Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
1. Intraprenorul definire i deosebiri fa de ntreprinztorul clasic
Intraprenorul reprezinta acel salariat din cadrul unei firme care initiaza si operationalizeaza
un demers intraprenorial bine conturat cu participarea unui grup de angajati dispunand de o
autonomie intreprenoriala si manageriala apreciabila si fiind recompensat in functie de
performantele obtinute.
Deosebiri:
asumarea unui grad de risc mai redus deoarece demersul intreprenorial se
manifesta in cadrul unei firme de dimensiuni apreciabile care ofera resurse,prestigiu si
protectie
constrangerile temporare sunt mai reduse datorita accesului la resurse tehnicomateriale, umane, informationale si financiare ale firmei
intraprenorul este mai disciplinat, mai riguros in decizii si actiuni datorita
antecedentelor sale si a manifestarii in cadrul unei firme cu o cultura organizationala
bine conturata
intraprenorul obtine venituri sensibil mai reduse decat ale intreprinzatorului in
conditiile realizarii unor proiecte asemanatoare, astfel ca intraprenorul utilizeaza
resursele firmei de unde rezulta ca acesta participa masiv la distribuirea veniturilor
nete.
2. Specificul trainingului intreprenorial
Obiective:
insusirea info de baza, de natura juridical, fiscala,comerciala, financiara
necesare infiintarii si derularii unei afaceri
dezvoltarea capacitatii de a constientiza si evalua oportunitati, necesitati,
metode, tehnici aferente activitailor intraprenoriale
dezv abilitatilor intreprenorial manageriale, personale
dezv capacitatii de-a conduce princ domenii ale firmei
insusirea cunostintelor si know-how-ului referitoare la anumite met si tehnici
dezv capacitatii relationale a intreprinzatorilor
Analizai studiul de caz ,,Secretul unui ntreprinztor italian(4.1)
Studiu de caz.
II.
III.
De ce?
mrimea firmei;
cultura economic naional;
cultura persoanelor implicate i a organizaiei;
natura organizaiei;
piaa accesat;
personalitatea i pregtirea ntreprinztorului;
caracteristicile i funcionalitatea sistemului economic.
Structura:
sinteza planului de afacere
prezentarea intreprinderii
produsele si serviciile firmei
programul de mk si vanzari
programul de dezvoltare a prod si serviciilor
programarea activitatilor oprationale
managementul activitatilor
planul financiar
oferta finala
anexe
1.
2.
3.
4.
5.
6.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
dezvoltarea firmei
Parteneri de afaceri
Bancile comerciale
Cooperativele de credit
B.
NECONVENTIONALE:
Factoringul
Leasingul
Francisingul
Granturile
PAGINA 157-158.
8. Mediul intreprenorial contemporan prezint anumite caracteristici principale:
1. Turbulen contextual;
2. Modificri sociale;
3. Schimbarea interdependenelor dintre resurse;
4. Evoluia rapid a opurtunitilor de afaceri;
5. Schimbrile tehnologice;
6. Amplificarea incertitudinilor;
7. Schimbarea competiiei;
8. Schimbarea structurii pieelor.
Artai care dintre combinaiile prezentate n continuare reflect cel mai bine aceste
caracteristici.
a. 1-2-4;
b. 3-6-7;
c. 1-4-5;
d. 2-7-8;
e. 1-4-6.
1.
a.
b.
c.
d.
e.
f.
g.
Tip de agent al
Director
intreprinzator
Cercettor
Investitor
Specialist
Profet
Activist
Manager
Categorii de valori
Individualist
Individualist
Individualist
Individualist
Colectivitate
Colectivitate
Colectivitate
Intensitate
risc
Mare
Mic
Mare
Mic
Mare
Mare
Natura
actiunii
dezvoltare
Dez
Functionar
Funcionar
Dezvoltare
dezvoltare
Funcionar
Sociale
Mijloace
Activiti
intreprenoriale
clasice(economice)
Activiti
Intreprenoriale
comunitare
Activitati intreprenoriale
politice si culturale
Activiti
intreprenoriale
sociale
e. 3-4-5-6.
De ce ?
Biletul nr. 12
1.
Principalele forme ale networingului intreprenorial
Nr.crt.
Forme
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
Dimensiunea predominanta
formal
informal
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
Economice
MIJLOACE
Economice
Activiti
intreprenoriale
(economice)
Sociale
clasice Activitati
intreprenoriale
politice si culturale
Activiti
intreprenoriale comunitare
Activiti
intreprenoriale
sociale
Asa cum se poate observa prin examinarea info. Cuprinse in tabel, definirile,ipotezele etc
Sociale
privind
activitatile intreprenoriale sunt eterogene.
