BILET DE EXAMEN NR.

11

1. Particularităţile managementului intreprenorial

 Se refera la o organizatie de dimensiuni mici , caracterizata concomitent prin resurse si

inertie organizationala redusa
 Se confrunta cu o mare varietate de situatii organizationale, determinate de eterogenitate
foarte ridicata a IMM-urilor
 Se manifesta o extrema diversitate a aelementelor manageriale in IMM-uri. Datorita
impactului variabilelor organizationale si manageriale specifice lor.
 Personalul managerial care, daca exista, nu este specializat pe domenii, activitati, metode etc,
fiind, prin forta imprejurarilor, de tip generalist.
 Apeleaza la specialisti din afara firmei
 Este un management puternic personalizat, datorita impactului decisiv al viziunii,
keadership-ului si personalitatii intreprinzatorului

2. Tabloul principalelor dificultăţi cu care se confruntă IMM-urile din România

 domeniul financiar-monetar
 domeniul bancar
 domeniul fiscal
 domeniul comercial- marketing
 domeniul tehnic-inovational
 domeniul educational si al resurselor-umane
 domeniul managerial
 domneiul informational- comunicational
 domeniul institutional- administrativ
 domeniul legislativ- juridic
 domeniul cultural

3. Formulaţi un proiect de chestionar care să vă permită caracterizarea şi încadrarea

tipologică a unui întreprinzător.
--------------------------

1
 BILET DE EXAMEN NR. 12

1. Definirea şi nivelurile networingului intreprenorial

Networingului intreprenorial - reprezinta dezvoltarea si mentinerea de relatii cu persoane care

au impact direct si indirect asupra afacerii.

Niveluri:
a) netw comercial: relatiile dintre intreprinzator si firma sa, pe de o parte, si stakeholderii cu
care realizeaza tranzactii comerciale pe de alta parte – clienti, furnizori, banca, managerii,
salariatii, etc.
b) netw comunicational: rel intreprinzatorului si firmei sale cu asociatiile de intreprinderi
mici si mijlocii, camerele de comert, admin locala, cu care nu se deruleaza tranzactii.
c) Netw mental – social: se refera la viziunea intreprinzatorului privind starea si evolutia
firmei in contextul in care isi desfasoara activitatea, care serveste drept baza a
ansamblului sistemului de relatii al organizatiei cu mediul inconjurator.

2. Franciza – definire, tipuri şi avantaje

Franciza consta in stabilirea pe baza contractuala a unei relatii de marketing pe termen

lung intre doua firme,prin care prima firma mai mare ii acorda celei de-a doua firme dreptul de
a-i utiliza numele si sistemul de comercializare in schimbul platii unei sume,care se plateste
continuu.
Tipuri:
 franciza producator-comerciant cu amanuntul;
 franciza producator-comerciant cu ridicata;
 franciza comerciant cu ridicata-comerciant cu amanuntul
 franciza marca comerciala,marca de nume sau licenta-comerciant cu amanuntul

Avantaje:
 accesul la afacere a carei viabilitate a fost demonstrata;
 cunoasterea si dezvoltarea afacerii in conditiile primirii de la un francizor de
training,consultanta si service
 beneficirea de cercetari de piata si dezv produsului pe care le realizeaza francizorul;
 posibilitatea inceperii si derularii unei afaceri cu capital mai redus;
 diminuarea unora dintre chelt curente-reclama promovare
 diminuarea riscurilor aferente investirii intr-o afacere

3. Utilizarea conceptului de ,,arhitect social”, axat pe promovarea şi protecţia

valorilor,caracterizând întreprinzătorul ca fiind leader, având abilitatea de a-şi
adapta stilul la nevoile oamenilor, este meritul:
a) şcolii sistemice;
b) şcolii intraprenoriale;
c) şcolii caracteristicilor psihologice;
d) şcolii leadershipului;
e) şcolii manageriale.

2
 BILET DE EXAMEN NR. 13

1. Abordarea triaxială a lui Toulouse

Prin prisma acestei abordari, intreprinzatorul se caracterizeaza astfel:

 din punct de vedere sociologic, al valorilor, printr-un puternic individualism, acordand o

atentie prioritara autonomiei si libertatii de decizie. Raportat la normele care predomina in
societate, intreprinzatorul este considerat ca o persoana aparte, nu rareori marginalizat,
intrand in conflict cu aceasta.

 din punct de vedere psihologic, al implicarii, intreprinzatorul prin asumarea de riscuri ridicate
referitoare la cariera sa, la familie, la propria imagine si fireste la bani. Intreprinzatorul isi
asuma riscuri majore, de regula calculate, deoarece crede cu putere ca poseda capacitatea de
a influenta si ca are forta sa-si dirijeze propriul destin. De cele mai multe ori intreprinzatorii
sunt persoane care au insatisfactii fie de natura materiala, fie psihologice, reflectate intr-o
pronuntata nevoie de autorealizare. Specific psihologic este un grad ridicat de interiorizare,
generator de multiple motivatii.

 din punct de vedere operational, intreprinzatorului ii este proprie o ridicata capacitate de a

actiona asociata cel mai adesea cu o abordare creativa, inovationala.

