ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT

REFERAT LA DISCIPLINA ECOTEHNOLOGII

MOBILITATEA SI DEGRADAREA PESTICIDELOR DIN SOLURI

POLUAREA RESURSELOR DE APA SUBTERANA
SI PROTECTIA MEDIULUI

București, 2020
 CUPRINS

CAPITOLUL I

0
1
2
3

CAPITOLUL II
4
5
6
7
8

CAPITOLUL III
POLUAREA ȘI PROTECTIA MEDIULUI
9

CAPITOLUL IV

2
Concluzii si recomandari

3
 Introducere

Motivul care m-a determinat să aleg aceasta tema este atât scoaterea in
evidenta a dezastrelor asupra mediului înconjurător, cat si a metodelor de
combatere a pesticidului care este un poluant nociv ce afectează sever solurile si
apele subterane.

Doresc să realizez acest referat cu scopul de a transmite mai multor persoane

riscurile folosirii poluanților in agricultura si modalitatea de a se proteja de acești
poluanți dăunători atât animalelor cat si oamenilor.

Referatul are ca obiectiv conștientizarea pericolelor aduse de poluanții chimici

ce afectează sănătatea oamenilor si importanta solului ca element principal,
obiectul de temelie al lumii unde se găsește casa a milioane de viețuitoare.

Aceasta lucrare a fost realizata cu ajutorul informațiilor adunate de pe site-uri

oficiale si din cârti legate de poluarea solului si a apelor subterane de către
pesticide si metode de protejare a acestora.

Prin intermediul acestui referat am adus la cunoștința metodele de utilizare a

pesticidelor pentru a evita degradarea mediului natural dar si degradarea
sănătății omului. Totodată am specificat si dezavantajele acestor substanțe
chimice.

Din punctul meu de vedere, aceasta lucrare este utila pentru agricultorii care
doresc să păstreze atât un sol fertil, cat si o apa pura folosind puține substanțe
chimice.

Motivația alegerii acestei teme se datorează dorinței de a avea un mediu cat mai
sănătos.

Suportul teoretic li constituie noțiunile si teoria din domeniul studiat lucrarea

bazând-se pe scrierile unor autori importanți sau a unor materiale de referința
precum: Virginia Ciobotaru, Ioan Frânceanu, Corina Frânceanu, Oana Catalina

4
Țăpoșică, Melanei Khan, Sabine Beluge, și Colin D. Brown. Aceștia pot fi găsiți in

mod diseminat pe parcursul materialului elaborat cat si in mod unitar, la

bibliografie.

Baza informațională este constituita dintr-o serie de materiale informative

precum cârti, reviste , din rapoarte si din date statistice culese de la precum si de
pe soteurile oficiale ale Parlamentului European si Institutului National de
Sănătate Publica. Au mai fost utilizate si alte portaluri de referința din domeniul
studiat precum si materiale auxiliare cu un grad ridicat de credibilitate având in
vedere instituțiile sau autorii de către care au fost elaborate.

Noutatea științifică a lucrării:

- Au fost prezentate problemele cu care natura se confrunta din cauza

pesticidelor si a altor substanțe chimice;

- Au fost identificate mai multe tipuri de pesticide;

- A fost analizata îmbunătățirea absorbției pesticidelor in sol;

- Au fost propuse unele măsuri pentru protejarea mediului înconjurător;

Valoarea aplicativa consta in posibilitatea utilizării datelor si concluziilor de către

persoane interesate de aflarea efectelor pozitive si negative a substanțelor
chimice in agricultura.

5
 CAPITOLUL I
MOBILITATEA SI DEGRADAREA PESTICIDELOR DIN

SOLURI

„Solul, capitalul cel mai prețios de care dispune omul pentru satisfacerea
nevoilor sale, reprezintă un factor de mediu esențial si o resursa fundamentala
pentru dezvoltarea economica” (Politici ecologice de mediu).

Degradarea solului reprezintă pierderea stratului fertil, cu schimbarea

componentei sale calitative si cantitative. Stratul fertil al solului dispare in timp
prin eroziune, prin rădăcinile unor plante si prin folosirea pesticidelor sau a altor
substanțe chimice.