Jean Pierre Bechard- se consider c fenomenul intreprenorial este necesar s fie abordat la
trei nivele:
a) praxeologic, care grupeaz ansamblul cunotinelor practice privind activitile
intreprenoriale, prin care se prescriu norme i modaliti de conduit utile pentru
ntreprinztori. Acestea se refer la situaii de manageriat i de dezvoltare a activitilor
intreprenoriale, fiind figurate, n partea de jos a schemei.
b) disciplinelor tiinifice, caracterizate prin ansamble de cunotine teoretice i empirice de
natur economic, psihologic, sociologic, antropologic etc., reunite n construcii care-i
propun s explice i/sau anticipeze evoluiile manageriale potrivit unor metodologii cu un
Biletul nr. 13
1.
2.
Principalii factori care determin situarea IMM-urilor n prim planul dezvoltrii
economice n secolul XXI:
- congruenta dintre caracteristicile firmelor mici si mijlocii si economia bazata pe cunostinte
- cresterea nivelului de pregatire al populatiei si noua cultura economico-sociala
-individualizarea si personalizarea crescande ale produselor si serviciilor
- schimbarile tehnice si tehnologice
- informatizarea economiei si societatii
- externalizarea activitatilor organizatiilor
- regionalizarea si dezvoltarea locala
- internationalizarea activitatilor economice
3.
Ai absolvit facultatea de Management de la ASE i cu cele 48.000 lei primii
motenire de la o bunic decedat v propunei s nfiinai o ntreprindere de
alimentaie public. Se recomand s apelai la o franciz? Argumentai rspunsul.
Francisingul, prin elementele puse la dispozitie de catre francizor marca, sistem de
management, productie si comercializare, training, consultanta etc rep. o importanta
finantare in natura, asigurand o parte apreciabila din resursele necesare demararii si derularii
unei afaceri. In absenta francizei, valoarea respectiva ar trebui finantata cu lichiditati de catre
intreprinzator. (carte pag 166)
Biletul nr. 14
1.
Finanarea IMM-urilor prin leasing
Din ce in ce mai utilizat in majoritatea tarilor, leasingul este un sistem prin care o firma-client
primeste permisiunea de a folosi anumite echipamente din partea firmei proprietare (de
leasing), in schimbul platii periodice a anumitor sume. L sfarsitul perioadei de leasing, firmaclient poate devein, in schimbul achiitarii unei anumite sume, si proprietarul respectivului
active, daca este interesata. Toate aspectele implicate sunt reglementate precis printr-un
contract de leasing. Leasingul este un angajament intre 3 parti: firma proprietara a
echipamentului (lesorul), furnizorul de echipament si firma care utilizeaza echipamentul.
Derularea tranzactiei de leasing poate fi prezentata astfel:
1.firma-client a intreprinzatorului , care are nevoie de un echipament, discuta cu furnizorul
acestuia cumpararea sa;
2. firma-client realizeaza o intelegere cu firma de leasing in vederea finantarii cumparatorului
cu echipamentele dorite;
3.echipamentul este livrat firmei-client a intreprinzatorului spre inchiriere si utilizare, potrivit
termenilor contractului de leasing.
Caracteristici ale contractului de leasing:
-echipamentul se cumpara in mod special pentru a forma obiectul leasingului
-durata contractului de leasing este relativ indelungata, corespunzator duratei de viata a
echipamentului respectiv;
-utilizatorul, firma-client, isi asuma atat riscurile, cat si avantajele folosirii echipamentului
respectiv;
Principalele avantaje ale sistemului de leasing pentru firma-client a intreprinzatorului, sunt
urmatoarele:
-usurinta superioara si perioada mai scurta aferenta realizarii leasingului, comparativ cu un
credit de dezvoltare obtinut de la banca;
-aportul initial in lichiditati al firmei-client pentru a realiza leasingul este mai mare decat cel
necesar obtinerii unui credit;
-finantarea masiva de catre firma de leasing, a cumpararii scorului care poate sa ajunga pana
la 100% din pretul sau de vanzare;
-eliminarea necesitatii de a adduce garantii pentru obtinerea finantarii de la companiea de
leasing;
-situatia lichiditatii firmei-client nu este afectata de efectuarea leasingului;
-potentialul firmei intreprinzatorului de a obtine credite de la banca ramane neschimbat;
-flexibilitatea sporita in efectuarea platilor periodice catre firma de leasing;
-posibilitatea reinnoirii echipamentelor firmei nu se reduce ca urmare a efectuarii leasingului;
-mentinerea capacitatii firmei intreprinzatorului de a se adapta din punct de vedere al dotarii
tehnice la noile progrese ale stiinei si tehnicii, de a valorifica oferta de noi echipamente si
utilaje;
-valorificarea de catre firma-client a facilitatilor fiscale asociate leasingului existente in
fiecare tara;
-existenta unei oferte de leasing relativ mari si in continua crestere in toate tarile.