2. Bariere contextuale în calea valorificării oportunităţilor economice:

Barierele contextuale se refara la acele elemente ale mediului ambient care inreguneaza
aparitia,perceperea si valorificarea oportunitatilor economice potentiale.Cele mai frecvente
bariere contextuale sunt:
 culturale
 legislativ birocratice
 motivational econimice
 institutional-economice
 descresterea economica
 coruptia
 hiperconcurenta importurilor

3. Aţi absolvit facultatea de Management de la ASE şi cu cele 98.000 lei primiţi

moştenire de la o bunică decedată – vă propuneţi să înfiinţaţi o întreprindere de
alimentaţie publică. Se recomandă să apelaţi la o franciză? Argumentaţi răspunsul

3
 BILET DE EXAMEN NR. 14

1. Definirea şi formele managementului intreprenorial

Managementul interprenorial este o disciplina de baza a managementului care se ocupa

de studiul proceselor si relatiilor interprenorial manageriale derulate de regula in organizatii de
mici dimensiuni -puternic personalizate de rolul determinant pe care il exercita intreprinazatorul-
de descoperirea legalitatilor care le guverneaza si de conceperea de noi sisteme ,metode,tehnici
procedure de natura sa creasca eficacitatea si eficienta deciziilor,comportamentelor si actiunilor
prin care se identifica si valorifica oportunitatile de afaceri.Managementul interprenorial se
ocupa de toate elementele de baza ale organizatiei.

Managementul interprenorial imbraca 2 forme :

 Managementul utilizat de intreprinzator cand infiinteaza si lanseaza o firma
 Managementul utilizat in dezvoltareamfirmelor existente

2. Finanţarea IMM-urilor prin bancă

Sursa de finantare cea mai accesibiala si mai larg utilizata de catre firmele de pretutindeni
o reprezinta banca. Bancile se clasifica in:
 banci comerciale
 banci de investitii
 banci de export
 banci international

Criterii generale de finantare:

a) bancile nu doresc sa isi assume riscuri atunci cand acorda credite
b) intreprinzatorul trebuie sa investeasca o suma cat mai mare din bani proprii ai firmei in
afacerea care se crediteaza
c) intreprinzatorul este necesar sa posede cunostinte substantiale,sa fie competent
managerial si in domeniul afacerii de creditat
d) finantarea firmelor care doresc si au posibilitate de dezvoltare

Procedura de obtinere a creditului are 5 faze:

a) intocmirea dosarului de obtinere a creditului
b) evaluarea dosarului de creditare
c) decizia de acordarea creditului si completarea procedurilor implicare
d) furnizarea creditului
e) urmarirea derularii finantarii si ramburasarea creditului

3. Presupunem că doriţi să înfiinţaţi un IMM în domeniul construcţiilor.Care sunt

principalele acţiuni de întreprins pentru a vă realiza aceas/tă dorinţă?

4
 BILET DE EXAMEN NR. 15

1. Definirea strategiei intreprenoriale; Tipologia strategiilor intreprenoriale în

viziunea specialsiştilor Gelderen, Frese şi Ombach

2. Avantajele şi dezavantajele leasing-ului

Avantaje:
 usurinta superioara si perioada mai scurta aferenta realzarii leasingului,comparative cu un
credit de dezvoltare obtinut de la banca
 aportul initialmin lichiditati al firmei client pt a realiza leasinguleste mai redus decat cel
necesar obtinerii unui credit
 eliminarea necesitatii de a adduce garantii pt obtinerea finantarii de la compania de
leasing
 existenta unei oferte de leasing relative marisi I continua crestere in toate tarile

Dezavantaje:
 costul total al obtinerii si utilizarii echipamentelor prin leasing este mai mare atunci cand
este achizitionat in coditii obisnuite
 obtinerea prin leaing numai a echipamentului nu si a serviciilor pe care firma furnizoare
le ofera odata cu vanzarea respectivului active
 nu toate echipamentele care se comercializeaza in present pot fi obtinute in leasing

3. Formulaţi un proiect de chestionar care să vă permită să caracterizaţi şi să stabiliţi

dimensiunea unei întreprinderi

5
 BILET DE EXAMEN NR. 16

1. Caracteristicile principale ale imm-urilor:

 Orientarea spre productie descentralizata si piete locale

 Realizarea de produse si servicii pt cerere diferentiata
 Fundamentarea activitatilor pe rolul central al intreprinzatorului
 Suprapunerea frecvenat a rolurilor de intreprinzator,investitor,proprietar si manager
 Exercitarea de intrenoriat participative
 Apelarea la strategii de cooperare cu alte firme
 Implicare in procese de subconectare de produse si sevicii

2. Necesitatea cultivării stakeholderilor:

 Cresterea capacitatii intrepronzatorului de a rezolva problemele firmei

 Micsorarea presiunilor exogene firmei si a obstacolelor cu care se confrunta aceasta
 Diversificarea si minimizarea riscurilor aferente afacerii
 Cresterea prestigiului firmei
 Facilitarea si aamplificarea accesului firmei la resurse
 Folosirea mai deplina si eficace a resurselor firmei si intreprinzatorului
 Amplificarea vanzarilor si a celorlalte performante economice ale firmei

3. Analizaţi studiul de caz ”Spiritul intreprenorial - o moştenire de familie la compania

Ford Motor”

6
 BILET DE EXAMEN NR. 17

1. Definirea intraprenoriatului si factorii care condiţionează succesul activităţilor

intraprenoriale:

Factori:
 Compatibilitatea intre misiunea firmei si obiectivele potentiale ale zonei intraprenoriale
 Suportul substantial si evasipermanent al managementului organizatiei pt realizarea
initiative intraprenoriale
 Sistem organizatoric al firmei alcatuit din subdiviziuni bine conturate si autonome
operational reflectate in documentele organizatorice consistente