Întrebuințarea in exces a materialelor agrochimice în principal pesticide în

mediul înconjurător au devenit un interes major și au încurajat oamenii de știință
să dezvolte metode sigure pentru a evalua potențialul transformărilor acestor
substanțe chimice antropice.

1.1 Pesticide

Pesticidele reprezintă orice substanță sau combinație de substanțe folosite

pentru a distruge sau suprima comportamentul sau ciclul de viață al oricărui
dăunător. Un pesticid poate fi de un organism care este folosit pentru a controla
un număr de insecte, sau chiar plante modificate genetic: o gena a acestei
bacterii poate fi încorporată în planta de bumbac, pentru a asigura protecția

6
 ulterioară împotriva umidei capsulelor de bumbac ( Institutul National de
Sănătate Publica).

De obicei, pesticidele sunt substanțe destinate pentru ademenirea și apoi

distrugerea dăunătorilor.

Dăunătorii pot fi insecte, agenți patogeni ai plantelor, buruieni, moluște,

păsări, mamifere, pești, nematod, microbi, care distrug proprietatea,
cauzează neplăceri si răspândesc boli. Cu toate ca pesticidele au beneficii,
unele au și dezavantaje, cum ar fi toxicitatea potențială pentru oameni și alte
specii.
”În 2009, a fost adoptat un pachet privind pesticidele, alcătuit din: Directiva
2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor, care vizează să reducă
riscurile pentru mediu și sănătate, menținând totodată productivitatea
culturilor și îmbunătățind controalele în materie de utilizare și distribuire a
pesticidelor” ( Parlamentul European).
In prezent se folosesc aproximativ 46.000 de tipuri de pesticide, bazate pe
140 de substanțe active (Politici ecologice de mediu).

1.1.1 Efectele nocive

Pesticidele sunt extrem de nocive pentru sol, acestea folosite repetitiv într-
o cantitate excesiva sau chiar si moderata pot duce la modificarea
caracteristicilor solului.

Pesticidele distrug biodiversitatea terenurilor agricole și slăbește terenul

agricol, care este esențial pentru o producție alimentară durabilă.

”În raportul recent(1) al Comisiei Europene privind statisticile referitoare la

pesticide, se recunoaște faptul că «pesticidele reprezintă o cauză de
poluare și au un efect direct în special asupra stării biodiversității, a
corpurilor de apă și a solurilor». În același timp, raportul ONU din 2017 al
Raportorului special privind dreptul la alimentație(2) subliniază impactul
negativ al utilizării pesticidelor asupra drepturilor omului, asupra sănătății

7
 umane (pentru lucrători, familiile acestora, trecători, rezidenți și
consumatori) și asupra mediului ”( Parlamentul European).

Unele pesticide rămân atât in sol cat si in apa ani întregi, ceea ce in
bolnăvește solul puțin cate puțin, ducând la degradarea acestuia, dar si la
degradarea sănătății omului.

1.2 Factori care influențează persistența pesticidelor în sol

Unii dintre factorii care influențează persistența pesticidelor sunt comuni atât
plantelor, cât și solurilor. Acestea sunt trăsăturile pesticidului, inclusiv
mobilitatea generală a acestuia fie ca părinte sau metaboliți, volatilitatea,
solubilitatea, formularea și metoda și locul de aplicare.
Ceilalți factori depind de caracteristicile plantei sau ale solului. Caracteristicile
solului corespunzătoare sunt tipul și structura solului, si anume: conținutul său
de materie organică, de argilă, aciditatea sau alcalinitatea, de ioni minerali,
gradul de agregare și populația sa microbiană.

Dintre factorii enumerați, cei mai importanți sunt cei legați de soliditatea
chimică și caracteristicile fizice ale pesticidului; stabilitatea să îndeplinește cea
mai mare influență, altfel volatilitatea fiind mai importantă în sol și
solubilitatea în plante.

Rata de creștere si speciile reprezintă importante caracteristici ale plantei, iar

în sol, adsorbția asupra materiei organice sau a mineralelor , precum și
populațiile de microorganisme din sol prezintă cea mai mare influență
( Pesticide Chemistry).

