Etica si deontologia in contextul academic

Lucrare realizata de Claudiu Bejinariu, ianuarie 2020

Cum s-a ajuns la nevoia de etica si deontologie

In conceptia actuala, omul este o fiinta sociala astfel ca el traieste in grupuri, ceea ce
produce o societate. O « societate » este definita ca o « asociație de persoane organizată potrivit
unui anumit scop » (cf. Dictionarului de neologisme, 1986, sursa : dexonline.ro). Pentru ca aceasta
asociatie sa nu functioneze dupa un principiu de haos, ea este compusa din mai multe micro-sisteme
(de exemplu : familia, locul de viata, contextul profesional, grupul de apartenenta etc).
Acest mod de viata fiind vital pentru supravietuirea si evolutia speciei umane, oamenii au
trebuit sa se puna de acord asupra unor reguli de convietuire. In legatura cu aceasta, Jean-Jacques
Rousseau considera ca o organizare sociala presupune un pact care garanteaza egalitatea si
libertatea intre toti cetatenii (in cartea sa « Contractul social », 1762). De asemenea, mai recent pe
axa istoriei, « Declaratia universala a drepturilor omului » (1948), in articolul 3 precizeaza ca
« Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.» Din aceasta
rezulta ca libertatea este un principiu fundamental si important in istoria omului, insa se pune
intrebarea cum se poate garanta dreptul la libertate a tuturor in acelasi timp. Pentru a rezuma acest
rationament, putem spune ca reversul drepturilor sunt obligatiile.

Astfel, aceasta lucrare/compozitie fiind facuta intr-un context academic, vom aborda aceasta
tematica a drepturilor si obligatiilor prin prisma eticii si deontologiei academice. Pentru a simplifica
dialogul intre oameni, a aparut etica si deontologia, ce reprezinta ele insesi un domeniu de studiu de
sine statator.

Etica este definita ca « ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează
comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor; morală. » (cf
dexonline.ro - DEX 2009, Editia a II a revazuita si adaugita) sau ca « Știință care se ocupă cu
studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și cu rolul
acestora în viața socială. » (Mic dictionar academic, Editia a-II-a, 2010, cf. dexonline.ro).

Deontologia este definita ca « Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice
unei activități profesionale. » (Mic dictionar academic, Editia a-II-a, 2010, cf. dexonline.ro)

Etica academica

1
 Universitatile fac parte dintr-o societate academica. Fiind multe si facand parte din culturi
diferite, cu functionari diverse, a fost nevoie de crearea unui limbaj comun. Astfel s-a creat
« Magna Charta Universitatum », in 1988 la Universitatea din Bologna. Aceasta carta este un
document ce are ca rol incurajarea dialogului intre universitatile europene dar are si scopul de a fi o
inspiratie pentru universitatile internationale. Valorile filosofice principale din acest document sunt
autonomia si libertatea academica, fiind semnata de 904 universitati din toata lumea (in 2019, cf.
wikipedia.com).

In aceasta carta exista patru « principii fundamentale » iar doua in legatura cu notiunea de
libertate academica. Ideea principala este ca universitatea reprezinta un loc unde informatia este
produsa si ceea ce este si mai important de subliniat este faptul ca ea este si transmisa generatiilor
viitoare - de aici reiese o responsabilitate enorma. Astfel libertatea cercetarii este vitala pentru ca
informatia sa nu fie victima manipularii in scopuri personale, ceea ce poate avea un impact asupra
functionarii intregii lumi. Universitatea trebuie sa fie astfel « independenta din punct de vedere
moral si stiintific in raport cu orice putere politica si economica (principiul 1 din « Magna Charta
Universitatum », in « Etica si integritate academica de E. Socaciu, C. Vică, E. Mihailov, T. Gibea,
V. Mureșan, M. Constantinescu (2018), Capitolul 5, p 83).