2. Principalii furnizori de servicii pentru IMM-uri sunt:

 centre de consultanta
 consultanti independenti
 centre de afaceri
 incubatoare
 infocentre
 cabinete de avocatura
 firme de audit contabil
 centre de training
 banci
 societati de valori imobiliare
 fonduri de investitii
 societati de asigurari
 societati de leasing
 institute si/sauu centre de cercetari si proiectari
 universitati
 fundatii
 fonduri de garantare
 organizatii ale intreprinderilor mici si mijlocii
 camere de comert si industrie

7
 3. Care dintre stakeholderii menţionaţi în continuare face parte din categoria de
stakeholderi ocazionali?
a) Întreprinzătorul;
b) Distribuitorii şi cumpărătorii;
c) Banca;
d) Furnizorii de utilaje şi materii prime;
e) Familia întreprinzătorului;
f) Managerii firmei;
g) Salariaţii firmei;
h) Furnizorii de servicii de consultanţă, training etc.;
i) Administraţia locală;
j) Organizaţiile de IMM-uri, camerele de comerţ etc.;
k) Instanţele judecătoreşti;
l) Comunitatea locală;
m) Investitorii de risc.

Raspuns: k- instante judecatoresti; pe langa acestea, stakeholder ocazional este politia.

8
 BILET DE EXAMEN NR. 18

1. Stakeholderii IMM şi principalele modalităţi de implicare a stakeholderilor în

activităţile firmei

Stakeholderi tipici:
 intreprinzatorul
 distribuitorii si cumparatorii
 banca
 furnizorii de utilaje si materii prime
 familia intreprinzatorului
 managerii firmei
 salariatii firmei
 furnizorii de servicii de consultanta, training
 admin locala
 org de IMM, camere de comert
 comunitatea locala
 investitori de risc

Stakeholderi ocazionali:
 instante judecatoresti
 politia

Modalitati de implicare:
 Informarea continua a stakehold. asupra evenimentelor deosebite din viata firmei si
intreprinzatorului
 Invitarea stakehold. sa viziteze firma
 Participarea SH la sarbatorirea unor evenimente majore ale firmei
 Vizitarea periodica de catre intreprinzator a SH
 Felicitarea si trimiterea de cadouri SH cu prilejul principalelor sarbatori si a
evenimentelor deosebite din viata personala a acestora
 Initierea de catre intreprinzator de actiuni commune, recreative si distractive
 Cooptarea anumitor SH in diverse organisme din cadrul firmei(comisia de cenzori,
comitetul managerial)
 Implicarea directa a intreprinzatorului in realizarea unor actiuni importante de catre
SH(expozitii, targuri, vizite de afaceri)
 Oferirea de catre firma a unor stimulente financiare SH(comisioane, bonusuri,prime,
rabaturi) pt contributii majore la obtinerea performantelor eco ale firmei
 Sponsorizarea de catre firma a SH
 Participarea SH importanti la maririle de capital ale firmei

9
 2. Tabloul de ansamblu al oportunităţilor intreprenoriale din România:

Resursele si oportunitatile pt imm in perioada actuala:

 disponibilitate pt effort si timpul mare acordat activitatilor imm-urilo de catre majoritatea
intreprinzatorilor romani care muncesc frecvent peste 60 ore pe saptamana
 nivelul bun de instruire generala si profesionala a pop Romaniei,peste media mondiala
de natura sa faciliteze infiintarea si dezvoltarea de firme private
 existenta unor importante resurse naturale (petrol,gaze) ce ofera resurse si obiect de
activitate IMM-urilor din pacate prost gestionate

3. Analizaţi studiul de caz ”Spiritul de întreprinzător crescut peste ocean”

10
 BILET DE EXAMEN NR. 19

1. Accepţiile conceptului de întreprinzător:

 persoana care isi asuma riscuri si incertitudini

 un furnizor de capital financiar
 un inovator
 un decident
 un lider industrial
 un manager sau un superintendent
 un organizator sau un coordinator de resurse economice
 un utilizator al factorilor de productie
 un contractant
 un arbitru
 persoana care aloca resurse pt utilizari alternative
 persoana care imagineaza,dezvolta si concretizeaza viziuni

2. Necesitatea cultivării stakeholderilor de către întreprinzători

 Cresterea capacitatii intrepronzatorului de a rezolva problemele firmei

 Micsorarea presiunilor exogene firmei si a obstacolelor cu care se confrunta
aceasta
 Diversificarea si minimizarea riscurilor aferente afacerii
 Cresterea prestigiului firmei
 Facilitarea si aamplificarea accesului firmei la resurse
 Folosirea mai deplina si eficace a resurselor firmei si intreprinzatorului
 Amplificarea vanzarilor si a celorlalte performante economice ale firmei

3. Situarea în prim planul abordării activităţilor intreprenoriale a persoanelor care

realizează inovaţii, asumându-şi riscuri şi incertitudini şi considerarea motivării ca
fiind caracteristica centrală a comportamentului intreprenorial este apanajul:
a) şcolii manageriale;
b) şcolii clasice;
c) şcolii intraprenoriale;
d) şcolii personalităţilor intreprenoriale;
e) şcolii comportiste.
Care este varianta corectă? Argumentaţi răspunsul

Raspuns b deoarece scolile clasice au ca trasatura definitorie ;personae care realizeaza

inovatii asumandu-si riscuri si incertitudini associate “distrugerii creative”

11
 BILET DE EXAMEN NR. 20

1. Fazele intraprenoriatului

2. Determinanţii manageriali-intreprenoriali

3. Sunteţi întreprinzătorul care a înfiinţat recent, împreună cu un prieten, o firmă de

training managerial. Ce stakeholderi aveţi în vedere şi cum îi abordaţi?