8
 1.2.1 Degradare si absorbție

Pesticidele sunt compuși organici cu greutate moleculară mică și solubilitate

diferită în apă.

Compostarea pesticidelor in sol se desfășoară prin: absorbția prin legătură

hidrofobă, absorbția prin legătură de hidrogen, absorbția în transfer de sarcină,
absorbția prin schimb ionic,etc.

Degradarea pesticidelor in sol se împarte in :

●Degradarea abiotică

În sol, pesticidele suporta transformări chimice cu compuși organe-minerali ai

solului.

●Degradarea biotică

Numeroase lucrări scot in evidenta rolul microorganismelor din sol în

descompunerea pesticidelor, dar subliniază si faptul ca sunt puține substanțe
active care să nu fie degradate pe cale biologică.

Au fost făcute mai multe experimente pe baza degradării pesticidelor. Unul dintre
acestea este:

„Degradarea și sorbția a șase pesticide acide (2,4-D, dicamba, fluroxipir, fluazifop-

P, metsulfuron-metil și flupirsulfuron-metil) și patru pesticide bazice (metribuzină,
terbutrin, pirimicarb și fenpropimorf) au fost determinate în nouă temperate
soluri. Rezultatele au fost supuse unor analize statistice împotriva unei game largi
de proprietăți ale solului și pesticidelor pentru a (i) identifica orice elemente
comune în factorii care influențează rata de degradare și (ii) a determina dacă a
existat vreo legătură între procesele de sorbție și degradare pentru compușii și
solurile studiate. Au existat diferențe semnificative între soluri în ceea ce privește
capacitatea lor de a degrada diferitele pesticide. Parametrii selectați pentru a
explica variațiile ratelor de degradare au depins de combinația sol-pesticide. Lipsa
unui comportament consecvent face ca o abordare globală a predicției degradării
9
să fie nerealistă. Conținutul de carbon organic al solului a avut, în general, o
influență pozitivă asupra degradării. Relația dintre pH și ratele de degradare
depindea de modul dominant de degradare pentru fiecare pesticid. Au existat
relații pozitive între absorbție și rata de degradare pentru metsulfuron-metil,
pirimicarb și toți pesticidele acide considerate împreună (toateP <0,001) și pentru
dicamba și toate bazele considerate împreună ( P <0,05). Nu s-a observat nicio
relație între aceste procese pentru restul de șapte pesticide individuale” (Journal
of Agricultural and Food Chemistry).

1.2.1 Îmbătrânirea pesticidelor în sol și biodisponibilitatea

Pesticidele pe măsură ce continua sau îmbătrânesc în sol, compușii organici

devin din ce în ce mai puțin disponibili pentru absorbția de către organisme,
pentru exercitarea efectelor toxice și pentru biodegradare și bioremediere de
către microorganisme. Această biodisponibilitate care se afla in scădere nu este
redata de metodele utilizate în prezent pentru analiza chimică a solurilor
pentru stabilirea concentrațiilor de poluanți organici. Din acestea reiese fapătul
ca astfel de metode supraestimează expunerea și, prin urmare, riscul, la
substanțele chimice toxice din locurile contaminate.

Analizarea biodisponibilității pesticidelor, de preferat în solurile în vârstă,

prezintă un interes continuu, deoarece aceste informații sunt necesare pentru
estimarea riscurilor de mediu. Cu toate acestea, biodisponibilitatea pesticidelor
în solurile îmbătrânite a fost caracterizată printr-o varietate de metode cu o
reusita restransa, datorită parțial limitărilor metodologice. Scopul studiului a
fost de a folosi metode de extracție a solventului pentru a corela
biodisponibilitatea reziduurilor de simazină în solurile în vârstă cu mineralizarea
simazinei utilizând o bacterie mineralizantă simazină.