Leasingul prezinta si unele dezavantaje pentru firma care il utilizeaza:
-costul total al obtinerii si utilizarii echipamentului prin leasing este mai mare decat atunci
cand este achizitionat in conditii obisnuite;
-obtinerea prin leasing numai a echipamentului nu si a serviciilor pe care firma furnizoare le
ofera odata cu vanzarea respectivului activ;
-nu toate echipamentele care se comercializeaza in prezent pot fi obtinute in leasing
Biletul nr. 15
1.
Definirea i caracteristicile mediului intreprenorial
Carte pag 65... nu pot sa scriu despre acest subiect pt ca imi lipsesc paginile 66 si 67
2.
Cultivarea stakeholderilor de ctre ntreprinztor conduce, n principal, la:
1.Facilitarea i amplificarea accesului firmei la resurse;
2.Folosirea mai deplin i eficace a resurselor firmei i ntreprinztorului;
3.Amplificarea vnzrilor i a celorlalte performane economice ale firmei;
4.Diversificarea i minimizarea riscurilor aferente afacerii;
5.Micorarea presiunilor exogene firmei i a obstacolelor cu care se confrunt aceasta;
6.Creterea capacitii ntreprinztorului de a rezolva problemele firmei;
7.................................................................................................................
Completai punctul 7 cu una din urmtoarele variante:
a. nmulirea oportunitilor economice;
b. creterea prestigiului firmei;
c. eliminarea presiunilor endogene;
d. creterea calitii produselor serviciilor.
Raspuns corect: b cresterea prestigiului firmei.
3.
Formulai un proiect de chestionar care s v permit s caracterizai i s
stabilii dimensiunea unei ntreprinderi.
Biletul nr. 16
1.
Definirea i principalele caracteristici ale IMM-urilor
Exista o multitudine de abordari, care pornesc de la acceptiuni partial diferite asupra
dimensiunii firmei si a modalitatilor de exprimare si cuantificare.
Principalele tipuri de abordari ale definirii IMM-urilor:
1.
Dupa sfera de cuprindere a economiei:
a)
generalizatoare: stabilesc aceleasi criteria sau aceleasi criteria de definire a IMMurilor pentru toate ramurile economiei
b)
differentiate: stabilesc diferite criteria de definire a IMM-urilor in functie de domeniul
lor de activitate ( industrie, comert, transporturi etc).
2.
Dupa numarul indicatorilor utilizati:
a)
unidimensionate : definesc dimensiunea IMM-urilor pe baza unui singur indicator, cel
mai adesea numarul de salariati;
b)
multidimensionate: definesc dimensiunea IMM-urilor pe baza mai multor indicatori,
cel mai frecvent utilizati sunt numarul de salariati, cifra de afaceri si capitalul social.
Potrivit acestor abordari, intreprinderea mica este acea firma care dispune de pana la
60 de salariati. In cadrul sau se delimiteaza microintreprinderea, care utilizeaza intre unu si 9
salariati. Intreprinderea mijlocie dispune de 50-249 salariati. Se considera ca firmele care
poseda peste 250 de salariati sunt firme mari.
Intreprinderile mici si mijlocii prezinta o serie de trasaturi definitorii care reflecta
dimensiunea lor redusa si consecintele sale in planul conceperii si operationalizarii
activitatilor incorporate.
O caracteristica a IMM-urlor poate fi considerata flexibilitatea pronuntata a acestora,
indeosebi a firmei mici.
Dimensiunea si inertia organizationala reduse ale IMM-urilor, permanentul contact al
intreprinzatorului cu realitatile endogene si exogene organizatiei aflate in continua schimbare,
puterea discretionara de care practice dispune, climatul organizational favorabil schimbarii si
inovarii sunt elemente care explica in mare masura aceasta flexibilitate pronuntata, ce se
reflecta intr-o evidenta volatilitate a sectorului de IMM-uri.
Exista numerosi factori, care tin in special de context, ce influenteaza activitatile
IMM-urilor. In viziunea profesorului japonez Tanaka, acesti factori sunt:
-producerea inovatiei tehnologice;
-schimbarile in materii prime;
-modificarile in cererea pietei;
-schimbarile in oferta de forta de munca;
-liberalizarea si globalizarea comertului;
2.