12
 BILET DE EXAMEN NR. 21

1. Caracteristicile întreprinzătorului de succes în viziunea lui Stevenson şi Kambley

Stevenson:
 tenacitate
 atentia majora acordata detaliilor
 intelegerea riscului asumat
 increderea in sine
 scopul urmarit
Intelegerea motivatiilor celorlalte persoane

Kambley:
 sa aiba puterea sa lupte sa schimbe ceea ce se poate schimba;
 sa posede rabdarea sa suporte ceea ce nu poate schimba;
 sa aiba suficienta intelepciune pentru a sti cand sa lupte sa schimbe si cand sa aiba
rabdare pentru a suporta cele ce nu pot fi schimbate;

2. Sfera serviciilor pentru IMM-uri:

 servicii curente: posta, telefon, asigurare, bancare, notariale, contabile, juridice)

 servicii – support al infiintarii si dezvolatrii: de consultanta, training, networking, garantare,
complexe

3. Sunteţi întreprinzătorul – manager al unei firme exportatoare de pixuri în

Grecia.Cum dezvoltaţi, la modul concret, networkingul necesar

13
 BILET DE EXAMEN NR. 22

1. Clasificări ale IMM-urilor

In categoria firmelor mici traditionale se intalnesc de regula 2 tipuri de firme:

 firme in cadrul carora exista un singur intreprinzator,ceilalti salariati indifferent de gradul de
rudenie cu acesta,aflandu-se in postura de executanti,fara o implicare deosebita in
managementul organizatiei
 firme familiale,intreprinzatorl este reprezentat de familie care participa efectiv in derularea
activitatilor firmei

In ultima perioada o atentie deosebita se acorda imm-urilor din ramurile de varf,din

“hight-tech”.Se impart in 3 categorii:
 imm-uri din sectoare de hight-tech si media
 imm-urile nou infiintate de “cyberintreprinzatori”
 imm-uri integrate in lanturile de aprovizionare ale marilor firme care genereaza inovatii si
comercializeaza produse sub preziunea principalilor cliecti

2. Particulărităţile funcţiei de antrenare în IMM-uri

 Gradul redus de elaborare si formalizare a motivarii personalului

 Rolul determinant al intreprinzatorului-manager in operationalizarea antrenarii
 Abordarea motivatorie a principalilor stakeholderi ai firmei
 Utilizarea unei sfere relative restranse de modalitati de motivare a personalului firmei
 Recompensarea si penalizarea pronuntata a personalului in situatii manageriale si economice
deosebite
 Realizarea unei intense motivari a personalului firmei

3. Sunteţi întreprinzătorul care a înfiinţat recent, împreună cu un prieten, o firmă de

training managerial. Ce stakeholderi aveţi în vedere şi cum îi abordaţi?

14
 BILET DE EXAMEN NR. 23

1. Mediul intreprenorial real: definire, componente principale şi categorii/ tipuri

Mediul intreprenorial real, desemnează ansamblul elementelor contextuale ce

influenţează demersurile întreprinzătorului în toate fazele activităţii sale, inducând modificări în
deciziile, acţiunile şi comportamentele sale şi performanţele obţinute. Din definiţie rezultă
principalele sale caracteristici:

a) încorporează atât elemente exogene organizaţiei, cât şi din cadrul său, fireşte, numai cele
care influenţează semnificativ demararea şi derularea proceselor intreprenoriale;
b) variază de la un întreprinzător la altul, în funcţie de tipul şi domeniul iniţiativei
intreprenoriale, zona geografică, amplasarea, resursele implicate etc.;
c) diferă pentru acelaşi întreprinzător în timp, în funcţie de faza ciclului de viaţă a firmei şi
de puterea sa economică; cu cât firma se dezvoltă şi amplifică, cu atât sfera mediului
intreprenorial se îmbogăţeşte şi lărgeşte.

Componentele tipice ale mediului intreprenorial real sunt divizate în două categorii:
elemente endogene firmei, care influenţează activitatea intreprenorială după ce întreprinzătorul a
înfiinţat firma; elemente exogene organizaţiei, mai cuprinzătoare şi cu influenţă mult mai
intensă, ce se manifestă pe întreg parcursul demersului intreprenorial, de la iniţiere, din faza de
germene a firmei şi până la încetarea activităţii intreprenoriale. Desigur, nu toate elementele ce
alcătuiesc mediul intreprenorial real au aceiaşi influenţă asupra demersurilor intreprenoriale.
Dintre acestea menţionăm ca având, de regulă, o influenţă mai directă şi substanţială,
următoarele: fiscalitatea, accesul la credite, legislaţia, inflaţia, strategia economică naţională şi
atitudinea populaţiei faţă de întreprinzători.