”Solurile din Brazilia, Hawaii și din vestul Statelor Unite au fost tratate cu
simazină marcată cu inel [ 14 C] și incubate timp de până la 8 săptămâni. La
sfârșitul fiecărei perioade de incubare, solurile au fost fie incubate timp
suplimentar, se extrage cu 0,01 M CaCl 2 sau extras cu metanol apos (80:20 v /
v metanol / apă). Probele inoculate de sol au fost apoi extrase cu 0,01 N CaCl 2
10
 și cu metanol apos. Acest lucru a permis evaluarea biodisponibilității
reziduurilor de simazină în vârstă, fără contribuția desorbției simazinei din sol.
Rezultatele acestor studii au indicat faptul că absorbția simazinei în sol a
crescut odată cu îmbătrânirea și că cantitățile de simazină din solurile
îmbătrânite extrase cu 0,01 M CaCl 2și metanolul apos au fost puternic corelați
cu cantitățile de simazină mineralizate de Pseudomonas sp. tulpina ADP. În
consecință, 0,01 M CaCl 2 simazină / metanol-extractabil în soluri cu varsta pot
fi utilizate pentru a estima reziduurile biodisponibile. Această tehnică poate fi
utilă pentru determinarea biodisponibilității altor compuși s- triazinici în soluri”
(Journal of Agricultural and Food Chemistry).

1.2.2 Îmbunătățirea absorbției

Pentru îmbunătățirea absorbției pesticidelor au fost investigate sistemele

binare de capsaicina (CP) si β-ciclodextrina (βCD) sau hidroxipropil-β-
ciclodextrina (HPβCD).

Formarea complexului oaspeți-gazda intre CP si ciclodextrine (CD) este indicat

de metodele de schimbare spectrala UV.

Profilurile de solubilitate au indicat o îmbunătățire de 50 de ori a solubilității

CP ce ar putea fi realizată în prezența HPβCD 60 mim față de CP numai.

De asemenea, s-a dezvăluit că complexară CP cu HPβCD a avut un efect

îmbunătățit pronunțat asupra formulărilor de pesticide și a redus mult
cantitatea de CP adsorbită în sol. Aceste rezultate demonstrează că HPβCD
poate fi un excipient preferat, permițând o utilizare mai eficientă și mai
inteligentă a complexelor de incluziune CP / CD în dezvoltarea formulărilor de
pesticide.

Deși sunt pesticide ce rămân in sol pe o perioada lunga , exista si pesticide ce

se dizolva într-o perioada scurta.

Au existat numeroase experimente pentru aflarea unei metode de

îmbunătățire a pesticidelor:

11
” Se studiază absorbția unor pesticide organ clorurate și organ fosforice pe
pelicule de polietilenă cu densitate redusă (LDPE) utilizate ca învelitori de sol
agricol. Au fost selectate patru tipuri diferite de filme LDPE (negru, normal, termic
și cu densitate foarte scăzută) și un copolimer de etilenă și acetat de vinil (EVA)
pentru a face studiul cinetic. Temperatura a variat între 24 și 50 ° C, iar timpul de
contact între filmele de plastic și o soluție standard de pesticide în fază apoasă a
variat între 3 și 20 de zile. Ca pesticide au fost studiate următoarele: declarant,
malathion, procymidone, folpet, α- și β-endosulfan, chlorothalonil, chlorpyriphos
și methylchlorpyriphos. Ecuațiile cinetice de ordinul întâi au fost obținute în toate
cazurile având constante cinetice de la 6,5 × 10 - 4 la 1 × 10 - 4zile - 1 . Majoritatea
pesticidelor studiate au fost complet absorbite pe filmele de plastic după 15 zile
de contact. Nu s-a observat nici o degradare a pesticidelor odată ce au fost
absorbite pe plastic. Sunt discutate atât procesul de absorbție, cât și capacitatea
de absorbție a fiecărui tip de plastic” (Journal of Agricultural and Food Chemistry).

1.3 Utilizarea pesticidelor

Sunt cercetate metode cu pierderi mai puține pentru mediu, astfel noile
tehnologii sa poată fi incorporate pentru a minimiza utilitatea pesticidelor.

Aplicarea pesticidelor este un subiect multidisciplinar, însă atrage puține

finanțări. Studiile realizate cu dezvoltarea unui biopesticid pentru combaterea
lăcustelor au demonstrat necesitatea unei integrări atente a tehnologiei de
formulare si aplicare.

O mare parte dintre pesticide acționează pe un spațiu larg, sunt greu

degradabile, sau se descompun în categorii de produse care sunt mult mai toxice
decât însăși pesticidul folosit inițial.

