1. Introducere.

Generaliți
 Fenomenul de poluare constituie contaminarea mediului înconjurător cu diverse
materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală
a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc).

 În prezent şi în România, gospodărirea şi asigurarea unor condiţii de calitate bune

a solurilor, a devenit o problemă majoră în contextul alinierii ţării noastre la
standardele şi cerinţele impuse pe plan Mondial.

 Poluarea solului cu produse petroliere, face parte din cele mai evidente probleme
de mediu cu care se confruntă România în ultimii ani, având în vedere ritmul tot
mai accelerat şi intensiv de folosire a acestor substanţe pentru satisfacerea
nevoilor de echitate şi de energie.
 În zonele de extracţie a petrolului, fenomenele de poluare cu reziduuri de
petrol şi cu ape uzate, uneori sărate, sunt destul de extinse, impactul asupra
ecosistemelor depăşind intensitatea altor acţiuni antropice.

 Există două tehnologii de bază abordate în bioremediere:

 prima, numită ecologică, este bazată pe activarea microflorei degradative
existente în sol;
 iar cea de-a doua, pe inocularea cu microorganisme selecţionate în
laborator datorită capacităţilor degradative sporite, opţiunea pentru fiecare
dintre ele fiind făcută în funcţie de rezultatele analizelor efectuate.
  Majoritatea metodelor convenţionale de depoluare a solurilor contaminate cu
produse petroliere prezintă următoarele inconveniente: generarea unor efluenţi lichizi sau
gazoşi ce necesită o tratare/depozitare suplimentară, perioade mari de operare, dificultăţi
de monitorizare şi control, costuri ridicate de capital şi operare.

 Pe plan mondial se observă tendinţa de dezvoltare a unor metode simple,

rapide, ieftine şi eficiente, care să asigure prin aplicarea lor in-situ blocarea migrării
poluanţilor din zona deversării de produs petrolier în subteran sau alte zone învecinate,
distrugerea poluanţilor şi refacerea cadrului natural.

După anii 70, a avut loc în microbiologia solului un salt de la aplicarea acestei
ştiinţe în agricultură, la folosirea microorganismelor în decontaminarea mediului poluat,
iar după anii 80, bioremedierea solurilor devine din ce în ce mai importantă.
 Alexander M., 1994, Biodegradation and Bioremediation, Academic Press, San Diego New York Boston
London Tokyo Toronto.

Dumitru M., M.Toti, Voiculescu Anca-Rovena, 2005, Decontaminarea solurilor poluate cu

compuşi organici, Edit. Sitech. Craiova.

Florea N., Dumitru- M., 2002, Ştiinţa Solului în România în secolul alXX-lea, Edit. Cartea
pentru Toţi, Bucureşti.

Zarnea G., 1994, Tratat de microbiologie generală. Bazele teoretice ale ecologiei
microorganismelor. Microorganismele şi mediile lor naturale, Ed. Academiei Române,
Bibliografie Bucureşti, 943-947.

Avram Margareta, 1994, Chimie organică. Volumul I. Ediţia a II-a. Ed. Zecasin, Bucureşti, 100-
102.

Gavrilescu Elena, 2007, Surse de poluare şi agenţi poluanţi ai mediului, Ed. Sitech, Craiova, 378
pag.

Geamăn I., 2008, Microbiologie, ediţia a VII-a. Ed. Cris Book Universal, Bucureşti, 293 pag.

Răuţă C., S. Cârstea, 1983, Prevenirea şi combaterea poluării solului, Ed. Ceres, Bucureşti, 239
pag.

Stănescu Rodica, Liliana Bobirică, Oanamari Orbuleţ, 2006, Remedierea solurilor contaminate,
Ed. Agir, Bucureşti, 235 pag.