În funcţie de parametrii elementelor menţionate şi de modul cum se combină, pot rezulta

pentru întreprinzătorii dintr-o anumită ţarătrei categorii de medii intreprenoriale reale:

a) Prima categorie estemediul intreprenorial defavorizant, care se caracterizează prin faptul

că acţiunile intreprenoriale sunt interzise sau se pot desfăşura cu mari restricţii şi
dificultăţi. În consecinţă, fie nu se crează firme mici şi mijlocii private, fie numărul lor în
cadrul economiei este foarte redus. Acest tip de mediu este întâlnit, de regulă, numai în
ţările cu economie de tip socialist, conduse de partidul comunist. În România, în perioada
comunistă, timp de peste patru decenii a fost acest tip de mediu, şi ca urmare, în 1989 nu
existau decât câteva sute de mici întreprinderi, practic mici meseriaşi, care nici nu contau Elemente din afara
în ansamblul economiei. firmei

b) Mediul intreprenorial permisiv oferă posibilitatea de a iniţia şi derula activităţi Elemente din
intreprenoriale, dar condiţiile efectiv existente sunt eterogene, o parte având o influenţă cadrul firmei
inhibatoare sau temporizatoare asupra iniţiativei particulare. Mai ales din punct de
vedere economic şi administrativ se manifestă destul de multe dificultăţi pe care
întreprinzătorii trebuie să le depăşească. Ca urmare, frecvenţa, dezvoltarea şi rezultatele
IMM-urilor sunt mult sub posibilităţi, ceea cese reflectă negativ asupra stării generale a

15
 economiei şi standardului de viaţă al populaţiei. În România, în perioada actuală* se
manifestă un asemenea tip de mediu, ceea ce explică de ce fenomenul intreprenorial la
noi este sensibil mai redus comparativ cu cel din ţările vecine din vest, cum ar fi Cehia
sau Polonia.

c) Mediul intreprenorial favorizant, care prin toate sau cea mai mare parte a componentelor
sale stimulează activitatea întreprinzătorilor, înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi
private. Este tipul de mediu în care, începând cu elementele de natură politică şi culturală
şi încheind cu cele economice şi juridice, se urmăreşte crearea de cât mai multe şi mai
puternice firme private. La baza unei asemenea optici se află credinţa puternică şi fermă
că întreprinzătorii sunt creatori de bogăţie naţională, de produse, servicii şi - mai ales - de
venituri la bugetul statului şi locuri de muncă, fiind prioritară crearea de condiţii cât mai
bune pentru desfăşurarea activităţii lor. Într-un asemenea mediu numărul şi potenţialul
întreprinzătorilor se amplifică rapid şi substanţial, cu efecte directe şi ample asupra
situaţiei economice a ţării şi standardului de viaţă a populaţiei. În SUA şi în majoritatea
ţărilor Uniunii Europene predomină un asemenea mediu.

2. Opinii ale întreprinzătorilor români privind dificultăţile cu care se confruntă

 Birocratie
 Fiscalitate excesiva
 Angajarea, pregatirea si mentinerea personalului
 Intarzieri la plata facturilor
 Dobanzi ridicate la credite
 Accesul dificil la credite
 Coruptie
 Controale excesive
 Scaderea cererii interne
 Concurenta produselor de import
 Inflatia
 Obtinerea consultantei si trainingul necesar firmei

3. Strategia de replicare constă în iniţierea şi aplicarea de către întreprinzător, singur

sau împreună cu managerii de nivel superior, a unui set de decizii axate în principal
asupra …………………… în vederea stopării declinului financiar şi restabilirii
profitabilităţii, stabilizând situaţia economică a firmei.
Completaţi definiţia de mai sus cu una din variantele:
a) reducerii activelor;
b) diminuării costurilor;
c) diminuării costurilor şi reducerii activelor utilizate;
d) creşterii activelor utilizate şi diminuării costurilor.

4. Analizaţi studiul de caz ”Dezvoltare intreprenorială” ( nu avem )

BILET DE EXAMEN NR. 24
*

16
 1. Mediul intreprenorial perceput

Mediul intreprenorial perceput desemnează acele elemente ale mediului intreprenorial

real pe care întreprinzătorul le apreciază ca având o influentă semnificativă asupra actiunilor şi
performantelor sale. Are un pronuntat caracter individual, întrucât caracteristicile fiecărui
întreprinzător se reflectă în capacitatea sa de a percepe contextul şi implicit de a delimita mediul
considerat că are impact asupra activităților sale intreprenoriale.

Dimensiunile mediului intreprenorial perceput:

 Cognitivă ( info contextuale)
 Afectivă ( elemente contextuale)

2. Definiţi spiritul intreprenorial

Spiritul intreprenorial reprezinta capacitatea unei persoane bazate pe talent si cunostinte

de a identifica si valorifica o oportunitate de afaceri prin activitati economice generatoare de
performanta economica si de alta natura.

Prezinta urmatoarele elemente definitorii:

 este propriu fiintelor umane
 se bazeaza pe talent
 se bazeaza pe cunostinte
 are drept continut identificarea si valorificarea unei oportunitati de afaceri
 genereaza performante economice si de alta natura

3. Opinii ale întreprinzătorilor români privind oportunităţile de afaceri

 Penetrarea pe noi piete
 Obtinerea unui grant
 Folosirea de noi tehnologii
 Asimilarea de noi produse
 Cresterea vanzarilor pe piata interna
 Cresterea exporturilor
 Realizarea unui parteneriat de afaceri (+ altele)

4. Care din elementele prezentate în continuare nu reprezintă unul din nivelurile

(categoriile) de networking : R - C
a) Networkingul comercial;
b) Networkingul comunicaţional;
c) Networkingul cultural;
d) Networkingul mental-social.

