. Permite plantelor de a tolera concentraţiile
de poluanţi de 500 de ori mai mare decât plantele netratate, precum şi de a
absorbi poluanţi mai mult.(www.sciencedirect.com)

Contaminarea solului cu metale grele

Contaminarea solului cu metale in urma diverselor activitati industriale este la
ora actuala o problema majora de mediu in intreaga lume. Datorita interactiilor
intre diferitele compartimente de mediu contaminantii din sol se redistribuie in
toate compartimentele de mediu cu implicatii asupra bunei functionalitatii a
sistemelor biotice naturale si starii de sanatate umana.

Modul in care metalele se distribuie si transformarile suferite depind de

proprietatile fizico-chimice ale metalelor si de parametrii de mediu.
Chimia metalelor in mediu influenteaza in mod puternic starea lor si efectele
pe care le au asupra receptorilor umani si ecologici

Toxocinetica si toxodinamica metalelor depinde de metal, de forma sau

compusii metalului, si de abilitatea organismului de a regla sau stoca metalul.

De fapt, metalele grele au o toxicitate semnificativă pentru om, animale, plante

şi microorganisme.

Mai mult decât atât, metalele grele, nu sunt supuse unor procese de degradare
şi, prin urmare, rămân practic la infinit în mediu, cu toate că biodisponibilitatea
acestor substanţe chimice pot schimba considerabil în funcţie de interacţiunile
lor cu elementele constitutive de sol diferite.

Printre tehnologiile de reabilitare cea mai răspândită in depoluare solului

contaminat cu metaleste fitoremedierea in situ cu costuri mici ,tehnologie de
impact care a primit o atentie primordiala in ultimii cincisprezece ani, datorită
naturii sale ecologice.
Fitoremedierea solului contaminat cu metal include două procese principale:

Fitostabilizarea - care constă în imobilizarea de metale în sol sau de rădăcini,

reducând astfel mobilitatea lor şi biodisponibilitatea.

Fitoextractia - care identifică procesul de absorbţie a contaminanţilor din sol şi

translocarea lor din rădăcini în porţiunea deasupra solului din plante.

Avantaje: Principalul avantaj al fitoextractiei este mediul. Metodele

tradiţionale, care sunt utilizate pentru curatarea solului contaminat cu metale
grele perturba structura solului şi reduce productivitatea solului, în timp ce
fitoextractia poate curăţa solul, fără a provoca nici un fel de dauna calităţii lui.
Un alt avantaj al fitoextractiei este faptul că este mai puţin costisitoare decât
orice alt proces.

Dezavantaje: Deoarece acest proces este controlat de plante, este nevoie de

mai mult timp decât au nevoie alte metode.

Pentru a atinge o buna eficienta a fitoremedierii, plantele ar trebui să

acumuleze cantităţi mari de metale grele, şi trebuie sa produca o cantitate mare
de biomasă în condiţii de contaminare.

Utilizarea de hyperaccumulators erbacee, selectat de specii lemnoase, care sunt

rezistente la metal şi au un ritm rapid de creştere, un sistem cu rădăcină adanca
, poate fi benefică pentru depoluarea solului. Cu toate acestea, doar câteva
studii sunt prezente în literatura de specialitate, cele mai multe dintre ele sunt
cu privire la utilizarea de plop si salcie pentru solul poluat cu cadmiu.

Multe plante, cum ar fi instalaţiile de muştar, pennycress alpine şi talpa-gâştei s-

au dovedit a fi de succes la hiperacumularea contaminanţilor la sit-uri de
deşeuri toxice.
Pennycress alpine

Planta ce are rolul de a tolera şi de a ridica toxinele din sol. Pennycress alpine
poate absorbi nivele ridicate de cadmiu şi zinc din sol.
Atunci când compostul este aplicat la sol contaminat în cazul în care pennycress
alpin este cultivat, fitotoxicitatea scade chiar mai mult.
Indiferent de mecanism, efectul a fost documentat într-o serie de studii. In anul
1997 studiul a folosit pennycress alpine, pentru a elimina zinc şi cadmiu de pe
un site puternic contaminat din Pennsylvania.

Principalele surse de poluare cu plumb si cadmiu in Romania sunt industria

metalurgiei neferoase (Copsa Mica, Baia Mare, Zlatna)

Plumbul este unul din metalele grele, in jurul caruia sunt multe discutii si el,
conform hotararii organizatiei internationale de ocrotire a sanatatii, este
atribuit primilor indici de evaluare a poluarii mediului ambiant.