Care dintre stakeholderii menionai n continuare face parte din categoria de
stakeholderi ocazionali?
a. ntreprinztorul;
b. Distribuitorii i cumprtorii;
c. Banca;
d. Furnizorii de utilaje i materii prime;
e. Familia ntreprinztorului;
f. Managerii firmei;
g. Salariaii firmei;
h. Furnizorii de servicii de consultan, training etc.;
i. Administraia local;
j. Organizaiile de IMM-uri, camerele de comer etc.;
k. Instanele judectoreti;
l. Comunitatea local;
m. Investitorii de risc.
Raspuns corect: k instantele judecatoresti
3.
Suntei manager-ntreprinztor ntr-o firm de transporturi internaionale cu un
capital social de 20.000 lei. Avei nevoie de 2 TIR-uri moderne. Dispunei doar de
21.000 EURO/dolari, ceea ce reprezint circa 11% din preul de vnzare al vehiculelor
pe care dorii s le cumparai. La ce modaliti de finanare recurgei: credit la banc,
leasing sau un fond cu capital de risc?
Aici e discutabil si subiectiv, fiecare trebuie sa-si exprime parerea proprie dar eu zic ca in
niciun caz nu vom alege credit la banca. Cel mai probabil e leasing-ul, care reprezinta un
sistem prin care o firma-client primeste permisiunea de a folosi anumite echipamente din
partea firmei proprietare (de leasing), in schimbul platii periodice a anumitor sume. La
sfarsitul perioadei de leasing, firma-client poate deveni, in schimbul achitarii unei anumite
sume, proprietarul respectivului activ, daca este interesata. Un dezavantaj semnificativ al
acestei alegeri ar fi faptul ca firma-client achizitioneaza activul la un pret mult mai mare
decat pretul pietei, insa avantajele sunt mult mai numeroase.
Biletul nr. 17
1.
Factori favorizani i defavorizani ai intraprenoriatului n rile din Romnia i
celelalte ri din Europa Centrala i de Est
Principalii factori care influenteaza dezvoltarea intraprenoriatului in Europa de Est:
a) existenta unui nr foarte mare de firme mari si mijlocii, care asigura premisa dimensionala
pt manifestarea intreprenoriatului. Raportat la nr de locuitori in tarile CEE, nr acestor
categorii de intreprinderi este de 2-4 ori mai mare decat in tarile din UE;
b) in firmele mari din CEE se afla numerosi specialisti cu studii superioare, multi au talent
intreprenorial si managerial, care in conditiile regimului comunist anterior nu s-au putut
manifesta si valorifica. Intreprenoriatul le oferea sansa in conditiile in care isi continuau
activitatea in firme cu oameni cu care s-au obisnuit;
c) in conditiile trecerii la economia de piata s-au adoptat legi care ofera o gama larga de
posibilitati de privatizare si restructurare a firmelor de stat, in cadrul carora intraprenoriatul
isi poate gasi locul relativ usor;
d) o mare parte dintre firmele de dimensiuni foarte mari, sunt de stat sau publice, neexistand
deci un proprietar autentic care sa poata bloca initiativele intreprenoriale ale salariatiilor
acestora.
Principalii factori care defavorizeaza manifestarea intraprenoriatului in firmele din
tarile din CEE, comparativ cu UE sunt:
a) cultura economica a populatiei mai putin deschisa si receptiva spre manifestari
intreprenoriale si intraprenoriale;
b) cunoasterea de foarte putini specialisti in tarile din CEE a avantajelor, continutului si
modalitatilor de implementare a intraprenoriatului;
c) fluiditatea legislativa si institutionala prin majoritatea tarilor CEE, care face dificila
proiectarea si implementarea activitatilor intraprenoriale;
d) suspiciunea chiar ostilitatea manifestata frecvent in marile firme, in special din partea
muncitorilor si a sindicatelor, fata de initiativele intreprenorial-manageriale noi.
In fiecare tara din CEE, acesti factori au forme si intensitati diferite influentand in
masuri diferite initierea si implementarea intraprenoriatului.
2.
Definirea i nivelurile networkingului
Sistemul relational intreprenorial sau networkingul reprezinta una dintre cele mai
recente concepte de management intreprenorial. Conform lui D.S.Hall, networkingul
reprezinta dezvoltarea si mentinerea de relatii cu persoanele care au impact direct si indirect
asupra afacerii. El trateaza networkingul ca o relatie interumana, pornind de la premisa ca
relatiile dintre organizatii sunt defapt relatii intre oameni ce apartin respectivelor entitati.