5. Formulaţi succint o structură de plan de afaceri pentru înfiinţarea de către Dvs. a

unui centru de consultanţă în management
BILET DE EXAMEN NR. 25
17
 1. Prezentaţi şi comentaţi premisele managementului intreprenorial:

A. Intreprinderea este component cea mai importanta a economiei si societatii

B. Intreprinderile mici si mijlocii
Pg 21 (Xerox)

2. Particularităţi ale funcţiei de control-evaluare în IMM-uri

 absenta frecventa, mai ales in microfirme a persoanelor si compartimentelor specializate in

control
 implicarea frecventa in realizarea controlului a unor membrii ai familiei intreprinzatorului
 absenta cvasitotala a controlului de tip anticipativ
 imprimarea unei puternice dimensiuni constructive controlului de catre intreprinzatorul
manager
 preponderenta absoluta a continutului direct exercitat de intreprinzator
 axarea continutului pe aspecte curente adesea in timp real
 concentrarea controlului in activitatile operationale (productie, comercializare) care se inscriu
in profilul firmei
 realizarea controlului preponderant pe baza “savoire-faire”-ului generat de experienta si mai
putin pe criterii, norme, standard

3. Analizaţi studiul de caz ”Spirit intreprenorial crescut peste ocean”

18
 BILET DE EXAMEN NR. 26

1. Avantajele şi utilitatea planului de afaceri

Utilizatorii planului de afaceri sunt:

 intreprinzatorii proprietari
 managerii din cadrul organizatiei implicate
 potentiali investitori si creditori
 potentiali salariati, parteneri si consultant

Avantajele si utilitatea sunt urmatoarele:

1. Cunoaşterea şi evaluarea aprofundată a oportunităţii de afaceri considerată
2. Stabilirea şi luarea în considerare a factorilor cheie de care depinde valorificarea cu
succes a planului de afaceri
3. Dimensionarea realistă a resurselor ce vor fi utilizate în cadrul afacerii
4. Diminuarea riscurilor aferente afacerii şi creşterea şanselor de succes
5. Asigurarea fundamentelor necesare pentru un management profesionist în continuare al
afacerii
6. Oferirea unor parametri riguroşi pentru urmărirea şi controlul derulării afacerii
7. Obţinerea unor performanţe economice cât mai ridicate ca urmare a valorificării
oprtunităţii de afaceri
8. Protejarea şi creşterea prestigiului iniţiatorilor şi promotorilor afacerii
9. Declanşarea prematură a acţiunilor de obţinere a fondurilor pentru noua afacere
10. Producerea şi încorporarea în planul de afaceri de situaţii contabile, financiare, tehnice
etc.
11. Elaborarea de planuri de afaceri prea lungi, dificil de citit, înţeles şi luat în considerare
12. Realizarea unei sinteze a planului de afaceri care nu reflectă elementele sale esenţiale

2. Ce înţelegeţi prin economie de piaţă funcţională?

3. Analizaţi studiul de caz ,,Secretul unui întreprinzător italian”

19
 BILET DE EXAMEN NR. 27

1. Definirea activităţilor intreprenoriale (Myzica şi Stevenson)

Dan Myzica - activitatea intreprenorială este un proces care se derulează în diferite medii
şi amplasamente de afaceri, ce cauzează schimbări în sistemul economic prin inovări realizate de
persoane care generează sau răspund oportunităţilor economice, creând valori atât pentru
indivizi, cât şi pentru societate. Pentru a fi şi mai explicit şi a contracara unele abordări relativ
larg răspândite şi pe care nu le consideră complete sau corecte, Myzica precizează ce nu
reprezintă activitate intreprenorială, şi anume:
 nu se reduce numai la o firmă mică;
 nu rezidă numai în înfiinţarea unei noi firme;
 nu constituie numai o „găselniţă“ în afaceri;
 nu se rezumă la scheme de negociere sau investire;
 nu înseamnă a te „îmbogăţi“ rapid (fulgerător, precum artiştii de succes).

Howard Stevenson - urmărirea unei oportunităţi, abordarea şi efectuarea de schimbări

rapide, adoptarea de decizii multifazice, utilizarea resurselor altor persoane, dirijarea de relaţii şi
reţele umane şi recompensarea iniţiatorilor pentru valoarea nou creată. Mai cuprinzătoare şi mai
completă, această abordare descrie practic structura cadru a unui proces intreprenorial în esenţa
sa.

2. Tipologia strategiilor organizaţionale şi particularităţile acestora în IMM-uri

3. Formulaţi două recomandări majore de creştere a eficacităţii şi eficienţei

întreprinzătorilor-manageri români în perioada actuală.

Dezvoltarea unui sistem eficace de training si consultanta pentru IMM-uri care se

recomanda a fi orientat pe 2 obiective principale: cresterea capacitatii IMM-urilor de a
absorbirapid si eficient fondurile pe care Romania le primeste de la UE si amplificarea capacitatii
manageriale de marketing, tehnica, juridica a IMM-urilor in vederea cresterii functionalitatii si
performantelor acestora. Dat fiind potentialul redus al sectorului de IMM-uri in Romania, acest
sistem trebuie sa fie partial subsidiat de la stat. In plus , pentru a asigura o buna abordare realista
centrata pe necesitatile si posibiltatile intreprinzatorilor in conducerea acestui sistem, la toate
nivelurile, trebuie inclusi reprezentantii organizatiilor de IMM-uri si confederatiilor
reprezentative national.

Dezvoltarea unei retele nationale de incubatoare de afaceri si parcuri stiintifice.