Pentru decontaminarea unui sol contaminat cu plumb se poate folosi cu bune

rezultate o cultura de Brassica juncea in conditiile administrarii de
amendamente sintetice de tipul EDTA. Concentratiile de plumb in tesuturile
plantelor sunt direct proportionale cu concentratiile de plumb din sol. EDTA
(acid etilen diamino tetraacetic) poate deasemenea sa imbunatateasca
acumularea de Cd,Cu, Ni si Zn.Pentru solurile contaminate cu plumb se mai
pot folosi culturi de Pisum Sativum (mazare) si porumb (Zea Mays).

Brassica Juncea Pisum Sativum Zea Mays

Pentru solurile contaminate cu uraniu se pot utiliza ca amendamente acizi
organici de tipul: acid citric,acid acetic,acid malic.

Acidul citric are capacitatea cea mai buna de a mobiliza uraniul din sol si de a
determina absorbtia acestuia in tesuturile plantelor de Brassica juncea.

Toxicitatea acestor metale ca si a cromului, seleniului si arseniului,

manifestata asupra plantelor ,poate fi redusa prin reactii chimice de reducere
si prin incorporarea elementelor din structura unui compus organic.

Acumularea metalelor in frunzele plantelor nu este un proces ce se desfasoara

in mod omogen.De exemplu ,concentratia de Ni in plantele de Thlaspi
montanum este variabila in functie de tipul de tesut in care se acumuleaza.

Plantele din familia Arabidopsis ,Nicotina tabacum au o buna toleranta la

ionii metalici dar mai ales la Zn.
Studiu de caz

Introducere

Schimbariile rapide si fara precedent ale conditiilor de mediu reprezinta o

provocare continua pentru organismele vii.Pe langa diferite forme natural de
stres climatic sau edafic ,plantele sunt expuse la schimbari de mediu rezultate
din activitati antropice ,de ex :poluare aerului si poluarea solului.

Intelegerea mecanismelor care contribuie la toleranta plantelor la diferite forme

de stres este un obiectiv important pentru directionarea si dezvoltarea
potentialului lor natural la adaptare.

Metalele sunt componente naturale ,unele dintre ele esentiale,ale

ecosistemelor globale.sunt prezente in mediu intr-o gama larga de stari de
oxidare si numere de coordinare ,aceste diferente fiind correlate cu toxicitatea
lor.

In 2004 ,poluarea solului in tara noastra afecteaza circa 0,9 milioane ha dintre
care 0,2 milioane sunt excesiv poluate.Unele dintre substantele care depasesc
valoriile normale sunt rezultatul poluarii industriale si agriculturii ,un loc
important ocupandu-l metalele grele.

Toleranta la metale este o trasatura constitutiva a plantelor care cresc in mod

natural in habitate bogate in metale,cum sunt hiperacumulatoarele.

HIPERACUMULATOARELE sunt plante rezistente ce rezolva problema toxicitatii

solului printr-o strategie captand activ si acumuland cantitati de metale de
cateva procente din greutatea uscata a partii lor aeriene.

In prezen se cunosc 45 de familii de plante care contin specii hiperacumulatoare

de metale (metalofie);ele pot acumula Cu,Co,Cd,Mn,Ni, Se sau Zn in cantitati de
100 – 1000 de ori mai mare decat cele accumulate de plante in mod obisnuit .
In conditiile cresterii populatiei globului ,plantele care poseda capacitatea de a
achizitiona si depozita cantitati sporite de minerale ar putea fi utile in atingerea
unor obiective ca:prevenirea degradarii avansate a mediului si repararea
deteriorarilor pe care societatea industrializata le-a provocat deja biosferei.

Posibilitatea acumularii active a metalelor in partea aeriana a plantelor ofera o

abordare promitatoare atat pentru curatirea solurior contaminate antropic
(FITOREMEDIEREA) cat si pentru extragerea ,in scopuri comerciale,a metalelor
din solurile natural bogate in metale.

In afara de cazurile extreme ,ale solurilor excesiv poluate sau ale fenotipurilor
hiperacumulatoare de metale ,plantele se confrunta des ,in situatii mult mai
numeroase decat releva statisticile de mediu.

Obiectivele cercetarii

Scopul cercetarii ale carei rezultate vor fi prezente in continuare a fost

investigarea raspunsurilor biochimice si fiziologice ale plantelor la excesul de
metale grele. Ca specie de studiu sa ales graul (Triticum aestivum) .