Din aceste fapte putem conclude ca libertatea este un principiu scump atat in societate intr-
un mod general, cat si la nivel academic. Acest principiu implica la nivel practic libertatea de a
studia subiectele dorite, folosind metodele considerate cele mai adaptate, libertatea de exprimare
etc. Insa, in acest context apar si obligatiile. De exemplu, putem vorbi despre o alta dimensiune a
eticii si deontologiei academice si anume corectitudinea academica. Ea presupune, printre altele,
respectarea celuilalt. La nivel practic, nerespectarea acestui principiu ar duce la « plagiat, la
fabricarea sau alterarea voita a datelor experimentale, la furtul drepturilor de autor etc. (cf. lucrarii
« Etica si integritate academica, de E. Socaciu, C. Vică, E. Mihailov, T. Gibea, V. Mureșan, M.
Constantinescu, 2018).

Importanta acestor concepte este redata prin faptul ca, in principiu, fiecare academie sau
institutie care se ocupa de « cunoastere », are in componenta sa o comisie de etica. Aceasta echipa
are rolul, in cazul Universitatii din Bucuresti de exemplu de a :

- contribui la elaborarea si dezvoltarea Codului de etică şi deontologie universitară, care

este propus Senatului spre adoptare şi includere în Cartă,

- analiza si solutiona abaterile de la etica universitara,

- realiza un raport anual referitor la situatia respectarii eticii universitare si a eticii

activitatilor de cercetare,

2
 - alte atributii, stabilite prin Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.

De asemenea, la nivel profesional putem observa ca multe colegii de profesii detin un cod de
deontologie bine pus la punct si care are o importanta enorma. Acestea enumera atat drepturile cat
si obligatiile morale ale membrilor grupului. Unele dintre ele au o importanta juridica, altele doar o
importanta morala. Acestea permit o uniformizare o practicii meseriei si impiedica abuzurile
posibile.

La nivel practic
De-a lungul istoriei, domeniul intelectual si cel stiintific au ajuns la nivelul actual datorita
incercarii oamenilor de a avansa in aceeasi directie, analizand de fiecare data ceea ce a fost facut
inainte si ameliorand studiul/rationamentul sau propunand altceva complet nou. In cele doua cazuri,
o analiza a ceea ce a fost facut inainte a fost necesara. Daca omul ar fi lucrat singur, nu am mai fi
fost in acelasi punct de evolutie astazi. Pentru a putea avasa impreuna intr-un mod sanatos in
domeniul academic, fiecare persoana trebuie sa respecte munca intelectuala a celuilalt. Aceasta
munca poate fi vazuta precum construirea unei case : fiecare are caramida lui de pus.

La nivel national, Codul de etica al Universitatii din Bucuresti reprezinta o referinta pentru
comportamentele pe care trebuie sa le avem in cadrul academic. Si in acest cod este abordat de
asemenea principiul de libertate academica care precizeaza ca « le este asigurata securitatea
intelectuala protejandu-i de influente exterioare care i-ar putea constrange sa efectueze materiale
care sunt impotriva convingerilor lor. » De asemenea, universitatea le asigura autonomie personala
membrilor sai in alegerea modul in care persoanele isi exercita activitatea, punand la indemana lor
materialele necesare (articolul 3).

Daca universitatea permite aceasta libertate, se cere in schimb respectarea anumitor obligatii
precum : respectul celorlalti, nefolosirea abuzului de putere/incredere (articolul 4), detinerea unui
comportament profesionalist (articolul 6) etc. Exista libertatea de a produce continut intelectual dar
si obligatia de a respecta munca celuilalt. Astfel, in articolul 9 « Definirea incalcarii proprietatii
intelectuale si a drepturilor de autor » este abordata tema plagiatului. Proprietatea intelectuala este
descrisa de catre organizatia mondiala a proprietatii intelectuale ca fiind « creatii ale mintii ».