Inovatia competitiva devine un determinant pentru performantele unei proportii tot mai mari de
IMM-uri, in principal din industrie, comunicatii si constructii, dar si cu o frecventa crescanda in
servicii, transporturi, agricultyra si chiar comert. In consecinta, este in interesul national de a
implementa, in Romania acele modalitati de intensificarew si eficientizare a promovarii IMM-
rilor centrate pe inovare, care s-au dovedit eficace in alte taro. Dintre acestea, practica mondiala
recomanda cu prioritate incubatoarele de afaceri si parcurile stiintifice(tehnopolurile)

20
 BILET EXMAN NR. 28

1. Clasificarea întreprinzătorilor conform STRATOS

Clasificarea lui Stratos:

 intreprinzatorul de tip A – universal saucomplet poseda o buna pregatire economica si
tehnica, manifesta o capacitate ridicata de cuprindere a problemelor implicate de demersul
intreprenorial, demonstand o disponibilitate ridicata de adaptare la mediu.Obiectivele
urmarite cu precadere sunt obtinerea de bani sa a unui stil de viata atractiv, bogat in
satisfactii personale.
 intreprinzatorul de tip B – dinamic sau pionier este deosebit de creativ, apropiindu-se de tipul
de intreprinzator inovator prezenatat de Schumpeter. Un element distinctiv ala sau il
constituie disponibilitatea superioare spre asumare de riscuri, comparativ cu celelalte
categorii. Se adapteaza bine la schimbarile din mediul intreprenorial si are deseori un
temeperament sangvin. Orientarile sale strategice sunt penetrarea pe piata si dezvoltarea
produsului.
 intreprinzatorul de tip O – organizatorul se caracterizeaza prin acordarea unei atentii majore
aspectelor administrative si isi bazeaza deciziile si actiunile pe o capacitate ridicata de a
actiona, cu o puterniva tenta analitica, manifestand un puternic spirit organizatoric.
Temperamental, face parte din categoria „melancolicilor”.
 intreprinzatorul de tip R – clasic sau rutinier este cel mai putin intreprenorial ca mod de
abordare si se caracterizaza prin amploarea mai redusa a deciziilor si actiunilor, prudenta
apreciabila, negenerand firme puternice sau dinamice. Orientarea sa strategica este
diversificarea produselor, iar temperamental face parte din categoria „flegamaticilor”.

2. Tipuri de programe de pregătire şi dezvoltare pentru întreprinzători

In functie de continut exista 4 tipuri de programe:

 bazate pe abordare individuala
 bazate pe training si dezvoltare de grup
 bazate pe retea si grupuri de informare-invatare
 bazate pe o abordare sectonala integrate

In functie de caracteristicile intreprinzatorului:

 grupuri mixte de intreprinzatori
 grupuri de intreprinzatori specializati
 intreprinzatori tineri
 intreprinzatori-femei
(mai detaliat gasim la pag 236-238-scoase la xerox)

3. Analizaţi studiul de caz ”Intreprenoriat: Teorie în practică şi practică în

economie”(NU AVEEEEEM haa!!!)

21
 BILET DE EXAMEN NR. 29

1. Principalii factori de care depinde supravieţuirea IMM-urilor

 Evolutia ramurei economice implicate

 Existenta unor mari firme concurente
 Varsta firmei
 Ritmul de crestere a firmei
 Dimensiunea firmei
 Optiunile strategice ale intreprinzatorului

2. Particularităţi ale previziunii în IMM-uri

 Mai putin intense – in ansamblul proceselor manageriale ale firmelor mici si mijlocii,
previziunea este de regula, mai putin intensa comparativ cu firmele mari, in special in ceea ce
priveste deciziile pe termen lung.
 Centrata pe oportunitatea economica – deciziile de previziune au caracter economic deoarece
se refera, cel mai adesea la profit, cifra de afaceri, credite. Ele se fundamenteaza in principal
pe informatii contabile, de marketing.
 Predomina abordarile pe termen scurt – dintre cele 3 forme de realizare ale previziunii –
prognoze, planuri, programe, cu frecventa cea mai ridicata sunt folosite programele.
 Prezinta o informalitate ridicata - o parte apreciabila din procesele de fundamentare ale
previziunilor, mai ales in firmele familiale, au un pronuntat caracter informal.
 Numar redus de obiective avute in vedere – obiectivele, primele elemente avuta in care se
concretizeaza previziunea, trebuie sa reflecte specificitatea organizatiei, sa fie masurabile si
mai ales, realiste.
 Bazata pe o rapida viteza de reactie fata de elementele noi – intr-o anumita masura,
deficientele care pota apare sunt contracarate de rapiditatea cu care atat previziunile, cat mai
ales procesele de implementare ale acestora, reflecta schimbarile din mediul ambiant.
Managerul intreprinzator se manifesta si in plan previzional, de regula, prin reactii rapide.
 Caracterizata prin flexibilitate si adaptabilitate ridicata – ca urmare a rapidei viteze de reactie,
rezulta un proces previzional flexibil, continuu adaptat la evolutiile endogene si exogene ale
firmei, mai ales pe termen scurt, focalizat pe valorificarea oportunitatii economice.
 Orientate in cvasitotalitate spre pietele locale – cea mai frecventa forma de plan este planul
de afaceri, care indiferent de forma previziunii, are in vedere in cvasitotalitate cerintele
pietelor locale.
 Rigurozitate redusa – insuficientul fundament organizatoric si uman pentru conceperea si
concretizarea previziunilor se reflecta in calitatea acestora, in insuficienta rigurozitate care
caracterizeaza majoritatea lor.