Dupa un stiu preliminar cu mai multe metale grele esentiale si neesentiale sa

ales pentru experiment cuprul ,un micronutrient deosebit de toxic si cadmiul.

Rezultatele obtinute la diferite concentratii ale fiecarui metal au fost comparate

pentru a releva existenta unei relatii doza-raspuns.

Sa comparat de asemenea rezulatele obtinute pentru cele doua metale ,pentru

a identifica elementele comune si particularitatile care le diferentiaza sub
aspectul toxicitatii.

Obiectivele urmarite pe parcursul acestei cercetari au fost:

1.Evaluarea efectului diferitelor doze de metele grele esentiale(Cu,Zn si Fe) si

neesentiale (Cd,Pb si Hg)asupra germinarii cariopselor de grau.

2.Studiul efectelor Cu şi Cd asupra proceselor metabolice asociate germinării şi

fazei post-germinative
3.Creşterea plantelor pe medii nutritive suplimentate cu diferite concentraţii ale
Cu2+ sau Cd2+ timp de 21 de zile şi urmărire evoluţiei unor parametri biochimici
potenţiali indicatori pentru:
-efectul Cu şi Cd asupra fotosintezei
-inducerea unei stări de stres oxidativ
4. Studiul unor aspecte cantitative ale captării Cu şi Cd în rădăcini şi translocării
în părţile aeriene ale plantelor de grâu, în funcţie de concentraţia externă
aplicată; evaluarea posibilelor interacţiuni reciproce sau cu diferiţi nutrienţi din
mediul de creştere (K, Mg, Ca, Fe, P).
5. Corelarea datelor biochimice cu parametrii biometrici ai plantelor,
monitorizaţi pe durata experimentului şi evidenţierea unor aspecte dinamice.

Aspecte metodologice

În acord cu obiectivele urmărite, au fost efectuate două categorii de

experimente: de germinare a cariopselor de grâu în prezenţa metalelor grele şi
de creştere a plantelor de grâu pe medii suplimentate cu metale grele.

Majoritatea experimentelor au avut ca subiect soiul Dropia, principalul soi

cultivat în ţara noastră. Aceste analize s-au bazat pe metode
spectrofotometrice. Metalele grele au fost dozate prin spectrometrie de
absorbţie atomică .

Rezultate şi discuţii

Rezultatele obţinute au arătat că, la toate metalele testate, germinarea relativă

scade pe măsură ce concentraţia exogenă a cationilor metalului creşte. Pentru o
concentraţie dată, gradul de inhibiţie variază însă de la un metal la altul: Hg
inhibă complet germinarea la valori mici ale concentraţiilor testate, Cu, Fe şi Cd
au efecte moderate iar Zn şi Pb au efect inhibitor numai în concentraţii mari.

Aceste rezultate confirmă toxicitatea marcantă a unor microelemente esenţiale

(Cu şi Zn) administrate în doze supraoptime asupra creşterii vegetative, precum
şi toxicitatea Hg asupra tuturor proceselor investigate. Rezultatele susţin şi
observaţia că sensibilitatea la metalele grele, variază de la o specie la alta şi
chiar în cadrul aceleiaşi specii. Inhibarea germinării este consecinţa unui stres de
deshidratare şi a acumulării ionilor toxici. (www.sciencedirect.com)
Concluzii

• Concentraţii de ordin milimolar ale Cu2+ sau Cd2+ inhibă germinarea cariopselor
de grâu, în timp ce efectul inhibitor asupra creşterii plantelor se manifestă chiar
la concentraţii de ordin micromolar. Gradul de inhibiţie creşte cu doza aplicată
şi este mai mare în cazul cuprului.

• Plantele de grâu crescute în prezenţa excesului de Cu 2+ sau Cd2+ acumulează în

rădăcini cantităţi importante ale acestor metale Procesul de acumulare are o
componentă activă şi una pasivă. În rădăcină, peretele celular este sediul
principal al depozitării metalelor grele

Răspunsurile plantelor sunt, în general, corelate cu intensitatea stresului şi mai

accentuate în cazul cuprului. Diferenţele dintre efectele celor două metale sunt
determinate, pe de-o parte, de ratele diferite ale acumulării şi translocării lor
dar şi de proprietăţile lor diferite. Fiind un metal redox activ, cuprul este,
probabil, un generator mai eficient al stresului oxidativ.

• Cuprul şi cadmiul se diferenţiază marcant sub aspectul efectului asupra

creşterii rădăcinii, deosebirile cantitative sugerând implicarea unor mecanisme
de acţiune diferite.