Este recomandat ca pesticidele sau alte substanțe chimice sa fie utilizate într-o
cantitate cat mai moderata sau renunțarea la acestea. Pot afecta calitățile solului,
ceea ce va duce si la deteriorarea plantelor.

12
 Deși au destul de multe avantaje utilizarea acestora, nu trebuie sa ignoram si
dezavantajele indiferent de cat de puține sunt.

1.3.1 Perspective de viitor

In viitor se pot găsi numeroase tehnici de aplicare a pesticidelor intra-un mod in

care să nu afecteze mediul natural si să nu afecteze sănătatea oamenilor si a
animalelor.

”Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea

durabilă a pesticidelor prevede o serie de acțiuni pentru a obține o utilizare
sustenabilă a pesticidelor în UE prin reducerea riscurilor și a efectelor acestora
asupra sănătății umane și asupra mediului și prin promovarea utilizării gestionării
integrate a dăunătorilor (IPM) și a unor tehnici sau abordări alternative, cum ar fi
alternativele nechimice la pesticide.

Statele membre trebuie să adopte o atitudine pro activă în ceea ce privește

protecția sănătății umane și a mediului și să își îndeplinească obligațiile care le
revin în temeiul legislației UE, răspunzând, de asemenea, așteptărilor cetățenilor
europeni. Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru
promovarea și stimularea unei gestionări a dăunătorilor cu un consum redus de
pesticide, acordând prioritate, oricând este posibil, metodelor nechimice, astfel
încât utilizatorii profesioniști de pesticide să treacă la utilizarea practicilor și
produselor disponibile pentru remedierea aceleiași probleme a dăunătorilor, dar
care prezintă cele mai mici riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu”
(Parlamentul European).

13
 CAPITOLUL II

POLUAREA APELOR SUBTERANE

Pesticidele utilizate în agricultură pot ajunge în ape prin diferite căi

de la scurgeri în ferme până la scurgerile din câmpurile tratate.
Poluarea apelor subterane apare in urma eliberării de agenți de
poluare in sol, in rezervoarele naturale de apa cunoscute drept
pânza freatica. Odată ce agenții de poluare eliberați continua către
apa subterana ei produc contaminarea.
Contaminarea reprezintă un tip de poluare a apei cauzat de
eliberarea substanțelor, fie intenționat fie accidental, prin activități
antropice sau din cauze naturale.
In pânza de freatica se deplaseze agenții de poluare in funcție de
proprietățile biologice ,fizice sau chimice. biologice, fizice. In general
mișcarea agenților de contaminare in pânza freatica este lenta si
astfel concentrația lor este una mare, formând astfel pana de
contaminare. Pe măsura ce pana de contaminarea cu poluanți se
extinde, ea poate intra in contact cu izvoarele sau cu puțurile de
apa, făcând-le nesigure pentru consum.

2.1 Factori care influențează poluare apelor subterane prin sol

14
Pesticidul reprezintă un factor ce poluează apele subterane si
afectează viată amfibienilor.

Acestea pot intra în sol și în apele de suprafață prin dizolvare și

scurgere și pot pătrunde și în apele subterane, cu riscul de a afecta
negativ speciile din ecosistemele terestre, cât și în cele acvatice.
Poluanții afectează funcția de habitat și contribuie la pierderea
biodiversității, inclusiv la scăderea semnificativă a populațiilor de
insecte, in același timp afectând solul și furnizarea de apă potabilă
curată.

Substanțele chimice precum pesticidele sunt cunoscute pentru faptul ca

rămân in pământ ani întregi, iar atunci când sunt diluate de apa de
ploaie ele se infiltrează si mai profund in apa subterana.

Pesticidele sunt levigate prin sol de efectul ploii sau al apei de irigații.
Pentru pesticidele cu persistență scăzută care dispar rapid, riscul
poluării apelor subterane scade considerabil.

Solurile bogate în argile și materii organice încetinesc mișcarea apei, se

vor atașa ușor de multe pesticide și, în general, au o diversitate și o
populație mai mare

2.1.1 Fluxuri de pesticide in sol

Pentru combaterea dăunătorilor aflați pe plantele cultivate, omul

recurge la folosirea in exces a unor substanțe chimice.