3. Analizaţi studiul de caz ”Spiritul intreprenorial – o moştenire de familie la

compania Ford Motor”

22
 BILET DE EXAMEN NR. 30

1. Clasificarea lui Miner

Clasificarea lui Miner:

a) intreprinzatorul performant personal se caracterizeaza prin:
 aloca foarte mult timp afacerii;
 crede puternic in propria persoana si in ceea ce face;
 incearca sa invete cat mai mult despre afacerea pe care o deruleaza;
 apeleaza la tehnici de planificare
 poseda o mare capacitate de a rezolva probleme;
 se descurca bine in conditii de criza.
b) intreprinzatorul supervanzator (supercomerciant) se caracterizeaza prin:
 este permanent preocupat sa vanda;
 se concentreaza asupra a ceea ce vinde si cum vinde;
 nu renunta niciodata sa vanda;
 apeleaza la altii pentru a dirija afacerile curente ale firmei;
c) intreprinzatorul - manager se caracterizeaza prin:
 poseda calitati si pregatire manageriale apreciabile;
 aloca timp si resurse pentru a convinge potentialii clienti sa cumpere produsele
firmei sale;
 incurajeaza personalul sa-si construiasca si sa urmeze o cariera in cadrul
companiei;
d) intreprinzatorul – expert, generator de idei, se caracterizeaza prin:
 poseda suficiente cunostinte intr-un domeniu pentru a fi considerat expert;
 detine libertatea de a inova si de a-si implementa propriile idei;
 isi cristalizaeaza o viziune asupra afacerii;
 isi consacra energia obtinerii srijinului pentru a implementa ideea noua.

23
 2. Caracteristicile întreprinzătorilor români

Nr. crt Parametrul considerat Elemente de caracterizare

1 Varsta:
30,5% intre 31-40ani
30,7% intre 41-50ani
2 Sex
3 Pregatire profesionala
4 Experienta in activitatea profesionala
5 Stare civila
6 Domeniul actual al afacerilor
7 Grad de implicare al membrilor
familiei intreprinzatorului
8 Caplital detinut
9 Amploarea a eforturillor
Persoane mature si cele de varsta mijlocie
predomina
Intreprinzatorii barbati reprezinta
majoritatea, cu o pondere de 75,5%
Intreprinzatorii cu pregatire tehnica (48,3%)
si economica (27,6%) sunt majoritari.
Peste 60% dintre intreprinzatori au o
vechime in intreprenoriat de peste zece ani.
Intreprinzatorii casatoriti reprezinta peste 3
sferturi
Comertul este cel mai frecvent – peste 65%
Ridicat, peste 60% din IMM-uri
Peste 50% dintre intreprinzatori au unul sau
mai multi parteneri de afaceri.
Aproape jumatate dintre intreprinzatori
muncesc peste 60 de ore saptamanal; rar
peste 50% intre 40 si 60 ore pe saptamana

Esantionul a fost mare – 850 de intreprinzatori – si a cuprins 21 de judete, iar din aceste
trasaturi rezulta un portret-robot al intreprinzatorului roman - persoana matura, de sex
masculuin, cu pregatire superioara, foarte muncitor, intrand frecvent in relatii de parteneriat cu
alti intreprinzatori, implicand adesea si membrii familiei in activitatea sa si avand ca domeniu de
activitate cel mai frecvent comertul

3. La nivelul componenetelor strategiei intreprenoriale se manifestă o serie de

particularităţi. Unele din acestea se regăsesc între elementele inserate în continuare:
a) misiunea firmei lipseşte, de regulă, iar când se formulează are frecvent o puternică tentă
individualistă;
b) obiectivele sunt numeroase şi riguros fundamentate;
c) resursele se bucură, de obicei, de o atenţie sporită, în special cele financiare şi materiale;
celelalte două categorii de resurse, umane şi informaţionale, sunt mai superficial abordate;
d) termenele strategiei sunt precise, iar cel mai adesea au un orizont de 3-5 ani;
e) avantajul competitiv se regăseşte foarte rar riguros defint, de regulă, el este prezent de o
manieră informală, fiind intuit de întreprinzător în baza talentului intreprenorial pe care îl
posedă.

Care dintre combinaţiile de mai jos exprimă corect caracteristicile strategiei intreprenoriale?
a) 1-3-5;
b) 2-3-4
c) 1-4-5;

24
 d) 3-4-5;
e) 1-2-3.
De ce?
Raspuns corect: A deoarece obiectivele sunt mai putine si nu intotdeauna riguros
funadamentate, indiferent daca pun accent pe suprevietuire sau dezvoltare, cele mai multe
referindu-se la cifra de afaceri si venit, iar termenele strategiei au un orizont mai redus, frecvent
de 2-3 ani si nu sunt intotdeauna clar delimitate.

25
 BILET DE EXAMEN NR. 31

1. Prezentaţi succint metodologia de elaborare a strategiei intreprenoriale pg 263

2. Principalele organizaţii non-guvernamentale focalizate pe IMM-uri ?

3. Se dau următoarele caracteristici ale unui IMM:

 preponderenţa activelor intangibile;

 utilizarea unei forţe de muncă pronunţat specializată;
 dezvoltarea intensă a activităţilor de cercetare-dezvoltare, de produse şi servicii deosebit de
inovative;
 folosirea de tehnologii de vârf;
 durata scurtă de viaţă a produselor şi serviciilor.

Cărui tip de IMM corespund aceste caracteristici?

a) tradiţional;
b) inovativ;
c) axat pe cunoştinţe;
d) cometă;
e) clasic.

Raspuns c

26