Avand la baza definitia lui Hall, putem afirma ca networkingul intreprenorial este
sistemul de relatii organizat ce se manifesta intre o intreprindere mica sau mijlocie si
stakeholderii sai, in a caror initiere, derulare si dezvoltare intreprinzatorul are rolul major.
Potrivit lui Szarka, networkingul intreprenorial prezinta trei niveluri:
1) Networkingul comercial se refera la relatiile dintre intreprinzator si firma sa, pe de o
parte, si stakeholderii cu care realizeaza tranzactii comerciale, pe de alta parte clientii,
furnizorii, banca, managerii, salariatii etc. Obiectul acestor tranzactii il reprezinta anumite
produse, servicii sau resurse clasice.
2) Networkingul comunicational are in vedere relatiile intreprinzatorului si ale firmei sale
cu asociatiile de intreprinderi mici si mijlocii, Camerele de comert, administratia locala etc.
Cu care nu se deruleaza tranzactii. Obiectul acestor tranzactii il constituie, in principal,
obtinerea de informatii utile firmei, pe multiple planuri.
3) Networkingul mental-social se refera la viziunea intreprinzatorului privind starea si
evolutia firmei in contextul in care isi desfasoara activitatea, care serveste drept baza a
ansamblului de relatii ale organizatiei cu mediul inconjurator si care se reflecta in rolul si
Serviciile de consiliere, consultanta si training sunt cel mai intens utilizate in special in
domeniile financiar, managerial, marketing, tehnic, informatic, resurse umane etc.
Serviciile de networking sau relationale au in vedere facilitarea accesului intreprinzatorului si
a colaboratorilor sai, la anumite informatii ,evenimente, actiuni, organizatii etc. utile firmei.
Serviciile de networking pt intreprinderile mici si mijlocii sunt oferite de organizatiile de
IMM-uri, camerele de comert si industrie, asociatii pe profesiuni (ale economistilor,
inginerilor, informaticienilor, etc.) universitati-prin asociatiile de absolventi (alumni),
organizari de congrese sau seminarii etc.
Serviciile de garantare sunt relativ recent aparute fiind oferite de organizatii publice miste sau
private, firmelor care au nevoie de credite.
Servicii complexe, ultima categorie, se refera la furnizarea unui pachet de servicii
intreprinderilor mici si mijlocii, in conditii avantajoase pt acestea dpdv logistic,
informational, spatial, economic, etc. Principalele modalitati de asigurare a serviciilor
complexe sunt centrele de afaceri, incubatoarele de afaceri, aeropolurile, centrele
infobusiness etc. Oferirea de servicii complece intreprinderilor mici, prin modaliattile
mentionate, inreg o rapida proliferare in ultimii ani, datorita eficacitatii lor ridicate in piar
economic si social.
3.
Analizai studiul de caz O afacere sntoas cu produse naturale (4.6)
Nu am gasit studiul de caz, asta cred ca e cel pe care ni l-a citit Sebastian la seminar data
trecuta, cel cu muraturile si tendinta gusturilor romanilor, dar nu imi mai amintesc exact
despre ce era vorba.
2. Noi tipuri de IMM-uri i noi tipuri de ntreprinztori n secolul XXI (pag 416-427)
- Noi tipuri de firme
Schimbrile fundamentale de natur economic aferente economiei bazat pe cunostinte se
reflect si n schimbri de natur structural-organizational n cadrul su. Acestea constau n:
a) aparitia unor noi tipuri de forme de organizatii, cum ar fi ntreprinderea retea, clusterul,
firma ambidestr, organizatia virtual etc. b) proliferarea unor tipuri de organizatii netipice,
aprute anterior, cu functionalitate si caracteristici partial schimbate, determinate de trecerea
la economia bazat pe cunostinte. Din aceast categorie
fac parte incubatoarele, centrele de afaceri, consortiile, networkingul etc.
n figura nr. 1 prezentm sintetic aceste noi forme, asupra crora ne vom referi succint n cele
ce urmeaz.
- Reteaua de firme sau networkingul const ntr-un ansamblu de firme, independente din
punct de vedere juridic, ntre care se dezvolt multiple, complexe si permanente relatii de
natur uman, informational, comercial, tehnic, financiar etc., care le permit s realizeze
si comercializeze n comun anumite produse si servicii n conditii superioare ale raportului
pret/calitate, pe baza valorificrii mai eficiente a cunostintelor si celorlalte resurse de care
dispun organizatiile componente. La baza networkingului se afl principiul stakeholderilor*
[1], networkingul ncorpornd toti sau o parte apreciabil. Din stakeholderii specializati sau
focalizati pe anumite produse si/sau servicii caresi desfsoar activittile pe aceeasi piat si/sau n aceeasi zon. Caracteristic retelelor
economiei bazat pe cunostinte este ncorporarea de firme inovative.