Plagiatul poate fi considerat pacatul cel mai usor de facut in contextul academic si cazul cel
mai des intalnit de nerespectare a codului de etica si deontologie academica. Multi studenti nu sunt
constienti de gravitatea lui, iar importanta ii este deseori diminuata, castigul personal fiind pus pe
primul loc. Acest castig presupune in majoritatea cazurilor, nota obtinuta pentru o lucrare. Insa
acest comportament nu poate fi considerat ca fiind fara importanta. Plagiatul poate fi pus in legatura

3
si cu principiul respectului persoanelor si incalcarea proprietatii intelectuale prin necitarea surselor
sau atribuirea de produs intelectual (text, idee, audio etc.) ca fiind alea sale proprii (ceea ce este un
furt).

Pentru a face cunostintele sa avanseze este nevoie de respectarea eticii si deontologiei. Acest
lucru este precum circulatia automobila : daca in trafic semnele de circulatie nu sunt respectate, nu
se mai avanseaza.

Trebuie avut in minte faptul ca un continut intelectual nu este doar un text, cuvinte puse
unele dupa altele : stim cu totii cat de complex este sa scrii o compunere, o analiza de text sau orice
compozitie - timpul necesar, energia mentala depusa, oboseala etc. De aceea trebuie sa ne gandim la
persoana care a scris un text pe care vrem sa il transmitem mai departe si sa ii citam munca. Asta
implica respect si apreciere pentru munca depusa. Se spune des - « cartile din carti se scriu », ceea
ce poate fi adevarat dar aici intervine calitatea : scriem o « carte furata », pe care ne este rusine sa o
prezentam sau o carte in care sunt citate toate sursele, si cu mandrie prezentam o munca de
« echipa » ?

In calitate de student, universitatea ofera multe drepturi precum am vazut mai inainte. Insa
concret, in ce mod studentul isi poate mentine demnitatea academica ?

Studentul are responsabilitatea de a nu plagia si a respecta demnitatea academica deoarece

comportamentul lui va avea o influenta negativa atat asupra prestigiului lui academic cat si asupra
prestigiului universitatii care l-a primit in formare. De aceea, universitatea pune la dispozitie
mijloace pentru a informa studentul si a ii da notiuni asupra eticii si deontologiei prin intermediul
cursurilor predate si a culturii respectului.

Pentru a respecta acest principiu, universitatea detine de asemenea mijloace pentru a detecta
plagiatul dintr-o lucrare fie prin verificarea surselor citate, fie prin folosirea unor softuri special
create pentru acest lucru. Insa, universitatea fiind optionala, ideal ar fi ca studentii sa fie
responsabili si sa nu fie nevoie de « o politie a corectitudinii » pentru a face respectat principiul
respectului muncii celorlalti. In acest fel, atat studentul cat si universitatea isi pastreaza demnitatea
academica, folosindu-si creativitatea pentru subiecte care fac sa avanseze domeniul cunoasterii.

Concluzie
Din punctul meu de revedere, consider ca responsabilitatea academica este mai presus de
toate o stare de spirit. Studentul sau orice persoana care intra in sistemul universitar, face o alegere
de a intra intr-o societate cu reguli proprii. Asa cum in acest cadru i se ofera drepturi, mijloace de a-
si desfasura activitatea, in acelasi mod are obligatia de a respecta obligatii. Deci in afara
sanctiunilor exterioare posibile, persoana ar trebui sa detina o instanta morala proprie, care sa il

4
stimuleze sa faca toate eforturile posibile pentru a respecta aceste principii morale. Avand integrate
aceste principii morale, pentru student nu va fi o optiune plagiatul, astfel ca in mod automat
creativitatea se va activa.

Bibliografie :

dexonline.ro

http://www.magna-charta.org

Etica si integritate academica de E. Socaciu, C. Vică, E. Mihailov, T. Gibea, V. Mureșan, M.

Constantinescu (2018)

https://unibuc.ro/despre-ub/organizare/comisii/comisia-de-etica/#1543325606238-c44aec96-730c

https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/10/Deontologie-Academica-
Curriculum-cadru.pdf