Repetatele fluxuri de pesticide in sol reprezintă un pericol pentru

mediu. Odată cu venirea ploii, acestea se dizolva si se scurg in cantități
mari sau mici in apele subterane.

15
 Pe lângă ploaie alți factori care influențează scurgerile către cursurile
de apă sunt: permeabilitatea solului, umiditatea solului, viteza de
scurgere a apei și distanța până la apă.

1.1.2 Riscul de poluare a apelor

Procesul de poluare a apei poate avea loc ca urmare a activității

umane, economice si sociale.

Poluarea chimica are loc cu substanțe fitofarmaceutice provenite din

combaterea dăunătorilor in agricultura.

După perioada de timp poluarea apelor subterane poate fi:

permanenta, sistematica, periodica sau accidentala.

Aceasta poluare este foarte dezvoltata in tarile cu agricultura

dezvoltata.

Figura 1. Presiunile pe care la pot crea produsele de protecție

a plantelor asupra mediului (https://op.europa.eu/webpub/eca/special-
reports/pesticides-5-2020/ro/index.html )

16
2.2 Urmări ale poluării apelor subterane
Poluarea pânzei freatice are consecințe grave asupra folosirii rezervei
subterane la alimentarea cu apa potabila. Depoluarea surselor de apa din pânza
freatica este extrem de dificila daca nu chiar imposibila.

Odată poluate apele subterane urmările nu sunt întocmai bune. Atât

viețuitoare acvatice, cat si oamenii sunt afectați de aceste substanțe chimice,
provocând îmbolnăvirea acestora.

Deoarece apele subterane sunt de multe ori surse de apa potabila, s-au
construit pentru ele zone sanitare de protecție. Zonele sanitare de protecție sunt:
-zone de protecție in regim sever, zona care este împrejmuita si protejata de
inundații, este interzis accesul persoanelor si animalelor, dar si a altor activități.

-zone de restricție ce sunt formate pentru evitarea contaminării si impurificării

apelor subterane (Politici ecologice de mediu).

Figura 2. Strațe acvifere de suprafața/ acvifere de adancim(https://muhaz.org/-

extinderea-urbana-este-un-fenomen-predominant-al-secolului-20.html )

17
 2.2.1 Protejarea apelor subterane de poluare

Riscurile de contaminare a apei pot fi reduse prin evitarea aplicării

pesticidelor in sezonul drenării si înainte de venirea ploilor torențiale.

Pe câmpurile drenate, cu crăpături sau secetoase nu trebuie aplicate

pesticide, pentru a reduce riscul de contaminare.

In zonele vulnerabile precum solurile superficiale, solurile nisipoase trebuie

evitata utilizarea pesticidelor.

” Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția

apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, denumită în
continuare "Directiva Nitrați", a fost transpusă în legislația națională prin
Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 cu modificările și completările ulterioare
privind aprobarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării
cu nitrați proveniți din surse agricole, având ca obiective reducerea poluării apelor
cauzată de nitrații proveniți din agricultură și prevenirea acestui tip de poluare”
( Parlamentul European).

Prin respectarea masurilor de mai sus, putem evita răspândirea poluării si,
astfel, viitorul naturii va fi mereu curat si roditor.

18
 CAPITOLUL III

Poluarea si protecția mediului

3.1 Măsuri de protecție a calității solului

O măsura care se impune vizează eforturile pe care oamenii trebuie sa le
facă plantând pomi.

Efortul de împădurire este un proces ce se întâmpla in mai multe tari, însă

procesul de defrișare este intra-un stadiu mult mai avansat.

Pentru a evita pierderea solului fertil se pot cultiva soiuri diferite de culori
in ani succesivi.

Prevenirea si limitarea poluării mediului de către agricultura poate fi

posibila prin introducerea unor norme privind utilizarea unor factori de producție.

Pentru refacerea calității solului, in primul rând trebuie luate numeroase

decizii privind protecția mediului înconjurător.