- Firma retea
Desi aprut nc din deceniul al IX-lea al secolului trecut, firma retea nu s-a
manifestat dect sporadic, mai ales n SUA. Firma-retea prezint caracteristicile urmtoare:
descreterea economic, care se manifest atunci cnd PIB scade, i implicit, nivelul
consumului, cererii, investiiilor etc., astfel nct se diminueaz substanial sursele economice
de oportuniti. Aceast situaie a fost predominant n Romnia dup 1989 pn n 2000.
asigurarea unei funcionaliti de ansamblu superioar i n oferirea unui fundal mai solid
pentru sustenabilitatea organizaiei
Fr ndoial, la aceste dileme nu exist un rspuns standard. Soluia trebuie
formulat pentru fiecare caz n parte n funcie de natura, complexitatea i perspectivele
oportunitii economice, de starea i caracteristicile firmei i ale salariailor si, de concepia
managerial i mai ales personalitatea decidenilor, fie c sunt ntreprinztori sau intraprenori.
De reinut, ns, c modul de soluionarea a acestor dileme are un mare efect att
asupra gradului de valorificare a oportunitilor manageriale, ct i asupra evoluiei i
performanelor organizaiilor i persoanelor implicate.
2. Analizai studiul de caz Nestle(4.8)
reprezint una din principalele surse de venituri ale bugetului statului (impozite,
TVA etc.);
*
**
3
1990, ntreprinztorii s-au orientat,ntr-o prim etap, preponderent ctre nfiinarea unor
firme cu activitate din domeniul comerului. Treptat, pe msura acumulrii de capital, a
afluxului de capital strin, a avut loc o deplasare treptat a sferelor de interes i ctre alte
activiti economice.
3. Analizati stiudiul de caz O carier fulgertoare(4.10.)
Bilet exman nr. 28
1. Mediul intreprenorial real i mediul intreprenorial perceput. (pag 67-71)
Mediul intreprenorial real desemneaz ansamblul elementelor contextuale ce
influenteaz demersurile ntreprinztorului n toate fazele activitii sale, inducnd modificri
n deciziile, aciunile i comportamentele sale.
Caracteristicile mediului intreprenorial real
ncorporeaz att elemente exogene organizaiei, ct i din cadrul su, firete, numai cele
care influeneaz semnificativ demararea i derularea proceselor intreprenoriale;
variaz de la un ntreprinztor la altul, n funcie de tipul i domeniul ini iativei
intreprenoriale, zona geografic, amplasarea resurselor implicate etc.;
difer pentru acelai ntreprinztor n timp, n funcie de faza ciclului de via a firmei i de
puterea sa economic; cu ct firma se dezvolt i amplific, cu att sfera mediului
intreprenorial se mbogete i lrgete.
Mediul intreprenorial perceput desemneaz acele elemente ale mediului intreprenorial
real pe care ntreprinztorul le apreciaz ca avnd o influent semnificativ asupra actiunilor
i performantelor sale. Are un pronuntat caracter individual, ntruct caracteristicile fiecrui
ntreprinztor se reflect n capacitatea sa de a percepe contextul i implicit de a delimita
mediul considerat c are impact asupra activitilor sale intreprenoriale.
Dimensiunile mediului intreprenorial perceput: Cognitiv, Afectiv
Mediul intreprenorial real, desemneaz ansamblul elementelor contextuale ce
influeneaz demersurile ntreprinztorului n toate fazele activitii sale, inducnd
modificri n deciziile, aciunile i comportamentele sale i performanele obinute. Din
definiie rezult principalele sale caracteristici:
a ncorporeaz att elemente exogene organizaiei, ct i din cadrul su, firete, numai
cele care influeneaz semnificativ demararea i derularea proceselor
intreprenoriale;
b variaz de la un ntreprinztor la altul, n funcie de tipul i domeniul iniiativei
intreprenoriale, zona geografic, amplasarea, resursele implicate etc.;
c difer pentru acelai ntreprinztor n timp, n funcie de faza ciclului de via a
firmei i de puterea sa economic; cu ct firma se dezvolt i amplific, cu att sfera
mediului intreprenorial se mbogete i lrgete.
n figura nr. 18 prezentm, sintetizate, componentele tipice ale mediului intreprenorial
real, divizate n dou categorii: elemente endogene firmei, care influeneaz activitatea
intreprenorial dup ce ntreprinztorul a nfiinat firma; elemente exogene organizaiei, mai
cuprinztoare i cu influen mult mai intens, ce se manifest pe ntreg parcursul demersului
intreprenorial, de la iniiere, din faza de germene a firmei i pn la ncetarea activitii
intreprenoriale. Desigur, nu toate elementele ce alctuiesc mediul intreprenorial real au
aceiai influen asupra demersurilor intreprenoriale. Dintre acestea menionm ca avnd, de
regul, o influen mai direct i substanial, urmtoarele: fiscalitatea, accesul la credite,
legislaia, inflaia, strategia economic naional i atitudinea populaiei fa de
ntreprinztori.
11 Ph. Neck, Building SMEs Politices Utilising International and National Networks, n
Renaissance of SMEs in a Globalized Economy, KMU, St. Gallen, 1998, p. 569-577.
Figura nr. 4 - Raporturile ntre mediul intreprenorial real i mediul intreprenorial perceput
Mediul intreprenorial perceput prezint o dubl dimensiune - cognitiv i afectiv.
Dimensiunea cognitiv se refer la informaiile contextuale pe care ntreprinztorul
le identific i le trece n revist n cadrul proceselor intreprenoriale pe care le iniiaz i
desfoar. Dimensiunea cognitiv este cu att mai pregnant, cu ct ntreprinztorul are un
nivel de pregtire i un spirit de observaie mai ridicate i investete o cantitate mai mare de
timp n aciunea intreprenorial.
Dimensiunea afectiv se refer la elementele contextuale pe care ntreprinztorul le
consider realmente importante, de care se ataeaz chiar i/sau i este fric, considerndu-le
nu numai cu intelectul, dar i cu inima c sunt semnificative i merit o atenie special.
Dimensiunea afectiv a mediului perceput constituie o reflectare indirect a spiritului
intreprenorial pe care-l posed ntreprinztorul, al talentului su nativ de ntreprinztor.
Coninutul su l constituie acele evenimente, situaii, evoluii pe care ntreprinztorul
simte c sunt importante i c ele trebuie considerate cu mult atenie. La ntreprinztorii
performani dimensiunea afectiv dubleaz - n bun msur - dimensiunea cognitiv,
potennd-o, cu multiple efecte pozitive n planul rezultatelor intreprenoriale.
Mediul intreprenorial marcheaz activitile ntreprinztorului pe multiple planuri, fiind o
relaie interdependent. ntreprinztorii se adaptez incontinuu la mediul intreprenorial, ceea
ce le asigur supravieuirea economic. Mai mult dect att, majoritatea ntreprinztorilor
modeleaz mediul intreprenorial, cel mai adesea pe baza principiului learning by doing *
(nvei fcnd) sau action learning (nvare prin aciune). n esen, aceasta nseamn c
ntreprinztorii nva din experien, pe baz de greeli i respectiv succese, perfecionndui modul de a decide i aciona, astfel nct influena lor asupra mediului se amplific. Ca
rezultat al nfiinrii i dezvoltrii de ntreprinderi, al deciziilor i aciunilor de vnzare,
aprovizionare, creditare etc. ale ntreprinztorilor, mediul nsui se modific, de regul, n
direcia creterii funcionalitii sale, a favorizrii demersurilor intreprenoriale. Deosebit de
interesant din punct de vedere a relaiei ntreprinztori - nvare intreprenorial - mediu
intreprenorial - este modelul elaborat de Johanisson , pe care o s-l prezentm n capitolul
consacrat pregtirii intreprenoriale1 .
2. Tipuri de strategii i aliane strategice intreprenoriale.
Strategia intreprenoriala completa- se bazeaza pe aprofundate procese de planificare
care isi propun sa structureze activitatile firmei; implica o abordare mai cuprinzatoare a
proceselor de munca, ia in considerare o perioada mai lunga, analizeaza un volum mai mare
de informatii, foloseste un bagaj apreciabil de cunostinte manageriale si economice, cauta sa
anticipeze posibilele erori si este orientata proactiv.
Strategia intreprenoriala a punctului critic- se concentreaza asupra celor mai dificile si
importante probleme cu care se confrunta firma si intreprinzatorul; dupa ce se gasesc solutii,
se continua procesul de planificare.
** Spre deosebire de principiul learning by thinking (nvnd gndind), specific
managerilor profesioniti.
11 B. Johanisson, University Training for Entrepreneurship: Swedish Approaches, n
Entrepreneurship Regional Development, nr. 3, 1991.
Nr.
crt.
1
8
9
10
Tipurile de ntreprinztori
Autorii
D. Collins i
ntreprinztorul administrator;
D.