„In vederea reconstrucției ecologice a terenurilor degradate precum si in

scopul ameliorării calității solului au fost luate următoarele masuri:

-experimentarea si definitivarea tehnologiilor de recultivare a terenurilor

degradate ca urmare a exploatărilor miniere la zi din bazinului carbonifer al
Olteniei si din alte zone;

-caracterizarea arealelor afectate de poluare si recomandarea masurilor de

reconstrucție ecologica;

-sinteze ale cercetărilor in cadrul monitoring ului integral al solului” ( Politici

ecologice de mediu).

19
 3.2 Masuri de protecție a calității apelor

Epurarea apelor reprezintă îndepărtarea substanțelor contaminate din

apele potabile.

Stațiilor de epurare a apelor uzate au o schemă de organizare

asemănătoare, majoritatea fiind construite pe orizontală.

Exista trei faze de epurare: mecanică, chimică și biologică în vederea

obținerii unui randament ridicat de îndepărtare a impurităților existente în apele
reziduale brute.

Epurarea apelor uzate este ansamblul de procedee si masuri prin care

bacteriile de natura chimica ce se afla in apele uzate, sunt reduse sub anumite
limite, astfel încât apele să nu mai dăuneze celor care o consuma.

Acest proces se realizează in instalații speciale, denumite stații de epurare

si se utiliza in scopul intensificării si favorizării proceselor care au loc in cursul auto
epurării (Politici ecologice de mediu).

Figa 3. Stația de epurare (https://www.laiola.md/ro/servicii/statii-epurare-

municipale-intellibio-mbr/statii-de-epurare-intellibio-mbr )

20
 CAPITOLUL IV
Concluzii si recomandări

Se poate spune multe despre tema aleasa, însă acest referat are scopul de a
arata si demonstra atât rolul negativ al pesticidelor in mediul natural cat si pe cel
pozitiv, dar si metode de prevenire a dezastrelor provocate de substanțele
chimice.

Un lucru este cert, in urma citirii referatului, putem afirma cu certitudine ca

pesticidele si modul de utilizare a acestora de către oameni a devenit o serioasa
problema pentru sănătatea mediului înconjurător, dar si pentru sănătatea
viețuitoarelor.

In cadrul primului capitol am demonstrat, ca solul reprezintă capitalul cel mai

prețios pentru om, iar pesticidele si restul substanțelor chimice pătrund in acesta
pentru o perioada scurta sau lunga si duc la degradarea stratului de humus.

De asemenea am adus o serie de exemple ale experimentelor oamenilor de

știința legate de beneficiile si dezavantajele pesticidelor in viată omului.

In cel de-al doilea capitol am scos in evidenta riscul prin care substanțele
chimice din cauza precipitațiilor sau a altor fenomene, pătrund prin sol si ajung in
apele subterane.

O atenție deosebita am abordat-o riscurilor care sunt produse de poluarea

apelor, cel mai grav fiind îmbolnăvirea viețuitoarelor acvatice si a oamenilor.

In cadrul capitolul al treilea am oferit mai multe informații cu privirea la

protejarea solului si a apelor subterane. Astfel mediu înconjurător poate fi
protejat atât acum , cat si in viitor.

Astfel sper ca prin aceasta lucrare am reușit sa demonstrez când este de

importanta problema data, ce impact are ea asupra mediului, iar cel mai
important lucru, cum poate un om să salveze mediul.

21
 Bibliografie

1. Virginia Ciobotaru, Ioan Frânceanu, Corina Frânceanu, Oana Catalina

Țăpoșică. (2011). Politici ecologice de mediu. București: Editura Economica
2. Institutul National de Sănătate Publica. https://www.insp.gov.ro/
3. Parlamentul European. https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-
8-2019-0045_RO.html
4. Butterworth-Heinemann. (1975) .Pesticide Chemistry, Helsinki
https://doi.org/10.1016/C2013-0-13295-3
5. Melanie Kah, Sabine Beulke, și Colin D. Brown.(2007). Journal of
Agricultural and Food Chemistry

22
 Lista figurilor

Figura 1. Presiunile pe care la pot crea produsele de protecție a plantelor asupra

m
mediului.............................................................................................................16

Figura 2. Strațe acvifere de suprafața/ acvifere de adâncime..........................17

Figura 3. Stația de epurare...............................................................................20

23