G. Moore
ntreprinztorul independent
ntreprinztorul tehnician sau meseria;
N. R. Smith
ntreprinztorul oportunist sau centrat economic
ntreprinztorul manager sau inovator;
ntreprinztorul proprietar, orientat spre dezvoltare
J. C. Laufer
economic;
ntreprinztorul care refuz dezvoltarea, fiind axat pe
eficien imediat;
ntreprinztorul tehnician.
ntreprinztorul care muncete singur;
ntreprinztorul constructor de echipe;
ntreprinztorul care repet modelele intreprenoraile
existente;
ntreprinztorul care valorific economiile de scal (prin
K. H. Vesper
firme mari)
ntreprinztorul care acumuleaz capital;
ntreprinztorul contractor;
ntreprinztorul artist, care cumpr i vinde;
ntreprinztorul care construiete conglomerate;
ntreprinztorul speculant;
ntreprinztorul manipulator de valori aparente
P.A. Julien
ntreprinztorul PIG, concentrat pe perpetuare,
i
independen i cretere;
ntreprinztorul GAP, axat pe cretere, autonomie i M. Marchesnay
perpetuare
ntreprinztorul specialist;
Lafuente
ntreprinztorul orientat pe risc (aventurier);
i
ntreprinztorul centrat pe familie;
V. Salas
ntreprinztorul managerial
ntreprinztorul tehnician;
R.W. Harnady
ntreprinztorul promotor;
ntreprinztorul managerial profesionist.
J.B. Miner
ntreprinztorul clasic;
i
ntreprinztorul focalizat pe cretere;
N.R.
Smith
ntreprinztorul manager
- ntreprinztorul operaional
J.L. Fillion
- ntreprinztorul vizionar
ntreprinztorul cetean de vaz;
ntreprinztorul work alchoolic (care manifest
W.S. Sin**
alcoolia muncii);
ntreprinztorul nottor;
ntreprinztorul idealist;
ntreprinztorul axat pe tehnica de vrf
Anul
1964 i
1970
1967
1974
1980
1987
i
1998
1989
1990
1990
1994
1996
1996
Elemente
Nevoie de realizare
Dorin de feedback la deciziile i aciunile sale
Dorin de a planifica i stabili obiective
Iniiativ personal
Consacrare personal n favoarea organizaiei
Credin intim c aportul personal este esenial
Credin c munca trebuie bazat i ghidat n primul rnd de
scopuri personale i apoi de scopurile altora
Intensitate
Foarte mare
Mare
Medie
Mare
Mare
Mare
Foarte mare
Elemente
Intensitate
Foarte mare
Mare
Foarte mare
Medie
Mare
Elemente
Dorin de a juca rolul de leader al firmei
Decisivitate n decizii i aciuni
Atitudine pozitiv fa de autoriti
Dorin de a concura pe alii
Dorin de putere
Dorin de a iei n eviden
Tabelul nr. 10
Intensitate
Mare
Mare
Mare
Foarte mare
Mare
Foarte mare
Nr.
crt.
1
2
3
4
5
Elemente
Intensitate
Dorin de a inova
Ataamentul (Dragostea) fa de idei
Credin c dezvoltarea noilor produse este crucial n realizarea
strategiei firmei
Inteligen
Dorina de a evita sarcinile cu risc ridicat
Mare
Foarte mare
Mare
Medie
Mare
Tipologia STRATOS
O alt clasificare, poate cea mai propagat, cunoscut i citat n ultimii ani n Europa,
este cea realizat de un grup de cercettori n cadrul proiectului de cercetare STRATOS5 ,
derulat n opt ri. La baza tipologiei STRATOS se afl criteriile: natura atitudinilor
intelectuale i comportamentelor ntreprinztorului.
S-au decelat dou categorii de atitudini i comportamente-creativ-dinamice i respectiv
managerial-administrative - din a cror combinare (vezi tabelul nr. 12) au rezultat patru tipuri
de ntreprinztori.
Tipurile de ntreprinztori
Nr.
crt.
1
2
3
4
Tabelul nr. 12
Tipuri de
ntreprinztori
Universal sau complet
Dinamic sau pionier
Organizator
Clasic sau rutiner
Parametrul considerat
Elemente de caracterizare
Persoanele mature i cele de vrst mijlocie
predomin.
Vrsta:
30,5% ntre 31-40 ani
30,7% ntre 41-50 de ani
Sex
Pregtire profesional
Experien
profesional
Stare civil
activitatea
6
7
8
ntreprinztorii proprietari
N
r. crt.
2
3
4
7
8
1
0
1
1
1
2
1
3
1
4
Utilitate i avantaje